proiect de diploma 02
TRANSCRIPT
STUDIUL MODELULUI JUCATOARELOR PE POSTURI LA ECHIPA DE BASCHET JUNIOARE II C.S.S.5 BUCURESTI
CAP. 1 INTRODUCERE1.1.Caracteristici si tendinte in orientarea antrenamentului in baschet.1.2. Motivarea alegerii temei.1.3. Scopul urmarit
CAP. 2 FUNDAMENTAREA TEORETICA A STUDIULUI PROPUS2.1 Orientari si tendinte in conceptia moderna a antrenamentuluisportiv2.2. Modelarea antrenamentului in baschet2.3. Modelul echipei2.4. Modelul jucatoarelor pe post: - fundas - extrema - centru - pivot2.5. Modelul de pregatire2.6. Particularitati morfo-functionale si psiho-motrice ale junioarelor II
CAP. 3 ORGANIZAREA SI DESFASURAREA CERCETARII 3.1. Metode de cercetare utilizate3.2. Ipoteza cercetarii3.3. Subiectii supusi studiului3.4. Conditii de lucru
CAP. 4 REZULTATE OBTINUTE SI INTERPRETAREA DATELOR4.1. Modelul de joc si de pregatire al echipei studiate4.2. Eficacitatea modelului de joc pe posturi-contributia la scorul final4.3. Prelucrarea statistico-matematica a datelor obtinute
CAP. 5 CONCLUZII
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
1.1. CARACTERISTICI SI TENDINTE IN ORIENTAREA
ANTRENAMENTULUI IN BASCHET
Teodora Predescu si Corneliu Negulescu evidentiaza si
caracterizeaza tendintele ce se manifesta pe plan european privitoare la
orientarea antrenamentului in jocul de baschet dupa cum urmeaza:
Cresterea longevitatii sportive (a devenit mai lunga durata
capacitatii de performanta maxima) ca urmare a maririi perioadei de
pregatire:
- abordarea unei pregatiri precoce (clasa a-V-a varsta de 11
ani cand se incepe initierea);
- programarea multianuala a pregatirii (in anumite etape
antrenamentul diurn comporta intre 2-4 unitati de
antrenament
Selectia jucatorilor este efectuata dupa criterii stiintifice.
Dintre criteriile consacrate, a crescut ponderea urmatoarelor:
- tipul constitutional, conditie si, sub unele aspecte, efect al
procesului de antrenament si al performantei sportive; in
afara de statura, se au in vedere dimensiunile bratelor,
mainilor si picioarelor; precizarea tipului somatic se face
pe sexe, posturi si varste;
- complexul calitatilor motrice corespunzator
caracteristicilor efortului din meci;
- personalitatea sportivului, dominante: combativitatea,
vointa, stabilitatea proceselor psihice, rezistenta la
factorii de perturbare, gandire tactica.
Apropierea conditiilor si continutului pregatirii de cele ale
meciului, respectiv "modelarea" antrenamentului in baza componentelor
specifice performantei: biologice, biomecanice, motrice, psihologice si
materiale.
Maximizarea importantei si rolului pregatirii fizice in
antrenament, in toate perioadele si etapele de pregatire.
Obtinerea unei rezistente in tempou maxim, specific jocului
competitional, prelungita peste limitele duratei jocului si ale competitiei.
Volum, cantitate mare de munca si efort, in regim de
intensitate.
Obtinerea unei disponibilitati continue pentru performanta
(forma sportiva superioara); pe fondul acestei disponibilitati continue,
etape de forma sportiva maxima.
Explorare si valorificarea pentru performanta a oricaror
rezerve de energie (fizica, psihica).
Respectarea principiului corelarii gradate a eforturilor cu
utilizarea eforturilor maximale in antrenament precum si al unitatii si
continuitatii pregatirii fizice generale si speciale.
Utilizarea si adaptarea unor mijloace si metode de
antrenament, caracteristice altor sporturi, ca elemente adjuvante ale
antrenamentului sportiv.
Numar relativ redus de exercitii, cu eficienta selectiva si
cumulativa, dar repetate de foarte multe ori.
Mixtarea metodelor de antrenament "in circuit" si "cu
intervale",aplicarea lor extinzindu-se si la pregatirea tehnico-tactica.
Refacerea (si recuperarea) rapida fizica si psihica imediat
dupa antrenament si meci, ceea ce permite desfasurarea sistemului de
antrenament diurn cu cate 1-3 unitati de lectie.
Continutul si rationalizarea odihnei de dupa antrenamente si
meci, cu accent pe recuperare (functionala si psihica) au caracter prioritar
in programarea antrenamentului in comparatie cu solicitarea la efort, care
este permanent intens. Aceasta caracteristica este concretizata prin:
- interrelatia corecta intre efort si pauzele active de-a
lungul ciclurilor anuale. In cadrul etapelor,ciclurile
saptamanale, in cadrul fiecarei lectii si cresterea rolului
exercitiilor compensatorii;
- lupta impotriva uzurii si preocuparea pentru scurtarea
timpului de recuperare prin terapie medicamentoasa si
alte mijloace si metode (oxigenare,antrenament la
altitudine,alimentatie alcalina,bai, masaje etc);
- programe cultural-distractive cu echipa.
Uilizarea aparaturii de antrenament (fizic, tehnic, tactic).
Folosirea elementelor de cibernetica (modelare,
programare) si matematizare in programarea si controlul antrenamentului,
dirijarea dinamicii efortului spre realizarea unor niveluri de forma
sportiva prestabilite si controlul sistematic al acestei dinamici prin probe
si norme de control precum si prin controlul dinamicii functionale a
organasmului: asistenta si supravegherea stiintifica interdisciplinara a
antrenamentului, constand din control, din informare asupra reactiei
organismului, a personalitatii sportivului la eforturile solicitante. Echipa
de specialisti: antrenorii, medicul sportiv specialist in explorari
functionale, psiholog, metodist, biochimist, dietetician (specialitate care
poate fi cumulata de medic).
Personajul central ramane antrenorul. El trebuie sa coreleze
rezultatele determinarilor facute de ceilalti specialisti, sa selectioneze, sa
prelucreze si chiar sa elaboreze mijloacele si metodele (exercitii, dozarea
efortului) de valorificare a datelor furnizate prin investigatiile celorlalti
specialisti si, in final, sa conduca antrenamentul in baza rezultatelor
antrenamentului de control si informare cu privire la reactia organismului,
a personalitatii sportivului la efortul solicitat.
Ridicarea la rang de principiu a individualizarii pregatirii
fizice si tehnice.
Combinarea abordarii simultane (pregatire fizica, tehnica,
tactica, psihologica si teoretica) cu abordarea lor succesiva.
Simultaneitatea abordarii factorilor antrenamentului se
realizeaza prin:
- prezenta tuturor factorilor antrenamentului ca obiective
de realizat in acelasi plan de antrenament pe perioada,
etapa, ciclu si lectie, bineanteles ca, realizarea
obiectivelor presupunand si exercitii specifice (in cadrul
lectiilor de antrenament) pentru fiecare factor al
antrenamentului;
- stabilirea unui factor al antrenamentului ca obiectiv
dominant (prioritar) intr-o etapa, dublat de exercitii de
mentinere calitativa a pregatirii realizate in domeniul
celorlalti factori ai antrenamentului;
- in cadrul aceleiasi lectii se prevede ca tema un factor al
antrenamentului dar, in acelasi timp, se stabilesc si
exercitii de mentinere pentru ceilalti factori.
Regimul de manifestare:
- tehnica in regim de tactica si de pregatire fizica (calitati
motrice), respectiv: tehnica in regim de tactica si de
viteza sau de forta, de detenta; tehnica in regim de tactica
de calitati motrice intrunite - deci integrativ;
- tactica in regim de tehnica si de pregatire fizica (calitati
motrice);
- pregatire fizica (calitati motrice) in regim de tehnica si
tactica, respectiv rezistenta in regim de viteza si de
tehnica, rezistenta in regim de detenta si de tehnica si
tactica, detenta in regim de tehnica si tactica.
Forma de realizare: acelasi exercitiu, cu schimbarea
dominantei. Exemple: antrenamentul pentru contraatac, in care exercitiul
tactic (criss - cross) poate deveni tehnic sau exercitiu de viteza ori de
rezistenta.
Abordarea succesiva a factorilor antrenamentului se poate
realiza:
- in cadrul unei parti (etape) a perioadei se prevad subetape
(cicluri) succesive avand fiecare ca obiectiv cate un
singur factor al antrenamentului, se utilizeaza, in special,
pentru pregatirea fizica generala organizata iarna, la
munte si pentru odihna, refacere;
- in cadrul unei etape se prevad cicluri (sau microcicluri)
avand fiecare ca obiectiv cate un singur factor al
antrenamentului;
- in cadrul anumitor cicluri se prevad zile de antrenament
separat pentru pregatirea fizica, tehnica si tactica.
Cresterea importantei pregatirii psihologice si teoretice.
Adaptarea principiilor si metodelor generale de antrenament
la specificul profesional, de grup social (jucatori profesionisti, salariati,
studenti, militari, elevi etc.).
1.2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
Modelarea, metoda de cercetare apartinand cu decenii in urma
domeniului de avangara a ciberneticii a patruns treptat in toate domeniile
de activitate si cu rezultate deosebite in sportul de performanta.
Modelarea reprezinta o metoda de studiu care foloseste modele,
adica reprezinta imagini simplificate despre un sistem complex, iar
aplicarea in domeniul sportiv se concretizeaza in crearea unui ansamblu
de modele in cadrul caruia distingem:
modelul de selectie, modelul postului, modelul de joc,
modelul de pregatire.
In domeniul baschetului modelarea s-a bucurat de atentia unor
specialisti cum ar fi regretatul prof. univ. LEON TEODORESCU, conf.
DUMITRU EVELET COLIBABA, prof. univ. dr. TEODORA
PREDESCU, prof. LUCIAN VASILESCU care impreuna cu studentii de
la A.N.E.F.S. a anilor ‘70 au reusit sa aplice modelarea la o serie de
aspecte ale jocului de baschet:
modelul efortului in jocul de baschet;
modelul prospectiv de joc
modelul de pregatire;
modelul de selectie.
In ultimii ani asistam la o puternica efervescenta a jocului de
baschet care datorita spectaculozitatii sale castiga permanent in
popularitate.
Continua crestere a maiestriei jucatorilor si echipelor, precum si
dinamica regulamentului de joc, au determinat o serie de modificari in
conceptia jocului de baschet actual:
lupta pentru impunerea ritmului si tempoului de joc;
dinamica raportului specializare- universalitate;
cresterea importantei luptei aeriene pentru minge si cresterea
gabaritului jucatorilor;
tactica moderna in atac cuprinde in esenta contraatacul si
atacul rapid;
cresterea importantei eficientei apararii in conditii de angajare
corporala totala;
cresterea importantei jocului conducatorilor de joc si a valorii
lor
Antrenorul-profesorul prin prezenta sa umanizatoare trebuie sa
oxigeneze viata psihica si conduita morala, sa purifice si sa inalte, sa
inobileze personalitatea sportivilor in universul sportivitatii, prieteniei,
binelui si adevarului.
As indrazni sa compar activitatea antrenorului cu cea a unui
sculptor, in functie de subiectul ales, sculptorul isi alege materialul din
care trebuie sa lucreze, pentru ca el stie ca mesajul pe care trebuie sa il
transmita privitorului este dat nu numai de formele pe care le va realiza,
ci si de duritatea acelui material. Imbinarea corecta a acestor elemente da
nastere unei lucrari de valoare si acesta inseamna talent.
Cercetatorul simte nevoia sa cunoasca si este curios, placandu-i
noul, insolitul; de aici provine necesitatea alegerii unei teme de cercetare.
Alegerea acestei teme a fost motivata de dorinta de
autoperfectionare considerand ca un studiu mai aprofundat al acestei teme
ma va putea ajuta in activitatea profesionala, ajutandu-ma sa obtin
rezultate bune in pregatire.
In afara studiului unui material bibliografic pe care l-am dorit
cat mai bogat si variat, am adunat materiale si observatii din activitatea
proprie din timpul antrenamentelor. Aceasta se refera atat la modalitatile
si particularitatile individuale cit si la modalitatile de cunoastere psiho-
fizice generale.
1.3. SCOPUL LUCRARII
Perfectionarea unei activitati este posibila numai in masura in
care este bine cunoscuta, prin aceasta intelegand nu numai efectul si
modul de organizare al acestei activitati, cat si cauzele care o
genereaza si legile care o guverneaza.
In aceasta lucrare am incercat sa relatez o forma cit mai
eficienta prin sisteme de actionare pentru sporirea eficientei pregatirii prin
modelul de joc si modelul de pregatire aplicate si experimentate la echipa
de juniori II Ia C.S.S.5 BUCURESTI.
Scopul lucrarii il constituie efectuarea unui studiu asupra
activitatii echipei respective prin realizarea obiectivelor propuse.
In conformitate cu tema lucratii, am stabilit mai multe etape, a
caror succesiune si continut sunt prezentate in continuare:
ETAPA I:
alegerea temei lucrarii;
stabilirea planului lucrarii;
studierea lucrarilor de specialitate;
stabilirea echipei de juniori II asupra careia se va
executa cercetarea
ETAPA a II-a:
participarea la unele antrenamente si jocuri
oficiale ale echipei respective;
acumularea de date si observatii din antrenamente
si jocuri;
discutii si convorbiri cu antrenorii si jucatorii;
redactarea continutului primelor trei capitole ale
lucrarii
ETAPA a III-a:
stabilirea continutului capitolelor IV,V.
redactarea lucrarii;
ETAPA a IV-a:
redactarea lucrarii;
predarea lucrarii.
In vederea cresterii eficientei, am incercat sa alcatuiesc un
program de pregatire argumentat pe o atenta studiere a lucrarilor de
specialitate si pe experienta proprie.
CAPITOLUL II
FUNDAMENTAREA TEORETICA A STUDIULUI
PROPUS
2.1. ORIENTARI SI TENDINTE IN CONCEPTIA MODERNA A
ANTRENAMENTULUI SPORTIV.
Nivelul inalt al performantelor in sportul modern impune
perfectionarea continua a tuturor laturilor pregatirii sportivilor. Acest
nivel atins precum si cresterea in continuare a performantelor depind
direct de o serie de factori si directii de perfectionare a antrenamentului
sportiv.
Perfectionarea continua a strategiilor de selectie
Strategiile de selectie raspund unor cerinte ca : varsta optima
pentru selectie, diferita de la un sport la altul. Investigatiile periodice
intreprinse asupra unor campioni, mai ales la varstele de crestere ale
fetelor si baietilor, au demonstrat ca in evolutia sa omul modern a
inregistrat cresteri ai indicilor morfologici de la o generatie la alta.
Valorile medii ale inaltimii si greutatii copiilor si adolescentilor
din zilele noastre sunt mai mari decat in secolul trecut, iar maturitatea
sexuala apare mai timpuriu. Fenomenele de "Secular trent" si
"Acceleratie" sunt determinate in foarte mare masura de factori de mediu
natural, dar mai ales social. Se considera ca nivelul de trai, nivelul de
civilizatie si progresele medicinei sunt factori raspunzatori de producerea
acestora (obtinerea marilor performantelor la numeroase ramuri de sport
este conditionata de gabaritul sportivilor).
Copiii selectionati sa aiba o stare de sanatate perfecta
(necesitatea efectuarii unui control medical minutios care sa evidentieze
capacitatea de adaptare la efort, dar si pe cea de restabilire).
Stabilirea celor mai semnificative si adecvate probe de selectie,
tinand seama ca exista parametrii morfo-functionali si motrici care sunt
puternic determinati genetic si pot fi mai putin dezvoltati in antrenament
(inaltimea corpului, anvergura, viteza, indemanarea etc. ).
Utilizarea pentru selectie a celor mai potrivite cai cum sunt:
asistenta la lectiile de educatie fizica si discutii cu profesorii, concursuri
de selectie, trialuri etc.
Selectia ca si antrenamentul are un caracter permanent
diferentiat pe cele trei stadii: copii, juniori si sportivi consacrati, dupa
criterii adecvate fiecarui stadiu.
Strategia si selectia nu se reduc la procesul de depistare a
copiilor cu aptitudini deosebite, ci include si etapa imediat urmatoare,de
initiere in sportul pentru care au fost selectionati.
Inteaga strategie de selectie prevazuta ca un sistem dinamic ce
presupune procese de autoperfectionare ofera, de la o etapa la alta,
calitate intregului proces, sporindu-i eficienta.
Cresterea considerabila a volumului de lucru de
antrenament al sportivilor
Marirea volumului este determinata, in principal, de necesitatea
acumularilor cantitative, dar este impusa si de cresterea, mai ales in
jocurile sportive, a numarului de actiuni tehnico-tactice. De exemplu, in
jocuri s-a ajuns la 200-300 de actiuni pe meci, fapt care implica o mare
crestere a dinamicii jocului, deci a intensitatii efortului.
Realizarea unei stranse legaturi intre continutul si metodica
antrenamentului si cerintele jocului.
Aceasta orientare consta, in principal, in modelarea
antrenamentelor, pe cat posibil, in toate perioadele, conform cerintelor
desfasurarii jocului. Asistam in prezent la cresterea substantiala a
ponderii pregatirii specifice in cadrul pregatirii integrale a jucatorilor.
Cresterea ponderii mijloacelor cu caracter specific si de joc in
ansamblul pregatirii spotivilor de performanta, nu trebuie sa duca la
diminuarea exagerata, in diferite etape de pregatire, la mijloacele cu
caracter general. In acest scop, se alcatuiesc modele operationale care
reflecta caracteristicile executiilor din joc.
Cresterea considerabila a intensitatii efortului in lectiile de
antrenament.
Se constata o sporire a dinamicii efortului in jocul
competitional, fapt care se concretizeaza in marirea tempourilor de
executie, sporirea numarului de actiuni de atac pe reprize, situatii
determinate de prevederile regulamentare care cunosc anumite modificari
favorizand cresterea dinamismului si pe de alta parte, cresterii
spectaculozitatii jocului. In replica, antrenamentul sportiv se desfasoara la
intensitati ridicate, in tempouri apropiate celor de joc, analoage jocului
competitional sau mai tari decat cele solicitate in joc. Cresterea
intensitatii efortului se evidentiaza cu predominanta in partile
fundamentale ale antrenamentelor, in special la mijloacele prin care se
realizeaza obiectivele lectiilor.
Cresterea numarului mijloacelor de pregatire
netraditionale prin folosirea unor aparate si instalatii ce valorifica in
mare masura rezervele functionale ale organismului.
In ultimii 10 - 15 ani s-a extins utilizarea simulatoarelor in
majoritatea ramurilor de sport. S-au creat numeroase "trenajoare" care
asigura dezvoltarea calitatilor motrice sincronizat cu perfectionarea
tehnicii si inlesnind valorificarea superioara a resurselor sportivului,
controlul acestora, o ridicata tensiune psihologica in lectii, organizarea
antrenamentelor semispecifice si intensificarea proceselor de adaptare.
Aceasta tendinta favorizeaza obiectivizarea, in mare masura, a nivelului
de pregatire, a rationalizarii, standardizarii mijloacelor, a cunoasterii mai
profunde a activitatii competitionale si a elaborarii parametrilor
modelelor care asigura atingerea performantelor dorite.
Amplificarea ecoului social al sportului de performanta si
cresterea numarului de tineri care doresc sa fie cuprinsi in aceasta. Astazi
asistam la cresterea impresionanta a numarului celor care doresc sa
devina performeri si vedete internationale. Fenomenul este determinat de
cel putin trei factori:
- amplificarea importantei sociale a sportului ca mijloc de
destindere, de combatere a sedentarismului si ca spectacol;
- dorinta naturala a omului modern de a se intrece cu altii si de a
se autodepasi pe toate planurile, deci si pe plan fizic;
- practicarea sportului ca profesie si obtinerea unor venituri
materiale substantiale
Numarul sporit de sportivi de mare valoare determina ca lupta
sportiva sa fie dusa la limita maxima a posibilitatilor de moment, lupta
din care, de regula, rezulta noi recorduri olimpice si mondiale.
Conducerea stiintifica a antrenamentului sportiv.
Principala rezerva de progres o constituie dirijarea stiintifica a
intregului proces de pregatire care trebuie sa se desfasoare coroborat sub
forma unui sistem unitar in cadrul unor cercetari interdisciplinare,
operationale etc. bazele interpretarii interdisciplinare sunt puse de
conceptia sistemica si reglare prin "feed-back" care necesita pregatire
speciala si baza materiala corespunzatoare. Astfel, multitudinea de
aspecte si laturi ale pregatirii pot fi interpretate relationist ca proces
multifactorial, intelegand antrenamentul ca sistem dinamic complex cu
autoreglare si autoorganizare, capabil sa-si optimizeze comportamentul
performantial. Se considera ca pentru dirijarea in cunostinta de cauza,
sunt necesari peste 4000 de indicatori de natura motrico-biologica si
psihica.
Dirijarea antrenamentului sportiv.
Eficienta dirijarii procesului de antrenament este determinata de
cunoasterea aspectelor privind modul de abordare de catre sportivi a
activitatii competitionale, desfasurarea acesteia, si mai ales de analiza
rezultatelor sportive obtinute. Stategia dirijarii pregatirii sportive se
desfasoara pe mai multe etape care include: selectia mijloacelor,
planificarea acestora, compararea rezultatelor realizate cu cele planificate
si corectarea actiunilor urmatoare.
2.2. MODELAREA ANTRENAMENTULUI IN BASCHET
Pornind de la ideea ca antrenamentul si jocul competitional
reprezinta sisteme complexe probabilistice alcatuite dintr-un numar mare
de componente cu o anumita organizare si functionalitate interioare, A.
Nicu arata ca, pentru a le conduce sau regla intr-un scop definit, trebuie
obiectivizate. Rezultatul sportiv, la inceput, reprezenta una din putinele
date ale antrenamentului, dar prea sintetic prezentat, prea concentrat
pentru a fi analizat ca efect in raport de cauza, adica de continutul si
metodologia care l-au determinat.
Necunoasterea componentelor intime ale antrenamentului si
jocului competitipnal, a folosirii succesiunii lor in timp, implica adesea
stagnarea, involutia sau tempoul prea lent al evolutiei performantelor. Pe
baza acestor ipoteze s-a imaginat un sistem de inregistrare a informatiilor
emise de jucatori in antrenament si in jocul competitional. Ele sunt de
esenta metodologica, privesc mijloacele utilizate in fiecare antrenament,
succesiunea, numarul de repetari, intensitate si durata efortului,
momentele de pauza, de organizare etc. acestea alcatuiesc factorul cauzal,
pentru ca informatiile cu caracer reactiv al organismului (cardio-
respirator, neuro-muscular si cele biochimice) care sunt obiective,
reprezinta un efect, ca si cele subiective, de natura psihologica. Ele
alcatuiesc "costul" biologic si psihic al efortului elaborat metodologic. Si
jocul competitional presupune un amestec de efort fizic, tehnic si tactic
sustinut de un tip sau altul de energogeneza, cu o anumita pondere a unei
calitati motrice in dozari diferite cu celelalte, in functie de durata,
dificultatea si structura efortului.
Cosecintele metodico-stiintifice ale acestei gandiri si organizari
s-au dovedit favorabile. In primul rand, pentru ca s-a obtinut o cantitate
mare de date privind antrenamentul sportiv, care a crescut de la an la an si
a permis o suita de analize concretizate in cele din urma in rationalizarea
continutului si desfasurarii lui. In al doilea rand, s-a asigurat un flux de
informatii pe baza carora s-au elaborat indicatii metodologice adecvate si
oportune.
Sistemul de obiectivizare s-a bazat initial pe o tehnologie
simpla, accesibila, de inregistrare exacta a fiecarui act sau actiune
motrica, cu toate elementele sale carecteristice: strucura, numarul de
repetari, succesiunea, unitatea de timp in care s-a realizat, pauzele, durata
lor, spatiile parcurse, kilogramele ridicate, forma, viteza si inaltimea de
ridicare, amplitudinea miscarilor, continutul si durata explicatiilor,
demonstratiilor, cercetarilor etc. dupa fiecare lectie, pe baza acestor
informatii se calculeaza toti indicatorii care determina progamarea
antrenamentului (structurile folosite, volumul, intensitatea, durata si
densitatea efortului) si, implicit, eficienta lectiei respective. Din corelarea
lor pot rezulta indici cantitativi si calitativi pe baza corora se pot face
aprecieri obiective asupra lectiei. Sintezele zilei, ale ciclului saptamanal,
ale tuturor lectiilor (de ordinul sutelor), ale tuturor ciclurilor saptamanale
(de ordinul zecilor) si ale etapelor alcatuiesc evidenta antrenamentului pe
intreg ciclul anual.
Astfel, se pot obtine o cantitate mare de informatii rezultata din
aceasta "stenografie" a suitei de lectii. In consecinta, se pot calcula toate
valorile investite in proces, structurile sau exercitiile, timpul consemnat si
spatiul parcurs. Fisa de inregistrare tipizata dupa structura lectiilor de
antrenament, care difera de la o ramura de sport la alta, cronometrul si
creionul pentru consemnarea prescurtata, codificata asigura intregul
inventar necesar obiectivizarii lectiei. Adunandu-se mai multe informatii
de acest gen, prelucrate unitar si continuu comparate, se creeaza o
autentica baza de date indispensabila analizelor, interpretarilor si
depistarii unor legitati care actioneaza in intimitatea antrenamentului si-i
mareste eficienta.
In consecinta, posibilitatea de dirijare, de decizie si de
optimizare a antrenamentului sportiv depinde, in ultima instanta, de
inregistrarea continua a datelor furnizate de obiectivizare, de prelucrarea
lor imediata si de o interpretare corelata, analizata periodic.
Sursele de alcatuire si stratificare a continutului
antrenamentului raman multiple: mijloacele folosite de antrenor in
situatia in care el le-a practicat ca sportiv, cele dobandite in propria
scoala, cele gasite in monografii, cele imaginate de el in procesul
devenirii sale ca antrenor, cele elaborate de cercetarea stiintifica, cle
intalnite in experienta antrenorilor de marca sau constatate in practica
loturilor nationale, cele vazute in contactul cu antrenorii straini si
experienta lor. Consideram ca, o asemenea sistematizare s-a impus ca o
necesitate didactica.
Supunand initial masuratorilor obiective diferiti parametrii ai
pregatirii si, in mod deosebit, valorile cantitative ale mijloacelor de
antrenament care determina, in final, performanta sportiva s-a efectuat o
selectie statistico-matematica a acestora prin aplicarea indicilor de
corelatie. Astfel s-a trecut la standardizarea mijloacelor de antrenament
pentru a putea surprinde statistico-matematic corelatia fiecarui mijloc de
antrenament cu o alta variabila care este chiar scopul pregatirii, adica
performanta sportiva.
Definirea modelului de antrenament
Daca sintetizam efectele obiectivizarii antrenamentului si
jocului competitional, putem concluziona ca s-a obtinut inventarul
mijloacelor (exercitiilor) din care s-a compus continutul antrenamentelor
ca si jocurile competitionale. Acest inventar de mijloace a fost supus unei
suite de analize de esenta statistico-matematica, fiziologica, biochimica,
motrica si tehnica sportiva care, la randul lor, au indicat relatia directa,
indirecta sau inexistenta pe care o au sau nu cu jocul competitional si
performanta acestuia. S-a apreciat ca exercitiile selectionate ca elemente
esentiale in constructia performantei pot deveni probe de control in
dirijarea efortului unei planificari anuale.
Mijloacelor obtinute in pregatirie li s-au stabilit
compatibilitatea statistico-matematica, fiziologica si tehnica cu jocul
competitional astfel ca s-a putut conchide ca orice mijloc de antrenament
selectionat trebuie sa aiba un anumit grad de solicitare in valorificarea lui
fata de organismul sportivului, care determina reactii diferite, insa
intotdeauna adecvate celor din jocul competitional. Orice mijloc are o
structura proprie, prezinta o anumita analogie sau similitudine in functie
de care apare diferentierea in mijloace generale si specifice. Orice mijloc
de antrenament specific prezinta o dubla relatie cu jocul competitional: de
structura si de functionalitate, dupa cum orice mijloc general are doar o
relatie specifica functionala cu acesta. O data cu stabilirea structurii si
metodologiei folosirii mijloacelor retinute, cu validarea lor pe plan
biologic si biomecanic si cunoasterea mai exacta a relatiilor cu
performanta planificata, s-a initiat de fapt operatia de standardizare.
Concluzionand asupra celor mentionate, evidentiem faptul ca
A. Nicu defineste standardizarea drept "operatia de tipizare a mijloacelor,
lectiilor si ciclurilor saptamanale, ca urmare a cunoasterii
biologice, biomecanice si metodologice, precum si a efectelor lor stabile
in economia ciclului anual de pregatire, in vederea aplicarii lor cu
eficienta maxima (printr-o solicitare compatibila cu cea a concursului)".
Fara aceasta standardizare n-ar fi posibila inca o alta operatie, aceea a
algoritmizarii. Toata aceasta suita de actiuni, obiectivizarea, inventarierea
de mijloace, analiza lor completa si diversificata, selectia, standardizarea
si transformarea lor in probe de control au contribuit la o simplificare, o
ordonare si, in acelasi timp, o directionare a antrenamentelor spre esenta
jocului competitional.
Suita de actiuni initiata o data cu operatia de rationalizare a
convins ca procesul de antrenament poate si trebuie sa fie conceput intr-o
unitate in care partile care il compun sa fie corelate si determinate. In
acest fel i se confera o structura sistemica, pretabila la optimizarea
functionalitatii, ca si dirijarea controlata catre o finalitate prestabilita. De
aici si pana la elaborarea modelului de antrenament ramane doar un pas,
pentru ca el nu este, in fond, decat un sistem conceptualizat.
Modelul de joc competitional s-a identificat cu un model real,
catre care antrenorul si jucatorii sai trebuie sa se indrepte si sa ajunga cu
ajutorul modelului de antrenament.
Calitatea acestuia din urma se masoara prin numarul si
continutul indicatorilor sau a parametrlor ale caror date permit o schitare,
o evidentiere a elementelor esentiale pentru indeplinirea obiecivelor
jocului competitional (ale modelului real).
Deci, modelul reprezinta reducerea la esenial a unui proces
complex de pregatire a fiintei umane, care are o finalitate prestabilita in
timp, exprimata valoric (nivelul performantei concretizat in puncte, ca si
locul ocupat in clasament). In acest scop s-au jocul competitional si
pregatirea in partile lor componente pentru a se identifica indicatorii
indispensabili obtinerii performantei sportive.
In esenta, de cat timp este nevoie in pregatire, de ce mijloace si
in ce cantitate de repetare este nevoie in economia antrenamentelor, ce
distante trebuie parcurse, cate kilograme trebuie ridicate, ce valori sa fie
realizate prin normele probelor de control, care sunt acestea, in ce
raporturi de eficienta se gasesc cu mijloacele care le genereaza nivelurile
- iata atatea intrebari concretizate in tot atatia indicatori specifici si
proprii pregatirii. Numarul lor nu este limitat, dar nici lasat in voia
liberului arbitru. Trebuie retinuti cei care se dovedesc absolut necesari
pregatirii pentru jocul competitional. Modelul isi intemeiaza structura pe
numarul si interrelatia acestora.
Indicatorii cantitativi, cei temporali, evidentiaza timpul optim
necesar pentru realizarea celor de structura, adica a exercitiilor sau a
mijloacelor selectionate. Numarul indicatorilor temporali contine numarul
zilelor de antrenament, al jocurilor competitionale, al orelor afectate
lectiilor de antrenament, al zilelor privind deplasarea la jocurile oficiale,
la refacere, la odihna, numarul ciclurilor saptamanale, al etapelor si
perioadelor.
Indicatorii calitativi rezulta din proportiile diferitelor tipuri de
efort precum si din evaluarea eficientei intermediare a procesului de
pregatire date de probele si normele de control. Indicatorii psihologici
dezvaluie trasaturile de personalitate si reactivitatea emotionala,
volutionala si intelectuala a jucatorilor si modul de evidentiere prin
valorile date de unitatile de estimare specifice bateriilor de teste aplicate.
Indicatorii fiziologici evidentiaza valorile cardio-respiratorii si
neuro-musculare pe care jucatorii urmeaza sa le atinga in timpul pregatirii
si, in final, ca urmare a efortului bioligic depus pentru realizarea
volumului si intensitatii eforturilor planificate. Indicatorii biochimici
reliefeaza starea de sanatate si dinamica metabolismului de uzura printr-o
suita de analize de urina si de sange. Depozitul datelor sistematizate,
prelucrarea lor periodica, creaza un alt cadru analizelor si elaborarii,
modifica substantial conducerea procesului de antrenament si dirijarea lui
curenta. Acestei gandiri sistemice i-a revenit si-i va reveni continuu
sarcina de a identifica toti factorii care conditioneaza panificarea si
executarea programului de antrenament realizat in ciclul anual.
In acest spirit s-a definitivat conceptul de model de
antrenament, A. Nicu definindu-l drept "un ansamlu de indicatori
cuantificabili, ale caror date si raporturi simple permit o caracterizare, o
esentializare a intregului proces de antrenament, directionat in
programarea lui catre obtinerea unei performante prestabilite (titlu, loc in
clasament, puncte, victorii), la o data anticipata".
Modelul de joc este reprezentat de un ansamblu de indicatori
diferentiati ca profil (prognoza dinamicii performantei, particularitatile
motrice si biologice ale "graficului" de joc considerat etalon) ale caror
valori conditionate reciproc esentializeaza structura jocului urmator,
evidentiindu-i elementele hotaratoare pentru castigarea lui.
Orice joc viitor trebuie abordat in perspectiva performantelor
cu care se va cuceri primul loc in clasament,in functie de obiectivele, de
strategia si de tactica stabilite, impun, in primul rand, elaborarea
prognozei acesteia, pe baza analizei statistico-matematice sau a
cunoasterii ratelor de crestere inregistrate de-a lungul timpului si retinerea
pe baza analizei fiselor de joc a elementelor caracteristice ale ultimului
joc oficial (caracteristicile de ordin fizic, tehnic, tactic ale jucatorilor).
Conceptia de pregatire a jucatorului pleaca de la realitatea
obiectiva a jocului colectiv. Evolutia acesteia este extrem de dinamica, de
aceea pregatirea care precede si o urmeaza deopotriva, trebuie sa fie
modelata dupa jocul competitional, care, la randul lui trebuie sa fie
cunoscut spre a-i surprinde momentele lui caracteristice. Schimbarea
modelului de joc al unei echipe va avea avantaje in directia verificarii
concluziilor cu privire la studiu echipei proprii, pe de o parte, cat si
determinarea unor date cu privire la jocul echipei adverse,pe de alta parte.
Jocul sportiv, al carui model, de acum confirmat de
metodologia sportiva, se bazeaza pe "teoria jocurilor", teoria situatiilor
conflictuale, situatii in care actioneaza din doua sau mai multe parti care-
si propun scopuri contrare, asa incat rezultatul oricarei masuri luate de
una dintre parti depinde de modul de actiune pe care-l adopta partea
adversa. Scopul teoriei jocurilor este elaborarea celor mai rationale
moduri de actiune pentru fiecare dintre partile adverse,in cursul situatiilor
conflictuale. Pentru ca analiza pe cale matematica a situatiei sa fie
posibila, se construieste un model semnificativ si general al situatiei,cu
anumite conditii restrictive impuse de regulamentul jocului si de situatiile
concrete de joc. O notiune de baza in teoroa jocurilor este "strategia
jocului" adica ansamblul de reguli care determina in mod prioritar si
specific potentialul ei, actiunile aparute in functie de situatia ivita in
timpul jocului. In cazul nostru, echipa antrenata in acest mod isi
elaboreaza propria strategie pentru a obtine rezultatul favorabil.
Conform teoriei jocurilor, partile pot sa-si aleaga mai multe
alternative de a actiona (stategii din care sa rezulte o pierdere minima, un
castig minim, o pierdere maxima sau un castig maxim). Aplicand
criteriile minime sau maxime se poate ajunge la o strategie finala
minima-maxima sau maxim-minima in functie de obiectivele propuse
pentru competitia respectiva. Bineanteles, cea mai intalnita strategie va fi
cea care prevede victoria, fiind foarte rare cazurile cand competitia sa
permita adoptarea strategiei pierderii minime.
Din acest mod de prezentare rezulta ca, la un moment dat, in
timpul unui joc sportiv avem de-a face cu o anumita distributie a
jucatorilor celor doua echipe din teren, fiecare dintre ei deplasandu-se in
anumite directii cu un scop anume. Pentru a studia perfect acest joc,
trebuie sa cunoastem in fiecare moment, pozitia jucatorilor si pozitia
mingii. Acest lucru este complicat, este extrem de dificil. In baschet, 40
de minute de joc efectiv, cu deplasari ale jucatorilor pe tot terenul, in
relatii de adversitate si in conditiile respectarii regulamentului de joc.
Daca dorim ca studiul modelului de joc sa fie cat mai aproape de realitate,
putem simplifica lucrurile introducand urmatoarele considerente:
impartirea terenului de joc in zone de atac si de aparare, in
subzone de atac, de aparare; distanta, semidistanta, de sub cos;
dreapta- stanga si precizarea pozitiei jucatorilor prin indicarea
locului in care se afla;
pariciparea jucatorilor la joc va rezulta in urma analizei
deplasarilor acestora in zone precum si a modului de manevrare
a mingii;
regulile de joc se iau in consideratie in masura in care
influenteaza circulatia jucatorilor si a mingii in teren;
timpul de joc se ia in consideratie in limita reprizelor
regulamentare: 2x20 minute de joc efectiv sau din 5 in 5 minute
de joc efectiv.
In urma acestor preocupari se pot analiza, cu ajutorul
modelelului, urmatoarele caracteristici de joc:
- organizarea tactica a jocului in atac si in aparare prin precizarea
zonelor in care activeaza jucatorii si unde se deplaseaza mingea;
- caracteristicile individuale fundamentale ale jucatorilor si
specifice posturilor;
- caracteristicile tactice ale jucatorilor in fazele de atac si aparare.
Un astfel de model se poate realiza prin sistemul de inregistrare
jocurilor pe fise speciale, prin inregistrare video si tredare monitorizata si
prin prelucrarea datelor cu ajutorul calculatorilui.
Acest model poate indica caracteristicile echipei studiate,
proprii si adverse, modelul realizat poate fi util antrenorilor; totodata, prin
el se pot depista punctele slabe ale adversarilor si modul cum au fost ele
folosite de alti adversari, lucru care se poate dovedi ca eficace in cazul
unor jociri dificile ce trebuie pregatite cu mult timp inainte.
Caracteristicile si tipurile modelului de joc
Dintre multiplele aspecte ale modelarii in jocurile sportive se
intalnesc cel mai frecvent modelele pentru programe de antrenament si
modele de comportare in meci. Modelul poate consta din actiuni
individuale si colective ale jucatorilor, integrate cu efortul fizic si psihic
caracteristice jocului.
In jocurile sportive exemplul de model teoretic este reprezentat
prin tactica echipei in cadrul careia se modeleaza comportamentul
tehnico-tactic propriu fiecarui jucator, interactiunile cu coechipierii in
functie de actiunile proprii ale adversarilor.
Continutul modelului tehnico-tactic consta din modelul de
comportament tehnico-tactic individual al fiecarui jucator. Un asemenea
model consta din structuri tehnice integrate in fazele de atac si aparare,
conduse si determinate de adversitatea previzibila a adversarului, analizat
anterior.
MODELUL EFORTULUI cuprinde corelatia activitatii cu
modelul intern, cu reactia si adaptarea organismului la solicitarile de
effort, parametrii efortului fiind volumul, intensitatea si complexitatea.
MODELUL DE AMBIANTA are doua aspecte: modelul
conditiilor in care se desfasoara activitatea (teren, panou, lumina din sala,
minge, arbitraj) si modelul psiho-social (spectatorii, presa, importanta
jocului in clasament, nivelul premierii, etc.
MODELUL PERFORMANTEI. Performanta este multiplu
determinata: factorial si multidisciplinar, la realizarea ei contribuie
informatiile provenite din mai multe discipline care, in ultimele decenii,
structureaza tot mai mult si chiar determina, in diferite proportii, stiinta
activitatilor corporale: antropologia, fiziologia, psihologia, sociologia,
pedagogia, biomecanica, etc. In al doilea rand, ea este constituita din
imbinarea caracteristica a mai multor factori care pot fi grupati in functie
de natura lor: biologici, psihologici, sociali si materiali. Ea este in esenta
biologica , functionala, morfologica si biochimica, cu implicatii
psihosociale si realizata pe baza de principii si norme pedagogice.
Performanta este dependenta de capacitatea totala a jucatorului,
de sistemul bio-psiho-social rezultat al perfectionarii functiilor executorii,
regulatorii, ale subsistemelor morfologic, fiziologic, informational,
decizional, psihoreglator.
Omul, cu ansamblul calitatilor sale innascute, invatate,
combinate si compensate, este autorul potenital al unor rezultate
remarcabile. Factorii personalitatii acesteia sunt evidentiati, in principal,
de cei care conditioneaza performanta indiferent de profilul ei.
In jocul de bashet performanta sportiva va fi determinata de
suma personalitatilor celor cinci jucatori prezenti in teren, care participa
efectiv la joc. Modelul teoretic al performantei in baschet este estimat a fi
alcatuit din:
tipul somatic 40%
capacitatea motrica 35%
capacitatea psihica 25%
MODELUL PREGATIRII PSIHICE PENTRU JOC.
Pregatirea specifica pentru joc consta din formarea unor atitudini
complexe si corelate de ordin cognitiv, afectiv si volitiv care-i asigura
jucatorului capacitatea maxima de adaptare la conditiile si solicitarile
acestuia. Starea de preparatie are rolul de a facilita adaptarea la situatie,
mai mult sau mai putin previzibila, prin amplificarea disponibilitatilor,
posibilitatilor si orientarii informatiilor, a prelucrarii acestora, a
organizarii si evaluarii executiei in fuctie de adversar si situatii concrete
ale jocului precum si a echilibrarii reactivitatii emotionale.
Starile de preparatie se prezinta ca un continuum de procese
psihocomportamentale cu multe feed-back-uri cu rol reglator, care
urmaresc realizarea deplinei capacitati de performanta.
Fiecare stare se instaleaza in raport de nivelul de realizare a
precedentei si de dinamica intregului sistem. Exista interactiune intre
starile de preparatie in momentele succesive si prin restructurare, in
functie de nivelul atins de fiecare stare.
Fiecare joc sportiv se incadreaza in limitele modelului sau, ceea
ce inseamna ca metoda modelarii este aplicabila si in jocul de baschet. In
cadrul modelului jocului de baschet se va studia suma modelelor
individuale ale pregatirii si valorii fiecarui jucator pe posturi, in atac si
aparare. Jocul competitional va reflecta punctul final al unui ciclu de
pregatire, premisa pentru abordarea celui imediat urmator. Astfel se
coreleaza doua modele: cel al jocului competitional care-l determina
implicit, pe cel al antrenamentului in vederea abordarii urmatorului.
Ambele modele evolueaza si difera de la o varsta la alta; in consecinta, in
baschet este important a se preciza faptul ca se actioneaza cu un model de
selectie si de initiere la categaria minibaschet (10-12 ani), cu un altul la
categoria copii (juniori III-12-14 ani), un altul pentru categoria cadeti
(juniori II-14-16 ani) sau pentru juniori I (16-18 ani). In elaborarea
acestor modele de pregatire trebuie sa avem in vedere:
surprinderea elementelor caracteristice ale modelului de joc
pentru minibaschet, copii, cadeti si juniori;
precizarea continutului tehnic si tactic in atac si aparare;
precizarea continutului pregatirii fizice;
modelul somatic, functional si motric;
Aceasta ultima caracteristica de model somatic, model
functional si model motric, la aceste categorii de varsta, este de mare
importanta in pregatirea stadiala specifica teoriei antrenamentului sportv
modern.
Metodologia antrenamentului sportiv modern a patruns adanc
in intimitatea modelelor motrice, in stabilitatea nivelului si al interrelatiei
dezvoltarii si valorificarii lor. Procesul lor de obiectivizare este in plina
desfasurare. Posibilitatea de a imagina indici de corelatie cu modelul
somatic si functional este mult largita in urma patrunderii matematicii in
calculul programarii antrenamentului sportiv.
Corelat direct cu modelul motric cel tehnic si tactic nu poate fi
conceput astfel, studiul cinematic al gestului sportiv nu poate fi abordat in
afara structirii somato-functionale a jucatorilor cu care se lucreaza, iar
relatia dintre modelul functional si cel tehnico-tactic este extrem de
delicata, pentru ca ea sa se poata transforma. O motricitate scazuta este un
suport instabil pentru invatarea si perfectionarea unei tehnici rationale.
Din factor determinant devine factor limitativ. Acest dezacord sta la baza
unei stari de plafonare, involutie sau eliminare din echipa. Suita acestor
modele reflecta calitatea procesului de pregatire. Cantitatea mare de
informatii permanent prelucrate se poate transforma in indicatii metodice
care se intorc la sursa care le-a generat, adica la echipe si jucatori, pentru
a le ameliora pregatirea. Acest du-te-vino informational intre pregatire si
reactivitate, controlat ritmic si indeosebi in momentele caracteristice ale
etapelor de pregatire, determina, pe langa efectele amintite de mare
insemnatate teoretica si practica pentru performanta sportiva, prima -
modelul pregatirii si a doua - modelul testarii.
Unii specialisti arata ca modelul pregatirii urmareste
rationalizarea continutului ei si optimizarea modelelor folosite. Ideea de
esenta cibernetica de a gasi calea cea mai dreapta si mai scurta care sa
reclame cea mai mica cantitate de timp, de energie si de investitii, dar
care sa aiba si cea mai ridicata eficienta, sta la baza modelului de
pregatire. Elaborarea lui porneste de la inventarierea mijloacelor si se
bazeaza pe ierarhizarea lor in functie de modelul somato-functional si
motric al sportivilor cu care se lucreaza.
In acest moment trebuie sa concepem doua tipuri de coeficienti:
unul de utilitate, care stabileste relatia dintre structura mijloacelor si cea a
structurilor tehnice-tactice ale jocului, si un altul de solicitare, care
stabileste nivelul de reactivitate (cardio-respiratorie) a organismului
jucatorilor la aplicarea lor cu intensitate, in functie de sarcinile de
invatare, consolidare sau perfectionare.
Din insumarea celor doi coeficienti rezulta coeficientul global
de eficienta a mijloacelor, ierarhia lor valorica in economia pregatirii.
Practic, un mijloc cu un coeficient mai redus de utilitate poate avea un
coeficient global, de eficienta crescut, pentru ca folosirea lui solicita
intens organismul, egal sau peste valorile efortului modelului de joc.
Asadar, modelul tehnico-tactic si cel functional se conditioneaza reciproc
cu modelul pregatirii.
2.3. MODELUL ECHIPEI
Extrapolat din stiinta si tehnica, conceptul model-modelare
cunoaste o impetuoasa dezvoltare in domeniul nostru de activitate.
Modelul este o constructie sau o reprezentare fizica, logica sau
matematica a structurii unui obiect, fenomen sau proces. Obiectul,
procesul sau fenomenul sunt termeni care se identifica cu notiunea
de ,,original”, forma autentica de manifestare a activitatii pentru care
dorim sa construim un model.
Modelul de echipa se construieste incepand cu stabilirea
structurii de baza a echipei si continua cu urmatoarele operatiuni:
alcatuirea echipei, profilul si sarcinile pe posturi, stabilirea relatiilor
dintre posturi, integrarea relatiilor de grup, principii de actionare in
sistemele de joc, stabilirea eficientei si capacitatii de performanta echipei.
Din analiza componentei diferitelor echipe reprezentative de
juniori si junioare se desprind urmatoarele observatii:
valorile medii ale staturii se situeaza, cu diferente mici, sub cele ale
seniorilor si senioarelor. Deosebirile dintre valorile medii ale staturii
celor doua categorii de virsta sunt determinate obiectiv de
particularitatile somato-functionale proprii virstelor adolescentei si
maturitatii;
in situatia in care postul de conducator de joc nu poate fi ocupat de
jucatori corespunzatori seniorilor si senioarelor, se recurge la jucatori
de statura mai mica, inzestrati, in schimb, cu calitati motrice,
cunostinte tehnico tactice si in special gindire tactica creatoare, ca
premise obligatorii ale conducerii echipei spre culmile performantei in
activitatea competitionala.
Pentru conturarea modelului echipei se au in vedere
urmatoarele caracteristici in echipa de juniori II ( F.R.B.):
CARACTERISTICILE ECHIPEI
Postul Nr. jucatori Statura in cm.
Fundas
Extrema
Pivot
4
4
4
174-175
180-182
183-185
2.4. MODELUL JUCATOARELOR PE POST
Modelul de jucator este o variabila a modelului integrativ dar si
a modelului de echipa. In modelul jucatorilor pe posturi intra patru criterii
de apreciere:
aptitudinile peutru exercitarea rolului pe posturi (somatice, motrice,
finctionale, psihice, psihomotrice, biochimice, etc);
nivelul de pregatire (tehnica, tactica, fizica, psihica,teoretica);
rolul exercitat in fazele si sistemele de joc (sarcinile pe post);
performantele individuale asteptate.
Oricare ar fi sistemul de atac al unei echipe, in cadrul lui,
raportat la locul in teren si la sarcinie ce-i revin, intalnim urmatoarele
posturi:
fundas(ofensiv\defensiv)
pivot;
centru;
pivot - centru (dubla specializare);
extrema.
JUCATORUL FUNDAS ocupa in timpul atacului pozitional
zona de teren dintre linia de centru si linia de aruncari libere. Avand in
atac o zona mare de actiune, el participa direct in conducerea si orientarea
jocului ofensiv. Fundasii isi impart sarcinile in raport cu particularitatile
lor individuale: unul va avea neaparat rolul de conducator de joc
inclinatie spre care se face remarcat inca din perioada invatarii,
organizarii jocuhui in atac. De asemenea, unul dintre fundasi va participa
la actiunile ofensive, impunandu-se prin eficacitate si clarviziune.
CelaIalt fundas, desi isi poate aduce contributia la actiunile ofensive, are
sarcini defensive, find jucatorul care asigura echilibrul defensiv al echipei
in situatia de pierdere a mingii.
Alegerea fundasului ofensiv sau defensiv se face prin
impunerea personalitatii sale preferentiale si in cadrul evolutiei echipei.
In acelasi timp, ca o consecinta a pregatirii si evolutiei sale in meciuri,
fundasul conducator de joc poate deveni si capitanul echipei. Jucatorul
fundas este posesorul unui mare bagaj de cunostinte, comune oricarui
jucator de camp care joaca cu fata la cos.
Juatorul fundas trebuie sa cunoasca la perfectie demarcajul cu sau fara
ajutorul coechipierilor.
Jucatorul fundas in atac:
sa fie un bun manuitor de minge ( prindere, pasa, aruncare), de
preferinta ambidextru;
sa se demarce in pozitiile cele mai favorabile pentru primirea mingii;
sa realizeze patrunderile si depasirile cu eficacitate crescuta;
sa stie sa arunce la cos din mare viteza si din pozitii variate, in lupta cu
adversarii directi (in special in finalizarea contraatacului);
sa posede driblingul cu mana stanga, cu mana dreapta, protejat cu
schimbari de directie si de ritm, fara sa priveasca mingea;
sa aiba o buna precizie in aruncarile la cos de la semidistanta si
distanta
sa cunoasca complexul: fenta de aruncare, fenta de depasire, dribling,
oprire, aruncare la cos din saritura din apropierea suprafetei de 3”;
sa stie sa joace eficient in situatiile de lx1, folosind cu precadere
aruncarile din saritura si depasirile dreapta - stanga;
sa posede fente de pase sau de finalizare, cu ajutorul carora isi va pune
in pozitie de atac coechipierii;
sa stie sa foloseasca blocajul defensiv pentru urmarirea si recuperarea
mingii la panou, in situatiile in care s-ar afla in zona apropiata a
cosului.
Jocul in aparare:
Sa posede un bun joc de picioare care sa-l ajute in marcajul
atacantilor adversi, in dirijarea pe mana neandemanatica sau in ajutorul
coechipierilor la dublaj (marcaj dublu, capcana);
sa asigure echilibrul defensiv;
sa foloseasca smulgerea, scoaterea mingii din dribling de la adversarul
lui, de la al altui coechipier, interceptia, urmarirea;
sa stie sa blocheze prin ,,capac” aruncarile adversarilor de statura
apropiata in conditii de aruncare la cos.
Participarea la actiunea tehnico-tactica colectiva (in grup
de 2-3 jucatori):
sa fie ,,motoruI” in trecerea rapida a echipei din aparare in atac, cu
pase sau dribling;
sa cunoasca la perfectie finalizarea in situatii de atac in superioritate
numerica (2x1, 3x2, etc.), el fiind acela care, de obicei, alege
momentul pasei decisive (angajarii) coechipierului cel mai bine
demarcat, actiunea individuala, etc.;
sa asigure ocuparea dispozitivului si pregatirea atacului pozitional;
sa dirijeze atacul astfel incat in permanenta in circulatia de jucatori sa
existe un echilibru de asezare prin ocuparea intregului front de atac
sa stie, din proprie initiativa sau la indicatiile antrenorului, sa dirijeze
atacul mai mult pe o parte a terenului sau pentru a fi finalizat de un
anume jucator, fara ca adversarul sa observe pentru a-si lua masuri de
aparare;
sa vegheze asupra echilibrului defensiv in mod permanent;
sa aleaga cel mai bun ritm in dirijarea atacului, in raport de adversari,
coechipieri, timp, scor, teren, etc.;
sa initieze actiuni eficiente de colaborare (combinatii) cu celelalte
posturi : ,, da si du-te”, blocaj si iesire din blocaj, incrucisare, etc.
sa fie tactician in diferite momente de joc, inclusiv la fazele fixe,
dirijand actiunile prin cuvinte, semnale, cu mana sau degetele,
depasirii in anumite zone sau diferite locuri si pozitii de retinere a
mingii.
Colaborarea jucatorului fundas cu ceilalti jucatori din
echipa:
fundas - fundas;
fundas - extrema;
fundas - pivot sau centru;
fundas - fundas - extrema;
fundas - pivot (centru - extrema);
fundas - fundas - pivot (centru).
JUCATORUL EXTREMA are un rol deosebit in organizarea
si desfasurarea actiunilor jocului, este un jucator multilateral. Jucatorii
extrema pot constitui doua categorii si anume: extrema propriu-zisa si
extrema pivot.
Extrema propriu-zisa actioneaza in mare viteza, participa
sistematic pe contraatac ca intermediar sau varf, urmareste si recupereaza
cu eficacitate in atac, dubleaza patrunderile fundasilor cat si ale
jucatorilor pivoti angajeaza jucatorii pivoti, extremele - pivoti cat si
fundasii la actiunile de blocaj, paravan sau incrucisari. Este foarte precis
in aruncarile la cos din saritura de la distanta si semidistanta.
Extrema pivot este jucatorul care poate juca si pivot; arunca la
cos atat de la distanta cat si de la semidistanta si din patrundere, participa
cu precadere la recuperari fiind foarte activ in atac. Extrema trebuie sa se
demarce pentru primirea pasei, cu fenta, in general cu desprinderi de pe
loc si cu variatii de ritm. Se poate demarca cu ajutorul fentelor in jocul cu
fata si cu spatele spre panou. De asemenea, trebuie sa se plaseze in
functie de locul mingii pentru a pasa sau finaliza, sa sara pentru a
recupera ofensiv sau defensiv la panou, cu elan sau cu desprindere de pe
loc.
Jocul extremei in atac:
sa cunoasca complexul: demarcaj, prindere, oprire, fenta de depasire,
aruncare la cos din saritura, recuperare;
protectia mingii cu latura spre adversar, cu fata spre cos si cu spatele
la adversar;
sa cunoasca pasele fundamentale si pasele de angajare a jucatorului
pivot, jucatorului centru si jucatorului fundas, care patrunde de pe
aceeasi parte a mingii sau din partea opusa acesteia;
sa cunoasca fenta de pasa, de aruncare, de dribling (depasire);
sa aiba maiestrie in dribling in relatia 1x1, executii in viteza cu
ambidextrie, cu variatii de ritm si schimbari de directie;
sa cunoasca aruncarile la cos din alergare, din dribling, din saritura, in
semicarlig, aruncarea oferita cu una sau ambele maini, cu depasirea
panoului si aruncarile specifice jucatorului pivot;
sa aiba o foarte buna precizie in aruncarile la cos de pe colt si din
pozitiile specifice jucatorului pivot;
sa aiba o foarte buna precizie in aruncarile libere.
Jocul extremei in aparare:
cunoasterea la perfectie a marcajului atacantului fara minge, cu minge
si care urmeaza sa primeasca mingea;
joc de picioare si lucru de brate activ si din pozitie fundamentala
joasa, cu plasament la interceptie;
sa cunoasca marcajul dublu;
sa impiedice lansarea contraatacului;
sa asigure echilibrul defensiv cand fundasii depasesc ultimul plan de
atac;
sa colaboreze la actiunile de aruncare la cos, la inchiderea
patrunderilor, schimbarea de adversar, aglomerare;
sa actioneze cu dublaje si cu dublaje defensive participand la formarea
,,triunghiului de saritura”;
sa urmareasca la panou si sa voleiboleze pase pentru lansarea
contraatacului.
Participarea la actiunile tactice colective:
sa cunoasca zona varfului de contraatac si a intermediarului cat si
lansarea contraatacului;
sa participe la combinatii cu jucatorii pivoti, cu jucatorii
extrema-pivot si cu fundasii;
sa initieze combinatii de blocaj - plecare din blocaj cu fundasii,
incrucisare in 2 cu si fara minge, combinatia de ,,da si du-te”;
sa sincronizeze patrunderile si depasirile sale cu cele ale coechipierilor
participand fie la recuperari, fie la dublaje;
sa sprijine combinatiile initiate de fundas sau de pivoti pe aceeasi
parte a mingii sau pe parte opusa ei, finalizand sau angajand,
acoperind circulatia fie in adancime, fie in lateral prin participare la
triunghiul de saritura sau la asigurarea echilibrului defensiv;
sa cunoasca la perfectie relatia 1x1;
sa cunoasca perfect sistemele de aparare avand simtul plasamentului
de anticipare precum si simtul orientarii in spatiu.
Colaborarea jucatorului extrema cu ceilalti jucatori din
echipa:
extrema - fundas;
extrema – pivot;
extrema - pivot - pivot;
extrema - centru;
extrema - fundas - centru;
extrema - pivot - fundas;
extrema - extrema de pe parte opusa mingii.
Jucatorul pivot
Acest jucator, cu pregatire multilaterala, care este solicitat
continuu in joc, atat in actiunile ofensive cat si in cele defensive, este
unul dintre cei mai importanti jucatori de pe teren, determinand in mare
parte dispozitivele de atac ale echipei si influentand direct jocul de
baschet.
Un jucator pivot modern trebuie sa imbine urmatoarele calitati:
statura 183-185 cm
greutatea 65-80kg.
robustete, forta fizica, detenta, viteza de reactie, rezistenta;
eficacitate peste nivelul mediu al echipei;
vedere periferica, orientare in spatiu, echilibru, alegerea momentului
de aruncare la cos;
putere de lupta , darzenie in lupta directa cu adversarii;
colaborare eficienta cu partenerii.
Jucatorul pivot trebuie sa joace la fel de bine cu spatele si cu
fata la cos, sa stie sa se demarce pe suprafete mici de teren, find marcat de
unul sau mai multi adversari, intr-o suprafata aglomerata, sa realizeze
puncte prin actiuni individuale sau recuperari ofensive, voleibolari, sa
participe la combinatii in atac, sa se apere individual si in acelasi timp sa-
si ajute coechipierii in aparare.
Sarcinile jucatonului pivot se transfera si jucatorului centru cat
si jucatorului extrema-pivot.
Jucatorul pivot trebuie sa se demarce foarte rapid intr-un spatiu
aglomerat, sa sara cu desprindere pe ambele picioare fara elan sau cu elan
cu bataie pe un picior sau pe ambele picioare, sa se plaseze in functie de
locul mingii, cu schimbari de directie scurte, cu fente, opriri scurte si
bruste, schimbari de ritm.
Jocul pivotului in atac:
demarcaj cand mingea este pe parte opusa, prin scoaterea aparatorului
de pe linia minge-pivot, de regula prin spatele aparatorului, prin lupa
pentru ocuparea primului plan;
demarcaj cand mingea se afla pe aceeasi parte cu pivotul : se va
demarca prin deplasare in lateral si inainte, dreapta - stanga, sau prin
saritura dreapta-stanga sau inainte;
demarcajul pivotului se va face in functie de coordonatia circulatiei
mingii, in functie de cine va pasa: extrema, fundasul sau pivotul-
centru
sa dubleze actiunile coechipierilor;
sa participe la recuperarea ofensiva;
sa participe la lansarea contraatacului devenind intermediar sau chiar
varf;
foloseste pivotarea in actiunile ofensive pentru excutia aruncarilor la
cos din saritura si in semicarlig;
sa foloseasca dribllngul cu spatele, caracteristic jocului pivotilor,
pentru depasirca aparatorului care actioneaza in apropierea sa;
depasirea cu un dribling este conditionata de prinderea si pasarea
mingii;
sa realizeze recuperarile ofensive dupa aruncarile proprii la cos si la
cele ale coechipierilor;
sa cunoasca voleibolarea;
sa aiba precizie in aruncarile libere.
Jocul pivotuIui in aparare:
retragerea jucatorului pivot in aparare spre propriul cos si lupta pentru
recuperarea defensiva;
ocuparea postului in dispozitivul defensiv (in zona, in variantele de
pressing-zona);
apararea pivotului fara minge cu plasament corect in marcajul
adversarului in functie de locul mingii; din spate, din lateral sau din
fata, pozitii care vor putea fi schimbate in functie de situatia din teren;
jocul pivotului aparator in marcajul pivotului atacant fara minge este
de a impiedica adversarul sa primeasca mingea.
Situatii caracteristice de plasament:
pivot atacant care actioneaza pe aceeasi parte cu mingea;
pivot atacant care actioneaza pe partea opusa mingii;
pivot atacant cu minge.
Aparatorul pivot va trebui sa se plaseze in functie de doua
repere: adversarul pivot si locul mingii.
Participarea pivotului la actiunile tehnico-tactice colective:
fiind permanent in apropierea cosului, jucatorul pivot trebuie sa lupte
pentru ocuparea primului plan, actiune care ii favorizeaza finalizarea
prin intrarea in posesia mingii, prin urmariri in atac si aparare
intrand in posesia mingii sub panoul din aparare (in majoritatea
cazurilor) el hotareste soarta contraatacului, dupa oportunitatea
fiecarei pase pe care o lanseaza pe centru, dupa care se deplaseaza pe
unul dintre culoarele laterale, devenind varf de contraatac sau
intermediar;
in atacul pozitional se demarca pentru a primi mingea, elibereaza
culoarul de patrundere pentru ceililti coechipieri (pivoti-centru,
extreme, fundasi);
dirijeaza atacul alternand jocul de sub panou sau in afara suprafetei in
functie de elasticitatea formelor de aparare (agresiva sau
flotari - aglomerari)
da reversibilitate atacului colaborand cu coechipierii pe aceeasi parte a
mingii sau de partea opusa ei;
initiaza si realizeaza cu ceilalti coechipieri : blocaje, incrucisari-
patrunderi;
anticipeaza si colaboreaza cu ceilalti atacanti in diferite momente ale
jocului in cadrul unor actiuni tactice dirijate (combinatii) sincronizand
perfect actiunile cu si fara minge (finalizarea sau urmarirea la panou).
Colaborarea jucatorului pivot cu ceilalti jucatori din
echipa:
pivot – pivot
pivot – extrema
pivot – fundas
pivot - pivot – extrema
pivot - pivot – fundas
pivot - extrema – fundas
pivot - fundas - extrema.
Parametrii modelului evolutiei jucatorilor in atac si aparare,
care definesc modelul de joc, in raport de specificul posturilor, prezinta
urmatoarele valori:
PARAMETRII MODELULUIVALORI CIFRICE PE POSTURI
FUNDASI EXTREME PIVOTI
Aruncari din actiune
Aruncari libere
Recuperari in atac
Interceptii
Recuperari in aparare
Total mingi castigate
Total mingi pierdute
Posesii mingi-puncte marcate
20 - 8
5 - 3
2
3
5
10
8
31 - 9
34 - 14
6 - 4
6
5
12
23
7
46 - 32
24 - 11
6 - 4
8
2
18
23
5
30 - 26
2.5. MODELUL DE PREGATIRE
2.5.1. VOLUMUL PREGATIRII
Pe parcursul anului scolar, intre 1 septembrie si 30 iunie in
aproximativ 44 de saptamani de scoala - 52 saptamani antrenamente,
ceea ce echivaleaza cu o medie de 6 antrenamente pe o saptamana si se
programeaza un numar de 240-250 de antrenamente.
La nivelul echipelor calificate in turneul final se mareste
numarul de antrenamente care se efectueaza in perioada de pregatire
dinaintea acestuia.
2.5.2. PONDEREA COMPONENTELOR ANTRENAMENTULUI
In cadrul volumului anual de pregatire, ponderea
componentelor antrenamentului este urmatoarea:
Componente antrenament Ponderea % Nr. de oreTimpul
(min)
PREGATIRE FIZICA 30 150 9000
PREGATIRE TEHNICA 35 165 9900
PREGATIRE TACTICA 35 165 9900
2.5.3. OBIECTIVE DE PERFORMANTA
Participarea la fazele concursului republican de juniori II (pe
municipiu, judet zone de calificari);
Calificarea la turneul final;
Clasarea pe un loc dinainte stabilit la turneul final;
Promovarea in lotul national de cadeti-juniori,a l-2 jucatori;
Promovarea in lotul de divizie scolara a jucatorilor;
Promovarea in lotul de divizia ,,A”.
OBIECTIVELE INSTRUIRII PE FACTORII DE ANTRENAMENT
Pregatirea fizica
dezvoltarea vitezei sub toate formele
dezvoltarea indemanarii
dezvoltarea fortei la nivelul intregului corp
cresterea capacitatii functionale cardio-respiratorii
cresterea capacitatii de adaptare la eforturi mixte specifice jocului in
atac si aparare in vederea mentinerii unui ritm ridicat si sustinut pe
toata perioada jocului
Pregatirea tehnica
perfectionarea procedeelor insusite : pasa, oprirea, pivotarile,
driblingul,aruncarile.
cresterea preciziei si eficacitatii procedeelor tehnice de atac si aparare
in regim de viteza - conform cerintelor modelului de joc specifice
fiecarui post.
cresterea eficientei aruncarilor la cos din saritura si aruncari1or libere.
invatarea de procedee tehnice noi-pase din vole.
Pregatirea tactica
In atac
perfectionarea actiunilor tactice prin jocul pe cuplu sau relatia: 2x2,
3x2, F-F, F-E, F-C, E-P, P-P, P-C, C-P.
perfectionarea contraatacului si atacului rapid
perfectionarea sistemului de atac impotriva sistemului de aparare om
la om: normala, agresiva, pressing pe 1/2 teren sau tot terenul.
invatarea atacului impotriva apararii in zona pe jumatate de teren.
perfectionarea specializarii pe posturi in atacul pozitional si rapid.
incrucisare dubla si succesiva
invatarea si consolidarea combinatiilor tactice la momente fixe.
In aparare
consolidarea actiunilor tactice individuale si colective insusite
perfectionarea sistemelor de aparare om la om normala si pressing pe
jumatate si pe tot terenul.
perfectionarea sistemului de aparare impotriva contraatacului in
inferioritate numerica
invatarea unor actiuni tactice noi: flotarca, glomerarea, anihilarea
combinatiilor tactice la momente fixe.
invatarea sistemelor de aparare in zona - normala si pressing pe
jumatate si pe tot terenul.
invatarea sistemelor de aparare combinata.
Pregatire teoretica si psihologica
cunoasterea si aplicarea conceptiei de joc a echipei proprii si a
adversarului
educarea capacitatii de apreciere si evaluare a pregatirii proprii si a
coechipierilor
educarea spiritului de echipa, prin subordonarea eforturilor individuale
celor ale echipei pentru realizarea scopului jocului- victoria
2.6. PARTICULARITATI MORFO FUNCTIONALE SI PSIHO
MOTRICE ALE JUNIORILOR
Adolescenta incepe la 13- l4 ani (fetele) si 14 –15 ani(baietii) si
dureaza aproximativ pana la 17-I8 ani respectiv 18 - 19 ani. Ea marcheaza
terminarea evolutiei care plecand de la copil, ajunge la adult, fiind
caracterizata printr-o descrestere a tututor parametrilor de dezvoltare,
crestere si diferentiere.
SpeciaIistii apreciaza ca daca pentru un subiect juvenil
cresterile anuale anterioare ale staturii si greutatii au fost deosebit de
mari, acestea ajung sa nu mai depaseasca 1 - 2 cm, respectiv 5 kg. Rapida
crestere in inaltime este inlocuita printr-o crestere evidenta in latime.
Proportiile corpului se armonizeaza, fapt ce conduce, din punct de vedere
al antrenabilitatii sportive a individului, la o determinare precisa si
urmarire a imbunatatirii capacitatii coordinative.
Cresterea evidentiata a fortei si a capacitatii maximale de efort
(constatabile la aceasta varsta), determina o deosebit de accentuata
capacitate de invatare, de fixare si de ,,inmagazinare” a celor mai dificile
tehnici de executie solicitate prin jocul sportiv practicat, fapt ce determina
conditii optime ale progresului capacitatii de performanta sportiva.
Trebuie adaugat ca, in adolescenta dupa cea de a doua varsta
scolara, atat capacitatile conditionale cat si cele coordinative pot fi in
paralel instruite cu o intensitate maximala fapt ce conduce la o noua faza
de imbunatatire a performantelor motrice.
In consecinta, o data stabilit echilibrul psihic urmare a
evidentelor procese biologice de maturizare, acestea confera o serie de
efecte benefice in derularea procesului de antrenament sportiv.
A.Demeter arata ca aceste procese biologice sunt influentate de
regularizarea hormonala care in prima faza pubertara inregistreaza inca
variatii impetuoase; mecanismele hipotalamo hipofizare de ghidare
neuroumorala suporta o definitivare a reglajelor lor; opus fazei
precedente, anumite cantitati relativ mari de hormoni de ghidare afecteaza
receptorii centrului superior de regularizare a hipotalamusului, inchizand
retro-regularizarile corespondente.
Echilibrul in crestere, care poate fi constant dupa prima faza
pubertara este, intre altele, conditionat in plus si prin aportul pe care-l
aduc influentele datorate scolii, familiei si societatii, elemente ce conduc
la o modelare mai evidenta a personalitatii precum si la o crescuta
integrare sociala.
CONSECINTE IN PRACTICA ANTRENAMENTULUI SPORTIV
J.Weiruck evidentiaza ca urmare a stabilirii unui echilibru al
proportiilor somatice, a instalarii unei stabilitati de ordin psihic si a unui
nivel intelectual crescut precum si a unui nivel imbunatatit al capacitatii
de observare, adolescenta devine ,,a doua varsta de aur a invatarii”.
Inalta aptitudine psiho - fizica de adaptare la efort si la
incarcaturile solicitate prin antrenamentele sportive, asocierea acesteia cu
marea plasticitate a sistemului nervos central - tipica acestei varste de
crestere in ansamblul sau - permit integrarea intr-un sistem amplu si
intens de antrenament ce vizeaza, in perspectiva, marea performanta.
Pentru unele sporturi sfarsitul adolescentei - reprezinta chiar
varsta realizarii performantelor maxime motiv pentru care atat continutul
cat si metodologiile abordate sunt specifice antrenamentelor sportivilor
adulti.
Varsta adolescentei, pentru jocurile sportive trebuie sa fie
folosita pentru perfectionarea majoritatii elementelor de tehnica, a
tehnicii de executie a actiunilor tactice individuale precum si a
combinatiilor tactice astfel incat, o data cu integrarea celor mai buni in
echipele de performanta, acestia sa nu suporte un handicap fata de
jucatorii consacrati. Totodata si in paralel cu perfectionarea
fundamentalelor tehnici si tactici, atingerea unor valori de varf la
parametrii somatofunctionali si psiho-motrice, posibilitatile acestora
trebuie aduse la nivelul dobandirii unei pregatiri fizice corespunzatoare si
specifice nivelului competitional de varf in disciplina practicata.
CAPITOLUL III
ORAGANIZAREA SI DESFASURAREA CERCETARII
a) METODE DE CERCETARE UTILIZATE
In diferite etape pentru executarea acestei lucrari am utilizat
metode de cercetare cu larga aplicativitate in domeniul stiintei educatiei
fizice si sportului si 1e-am folosit pe urmatoarele:
studierea literaturii de specialitate si a documentelor de planificare la
echipa C.S.S.5 Bucuresti;
masurari antropometrice si motrice;
metoda observatiei pedagogice a antrenamentelor;
metoda de prelucrare statistico-matematica;
metoda grafica
Documentarea se desfasoara pe trei directii:
a) cercetarea materialului din domeniul educatiei fizice si sportului cu
catacter general.
b) studierea materialului cu tematica generala din domeniul baschetului
privind mijloacele de invatare, de antrenare, metodologia predarii
jocului de baschet, a dezvoltarii calitatilor motrice, de cunoastere a
materialelor si instalatiilor folosite in antrenament de catre echipa
studiata.
c) materialele referitoare la aspectele psihologice urmarind laturile
intelectuale si afective, de educare a personalitatii jucatorilor implicati
in desfasurarea antrenamentelor de baschet.
Observatia pedagogica – determinata de complexitatea
fenomenelor specifice sportului, implicand o multitudine de elemente,
aspecte si unghiuri de observare, continut, desfasurare, mijloace, metode,
nivel de efort, actiunile antrenorului si actiunile sportivutui precum si
raporturile dintre acestia, m-a ajutat la efectuarea studiului pe tot
parcursul desfasurarii acestuia permitandu-mi sa stabilesc ipotezele
cercetarii, culegerii datelor si stabilirea ooncluziilor.
Metoda statistico-matematica
Metoda are la baza teoria probabilitatilor si reprezinta raportul
dintre numarul de cazuri favorabile asupra numaru1ui de cazuri posibile.
In interpretarea statistico-matematica a datelor am folosit formulele:
x = x / n
- suma valorilor parametrilor
n - numarul subiectilor
x - media aritmetica
S =
S - abaterea standard
s - varianta
Cv = S/x 100
Cv - coeficientul de variabilitate (gradul de omogenitate)
Metoda grafica - in cadrul procesului de antrenament am folosit
mijloace si procedee metodice prezentate prin planse, grafice.
3.3. SUBIECTII SUPUSI STUDIULUI
Studiul se efectueaza asupra echipei de juniori II C.S.S.5 Bucuresti, ea este formata din 3 fundasi, 3 pivoti si 6 extreme care sunt prezentati in urmatorul table:
NR. Numele si prenumele Anul nasterii
Postul Greutate
(kg.)
Inaltime(cm.) Anvergura
(cm.)
Detenta
(cm.)
456789101112131415
NAE FLORINAEVOESCU MELANIASERBANESCU DELIARADULESCU CLAUDIAMANOLE MONICACRACIUNESC FLORENTAMOISE MIRELABELDIMAN RODICAROTARU MIHAELASPANU ANDREEAMUSAT MIHAELADABACAN CLAUDIA
848584848485848484858484
ExtremaFundasPivotExtremaFundasPivotPivotExtremaExtremaExtremaFundasExtrema
524563604763585656555060
170164179179164182179174176173167175
169164176180165182178172176172166175
504741484534475047434250
3.4. CONDITII DE LUCRU
PLANIFICAREA ANTRENAMENTELOR 4 antrenamente pe saptamana;
ora antrenamentului: 18.00;
durata antrenamentului: 120 minute;
locul de desfasurare: sala Scolii Nr.206;
MATERIALE SI INSTALATII
2 panouri centrale si 4 panouri laterale;
mingi de baschet;
mingi medicinale;
scari fixe;
banci de gimnastica;
ANEXE
1 vestiar
grup sanitar
CAPITOLUL IV
REZULTATELE OBTINUTE SI INTERPRETAREA
DATELOR
4.1. MODELUL DE JOC SI DE PREGATIRE AL ECHIPEI
STUDIATE
Modelul echipei:
Postul Nr. jucatori Statura
Fundasi 3 164-167
Extreme 6 170-179
Pivoti 3 179-182
Modelul jocului:
Contraatac cu pasa directa la varfuri (vezi anexa )
Contraatac cu un intermediar si doua varfuri (vezi anexa )
Sisteme de atac: 1-3-1 (vezi anexa )
1-2-2 (vezi anexa )
Sisteme de aparare: om la om normala (vezi anexa )
om la om agresiv (vezi anexa )
zona 2-1-2 (vezi anexa )
zona presing…(vezi anexa )
PARAMETRII MODELULUI DE JOC AL JUNIOARELOR II
C.S.S.5 BUCURESTI
Parametrii Incercate Realizate %
Aruncari libereAruncari lacos din actiuneMingi castigateMingi pierduteInterceptii Recuperari ofensiveRecuperari defensiveNumar de atacuriPuncte marcateGreseli personale
1865--------
7261820131423906523
3840--------
Mijloace folosite in pregatirea jucatorilor
In cadrul studiului efectuat asupra echipei de juniori II C.S.S.5
bucuresti am observat asistand la mai multe antrenamente, principalele
mijloace folosite de antrenor pentru pregatirea jucatorilor. In continuare,
voi cauta sa prezint aceste mijloace, esalonate pentru cele 3 categorii de
jucatori din echipa: fundasi, extreme si pivoti precum si pe cele folosite in
cadrl combinatiilor de 2-3 jucatori.
Pentru pregatirea jucatorilor fundasi:
sarituri pe si peste banca de gimnastica;
micul maraton cu si fara dribling;
flotari;
deplasari in pozitie fundamentala;
genuflexiuni cu saritura;
dribling cu mana indemanatica si cea neandemanatica inainte, inapoi,
lateral, cu schimbari de directie, cu trecerea mingii pe la spate, printre
picioare;
aruncari la cos din dribling;
aruncari la cos din saritura de la semidistanta;
aruncari la cos de la distanta (6,25);
aruncari libere;
pase in 2 cu mingea medicinala;
pase speciale: pe la spate, carlig;
pase in 3 cu si fara schimb de locuri;
fenta de depasire-depasire-aruncare la cos (dreapta, stanga);
fenta de depasire-fenta de aruncare-aruncare din saritura (dreapta,
sranga);
fenta de depasire-fenta de aruncare-depasire si aruncare la cos din
dribling;
joc 1x1 si 2x2 la un panou;
,,da si du-te” fundas-fundas, fundas-extrema;
incrucisare simpla fundas-extrema;
blocaj-iesire din blocaj;
lansarea contraatacului (direct, cu un intermediar si doua varfuri);
Pentru pregatirea jucatorilor extreme:
sarituri peste banca de gimnastica;
sarituri cu genunchiii la piept;
flotari;
micul maraton cu si fara dribling;
deplasari in pozitie fundamentala medie si joasa;
sprinturi pe lungimea terenului;
dribling cu schimbari de directie, cu pirueta, cu trecerea mingii pe la
spate, printre picioare;
aruncari la cos din dribling;
pase in doi din voleibolare;
aruncari la cos din dribling semicarlig;
fenta de aruncare-aruncare din saritura;
fenta de depasire-aruncare la cos din saritura;
fenta de aruncare-depasire-aruncare la cos oferita;
joc 1x1si 2x2 la un panou;
,,da si du-te” extrema-pivot, extrema-fundas;
blocaj-iesire din blocaj;incrucisare simpla, dubla cu: extrema-pivot,
fundas-pivot;
inchiderea tusei si a culoarului de patrundere;
schimbul de om, alunecarea.
Pentru pregatirea jucatorilor pivoti:
sarituri cu ambele maini la panou;
pase in doi de deasupra capului;
flotari;
genuflexiuni cu saritura;
deplasari in pozitie fundamentala;
dribling cu mana indemanatica si cu cea neandemanatica cu finalizare;
aruncari la cos de pe loc din apropierea panoului;
aruncari la cos din saritura din apropierea panoului;
aruncari la cos semicarlig, dreapata-stanga;
sarituri la capac dreapta-stanga;
cu spatele la panou-fenta de intoarcere dreapta-intoarcere stanga-
aruncare la cos din saritura;
aruncari libere;
fenta de aruncare-aruncare din saritura;
fenta de depasire-depasire-aruncare la cos semicarlig (dreapta, stanga)
,,da si du-te”pivot-extrema, pivot-pivot;
blocaj-iesire din blocaj;
incrucisare simpla pivot-extrema;
incrucisare dubla pivot-extrema-fundas;
joc 1x1, 2x2 la un panou.
VERIFICAREA NIVELULUI DE PREGATIRE AL ECHIPEI SI
AL FIECARUI JUCATOR IN PARTE (prima testare)
SI VERIFICAREA EFICIENTEI PREGATIRII DUPA O
PERIOADA STABILITA (a doua testare)
Componentii echipei studiate – juniore II C.S.S.5 Bucuresti, au
fost supusi unor testari care au urmarit verificarea nivelului de pregatire al
fiecarui jucator si implicit al intregii echipe si verificarea eficientei
pregatirii dupa o perioada de timp stabilita. Pentru aceste verificari s-au
folosit mijloace de control utilizate de obicei la nivelul juniorilor II.
Acestea sunt:
alergare de viteza pe 30m
detenta
proba specifica pe post
micul maraton (98m)
micul maraton in dribling
aruncari libere
saritura in lungime de pe loc
alergare de rezistenta pe 800m
Proba specifica pe post cuprinde:
Pentru fundasi – (vezi anexa…) jucatorii pot marca cosuri de 2
sau 3 puncte (din interiorul semicercului – 5.25 m sau din exteriorul
semicercului – 6.25 m) putand insuma in urma celor 12 aruncari la cos –
34 puncte.
Jucatorul cu mingea pleaca de la centrul terenului in dribling si
arunca la cos (pozitia nr.1) dupa care urmareste mingea si dribleaza pana
la semicercul opus aruncand din pozitia nr.2. urmareste mingea o paseaza
lui A si o reprimeste in spatele liniei de centru, dupa care dribleaza si
arunca din pozitia nr.3 si 5; urmareste mingea, o paseaza lui B, reprimeste
mingea, o dribleaza si arunca din pozitia nr. 4 si 6. Se schimba partea,
aruncarile la cos nr. 7-9 si 8-10. Apoi ultimele 2 aruncari, de la linia de
aruncari libere – nr.11 si 12. Timpul maxim pentru proba 1’40”.
In cazul in care executantul nu indeplineste baremul de timp,
proba nu se ia in considerare.
Pentru extreme – (vezi anexa nr….) din cele 12 aruncari la cos
– 4 de pe colturi, 4 din unghiul de 45 grade si alte 4 de la terminarea liniei
de aruncari libere; se pot marca 36 de puncte, daca cosurile au fost reusite
din afara semicercului de 6.25 m sau 24 de puncte, din interiorul
semicercului, dar nu mai aproape de 5,25 m.
Jucatorul cu mingea sub cos, paseaza lui A si alearga primind
mingea pe pozitia 1 si arunca la cos; urmareste mingea o paseaza lui B si
reprimeste pasa, aruncand de pe pozitia 2; apoi nr. 3 si 4 pe acelas
principiu, arunca de pe pozitiile 5 si 7; 6-8 si 9-11 si 10-12. Timpul
maxim pentru proba 1’30”.
In cazul in care subiectul nu indeplineste baremul de timp,
proba nu se ia in considerare.
Pentru pivoti – (vezi anexa nr…) din cele 12 aruncari la cos se
pot marca 24 puncte.
Jucatorul cu mingea o paseaza lui A si o reprimeste in afara
spatiului de 3 secunde (cu fata spre pasator), dribleaza cu mana stanga si
arunca prin depasirea inelului cu mana dreapta – nr.1 – urmareste mingea
o paseaza lui B, dribleaza cu mana dreapta si arunca prin depasirea
inelului cu mana stanga – nr.2 – urmareste mingea o paseaza lui A,
reprimeste mingea cu spatele la cos, pivoteaza pe piciorul drept si arunca
din saritura – obligatoriu cu panoul – nr.3 – si urmareste mingea, o
paseaza lui B, reprimeste mingea, pivoteaza pe piciorul stang si arunca la
cos din saritura u panoul – nr.4; urmareste mingea, o paseaza lui A si
reprimeste mingea, pivoteaza pe piciorul drept si arunca la cos din
saritura, la inel 9din pozitie paralela cu linia de fund) – nr.5 si acelasi
lucrum pe partea opusa, pivotand pe piciorul stang si aruncare – nr.6.
urmareste mingea, o paseaza lui A si reprimeste mingea pe linia spatiului
spatiului de 3 secunde – arunca la cos semicarlig cu mana stanga – nr.7
pe partea opusa – semicarlig cu mana dreapta – nr.8. Urmareste mingea, o
paseaza lui A si o reprimeste cu spatele la cos, pivoteaza pe piciorul drept
si arunca la cos din saritura de pe linia de aruncari libere – nr.9 si pe
partea opusa pivotand pe piciorul stang si aruncare – nr.10. Urmareste
mingea, o paseaza lui A, iese in afara spatiului de 3 secunde si reprimeste
mingea in vederea aruncarii din semicarlig cu mana dreapta de la
semicercul punctat – nr.11 si pe partea opusa, aruncare din semicalig cu
mana stanga – nr.12. Timpul maxim de executie este 1’40”.
In situatia neandeplinirii baremului de timp nu se ia in
considerare numarul de aruncari reusite.
PRIMA TESTARE – 15.10.1999
Nr Numele si prenumele Post 30m(sec.)
Detenta (cm.)
Proba pe post
(pct.marcate)
Micul maraton
(sec.)
M.m. cu dribling
(sec.)
Aruncari libere
(marcate)
Sarit.in lungime
(cm.)
800m.(min.)
1 Evoescu Melania Fundas 5.5 42 18 26.7 29.2 7 185 3.27
2 Manole Monica Fundas 5.4 40 17 26.5 29.5 5 180 3.25
3 Musat Mihaela Fundas 5.6 35 16 26.9 30.2 6 186 3.24
4 Nae Florina Extrema 5.5 44 18 27.2 29.5 5 183 3.30
5 Radulescu Claudia Extrema 5.7 43 19 26.7 29.2 6 188 3.10
6 Beldiman Rodica Extrema 5.8 38 18 25.9 30.7 4 185 3.20
7 Rotaru Mihaela Extrema 5.8 43 16 27.0 31.3 7 178 3.19
8 Spanu Andreea Extrema 6.1 39 17 27.0 30.8 6 185 3.08
9 Dabacan Claudia Extrema 6.0 45 15 26.1 30.5 5 183 3.15
10 Serbanescu Delia Pivot 5.9 35 18 26.7 31.9 8 179 3.17
11 Craciunescu Florenta Pivot 6.0 26 13 28.0 32.0 7 175 3.25
12 Moise Mirela Pivot 5.8 40 15 26.0 32.8 7 191 3.18
A DOUA TESTARE – 8.04.2000
Nr Numele si prenumele Post 30m(sec.)
Detenta (cm.)
Proba pe post
(pct.marcate)
Micul maraton
(sec.)
M.m. cu dribling
(sec.)
Aruncari libere
(marcate)
Sarit.in lungime
(cm.)
800m.(min.)
1 Evoescu Melania Fundas 5.2 47 24 24.8 27.5 9 190 3.01
2 Manole Monica Fundas 5.1 45 20 24.8 27.8 7 185 2.58
3 Musat Mihaela Fundas 5.2 42 21 24.7 28.0 9 193 3.09
4 Nae Florina Extrema 5.2 50 20 24.9 27.5 8 195 3.03
5 Radulescu Claudia Extrema 5.2 48 24 24.8 27.0 8 198 3.05
6 Beldiman Rodica Extrema 5.6 50 21 24.5 28.7 7 193 3.07
7 Rotaru Mihaela Extrema 5.6 47 20 25.0 29.2 9 185 3.02
8 Spanu Andreea Extrema 5.8 43 22 24.9 28.9 7 195 3.00
9 Dabacan Claudia Extrema 5.7 50 19 24.9 28.3 7 190 3.07
10 Serbanescu Delia Pivot 5.6 41 20 25.0 29.8 10 188 3.07
11 Craciunescu Florenta Pivot 5.7 34 17 25.5 30.2 9 180 3.01
12 Moise Mirela Pivot 5.5 47 18 24.9 30.7 9 200 3.08
4.2. EFICACITATEA MODELULUI DE JOC PE POSTURI -
CONTRIBUTIA LA SCORUL FINAL
Parametrii modelului de joc al echipei de juniori II –
F.R.B.:
Parametrii Incercate Realizate %
Aruncari libereAruncari lacos din actiuneMingi castigateMingi pierduteInterceptii Recuperari ofensiveRecuperari defensiveNumar de atacuriPuncte marcateGreseli personale
1878--------
103320211516251007722
55-6044--------
Parametrii modelului de joc al echipei de junioare IIC.S.S.5
Bucuresti:
Parametrii Incercate Realizate %
Aruncari libereAruncari lacos din actiuneMingi castigateMingi pierduteInterceptii Recuperari ofensiveRecuperari defensiveNumar de atacuriPuncte marcateGreseli personale
1865--------
7261820131423906523
3840--------
Parametrii modelului de joc pe posturi al F.R.B. :
Parametrii modeluluiValori cifrice pe posturi
Fundasi Extreme Pivoti
Aruncari libereAruncari din actiuneRecuperari ofensiveRecuperari defensiveInterceptiiMingi castigateMingi pierdutePosesii mingi-puncte marcate
5 – 320 – 8
253108
31 – 19
6 – 434 – 14
6125237
46 – 32
6 – 424 – 11
8182235
30 – 26
Parametrii modelului de joc pe posturi al echipei de
junioare II C.S.S. 5 Bucuresti:
Parametrii modeluluiValori cifrice pe posturi
Fundasi Extreme Pivoti
Aruncari libereAruncari din actiuneRecuperari ofensiveRecuperari defensiveInterceptiiMingi castigateMingi pierdutePosesii mingi-puncte marcate
5 – 218 – 7
24585
30 – 15
6 – 325 – 12
574187
32 – 28
6 – 222 – 10
7124198
32 – 22
Eficacitatea modelului de joc al echipei si al modelului de
joc pe posturi se poate observa in graficele de la anexele…..
CONTRIBUTIA JUCTORILOR PE POSTURI LA
SCORUL FINAL
Prin prezenta la jocurile echipei studiate, am efectuat
inregistrari in urma carora pot prezenta contributia jucatorilor pe posturi
la scorul final. In continuare voi prezenta rezultatele meciurilor:
TUR RETUR
C.S.S. 5 – C.S.S. CRAIOVA 72-27 69-47C.S.S. 5 – C.S.S. BRASOV 57-51 61-50C.S.S. 5 – B.N.R. 64-70 68-72C.S.S. 5 – OLIMPIA 60-71 70-55
In urma acestor rezultate echipa C.S.S. 5 Bucuresti s-a calificat
la turneul semifinal al Campionatului National de Baschet Juniori II.
Contributi jucatorilor pe posturi la scorul final in procente este:
fundasii au marcat 23.07% din totalul punctelor marcate;
extremele au marcat 43.07% din totalul punctelor marcate;
pivotii au marcat 33.58 % din totalul punctelor marcate;
Dupa cum se observa, extremele au avut cea mai insemnate
contributie la scorul final, fapt care se datoreaza componentei echipei care
cuprinde: 3 fundasi, 6 extreme, 3 pivoti.
PRELUCRAREA STATISTICO MATAMATICA A DATELOR OBTINUTE LA CELE DOUA VERIFICARI
Nr. PROBELE X1 X2 S1 S2 Cv1 Cv2
1 30 M 5.75 5.45 0.21 0.24 3.65 4.40
2 DETENTA 39.16 45.33 5.27 4.71 13.45 10.39
3 PROBA PE POST 16.66 20.50 1.72 2.11 10.32 10.29
4 MICUL MARATON 26.72 24.89 0.57 0.22 2.13 0.88
5 MICUL MARATON CU DRIBLING 30.63 28.63 1.22 1.16 3.98 4.05
6 ARUNCARI LIBERE 6.08 8.25 1.16 1.05 19.07 12.72
7 SARITURA IN LUNGIME DE PE LOC 183.16 191.0 4.50 5.83 2.45 3.05
8 800 M 3.19 3.00 0.04 0.13 1.25 4.33
