Recidiva de carie

Student: Avram Veronica-Emanuela, Gr. 1, MD. IIIProf. coord. : Dr. Nazarie Smaranda

Universitatea Apollonia Facultatea de Medicina Dentara

Definitie :

este procesul patologic carios care se dezvolta sub obturatii coronare aparent corect efectuate, care are tendinta de a evolua spre camera pulpara provocand in final afectarea pulpei dentare sau spre suprafata dintelui producand fracturarea acestuia.

 

Etiopatogenie :

• Neindepartarea in intregime a dentinei afectate de pe peretii laterali ai cavitatilor sau de la nivelul jonctiunii smalt-dentina si de sub boltile cuspidiene

• Neindepartarea dentinei infectate de pe peretii bazali

• Toaleta finala a cavitatii incompleta• Uscarea incorecta a cavitatii inainte de aplicarea

materialului obturant

Semne clinice :

Recidiva de carie este nedureroasa in forma de debut si nu se poate diagnostica.

Semnele clinice apar cand ea evolueaza spre camera pulpara producand inflamatia pulpei dentare sau evolueaza catre suprafata dintelui provocand modificari de culoare ale smaltului la limita dintre obturatie si marginea cavitatii fara existenta unei solutii de continuitate intre acestea

De retinut !• Recidiva de carie, in forma sa initiala este

oligosimptomatica sau asimptomatica si nu se poate diagnostica.

• Simptomatologia subiectiva si obiectiva devine evidenta cand:

- Leziunea a evoluat spre camera pulpara - Leziunea a evoluat spre suprafata dintelui,

producand modificari de culoare ale smaltului - Diagnosticul devine evident in momentul in

care se intervine, inlaturandu-se obturatia coronara si se evidentiaza dentina cariata pe peretele pulpar sau lateral, sub obturatie

• La îndepărtarea dentinei alterate pacientul poate acuza sensibilitate dureroasă.

• În cavităţile profunde îndepărtarea dentinei alterate poate duce la deschiderea camerei pulpare, situaţie în care se constată prezenţa pulpei vii, dureroasă la palpare şi însoţită de hemoragie.

• Când s-a produs necroza sau gangrena pulpei dentare, îndepărtarea dentinei alterate este nedureroasă, chiar dacă se deschide camera pulpară.

• Probele de vitalitate sunt pozitive în recidiva de carie care nu a produs complicaţii pulpare.

Diagnosticul pozitiv :

• se face pe baza următoarelor semne: - obturatie coronara bine adaptata marginal - coloratie alb-cretoasa a smaltului, decelabila prin transparenta

sa, mai ales la nivelul cuspizilor - semne clinice de pulpita acuta(durere) sau coloratie anormala a

dintelui daca a aparut necrozasau gangrena pulpara. - camera pulpara poate fi integra sau se deschide dupa indepartarea

dentinei alterate - dupa indepartarea obturatiei, se constata prezenta pe peretii pulpari

sau parapulpari, subcuspizi sau sub obturatia de baza a dentinei alterate.

- probele de vitalitate sunt pozitive, daca dintele isi pastreaza vitalitatea sunt negative daca apare necroza sau gangrena pulpara.

Diagnosticul diferenţial :

• - necroza pulpara produsa de agentii fizici sau chimici

• - gangrena pulpara• - caria secundara marginala(caria recidivanta

se produce sub obturatie, caria secundara la marginea acesteia)

Evoluţie şi complicaţii : Recidiva de carie evoluează cel

mai frecvent spre camera pulpară, producând apariţia diverselor forme de pulpită. Atunci când recidiva de carie are ca factor etiologic dentina alterată rămasă sub bolţile cuspidiene, se produce fracturarea acestora.

În cazurile în care caria secundară marginală se asociază cu recidiva de carie, totdeauna se produce o complicaţie pulpară însoţită de o pierdere mare de substanţă dentară dură coronară, ceea ce duce la compromiterea morfo-funcţională a dintelui.

Tratamentul preventiv

constă în eliminarea tuturor factorilor etiologici care o produc.

Tratamentul curativ

• constă în: -îndepărtarea în întregime a obturaţiei coronare şi a

obturaţiei de bază, -ablaţia în totalitate a dentinei infectate, -prepararea unei cavităţi corecte -reobturarea ei cu respectarea tuturor regulilor. Atunci când apare complicaţia pulpară, se face

tratamentul adecvat al acesteia, după care se prepară cavitatea care se reobturează utilizând materiale potrivite fiecărei situaţii clinice.

• Bibliografie:• 1. Gafar M., Iliescu A. – „Odontologie”, Ed. Medicala,

Bucuresti 1998• 2. S. Andrian, St. Lacatus – „Caria Dentara – Protocoale

si tehnici”, Ed. Apolonia, Iasi 1999