raportul dezbaterii regionale romÂnia educatĂ · care este rolul familiei în conturarea...

1/26

RAPORTUL DEZBATERII REGIONALE

ROMÂNIA EDUCATĂ

PROFILUL ABSOLVENTULUI

Universitatea din Craiova, 29 martie 2016

CUPRINS

Introducere p. 3

I. Prezentarea conceptelor utilizate pe parcursul discuțiilor p. 4

II. Modalitatea de derulare și profilul participanților p. 6

III. Rezultatele dezbaterilor în grupuri tematice: p. 9

Tema 1: Profilul absolventului de educație timpurie p. 10

Tema 2: Profilul absolventului de învățământ general p. 14

Tema 3: Profilul absolventului la tranziția către învățământul superior p. 17

Tema 4: Profilul absolventului la tranziția către piața muncii p. 20

Tema 5: Profilul absolventului de învățământ terțiar universitar p. 24

Anexe:

Agenda evenimentului p. 28

INTRODUCERE

Dezbaterea Regională privind „Profilul absolventului” a fost prima dintre cele 8 dezbateri

regionale anunțate în cadrul proiectului România Educată. Evenimentul a fost organizat în data

de 29 martie 2016, la Universitatea din Craiova, de către Administrația Prezidențială, cu

sprijinul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice.

România Educată – Dezbaterea Națională pentru Educație și Cercetare este proiectul

personal al Președintelui României, care reprezintă începutul reașezării societății pe valori,

dezvoltarea unei culturi a succesului bazată pe performanță, muncă, talent, onestitate și

integritate. Structurat în 3 etape succesive, demersul își propune, într-o primă etapă, să ofere o

viziune națională și un set de obiective de țară privind educația și cercetarea (2018-2030).

În acest context, prin dezbaterea regională privind „Profilul absolventului” ne-am propus să

oferim o primă imagine asupra rezultatelor parcursului educațional, în diferite etape ale acestuia.

La eveniment au fost invitați să participe toți cei interesaţi – elevi, studenţi, profesori, părinţi și

organizațiile reprezentative ale acestora, sindicate, reprezentanți ai mediului privat, organizații

neguvernamentale active în zona educației, instituţii publice centrale şi judeţene cu atribuții în

domeniu sau interesate de acesta.

Metoda de dezbatere folosită în cadrul evenimentului a fost Cafeneaua Publică1, un proces

dinamic, nedirectiv și colaborativ, menit să construiască ceva nou pornind de la expertiza și

opțiunile participanților. Au fost organizate pentru aceasta 5 ateliere 2, cu teme distincte, în care

cei 157 de participanți au fost repartizați în mod aleatoriu pentru prima rundă și în funcție de

opțiuni pentru cea de-a doua. Prin această metodă ne-am dorit ca rezultatul întregului proces să

nu fie influențat de o ”agendă” inițială, care să orienteze discuțiile, ci să reflecte cât mai mult din

dorinţele, nevoile şi propunerile participanţilor.

Precizăm pe această cale, faptul că aspectele prezentate în raport reprezintă opțiunea

participanților la dezbatere, ca urmare a prezenței în grupurile de lucru, și nu o perspectivă

finală, asumată, a proiectului România Educată. Aceasta va fi prezentată la finalul primei etape,

în urma agregării concluziilor rezultate după implementarea tuturor instrumentelor de consultare

(dezbateri regionale, evenimente organizate de alte structuri interesate, consultare online).

1 Pentru detalii accesați: www.theworldcafe.com

2 Pentru detalii puteți consulta agenda evenimentului, anexată prezentului raport

http://www.theworldcafe.com/

I. PREZENTAREA CONCEPTELOR UTILIZATE PE PARCURSUL DISCUȚIILOR

Lumea se află într-o continuă schimbare, devenind din ce în ce mai complexă, interconectată și

fluidă. Educația trebuie să țină pasul cu aceasta pentru a oferi absolvenților și societății

maximum de oportunități și opțiuni. Astfel, instituțiile de învățământ s-ar putea constitui într-un

promotor de idei noi, emergente, de valori, cunoștințe, teorii și practici puternic interconectate

cu realitățile secolului 21 și cu viitorului educației.

Din această perspectivă, viziunea asupra școlii poate porni prin redefinirea beneficiarului direct

al educației: absolventul. Profilul acestuia reprezintă o formă elocventă de a comunica societății

și de a oferi educatorilor o imagine unitară a modului în care arată un absolvent orientat spre

viitor. În loc să cerem educabilului să se adapteze sistemului, am putea construi sistemul și

curriculumul în jurul acestuia.

Profilul absolventului descrie setul de competențe pe care cel care învață trebuie să le aibă, în

diferite etape ale formării sale educaționale, pentru a-și cunoște și maximiza potențialul, pentru a

face față diferitelor contexte din afara spațiului școlar/universitar.

Competențele se referă la achizițiile absolventului din perspectiva următoarele întrebări:

Ce știe (cunoaștere – ex: lista formelor de relief)

Ce poate (abilități și aptitudini – ex: capacitatea de a le diferenția atunci când le

vede)

Ce vrea (valori și atitudini – ex: protejează mediul - nu lasă gunoaie la

finalizarea activităților în natură)

Formularea profilului ar trebui să fie sintetică, proiectivă și clară pentru a fi înțeleasă atât de

specialiști cât și de practicieni, părinți, elevi etc.

Exemplu: Andrei/Ioana este un absolvent de învățământ general care:

- știe să caute informații relevante în mediul online, pe care le analizează critic;

- are un set de cunoștințe generale pe care le aplică în mod corect în situații reale;

- dezbate problemele curente din societate/comunitate cu colegii săi, ascultând opiniile

diferite și încercând să găsească soluții.

Indiferent de modul în care va arăta societatea românească în 2030, un om educat va trebui să

fie apt pentru:

Învățare – pe tot parcursul vieții și din toate situațiile de viață; în context

formal, nonformal și informal – inclusiv prin dezvoltare personală continuă

Muncă – într-un mediu definit, din ce în ce mai mult, de tehnologie

„A trăi împreună” – relații, identitate, familie, cultură

Activitate politică (în sensul originar) – participarea la decizie, la conducerea

”cetății”, la vot, la construcția și funcționarea instituțiilor publice

Distracție / joc– inclusiv consumul și producția artistică

Desigur, aceste domenii se suprapun parțial, după cum o demonstrează și următoarele situații:

învățarea cu distracția (exemplu: ”edutainment”), învățarea cu munca (exemplu: conceptul de

”corporate curriculum”), învățarea cu ”a trăi împreună” și cu activitatea politică (exemplu:

voluntariatul) etc.

II. MODALITATEA DE DERULARE ȘI PROFILUL PARTICIPANȚILOR

În sesiunea plenară din deschiderea dezbaterii, au susținut alocuțiuni introductive următoarele

personalități: domnul Prof. Univ. Dr. Cezar Spînu, Rectorul Universității din Craiova, domnul

Adrian Curaj, Ministrul Educaţiei Naționale şi Cercetării Ştiinţifice și doamna Ligia Deca,

Consilier de Stat pentru Educație și Cercetare, din Administrația Prezidențială.

Pentru a contextualiza profilul absolventului din mai multe perspective, au fost invitați o serie de

vorbitori cheie, cu expertiză în diverse domenii de activitate, care au susținut prezentări

introductive. Este vorba despre domnul Valeriu Nicolae, Secretar de Stat în Ministerul Muncii,

Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, doamna Mona Nicolici, Head of

Sustainability Department – CSR, OMV Petrom și doamna Alina Andronescu, Ambasador

Teach for Romania.

Ulterior, participanții au fost împărțiți pe 5 grupuri de lucru tematice, definite cât mai flexibil,

astfel încă discuțiile să nu fie restricționate de vârsta potențială a educabilului, de structura

actuală a sistemul educațional, de nivelul de calificare obținut etc. Temele alese au fost

următoarele:

Tema 1: Profilul absolventului de educație timpurie

Tema 2: Profilul absolventului de învățământ general

Tema 3: Profilul absolventului la tranziția către învățământul superior

Tema 4: Profilul absolventului la tranziția către piața muncii

Tema 5: Profilul absolventului de învățământ terțiar universitar

Au existat 2 runde de discuții pentru fiecare temă iar componența grupurilor a fost diferită de la

o rundă la alta (repartizarea a fost inițial aleatorie și apoi în funcție de expertiză și opțiuni). În

primă rundă, participanții au identificat principalele probleme și au stabilit întrebările

prioritare care trebuie adresate pentru a putea defini profilul absolventului din 2030, pe

diferitele teme supuse dezbaterii. În runda a doua, participanții au identificat răspunsurile la

întrebările stabilite anterior, agregându-le într-o variantă unitară. Scopul demersului a fost

acela de a coagula o imagine orientativă asupra profilul absolventului în anul 2030.

Vă prezentăm în continuare o situație schematică a repartizării pentru fiecare grup de lucru și

rundă3:

Grup de lucru

tematic Descrierea temei

Participanți

în prima

rundă

Participanți

în a doua

rundă

1.

Profilul

absolventului

de educație

timpurie

Setul minim de competențe pe care copii

care au participat la o modalitate formală de

educație timpurie trebuie să le dobândească

până la momentul intrării în învățământul

general.

30 28

2.

Profilul

absolventului

de

învățământ

general

Setul minim de competențe pe care elevii

trebuie să le dobândească de la momentul

finalizării educației timpurii și până la

momentul tranziției către o formă de

învățământ care să le asigure nivelul

necesar pentru accesul în învățământul

superior sau pentru piața muncii.

31 32

3.

Profilul

absolventului

la tranziția

către

învățământul

superior



finalizării învățământului general și până la

momentul accesului în învățământul

superior.

30 29

4.

Profilul

absolventului

la tranziția

către piața

muncii



finalizării învățământului general și până la

momentul intrării pe piața muncii, fără

finalizarea pealabilă a unei forme de

învățământ superior. Parcursul educațional

nu exclude dobândirea unei calificări înalte

ulterior intrării în piața muncii, printr-o rută

flexibilă.

31 36

5.

Profilul

absolventului

de

învățământ

terțiar

universitar

Setul minim de competențe pe care

absolvenții de învățământ terțiar universitar

trebuie să le dobândească până la

finalizarea studiilor.

35 32

TOTAL 157 157

3 Cuantificarea a fost realizată în funcție de listele de participanți și opțiunile înregistrate, înainte de începerea

evenimentului, la sesiunea plenară de deschidere. Numărul celor care au fost fizic în sală poate varia, în funcție de

opțiunea personală a acestora.

În ansamblu, evenimentul a reunit o serie de actori importanți in domeniul educației și cercetării,

reprezentând 6 mari categorii. Astfel, o proporție semnificativă, mai mult de jumătate, a fost

reprezentată de cadre didactice din învățământul preuniversitar, de stat sau particular, din unități

de învățământ de diverse niveluri (grădinițe, școli gimnaziale, școli speciale, licee teoretice,

licee tehnologice, școli profesionale, școli postliceale) dar și reprezentanți ai mediului

universitar. Al doilea grup relativ mare de participanți (25%) a fost constituit din reprezentanți ai

instituțiilor publice centrale și județene, cu atribuții în zona educației și cercetării sau interesați

de aceasta. O proporție semnificativă, de aproximativ 10%, a fost formată din reprezentanți ai

mediului privat. Au fost de asemenea prezenți reprezentanții elevilor, studenților și tinerilor din

diferite asociații și consilii ale acestora, delegații structurilor de reprezentare a părinților, precum

și reprezentanții ONG-urilor active în domeniul educației.

Analizând profilul celor prezenți, în raport cu invitațiile transmise inițial, se constată o

discrepanță între ponderea diferitelor categorii de membri ai comunității școlare/academice. Din

această perspectivă, s-a propus ca în dezbaterile regionale viitoare să fie asigurată o mai bună

reprezentare a tuturor categoriilor de actori (ex. elevi, studenți, părinți) prin instrumente

suplimentare de promovare a participării.

III. REZULTATELE DEZBATERILOR ÎN GRUPURI TEMATICE:

Vă prezentăm în continuare o scurtă descriere a fiecărei teme abordate, urmată de concluziile

celor două runde de dezbateri, după cum au fost centralizate de echipele de facilitatori. Precizăm

că fiecare grup tematic a avut o echipă de facilitare, formată dintr-un moderator, un raportor și o

persoană resursă.

Tema 1: Profilul absolventului de educație timpurie

Moderatori: dna. Tincuța Apăteanu și dna. Magdalena Balica

Raportor: dna. Bianca Dragomir

Cercetările recente în domeniul dezvoltării timpurii a copilului demonstrează că această

perioadă este caracterizată prin achiziţii cognitive, socio-emoţionale şi fizice extrem de

importante pentru devenirea ulterioară a copiilor. Dacă această perioadă nu este valorificată din

punct de vedere educațional, eforturile și costurile de recuperare a unor achiziții fundamentale

vor fi cu mult mai însemnate ulterior. De aceea, stimularea educaţională de calitate din familie

sau din instituţiile de îngrijire şi educaţie a copilului este foarte crucială pentru parcurgerea cu

succes a tuturor etapelor educaționale ulterioară.

Concluziile celor două runde de dezbateri:

În prima rundă, participanții au stabilit 4 întrebări esențiale privind profilul absolventului de

educație timpurie, la care ar trebui să se răspundă în a doua rundă:

1. Care este echilibrul între cunoştinţele teoretice - abilităţile practice - stare de bine

ale absolventului?

2. Care ar trebui să fie rolul tehnologiei în definirea profilului absolventului de educaţie

timpurie?

3. Care este rolul familiei în conturarea profilului copilului la final de educaţie timpurie?

4. Cum se formulează profilul care răspunde nevoilor copiilor din medii diferite (rural vs

urban, medii vulnerabile, nevoi speciale de educaţie etc)?

În cea de-a doua rundă, participanții care au optat pentru educația timpurie, au oferit următoarele

răspunsuri la aceste întrebări:

Întrebarea 1: Care este echilibrul între cunoştinţele teoretice - abilităţile practice -

stare de bine ale absolventului?

S-a obținut consens pe următoarele elemente:

Competenţele teoretice trebuie să dețină o pondere de 30-40% și să vizeze identitatea

personală, mediul înconjurător (spaţiu, relaţii, timp), dezvoltarea vocabularului activ,

dezvoltarea unor cunoştinţe minime de aritmetică;

Abilităţile practice trebuie să dețină o pondere de 60-70% și să vizeze dezvoltarea

inteligenţei emoţionale şi sociale, dezvoltarea abilităţilor motrice fine şi grosiere

(mişcare, sport), limbi străine (prin joc și imagini), capacităţi de comunicare asertivă,

activităţi gospodăreşti;

50% din activități trebuie să se desfăşoare în aer liber/natură;

Este important ca învăţarea să se realizeze prin descoperire.

Întrebarea 2: Care ar trebui să fie rolul tehnologiei în definirea profilului absolventului

de educaţie timpurie?


Copii trebuie să aibă acces la informaţie/tehnologie, dar limitat şi dirijat. Accesul la

tehnologii ale informației și comunicării ajută la reducerea decalajelor, în special cele

generate de mediul de proveniență;

Este necesară o gestionare corectă a timpului de utilizare a tehnologiei şi a conținutului

accesat;

Copiii vor fi familiarizaţi cu utilizarea platformelor educaţionale dedicate vârstei lor;

Colaborarea eficientă între grădiniţă şi familie (triada copil-părinte-educator) în vederea

identificării aspectelor pozitive în utilizarea tehnologiei (pentru că la vârsta aceasta nu

separă bine comportamentele pozitive de cele negative, nu evaluează impactul acţiunilor

lor pe termen lung).

Participanții au considerat ar fi necesară o discuție suplimentară, aplicată, cu privire la

momentul/vârsta la care sunt benefice activitățile opționale suplimentare ce implică tehnologia,

în ce măsură copiii vor folosi intuitiv tehnologia, în ce fel trebuie să investim în copii pentru a

deveni nu doar consumatori ci și creatori de tehnologie/software etc.

Întrebarea nr. 3: Care este rolul familiei în conturarea profilului copilului la final de

educaţie timpurie?


Părintele reprezintă un model pentru copii, și trebuie să se comporte ca atare (să-

i citească pentru a-i insufla plăcerea lecturii, să fie civilizat pentru a-i da exemple

pozitive de comportament în societate etc);

Părinții trebuie să asigure copiilor un mediu sigur, care să le ofere încrederea,

protecția și sprijinul necesar;

Familia trebuie să fie un partener constant de dialog al instituției furnizoare de

educație timpurie, pentru a se evita extremele în care părintele “ştie cel mai

bine” sau în care ”nu e treaba mea, e a dumneavoastră”. Familia trebuie să fie

permanent informată cu privire la drepturile copilului, starea de sănătate a

acestuia, evoluția sau problemele întâmpinate în procesul de dezvoltare. Educația

timpurie îi vizează pe părinți și formatori deopotrivă;

Copilul trebuie să fie astfel crescut încât să ştie cui să se adreseze dacă are o

problemă.

Cu privire la oportunitatea ca familia să se ocupe exclusiv de educația timpurie a copilului, prin

metode de home schooling, nu s-a atins un consens pe parcursul discuțiilor.

Întrebarea nr. 4: Cum se formulează profilul care răspunde nevoilor copiilor din medii

diferite (rural vs. urban, medii vulnerabile, nevoi speciale de educație etc.)?

Este important să se dezvolte în rândul copiilor, încă de timpuriu, un spirit tolerant, care îi

acceptă şi îi respectă pe ceilalți, în diversitatea lor. Copiii trebuie să fie capabili să ofere și la

rândul lor să primească sprijin, fără a se simți timorați/speriați în a recunoaște nevoile/limitările

personale. Din această perspectivă este important să știe că au cui să ceară ajutorul, cu încredere

și fără teamă. Totodată este esențial ca reușitele și faptele bune ale copiilor să fie apreciate și

recunoscute. Referitor la profilul copilului cu nevoi educaționale speciale, din perspectiva

diferențelor care apar între tipurile de dizabilități, participanții nu au realizat un profil în cadrul

grupului de lucru.

Profilul absolventului de educație timpurie, ca urmare a discuțiilor, poate fi sintetizat în felul

următor (după descrierea făcută de una din grupele de lucru din atelier pe o foaie de flipchart):

”Maria are 6 ani, este absolventă de educație timpurie iar valorile ei sunt:

adevăr, respect pentru diversitate, curaj, integritate, compasiune/ toleranţă”.

Despre Maria se știe că:

Este deşteaptă şi fericită, fiind

caracterizată printr-o stare naturală de bine

(echilibru cognitiv – socio-emoţional);

Este un copil alfabetizat, vesel şi frumos,

are noţiuni de bază despre sănătatea corpului și

înţelege diferenţele de gen;

Are deprinderi elementare de viaţă în

raport cu tot ce e în jur (igienă, comunicare,

socializare);

Îşi cunoaşte părinții, familia, rădăcinile,

comunitatea;

Ştie să se joace cu copiii, să se

împrietenească cu alţi copii, să dezvolte relaţii;

Ştie să mănânce și să se îmbrace singură, să îşi aranjeze lucrurile și să facă ordine în camera

ei;

Are cunoștințe de bază despre natură , poate face adunări şi scăderi simple, ştie cuvinte de

bază în engleză şi franceză, vorbeşte corect gramatical limba română;

Urmează adesea exemplul părinţilor, care o învaţă să se comporte frumos;

Are acces la opţiuni/variante de învăţare, joacă, interacţiune, poate alege și se adaptează la

cerinţele societăţii, foloseşte tehnologia;

E un partener de discuţie, alături de părinţi şi gradiniţă, în chestiunile ce o privesc;

Ştie că are îndatoriri în familie şi la grădiniță;

Este tolerantă, îi pasă de colegii ei, de animale și de natură;

Înţelege destul de bine valoarea banilor;

Face diferența între adevăr și falsitate, între fantasme și curaj.

CONCLUZIILE GENERALE ALE GRUPULUI DE LUCRU:

Grupul de lucru a identificat drept o temă majoră de discuţie echilibrul dintre cunoştinţele

teoretice, abilităţile practice şi starea de bine a copilului, agreând că este nevoie de o educaţie

timpurie care favorizează competenţele practice şi sociale (precum respectul faţă de diversitate,

disponibilitatea de a-l înţelege pe “celălalt”). La fel de important, educaţia trebuie să vizeze

fericirea şi starea de bine a copiilor (“Ne dorim copii deştepţi, dar şi fericiţi”).

Progresul tehnologic va avea impact asupra educaţiei timpurii – copiii vor fi familiarizaţi cu

tehnologia şi dispozitivele inteligente, dar e important să existe un dialog real între furnizorii de

educaţie timpurie, familie şi copil, ca beneficiar, referitor la utilizarea în dozele potrivite a

tehnologiei în educaţie, atât în instituţia de învăţământ, cât şi în afara ei.

Tema 2: Profilul absolventului de învățământ general

Moderator: dna. Daniela Vișoianu

Raportor: dna. Corina Dalu

Persoană resursă: dl. Șerban Iosifescu

Învățământul general (actualmente structurat în învățământ primar și gimnazial) reprezintă un

moment de tranziție esențial către viitorul parcurs al unei tinere/unui tânăr, fiind o etapă a

descoperirii propriilor interese și abilități. Alături de achizițiile din învățământul preșcolar,

învățământul general oferă un fundament pentru alegerile ulterioare în plan educațional și

profesional.

Clarificarea elementelor constitutive ale unui profil oferă tuturor actorilor educaționali un punct

de reper și o oportunitate de a colabora, explicitând așteptările participanților (deseori foarte

diferite) de la ceea ce ar trebui să reprezinte finalitatea învățământului general.



învățământ general, la care au trebuit să răspundă participanții celei de-a doua runde:

1. Care este rolul școlii în dezvoltarea capacității de autocunoaștere a absolventului de

învățământ general?

2. Care ar fi acele competențe (cunoștințe, abilități și comportamente) care susțin o bună

integrare a absolventului în viața reală?

3. Care ar fi rolul școlii în orientarea pentru profesie și viață a unui absolvent de

învățământ general?

4. Care ar trebui să fie ponderea potrivită între cunoștințele teoretice și cele practice pe

care le dobândește un absolvent de învățământ general?

Cuvântul care a apărut cel mai des în această primă rundă a fost PRACTICĂ, fiind deseori

ridicat acest aspect, fie individual (ex. insuficientele activități practice din timpul învățământului

general) fie în relație cu partea teoretică.

În cea de-a doua rundă, participanții au atins următoarele elemente de consens cu privire la

întrebările identificate anterior:

Întrebarea nr. 1: Care este rolul școlii în dezvoltarea capacității de autocunoaștere a

absolventului de învățământ general?

Participanții au considerat că pentru a permite elevului să aibă o imagine realistă despre sine, să

se autocunoască, sunt necesare nu doar teste ci și experiențe de învățare non-formală, activități

în laborator, muncă în echipă, activități de consiliere și orientare etc.

Întrebarea nr. 2: Care ar fi acele competențe (cunoștințe, abilități și comportamente)

care susțin o bună integrare a absolventului în viața reală?

S-a considerat că există o serie de competențe pe care trebuie să le aibă absolventul de

învățământ general și pentru care nu există la nivelul furnizorilor tradiționali de educație

necesarul de instrumente/metode/profesori care să le dezvolte la adevăratul potențial. Dintre

acestea, participanții au convenit asupra următoarelor:

capacitatea de gândire creativă;

orientarea către soluție;

capacitatea de adaptare la schimbare;

capacitatea de a lucra în echipă;

dezvoltarea simțului civic;

deprinderea cu efortul prelungit pentru atingerea scopului propus.

Întrebarea nr. 3: Care ar fi rolul școlii în orientarea pentru profesie și viață a unui

absolvent de învățământ general?

Participanții au considerat că școala ar trebui sa fie un loc care oferă posibilitatea unei abordări

transdisciplinare, care mai apoi sa fie compensată de o serie de interacțiuni cu actori din rândul

angajatorilor sau a mediului universitar etc. Orientarea și consilierea în carieră a elevilor ar

trebui sa fie asigurată atât de psihologul școlar cât și de consilierul școlar.

Întrebarea nr. 4: Care ar trebui să fie ponderea potrivită între cunoștințele teoretice și

cele practice pe care le dobândește un absolvent de învățământ general?

Participanții au considerat că teoria trebuie să fie îmbinată cu practica pe tot parcursul învățării,

chiar din clasele primare, cu o înclinarea a balanței în favoarea pregătirii practice.

Ex: furnizarea de informații relevante pentru orientarea în carieră; realizarea de

parteneriate pentru activități practice cu autoritățile locale, operatori economici etc.

Au fost ridicate și o serie de alte aspecte relevante, pentru care însă nu a fost atins consensul la

nivelul grupului. Primul îl reprezintă teama la nivelul comunității școlare, generată de motive

extrem de diverse (poate fi înțeleasă ca teamă ce poate apărea în relația elev-profesor, elev-elev,

profesor-conducerea școlii, profesor – părinte) precum și teama de eșec (ex. elevul se teme că nu

a luat note suficient de bune, că va fi certat de profesor dacă nu răspunde corect sau în

parametrii stabiliți, că nu va intra la un liceu bun etc). Al doilea aspect ridicat pe parcursul

discuțiilor a fost rolul de model/mentor al profesorului, care să reprezintă pentru elevi un

reper profesional, moral și vocațional, să îi inspire și să îi sprijine în maximizarea propriului

potențial, în finalizarea învățământului general și intrarea în următoarea etapă.

CONCLUZII:

Mihaela (numele generic dat absolventei), la finalul învățământului general știe cine este pentru

că a trecut printr-un proces adecvat de consiliere și dezvoltare personală, știe ce i se potrivește

mai departe, are priorități și știe/poate să și le urmărească. În școală a avut parte de o

proporție bună de cunoștințe teoretice și practice, putând să își consolideze comportamente de

viață independentă, oriunde va alege să muncească sau să învețe mai departe.

Tema 3: Profilul absolventului la tranziția către învățământul superior

Moderator: dl. Marian Staș

Raportor: dl. Robert Santa

Persoană resursă: dl. Adrian Mircea

Definirea profilului absolventului la tranziția către învățământul superior presupune, în același

timp, o clarificare a rolului acestui nivel de învățământ: pregătește absolventul pentru

învățământul superior sau oferă și competențele necesare pentru intrarea directă a absolvenților

pe piața muncii.

În definirea profilului de formare a absolventului la tranziția către învățământul superior, s-a

considerat că trebuie avută în vedere nevoia realizării unui echilibru între competențele generale,

care să permită continuarea studiilor în orice domeniu, și competențele specializate care să

permită o individualizare a traseului de formare, să asigure o specializare/ calificare și să

răspundă nevoilor și așteptărilor individuale ale elevilor/părinților.


În prima rundă, participanții au stabilit 3 întrebări esențiale privind profilul absolventului la

tranziția către învățământul superior, la care a trebuit să se răspundă în a doua rundă:

1. Cum arată un absolvent aflat în poziția de a tranzita spre învățământul superior, din

punct de vedere al competențelor ”soft”/transversale?


punct de vedere al capacității de înțelegere/engagement cu procesul de învățare?


punct de vedere al cunoștințelor și competențelor ”hard”?



Întrebarea nr. 1: Cum arată un absolvent aflat în poziția de a tranzita spre

învățământul superior, din punct de vedere al competențelor ”soft”/transversale?

Participanții din a doua rundă au agreat o serie de competențe transversale cheie, majoritatea cu

un rol integrativ în contextul participării absolvenților la viața civică, socială și economică.

Astfel, s-a considerat că un absolvent de studii secundare are următoarele atribute:

Ascultă activ;

Este deschis spre nou;

Colaborează în echipă;

Este echilibrat și comunicativ;

Este curios și își stabilește propriile obiective de învățare;

Poate discerne informațiile preluate din mediu (managementul informației și

comunicării);

Este rezistent la stres.


învățământul superior, din punct de vedere al capacității de înțelegere/engagement

cu procesul de învățare?

Participanții au asociat profilul absolventului cu o serie de capabilități asociate participării la

activitatea de învățare pe tot parcursul vieții, inclusiv prin urmptoarele atribute:

Este capabil să își fixeze obiective ”înalte”;

Își proiectează dezvoltarea personală și de carieră;

Este adaptabil la schimbare;

Este proactiv în prospectarea pieței muncii;

Are capacitatea de a lua decizii în mod autonom;

Are atenție distributivă;

Este creativ și flexibil la locul de muncă;

Practică gândirea critică.


învățământul superior, din punct de vedere al cunoștințelor și competențelor

”hard”?

Îmbină pregătirea teoretică, cu practica;

S-a considerat că este importantă și existența unui oarecare focus pe competențe specifice. Din

punct de vedere al competențelor specifice domeniului de studiu, s-a considerat că un absolvent

are următoarele atribute:

Folosește elemente din mai multe arii disciplinare;;

Lucrează bine într-un mediu multicultural;

Capacitate de analiză și sinteză (”intelligence”);

Folosește tehnici de muncă intelectuală independentă;

Conștientizează importanța dezvoltării durabile în activitatea sa;

Comportament competitiv colaborativ-constructiv.

CONCLUZII:

Grupul a identificat drept principală temă nevoia de a se asigura un echilibru între

competențele transversale și de proces, care îi permit absolventului să fie autonom, capabil să

își asume decizii legate de participarea la educația universitară și de a integra competențele

dobândite în construirea de obiective personale. Au menționat de asemenea rolul important

jucat în continuare de cunoștințele concrete dobândite în școală, cu condiția integrării acestora

cu practica și cu nevoile din economia reală.

Tema 4: Profilul absolventului la tranziția către piața muncii

Moderator: dna. Daniela Alexe

Raportor: dna. Irina Geantă

Persoană resursă: dna. Gabriela Petre

Definirea profilului absolventului aflat în etapa de tranziție către piața muncii presupune

clarificarea rolului învățământului care asigură profesionalizare în cadrul sistemului național de

educație și formare și relația cu învățământul general, cel liceal și învățământul terțiar. O analiză

a necesității unei etape anterioare de orientare și pre-profesionalizare este de asemenea

importantă în definirea profilului.

Învățământul profesional trebuie să răspundă simultan nevoilor de competențe pe piața muncii

dar și nevoilor de competențe pentru profesionalizare pe diferite niveluri.

În definirea unui astfel de profil s-a considerat că trebuie avută în vedere nevoia realizării unui

echilibru între competențele generale, care să permită continuarea studiilor către niveluri

superioare și competențele specializate, corespunzătoare tranziției către piața muncii.


Prima rundă a pornit cu o discuție despre cum va arăta România la orizontul 2030 iar dintre

caracteristicile identificate menționăm: creșterea semnificativă a gradului de tehnologizare și

digitizare, scăderea demografică, îmbunătățirea avantajelor competitive, accentuarea

discrepanțelor dintre mediul rural și mediul urban, evoluțiile pe piața forței de muncă.

În acest context, pentru stabilirea întrebărilor, participanții au convenit asupra următoarelor 8

categorii de provocări pentru un absolvent la intrarea pe piața forței de muncă: abilități (sociale,

dar nu numai); competențe profesionale; competențe digitale; competențe/abilități practice;

consiliere și orientare în carieră; competențe pentru reconversie profesională; abilități de

antreprenoriat, competențe lingvistice.

La final, participanții au stabilit 5 întrebări esențiale privind profilul absolventului la tranziția

către învățământul superior, la care au răspuns participanții celei de-a doua runde:

1. Ce tip de abilități trebuie să aibă absolventul la tranziția către piața muncii?

2. Ce tip de competențe profesionale, inclusiv lingvistice de specialitate și digitale

trebuie să aibă absolventul la tranziția către piața muncii?

3. Ce elemente trebuie să conțină profilul, astfel încât absolventul să decidă în mod

informat privind traiectoria profesională, tipul de job (consiliere, orientare etc.)?

4. Ce tip de competențe/abilități practice trebuie să aibă absolventul la tranziția către

piața muncii?

5. La tranziția către piața muncii, absolventul trebuie să aibă abilități de

antreprenoriat și de ce tip?



Întrebarea nr. 1. Ce tip de abilități trebuie să aibă absolventul la tranziția către piața

muncii?

Participanții au considerat că abilitățile necesare absolventului sunt: lucrul în echipă, spiritul de

iniţiativă şi responsabilitate, respectarea libertății celorlalţi; un comportament civic dezvoltat

(înţelegând impactul muncii sale asupra comunității/societății); capacitatea de autoevaluare

(absolventul știe care sunt punctele lui tari şi slabe).

Din această perspectivă, participanții au ridicat problema unor modele de succes, care să inspire

pasiunea pentru muncă și introducerea unor instrumente specifice pentru eliminarea

analfabetismului funcțional.

Întrebarea nr. 2. Ce tip de compețente profesionale, inclusiv lingvistice de specialitate

și digitale trebuie să aibă absolventul la tranziția către piața muncii?

La tranziția către piața muncii s-a considerat că absolventul trebuie să aibă capacitatea necesară

pentru a înţelege ce presupune un job înainte de prima zi de muncă; competențe în folosirea

limbajului de specialitate în cel puţin o limbă de circulaţie internațională; noţiuni generale de

utilizare a tehnologiei digitale specifice domeniului de activitate.

Competențele conexe legate de muncă în general (legislaţie, tendințe, piaţă etc) au reprezentat

un punct de discuție la fel ca și implicarea absolvenților în activități de voluntariat.

Întrebarea nr. 3. Ce elemente trebuie să conțină profilul, astfel încât absolventul să

decidă în mod informat privind traiectoria profesională, tipul de job (consiliere,

orientare, etc.)?

Pentru o alegere informată absolventul trebui să știe la ce este bun dar și ce anume îi place (tip

de specializare, job etc); să aibă competențe practice diverse, inclusiv să învețe să înveţe; să știe

să îşi valorizeze traiectoria pe baza încrederii în sine. Din această perspectivă a fost identificată

nevoia de a dezvolta capacitatea absolventului de a se adapta la evoluțiile ce pot să apară pe

piața forței de muncă precum și de învățare pe tot parcursul vieții.

Întrebarea nr. 4. Ce tip de competențe / abilități practice trebuie să aibă absolventul la

tranziția către piața muncii?

S-a agreat că un absolvent trebuie să deţină competențe practice și tehnologice, atât cu caracter

general cât şi specific domeniului în care a obținut calificarea; competențe în asigurarea calităţii

muncii pe care urmează să o facă; competențe digitale specifice. Este important să existe un

raport optim între competențele practice și cele teoretice iar comunicarea, ca abilitate practică,

trebuie dezvoltată pentru a-i maximiza impactul pozitiv în evoluția profesională ulterioară.

Întrebarea nr. 5. La tranziția către piața muncii, absolventul trebuie să aibă abilități

de antreprenoriat și de ce tip?

Răspunsul a fost în mod clar, da, trebuie să aibă abilități antreprenoriale, care să se reflecte prin

spirit de iniţiativă; abilităţi de relaţionare; abilităţi de planificare şi gestionare a bugetelor

(inclusiv personale). S-a considerat că leadership-ul și asociabilitatea ar trebui stimulate de-a

lungul parcursului educațional prin metode specifice.

CONCLUZII:

Participanții au conturat profilul absolventului la tranziția către piața muncii ca fiind al unui

tânăr responsabil, care deține abilități sociale de tipul lucrului în echipă și beneficiază de

competențe tehnologice, digitale și lingvistice de specialitate. De asemenea, absolventul este

conștient de propriile abilități și cunoștințe, se adaptează repede la cerințele specifice profesiei

dar și la evoluțiile pieței forței de muncă (pe care o înțelege și despre care îi place să fie

informat), are o etică a muncii bazată pe un set de valori solide. Știe că abilitățile de

antreprenoriat sunt importante, caută permanent să și le dezvolte, nu se teme să fie creativ și să

își asume leardeship-ul atunci când este nevoie.

Tema 5: Profilul absolventului de învățământ terțiar universitar

Moderator: dl. Radu Gheorghiu

Raportor: dl. Cezar Mihai Haj

Persoană resursă: dl. Victor Iliescu

S-a considerat că definirea profilului absolventului învățământului superior presupune o mai

bună clarificare a finalităţilor fiecărui ciclu de studii universitare: pregătirea absolventului

pentru ciclul următor de studii universitare, dobândirea competenţelor pentru practicarea

anumitor ocupaţii, corelarea ciclurilor de studii universitare pe verticală şi orizontală, tipul de

activitate ce poate fi practicat de absolvent (execuţie, conducere, proiectare, cercetare) etc.

În definirea profilului de formare a absolventului de învățământ superior, trebuie avută în vedere

o combinație optimă între competențele de specialitate și cele transversale, care să răspundă atât

provocărilor actuale cât și celor prognozate privind evoluția schimbărilor de pe piața muncii,

nevoilor societății și așteptărilor absolventului. Un absolvent de învățământ superior dobândește

acele competențe de specialitate și transversale care îl pregătesc pentru o carieră profesională de

succes în calificarea absolvită, îl fac adaptabil pe piața muncii, capabil să își proiecteze propria

carieră, apt pentru formare continuă, precum și integrat civic și social în comunitate.



învățământ terțiar universitar, la care s-a răspuns în cea de-a doua rundă:

1. Care trebuie să fie echilibrul între specializare şi acoperirea tematica? (wide vs.

depth)

2. Care trebuie sa fie echilibrul între pregătirea teoretică şi cea practică pentru piața

muncii?

3. Ce înseamnă capacitatea inovativă a absolventului?

4. Ce competenţe şi valori sociale trebuie sa aibă absolventul?

5. Ce competenţe trebuie dezvoltate pentru a cultiva dorința de învăţare permanentă?

Dintre acestea, doar primele 3 întrebări, asociate cu cei mai mulți susținători prin prisma

relevanței pentru temă, au fost incluse în discuțiile participanților din runda a 2-a. Răspunsurile

au fost următoarele:

Întrebarea nr. 1: Care trebuie să fie echilibrul între specializare şi acoperire tematică?

Participanții au considerat că specializările propuse de universități trebuie să fie corelate cu piața

muncii iar acoperirea tematică a acestora este important să fie suficient de largă pentru a-i

permite absolventului trecerea către o altă specialitate. Din această perspectivă, la finalizarea

ciclului de licență, studentul ar trebui să aibă competențe în două sau chiar mai multe

specializări. Aceasta i-ar permite o mai mare flexibilitate în parcursul profesional și o mai

ușoară adaptare la fluctuațiile pieței muncii.

Întrebarea nr. 2: Care trebuie să fie echilibrul între pregătirea teoretică și cea practică

pentru piața muncii?

S-a considerat că este important ca absolvenţii să ştie unde, când și cum să aplice, în practică,

diversele cunoștințe teoretice dobândite în învățământul universitar.

Competențele dezvoltate în perioada studenției trebui să îi ofere absolventului un grad ridicat de

adaptabilitate în raport cu noile schimbări din societate, din mediul profesional etc. Învățărea pe

tot parcursul vieții precum și competențele tehnologice și digitale, de actualitate, devin esențiale.

Întrebarea nr. 3: Ce înseamnă capacitatea inovativă a absolventului?

Participanții au identificat următoarele elemente ca fiind caracteristici ale inovativității

absolventului de învățământ universitar:

• ”Ansamblul de competenţe de bază în domeniul ales care poate genera tehnologii şi

teorii noi”;

• Existenţa unei motivaţii intrinseci şi o curiozitate epistemică;

• Capacitatea de adaptabilitate la schimbările din societate.

Din această perspectivă, a fost propusă constituirea unui program de formare specific, menit să

dezvolte capacitatea inovativă și adaptabilitatea studenților.

CONCLUZII:

Grupul a identificat drept o provocare centrală managementul incertitudinii privind relevanţa

educaţiei superioare pe piaţa muncii. În acest sens, au fost formulate sugestii precum: creşterea

puterii de anticipare (prin îmbunătăţirea prognozei pe piaţa muncii), disiparea riscului (prin

specializare multiplă a absolventului) şi creşterea adaptabilităţii (printr-o baza teoretică mai

generală exemplificată prin tehnologiile curente).

Capacitatea inovativă a fost considerată ca o abilitate cheie a absolventului de învăţământ

superior la orizontul anului 2030. Această capacitate a fost înţeleasă în sens larg, de la

creativitatea în abordarea problemelor profesionale, la capacitatea de a produce cunoaştere

nouă prin combinarea cunoaşterii existente şi/sau antrenarea în colaborare cu experţi în alte

domenii, până la antreprenoriatul bazat pe cunoaştere şi chiar abordarea formării personale

individualizate ca un act de inovare.

raportul dezbaterii regionale romÂnia educatĂ · care este rolul familiei în conturarea...

Documents