SCOALA POSTLICEALǍSPECIALIZAREA “ASISTENT MEDICAL GENERALIST”

PROIECT DE ABSOLVIRE

Indrumător,

Candidat,

1

2015

F.E.G “EDUCATION”-FILIALA DOROHOI

SCOALA POSTLICEALǍSPECIALIZAREA “ASISTENT MEDICAL GENERALIST”

TITLUL PROIECTULUI

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU HEMIPLEGIE

2

Motto:

3

1. Argument………………………………………………pag.5

2. Capitolul 1. Anatomia si fiziologia aparatului afectat-Sistemul nervos……………………………………………pag.6

3. Capitolul 2. Hemiplegia- Prezentarea bolii………….pag.13Definiţie…………………………………………pag.13Etiologie………………………………………....pag.14Patogenie………………………………………..pag.15Diagnostic clinic, paraclinic si diferenţial…pag.16-19Evoluţie. Prognostic…………………………….pag.20Tratament……………………………………….pag.21

4. Capitolul 3. Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu hemiplegie…………………………………………..pag. 24

5. Capitolul 4.Participarea asistentului medical la investigaţii…………………………………………...pag.41

6. Capitolul 5. Educaţie pentru sănătate……………….pag.43

7. Capitolul 6.Îngrijiri specifice..………………………..pag.45Cazul 1…………………………………………...pag.45Cazul 2…………………………………………...pag.55Cazul 3…………………………………………...pag.64

8. Concluzii………………………………………………...pag.73

9. Bibliografie………………………………………………pag74

4

ARGUMENT

În lume, aproximativ 17 milioane de persoane sunt afectate de paralizie cerebrala, caracterizată prin dizabilitate fizică care afectează muschii şi postura. Paralizia cerebrală cuprinde o serie de forme clinice: hemiplegia, paraplegia, triplegia si tetraplegia.

Paralizie a unei jumătăţi, stângă sau dreaptă, a corpului, hemiplegia este determinată de distrugerea unui număr de celule nervoase aflate în emisfera din partea opusă a creierului faţă de zona de corp.Această leziune cerebrală nu are efecte numai asupra motricităti si posturii cât si asupra vorbirii,vazului, memoriei, gândirii, atentiei, comportamentului, alimentatiei etc.

Din acest motiv, pentru a putea dezvolta, imbunătăţi si menţine starea de bine şi participarea activă a individului la viaţa societăţii si comunităţii din care face parte am urmarit evoluţia hemiplegiei, apariţia diferitelor deficienţe instalate si tratamentul lor.

Pentru a putea ajunge la rezultate optime este nevoie de o serie de intervenţii variate, specific dar si de suport şi implicare din partea membrilor familiei bolnavului.

Scopul esential al lucrarii este de a studia aspectele etiologice, clinice si funcţionale cu implicaţii in conceperea si evaluarea terapiei de recuperare complexă a bolnavului, astfel incât acesta să îndeplineasca mişcările necesare-incluusiv mers, în condiţii cât mai bune si mai eficace, obţinând independenţă funcţională în satisfacerea nevoilor fundamentale.

Lucrarea de faţă se doreşte a fi o sustinere a acestei boli grave, hemiplegia,pentru largirea sferei de interes faţă de acest tip de probleme deoarece bolnavii cu deficienţe neuro-motorii au nevoie în primul rând de îngrijirea si afecţiunea familiei, alături de care acţionează o echipă complex format din medici, asistenţi medicali, psihologi si kinetoterapeuţi.

5

Capitolul 1.Anatomia si fiziologia aparatului afectat

Funcţionarea organismului depinde de funcţiile izolate ale diferitelor organe, coordonate, controlate si conduse de sistemul nervos.Acesta coordonează activitatea tuturor organelor, precum si relaţiile organismului,ca intreg, cu mediul extern.Datorită coordonării si reglării nervoase menţionate, organismul se comportă ca o unitate funcţională.

Sistemul nervos al unui om coordonează activitatea mușchilor, monitorizează organele, primește și prelucrează informațiile primite prin organele de simț și inițiază acțiuni. Cu alte cuvinte sistemul nervos este responsabil pentru menținerea homeostaziei (echilibrul intern al corpului).  Pe plan anatomic, sistemul nervos este format din doua ansamble distincte, sistemul nervos central si sistemul nervos periferic.

6

Sistemul Nervos

SistemulNervos Central

SistemulNervos

Periferic

Encefal

Maduvaspinarii

FibreNervoase

OrganeTerminale

Sistemul nervos periferic este alcătuit din fibre nervoase si organe terminale,ce deservesc informatia.La modificări corespunzătoare mediului extern sau intern, deci la stimuli diferiţi,se produc excitaţii(in organele terminale senzitive), transmise prin fibre nervoase spre centru.Aceste senzaţii sunt recepţionate dee organele specializate, numite receptori.

Nervii periferici pot fi senzitivi, motori sau vegetativi.Pe calea lor vin informaţiile de la periferia corpului sau organele interne, care vor merge prin intermediul neuronului senzitiv, spre centru, influxul nervos retransmiţându-se spre organele efectoare pe calea neuronului motor, a nervilor motori.Din nervii periferici fac parte nervii cranieni, in numar de 12 perechi, si nervii rahidieni.

Sistemul nervos central (SNC) (sau sistemul nervos al vieții de relație sau sistemul nervos cerebro-spinal) este reprezentat de organele nervoase care constituie encefalul, adăpostit de cutia craniană și măduva spinării, în canalul medular al  coloanei vertebrală.

Creierul și maduva spinării formează unitatea centrală care prelucrează impulsurile. Ele primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de simț și receptori, le selectează și analizează și, după aceea, transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii, producând un răspuns adecvat al mușchilor și glandelor.

7

central: 1. creier 2. SNC (creier+măduva spinării) 3. măduva

spinării.

Encefalul (creierul) reprezintă partea sistemului nervos central aflată în interiorul craniului. El controlează numeroase funcții ale organismului ca bătăile inimii, mersul și alergarea, generarea de gânduri și emoții. Creierul la animalele vertebrate este protejat de cutia craniană, fiind căptușit cu o membrană (meninge).

Creierul uman adult cântăreşte in medie 1,5 kg, cu un volum aproximativ de 1130 cm3 la femei si 1260 cm3 la bărbaţi. Encefalul uman este compus din neuroni, celule gliale si vase de sânge.Într-un creier uman există între 85 și 100 miliarde de

neuroni, fiecare dintre ei având cam 10.000 de conexiuni.Creierul omului este alcatuit din: • Trunchiul cerebral • Cerebelul• Diencefalul (Talamus; Epitalamus; Subtalamus; Hipotalamus; Metathalamus)• Emisfere cerebrale

Functia creieruluiCreierul funcţionează ca un sistem complex, coordonând comportamentul organismului in funcţie de informaţiile pe care le primeşte din interior sau din exterior (cu ajutorul nervilor periferici). Cu toate acestea, nu toate informaţiile de la nervii periferici ajung la creier; sunt anumite conexiuni si impletituri, numite plexuri, care reţin informatia (precum maduva spinarii sau bulbul rahidian) si ne fac sa reactionam inconstient prin reflexe.

8

Trunchiul cerebral.

Legatura dintre maduva spinarii şi creier, mai exact materia alba, se face prin trunchiul cerebral, care se afla la baza creierului (in partea inferioară a creierului). Multe dintre funcţiile de baza ale creierului, legate de supravieţuirea organismului uman sunt controlate de trunchiul cerebral.

O structura reticulată - materie mixta, cenusie si albă, cunoscută ca formaţiune reticulată se gaseşte in toate cele 3 regiuni ale trunchiului cerebral. Această formaţiune reticulată controlează tonusul muscular şi trecerea dintre starea de constienţă şi somn.

Trunchiul cerebral este format din 3 regiuni: punte, bulbul rahidian si mezencefal (mezencefalul si rombencefalul formează impreună trunchiul cerebral). Trunchiul cerebral transmite informaţiile de la nervii periferici si măduva spinării spre părţile superioare ale creierului. Printre funcţiile trunchiului se numară respiraţia, tensiunea arterială, digestia, ritmul cardiac, trezirea, starea de alertă.

Bulbul rahidian se află in partea de jos a trunchiului cerebral, inferior faţă de punte şi anterior faţă de cerebel. Acesta ajută la controlul funcţiilor autonome şi transmite semnale nervoase intre creier si maduvă spinării.

Puntea este tot parte a trunchiului cerebral şi are rol în transmiterea informaţiilor senzoriale intre encefal si cerebel.

CerebelulCerebelul este o regiune striată (cu riduri), semisferică, a creierului situată

posterior trunchiului cerebral. Stratul exterior al cerebelului, cunoscut sub numele de cortex cerebelos, este realizat din materie cenusie inchisă ermetic, care oferă putere de procesare cerebelului.În cortexul cerebelos există un strat de materie albă în formă de arbore numit "arborele vietii" (arbor vitae). Acesta face conexiunile între regiunile de prelucrare a cortexului cerebelos si restul creierului si al corpului.

Cortexul cerebral reprezintă porţiunea exterioară a creierului care primeşte şi procesează informaţiile senzoriale. Cortexul cerebral este imparţit in lobi cerebrali - frontal, parietal, temporal si occipital.Cerebelul ajută la controlul funcţiilor motorii, cum ar fi echilibrul, postura si coordonarea activitaţilor musculare complexe. Cerebelul primeşte informaţii senzoriale de la muşchi si articulaţii şi utilizează aceste informaţii pentru a menţine corpul echilibrat si postura corectă. Cerebelul controlează, de asemenea, mersul pe jos, scrisul, vorbirea.

9

Emisferele cerebraleEmisferele cerebrale reprezintă

partea cea mai voluminoasă a encefalului care se dezvoltă din vezicula telencefalică. Cele două emisfere sunt desparţite incomplet printr-un sanţ adânc numit fisură interemisferică şi legate la bază prin corpul calos.

Emisferele cerebrale prezintă o faţă dorsolaterală, una mediană si una bazală. Feţele sunt străbătute de şanţuri adânci denumite scizuri, care delimitează lobii, si şanţuri mai puţin adânci care delimitează girusurile (circumvoluţiile).

Lobii delimitaţi de aceste şanţuri pe fiecare emisferă sunt: frontali, parietali, temporali si occipitali. 

• Lobii frontali sunt responsabili de raţionamentul logic, rezolvarea de probleme prin procesare cognitivă;

• Lobii parietali sunt răspunzători de orientarea in spaţiu, procesarea şi integrarea informaţiilor senzoriale, dar şi de activitatea funcţiei motorii.

• Lobii occipitali sunt implicaţi in procesul vederii şi al recunoaşterii culorilor.

• Lobii temporali au rol de bază in procesul auzului şi vorbirii.Structura internă a emisferelor cerebrale este formată din cele două feluri

de substanţe intâlnite şi in celelalte organe nervoase. Substanţă albă (60% din masa emisferelor) se află la interior şi este constituită din fibre de asociaţie, fibre comisurale şi fibre de proiecţie, ascendente (senzitive) şi descendente (motorii). Substanţa cenusie (40% din masa emisferelor) este dispusă la exteriorul emisferelor cerebrale (cortexul) şi la baza emisferelor, formând nucleii bazali (corpii striaţi). In fiecare emisferă se gaseşte un ventricul lateral (I, II) cu lichid cefalorahidian, care comunica cu ventriculul III şi IV din trunchiul cerebral şi cu canalul ependimar medular.

Diencefalul.Diencefalul se află intre emisferele cerebrale si deasupra mezencefalului;

este format, in principal din talamus, hipotalamus şi glanda pineală. 

10

Talamusul este format din substanţă cenusie, având mai multe roluri, cum ar fi staţie de releu pentru sensibilităţile specifice şi formarea de legaturi cu maduva spinării, trunchiul cerebral si emisferele cerebrale. Cu alte cuvinte, talamusul este o structură care participă la recepţia informaţiilor nervoase.

Talamusul este un centru nervos care joacă un rol de integrare în majoritatea funcţiilor nervoase. El primeste informaţiile senzitive si senzoriale care provin de la alţi centri nervosi şi le analizează inainte de a le transmite cortexului cerebral.

Hipotalamusul este o regiune a creierului situată inferior talamusului şi

superior glandei pituitare. Hipotalamusul actionează ca centru de control al

creierului pentru temperatura corpului, foame, sete, tensiune arterială, ritm cardiac,

precum şi productia de hormoni. Ca răspuns la schimbarile de stare ale

organismului detectate de receptorii senzoriali, hipotalamusul trimite semnale

glandelor, muşchilor netezi si inimii pentru a contracara aceste schimbări. De

exemplu, ca răspuns la creşterea temperaturii corpului, hipotalamusul stimulează

secreţia de sudoare (transpiraţie) produsă de glandele sudoripare din piele.

Hipotalamusul trimite, de asemenea, semnale de la cortexul cerebral pentru a

produce senzaţii de foame, sete, atunci cand organismul este lipsit de hrană sau

lichide. 

Hipotalamusul controlează în mod direct glanda pituitară prin producerea de

hormoni. Unii hormoni, cum ar fi oxitocina si hormonul antidiuretic, sunt produşi

în hipotalamus si depozitaţi in glanda pituitară posterioara. 

Glanda pineală este o glandă mică situată posterior talamusului, intr-o sub-

regiune numită epithalamus. Glanda pineală produce hormonul melatonină.

Lumina trimite semnale ochilor pentru a inhiba funcţia glandei pineale. În

întuneric, glanda pineală secretă melatonină, care are efect sedativ asupra

creierului şi ajută la inducerea somnului. Aceasta funcţie a glandei pineale ne

explică de ce întunericul induce somnul si lumina perturbă somnul. Bebeluşii

produc o cantitate mare de melatonină, care sa le permită să doarmă şi 16 ore pe zi.

Glanda pineală produce mai putină melatonină la oamenii vârstnici, de unde si

dificultaţile de somn cu care aceştia se confruntă. 

11

Meningele este învelisul encefalului - o membrană cu rol de protecţie a

creierului, format din 3 straturi de ţesut (trei membrane conjunctive):

1)Dura mater constituită din ţesut conjunctiv dens, slab vascularizat; aderă

la formaţiunile osoase ce protejează organele nervoase (craniu si coloana

vertebrală);

2)Arahnoida este un ţesut conjuctiv, avascular, aderent la duramater; intre

ea si pia mater există lichid cefalorahidian (LCR);

3)Pia mater este un ţesut conjunctiv care aderă la organele nervoase. Are

vascularizaţie nutritivă.

Măduva spinăriiMăduva spinării, ultima porţiune a sistemului nervos central este adăpostită

în canalul rahidian şi se prezintă sub formă de cilindru de substanţă nervoasă, care începe de la bulb şi se intinde până la L1.Este împărţită în două jumătăti simetrice, fiind format din substanţă albă si substanţă cenuşie.

Substanţa albă este alcătută din: căi motorii descendente şi căi sensitive ascendente.În fiecare jumătate de măduvă se disting trei cordoane de substanţă albă,separate de emergenţele rădăcinilor anterioare (motorii) şi posterioare (sensitive).

12

Capitolul 2.Hemiplegia-Prezentarea bolii.

Definiție

Hemiplegia reprezintǎ paralizia care afecteazǎ parțial sau total o jumǎtate (stangǎ sau dreaptǎ) a corpului.Deficitul motor apare în urma unei leziunii a caii piramidale,fasciculul de fibre nervoase care merg de la cortexul cerebral pânǎ la diferite niveluri ale maduvei spinǎrii și care comandǎ contracția mușchilor. Leziunea se aflǎ de partea opusǎ membrelor atinse.

Hemiplegia poate fi cerebrală atunci când apare datorită unei leziuni cerebrale sau spinală atunci când există leziuni ale măduvei spinării.

Pe lânga deficitul motor apar și alte pertubǎri ale functiilor normale cum sunt : alterarea echilibrului, tulburǎri de coordonare, pierderea controlului sfincterian, dureri musculo-articulare, dificultate la înghițire (disfagia), tulburǎri de sensibilitate, tulburǎri de percepție și comunicare (afazie, dizartrie), tulburǎri de vedere (hemianopsie), parezǎ facialǎ, tulburǎri de personalitate și emoționale (labilitate psihicǎ și depresie), tulburǎri cognitive (atenție, memorie, gândire) ajungând în cazurile grave pânǎ la dementǎ.

Hemiplegia poate fi congenitalǎ sau determinatǎ de o patogenie dobanditǎ în urma unei boli, leziuni sau a unui traumatism.

Hemiplegia alternantă este o boală neurologică rară care apare în copilărie, mai frecvent până la vârsta de 18 luni. Această afecţiune se caracterizează prin episoade recurente de paralizie care implică una sau ambele părţi ale corpului, mai multe membre sau unul singur. Paralizia poate afecta diferite părţi ale corpului, în diferite momente şi poate fi scurtă sau poate dura câteva zile. Unii copii pot prezenta convulsii. Copiii pot avea o dezvoltare normală sau pot exista întârzieri.

13

Etiologie

Cea mai frecventǎ etiologie care duce la apariția hemiplegiei este cea de origine vascularǎ:

Accidentele vasculare cerebrale (tromboză, embolism sau hemoragie); Hemoragia cerebrală;Hemoragia cerebrală; Atacurile ischemice tranzitoriiNeuropatia diabetică.

Cauze infecţioase:Encefalita;Meningita;Abcesul cerebral;Empiemul subdural.

Cauze tumorale:Meningioame;Glioame;Alte tumori cerebrale primare sau metastatice;

Cauze ce produc demielinizarea:Scleroza multiplă;Leziuni ale capsulei interne;

Cauze traumatice:Dilacerările cerebrale;Contuzii cerebrale;Hematoame subdurale sau epidurale;

Alte cauze:Leziuni congenitale sau perinatale (paralizia cerebrală infantilă);Leucodistrofia;Parasomnia (hemiplegie nocturnă);Sindromul migrenos;Coma noncetozică hiperosmolară

Patogenie

14

Hemiplegia poate fi fie spasmodicǎ (mușchii atinși sunt rigizi), fie flascǎ (mușchii sunt moi si slǎbiți). Debutul hemiplegiei este de obicei brusc, cu sau fǎrǎ stare de comǎ. Cu cât leziunea cerebralǎ este mai întinsǎ şi atacul a fost mai brutal, cu atât mai puternicǎ și mai întinsǎ este paralizia.

În prima fazǎ se instaleazǎ flascitatea, manifestatǎ prin lipsa totalǎ a tonusului muscular si a miscǎrilor active. Poate fi mobilizatǎ numai jumatatea corpului neafectatǎ. Hemiplegia flascǎ este caracterizatǎ prin paralizie la nivel facial, picioarele si mâinile sunt afectate, forța muscularǎ și reflexele osteo-tendinoase dispar, iar semnul Babinski este prezent. Hemiplegia spasmodicǎ se produce imediat dupǎ perioada de hemiplegie flascǎ,   caracterizându-se prin diminuarea fortei musculare, contracțiile și reflexele sunt exagerate, prezența semnului  Babinski și apar  sinkineziile.Pentru etapă spasticǎ a hemiplegiei, atitudinea va fi influențatǎ de hipertonia ce predominǎ în aceastǎ perioadǎ. Pacientul va avea membrul superior cu brațul în abducție, antebrațul va fi flectat pe braț, în ușoarǎ pronație. Degetele afectate sunt în flexie peste degetul mare.Membrul inferior va fi în extensie, cu piciorul în flexie plantarǎ și rotație internǎ. Degetele de la picior sunt flectate.

La nivelul feței lipsesc pliurile si șanțurile pe hemifaciesul afectat, observându-se o ușoarǎ asimetrie cu devierea gurii de partea sǎnǎtoasǎ.

În hemiplegia cu comǎ, ridicând membrele bolnavului pasiv si lǎsându-le sǎ cadǎ, acestea cad inert şi mai brusc pe partea afectatǎ.Partea paralizată este neaccentuatǎ cu coborârea cavitǎții bucale, iar de multe ori se întâmplǎ ca vederea și capul sǎ sufere o deviație.În aceastǎ fazǎ mușchii își pierd tonusul, iar reflexele osteo-tendinoase dispar.

Pierderea comenzii centrale și modificarea tonusului muscular altereazǎ mişcarea normalǎ determinând diferite grade de dificultate pentru realizarea activitǎții curente a bolnavului: menţinerea ortostatismului, mersul, hrǎnirea, îmbrǎcarea, ingrijirea corporalǎ.

Diagnostic clinic (simptomatologie).

15

Hemiplegie la nivelul faciesului

Se cunosc o serie de semne care pot sǎ dea indicii asupra existenței unui deficit motor, deci care pot sǎ diagnosticheze hemiplegia chiar în perioada de comǎ. Membrele de partea hemiplegica atunci când sunt ridicate pasiv cad cu o mare inerție pe pat fata de membrele sanǎtoase.Fața este asimetricǎ, mai etalatǎ pe partea hemiplegicǎ, pupilele pot fi inegale, în cazul unei hemiplegii prin hemoragie cerebralǎ sau in cazul unei angajǎri pupila de partea leziunii fiind midriaticǎ.Reflexul comun este prezentat de partea neparalizatǎ si poate fi diminuat sau abolit de partea hemiplegicǎ. Alteori bolnavul asistǎ la instalarea hemiplegiei sale fǎrǎ sǎ-și piardǎ nici un moment cunostința.Hemiplegia poate lua diferite aspecte in functie de

localizarea leziunii cerebrale.

Examenul obiectiv este dominat de semen de sindrom piramidal şi anume: exagerarea reflexelor osteotendinoase care sunt vii şi mult amplificate, existenţa sincineziilor (mişcări ale musculaturii afectate de pareză care se produc involuntar, însoţind mişcările musculaturii sănătoase) şi hipertonia ( spascitate). Aceste semen apar împreună cu deficitul motor şi scăderea forţei musculare la membrele afectate. Atât deficitul motor cât şi scăderea forţei musculare pot fi puse în evidenţă prin probe clinice de pareză pentru membrele superioare şi pentru membrele inferioare:

pacientului îi este solicitat să întindă braţele şi să le menţină inacea poziţie timp de câteva secunde, membrul hemiplegic nu va putea fi menţinut în poziţie şi va cădea pe planul patului.

de asemenea, va fi rugat să realizeze diferite mişcări de flexie/extensie ale membrelor inferioare cu menţinerea lor în anumite poziţii, se va observa dificultate dificultate sporită în a efectua miscările cu partea afectată, membrul hemiplegic rămânând tot timpul în urma celui sănătos.

Spasticitatea reprezintă rezistenţa unui muşchi la intinderea pasivă, fiind suportul hipertoniei.În momentul în care examinatorul va încerca să realizeze extensia braţului flectat pe antebraţul pacientului, va întâmpina o rezistenţă foarte

16

mare care va ceda brusc în momentul în care examinatorul işi creşte forţa de presiune asupra antebraţului pacientului. Acest fenomen de cedare la rezistenţă crescută se numeşte “lamă de briceag” şi este specific pacienţilor cu sindrom piramidal.

Deficitul motor în hemiplegia spastică este mai evident la nivelul muşchilor extensori ai membrelor superioare (pacientul nu poate realizeze extensia) şi muşchilor flexori ai membrelor inferioare (pacientul nu poate realize flexia); prin urmare apare o poziţie (atitudine) caracteristică a pacientului care suferă de hemiplegie spastic, acesta având membrul superior în flexie şi abducţie (antebraţul flectat pe braţ şi pumnul strâns) cu mâna în pronaţie şi membrul inferior de partea afectată în extensie.

Imposibilitatea de a realiza flexia gambei si genunchiului duce la apariţia unui tip caracteristic de mers numit “mers cosit” datorită faptului că pacientul atinge podeaua întâi cu vârful piciorului şi efectuează o mişcare în semicerc ducând întreg membrul inferior dinspre posterior spre anterior similar unei coase.

Apariţia sincineziilor este explicată prin faptul că funcţia ariei motorii principale lezate este preluată de către ariile piramidale (aria motorize secundară).

Semnele şi simptomele hemiplegiei includ:

 daca pacientul este dreptaci si hemiplegia afecteaza partea dreapta - apar tulburari de vorbire - afazia

Tumefierea mainii si a degetelor, blocaj articular al mainii si degetelor Mana este edematiata difuz, uscata, blocata in pronoflexie Durerea cu debut brutal sau agravat Durerea are caracter de arsura, cu intensitate mare Tonusul muscular este scazut Capul si privirea sunt deviate spre partea sanatoasa Dificultăţi de mers; Dificultăţi de echilibru în ortostatism sau în mers; Dificultăţi la anumite activităţi motorii precum apucarea, prinderea şi

ţinerea obiectelor;

Rigiditate musculară crescută; Spasme musculare;

17

Majoritatea copiilor care prezintă hemiplegie au dezvoltare mentală anormală;

Tulburări de comportament precum anxietate, furie, iritabilitate, lipsa concentrării sau înţelegerii;

Emoţii - depresia; Dureri de umăr – frecvent asociate cu pierderea mişcării de rotaţie

externă a articulaţiei, apărută adesea datorită creşterii tonusului muşchiului subscapular şi a marelui pectoral;

Subluxaţia umărului;

În funcţie de examenul clinic şi de semnele asociate, examinatorul îşi poate da seama de nivelul aproximativ la care a fost lezat tractul corticospinal.

Leziunea este situată la nivel cortical în momentul în care pacientul prezită semne ale afectării limbajului, tulburări senzoriale (văz, auz, olfacţie), dezorientare temporo-spaţială sau convulsii de tip epileptic. Defectele de camp vizual (hemiapnosiile) pot sugera atât o leziune corticală cât si o leziune subcorticală.

Leziunea de peduncul cerebral sau a părţii anterioare a punţii exteriorizează prin hemiplegia feţei, braţului şi a piciorului, fără semne associate şi fără deficite senzoriale.

Hemipareza spastică este foarte rar asociată cu leziuni ale maduvei spinării, majoritatea leziunilor de secţiune sau compresie medulară determinând tetrapareză sau paraparză.

Diagnostic paraclinic

18

Pentru a putea evidenţia hemiplegia se va realiza o tomografie cerebrală care va determina sediul exact al leziunii, abordarea ulterioară si tratamentul depinzând de rezultatul tomografiei.În cazul în care tomografia nu poate fi interpretată corespunzător, se apelează la rezonanţă magnetică nucleară. Interpretarea testelor imagistice va fi realizată de o echipă format din neurolog si imagist. În cazul în care se suspectează o stenoză de arteră carotid sau un accident vascular cerebral de tip tranzitor, se va face si angiografia arterei carotid.

Analiza fluxului sanguine de la nivel cerebral se realizează prin angio-RMN, care este o tehnică non-invazivă aplicată mai ales pentru examinarea arterelor vertebrală şi bazilară. În cazul în care se suspectează un embolism, fie el de tip cardiogen (la bolnavii cu fibrilaţie atrială) sau septic,vor fi efectuate electrocardiograma, ecocardiografia si hemoculturi (în cazul în care pacientul este febril, dar pot fi effectuate si la pacienţii afebrili, mai ales dacă ecocardiografia relevă procese de endocardită valvulară).

Analize de laborator:-Hemoleucograma, glicemie, TGP -Creatinina, LDL colesterol, sumar urina -VSH, uree -+/- ionograma -+/- INR -urocultura

Diagnostic diferenţial

În cazul hemiplegiilor congenitale, diagnosticul diferenţial se face cu hemisindromul neonatal tranzitor, paralizia obstreticală de plex brahial, fracturi, osteocondrite, hemiplegia câştigată.

Hemiplegia dobândită este dificil de diferenţiat de hemiplegia congenitală atunci când apare la sugari, în special dacă crizele epileptice pun în evidenţă un deficit care nu a fost recunoscut anterior. Dacă există hipotonie marcată şi afectare facială importantă, acestea sunt semne de hemiplegie dobândită.

Evoluţie. Prognostic

19

Pierderea comenzii centrale şi modificarea tonusului muscular alterează mişcarea normală determinând diferite grade de dificultate pentru realizarea activităţii curente a bolnavului: menţinerea ortostatismului, mersul, hranirea, îmbrăcarea, îngrijirea corporală.

Starea pacienţilor tinde să se imbunatăţească în timp, dar gradul de recuperare a funcţiilor şi durata recuperării depinde în primul rând de suportul extern (tratament de reabilitare şi susţinerea familiei) oferit bolnavului.

Recuperarea bolnavului hemiplegic se face prin introducerea acestuia într-un plan de recuperare complex şi individualizat, nelimitat de timp, care începe în secţia de terapie intensivă şi se continuă intr-un serviciu de reabilitare medicală cât şi la domiciliul pacientului.

Studiile arată că intârzierea mai mare de 2 luni, a tratamentului recuperator dublează perioada de reabilitare. În primele 6-8 luni de la instalarea bolii este necesar să se facă recuperare continuă. Este recomandată efectuarea unui program zilnic de 1-2 ore, în una sau două etape, minim 5 zile/săptamână, cel puţin în primele 2-3 luni de la debut. Ulterior, în condiţiile unei evoluţii favorabile şi a efectuării independente a programului recuperator de către pacient, şedinţele supravegheate pot avea loc de 2 ori/săptamână, timp de minim 1 an (opinia experţilor).

Importanţa tratamentului de reabilitare este enormă atât din punctul de vedere al beneficiilor aduse direct pacientului, cât şi din punctul de vedere al societăţii, bolnavul putându-şi recâstiga autonomia pentru autoingrijire şi uneori chiar activitatea productivă.

Activitatea de reabilitare a pacientului hemiplegic presupune o muncă în echipă unde fiecare specialist are un rol bine stabilit şi la fel de important: medicul neurolog, medicul de reabilitare medicală, psihologul, kinetoterapeutul, fizioterapeutul, ergoterapeutul, ortezistul.

Pacientul participă activ la elaborarea planului impreună cu toţi membrii echipei de reabilitare şi cu familia. Planul va fi revizuit şi actualizat în funcţie de evolutia pacientului pe parcursul derulării tratamentului.

Succesul terapiei este în foarte mare masură conţionat de gradul de colaborare a pacientului, trebuie să reuşim sa "împăcăm" pacientul cu boala sa, să-l învăţăm ce înseamnă reabilitarea în această suferinţă şi cum să folosească

20

instrumentele pe care această stiinţă le are, pentru a-şi controla şi ameliora dizabilitatea indusa de boală.

Pentru întocmirea planului de recuperare, este nevoie de un diagnostic corect şi precoce, tratament medicamentos bine condus, identificarea deficiţelor şi dizabilităţilor ca şi a limitărilor individuale (patologie preexistenta) urmate de stabilirea şi adaptarea intervenţiilor terapeutice la acestea, corespunzator ţelurilor optime pentru fiecare pacient.

TratamentA.Tratament igieno-dieteticÎn cazul hemiplegiei menţinerea igienei trebuie să fie permanentă. Bolnavul

trebuie menţinut curat, schimbându-se lenjeria personală şi de pat ori de câte ori s-a murdărit. Dacă bolnavul prezintă glob vezical va fi sondat. Gura, tegumentele se curăţă cu tampoane umede.

B. Tratament medicamentos În cazul hemiplegiei, tratamentul este de

durată, în prima fază fiind tratată cauza producerii afecţiunii, cu prevenirea înrăutăţirii acesteia. După stabilirea diagnosticului şi tratamentul medicamentos prescris de medicul specialist, este recomandat să se înceapa şi recuperarea medicală, aceasta fiind de cele mai multe ori personalizată, adaptată gradului de afectare a pacientului şi afecţiunilor conexe ale acestuia.

În hemiplegie intervenţia medicamentoasa implicăfolosirea de doze mari de vitamina B1, B6, B12, de stricnina în doze progresive până la 19 -20 mg. pe zi în mai multe prize şi regeneratoare nervoase.În cazul apariţie de redoare articulară şi de contracturi musculare se prescriu decontracturante cum ar fi: clorzoxazona, midocalmul, diazepamul.Cauzele şi sindromul fiziopatic se combat prin analgezice, neuroleptice , vazodilatatoare, simptomatice şi la nevoie prin infiltrări anestezice pe sistemul simpatic.Sedativele diminuează simptomatologia subiectivă, ce permite mobilizarea forţelor energetice ale organismului.

C.Tratament de recuperare

21

După ce pacientului i s-a pus diagnosticul de hemiplegie, este recomandat să înceapă un tratament bazat pe sedinţe de kinetoterapie. Recuperarea se începe cu o imobilizare a pacientului la pat pentru a evita apariţia poziţiilor vicioase, a durerilor şi a plăgilor, urmată de mobilizări pasive, reluarea poziţiei în şezut, ortostatism şi mersul, prin exerciţii. Va trebui acordată o mare atenţie membrelor superioare. În tratamentul de recuperare sunt folosite şi materiale de asistenţă cum ar fi: bastoane, tripod, tetrapod, fotoliul rulant, cârje canadiene sau orteze.

Un rol important în recuperarea pacientului îl va constitui familia, care-l va ajuta să se integreze atât în societate, cât şi profesional.

Există trei nivele de recuperare prin mecanisme diferite:

Primul nivel este restabilirea prin care se reconstituie funcţionalitatea zonelor de inhibiţie şi de protecţie. Câteodată hemiplegia poate dura mai mult timp chiar dacă leziunea neuronală este minimală. În acest nivel trebuiesc impuse măsuri medicale pentru a stimula elementele nervoase prin aplicarea medicinii curative, masajului şi procedurilor de fizioterapie. Al doilea nivel este compensatia caracterizată prin preluarea funcţiei structurii lezate de alta structură la îndemână. Mecanismul care stă la baza compensării este reorganizarea compensatorie însă, la acest nivel, nu se atinge o restabilire completă a funcţiilor, mişcările sunt schimbate, cu defect.

Al treilea nivel este cel de readaptare, adaptarea către defect care consta în prezenţa unui defect vizibil cu leziune neuronală foarte mare, însă lipseşte

22

compensarea datorită afectării împrăştiate a cortexului. Gradul de handicap va fi vizibil şi persistent, iar acest nivel are ca scop să-l înveţe pe bolnav autodeservirea.

Restabilirea are la baza unele măsuri şi anume: tratamentul prin kinetoterapie, psihoterapia prin restabilirea funcţiilor corticale superioare, tratamentul medicamentos, fizioterapia şi terapia prin muncă.

Durata perioadei acute este produsă de edemul cerebral, astfel ca în ictus hemoragic durata este de la 1 la 6 săptămâni, iar în ictus ischemic de la 1 la 4 săptămâni. În perioada acută se iau măsuri pentru a salva pacientul şi pentru a stabiliza funcţiile vitale. Aceste măsuri de recuperare se încep cât mai devreme, însa după ce bonlavul s-a stabilizat. Kinetoterapia, masajul, gimnastica pasivă, respiratorie, fac parte din reabilitarea pasivă ce va trebui începută din primele zile, este strict individuală şi ţine de felul accidentului vascular cerebral.

Fiziokinetoterapia, un tratament în care se utilizează mişcarea, curentul electric, căldura, masajul, climatul face parte din medicina fizică. Studiile efectuate şi experienţa în domeniul fiziokinetoterapiei au demonstrat ca alcatuirea programelor de recuperare este favorabilă tuturor afecţiunilor de tip: ortopedic, reumatic sau neurologic, accidente vasculare cerebrale, hemipareză sau hemiplegie, artrite, artroze, osteoporoză, lombosacralgii, hernii de disc, scolioză, cifoză, spondiloză cervicală, fracturi, luxaţii, entorse, poliartrita reumatoidă, reumatismul cronic, torticolis etc. Principiul de bază al kinetoterapiei este acela că fiecare pacient este special şi diferă din punct de vedere al afecţiunii. Programele de kinetoterapie sunt create individual pentru fiecare individ în parte, însă este importantă constituţia pacientului, ce fel de activitate desfasoară, suferinţele cu care se confruntă şi nu în ultimul rând, se ţine cont de ce-şi doreşte fiecare în parte.

Capitolul 3.Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu hemiplegie

23

Asistentul medical asigură şi îndeplineşte o serie de sarcini, având ca scopuri principale îngrijirea omului bolnav, efectuarea tehnicilor şi prevenirea complicaţiilor din momentul internării şi până la externare. În cazul bolnavilor cu hemiplegie, măsurile de igienă ocupă un loc de o importanţă deosebită, deoarece aceştia sunt imobilizati la pat.

Internarea pacientului în spital

Internarea pacientului în spital constituie un eveniment important deoarecese desparte de mediul extern şi este nevoit să ceară ajutorul unor persoane străine lui.

Internarea şi primirea bolnavului se face pe baza biletului de trimitere eliberat de către medicul de familie sau medicul specialist.Cazurile de urgenţă sunt primate fără bilet de trimitere chiar dacă nu sunt locuri libere în spital.Orice refuz este considerat caz penal.

Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Bolnavul este condus de asistent în salonul hotărît de către medic. Salonulse alege în funcţie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea şi stadiul bolii) şi sex, având un microclimat adecvat cu o temperatură între 18-20 °C, luminozitate, umiditate de aproximativ 60%, încăperea fiind ventilată şi igienizată.

Se comunică în permanenţă cu bolnavul pentru ai reduce anxietatea şi pentru a căpăta încrederea în echipa de îngrijire.

Bolnavului i se aduce la cunoştinţă regulamentul de ordine interioară a secţiei precum şi indicaţiile medicului referitoare la alimentaţie, poziţie indicată si scopul acesteia. De asemenea i se explică necesitatea şi modul recoltări de produse biologice şi patologice în vederea efectuarii analizelor de laborator indicate de medic.

Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţia) Pregătirea patului şi accesoriilor lui

24

Deoarece bolnavul îşi petrece majoritatea timpului de boală si covalescenţăîn pat, acesta trebuie să prezinte anumite calităţi:

să asigure bolnavului confortul să fie comod să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de

confort ale bolnavului cât si ale personalului de îngrijire Patul trebuie să-i permită pacientului să se poată misca în voie, să nu-i

limiteze miscările, să poată la nevoie să coboare din pat, să poată sta în poziţie sezând, sprijinindu-şi picioarele comod de podea. Acesta trebuie să permită asistentului şi medicului efectuarea tehnicilor de îngrijire, investigaţiilor şi tratamentului cât mai comod.

Patul trebuie să fie uşor de manipulat şi curăţat, prevăzut cu rotiţe, dispozitiv de ridicare şi la nevoie apărătoare. Patul va fi acoperit cu un cearsaf, muşama şi aleză. Pacientului i se oferă două perne şi o patura din lână moale, uşor de întreţinut. Lenjeria trebuie să fie din bumbac cu cât mai puţine cusături. Cearsaful trebuie să fie destul de mare pentru a intra sub saltea. Salteaua optimă este cea din burete sau cauciuc umplut cu apă, pentru a preveni escarele de decubit la bolnavii imobilizati.

Pentru cei ce suferă de hemiplegie sunt utilizate paturi speciale pentru bolnavi imobilizaţi prevăzute cu roţi şi sertare (înlocuiesc noptierele).

b) Schimbarea lenjeriei de pat În cazul bolnavilor hemiplegici schimbarea lenjeriei se face cu aceştia în pat

deoarece starea pacienţilor nu permite ridicarea din pat. Această manevră se execută de obicei dimineaţa, înainte de curăţenie, după măsurarea temperaturii,pulsului şi toaleta pacientului, dar la nevoie se execută de mai multe ori pe zi. În funcţie de starea pacientului lenjeria se poate schimba în lungime sau în lăţimea patului.

Pentru schimbarea lenjeriei de pat avem nevoie de cearsaf simplu, cearsaf plic, două feţe de pernă, una-două pături, două perne. După ce se îndepărtează noptiera de pe langă pat se asează un scaun cu spătar la capătul patului. Pe scaun se asează, în ordinea întrebuinţării, lenjeria curată, pernele, pătura, împăturite corect.

Lenjeria de pat se asează pe un scaun în ordinea prioritaţii, împăturite în felul următor :

25

- pătura şi cearsaful de sub pătură se împăturesc fiecare în trei sub formă de armonică - aleza se rulează împreună cu musamaua fie în lăţime, fie în lungime în funcţie de metoda aleasă pentru schimbarea patului - cearsaful se rulează în lungime / laţime

Pacientul se informează asupra procedeului. Se linişteşte şi se asigură că procedura va fi facută cu blandeţe, că nu va fi mişcat inutil, că manevrele nu-i vor cauza dureri şi i se solicită cooperarea.

Se asigură intimitatea pacientului, un mediu securizat, evitându-se curenţii de aer.

Atunci când schimbarea lenjeriei se face în lungimea patului pacientul va fi întors în decubit lateral. Cele două asistente se asează de o parte şi de alta a patului. Asistenta din partea dreapta prinde pacientul cu mâna dreaptă în axila dreaptă, îl ridică uşor, iar mâna stângă o introduce sub umerii lui, sprijinindu-i capul pe antebraţ. Apoi cu mâna dreaptă , retrasă de sub axila, trage uşor perna spre marginea patului, pacientul fiind de asemenea deplasat uşor în aceeaşi direcţie.

Se asează apoi în dreptul genunchilor pacientului, introduce măna stângă sub genunchii acestuia flectându-i puţin, iar cu mâna dreaptă îi flectează uşor gambele pe coapse. Din aceasta poziţie se întoarce pacientul în decubit lateral drept, sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi a genunchilor. Pacientul se menţine acoperit. Asistenta din partea stângă rulează cearsaful împreună cu musamaua şi aleza murdară până la spatele pacientului, sulul de lenjerie murdară se afla în acel moment alaturi de sulul lenjeriei curate. Pe jumătatea liberă a patului se derulează cearsaful curat, musamaua şi aleza pregatită mai înainte. Se întinde bine cearsaful curat pe jumatatea liberă a patului şi se asează o pernă, îmbracată în faţa de pernă curată, apoi se aduce pacientul în decubit dorsal cu multă blândeţe, sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi sub genunchi. Pentru a introduce pacientul în decubit lateral stâng, asistenta din partea stângă procedează la fel ca şi în cazul întoarcerii în decubit lateral drept : prinde pacientul de axila stângă, îl ridică uşor, introduce mâna dreaptă sub umerii lui, sprijină capul pe antebraţ şi după aceeaşi procedură întoarce pacientul în decubit lateral stâng aducându-l dincolo de cele două suluri de lenjerie. Asistenta rulează mai departe, din partea dreaptă, lenjeria murdară, o îndepartează, introducand-o în sacul de rufe murdare, apoi derulează lenjeria curată şi o întinde bine, iar pacientul este readus în decubit dorsal, sprijinit de cele două asistente.

După acesta se efectuează colţurile. Patura de deasupra pacientului se împătureste în trei şi se asează pe un scaun, pacientul rămâne acoperit cu cearsaful

26

folosit până atunci. Peste aceasta asistenta asează cearsaful curat împăturit anterior în trei, în formă de armonică astfel că una din marginile libere să ajungă sub barbia pacientului. Colţurile de sus ale cearsafului curat se ţin cu măna fie de către pacient, fie de o altă persoană. Cele două asistente, care sunt de o parte şi de alta a patului, prind cu o mână colţurile inferioare ale cearsafului curat, iar cu cealaltă mână colţurile superioare ale cearsafului murdar şi, printr-o mişcare în direcţia picioarelor pacientului, îndepărtează cearsaful murdar şi acoperă, în aceelaşi timp pacientul cu cearsaful curat. Se asează pătura peste cearsaf, rasfrângând marginea dinspre cap peste pătură. Se continua aranjarea patului , se pliază pătura cu cearsaful deasupra degetelor de la picioarele pacientului.

Atunci când pacientul poate fi aşezat în poziţie sezând, schimbarea lenjeriei se face în laţimea patului. Procedura se efectuează de asemenea, de către două persoane : una sprijină pacientul, cealaltă rulează lenjeria murdară, asează şi derulează cearsaful curat.

După efectuarea fiecarei proceduri, asistenta trebuie să se asigure că pacientul este aşezat cât mai confortabil. În unele cazuri, aleza trebuie schimbată de mai multe ori pe zi, fără să fie nevoie de schimbarea cearsafului.

c) Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare apacientului

Bolnavul va fi izolat cu un paravan, asigurându-i-se intimitatea bolnavului. Se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei, lenjeria bolnavului şi materialele necesare pentru prevenirea escarelor.

Temperatura apei trebuie să fie le 37-38°C.Bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperii cu un cearsaf şi pătură. Se

descoperă progresiv numai partea care se va spăla. Se stoarce bine buretele sau mănuşa de baie pentru a nu se scurge apa în pat sau pe bolnav. Ordinea în care se face toaleta este : spălat, clătit, uscat. Se săpuneşte regiunea după care se clăteşte ferm, dar fără brutalitate. Apa caldă trebuie să fie din abundeţă, să fie schimbată ori de câte ori este nevoie. Se insista la pliuri sub sâni, la mâini, la spaţiile interdigitale, la coate şi axile. Se mobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează zonele predispuse escarelor.

La toaleta pe regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cu muşama şi aleză în funcţie de regiunea pe care o spălăm.

27

La toaleta pe regiuni cu bolnavul în pat se va respecta urmatoarea succesiune:

- faţa - gât - urechi - braţe şi mâini - parte anterioară torace - abdomen - faţa anterioară coapse

bolnavul va fi întors în decubit lateral şi se vor spăla : - spatele - fesele - faţa posterioara a coapselor

bolnavul se aduce din nou în decubit dorsal - gambele şi picioarele - organele genitale externe - îngrijirea parului - toaleta cavitatii bucale

Toaleta pe regiuni

1. Ingrijirea ochilor are ca scop îndepartarea secreţiilor şi prevenireainfecţiilor oculare . Materiale necesare :

- apă sau ser fiziologic- tampon de tifon- comprese- mănuşi de baie- tăviţă renală

Bolnavul va fi informat de necesitatea tehnicii. Se spală ochii cu ser fiziologic, cu mâna acoperită cu manuşă. Secreţiile se îndepărtează de la comisura externă spre cea internă.

28

2. Ingrijirea mucoasei nazale

Scop : menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii superioare, prevenirea infecţiilor nazale şi a leziunilor mucoasei nazale în cazul în care pacientul prezintă sondă endo-nazală.

Materiale necesare: - tampoane sterile montate pe bastonaşe- ser fiziologic- apă oxigenată diluată- tăviţă renală- mănuşi de protecţie

Tehnica - se întoarce capul bolnavului uşor într-o parte. Se dezlipeşte adezivul cu care este lipită sonda. Sonda se retrage cu 5-6 cm. Fosele nazale se curăţă fiecare cu câte un tampon umezit cu ser fiziologic, iar crustele se curăţă cu apă oxigenată diluată. Se curăţa şi sonda, apoi se reintroduce şi se fixează.

Se supraveghează funcţionalitatea sondei şi pacientul.

3. Ingrijirea urechilorScop:

- menţinerea stării de curăţenie a pavilionului urechii şi a conductului auditiv extern

- îndepartarea depozitelor patologice din conductul auditiv extern şi a dopurilor de cerumen

Materiale necesare:- tampoane sterile montate pe beţişoare- apă- săpun- mănuşă de baie- prosop- tăviţă renală

Tehnica - se întoarce capul bolnavului uşor într-o parte, se introduce tamponul în conductul auditiv extern şi se curăţă cu tamponul uscat. La introducerea tamponului trebuie avut grijă de limita vizibilităţii. Pavilionul urechii se spală cu mâna cu manuşă, cu apă şi săpun curăţând cu atenţie sanţurile pavilionului şi regiunea retroauriculară. Se limpezeşte şi se usucă cu prosopul. Fiecare ureche se curăţă cu un tampon separat şi dacă din conductul auditiv extern se scurge lichid cefalorahidian sau sânge se va chema medicul.

4. Ingrijirea cavitaţii bucale

29

Scop: - obţinerea unei stări de bine a bolnavului - profilaxia infecţiilor cavitaţii bucale - profilaxia cariilor dentare

Materiale necesare la pacienti conştienti

- periuţa- pastă de dinţi- prosop- taviţă renală sau lighian- pahar cu apă

la pacienti inconştienţi - comprese- tampoane sterile din tifon- deschizător de gură- spatulă linguală- pensă port-tampon- glicerină boraxată 20%- tăviţa renală- manuşi sterile

Tehnica : - poziţia pacientului este în decubit dorsal cu capul deoparte, cu prosopul protejând lenjeria. Se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare, se şterge limba, bolta palatină, suprafaţa internă şi externă a arcadei dentare cu tampoane îmbibate în glicerină boraxată cu mişcări dinauntru în afară. Cu un alt tampon se şterg dinţii, apoi se ung buzele. Toaleta se poate face şi cu indexul acoperit cu un tampon de tifon, mâna fiind acoperită cu manuşă. La pacienţii care prezintă proteză dentară, acesta se va scoate, spăla şi pastra într-un pahar cu apă.

5. Ingrijirea unghiilor

30

Scop: - asigurarea igienei pacientului - îndepartarea depozitului subunghial care conţine germeni patogeniMateriale necesare :

- apă şi săpun- forfecuţă, periuţă de unghii- pilă- prosop

Tehnica : - unghiile se spală cu apă, sapun şi periuţa. Pentru spalarea piciorului acesta va fi introdus într-un lighian. Dupa spălare se face taierea unghiilor cu mare atenţie pentru a nu leza ţesuturile din jur. Instrumentele după utilizare se dezinfectează.

6. Ingrijirea parului

Scop: - spălare igienică la pacientul cu spitalizare îndelungată- pentru starea de bine a pacientului

Contraindicaţii:- fracturi ale craniului- politraumatizaţii- bolnavii cu febră- boli ale pielii capului

Materiale necesare:- musama, aleză- lighian- apă caldă- tampon, săpun- prosop- piaptăn- uscător de par

Tehnica :

31

- temperatura camerei trebuie să fie între 22-24°C. Poziţia bolnavului este în funcţie de starea sa:

- şezând pe un scaun cu capul în faţă- şezând în pat- decubit dorsal oblic

Se protejează patul cu musama şi aleză. Se aşează lighianul în funcţie de poziţia bolnavului astfel încat parul să ajungă în lighian . Se umezeşte parul, se samponează, se masează uşor pielea capului, se limpezeşte, se usucă, se piaptănă. Se protejează pielea capului cu un prosop şi pacientul va sta confortabil în pat.

7. Toaleta intimă

Scop: - igienic - menţinerea unei stări de confort fizic - în vederea efectuării unor tehnici la acest nivel - sondajul vezical la femei şi barbaţi - recoltarea de urină pentru uroculturăSe face de mai multe ori pe zi la pacienţii inconstienţi, la cei cu sonde

vezicale, înăintea intervenţiilor chirurgicale în regiunea anală sau a organelor genitale, a căilor urinare şi în perioadele menstruale la femei.

Materiale necesare - paravan- două bazinete- tampoane sterile din vată sau comprese- pensă port-tampon- cană cu apă caldă- săpun lichid- prosop- mănuşă de cauciuc, mănuşă de baie- muşama, aleză

Se controlează temperatura apei, se pregăteşte patul cu muşama şi aleză. Se asigură intimitatea bolnavului cu paravanul. Bolnavul se aşează în poziţie ginecologică, se serveşte cu un bazinet pentru a urina. Se pune al doilea bazinet, se îmbracă manuşa de cauciuc peste care se ia manuşa de baie. Se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus turnând apă şi săpun. Se limpezeşte abundent, se îndepărtează bazinetul. Se usucă prin tamponare cu prosopul. Pliurile se pudrează cu talc.

32

d) Observarea poziţiei pacientului   Bolnavul caută să menajeze partea dureroasă, astfel în funcţie de boala de care suferă acesta adoptă anumite poziţii.

Posturarea corectă se bazează pe asigurarea unor condiţii optime pentru pacient.

În acest sens se are în vedere: acceptul şi cooperarea deplină a pacientului. Acesta trebuie să fie informat

asupra importanţei pe care o are alegerea celei mai bune poziţii a corpului şisegmentelor, precum şi asupra efectelor negative pe care le poate determinămenţinerea unei poziţii incorecte;

informarea pacientul că posturile corective nu sunt întotdeauna confortabile,dar trebuie acceptate având în vedere efectele benefice pe care le au în final;

menţinerea posturii să se realizeze fără ca pacientul să depună efort; prizele şi contraprizele să nu fie prea strânse, pentru a nu jena circulaţia

sanguină; posturarea să asigurere facilitarea unor funcţii fiziologice (respiratorii,

circulatorii, etc.) şi combaterea poziţiilor vicioase; durata menţinerii posturii este variabilă, fiind stabilită în funcţie de natura,

gravitatea şi stadiul de evoluţie al afecţiunii.

e) Schimbarea poziţiei şi imobilizarea pacientuluiSchimbarea pozitiei poate fi activa sau pasiva , cu ajutorul asistentei.La

bolnavii hemiplegici, schimbarea poziţiei este pasivă. La mobilizarea pacientului trebuie respectate unele principii :

          - sunt necesare două asistente          - prinderea pacientului se face precis şi sigur          - exerciţiile se fac întotdeauna înainte de mese          - aceste exerciţii fizice trebuie intercalate cu exerciţii de respiraţie          - mobilizarea se începe încet şi se continuă în funcţie de răspunsul fizic al pacientului

Scopul mobilizării este mişcarea pacientului în vederea prevenirii escarelor ce pot să apară din cauza imobilizării şi pentru recâştigarea independenţei.

Schimbarea poziţiei pacientilor imobilizaţi se face din 2 în 2 ore, masându-se zonele de presiune predispuse escarelor. Mobilizarea precoce a pacientului favorizează menţinerea mobilităţii articulare, normalizarea tonusului muscular şi stimulează metabolismul. De asemenea, favorizează circulaţia sângelui, prevenind tromboflebitele şi pneumoniile.

33

Supravegherea funcţiilor vitale si vegetative

Asistentul medical supraveghează funcţiilevitale şi vegetative ale pacientului şi orice modificare se raportează medicului.

Respiraţia se măsoară în scopul evaluării funcţiei respiratorii a pacientului, fiind indiciu al evoluţiei bolii, al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.

Materiale necesare : ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatură.

Asistenta aşează pacientul în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi executată. Plasează mâna cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui şi numară inspiraţiile timp de un minut.

Respiraţia se notează cu culoare verde. Fiecare linie orizontală corespunde la două respiraţii.

Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele generatoare de caldură prin dezintegrarea alimentelor energetice.

Materiale necesare : termometru, pix de culoare albastră.

Măsurarea temperaturii în axilă : se aşează pacientul în decubit dorsal sau şezând. Se ridică braţul bolnavului, se şterge axila pacientului prin tamponare cu prosopul. Se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu toracele. Se apropie braţul pe trunchi cu braţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui. Termometrul se menţine timp de zece minute.

Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală : se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare. Pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas. Termometrul se menţine cinci minute.

În cazul măsurării temperaturii pe cale rectală se lubrifiază termometrul. Se asează pacientul în decubit lateral cu membrele inferioare în semiflexie asigurându-i intimitatea. Se introduce bulbul termometrului în rect prin mişcări de rotaţie şi înaintare. Se menţine trei minute.

34

După terminarea timpului de menţinere a termometrului acesta se scoate, se şterge cu o compresă şi se citeşte gradaţia la care a ajuns mercurul. Se spală termometrul, se scutură şi se introduce în recipientul cu soluţie dezinfectantă (cloramină 1%).

În foaia de temperatură, temperatura se notează cu pix de culoare albastră. Pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatură corespund doua diviziuni de grad.

Pulsul reprezintă conflictul dintre sângele expulzat în artere de către inimă în timpul sistolei ventriculare şi masa de sânge existentă în vas.Astfel ia naştere o undă pulsatilă care poate fi percepută la palparea arterei pe un plan osos.

Materiale necesare : ceas cu secundar, creion sau pix rosu.La măsurarea pulsului, bolnavul trebuie să fie în repaus fizic şi psihic cel puţin 5-10 minute înainte de numărătoare, deoarece un efort sau o emoţie oarecare în timpul sau înaintea măsurării pulsului ar putea modifica valorile reale.Pulsul poate fi măsurat la orice arteră accesibilă palpaţiei care poate fi comprimată pe un plan osos : radială,

temporală superficială, carotidă, humerală, brahială, femurală . În practica curentă pulsul se măsoară la nivelul arterei radiale.

Asistentul va aşeza pacientul în poziţie confortabila în functie de starea generală - decubit dorsal cu membrul superior întins pe lângă corp,articulaţia mâinii în extensie ,mâna în supinaţie( palma orientată în sus ).

Asistentul reperează artera radială la extemitatea distală a antebraţului, pe faţa anterioară ( internă ) în şanţul radial aflat în prelungirea policelui. Palparea pulsului se face cu vârful degetelor index, mediu şi inelar de la mâna dreaptă deasupra arterei radiale reperate. După identificarea arterei se va exercita o usoară presiune asupra arterei pe osul radius ,asfel încât să percepeţi sub degete numarul pulsaţiile sângelui timp de un minut.

Notarea pulsului se face cu pix roşu, fiecare linie orizontală a foii de temperatură corespunde la patru pulsaţii.

35

Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sânngele circulant asupra pereţilor arteriali şi este influenţată de următorii factori:

Debitul cardiac Forţa de contracţie a inimii Calibrul şi elasticitatea vaselor Vâscozitatea sângelui

Materialele necesare sunt : aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (cu mercur Riva Rocci sau cu manometru), stetoscop biauricular, tampoane de vată şi alcool pentru dezinfectarea olivelor stetoscopului şi creion sau pix roşu pentru însemnarea valorilor în foaia de temperatură.

Asistentul explică pacientului tehnica şi i se asigură repaus fizic aproximativ 15 minute înainte de măsurare. Asistentul aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului sprijinit şi în extensie. Membrana stetoscopului se fixează pe artera humerală, sub marginea inferioară a manşetei. Se introduc olivele stetoscopului în urechi. Se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile. Aerul din manşetă se decomprimă uşor prin deschiderea supapei, până când se percepe primul zgomot arterial, care prezintă valoarea tensiunii arteriale maxime (sistolice). Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnată. Se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului în momentul în care zgomotele dispar acesta reprezentând tensiunea arterială minimă (diastolica). Se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloană de mercur.

36

Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată în 24 de ore. Urmarirea diurezei în cazul bolnavilor hemiplegici (imobilizati la pat) este importantă în vederea stabilirii bilanţului hidric.Pentru măsurarea diurezei, urina se colectează pe 24 de ore în recipiente cilindrice, gradate, cu gât larg, spălate şi clatite cu apă distilată sau pungi gradate. Colectarea se începe dimineaţa la o anumită oră şi se termină a doua zi la aceeaşi oră. Diureza se notează în foaia de temperatură prin haşurarea pătrăţelelor corespunzătoare cantităţii de urină şi zilei respective.

Spaţiul dintre două linii orizontale a foii de temperatură corespunde la 100 ml de urină. Cantitatea de urină eliminată în 24 de ore în mod normal este de aproximativ 1500 ml.

37

Alimentaţia bolnavului

Alimentaţia constituie substratul vital în îngrijirea bolnavului, constituind un obiectiv important de realizat pentru asistentul medical, alimentaţia menţinând energia organismului. Aportul alimentar trebuie să ţină cont de nevoile organismului, diferenţiat în funcţie de vârstă, starea de sănătate sau boală, precum şi efortul depus.

Regimul alimentar va fi hidrozaharat, bogat în vitamine, mai ales vitamina C, sucuri de fructe, siropuri, ceaiuri calde, lapte. Progresiv se va trece la regimul lacto-făino-zaharat şi apoi la o alimentaţie mai substanţială, hipercalorică, uşor digerabilă, încercând să se respecte şi preferinţele culinare ale pacientului.

Asistenta trebuie să educe pacientul în ceea ce priveşte alimentaţia sănătoasă, aportul de elemente nutritive de care are nevoie organismul sănătos şi calităţile energetice ale alimentelor, pentru a le aplica acesta după ameliorarea bolii şi chiar după externare. Tinând cont de faptul că bolnavul prezintă hemiplegie, alimentaţia este facută la pat de către asistentul medical.

Lichidele se vor administra în doze mici, fracţionate, în acest timp bolnavul stând în pat pentru conservarea energiei, iar asistenta medicală va urmari şi calcula cu atenţie ingesta-excreta, pentru a elimina posibilitatea unei deshidratări masive sau apariţia unui dezechilibru electrolitic.

Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

Medicamentele sunt substanţe folosite în scopul de a preveni, a ameliora sau a vindeca bolile, extrase sau sintetizate din produse vegetale, animale sau din substanţe minerale. Actiunea lor asupra organismului depinde de structura lor chimică, de doza administrată şi de calea de administrare. Aceeaşi substanţă poate funcţiona ca aliment, medicament sau toxic, după cantitaţile introduse în organism, asistentul medical având rolul de a cunoaşte foarte bine prezentarea medicamentelor, cantitatea de substaţă conţinută, dozarea şi timpul de acţiune al acestora.

Asistentul medical administrează medicaţia necesară doar la indicaţia medicului.

38

În vederea urmaririi efectului medicamentelor, asistentul medical trebuie să cunoască: efectul ce se asteaptă de la medicamentul respectiv, pentru care a fost de fapt administrat, timpul necesar după care poate fi aşteptat efectul, efectele secundare ale medicamentelor, fenomenele de obişnuinţa şi de acumulare, fenomenele de hipersensibilitate.

Administrarea medicamentelor se face ţinând cont de anumite reguli, dintre care amintim:

respectarea întocmai a medicamentului prescris, identificarea medicamentelor prin citirea etichetei şi a datei valabilitaţii,

verificarea calităţii acestora, respectarea căilor de administrare, a dozajului prescris şi a orarului de

administrare, respectarea somnului pacientului, evitarea incompatibilităţii între medicamente, administrarea imediată a medicamentelor deschise, respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor (soluţii,

picaturi, injecţii, ovule vaginale, supozitoare), administrarea medicamentelor în prezenţa asistentului, servirea bolnavului cu doze unice de medicament, respectarea asepsiei şi antisepsiei la administrarea parenterală, pentru

evitarea infecţiilor nozocomiale.

Recoltarea produselor biologice şi parabiologice

Examinările de laborator efectuate produselor biologice şi patologice completează simptomatologia bolii, reflectă evoluţia acesteia şi eficacitatea tratamentului aplicat, semnalează apariţia unor complicaţii. Recoltarea produselor este efectuată de asistent în majoritatea cazurilor. Acesta trebuie să respecte orarul recoltărilor, să cunoască tehnicile corecte de recoltare a diferitelor produse, să completeze buletinul de analize, să eticheteze produsul rezultat pentru a evita înlocuirea rezultatelor între ele, fapt ce poate duce la erori grave.

Examene curente: hemoleucogramă, VSH, glicemia, ureea sanguină (eventual şi creatinină), sumar de urină; determinarea nivelului seric al colesterolului şi trigliceridelor (valorile crescute ale acestora pot creşte riscul de apariţie a cheagurilor sanguine şi a aterosclerozei).

39

Asistentul medical trebuie să respecte regulile de asepsie în timpul recoltării, să cunoască foarte bine tehnica pentru a nu aduce noi suferinţe pacienţilor hemiplegici.

Se va avea grijă la sterilitatea recoltării pentru a evita suprainfectarea produsului recoltat. Transportul produselor recoltate se efectuează astfel încât acestea să ajungă la laborator cât mai repede şi în starea în care au fost eliberate din organism.

Examinări paracliniceAsistentl medical însoţeşte pacientul la sala de examinare, a carei

temperatură este climatizată, îndepărtează obiectele radioopace, îl linişteşte, deoarece izolarea în sala de examinare timp îndelungat îi determină o stare de nesiguranţă, teamă şi anxietate. Explică caracterul nonagresiv al investigaţiei, condiţiile în care se desfăşoară aceasta, privind gradul de luminozitate, posibilitatea de mobilizare, durata examinarii (aprox 30 minute), obligativitatea folosirii unei substanţe de contrast în caz de necesitate, înainte de care asistentul medical efectuează testul de sensibilizare.

Examinarile paraclinice necesare în cazul hemiplegiilor sunt: CT, RMN,ecografie.

Externarea pacientului

Momentul externării bolnavului din spital este stabilit de către medic. Asistentul va pune la dispoziţia medicului documentele bolnavului necesare formularii epicrizei şi completării biletului de ieşire şi va asigura alimentaţia bolnavului pana la externare.Asistentul va anunţa familia bolnavului cu privire la externarea acestuia, va avea grijă ca bolnavul să-şi primească lucrurile personale de la magazia spitalului şi să aibă o îmbrăcăminte corespunzătoare

anotimpului.Va aprofunda cu bolnavul indicaţiile primite de la medic, cuprinse în biletul

de iesire şi dacă şi-a însuşit în mod corespunzător tehnicile pentru continuarea tratamentului la domiciliu şi în cazul bolnavilor hemiplegici , va explica familiei importanţa implicării în recuperarea acestuia.Asistentul va conduce bolnavul la iesire unde îl lasă în grija aparţinătorilor.

40

Capitolul 6.Participarea asistentului medical la investigaţii

La examenul clinic se constată prin examenul neurologic ca şi prin examenul pe aparate şi sisteme, semnele obiective de apariţie hemiplegiei.

La apariţia unor îndoieli cu privire la diagnostic sunt necesare o serie de examene paraclinice. Timpul este critic în diagnosticarea unei hemiplegii. La debut, paralizia poate fi împiedicată doar printr-o reacţie promptă (maximum 3 ore de la primele semne) prin proceduri de urgenţă vasculară în clinici UPU pregatite să primească şi să trateze astfel de urgenţe neurologice.

Primul şi cel mai important test care trebuie efectuat este tomografia computerizată (TC) cerebrală, care reprezintă o succesiune de radiografii ale creierului; aceasta poate identifica existenţa unei sângerari la nivelul creierului. Acest test va pune diagnosticul de hemiplegie. De asemenea se poate face RMN (rezonanaţă magnetică nucleară) cu scopul determinarii extinderii leziunii cerebrale; el poate ajuta la prezicerea recuperarii.

Tomografia computerizată (CT) utilizeaza razele X pentru a crea imagini detaliate a structurilor din interiorul corpului. În timpul examinării, pacientul stă întins pe o suprafaţa plană conectată la scanner. Scanner-ul trimite impulsuri de raze X spre partea corpului ce este examinată.CT se utilizează pentru examinarea craniului, toracelui, abdomenului, pelvisului, membrelor. De asemenea, poate oferi informaţii asupra vaselor sanguine (Angiografia CT), oaselor şi coloanei vertebrale.

Substanţa de contrast este o substanţă pe bază de iod folosită pentru o vizualizare optimă a structurilor şi organelor investigate. Substanţa se administrează intravenos şi se foloseşte pentru a examina fluxul sanguin, pentru a evidenţia tumori sau alte afecţiuni.

Asistentul medical însoţeşte pacientul la sala de examinare, a carei temperatur ă este climatizată, îndepărtează obiectele radioopace, îl linişteşte, deoarece izolarea în sala de examinare timp îndelungat îi determină o stare de nesiguranţă, teamă şi anxietate. Explică caracterul nonagresiv al investigaţiei, condiţiile în care se desfăsoară aceasta, privind gradul de luminozitate, posibilitatea de mobilizare, durata examinării (aprox 30 minute), obligativitatea folosirii unei substanţe de contrast în caz de necesitate, înainte de care asistentul medical efectuează testul de sensibilitate.

41

Nu pot efectua această investigaţie pacientii purtatori de: tije metalice, valve cardiace metalice, pacemaker cardiac.

Examinarea radiologicaPentru preciarea diagnosticului afecţiunilor neurologice contribuie în mod

decisiv şi examenul radiologic simplu sau cu substanţă de contrast.Imagistica prin rezonanţă magnetică este un test care se foloseşte de un

câmp magnetic şi de pulsuri de radiofrecvenţă pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe şi tesuturi ale corpului omenesc. În multe din cazuri, IRM oferă informaţii care nu pot fi vizualizate prin radiografie, ultrasonografie sau tomografie computerizată.

În timpul IRM, regiunea corpului ce trebuie investigată, este plasată într-un aparat special care reprezintă un magnet uriaş. Informaţiile furnizate de IRM pot fi stocate si salvate intr-un computer.

Asistentul medical însoţeşte pacientul la sala de examinare, a carei temperatur ă este climatizată, informează bolnavul că trebuie să stea nemişcat, îl linişteşte şi îi explică procedura.

Durata unei examinări cu imagistică prin rezonanţă magnetică variază în funcţie de segmentul investigat.

Alte teste care pot fi recomandate initial într-un hemiplegie (hemipareză) includ: - electrocardiograma (ECG, EKG) pentru a căuta afecţiuni cardiace, precum aritmiile si fibrilatia atriala - teste sanguine, cum ar fi hemoleucograma completă (HLG), glicemia (glucoza din sange), electroliţii şi timpul de protrombina (un test care masoara cât timp este nevoie pentru ca sangele să se coaguleze). Aceste teste îl ajută pe doctor să aleagă conduita terapeutică.

Poate fi necesara de asemenea o angiograma cu rezonanta magnetica (MRA), o angiograma cu tomografie computerizata (CT angiograma).

42

Capitolul 5.Educaţie pentru sănătate

*Profilaxia bolii

În medicina modernă accentul cade pe măsurile de tratament profilactic deoarece: șansa de reușită este mult mai mare, costurile tratamentului sunt mai mici în cazul prevenției decât în cazul tratamentului curativ. Obiectivele principale ale prevenirii în medicină sunt prelungirea duratei de viaţă, scaderea morbidităţii şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Oamenii sunt obişnuiţi să privească boala drept o alterare a stării de sănătate, care cu anumite mijloace terapeutice şi în anumite cazuri poate fi înlăturată. Datorită faptului că tot mai multe persoane au probleme de sănătate, dar nu se preocupă de ele decât atunci când simptomele devin supărătoare si probabil boala este deja cronică este necesară educaţia pentru sănătate prin orice mijloace.

Un progres extrem de important îl constituie luarea în considerare a conceptului de profilaxie, prin intermediul căruia măsurile, procedeele, dar şi medicamentele folosite pot preveni starea de boală.Astfel, constatăm faptul că este mult mai uşor să prevenim îmbolnăvirile decât să tratăm boala.

Profilaxia primară - se adresează întregii populaţii şi se referă la echilibrarea modului de viaţă şi muncă:

alimentaţie ratională, evitând depasirea necesităţilor calorice aleorganismului prin administrarea unui regim alimentar hipolipidic,normoglucidic şi bogat în acizi graşi nesaturaţi, consumul de alimente sărace în colesterol;

respectarea normelor de igienă a muncii cu regularitate firească aperioadelor de activitate şi de odihnă;

evitarea fumatului şi a consumului abuziv de băuturi alcoolice şicafea;

participarea zilnică la exerciţii fizice sau cel puţin a mişcăriiîn aer liber cu scopul de a ameliora respiraţia, de a mobiliza capacităţile de rezervă ale aparatului cardiovascular şi de a activa metabolismul lipidic si glucidic.

43

Pentru a preîntâmpina apariţia hemiplegiei, orice persoană trebuie să-şi măsoare periodic tensiunea arterială, datorită faptului că o presiune prea mare în vasele sangvine poate provoca ruperea unuia dintre ele, favorizând pierderea mobilităţii unei părţi a corpului, să lupte împotriva arteroscrelozei şi să prevină apariţia accidentelor tromboembolice.Se recomandă adoptare unui regim de viaţă şi a unui regim alimentar sănatos care să conţină toate substanţele nutritive.

Dezinformarea sau lipsa de informare ce ne înconjoară, este o adevărată capcană care închide cercul bolii.

44

Educaţie pentru sanatate

Profilaxie

Protejarea sănătăţii

Capitolul 6.Îngrijiri specifice

*Prezentarea cazurilor de hemiplegie

Cazul 1- Plan de îngrijire

I. Culegerea datelor Surse de culegerea datelor: -apartinator

Nume : APrenume : IVârsta : 62 de aniSex: masculinStare civilă: căsătoritNaţionalitate : românăGreutate : 80 kgÎnălţime : 1,68 mDomiciliu : Dorohoi , Botoşani

II. Factori predispozanţi:

- Consum excesiv de alcool- HTA- Consum excesiv de cafea

III. Factori de risc :

- Fumat- Efort fizic intens- Obezitate

45

IV. Motivele internări :Pacientul A.I în vârstă de 62 de ani se internează la secţia de neurologie în

Data de 12. 03.2014 manifestând HTA, hemiplegie stângă, incontinenţă urinară, afazie, anxietate.

V. Istoricul bolii

Aflu de la fiica acestuia că în dimineaţa de 12.03.2014 în urma unui efort fizic acuza diminuarea forţei musculare pe partea stângă, ameţeli, dispnee, dificultate în a comunica.Fiica spune că nu a suferit de alte boli.

Data internării12.03.2014 Data externării19.03.2014Diagnostic la internare: hemiplegie stângăDiagnostic la externare: hemiplegie stângă

46

Nevoile fundamentale

Nevoia fundamentală Manifestări de dependenţă

Surse de dificultate

Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

-dispnee-dificultate în a respira

-HTA

Nevoia de a se alimenta şi hidrata

-aport insuficient de alimente şi lichide

-hemiplegie

Nevoia de a elimina-incontinenţă urinară -relaxare sfincteriană

Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

- incapacitate de mişcare voluntară (hemicorp drept)

-hemiplegie-slăbiciune

Nevoia de a dormi şi de a se odihnii

-insomnie -anxietate

Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

-dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca

-hemiplegie

Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite fiziologice

-pacientul este afebril

---------------

47

48

Nevoia fundamentală

Manifestări de dependenţă

Surse de dificultate

Nevoia de a fi curat şi îngrijit

-imposibilitatea de îngrijire personală

-imobilizare la pat

Nevoia de a evita pericolele

--------------- ---------------

Nevoia de a comunica

-afazie -hemiplegie dreapta

Nevoia de a acţiona conform propriiilor credinţe şi valori

---------------

Nevoia de a se recreea

--------------- ---------------

Nevoia de a se realiza

--------------- ---------------

Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

-pacientul nu manifestă interes faţă de normele de menţinere a sănătăţii

---------------

Plan de îngrijire

Diagnostic de nursing

Obiective Intervenţii Evaluare

*Internare în spital

-i se va asigura pacientului condiţii de microclimat adecvat-pacientul să aibă un mediu securizant-pacientul să fie echilibrat fizic şi psihic pe toată durata spitalizării

-pacientul este condus la patul pregătit pentru el-aşez pacientul într-o poziţie confortabilă şi adecvată-am încercat să îi diminuez stresul suferit la internare-am măsurat funcţiile vitale: R=23r/min, P=72p/min, T.A=210-100 mm/Hg-am pregătit pacientul fizic şi psihic pentru probele de laborator-am recoltat :grup sangvin, Rh, TS, TC, TQ, indice de protrombină, calcemie-pregătesc şi însoţesc pacientul pentru efectuare de CT

-pacientul s-a familiarizat cu spitalul-pacientul are condiţii de microclimat şi mediu securizant adecvate

Respiraţie inadecvată datorită HTA manifestată prin dispnee

-pacientul să prezinte o o bună respiraţie şi căi respiratorii permeabile- să i se diminueze dispneea

-monitorizez funcţiile vitale: R=21r/min, P=71p/min, T.A=210-120mm/Hg-asez pacientul într-o poziţie care să îi favorizeze respiraţia-educ pacientul să efectueze exerciţii respiratorii-pregătesc pacientul pentru EKG-administrez medicamentele prescrise de medic( Enap, Aspacardin)

12.03.2014-schimbarea poziţie bolnavului ajută la o respiraţie mai bună13.032014-starea pacientului se îmbunătăţeşte progresiv, pacientul respiră mai bine

49

Diagnostic de nursing

Obiective Intervenţii Evaluare

Risc de alterare a nutriţiei datorită hemiplegiei manifestată prin aport insuficient de alimente

-pacientul să primească alimente corespunzătoare cantitativ şi calitativ-să fie hidratat corespunzător

-încerc administrarea orală de alimente , lichide (lapte, ceai, sucuri de fructe), semisolide(pireuri, legume pasate), prin administrarea de cantităţi mici la intervale scurte de timp-manifest răbdare în alimentarea pacientului-institui, la indicaţia medicului, perfuzii zilnice, supraveghez perfuzia instituită , ii explic pacientului necesitaea acesteia-realizez împreună cu fiica acestuia un regim hiposodat şi hipolipidic, în funcţie de preferinţa pacientului-hidratez bolnavul cu ajutorul unuei căni cu pai-efectuez bilanţul hidric ingesta-excreta

-12.03.2014-domnul A.I nu prezintă semne de deshidratare13.03.2014-se pot administra pe cale orală alimente lichide în cantităţI DE 1500ml/zi şi semilichide15.03.2014 -pacientul este alimentat si hidratat corespunzător

50

Diagnostic de nursing

Obiective Intervenţii Evaluare

Eliminare inadecvată datorită relaxării sfincteriene manifestată prin incontinenţă urinară

-pacientul să prezint diminuarea episoadelor de incontinenţă-să redobdească controlul sfincterian

-am pregătit bolnavul psihic pentru apricarea sondei demeure, îi explic necesitatea sondajului vezical şi că este o situaţie temorară-efectuez sondajul vezical la indicaţia medicului-după scoaterea sondei vezicale stabilesc cu pacientul un program de eliminare din 2 în 2 ore cu creşteri progresive a intervalelor-urmăresc diureza zilnicăadiministrez medicaţia prescrisă de medic

-pacientul suportă sonda demeure15.03.2014-după scoaterea sondei episoadele de incontinenţă scad-pacientul respectă programul stabilit de eliminare

Alterarea mobilităţii fizice datorită hemiplegiei manifestată prin incapacitate de mişcare voluntară (hemicorp drept)

-pacientul să efectueze mişcări active cu membrul inferior şi superior drept-să se deplaseze cu ajutor în 3-4 zile-să atingă un grad maxim de autonomie în deplasare

-asigur pacientului o poziţie normală a membrelor, pe lgă corp dar nu lipite de corp-aşez membrele inferioare depărtate ulul de altul cu colăcei de vată sub călcâie - maseaz regiunile predispuse la escare

14.03.2014- pacientul efectuează mişcări uşoare active ale membrelor afectate 15.03.2014-pacientul se ridică în poziţie semisezândă

51

-mobilizez pasiv pacientul din 2 în 2 ore din decubit dorsal în decubit lateral stâng şi drept-solicit cooperarea pacientului la schimbarile de poziţie-efectuez mişcări pasive ale membrelor prin mişcări de flexie- extensie şi rotire de 3 ori pe zi/ 5minute-învăţ bolnavul să-şi mobilizeze mâna stângă cu ajutorul mâinii drepte-încurajez bolnavul pentru mobilizarea întregului corp-ajut bolnavul să se ridice la marginea patului-felicit pacientul pentru fiecare progres înregistrat

16.03.2014-pacientul se deplasează la toaletă cu ajutor17.03.2014-pacientul îşi recapătă uşor mobilitatea

52

Imposibilitate de a se odihni datorită anxietăţii manifestată prin insomnie

-pacientul să se odihnească corespunzător pe toată durata internării

-creez un mediu corespuzător pentru odihnă-comunic cu bolnavul pentru diminuarea anxietăţii-administrez medicaţia prescrisă de medic

13.05.2014-starea de anxietate s-a diminuat vizibil-pacientul respectă orele de odihnă-pacientul se poate odihnii 6-7 ore pe noapte neîntrerupt

Alterarea nevoi de a comunica datorită hemiplegiei manifestată prin afazie

-pacietul să îşi poată exprima nevoile utilizând comunicarea non-verbală prin gesturi, scris cu mâna dreaptă-pacientul să îşi recapete posibilitatea de a comunica

-stabilesc cu bolnavul un mod de comunicare non-verbală prin gesturi-formulez întrebări simple la care să raspundă prin mişcări ale capului-stabilesc împreună cu pacientul un program zilnic de exerciţii de vorbire-educ familia să manifeste aceaşi înţelegere să-i vorbească

13.03.2014-pacientulutilizează mijloace eficiente de comunicare non-verbală15.03.2014-cu ajutorul exerciţiilor de vorbire pacientul începe usor a articula cuvinte şi propoziţii

53

*Externarea -pacientul să respecte perioada de tratament prescrisă de către medic

-explic pacientului şi familiei importanţa urmarii tratamentului prescris de medic-conduc pacientul până la familie-informez familia cu privire la tratamentul care trebuie urmat şi importanţa implicării în recuperarea pacientului

-având în vedere evoluţia favorabilă a pacientului, medicul hotărăşte externarea acestuia

EpicrizaPacientul A.I. în vârstă de 62 de ani s-a internat în data de 12.03.2014 la

secţia de neurologie cu diagnostic de hemiplegie dreaptă, valori crescute ale tensiunii arteriale, incontinenţă urinară, afazie.

Pacientul se externează după 7 zile în stare ameliorată, în toată această perioadă pacientul respectând regimul alimentar şi medicamentos prescrise de către medic.

La externare pacientul este instruit asupra modului de viaţă ce trebuie urmat:-să evite pe cât posibil stresul, efortul fizic

-să respecte regimul alimentar prescris-să respecte cu stricteţe şi să continue tratamentul la domiciliu-să efectueze control medical periodicTratament

-Enap= 2 fiole/zi-Miofilin=1 fiolă/zi-Diazepam= 1fiolă/zi-Nimotop=2cp/zi- Solutie NaCl=500 ml/zi-Silimarina=3cp/zi-Manitol 22 %=758 ml/zi-Vitamine B2, B6=2 fiole/zi

54

Cazul 2- Plan de îngrijire

I. Culegerea datelor Surse de culegerea datelor: -apartinator

Nume : MPrenume : PVârsta : 60 de aniSex: femininStare civilă: căsătorităNaţionalitate : românăGreutate : 85 kgÎnălţime : 1,65 mDomiciliu : Dorohoi , Botoşani

II. Factori predispozanţi:

- Nivel crescut de colesterol- HTA- Diabet

III. Factori de risc :

- Fumat- Efort fizic intens- Obezitate

55

IV. Motivele internări :Pacienta M.P în vârstă de 60 de ani cunoscută ca hipertensivă se internează

în secţia de neurologie cu hemiplegie stânga, incontinenţă urinară, afazie, vărsături.

V. Istoricul boli

Din relatările soţului reiese ca bolnava, cu aproximativ 5 ore înaintea internării, în urma unui efort fizic brusc acuza: cefalee, ameţeli, vărsături, diminuarea forţei musculare pe partea stângă a corpului, incontinenţă urinară, dispnee, afazie, agitaţie.

Data internării 24.02.2014Data externării02.031014Diagnostic la internare: hemiplegie stângăDiagnostic externare: hemiplegie stângă

56

Nevoile fundamentale

Nevoia fundamentală Manifestări de dependenţă

Sursa de dificultate

Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

-dificultate în a respira-dispnee-senzaţie de sufocare

-anxietate-lipsa cunoaşterii despre boala sa

Nevoia de a se alimenta şi hidrata

-alimentaţie neadecvată prin surplus-vărsături-hidratare neadecvată

-aport insuficient de substanţe nutritive şi lichide -alimentaţie bogată în calorii

Nevoia de a elimina-relaxare sfincteriană-disconfort

-Incontinenţă urinară-sonda urinară-imobilizare la pat

Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

-deficit motor pe partea stângă-dificultate de a se ridica, de a merge

-hemoragie-slăbiciune-lipsa de cunoaştere a tehnicilor de mobilizare

Nevoia de a dormi şi de a se odihni ------------- ------------

Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

-dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca

-hemiplegia

57

Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite fiziologice

-pacienta este afebril------------

Nevoia de a fi curat şi îngrijit

-incontinenţă urinară -relaxare sfincteriană-dificultare in a se mişca

Nevoia de a evita pericolele

-pacienta nu prezintă teamă ------------

Nevoia de a comunica -incapacitate de a comunica

-afazia

Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori

-pacienta participa la slujbe religioase ocazional

------------

Nevoia de a se recreea-mobilitate scăzută -hemiplegie

Nevoia de a se realiza ------------ ------------

Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

Pacienta şi-a manifestat dorinţa şi interesul de a învăţa

------------

58

Plan de îngrijire

Diagnostic de nursing

Obiective Intervenţii Evaluare

*Internarea in spital

-pacienta să aibă un mediu securizant-asigurarea condiţiilor de microclimat-pacienta să fie echilibrată fizic si psihic pe toată durata internării

-am încercat să diminuez stresul suferit la internare-am aşezat pacienta într-o poziţie confortabilă şi adecvată-am măsurat funcţiile vitaleR=21 r/min, P=72b/min, T.A.= 210/120mmHg;

-pacienta s-a familiarizat cu mediul spitalicesc-pacienta are condiţii de mediu si microclimat corespunzător

24.02.2014

Respiraţie inadecvată datorită anxietăţi manifestată prin dispnee

-sa prezinte cai respiratorii permeabile si o buna respiratie-sa diminueze dispneea-sa aibe un ritm respirator regulat

-monitorizez funcţiile vitaleR=21/min;T.A=210/120mmHg, P=72b/min-aşez pacienta în poziţii adecvate care să favorizeze respiraţia (schimbam poziţia din 2 în 2h)-efectuez tapotaj-educ pacienta pentru executarea unor exerciţii respiratorii-pregatesc bolnava fizic şi psihic pentu recoltarea de analize în urgenţa : grup sanguin,Rh,TS,TC,TQ,indice de protrombina,calcemie-pregătesc pacienta pentru

EKG-administrez medicamentele prescrise de medic

-schimbarea pozitiei pacientei din 2 în 2h ajută  la o respiraţie mai bună27.02.2012-starea bolnavei se imbanatateste progresiv, respira mai bine

Diagnostic de nursing

Obiective Intervenţii Evaluare

59

Alterarea mobilităţii fizice datorită hemiplegiei stângi manifestată prin incapacitate de mişcare voluntară

-pacienta să efectueze mişcări active cu membrul inferior şi superior stâng-să se deplaseze cu ajutor în 2-3 zile,apoi să îşi recapete mobilitatea

-asigur o poziţie fiziologică a membrelor pacientei, cu braţele pe lângă corp,dar nu lipite-mobilizez pasiv pacientul din 2 in 2h-maseaz regiunile predispuse la escare-învăţ pacienta să-şi mobilizeze mâna stângă cu ajutorul mâinii drepte-încurajez bolnava pentru mobilizarea activă a corpului si o ajut în efectuarea unor paşi-felicit pacienta pentru fiecare progres înregistrat-iau legatura cu serviciul exploarari functionale pentru a efectua EKG la patul pacientei-monitorizez functiile vitale T.A=190/105mmHg R=20resp/min dispneic ; P=70bat/min T=38°C;diureza=800ml/24h ; nu a avut scaun-administrez medicaţia prescrisă

-pacienta a învăţat să facă mişcări active cu membrele afectate-familia se implică în recuperarea pacientei26.02.2014-pacienta se poate deplasa cu ajutor

Diagnostic de Obiective Intervenţii Evaluare

60

nursingAlimentaţie inadecvată datorită aportului crescut de calorii manifestata prin surplus

-sa primească alimentaţia care să corespundă din punct de vedere calitativ si cantitativ-reechilibrare hidro-electrolitica

-diversificarea alimentelor în funcţie de regimul alimentar prescris de medic ţinând cont de boală-rehidratarea după varsatură-ridic capul bolnavului în timp ce acesta manancă-monitorizarea functiilor vitale T.A=180/90mmHg ; P=72 bat/min T=37,9°C ;R=19 r/min-asigur regimul igieno-dietetic

-administrarea medicamentelor prescrise de medic

24.02.2014-am educat pacienta cu privire la obiectivele dietei şi importanţa ei25.02.2014-pacienta este echilibrata hidric si nutritional26.02.2012-nu mai prezinta greata si varsaturi

Diagnostic de nursing

Obiective Intervenţii Evaluare

61

Alterarea nevoi de a comunica datorită afazieimanifestată prin incapacitate de a comunica

-pacienta să îşi poată exprima nevoile utilizând comunicarea non-verbală prin gesturi, scris cu mâna dreaptă-să îşi recapete posibilitatea de a comunica

-formulez întrebări simple la care să raspundă prin mişcări ale capului-stabilesc , împreună cu bolnavul un program zilnic de exerciţii de vorbire-educ familia să manifeste aceaşi înţelegere să-i vorbească

-pacientautilizează mijloace eficiente de comunicare non-verbală-cu ajutorul exerciţiilor de vorbire pacienta începe usor a articula cuvinte şi propoziţii

Externarea -pacienta să respecte perioada de tratament prescrisă de medic

-explic pacientei importanţa urmarii tratamentului prescris de medic-informez familia cu privire la tratamentul care trebuie urmat si i mportanţa implicării în recuperarea pacientei.-conduc pacienta până la familie

-având în vedere evoluţia favorabilă a pacientei, medicul hotărăşte externarea ei

Epicriză

62

Pacienta în vârstă de 60 de ani cunoscută ca fiind hipertensivă se interneazăîn secţia de neurologie cu diagnostic de hemiplegie stângă, creşterea volorilor tensiunii arterteriale, incontinenţă urinară, afazie.

Pacienta este externată după 6 zile având în vedere evoluţia favorabilă înregistrată.Pe parcursul internării pacienta a respectat regimul alimentar si medicamentos prescris.

La externare pacienta este informată asupra modului de viaţă ce trebuie urmat:-să urmeze un regim hiposodat, hipolipidic, hipocaloric-să evite efortul fizic, stresul-să respecte şi să continuie tratamentul medicamentos la domiciliu-să efectueze zilnic cel puţin 30 de minute de mişcare (mers)-să efectueze control medical periodic

Tratament-Enap= 2 fiole/zi-Miofilin=1 fiolă/zi-Diazepam= 1fiolă/zi-Nimotop=2cp/zi- Solutie NaCl=500 ml/zi-Silimarina=3cp/zi-Manitol 22 %=758 ml/zi-Vitamine B2, B6=2 fiole/zi

63

Cazul 3- Plan de îngrijire

I. Culegerea datelor Surse de culegerea datelor: -apartinator

Nume :PPrenume : VVârsta : 52Sex: masculinStare civilă: căsătoritNaţionalitate : românăGreutate : 70kgÎnălţime : 1,70mDomiciliu : Dorohoi , Botoşani

II. Factori predispozanţi:

- HTA

III. Factori de risc :

- Fumat- Efort fizic intens

IV. Motivele internări :

64

Pacientul P.V. în vârstă de 52 de ani, se interneză în secţia de neurologie în data de 15.05.2014 cu următoarele probleme: tulburări de deglutiţie, incontinenţă urinară, HTA, hemiplegie dreapta, afazie.

V. Istoricul boli

Din relatările soţiei aflu că în dimineaţa de 15.05.2014, când s-a trezit soţul dânsei nu putea să vorbească, nu-şi putea mişca membrul inferior şi superior drept.Soţia spune că nu a suferit de alte boli.

Data internării 15.05.2014Data externării22.05.2014

Diagnostic la internare: hemiplegie dreaptaDiagnostic la externare:hemiplegie dreapta

Nevoile fundamentale

65

Nevoia fundamentală Manifestări de dependenţă

Surse de dificultate

1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

-dispnee-dificultate de a respira

-anxietate

2.Nevoia de a se alimenta şi hidrata

-aport insuficient de alimente

-hemiplegie

3.Nevoia de a elimina-relaxare sfincteriană -incontinenţă urinară

4.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

-deficit motor pe partea dreptă

-hemiplegie-slăbiciune-dificultate de a se mişca

5.Nevoia de a dormi şi de a se odihni

-insomnie -anxietate-agitaţie

6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

-dificultate în a se imbrăca şi dezbrăca

-hemiplegie drepta

Nevoia fundamentală Manifestări de Surse de dificultate

66

dependenţă

7.Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite fiziologice

-pacientul este afebril

--------------

8.Nevoia de a fi curat şi îngrijit

-------------- --------------

9.Nevoia de a evita pericolele

-------------- --------------

10.Nevoia de a comunica

-afazie -hemiplegie

11.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori

-------------- --------------

12.Nevoia de a se recreea

-------------- --------------

13.Nevoia de a se realiza

-------------- --------------

14.Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

-pacientul şi-a manifestat dorinţa de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

--------------

Plan de îngrijire

67

Diagnostic de nursing

Obiective Intervenţii Evaluare

*Internare în spital

-pacientul e condus în salonul si patul pregătit pentru el-pacientul să aibă un mediu securizant şi condiţii de microclimat adecvate-pacientul să fie echilibrat fizic şi psihic pe toată durata internării

-am asezat pacientul în poziţie confortabilă şi adecvată stării sale de sănătate-am încercat să diminuez stresulsuferit la internare-am măsurat funcţiile vitale: R=22r/min, P=71p, T.A=210-110 mm/Hg-pregătesc pacientul fizic si psihic pentru analize:grup sangvin, Rh, TS,TC, TQ, indice de protrombină, calcemie-pregătesc şi conduc pacientul pentru efectuare unui CT

-pacientul s-a familiarizat cu mediul spitalicesc -pacientul are asigurate condiiţii de mediu si microclimat adecvate

Dificultate de a respira datorită anxietătii manifestată prin dispnee

-pacientul să prezinte obună respiraţie şi sa prezinte căile respiratorii permeabile-diminuarea dispneei

-aşez pacientul într-o pozitie adecvată care să-i favorizeze respiraţia-educ pacientul să efectueze exerciţii respiratorii-am măsurat funcţiile vitale: R=21r/min, P=70p/min, T.A=210-110mm/Hg-efectuez pacientului EKG-am administrat medicaţia prescrisă de medic( Enap)

16.05.2014-schimbarea poziţiei bolnavului ajută la o respiraţie mai bună17.05.2014-starea bolnavului se îmbogăţeşte progresiv, respiră mai bine

68

Diagnostic de nursing

Obiective Intervenţii Evaluare

Alimentaţie inadecvată datorită hemiplegiei manifestată prin aport insuficient de alimente

-pacientul să primescă alimente care să corespundă calitativ şi cantitativ-pacientul să fie hidratat corespunzător

-asigur regim dietetic pe cale parenterală de glucoză 10% 500ml-diversificarea alimentaţiei în funcţie de regimul alimentar prescris de medic ţinând cont de boală-alimentez pasiv pacientul-ridic capul bolnavului în timpul mesei-monitorizez funcţiile vitale-administrez medicamentele prescrise de medic

-am asigurat pacientului alimentaţia corespunzătoare-am informat pacientul cu privire la obietivele şi importanţa regimului alimentar16.05.2014-pacientul este echilibrat hidric si nutriţional

Eliminare inadecvată datorită relaxării sfincteriene manifestată prin incontinenţă urinară

-pacientul să diminueze episoadele de incontinenţă-pacientul să redobâdească controlul sfincterian

-am pregătit bolnavul psihic pentru apricarea sondei demeure, îi explic necesitatea sondajului vezical şi că este o situaţie temorară-efectuez sondajul vezical la indicaţia medicului-după scoaterea sondei vezicale stabilesc cu pacientul un program de eliminare din 2 în 2 ore cu creşteri progresive a intervalelor-urmăresc diureza zilnicăadiministrez medicaţia prescrisă de medic

-pacientul suportă sonda demeure17.05.2014-după scoaterea sondei episoadele de incontinenţă scad-pacientul respectă programul stabilit de eliminare

69

Diagnostic de nursing

Obiective Intervenţii Evaluare

Alterarea mobilităti datorită hemiplegiei maninifestată prin deficit motor pe partea dreaptă

-pacientul să efectueze mişcări active cu membrul inferior şi superior drept-să se deplaseze cu ajutor în 3-4 zile-să atingă un grad maxim de autonomie în deplasare

-asigur pacientului o poziţie normală a membrelor, pe lgă corp dar nu lipite de corp-aşez membrele inferioare depărtate ulul de altul cu colăcei de vată sub călcâie - maseaz regiunile predispuse la escare-mobilizez pasiv pacientul din 2 în 2 ore din decubit dorsal în decubit lateral stâng şi drept-solicit cooperarea pacientului la schimbarile de poziţie-efectuez mişcări pasive ale membrelor prin mişcări de flexie- extensie şi rotire de 3 ori pe zi/ 5minute-învăţ bolnavul să-şi mobilizeze mâna dreaptă cu ajutorul mâinii stângi-încurajez bolnavul pentru mobilizarea întregului corp-ajut bolnavul să se ridice la marginea patului-felicit pacientul pentru fiecare progres înregistrat

17.05.2014- pacientul efectuează mişcări uşoare active ale membrelor afectate 18.05.2014-pacientul se ridică în poziţie semisezândă19.05.2014-pacientul se deplasează la toaletă cu ajutor21.05.2014-pacientul îşi recapătă uşor mobilitatea

70

Diagnostic de nursing

Obiective Intervenţii Evaluare

Imposibilitate de a se odihni datorită anxietăţii manifestată prin insomnie

-pacientul să se odihnească corespunzător pe toată durata internării

-creez un mediu corespuzător pentru odihnă-comunic cu bolnavul pentru diminuarea anxietăţii-administrez medicaţia prescrisă de medic

16.05.2014-starea de anxietate s-a diminuat vizibil-pacientul respectă orele de odihnă-pacientul se poate odihnii 6-7 ore pe noapte neîntrerupt

Alterarea nevoi de a comunica datorită hemiplegiei manifestată prin afazie

-pacietul să îşi poată exprima nevoile utilizând comunicarea non-verbală prin gesturi, scris cu mâna dreaptă-pacientul să îşi recapete posibilitatea de a comunica

-stabilesc cu bolnavul un mod de comunicare non-verbală prin gesturi-formulez întrebări simple la care să raspundă prin mişcări ale capului-stabilesc împreună cu pacientul un program zilnic de exerciţii de vorbire-educ familia să manifeste aceaşi înţelegere să-i vorbească

16.05.2014-pacientulutilizează mijloace eficiente de comunicare non-verbală-cu ajutorul exerciţiilor de vorbire pacientul începe usor a articula cuvinte şi propoziţii

71

Externarea -pacientul să respecte perioada de tratament prescrisă de către medic

-explic pacientului şi familiei importanţa urmarii tratamentului prescris de medic-conduc pacientul până la familie-informez familia cu privire la tratamentul care trebuie urmat şi importanţa implicării în recuperarea pacientului

-având în vedere evoluţia favorabilă a pacientului, medicul hotărăşte externarea acestuia

Epicriză Pacientul P.V. în vârstă de 52 de ani, s-a internat în secţia de neurologie la

data de 15.05.2014 cu diagnostic de hemiplegie dreaptă ,tulburări de deglutiţie, incontinenţă urinară, HTA, afazie.

După 7 zile de internare pacientul se externează în stare ameliorată, fiind instruit cu privire la modul de viată ce trebuie urmat:-să urmeze un regim hiposodat, hipolipidic, hipocaloric-să evite efortul fizic, stresul-să respecte şi să continuie tratamentul medicamentos la domiciliu-să efectueze zilnic cel puţin 30 de minute de mişcare (mers)-să efectueze control medical periodic

Tratament-Enap= 2 fiole/zi-Miofilin=1 fiolă/zi-Diazepam= 1fiolă/zi-Nimotop=2cp/zi- Solutie NaCl=500 ml/zi-Silimarina=3cp/zi-Manitol 22 %=758 ml/zi-Vitamine B2, B6=2 fiole/zi

72

Hemiplegia este una din afecţiunile care par grele sau chiarimposibile de rezolvat, dar atunci când pacientul este cooperant, perseverent şi cu dorinţa de a depăşi această problemă medicală este o treabă simplă care poate fi rezolvată cu ajutorul unor buni specialişti.

Odata instalată hemipareza sau hemiplegia se tratează şi se poate vindeca în timp printr-un program zilnic de terapie neuromotorie.

Starea pacienţilor tinde să se îmbunătăţeasca în timp, dar gradul de recuperare a funcţiilor şi durata recuperarii depinde în primul rând de suportul extern (tratament de reabilitare şi susţinerea familiei) oferit bolnavului.

În concluzie, hemiplegia înseamnă apariţia unor deficienţe la nivelul diferitelor sisteme, rezultând o structură complexă de invaliditate, care impune necesitatea instituirii precoce a tratamentului de reabilitare a bolnavului şi obligatia respectarii unui anumit calendar în vederea obţinerii unor rezultate favorabile, respectiv ameliorarea statusului funcţional, prevenirea sechelelor şi a complicaţiilor, obţinerea unui grad cât mai înalt de independenţă funcţională, integrare socio-familială şi profesională, precum şi cresterea calitaţii vieţii.

Importanţa tratamentului de reabilitare este enormă atât din punctul de vedere al beneficiilor aduse direct pacientului, cât şi din punctul de vedere al societăţii, bolnavul putându-şi recâştiga autonomia pentru autoîngrijire şi uneori chiar activitatea productivă.

73

Succesul terapiei este în foarte mare masură condiţionat de gradul de colaborare a pacientului, trebuie să reuşim să "împăcăm" pacientul cu boala sa, să-l învăţăm ce înseamnă reabilitarea în această suferinţă şi cum să folosească instrumentele pe care această stiinţă le are, pentru a-şi controla şi ameliora dizabilitatea indusă de boala.

În concluzie, fără ajutorul unor specialişti, fără suportul fizic şi psihic al familiei şi fără cooperarea totală a pacientului hemipligic recuperarea poate fi imposibilă.

BIBLIOGRAFIE

1. Titirică Lucreţia - URGENŢE MEDICO - CHIRURGICALEPENTRU CADRE MEDICALE, Editura Viaţa Medicală Romanească, Bucureşti, 2000.

2. Titirică Lucreţia - GHID DE NURSING, Editura Viaţa Medicală Romanească Bucureşti, 2000

3. Titirică Lucreţia - TEHNICI DE EVALUARE Şl ÎNGRIJIRE A BOLNAVILOR, Editura Viaţa Medicală Romanească Bucureşti, 2001.

4. Titirică Lucreţia - BREVIAR DE EXPLORARI -FUNCTIONALE SI INGRLJIRI SPECIALE - Editura 'Viata Medicala Romaneasca', Bucuresti, 2001.

5. Titirică Lucreţia – ÎNGRIJIRI SPECIALE ACORDATE PACIENŢILOR DE CǍTRE ASISTENŢII MEDICALI - Editura Viaţa Medicală Romanească

6. Cezar Ionel – GHID DE NEUROLOGIE – Editura Medicală7. C. Arseni – TRATAT DE NEUROLOGIE- Partea a 2a, Editura

Medicală8. Cimpeanu E. - NEUROLOGIE CLINICA VOL II-Editura Dacia,

Cluj 19809. Corneliu Borundel - MEDICINA INTERNA PENTRU CADRE

MEDII10.Cezar Th. Niculescu – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI

COMPEDIUM

74

75