RAPORT AL ACTIVITATII DE CONSULTARE

Obiective

Prin procesul de consultare s-a urmarit:

□ identificarea resurselor existente la nivelul persoanelor care execută pedepse în comunitate sau în penitenciar

□ fundamentarea argumentelor în favoarea angajării acestor persoane

□ precizarea oportunităţilor legislative şi administrative pentru angajarea persoanelor condamnate sau pentru crearea de locuri de muncă în colaborare cu unităţile penitenciare şi serviciile de probaţiune

Desfasurare

Un grup de 5 experţi format din reprezentanţi ai partenerilor şi persoane cu expertiză şi experienţă relevante, au elaborat structura de indicatori pentru care au fost culese date astfel incat sa ofere o imagine cat mai fidela a resurselor persoanelor condamnate, a cadrului legislativ, a posibilităţilor de creare a unor locuri de muncă pentru astfel de persoane în penitenciare sau în comunitate.

Itemii relevanţi pentru proiect (vezi Anexa 1) şi pentru care au putut fi colectate date au fost selectaţi ţinând seama de instrumentele care sunt folosite curent de consilierii de probaţiune şi personalul serviciilor socio-educative din penitenciare în procesul de evaluare / supraveghere / consiliere.

Consultarea persoanelor condamnate a fost realizată de consilierii de probaţiune şi personalul de reeducare din penitenciare în cadrul întrevederilor cu persoanele condamnate aflate în custodie, evaluare, supraveghere sau consiliere. Au fost colectate astfel date referitoare la un total de aproximativ 25.000 de persoane.

Experţii au organizat 6 focus-grupuri la care au participat reprezentanţi ai unor organizaţii ale societăţii civile implicate în reintegrarea socială a persoanelor condamnate, ofertanţi (din sectoarele public sau privat pentru profit sau nonprofit) de servicii de consiliere şi formare profesională, potenţiali angajatori, reprezentanţi ai managementului de la nivel de unităţi penitenciare, consilieri de probaţiune, judecători şi persoane condamnate. (Anexa 2)

Pentru punerea în context a rezultatelor procesului de consultare, membrii grupului de experţi au colectat şi date referitoare la cadrul legislativ existent şi potenţiali angajatori.

Expertii au realizat un studiu asupra atitudinii agentilor economici din sectorul privat cu privire la angajarea fostilor detinuti. (o prezentare sintetica a rezultatelor studiului este inclusa in Anexa 3)

Pentru identificarea potenţialilor angajatori şi a calificărilor pe care aceştia le caută, au fost solicitate date de la Oficiul National al Registrului Comertului (prin intermediul Ministerului Justitiei ca partener in proiect), de la unitatile penitenciare, serviciile de probatiune, Agentia Nationala pentru Ocuparea fortei de Munca, si au fost consultate baze de date de angajatori ale unor organizatii private nonprofit si pentru profit.

In urma procesului de consultare, experţii au analizat, au sintetizat datele obtinute si au elaborat un raport al procesului de consultare.

Rezultate

Raportul de consultare include:

□ descriere sintetică a calificarilor si nivelului de educatie al persoanelor condamnate,

□ descriere a prevederilor legale relevante, şi a posibilităţilor de creare a unor locuri de muncă în penitenciare sau în comunitate pentru persoanele condamnate

□ recomandari pentru proceduri de colaborare interinstitutionala considerate ca eficiente în angajarea, consilierea şi formarea profesională a persoanelor care execută pedepse penale sau care au încheiat executarea unei astfel de pedepse

□ recomandări pentru proceduri de selecţie de personal care respectă drepturile omului.

Baze de date care includ informatii referitoare la persoanele condamnate, informatii utile in a facilita integrarea in activitati de munca a persoanelor condamnate penal (ex. calificările şi obiectivele profesionale ale persoanelor care se află în căutarea unui loc de muncă sau care urmăresc să îşi practice sau să îşi dezvolte abilităţile şi calificările profesionale), sunt disponibile la nivelul ANP si al DP. O sinteza a informatiilor obtinute este prezentata in acest raport. Informatiile cu caracter personal referitoare la persoanele condamnate pot fi folosite doar cu respectarea regulilor de confidentialitate si pentru a facilita reintegrarea sociala a persoanelor condamnate.

DATE REFERITOARE LA PERSOANELE CONDAMNATE PENAL

Au fost obtinute date la nivelul anului 2007 de la serviciile de probatiune si unitatile penitenciare.

Datele sintetizate in cursul procesului de consultare se refera la calificarile, educatia si implicarea in munca si activitati de educatie si formare profesionala a persoanelor condamnate.

Persoane private de libertate

In cadrul procesului de consultare au fost obtinute date referitoare la aproape 22.000 de persoane private de libertate. In prezent, populatia penitenciara este de aproximativ 30.000 de persoane.

Nivel de scolarizare al persoanelor private de libertate 2007

Analfabet 2236

Primare 3830

Gimnaziale 9700

Şcoală profesională 2774

Liceale 2989

Şcoală de maiştri 33

Postliceale 96

Scoala militara 30

Scoala de Arte si meserii 36

Superioare 255

Total 21979

Dupa cum se observa, aproape jumatate dintre persoanele private de libertate au doar studii gimnaziale. Pe de alta parte, constatam ca procentajul analfabetilor si abvolventilor de studii primare depaseste cu putin pe cel al absolventilor de studii profesionale, arte si meserii, liceale si altele. In timp ce absolventii de studii universitare depaseste cu greu 1%).

Prin urmare avem peste 6.000 de oameni (mai mult de 28% din totalul incarceratilor) sunt analfabeti sau au urmat doar maximum patru clase.

Calificari ale persoanelor private de libertate (2007)

64.19

8.734.07 2.57 2.37 1.53 1.28 1.22 0.92

13.11

0.0010.0020.0030.0040.0050.0060.0070.00

Necalif icat,fara

meseriesau faraocupatie

Mecanic,lacatusmecanic

saumecanic

auto,mecanicutilaje,

mecanicagricol

Zidar,zugrav,faiantar

Bucătar,cofetar,brutar,

barman,ospatar,măcelar

Tâmplar Electriciansau

electricianauto

Instalatorsau

instalatorsanitar

Sudor Strungar Altecalif icari

%

(pentru detalii vezi anexa 4)

Domeniile de activitate in care au muncit persoanele private de libertate includ agricultura, constructii, gospodarie, prelucrarea lemnului, curatenie si amenajari, reparatii diverse, confectii metalice, confectii textile, etc. (pentru o lista detaliata vezi Anexa 5)

Persoanele private de libertate au desfasurat munca necalificata, dar si calificata, atat in exteriorul locului de detentie, cat si in interior, in cadrul punctelor de lucru infiintate de unitatile penitenciare. (Anexa 6)

Persoane condamnate sub supraveghere

In cadrul procesului de consultare au fost obtinute date referitoare la peste 3.500 de persoane aflate sub supraveghere. In prezent, numarul total de persoane condamnate sub supraveghere in comunitate este de aproximativ 7.000 de persoane.

Numar de persoane sub supraveghere pe nivel de educatie

liceu economic 2

economice superioare 2

0 clase 3

5 clase 3

6 clase 3

9 clase 3

11 clase 3

7 clase 5

10 clase 7

4 clase 9

scoala profesionala 9

12 clase 15

8 clase 18

liceu 21

Altul / neprecizat 179

Total 282

(Date referitoare la nivelul de educatie nu au fost disponibile pentru toate persoanele incluse in procesul de consultare)

Calificari ale persoanelor condamnate sub supraveghere 2008

25

12

86 6

4 3 3 3 3 2 1 1 1 1 1

22

Nec

alifi

cati

Ingi

ner

mec

anic

Con

stru

ctii

(zid

ar, z

ugra

v, in

stal

ator

, fai

anta

r, d

ulgh

er, e

tc.)

Mec

anic

, Lăc

ătuş

mec

anic

, Mec

anic

agr

icol

, Mec

anic

util

aje

Mec

anic

aut

o, T

inic

higi

u au

to, V

opsi

tor

auto

, Ele

ctro

mec

anic

aut

o

Şof

er

Teh

nic

Agr

icul

tura

, Silv

icul

tura

(ag

rono

m, i

ngrij

itor

anim

ale,

etc

.)

Alim

enta

tie p

ublic

a, B

ucăt

ar, B

ruta

r, O

spat

ar, B

arm

an, M

acel

ar

Ele

ctric

ian,

Ele

ctric

ian

auto

Eco

nom

ist

Tâm

plar

Sud

or

Pre

lucr

are

prin

asc

hier

e

Con

tabi

l

Str

unga

r

Alte

le

%

Detalii referitoare la calificarile si interesele profesionale ale persoanelor condamnate penal si aflate sub supravegherea serviciilor de probatiune sunt incluse in anexele 7 si 8.

Observam de asemenea, ca, aproximativ 15% dintre persoanele incluse in procesul de consultare lucreaza fara a avea forme legale. (pentru detalii referitoare la situatia ocupationala si domeniile in care lucreaza persoanele condamnate sub supraveghere in comunitate vezi anexa 9).

Datele culese arata ca un procent relative mic de persoane aflate sub supraveghere in comunitate urmeaza cursuri de calificare sau alte forme de educatie (anexa 10) sau au dobandit calificari profesionale pe timpul executarii pedepsei in cursul anului 2008 (anexa 11).

ATITUDINEA AGENTILOR ECONOMICI DIN SECTORUL PRIVAT CU PRIVIRE LA ANGAJAREA FOSTILOR DETINUTI∗

Studiul a avut ca scop identificarea atitudinii angajatorilor din sectorul privat cu privire la angajarea foştilor deţinuţi. Lotul a cuprins 150 de reprezentanţi ai acestui sector, din aproape toate domeniile de activitate.

Din studiu rezultă că, în condiţiile în care marea majoritate a angajatorilor nu solicită copie de pe cazierul judiciar şi nici nu întreabă candidaţii despre antecedentele penale, nu se poate vorbi despre discriminare directă pe piaţa forţei de muncă pe temeiul antecedentelor penale.

Angajatorii care au avut sau au astfel de angajaţi sunt mai degrabă mulţumiţi de prestaţia acestora.

Angajatorii care au avut contact cu foştii deţinuţi prezintă următorul profil:

□ reprezintă o firmă relativ mică (între 1-10 angajaţi)

□ din sectoarele contrucţii, industrie sau tehnic.

Angajatorul “ostil” îşi desfăşoară activitatea în sectoare precum: comerţ, publicitate, pază şi protecţie.

Pentru a creşte în mod semnificativ şansele ocupării unui loc de muncă de către foştii deţinuţi, aceştia ar trebui supravegheaţi de către un serviciu specializat (ex. serviciul de probaţiune). O altă măsură frecvent invocată ar fi preluarea de către stat a riscurilor asociate angajării unui astfel de candidat, prin asigurări sau despăgubiri.

Pentru o prezentare sintetica a rezultatelor studiului vezi anexa 3

ANGAJAREA PERSOANELOR CONDAMNATE PENAL

In urma sesiunilor de focus-grup organizate in cadrul procesului de consultare, putem identifica urmatoarele aspecte referitoare la angajarea persoanelor condamnate penal:

Reintegrarea sociala a persoanelor condamnate

Conform experţilor, integrarea în munca este unul dintre factorii principali care contribuie la reducerea recidivei şi reintegrarea socială a persoanelor condamnate. Prin integrarea în munca şi în alte activităţi din comunitate, persoanele condamnate îşi exersează şi dezvoltă abilităţi şi calificări profesionale, roluri şi responsabilităţi sociale.

În perioada imediată liberării din penitenciar, persoanele anterior aflate în detenţie sunt deosebit de vulnerabile. Ele se pot confruntă cu:

□ probleme de adaptare la viaţa din comunitate

□ stigmatizarea din partea celor din jur

□ dificultăţi în găsirea unei locuinţe şi a unui loc de muncă (o sursă de venit legală)

□ dificultăţi în reintegrarea în familie

Pentru a putea face faţă acestor probleme astfel încât ele să nu se agraveze, persoanele anterior aflate în detenţie au nevoie de:

□ condiţii locative decente

□ consiliere socială şi psihologică

facilităţi ce pot fi oferite de serviciile publice de asistenţă socială sau de ONG.

După liberarea din penitenciar şi până la reintegrarea socială există o perioadă de timp în care nevoile persoanelor anterior aflate în detenţie nu sunt adecvat acoperite financiar sau prin diferite servicii sociale. De asemenea, nu exista nici prevederi legale specifice pentru astfel de situaţii.

Acestea sunt o parte dintre motivele pentru care se fac eforturi pentru reducerea populaţiei penitenciare şi pentru dezvoltarea unui set de măsuri şi sancţiuni comunitare care urmăresc supravegherea în comunitate a persoanelor condamnate penal, restricţionarea libertăţii acestora prin interdicţii sau obligaţii ca cea referitoare la prestarea unei munci în folosul comunităţii, precum şi prin implicarea lor în programe de consiliere şi asistenţă socială sau în programe terapeutice. Persoanele care execută sentinţe penale în comunitate nu pierd legăturile cu familia şi prietenii şi sunt obligate să aibă o sursă legală de venit.

Este nevoie de asemenea de o informare a persoanelor aflate în penitenciar în legătură cu serviciile disponibile în comunităţile în care se întorc. Pentru persoanele aflate în detenţie, care la liberare vor avea nevoie de suport social, este necesară de stabilirea unei legături cu serviciile sociale din comunitate pentru elaborarea unor planuri de asistenţă pentru perioada post-detenţie.

Potenţiale riscuri şi modalităţi de evitare a acestora în integrarea în muncă a persoanelor care au fost condamnate penal

In cadrul focus-grupurilor care au fost organizate, subiecţii au fost chestionaţi asupra problemelor cu care persoanele care au servit sentinţe privative de libertate se confrunta odata reintorsi in mediul de provenienta. Acest lucru a fost necesar pentru a identifica, de asemenea, dificultatile pe care le pot avea acestea odata ce incearca sa ocupe un loc de munca.

Elementele considerate ca fiind importante în influenţarea persoanei care a fost condamnată penal în reintegrarea sa în comunitate, sunt:

• relatiile cu familia – existenta sustinerii din partea familiei ajuta la reintegrarea acesteia in timp ce o familie dezorganizata se poate dovedi un obstacol;

• relatiile cu grupul de prieteni - acestia ii pot atrage sa comita noi infractiuni;

• motivatia persoanei – atata timp cat persoana in cauza nu-si doreste sa lucreze sau sa-si schimbe comportamentul, reintegrarea acesteia este blocata;

• istoricul infractional – sansele de reintegrare sunt mai mari la infractorii primari fata de cei recidivat si la cei care nu au modele infractionale in viata de familie;

• varsta – persoanele tinere au sanse mai mar de a se reintegra;

• schimbarile tehnologice - la iesirea din penitenciar, exista posibilitatea ca persoana in cauza sa nu stie sa foloseasca noua tehnologie.

Dupa cum a reiesit din comentariile intervievatilor, in prezent, colaborarea dintre diferitele institutii, fie ele unitati penitenciare, AJOFMuri, DGASPCuri, organizatii neguvernamentale sau servicii sociale de la nivelul primariilor, este lipsita de consistenta si continuitate. Acest lucru determina o ineficienta monitorizare a celor care si-au ispasit condamnarea privata de libertate si se reintorc in mediul de provenienta. Astfel, se poate ajunge la o crestere a probabilitatii de a comite noi infractiuni.

Exemplele pozitive demonstrează că numai prin individualizarea intervenţiilor se poate vorbi cu adevărat de recuperarea şi reintegrarea persoanelor condamnate penal. Un rol determinant îl poate avea şi angajatorul care poate să menţină legătura cu Serviciul de Probaţiune pentru a se asigura că persoana în cauza îşi îndeplineşte obligaţiile asumate pe perioada în care este monitorizat şi participă la şedinţele de consiliere.

Avantaje ale muncii persoanelor condamnate penal

Persoanele care execută sentinţe penale în comunitate nu pierd legăturile cu familia şi prietenii şi sunt obligate să aibă o sursă legală de venit.

Executarea în comunitate a unei sentinţe penale presupune:

□ restricţionarea libertăţii prin interdicţii sau obligaţii ca cea referitoare la prestarea unei munci în folosul comunităţii

□ implicarea în programe de consiliere şi asistenţă socială sau în programe terapeutice

Persoanele private de libertate pot presta o munca în raport cu calificarea şi aptitudinile lor, precum şi activităţi necalificate.

Dacă persoanelor condamnate li se oferă posibilitatea de a se califica şi de a munci încă de la începutul executării sentinţei, apar o serie de avantaje:

Persoanele aflate în detenţie

□ Se perfecţionează, câştigă experienţă şi chiar bani care le vor fi utili la liberare. Diplomele, certificatele sau orice alte documente care atestă însuşirea unei meserii, calificarea sau recalificarea profesională în cursul executării pedepsei sunt recunoscute, în condiţiile legii, de Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei sau de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

□ La liberare ştiu şi pot să facă gratuit diferite lucruri utile familiei şi în gospodărie, (reparaţii electrice, pus faianţă, etc.)

□ Faptul că lucrează pe timpul detenţiei poate fi o recomandare pozitivă şi ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra încrederii comunităţii şi angajatorilor la liberarea din penitenciar

□ La punctele de lucru exterioare penitenciarului, deţinuţii:

o se pot acomoda cu viaţa în comunitate, dobândind şi exersând abilităţi şi cunoştinţe diferite de cele necesare supravieţuirii în mediul penitenciar

o dobândesc experienţă şi cunoştinţe legate de integrarea într-un loc de muncă şi de relaţia cu angajatorul

o pot folosi telefonul mobil şi bani (numai deţinuţii aflaţi în regimul deschis de detenţie)

□ Reducerea pedepsei privative de libertate

Persoanele care execută sentinţe în comunitate

□ Se perfecţionează, câştigă experienţă şi bani care le sunt utili pentru întreţinerea personală şi pentru susţinerea familiei

□ Faptul că lucrează pe timpul executări pedepsei este o recomandare pozitivă şi are un impact pozitiv asupra încrederii comunităţii şi angajatorilor în cazul încercării de a găsi un loc de muncă mai bun

□ Prin implicarea în muncă exersează un stil de viaţă non-infracţional, dobândesc şi practică abilităţi şi cunoştinţe specifice unui comportament pro-social

Avantaje pentru angajatori

Dacă persoanelor private de libertate li se oferă posibilitatea de a se califica şi de a munci încă de la începutul detenţiei, apar o serie de avantaje pentru angajatori:

□ Serviciile de resurse umane au mai puţin de lucru (pentru selecţia de personal, plata impozitelor, administrarea cărţilor de munca) şi costuri mai reduse. Se poate asigura astfel un bun raport preţ/calitate pentru forţa de muncă.

□ Se realizează un bun control al costurilor: pentru că nu sunt încheiate contracte de muncă ci se face un contract cu penitenciarul pentru furnizare de forţă de muncă, beneficiarul plăteşte o factură care reprezintă contravaloarea exactă a orelor de muncă prestate efectiv.

□ Forţa de muncă este sigură, stabilă şi continuă. Muncitorii sunt conştiincioşi, nu absentează şi nu părăsesc locul de muncă înainte de încheierea programului, nu sustrag materiale sau produse de la locul de muncă.

Atitudinea angajatorilor

In primul rând, majoritatea judecătorilor şi consilierilor de probaţiune cât şi o parte a reprezentanţilor DGASPC-urilor şi AMOFM au evidenţiat faptul că există o diferenţă de percepţie, asupra persoanelor care au comis infracţiuni. Astfel, managerii străini, care administrează întreprinderi mici şi mijlocii, manifestă o mai mare deschide faţă de angajarea de persoane condamnate penal şi liberate în comparaţie cu managerii români care conduc întreprinderi similare. Pe de altă parte, angajatorii români din partea marilor companii manifestă deschidere pentru angajarea de astfel de personal deoarece „o persoană reprezintă doar o rotiţă într-un angrenaj foarte mare”. Pe lângă percepţia managerilor, contează şi calificarea persoanelor care au ispăşit o condamnare care să corespundă obiectului de activitate al firmei şi necesarului de personal al acesteia.

Trebuie reţinut faptul că o mare parte din persoanele eliberate au participat la cursuri de calificare pe perioada detenţiei. Totodată, pe lângă calificare, au avut ocazia să câştige experienţă muncind în atelierele de muncă din cadrul penitenciarelor sau în cele care funcţionează la sediul companiilor care au contracte de muncă cu penitenciarele.

Calificarea si educatia persoanelor condamnate

Datorita nivelului scazut de scolarizare, persoanele private de libertate nu pot urma cursuri de calificare si recalificare profesionala ci trebuie mai intai sa urmeze cursuri de alfabetizare si de finalizare a studiilor gimnaziale pe perioada detentiei.

De altfel, acest lucru este prevazut si in art. 27, alin. 2 al Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal. Astfel, in baza anumitor criterii, persoana condamnata poate fi inclusa in programe care urmaresc instruirea scolara si formarea profesionala cat si desfasurarea de activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala.

In ceea ce priveşte formarea profesionala, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot participa la cursuri de calificare si recalificare, stabilite de administratia penitenciarului impreuna cu Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM) sau cu structurile teritoriale ale acesteia. De altfel, intre ANP si ANOFM exista un protocol de colaborare.

Este important de retinut faptul ca toate cheltuielile implicate de sustinerea acestor cursuri sunt suportate de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, Administratia Nationala a Penitenciarelor sau de alte persoane fizice ori juridice. Prin urmare, in baza unui acord si a unui contract de prestari servicii, cu unitatea

penitenciara, odata persoanele selectionate, angajatorii le pot include in programe de formare profesionala adecvate tipului de activitati care vor fi desfasurate.

Conform datelor furnizate de ANP, in timpul anului 2007, aproximativ 1.480 de persoane ispasind pedepse privative de libertate au participat la cursuri de calificare si re-calificare profesionala. Oferta a fost foarte variata, cursanti putand alege dintre cele 40 de calificari printre care: frizer-coafor, brutar; operator calculator; lucrator in confectii tricotaje; instalator instalatii sanitare si gaze; peisagistica floricultura; legumicultor etc. Totusi, cele mai cautate au fost cursurile de calificare ca tamplar universal la care s-au inscris peste 15% dintre persoane si cele de frizer la care s-au inscris peste 10% dintre oameni.

Dintre toti cei inscrisi in 2007, o proportie destul de mare de cursanti – peste 95,5% - au absolvit cursurile. Pe de-o parte, la o extrema avem acele cursuri care au fost absolvite intr-o proportie de 100%: tamplar universal, brutar, operator calculatoare si retele, ospatar, zidar si lucrator in structuri pentru constructii; iar la cealalta extrema, avem cursuri de calificare la care doar o treime (sudor) sau chiar un sfert dintre inscrisi (stantator-presator) au reusit sa primeasca certificatul de calificare in meseria respectiva.

Desi persoanele condamnate penal si aflate sub supraveghere in comunitate au si ele un nivel de educatie destul de redus si sunt necalificati in proportie de aproximativ 25%, activitatile de formare profesionala si educatie nu pot fi desfasurate decat daca sunt impuse prin sentinta de condamnare pronuntata de judecator.

Acest fapt explica in mare parte de ce nivelul inregistrat de participare la cursuri de calificare profesionala este mult mai mic pentru persoanele aflate sub supravegherea serviciilor de probatiune decat pentru cele aflate in penitenciare.

In afara calificării obţinute in penitenciar, agenţiile de ocupare a forţei de muncă asigura accesul acestor persoane şi la alte cursuri de calificare în funcţie de necesarul existent pe piaţa locală de forţă de muncă. Totodată, în colaborare cu firmele interesate de angajarea de persoane liberate se pot stabili de comun acord tipurile de cursuri şi tematica acestora. De asemenea, reprezentanţii AMOFM Bucureşti au declarat că este inclus in planul lor anual de activitati organizarea de burse de locuri de munca pentru persoanele condamnate penal şi care au fost eliberate din penitenciar.

INSTRUMENTE STRUCTURALE DESTINATE OCUPĂRII FORTE DE MUNCA

Ca urmare a acceptării României ca stat-membru in Uniunea Europeana, au fost elaborate de instituţiile statului roman si adoptate prin Decizia Comisiei Europene in 2007.

Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) 2007-2013 are ca obiectiv general dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii, prin corelarea educaţiei şi învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii şi asigurarea de oportunităţi sporite pentru participarea viitoare pe o piaţă a muncii modernă, flexibilă şi incluzivă a 1.650.000 de persoane.

Unul dintre cele şapte obiective specifice ale programului operaţional susţine facilitarea accesului grupurilor vulnerabile la educaţie şi pe piaţa muncii. Ca răspuns la obiectivul mai sus menţionat a fost elaborata axa prioritară 6 - Promovarea incluziunii sociale. Prin intermediul acesteia, se urmăreşte dezvoltarea de programe specifice pentru dezvoltarea personală, atât în scopul consolidării motivaţiei pentru formarea profesională si integrării grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii, cât si pentru îmbunătăţirea accesului acestora pe piaţa muncii.

In Ghidul solicitantului, pe langa grupurile ţinta menţionate se regăsesc si următoarele grupuri: persoanele aflate in detenţie, persoanele aflate anterior in detenţie si delincvenţii juvenili.

In cadrul POS DRU, sunt finanţate doua categorii de proiecte:

□ proiecte strategice care pot fi implementate la nivel naţional, sectorial sau multiregional;

□ si proiecte de grant care pot fi implementate la nivel multiregional, regional sau local.

Valoarea totala a unui proiect poate varia intre:

□ minimum 185.000 si maximum 1.849.999 lei pentru proiectele de grant;

□ si intre 1.850.000- 18.500.000 lei pentru proiectele strategice.

Totodată, in funcţie de tipul de proiect finanţat, durata de implementară poat fi cuprinsa intre:

□ minimum 6 (şase) luni şi maximum 2 (doi) ani pentru proiectele de grant;

□ minimum 6 (şase) luni şi maximum 3 (trei) ani pentru cele strategice.

Valoarea contribuţiei proprii pentru proiect diferă in funcţie de tipul organizaţiei care are calitate de solicitant. Astfel, nivelul contribuţiei proprii poate fi de:

• 2% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile dacă reprezentaţi o persoană juridică de drept public;

• 2% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile dacă reprezentaţi o persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial;

• 5% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile dacă reprezentaţi o persoană juridică de drept privat cu scop patrimonial.

De asemenea, daca este inclusa o forma de ajutor de stat in realizarea unui proiect, autoritatea de management a POSDRU va aplica condiţiile prevăzute în regulamentele de exceptare. Procentul

aferent contribuţiei pentru proiect va varia in funcţie de tipul ajutorului de stat si in funcţie de tipul organizaţiei solicitante.

FACILITAŢI ACORDATE ANGAJATORILOR

Prin intermediul Legii nr. 116/2002 privind prevenirea si combaterea marginalizării sociale, s-a urmărit instituirea de masuri de prevenire si combatere a marginalizării sociale in vederea evitarea degradării nivelului de trai. Obiectul legii sus-menţionate îl constituie garantarea accesului efectiv, in special al tinerilor, la drepturi cum sunt: dreptul la un loc de munca, la o locuinţa, la asistenta medicala, la educaţie, etc.

Conform Legii nr. 116/2002, articolul 5 alin. (1), Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Munca are obligaţia de a sprijinii pe tinerii cu vârste intre 16 si 25 de ani aflaţi in dificultate si confruntaţi cu riscul excluderii profesionale, in scopul facilitării accesului lor la un loc de munca. In acest sens, se încheie un contract de solidaritate intre agenţiile de ocupare a forţei de munca din teritoriu si tanarul respectiv, pe o perioada de cel puţin un an si maxim doi ani.

Legea prioritizeaza grupurile ţinta beneficiare in art. 10 iar, printre altele, la literele e) si f) se regăsesc si tinerii familişti care au executat pedepse privative de libertate si respectiv „alte categorii de tineri aflati in dificultate”.

In cazul in care in ultimele doua luni ale anului bugetar, AJOFM/AMOFM Bucuresti mai au fonduri disponibile, pot incheia contracte suplimentare de solidaritate pentru alte persoane in varsta de pana la 35 de ani cu respectarea listei prioritare stabilite la art. 10.

Pentru angajatorii care angajează persoane beneficiare de contract de solidaritate, in baza convenţiilor încheiate cu AJOFM/AMOFM, aceasta ii va rambursa lunar salariul de baza stabilit la data angajării tinerilor, dar nu mai mult de 75% din câştigul salarial mediu net pe economie pe toata perioada contractului de solidaritate.

Daca angajatorii decid ca la finalul contractului de solidaritate, sa-i angajeze pe tinerii respectivi cu contract de munca pe perioada nedeterminata, atunci vor beneficia de rambursarea lunara a unei sume, in cuantum de 50% din indemnizaţia de şomaj cuvenita conform legii, pe care tanarul beneficiar ar fi primit-o daca ar fi fost disponibilizat la acea data. Aceasta suma poate sa fie acordata pe o perioada de maxim doi ani, pana la împlinirea vârstei de 25 ani de angajat.

CADRU DE REGLEMENTARE

I. Munca persoanelor private de libertate

Conform legii de executare a pedepselor si regulamentului de aplicare a acesteia, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate care sunt apte de a munci, pot presta cu acordul lor, o muncă în raport cu calificarea şi aptitudinile lor, precum şi activităţi necalificate.

1. Tipuri de activităţi

Munca prestată de persoanele private de libertate se realizează:

a) în regim de prestări de servicii pentru operatorii economici, persoane fizice sau persoane juridice, în interiorul sau exteriorul penitenciarului

b) în regie proprie

c) în interesul penitenciarului, pentru activităţi cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului

d) în caz de calamitate

Este asimilata muncii prestate de persoanele condamnate participarea acestora la activităţi de instruire şcolară şi formare profesională.

2. Contractarea forţei de muncă

Folosirea la muncă a persoanelor private de libertate se realizează pe bază de contract de prestări de servicii încheiat între administraţia locului de deţinere şi beneficiarul forţei de muncă.

Tarifele se negociază între administraţia locului de deţinere şi beneficiarul forţei de muncă şi nu pot fi mai mici decât tariful aferent salariului minim brut pe economie, în condiţiile realizării integrale a normei de lucru stabilite în contract. Normele de lucru se stabilesc pe baza probelor de lucru efectuate în prezenţa persoanelor delegate de ambele părţi contractante.

Beneficiarul forţei de muncă este obligat să asigure: baza tehnico-materială, conducerea lucrărilor, spaţii pentru servirea hranei, apă potabilă, asistenţa tehnică necesară, instructajul şi condiţiile de protecţie a muncii, spaţii pentru grupuri sanitare, materialele igienico-sanitare şi, dacă este cazul, amenajările impuse pentru executarea pazei la locul de muncă. Revine beneficiarului forţei de muncă obligaţia de a suporta cheltuielile ocazionate de transportul persoanelor private de libertate, al personalului de escortare şi al hranei.

3. Selecţionarea şi repartizarea la muncă

Selecţionarea şi repartizarea persoanelor private de libertate la activităţi productive se fac în funcţie de regimul de executare, cu aprobarea directorului locului de deţinere, la propunerea unei comisii formate din reprezentanţii sectoarelor de educaţie şi intervenţie psihosocială, regim penitenciar, evidenţă, organizarea muncii şi medical, sub conducerea directorului adjunct pentru

siguranţă şi regim. Comisia se completează cu personal de specialitate, care verifică deprinderile profesionale ale persoanelor private de libertate.

Participarea la muncă a fiecărei persoane condamnate se face numai cu avizul medicului penitenciarului.

În măsura posibilităţilor, a cerinţelor de disciplină din locurile de deţinere şi în limite rezonabile, persoanele private de libertate pot:

□ opta pentru un anumit loc de muncă

□ schimba locul de muncă dacă nu sunt folosite la prestarea altei munci şi dacă posedă calificarea sau deprinderile necesare noului loc de muncă

4. Veniturile obţinute prin munca persoanelor private de libertate

Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate este remunerată, cu excepţia activităţilor cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului şi a celor desfăşurate în caz de calamitate.

Veniturile realizate nu pot fi mai mici decât salariul minim pe economie, în raport cu programul de muncă.

Veniturile realizate din prestări de servicii pot fi încasate în lei sau echivalent valoric în produse, servicii, materiale, obiecte de inventar, echipament, cazarmament, precum şi mijloace fixe, în condiţiile în care articolele respective sunt prevăzute în structura bugetului aprobat de venituri şi cheltuieli şi această modalitate de plată a fost stabilită prin contractul de prestări de servicii.

Veniturile realizate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale şi se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice.

Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate care participă la cursuri de şcolarizare sau de calificare ori recalificare profesională primesc lunar, pe durata cursurilor, o remuneraţie egală cu salariul minim pe economie.

5. Repartizarea veniturilor realizate de persoanele condamnate

Veniturile realizate de persoanele condamnate ca urmare a muncii prestate, a frecventării unor cursuri de şcolarizare, calificare ori recalificare profesională se încasează de către administraţia penitenciarului în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate şi se repartizează după cum urmează:

a) 30% din venit revine persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executării pedepsei 90% din acesta, iar 10% se consemnează pe numele sau, urmând să fie încasat, împreună cu dobânda aferentă, în momentul punerii în libertate. În cazul în care persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate a fost obligată la plata de despăgubiri civile, care nu au fost achitate până la data primirii în penitenciar, o cota de 50% din suma care revine persoanei condamnate se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părţii civile.

b) 70% din venit revine Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, constituind venituri proprii care se încasează, se contabilizează şi se utilizează potrivit dispoziţiilor legale privind finanţele publice.

6. Durata muncii

Durata muncii prestate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate este de 8 ore pe zi şi nu mai mult de 40 de ore pe săptămâna. Pe baza acordului scris al persoanei, se poate presta munca în program de 10 ore pe zi şi nu mai mult de 50 de ore pe săptămâna, acordându-li-se drepturile băneşti cuvenite pentru acest program de muncă. Munca în timpul nopţii poate fi prestata cu acordul scris, dar nu mai mult de 7 ore pe noapte şi 35 de ore pe săptămână.

Persoanele condamnate beneficiază de cel puţin o zi pe săptămână pentru odihnă.

7. Protecţia muncii

Reglementările legale referitoare la organizarea şi desfăşurarea muncii sunt aplicabile şi persoanelor private de libertate, inclusiv cele referitoare la prevenirea accidentelor de muncă, bolilor profesionale şi a altor situaţii de risc.

Beneficiarii muncii prestate de persoanele private de libertate au obligaţia de a asigura acestora măsurile de protecţie a muncii, echipamentul adecvat şi alimentaţia de protecţie.

Persoana condamnată care, în timpul executării pedepsei, a devenit incapabilă de muncă în urma unui accident sau a unei boli profesionale beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile legii.

8. Răspunderea persoanelor private de libertate

Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate răspund pentru prejudiciile cauzate din vina lor la locul de detenţie sau la locul de muncă.

Persoanele condamnate nu răspund pentru pagubele provocate de uzul normal al bunurilor încredinţate spre folosinţă şi nici pentru cele provenite din riscul normal al muncii.

În situaţia în care persoanele condamnate participă la cursuri de şcolarizare, calificare ori recalificare profesională şi nu promovează anul de studiu sau examenul final din cauze imputabile acestora, sumele obţinute ca venit se recuperează în baza unui ordin de imputare, care constituie titlu executoriu.

II. Măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la serviciul de probaţiune;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Instanţa poate să impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din următoarele obligaţii:

a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare;

b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită, decât în condiţiile fixate de instanţă;

c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;

d) să nu intre în legătură cu anumite persoane;

e) să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule;

f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

III. Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate

Regimul de executare cuprinde totalitatea regulilor, drepturilor, obligaţiilor, programelor şi activităţilor care urmăresc realizarea unei bune convieţuiri şi dezvoltarea unor comportamente, atitudini şi abilităţi care să faciliteze reintegrarea socială a persoanelor private de libertate.

În raport de tipul regimului de executare, persoanele private de libertate pot participa la muncă. În acest sens, se ţine seama de calificarea, deprinderile şi aptitudinile fiecărei persoane private de libertate, de vârstă, starea de sănătate, precum şi de programele destinate sprijinirii formării profesionale.

Stabilirea regimului de executare se face, printre altele şi în funcţie de:

□ abilităţile necesare includerii în diferite programe de educaţie şi intervenţie psihosocială

□ disponibilitatea de a presta muncă şi de a urma cursuri de calificare

□ conduita persoanei condamnate şi gradul de risc pentru siguranţa locului de deţinere, pentru celelalte persoane private de libertate şi pentru personal

Regimul deschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult un an.

Regimul deschis se bazează pe disciplina liber consimţită, pe sentimentul de responsabilitate faţă de comunitatea din care provin şi încurajează persoanele private de libertate să folosească cu bună-credinţă libertăţile ce le sunt oferite.

Persoanele private de libertate pot frecventa cursuri de şcolarizare şi de calificare, pot urma tratamente medicale, pot participa individual sau în grup la programe cultural-educative, sportive, artistice şi religioase, în afara locului de deţinere. În anumite situaţii, cu aprobarea directorului locului de deţinere, pot lua parte la aceste activităţi şi membrii de familie ai acestora sau reprezentanţi ai societăţii.

Munca

Persoanele din acest regim pot presta muncă şi în comunitate, fără supraveghere, având obligaţia de a reveni la locul de deţinere după terminarea programului.

Regimul semideschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

Acest regim se aplică şi:

□ persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regim deschis care au comis o abatere disciplinară sau care datorită conduitei necorespunzătoare au devenit incompatibile cu acest tip de regim, precum şi persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regimul închis care au avut o comportare bună

□ în mod excepţional, persoanelor private de libertate condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani, în considerarea naturii, modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei condamnatului

Regimul semideschis oferă persoanelor private de libertate posibilitatea de a se deplasa neînsoţite în zone din interiorul locului de deţinere stabilite prin regulamentul de ordine interioară şi de a-şi organiza timpul liber avut la dispoziţie, sub supraveghere.

Munca

Munca prestată de această categorie de persoane se desfăşoară în interiorul şi în afara locului de deţinere, supravegherea fiind asigurată de personal neînarmat.

Regimul închis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani.

Acest regim se aplică şi:

□ persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regim semideschis sau deschis care au comis o abatere disciplinară sau care, prin conduita lor, afectează desfăşurarea normală a activităţilor în locul de deţinere, precum şi persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regimul de maximă siguranţă care au avut o comportare bună

□ în mod excepţional, persoanelor private de libertate condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, în considerarea naturii, modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei condamnatului

Munca

Persoanele private de libertate care execută pedeapsa în regimul închis pot presta muncă sub pază şi supraveghere continuă, în interiorul sau exteriorul locului de deţinere.

Regimul de maximă siguranţă se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.

Regimul de maximă siguranţă se aplică şi persoanelor private de libertate, clasificate iniţial în alt regim de executare, care au comis o infracţiune sau o abatere disciplinară gravă pe timpul executării pedepsei şi care, prin conduita lor, afectează desfăşurarea normală a activităţilor în locul de deţinere ori siguranţa acestuia.

Munca

Persoanele private de libertate care au o comportare bună şi respectă regulile de ordine interioară pot presta o muncă dacă sunt apte, în grupuri mici, în interiorul locului de deţinere, în spaţii prevăzute cu dispozitive de închidere sigure şi sub supraveghere permanentă.

RECOMANDARI PENTRU PROCESUL DE SELECTIE DE PERSONAL

In discuţiile avute cu tineri care se aflau in supravegherea Serviciului de Probaţiune din Bucureşti, a reieşit ca aceştia au avut dificultati in ocuparea unui loc de munca datorita faptului ca la angajare li se solicita certificatul de cazier judiciar. De altfel, majoritatea delegaţiilor organizatiilor guvernamentale au cazut de acord cu faptul ca solicitarea cazierului reprezinta cel mai mare obstacol pentru persoanelor care au ispasit o sentinta privativa de libertate care vor sa se angajeze.

După cum se ştie, Codul Muncii – versiune actualizata – prezintă relaţiile care pot fi stabilite intre angajatori si salariaţi si tipurile de contracte de munca prin care acestea sunt reglementate. De asemenea, in acesta se menţionează in ce condiţii i se poate încheia un contract de munca unei persoane. Totuşi, singurul document indicat in Codul Muncii ca fiind obligatoriu este certificatul medical. Cu toate acestea, in practica de fiecare zi, pe langa o serie de documente (copii după diplome de studii, curriculum vitae si scrisoare de intenţie, copii după cartea de identitate, etc.) angajatorii solicita viitorilor angajaţi si certificatul de cazier.

Pentru anumite activitati, este interzis accesul la exercitarea de către o persoana a unei profesii daca aceasta a fost condamnata printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva pentru savarsirea cu intenţie a unei infracţiuni in împrejurări legate de exercitarea respectivei profesii, pentru care nu a intervenit reabilitarea.

Daca in certificatul de cazier judiciar sunt înscrise sancţiuni penale din hotărârile judecătoreşti ramase definitive care insa nu sunt legate de exercitarea profesiei, prin angajarea de astfel de persoane, angajatorul poate beneficia de expertiza si profesionalismul acestora cat si de anumite facilitaţi fiscale menţionate in continuare.

Laund in considerare legislatia curenta privind prevenirea si combaterea tuturor formelor de discriminare cat si reglementarile Codului Muncii actualizat, in cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii.

Totodata, in Codul Muncii este stipulat faptul ca este interzisa orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala. Prin urmare, angajatorii trebuie sa se asigure ca persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate nu le este blocat accesul la un loc de munca numai datorita faptului ca au cazier.

Fiecare caz trebuie analizat si evaluat separat. Totodata, trebuie stabilit in functie de masura inscrisurile din certificatul de cazier judiciar ce tipuri de activitati nu poate desfasura persoana in cauza. In aceste conditii, in functie de pregatirea si experienta existenta cat si de abilitatile acesteia, se poate decide re-orientarea ei profesionala.

RECOMANDARI PENTRU CRESTEREA EFICIENTEI ACTIVITATILOR DE INTEGRARE IN MUNCA A PERSOANELOR CONDAMNATE PENAL

1. Este necesar ca serviciile sociale publice sau private, precum si agentiile pentru ocuparea fortei de munca sa solicite unitatilor penitenciare si serviciilor de probatiune date referitoare la persoanele condamnate penal in vederea sprijinirii reintegrarii sociale.

Unitatile penitenciare nu dispun in prezent de resursele necesare umane si materiale pentru a comunica tuturor serviciilor sociale din fiecare dintre comunitatile in care urmeaza a se intoarce persaonele condamnate la liberare, date despre situatia acestor persoane.

2. Unitatile penitenciare pun la dispozitia serrviciilor sociale din comunitate, la cerere, date referitoare la persoanele care urmeaza a se libera, in vederea sustinerii pentru reintegrarea sociala si permit comunicarea dintre persoanele private de libertate si serviciile sociale din comunitate.

Serviciile sociale la nivel de comunitati locale nu acorda o asistenta specifica persoanelor condamnate penal. Pe de alta parte, unitatile penitenciare nu au atributii in asistarea persoanelor care se libereaza din penitenciare. Astfel, asistenta oferita pe timpul detentiei nu este continuata la acelasi nivel in comuntate dupa liberare, ceea ce creste riscul de recidiva.

Desi serviciile de probatiune nu mai au in prezent atributii in sprijinirea reintegrarii sociale a persoanelor care au executat o pedeapsa penala, serviciile de asistenta sociala si cele de ocupare a fortei de munca si-au exprimat necesitatea de a beneficia de expertiza serviciilor de probatiune.

3. Serviciile de probatiune comunica serviciilor sociale din comunitate cazurile persoanelor aflate sub supraveghere care au nevoie de sprijin in reintegrarea sociala si dau persoanelor condamnate informatii referitoare la serviciile sociale pe care le pot accesa.

Proiectul a aratat necesitatea ca serviciile de probatiune sa colaboreze cu alte servicii sociale si de ocupare a fortei de munca din comuntate. In prezent aceasta colaborare este destul de redusa din cauza resurselor limitate ale serviciilor de probatiune si din cauza faptului ca serviciile sociale la nivel de comunitati locale nu acorda o asistenta specifica persoanelor condamnate penal.

4. Judecatorii sunt incurajati sa foloseasca posibilitatea de individualizare a executarii pedepsei sub supraveghere in comunitate cu obligarea persaonei condamnate de a participa la activitati specifice care sa faciliteze reintegrarea sociala: programe de educatie, calificare, terapie, consiliere, munca in folosul comunitatii, etc. Impunerea executarii pedepsei sub supraveghere in comunitate fara obligarea persoanei de a desfasura o activitate, reduce posibilitatea serviciilor de probatiune de a controla eficient si de a contribui semnificativ la reintegrarea sociala a persoanei condamnate.

5. Serviciile de probatiune si unitatile penitenciare ofera sprijin agantiilor de ocupare a fortei de munca in informarea angajatorilor in legatura cu integrarea in munca a persoanelor condamnate penal.

Angajatorii au mentionat importanta, pe lang distribuirea de materiale informative, si a intalnirilor directe cu specialisti in domeniul reintegrarii sociale a fostilor infractori.

6. Agentiile de ocupare a fortei de munca comunica unitatilor penitenciare si serviciilor de probatiune locurile de munca disponibile.

Serviciile de probatiune si unitatile penitenciare comunica locurile de munca persoanelor aflate in supraveghere sau care se pregatesc pentru liberare si care se afla in cautarea unui loc de munca.

7. Serviciile de probatiune, unitatile penitenciare, ONG, serviciile sociale la nivel local si agentiile de ocupare a fortei de munca colaboreaza pentru organizarea periodica de „burse ale locurilor de munca pentru persoane condamnate penal”.

8. Unitatile penitenciare si serviciile de probatiune intretin legaturi cu potentiali angajatori (prin activitati de informare si colaborarea cu agentiile de ocupare a fortei de munca) si sprijina persoanele condamnate in obtinerea documentelor necesare in procesul de angajare in munca.

9. Incurajarea implicarii potentialilor angajatori in formarea profesionala a persoanelor condamnate penal.

Unitatile penitencire pot oferi spatii pentru desfasurarea cursurilor si chiar pentru organizarea atelierelor de practica.

Potentialii angajatori pot oferi personal specializat care sa contribuie la formarea profesionala, locurile pentru practica si dotarile si utilajele necesare.

10. Adaptarea cadrului legislativ astfel incat acesta sa permita includerea in programe de educatie si pregatire profesionala a persoanelor condamnate (indiferent daca sunt in penitenciare sau sub supraveghere in comunitate) care au un nivel scazut de educatie si nu au o calificare profesionala. Includerea in astfel de programe trebuie realizata inca de la inceputul executarii sentintei, astfel incat persoana condamnata sa poata sa isi dezvolte si exerseze abilitatile si calificarile profesionale pe timpul executarii sentintei.