Dinamici relaționale în

adolescență și la vârstă adultăConf. Univ. dr. Dana Gavreliuc

Dimensiunea psihosocială a grupurilor şcolare

Unul dintre grupurile cele mai semnificative din viata adolescentului este clasa

de elevi . = satisface cel mai bine cateva dintre motivele fundamentale ale

conduitei umane : nevoia de afiliere, de altul , nevoia de participare, nevoia

de protectie, de securitate.

Acest grup se perpetueaza de-a lungul câtorva ani si are o imensa influențăasupra membrilor săi, alcătuind " creuzetul" in care se contureaza

personalitatea.

Clasa de elevi este un grup de munca specific, compus dintr-un număr de

membri egali intre ei (elevii) si dintr-un animator (profesorul), ale caror raporturisunt reglemente oficial de tipul sarcinii și de normele de funcționare (Neculau,

2007, p. 105).

Organizare/funcții

Ca orice grup social, clasa de elevi are:

o structură de grup,

rețele de comunicare,

funcții de grup

dinamică specifică.

Funcțiile de grup ale clasei de elevi:

de socializare,

de învațare socială

de integrare = aceasta se afirmă ca " laboratorul în care se însușesc și se

experimentează conduitele așteptate de societate" ( Zlate, 1987/2003).

Caracteristici ale clasei ca grup social

CLASA = grup primar = caracteristici generale :

a. interacțiunea directă, nemijlocită, față în față a membrilor ;

b.prezența scopurilor și a motivelor care susțin acțiunea grupului;

c. se creeaza o structură a grupului alcătuită dintr-o rețea de statusuri și roluri ale

indivizilor în grup;

d. existența unui sistem de norme (norme explicite și norme implicite);

e. se definește și printr-un grad de coeziune (Leon Festinger (1957/1999) -

coeziunea este rezultatul tuturor forțelor care îi determină pe indivizi să ramână în

grup).

Cooperare vs Competiție(Forsyth, 2001, apud Sălăvăstru,2004)

FACILITAREA SOCIALĂ

FcS = creșterea performanței în sarcină în condiția ”prezenței celuilalt”.

Registre:

public martor;

co-acțiune.

Norman Triplett (Indiana University) – 1898

”Bicicliștii” / ”copii cu mulinete”

„dinamogeneza = „stimulare a subiectului“ prin intermediul „instinctului de competiţie“.

Floyd Allport (1920) (Harvard University) – test asociativ / natura sarcinii

(simplă/complexă)

crește performanța / sarcină

FACILITAREA SOCIALĂ

F. Allport – tendință statistică de comportament

--------------

Performanța în sarcină /

FACILITAREA SOCIALĂ

Robert Zajonc (1965) - teoria impulsului (the drive theory)

prezenţa altor persoane determină o creştere a neliniştilor, generând o

anxietate interferată (intertfering anxiety), dar şi o concentrare asupra sinelui, subiectul fiind interesat în conturarea unei imagini de sine

pozitive. Aceasta întăreşte răspunsul dominant —răspunsul pe care

subiectul este cel mai probabil să îl producă într-o situaţie dată.

FACILITAREA SOCIALĂ

Robert Zajonc - teoria impulsului

Răspuns efectiv =

răspunsul cel mai probabil

contradictorii

Stimuli

Tendinţe de răspuns

Prezenţa „celuilalt”public martorsauco-actor

Răspunsul dominant

Răspuns dominant corect / contextul dat

Performanţaîn sarcină sporeşte

Răspuns dominant incorect / contextul dat

Performanţa în sarcină se diminuează

FRÂNAREA (LENEA) SOCIALĂ

FrS = diminuarea performanței în sarcină pentru fiecare membru al unui grup în cadrul

unor sarcini aditive (sarcini în care trebuie reunite eforturile tuturor participanţilor pentru

atingerea unui scop comun).

Max Ringelmann (1880/1913) - Şcoala agricolă din Grand-Jouan

”frânghia” 1/1 // 3/3 // 8/8.

63 kgf / 1 // 160 kgf / 3 // 248 kgf // 8.

FRÂNAREA (LENEA) SOCIALĂ

B. Latané şi colaboratorii (1979) – ”strigă și bat din palme”… ”cât pot

de tare” / singuri / grup.

Influenţa numărului este importantă până la un prag de şase-opt

persoane, dincolo de care sporirea grupului produce efecte mai puţin

însemnate

EXPLICAȚII TEORETICE ALE FRÂNĂRII

SOCIALE difuziunea responsabilităţii în grup (Latané, 1981)

teorii motivaţionale: S. Karau şi K. Williams (1990/2007) - modelul efortului

colectiv

Expectanţa;

Instrumentalitatea;

Valorizarea.

-----------------------------------------------------------------------------

”Energia” subiectului va fi astfel mobilizată încât să obţină, printr-un fel de

calcul simbolic, exact recompensele pe care le consideră cuvenite („nu are rost să lucrez mai mult decât pot primi [simbolic] în schimb“).

FRÂNAREA (LENEA) SOCIALĂ

Frânarea socială se manifestă:

— indiferent de gen (bărbaţii şi femeile comportându-se similar) şi indiferent

de vârstă (adulţii „chiulind“ la fel de mult ca şi copiii) (Williams et. al., 1981);

— indiferent de condiţiile de muncă şi de tipul muncii (Harkis, 1987);

— deopotrivă pentru activităţile care presupun un efort fizic, cât şi pentru

cele care presupun un efort intelectual (Weldon, Mustari, 1988; Williams, Karau, 1991).

CONDIŢIILE ÎN CARE FRÂNAREA SOCIALĂ SE PRODUCE ÎNTR-O

MĂSURĂ MAI MODERATĂ:

— când sarcinile în care sunt angajaţi subiecţii sunt interesante şi motivante;

— când partenerii de grup sunt însoţitori respectaţi de subiecţi (prieteni, autorităţiprofesionale);

— când autopercepţia asupra contribuţiei proprii este apreciată ca fiind unică, identificabilă, şi nu rutinieră, difuză;

— când activităţile se desfăşoară în grupuri mai mici, mai degrabă decât în marile grupuri;

— când grupurile pot încuraja o atmosferă de angajament în sarcină pentru atingerea obiectivului propus, spre deosebire de grupurile în care activitatea se desfăşoară inerţial;

— doar atunci când se produce identificabilitatea, când subiecţii provin din arii culturale care favorizează valorile individualiste, precum cele din spaţiul cultural „occidental“, mai degrabă decît cei ce provin din aria „orientalismului“, care se centrează pe valori colectiviste;

— când se sporeşte coeziunea grupului angrenat în sarcină;

— când persoanele cu status superior (liderii) se raportează deschis-angajant faţă de sarcină, participând nemijlocit la realizarea acesteia (modelul efortului personal).

Autoconfirmarea profețiilor ”în clasă”

ACP = ”telepatie socială”

conceptul (self-fulfilling prophecy) a fost consacrat în câmpul disciplinei în

urma volumului de referinţă al lui R.K. Merton: Social Theory and Social

Structure (1949/1968)

DEFINIȚIE - Autoconfirmarea profeţiilor se poate defini ca tendinţa actorilor

sociali rezultată în urma unei definiri false a situaţiei de a se conforma

prescripţiilor scenariului construit la nivelul imaginarului colectiv, validând,

astfel, noul înţeles atribuit acţiunilor şi modelând contextul conform determinantelor sale. (Merton, 1949/1968, p. 477)

Mecanismul care generează autorealizarea profețiilor

Observatorul dezvoltă anumite expentanțe eronate despre actor

Observatorul acționează ca și când aceste expectanțe ar fi adevărate

și îl tratează pe actor în consecință

Opiniile observatorului schimbă conceptul de sine al actorului, care își adaptează comportamentul la atitudinile și opiniile pe care le propune

observatorul

Observatorul interpretează comportamentul actorului ca o confirmare a credințelor sale inițiale (cf. Neculau, Boncu, 1998)

Fenomenul Pygmalion sau efectul

oglindei identitare (Rosenthal, Jacobson, 1968)

expectanţele generoase de rol îmbunătăţesc nemijlocit performanţa „celuilalt“

(QI – max. +30).

Aşteptările „sursei”

Comportamentul sursei

îndreptat către „ţintă”

Comportamentul „ţintei”

îndreptat către „sursă”

Efectul Pygmalion

E. Bahad şi F. Bernieri (1991): aşteptările iniţiale ale profesorilor

legate de elevii sau studenţii cărora li se adresează modelează

semnificativ expresivitatea lor discursivă şi relaţională.

D. Jamieson (1990/2007): Influenţele nu sunt însă doar într-o singură

direcţie — dinspre profesor către elev —, ci bilaterale.

https://www.youtube.com/watch?v=hTghEXKNj7g

Efectul Pygmalion

Sunt însă situaţii cînd aşteptările reunite pentru performanţă ale

profesorului şi elevului se întâmplă să nu se potenţeze, ci să se inhibe

reciproc.

Când mereu se aşteaptă performanţa maximă de la elev, acesta

înclină să dezvolte o atitudine anxioasă, căci imaginea eşecului

potenţial (fie el şi minor) devine un factor perturbator important,

deturnându-i atenţia de la sarcina pe care o efectuează şi

diminuând pe termen mediu performanţa sa globală (Zanna et al.,

1975).

Raportarea stereotipă la „celălalt”. Prejudecata ”în clasă”

Definiție:

Prejudecata = atitudinea în general negativă

îndreptată înspre membrii unui grup, întemeiată

pe simpla apartenenţă a „subiecţilor ţintă“ la acel

grup.

Raportarea stereotipă la „celălalt”. Prejudecata ”în clasă”

Privită conceptual, prejudecata este deci o noţiune relaţională, care

pune în legătură

o informaţie categorială (ce desemnează caracteristicile grupului) cu

o informaţie particularizată (specifică subiectului care devine obiectul

prejudecăţii),

postulând faptul că trăsăturile categoriei, în general negative, construite

pe criteriul diferenţierii, sunt proiectate asupra subiectului individual, în

absenţa, cel mai adesea, a confruntării cu realitatea celui din urmă set

de trăsături (cel particularizat) (Baron, Branscombe, Byrne, 2009)

Prejudecata — între concept şi realitate socială

Caracteristici:

reprezintă o atitudine operaţională ce permite o gestionare mai facilă a

informaţiei din mediul social.

prejudecata, asemeni stereotipului generic, este puternic încărcată de afectivitate.

scurtături cognitive (cognitive shortcuts) (Gilbert, Hixon, 1991)

PR = strategie salvatoare în gestiunea efortului cognitiv complex =

activarea stereotipurilor conduce la o creştere a performanţei în sarcini

realizate simultan (Macrae, Milne, Bodenhausen, 1994).

Prejudecata — între concept şi realitate socială Macrae, Milne, Bodenhausen, 1994 – creier / PC

----------------------------------------------------------------------

Microprocesor / HDD / RAM

2.08

4.42

6.66

8.75

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Performanta / Formarea impresiei Performanta / Sarcina de invatare

Stereotip

absent

Stereotip

prezent

Prejudecata — între concept şi realitate socială

Stereotipurile / prejudecăţile = tactici de salvare a energiei cognitive chiar

şi în cazul în care subiecţii nu sunt conştienţi de prezenţa lor = persistente =

mijloc natural de gestiune a cogniţiilor, o economie cognitivă.

cu cât mai frecvent sunt folosite categoriile care alcătuiesc prejudecata,

cu atât mai accesibilă devine aceasta şi invers, prejudecăţile activându-se automat (Stagnor et al, 1992; Higgins, 1996). În studiul lui L. Lepore şi R.

Brown (1997)

reîntărirea prejudecăţilor prin suprimarea gândurilor stereotipe: cercetarea

lui C. Macrae şi colaboratorii (1994) – ”skinhead”.

Temeiurile prejudecăţii

„The Robber’s Cave“ Experiment - M. Sherif şi colaboratorii (1961/1988) > „Eagles“/ „Rattlers“

competiția escaladează în conflict: soluția = scopuri supraordonate.

Ipoteza contactului: condiție insuficientă

https://www.youtube.com/watch?v=8PRuxMprSDQ

Temeiurile prejudecăţiiTENDINȚE:

concurenţa pentru resurse sociale şi simbolice limitate între grupuri se transformă, dacă

nu este controlată, într-un conflict intergrupuri cu consecinţe grave pentru climatul

social local;

la bazele acestui conflict se află gîndirea stereotipă şi activarea prejudecăţilor sub

forma discriminărilor;

sporirea contactului intergrupuri nu este o condiţie necesară şi suficientă a reducerii

imaginilor negative şi a acţiunilor manifeste în dauna „celuilalt“; conflictul, odată iniţiat,

determină mai degrabă o accentuare a prejudecăţilor şi discriminărilor decît o

diminuare a lor;

pentru a depăşi starea de tensiune intergrupuri trebuie identificat — de regulă de

către o entitate independentă — un scop supraordonat care să răspundă intereselor

bilaterale şi care să angajeze colectiv ambele tabere ce se aflaseră pînă atunci în

confruntare.

înlocuită o strategie conflictuală, pentru atingerea unor scopuri exclusive, cu o strategie

cooperantă, pentru atingerea unor ţinte inclusive.