realizarea interviului de presa

8/3/2019 Realizarea Interviului de Presa

http://slidepdf.com/reader/full/realizarea-interviului-de-presa 1/8

REALIZAREA INTERVIULUI DE PRESA

2.1 TEMA SAU PERSOANA?

De regula, publicatiile care cultiva acest gen de jurnalistic au grija ca interviurile ce apar in paginile lor sa fie in legatura cu intersul cel mai accentuat al opiniei publice fata de un anumeaspect al actualitatii.

Aceasta inseamna ca tema interviului precede alegerea persoanei!

"Orice interviu trebuie sa-si propuna un scop clar si specific jurnalistic.El trebuie luatunui anumit interlocutor si intr-un anumit moment. Trebuie acordata mare atentie pentru a nu fiinvitati oameni daor pentru simplul fapt ca sunt eroii principali intr-o stire curenta, fara ca

jurnalistul sa aiba o idee clara si concludenta despre ceea ce vrea sa afle de la ei.In mod normal,un interviu trebuie sa exploreye subiectul intr-un mod inedit."(Cherkaland,1994) [1]

Exista si un calendar al intersului public pentru anumite teme:toamna cand precipitatiilesunt adesea excedentare, iar panza freatica poate creste alarmant, un interviu cu cei cegestioneaza asigurarea apei potabile va suscita un interes general.

In Franta, de pilda, momentul stoarcerii strugurilor determina o mare agitatie printreecologisti si nu numai, in ceea ce priveste ipotetice 414f53e le deversari in apele naturale.

Nu intotdeauna insa tematica devanseaza optiunea fata de persoana.De indata ce ocelebritate soseste intr-o localitate sau chiar in capitala, de pilda, reporterii se vor imbulzi saii solicite declaratii, interviuri.

Datoria reporterului este de a obtine interviul, insa unul dintre rolurile editorului constaasi in a NU programa interviurile nereusite, adica acele interviuri din care nu aflam nimic nou,interesant, semnificativ, lamuritor!

Uneori, asemenea interviuri pot fi transformate in stiri dezvoltate. Este si un bun test pentru a verifica daca axele esentiale au fost atinse: Cine? Ce? Unde? Cand? Cum? De ce?

Asadar contextul stabileste in mod obiectiv temele despre care persoanele cele maicompetente vor fi solicitate sa ofere informatii numai de ele.

Specialistii americani dau un sfat foarte util:

" Inainte de a incepe discutia asigurati-vaca interviul este cel mai bun mijloc de a obtineceea ce aveti nevoie. Trebuie sa decideti cine e cel mai calificat interlocutor si de ce " .(Biagi,1992) [2] .

Studentii sau tinerii care colaboreaza la presa locala cer frecvent sfaturi in legatura cusubiectele de abordat. Majoritatea redactiilor ce au aparut dupa 1989 nu dispun de suficient

personal, iar editorii profesionisti - care au si responsabilitatea indicarii temelor la zi - sunt mari.

http://www.scritube.com/jurnalism/REALIZAREA-INTERVIULUI-DE-PRES21452.php#_ftn1






Nu de putine ori au surpriza de a descoperi unele elemente ce pot schimba complet sensulevenimetului!

2.2 SCOPUL INTERVIULUIIntervievarea unei persoane publice sau privata , primul lucru pe care trebuie sa se faca

este sa se hotareasca scopul interviului. Care este tinta?

Sa adune fapte?

Sa stranga anecdote?

Sa caracterizeze o situatie?

Sa confirme ceea ce stie?

Sa demonstreze ca a fost acolo?

a) Sa adune fapte

Pentru a realiza un interviu despre un fapt important, reporterul trebuie sa gaseasca o sursacredibila si verificabila, care detine informatii precise.

b) Sa stranga anecdote

O prejudecata destul de des intalnita in presa romaneasca este ca intr-un interviu , tonulgeneral e bine sa fie sobru. De cele mai multe ori, interlocutorii dar si reporterii, se concentreazaasupra inventarierii evenimentelor si a datelor, ratand culoarea confesiunii.

Imaginea publica a unei persoane sau institutii paote fi cladita cu ajutorul unui mesaj, distinct,amanuntit si clar.

c) Sa caracterizeze o situatie

Fiecare zi inseamna, pentru actualitatea mediatica, unnoiam de evenimente dintre care celemai multe ramin la stadiul de simpla notificare.

c) Sa confirme ceea ce stie

Interviul pentru confirmare inseamna ca cunoaste deja raspunsul la intrebare inca de a puneintrebarea si ca sunt pregatiti sa confrunte interlocutorul cu ceea ce stie chiar si cu ceea ceopinia publica a aflat deja.

d) Sa demonstreze ca a fost acolo



Reporterii apar la un eveniment anuntat deoarece ziarul doreste ca materialul sa fie relatatde propriul jurnalist.

De obicei se cunoaste deznodamantul si ceea ce se paote intr-adevar obtine in plusreprezinta una su doua declaratii care vor adauga colare relatarii.

Scoala jurnalistica franceza identifica in aceste situatii cinci functii sau categorii aleinterviului: interviul-relatare,interviul-marturie, interviul de opinie, interviul de analiza, interviul-

portret(Charon, 1991) [3] .

Tipologia cea mai ampla, in scoala americana, o oferta Curtis D. MacDougal care adauga lacele ma ide sus urmatoarele tipuri:explicative, justificative, directive, ipotetice, alternative,coordonative (MacDougal,1982) [4] .

2.3 DOCUMENTAREA SI FOLOSIREA DOCUMENTARII

Daca nu este documentat, rolul reporterului intr-un interviu va fi de secretar stenograf.

Unul dintre cele mai frecvente locuri comuna in bibliografia de psecialitate este ca jurnalistul trebuie sa fie documentat. Jurnalsitul nu trebuie, ci este documentat in momentulexercitarii profesiunii sale, pentru ca altfel, ar fi un intrus, un oarecare ins ratacit si cu accesilicit la comunicarea midiatica

Un jurnalist NU se diferentiaza de un nonjurnalist prinfaptul ca are un reportofon, unmicrofon sau un carnet de notite cu care inregistreaza fidel spusele interlocutorului, farar sa stienimic din ceea ce acesta expune! Pentru o asemenea prestatie a fost inventata munca de secretar stenograf!

A fi documentat este o conditie necesara pentru a lua un interviu.

A ignora subiectul inseamna, pur si simplu, a purta o discutie incalcita care, in cel maibun caz- ar trebui sa fie o discutie pregatitoare tocmai pentru un asemenea interviu!

"Numai ca nimeni nu accepta sa isi piarda atat de mult timp si sa suplineasca pregatirea pe care ar fi trebuit sa o face ti inainte de interviu" (Klosowski.1995) [5] .

Pe de alta parte, majoritatea intervievatilor reactioneaza pozitiv la intrebariledocumentate.

a) Cum se foloseste documentarea

Documentarea este unul dintre motivle pentru care interviul va fi acceptat. Nici o personalitate, din orice domeniu, nu va accepta vreodata sa fie intervievata de un ageamiu indomeniul ei.











Prin documentare se intelege o abordare obiectiva sau factuala-date,cifre, nume,rapoarte, etc. cu privire latema, ce se pot gasi in carti, reviste, baze de date; oabordare personalizata - marturii ale celor paropiati cu privire la pasiunile, ticurile,micile secrete, ale unei personalitati.

b) Cum se cauta in documentarea factuala

Documentarea nu este un scop in sine. Reporterul nu se documenteaza pentru caopinia publica sa remarce cat este el de documentat.

"In mod obisnuit, trebuie sa aducem noi dovezi. Interviurile considerate slabe n fac decatsa deruteze si sa consume inutile timpul audiotoriului, pentru ca ele nu il incurazeaza sa adaugelucruri noi si interesante."(Cherkaland.1994) [6]

Un reporter lucreaza cu informatia , care nu este doar un dat ce exista ca atare, ci sirezultante acestor comparatii, contextualizari sau interpretari.

c) Cum se regaseste documentatea in interviu

Documentarea se vede in doua locuri:

in sapou

in intrebare

Se ambaleaza informatia si se vorbeste despre sapou si intrebare in doi timpi.

d) Cand nu este timp de documentare

Exista destule situatii cand un interviu trebuie realizat intr-un interval extrem de scurt,astfel incat nu mai este timp pentru a se documenta. O solutie ar fi recurgerea la intrebari tipconsemn de plecare , care sunt de fapt afirmatii ce lasa in suspensie o serie intreaga de intrebari.

Nici un consemn de plecare nu suplineste insa documentarea daca el nu este precedat deo amanuntita pregatire a raspunsurilor cu interlocutorul.

Aceasta inseamna ca ziaristul isi previne interlocutorul ca nu este documentat si ii explicade ce, solicitandu-i sa se supuna unor exigente ce rezulta din planul de interviu.

Cu alte cuvinte , interviul nu poate fi realizat aleatoriu, fara un plan cat de putin schitat.

Consemnul de plecare este prin el insuti un prilej pentru interlocutor de a fi foarte concis,de a enumera.

De aceea, in timpul derularii interviului, reporterul trebuie sa isi noteze atent aspecteleabordate, pentru ca a doua intrebare sa se refere fie la cel mai important, fie la cel din urma.





2.4 PREGATIREA INTREBARILOR

Inainte de interviu, se gandeste la preliminarii. Lista este o cale de urmat, dar nu reprezinta

si harta acestei cai.

De multe ori reporterii isi intreaba prietenii si colegii: " Daca l-ati intervieva pe X, ce ativrea sa stiti?". Oamenii neimplicati pot oferi foarte idei foarte bune pentru intocmirea intrebarilor (Biagi, 1992). [7]

Exista mai multe feluri de a incepe un interviu, dar o reteta sigura nimeni nu poate oferi.Un interviu poate incepe ex abrupto , adica intrand direct in tema, sau cu o intrebare de incalziresau chiar cu o remarca a interlocutorului care spune ce trebuie neaparat citat ( un refuz de adiscuta, o impolitete, o ironie, un paradox etc).

Oricum ar fi, se adapteaza la context, la situatie si mai ales, la tipul psihoso matic alinterlocutorului.

" Daca un cititor citeste un interviu si are sentimentul ca si el ar fi pus aceeasi intrebare, atunciacea intrebare este cu siguranta buna "( McFinney si Shannen, 1994) [8]

De multe ori, intrebarile sau remarcele preliminare, fara nici o valoare pentru inteviul propriu-zis, pot fi cheia succesului.

De aceea si ele trebuie pregatite cu mare atentie, tinand cont mai ales de felul de a fi alinterlocutorului.

Aceasta inseamna ca pana si o gluma sau un joc de cuvinte, de pilda, e bine sa fie premeditate.

In mod fundamental, exista doua tipuri de intrebari:

euristice

retorice

Cele euristice conduc la adevaruri noi, iar cele retorice fac de prisos raspunsul pe care,de astfel il contin. De regula, o intrebare retorica nu isi are locul in interviu, insa apar situatii incare ele joaca rolul unui catalizator al reactiilor.

" O intrebare buna este, mai intai, cea care porneste dontr-o curiozitate naturala areporterului" ( Moses, 1986) [9] .









Aspectul esential al topirii informatiei in intrebare se refera la folosirea informatiei ca premisa. Intrebarea propriu-zisa se sprijina pe informatie pentru a determina o directie foarte precisa. Astfel, se evita intrebarile prea generale, confuze, care nasc raspunsuri de aceeasi natura.

Versiune:

" Ati realizat in 1985, la Spitalul Antoine-Beclere, prima nattere in Franta a unui bebe-eprubetadintr-un embrion congelat. Aceasta metoda comporta riscuri."(Charon, 1991). [10]

Varianta nu numai ci arata competenta informationala a reporterului, dar face raspunsulmai succint.

Tocmai pentru a spori claritatea perceptiei, formularea in doi timpi, adica este construitain doua fraze sau propozitii despartite de punct.

Adesea, in timpul interviului, reporterul este ispitit sa iiti arate competenta sau

inteligenta si foloseste cuvinte sa u sintagme neologistice, tehnice , de jargon. Un interviu estereusit nu atunci cand reporterul dovedeste cat este el de inteligent, ci in cazul in care obtineinformatia necesara si clara. Cifrele sa udatele in absolut nu au nici o semnificatie! Ele pot manipula si dezinforma!

Intrebari ce nu trebuie puse:

a) Intrebari care dovedesc absenta ori carente ale documentarii

b) Inrebari vagi, generale

Intr-o intrebare buna, emotivitatea este recreata pentru interlocutor cu scopul de a reinviao intamplare anume, de mare tensiune sufleteasca, si nu in cazuri farar relevanta.

c) Mai multe intrebari intr-o singura formulare

Sa nu se insirueze ma imulte intrebari intr-o singura formulare. In terlocutorul se vaconcentra sa nu uite succesiunea lir, in loc sa se concentreze pe raspunsuri.

d) Intrebari lungi

Intrebarile nu sunt eseuri. Un reporter nu dovedeste cat este de bine documentat daca facedigresiunidocte si interminabile in domeniu.

Publicul nueste intersat sa il citeasca, sa il aculte pe el. Formula ideala este alcatuita dindoaa propozitiii separate prin punct. O intrebare poate fi lunga cand reporterul polemizeaza cuinterlocutorul sau cand citeaza informatii ce contrazic spusele acestuia.





e) Intrebari care se expliciteaza, se justifica

Daca o intrebare nu se impune de la sine , atunci ea nu poate fi ajutata denimic. Justificarile sau explicatiile pun intr-o pozitie inferioara si interlocutorlul se va purtaca atare.

f) Intrebari la care se pot raspunde cu DA sau NU, desi nu se doreste asta

g) Intrebari ipotetice

h) Intrebari cu raspuns continut

"O intrebare buna este cea care nu pierde momentul unic in care poate fi pusa" (Liebling, inLorenz si Vivian, 1996). [11]

2.5 STRUCTURA INTERVIULUI

Inaintea de alegerea intrebarilor trebuie sa decida cum vor fi organizate informatiile instructura interviului, in asa fel incat sa se atinga scopul.

Intr-un interviu, documentarea paote porni de la ideea generala, pentru a se apropia treptat dedetaliile si observatiile particulare.

Acest tip de interviu se aseamana cu interogatoriile din sala de tribunal, cand un avocatincearca sa plaseze martorul in cadrul general al unui anumit eveniment, dupa care

particularizeaza foarte exact.

Aceasta tactica limiteaza alternativele interlocutorului, pentru ca el sa nu poata evitaintrebarile exacte.

O alta modalitate de a structura informatiile este aceea in care discutia incepe de la unsubiect bine determinat si se extinde catre o tema mai generala.

Scopul unui asemenea interviu este sa dea publicatii o imagine clara, bazata pe expansiuneagradata ce porneste de la un incident anume.

Un alt tip de interviu aduna laolalta o serie de intrebari grupate in jururl aceleiasi teme, deobicei toate cu final inchis sau cu final deschis.

Acest interviu are rolul de a obtine rapid comentarii pe marginea unui eveniment si esterecomandabil sa fie relatat de la fata locului, pentru ca intrebarile nu invita la reflectiiindelungate.





Exista situatii in care reporterul incearca sa isi triseze interlocutorul, alterand abilintrebarile dificile cu cele usoare, cele cu final deschis cu cele cu final inchis, intrebarile

prietenoase cu cele neesentiale, intr-o ordine ce pare aleatorie.

Alternand diferite tipuri de intrebari, reporterul spera sa isi surpirnda interlocutorul si sa

obtina de la aceasta un raspuns neasteptat.

Persoana intervievata uita de obicei ce a psus la inceputul discutiei, iar reporterul sefoloseste de acest lucru pentru a suprapune raspunsurile de la inceput cu cele obtinute ulterioare.

Interviurile cu forma libera par a fi mai putin lucrate. Acest tip de interviu invita laraspunsuri deschise.

Este folosit in cazul interviurilor de profil sau atunci cand nu exista limita de timp.

Reporterul testeaza oarcecum inteligenta interlocutorului, ii intelege motivatia si judeca

intensitatea opiniilor [12] .



realizarea interviului de presa

Documents