proiect diploma r. targului

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOVFacultatea de Silvicultura si Exploatari Forestiere

Specializarea CinegeticaLUCRARE DE LICENTA Pag. 3

TEMA LUCRARII DE LICENTA

Sa se amenajeze Fondul de Vanatoare nr. 18 Raul Targului,

gestionat de Asociatia Judeteana a Vanatorilor si Pescarilor

Sportivi Arges



CUPRINS

CAPITOLUL 1 DESCRIEREA GENERALĂ A ZONEI STUDIATE.......................71.1. SITUAREA GEOGRAFICA.........................................................................71.2. ÎNCADRAREA ÎN ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ......................7

1.3. LIMITE ŞI VECINĂTĂŢI............................................................91.3. CĂI DE ACCES..........................................................................10

1.4. CONDIŢII STAŢIONALE........................................................................101.5.1. Conditii geologice ...............................................................................10

1.5.2. Conditii geomorfologice …………………………………………..…111.5.3.Conditii climatice ..................................................................................111.5.4. Conditii edafice .....................................................................................................171.5.5. Conditii hidrologice .............................................................................18

1.5.6.Influenţa condiţiilor staţionale şi a celor climatice asupra existenţei faunei.....................................................................................191.5. VEGETAŢIA. CONDIŢII DE VEGETAŢIE....................................... 191.5.1. Vegetaţia forestieră – încadrarea fitogeografică ....................................191.5.2. Vegetaţia pajiştilor

(răspândirea, principalele asociaţii de pajişti, productivitatea lor)..............211.5.3. Culturi agricole.......................................................................................221.5.4. Relaţia fauna-vegetaţie...........................................................................221.7. INFLUENŢE ALE INDUSTRIEI ŞI ZOOTEHNIEI...............................231.7.1. Zone influenţate de industrie, minerit, lacuri de acumulare.....................231.7.2. Surse de poluare a apelor, aerului si solului..............................................241.7.3. Organizarea zootehniei în zona studiată (specii, efective orientative, zone păşunate)..............................................241.7.4. Atitudinea populaţiei faţă de vânat şi distribuţia aşezărilor umane......................................................................................241.7.5. Alte influente antropogene asupra faunei.................................................251.8. CONCLUZII PRIVIND RELAŢIA FAUNA-BIOTOP..............................25

CAPITOLUL 2 STUDIUL FAUNEI.........................................................282.1. CONSIDERAŢII GENERALE..................................................................21

2.1.1. Efective de vanat nerapitor stabil........................................................28 2.1.2 Efective de vanat rapitor stabil..........................................................29

2.1.2 ECOLOGIA ŞI BIOLOGIA PRINCIPALELOR SPECII CU PARTICULARITĂŢI PENTRU ZONA STUDIATĂ.........................292.2. STUDIUL BONITĂŢII PENTRU PRINCIPALELE SPECII....................362.3. COMPARAREA EFECTIVELOR REALE CU CELE NORMALE.........412.4. CALCULUL RECOLTEI SI NORMALIZAREA EFECTIVELOR PRINCIPALELOR SPECII.........................................42

CAPITOLUL 3 MODUL ACTUAL DE GOSPODĂRIRE..............................463.1. ORGANIZAREA FONDULUI, ADMINISTRAREA, PAZA ŞI MASURILE DE PREVENIRE A ÎMBOLNĂVIRILOR.......................463.2. ASIGURAREA HRANEI...............................................................................47



3.3. ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE LINIŞTE ŞI ADĂPOST.......................483.4. COMBATEREA BRACONAJULUI...............................................................493.5. MĂSURI DE PREVENIRE A PAGUBELOR IN CULTURI AGRICOLE, FORESTIERE SI IN ZOOTEHNIE............. .....503.6. MĂSURI DE OCROTIRE A PUILOR.................................................. .....503.7. AMENAJARI, INSTALATII SI CONSTRUCTII VANATORESTI EXISTENTE............................................................ ......503.8. RECOLTAREA ŞI VALORIFICAREA VANATULUI.......................... ..543.9. TROFEE OBŢINUTE......................................................................... .......563.10. REZULTATE ECONOMICE OBŢINUTE ÎN ULTIMII 3 ANI....... .......57

CAPITOLUL IV PROPUNERI PENTRU COMPLETAREA SI CORECTAREA AMENAJARII IN FUNCTIE DE EVOLUTIA SITUATIEI DIN TEREN SI EVOLUTIA EFECTIVELOR DE VANAT..........................................................................58 4.1. Propuneri de imbunatatire a organizarii fondului de vanatoare, a pazei , a combaterii braconajului si a prevenirii imbolnavirilor.................58

4.2. Imbunatatirea conditiilor de hrana naturala, de liniste, de adapost si de ocrotire a puilor................................................................584.3. Masuri propuse pentru evitarea pagubelor cauzate de vanat in culturile agricole, forestiere si in zootehnie........................................594.4. Necesarul de amenajari cinegetice si compararea cu situatia din teren..........624.5. Necesarul de instalatii cinegetice si compararea cu situatia actuala..............634.6.Constructii vanatoresti necesare, comparativ cu situatia actuala....................634.7. Stabilirea necesarului de hrana complementara si sare, pentru principalele specii de vanat, pentru urmatoarele 3 sezoane.................63 CAPITOLUL V AMPLASAREA AMENAJARILOR, INSTALATIILOR CONSTRUCTIILOR VANATORESTI SI A TERENURILOR DE HRANA PENTRU VANAT ......................................665.1. STUDIUL RĂSPÂNDIRII VÂNATULUI ÎN PERIOADA DE IARNĂ -PRIMĂVARĂ ŞI PROPUNERI PRIVIND DISTRIBUŢIA HRĂNITORILOR............................................................665.2 AMENAJĂRI ŞI INSTALAŢII NECESARE, DISTRIBUŢIA LOR PE CARTIERELE DE IERNAT.......................................................675.3 AMPLASAREA OGOARELOR DE HRANA (CULTURI, PASUNI SI FANETE, PLANTATII DE ROS).........................69

CAPITOLUL VI STUDIU ECONOMIC....................................................716.1. INVESTIŢII NECESARE ÎN URMATORII 3 ANI......................................716.2.Lucrări executate cu munca personalului........................................................746.3. VENITURI ÎN URMATORII 3 ANI.............................................................746.4. EFICIENŢA ECONOMICĂ..........................................................................756.5.CONCLUZII............................................................................................76 BIBLIOGRAFIE...........................................................................................77



CAPITOLUL 1

DESCRIEREA GENERALĂ A ZONEI STUDIATE

1.1. SITUAREA GEOGRAFICA

Fondul de vanatoare nr.18 Raul Targului se situeaza in Carpatii Meridionali pe versantul sudici ai Muntilor Fagaras din bazinul mijlociu si superior al al râurilor Targului şi Bughea, la altitudini intre 760 m. si 2.462 m.( Vf. Iezerul Mare).

1.2. ÎNCADRAREA ÎN ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ

Fondul de vânătoare nr.18 Raul Targului este gestionat de Asociatia Judeteana a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi Arges si are o suprafata de 22.851 ha.

Din punct de vedere administrativ fondul de vânătoare nr.18 Raul Targului este situat pe raza comunelor Leresti,Albestii de Muscel si Valea Mare Pravat.

Suprafaţa fondului de vânătoare pe categorii de folosinţă Tab. 1

UM

Productiva cinegetica pentru:

Neprod.cinegetic

Totalgeneral

Vanatul Restul speciilor de vânatde balta

Luciulde apa

(cursuride apabalti

lacuri)

Padure

Arabil,fanete,

vii,livezi

Pasuni,islazuri

Gol demunte

Totalcol

2+3+4+5

0 1 2 3 4 5 6 7 8

ha 160 14.587 1839 2722 3543 22691 0 22.851% 1 64 8 12 15 99 0 100



Structura suprafeţei cinegetice productive Tab. 2

Modul de folosinţă(inclusiv luciul de

apa)

Proprietati (de peste100 ha) de stat,

comunale, asociatiiparticulare sau

particulari neasociati

Denumirea proprietaruluia unitatii de stat,a comunei,a asociatiei de particulari

sau a comunei de careapartin prop.neasociate

Suprafata(ha)

Pădure

D.S. Pitesti 9817

Obstea Negru Voda-Campulung 807

Obstea Namaiesti 1085

Asociatia de proprietari Leresti 1830

Asociatia Agricola Forestiera Argesel

510

Locuitori com.Leresti 180

Locuitori com. Bughea 200

Locuitori com. Albesti de Muscel

158

Arabil, fanete,vii, livezi

Asoc. de prop. Leresti 933Locuitori com.Leresti 328Locuitori com. Bughea 410Locuitoricom.Albesti de Muscel 168

PasuniLocuitori com.Leresti 570Locuitori com. Bughea 422Loc. com.Albesti de Muscel 847

Gol de munte

Obstea Negru Voda-Campulung 1088Obstea Namaiesti 470Asociatia de proprietari Leresti 950

Locuitori com.Leresti 214Locuitori com. Bughea 350Loc. com.Albesti de Muscel 471

TOTAL SUPRAFATA CINEGETIC PRODUCTIVA 22851



Reprezentarea grafica a fondului de vanatoare nr.18 Raul Targului,pe categorii de folosinta

1.3.LIMITE ŞI VECINĂTĂŢI

Limitele teritoriale vor fi redate tabelar

Vecinătăţi si limite Tab. 3

Puncte cardinale

Vecinătăţi(F.V./ gestionar)

Limite

NordF.V. 21. Izvorul Dambovitei/ D.S.

PitestiCulmea Iezer-Papusa

EstF.V. 22 Rucar/ D.S. PitestiF.V. 20 Stoenesti/AJVPS Arges

Din Vf. Papusa, pe culme, prin vf. Capitanu pana la vf. Mateias.

Sud F.V. 19 Campulung/AJVPS ArgesDN.prin Valea Mare, campulung, bughea de Sus, Albestii de Muscel spre Candesti

VestF.V.11 Capatana / D.S. PitestiF.V. 16.Rausor / D.S. Pitesti

Din vf. Iezer, pe culme prin vf.Portareasa, Zanoaga, Lalu, pana in Albestii de Muscel



1.4. CĂI DE ACCES

Fondul de vanatoare 18 Raul Targului este accesibil printr-o retea de drumuri cu o lungime totala de 65,9 km.

Accesul se face prin intermediul drumurilor Campulung-Brasov ,drumul comunal al comunei Leresti spre cabana Voina.

În prezent fondul de vanatoare 18 Raul Targului este dotat cu 17 drumuri permanente, din care 4 drumuri publice si 13 forestiere

Căi de acces Tab.4

NumărulDenumirea

LungimeaKmSimbol Drum

Drumuri publiceDE001 DN Campulung-Dragoslavele 25,0DP004 DC Leresti – Voina 35,6

Total drumuri publice 60,6Drumuri forestiere

FE013 Cuca 2,2FE014 Valea Mare 4,4FE015 Batrana 5,2FE016 Voina 2,4FE017 Valea Argesel 7,0FE018 Valea Portareasa 6,4FE019 Valea Larga 0,6

Total drumuri forestiere 28.2Total drumuri existente 88.8

Densitatea instalatiilor de transport este de 8,9 m/ha. Intrucat densitatea se considera corespuzatoare nu s-a propus construirea de noi drumuri.

1.5. CONDIŢII STAŢIONALE

1.5.1. Conditii geologice .

Substratul litologic este reprezentat de sisturi cristaline ( cu o structura de bloc )

si roci meta-morfice din paleozoic si mezozoic care , prin dezagregare si alterare , au

dat nastere la “ depozite de panta “ alcatuite din materiale consolidate , respectiv



neconsolidate. Aceste roci au caracter acid si sunt reprezentate prin granite,

granodiorite, micasisturi, gnaise si paragnaise, sisturi sericito – cloritoase, gresii, marne,

conglomerate ( calcare si roci cristaline ) .

Altitudinea variaza intre 760 m. si 2.462 m. , media fiind 1.611m.

1.5.2. Conditii geomorfologice

Unitatea geomorfologica predominanta este versantul cu inclinare moderata-

repede, cu expozitie partial-insorita. Inclinarea medie este 28 ( 5 – 55 ) , iar expozitia

generala este sudica, predominand expozitiile partial-insorite ( 18 % insorita , 64 %

partial-insorita , 18 % umbrita ) .

1.5.2. Conditii climatice .

Climatul general este cel caracteristic zonelor montane ( munti mijlocii si inalti )

si de dealuri inalte , diferentiat in functie de altitudine si forma de relief .

Dupa Koppen , teritoriul apartine provinciilor climatice :

- D.f.K’. la altitudini de 600 m. – 1400 m. , zona in care predomina padurile

de fag si amestecurile de rasinoase cu fag ;

- D.f.c.K. la altitudini de 1400 m. – 1850 m. , zona in care cresc numai

molidisuri si raristi cu molid si zambru ;

- E.T. la altitudini > 1850 m. , zone in care vegetatia forestiera nu se mai

dezvolta .

Amplitudinea medie a temperaturii anuale variaza intre 23 C ( in zonele joase ) si 19,3 C ( la limita vegetatiei forestiere ) . Temperatura medie anuala este 1,7 C pentru zona montana superioara , 4,9 C in zona montana mijlocie – inferioara si 8,1 C pentru zona premontana ( de dealuri inalte ) . Temperatura medie a lunii ianuarie

este de – 5,1 C , iar in luna iulie + 18,4 C .

Dupa raionarea climatica , teritoriul se incadreaza in sectoarele climatice :

- sectorul IV.- D cu clima de munti inalti ( peste 1700 m. altitudine ) ; zonele

inalte se caracterizeaza , in general , printr-un regim foarte abundent de precipitatii

care , de multe ori au caracter torential , prin temperaturi scazute chiar si in cursul

perioadei de vegetatie , prin vara scurta ; vanturile sunt puternice ( predominant din

directia N – V ) si valurile de ceata frecvente ;



- sectorul IV- C cu clima de munti mijlocii (altitudini cuprinse intre 800 – 1700

m), zona caracterizata printr-o amplitudine a temperaturii medii anuale intre 19 C si 22

C , cu temperaturi medii anuale > 0 C si cu temperatura lunii iulie intre 10 C si 18 C .

In cadrul acestui sector , se disting doua districte :

- districtul IV.- C ( E ) cu climat dinamic , cu cerul frecvent acoperit ( durata

de stalucire a soarelui < 1700 ore / an ) , cu ploi intermitente de lunga durata ;

- districtul IV.- C ( F ) cu climat adapostit dar cu efect de foehn mai ales in

partea inferioara a versantilor abrupti cu expozitie predominant S – E , zone in care

predomina cerul senin , cu o durata de stralucire a soarelui de 1700 – 1800 ore / an . In

terenurile goale , primul inghet apare spre sfarsitul lunii octombrie ( la 1000 m.

altitudine ) , ultimul inghet inregistrandu-se in luna februarie ( la altitudini mai mari )

si la sfarsitul lunii martie ( in depresiunile intramontane si intercolinare ) .

In padure , primul inghet apare la sfarsitul lunii noiembrie – inceputul lunii decembrie ,

mai devreme la altitudini mai mari de 1500 m. si mai tarziu in padurile de rasinoase decat

cele de fag . Ultimul inghet se inregistreaza in luna februarie ( la altitudini mai mari ) si la

sfarsitul lunii martie ( in depresiuni ) , cu mentiunea ca , in padurile de fag ultimul inghet

se produce mai devreme ( ianuarie ) decat in padurile de rasinoase ( martie ) .

Adancimea de inghet in padurile de rasinoase este de c.ca 20 cm. , iar in fagete

de 5 – 7 cm. In terenurile goale , adancimea de inghet este mai mare .

Ingheturile tarzii apar in luna aprilie si in prima jumatate a lunii mai

( exceptional in a doua jumatate a lunii mai ) . Ingheturile timpurii se inregistreaza

frecvent in perioada octombrie – noiembrie ( exceptional in a doua jumatate a lunii

septembrie ) .

Nebulozitatea medie anuala creste odata cu altitudinea , iar numarul de zile cu

cer senin scade cu altitudinea ; 50 % din zilele senine se inregistreaza in perioada de

vegetatie .

Umiditatea relativa a aerului are valori > 60 % in tot cursul anului si la toate

nivelurile altitudinale , crescand oadata cu altitudinea , prezentand valori de 72 % la

600 m. , 77 % la 1100 m. si c.-ca 80 % la 1800 m.



Precipitatiile medii anuale se situeaza la nivelul de 1100 mm. in zona montana

si 861 mm. in zona premontana ( de dealuri inalte ) . In sezonul cald ( aprilie –

septembrie ) cad peste 60 % din cuantumul precipitatiilor anuale si cresc continuu cu

altitudinea , respectiv 442 mm. – 632 mm.

Valorile medii lunare ale precipitatiilor , la toate nivelurile altitudinale ,

prezinta un maxim in luna iunie ; minimul se realizeaza in luna februarie ( la

altitudini sub 1000 m. ) si in luna noiembrie ( la altitudini mai mari de 1000 m. ) . In

luna februarie precipitatiile medii au valori de 42,7 mm. , iar in luna iunie ating valori

medii de 141,8 mm.

Primele ninsori de toamna se produc spre sfarsitul lunii septembrie la altitudini

> 1700 m. , in timp ce, in zona premontana ninsoarea cade spre sfarsitul lunii noiembrie

( uneori mai devreme ) .

Ultimele ninsori de la sfarsitul sezonului rece se inregistreaza spre sfarsitul lunii

martie in zonele joase , in iar in zonele situate la altitudini mari ninge chiar si in lunile

de vara .

Numarul de zile cu ninsoare este , in medie , de 40 zile ( la altitudinea de 650

m.) si de 120 zile ( la 1800 m. altitudine ).

Durata stratului de zapada este de 70 zile – 170 zile . Stratul stabil de zapada

dispare in luna martie in zona premontana ( deluroasa ) , in timp ce , la altitudini mari

( > 1700 m. ) , acesta dispare in jurul datei de 1 mai . Grosimea stratului de zapada

creste cu altitudinea , fiind de c.-ca 20 cm. la altitudinea de 650 m. si peste 100 cm. la

altitudini mai mari de 1400 m. In padurile cu consistenta plina , la altitudini mai mici de

1500 m. , grosimea stratului de zapada este mai mica decat in terenurile goale ; la peste

1500 m. altitudine , in jnepenisuri si raristi de molid cu zambru , stratul de zapada este

mai gros decat in terenurile goale , depasind uneori grosimea de 2m.

Evapotranspiratia potentiala anuala variaza cu altitudinea de la 600 mm. / an

( la 650 m. altitudine ) la 380 mm. / an ( la 1700 m. altitudine ) .



Regimul eolian se caracterizeaza printr-o circulatie intensa a aerului in zonele

inalte situate la altitudini mai mari de 1500 m. ( perioada de calm in jur de 3% ), vantul

sufland cu intensitate medie , frecvent din directia NV . Vanturile predominante sunt :

- “ Crivatul “ din directia N – E la S – V

- “ Vantu Mare “ din N – V la S – E

- “ Austrul “ din V .

Frecvenţa vântului pe direcţii

Frecvenţa (%)

N NE E SE S SV V NV calm6,9 10,3 7,9 5,0 1 1.1 16,6 12,2 6,0 24

Fig 2. Frecvenţa medie a vântului pe direcţii (%) Scara 1:4



Viteza vântului pe direcţii

Viteza (m/s)

N NE E SE S SV V NV2,0 2,4 2,3 2,4 2,2 2,0 2,2 2,3

Fig 3. Viteza medie a vântului pe direcţii (m/s)

Conditiile climatice intalnite in teritoriul fondului de vanatoare 18 Raul Targului

sunt favorabile dezvoltarii vegetatiei lemnoase si ierbacee , cu influenta pozitiva

directa asupra existentei faunei salbatice de interes vanatoresc din zona . Astfel :

Potentialul termic al zonei ( suma temperaturilor > 0 C ) este cuprins intre 1400 C ( la

altitudinea de 1800 m. ) si 3500 C ( la 650 m. altitudine ) , satisfacand exigentele termice

ale principalelor specii forestiere ( molid : 1300 C – 2800 C , brad : 1800 C – 3100 C ,

fag si amestecuri de fag cu rasinoase : 1800 C – 3620 C ) si , in general , ale vegetatiei

lemnoase si ieboase . La toate nivelele altitudinale , valorile evapotranspiratiei



potentiale sunt mai mici decat cele ale precipitatiilor atmosferice anuale , ceea ce

determina un excedent de apa din precipitatii si o buna aprovizionare cu apa a vegetatiei

lemnoase si a paturii ierbacee . Avand in vedere corelatia stransa dintre dinamica

reliefului , elementele meteorologice si raspandirea vegetatiei , se disting urmatoarele

etaje climatice , fiecare etaj diferentiindu-se prin indici termici caracteristici :

Etaje climatice

Tabe

lul nr.5

Etaj climaticAltitudinea

- m. -

Indici termici caracteristici :

Durata sezon

vegetatie

- zile -

Suma temp. lunilor

reci

- C -

Alpin peste1850 m. 50 zile -29,4C

Subalpin 1650 –1850 m. 70 zile – 27,9 C

montan superior 1400 –1650 m. 100 zile – 20,4 C

montan inferior 900 – 1400 m. 124 zile – 13,8 C

premontan(deluros ) 650 – 900 m. 170 zile – 5,0 C

Regimul zapezii asigura protectia culturilor forestiere tinere , precum si a restului

vegetatiei lemnoase si ierboase , impotriva gerurilor excesive , influenteaza pozitiv

aprovizionarea cu apa a solului si regularizeaza scurgerile de suprafata , asigurand retelei

hidrografice debite constante .

Dintre efectele negative ( cu caracter temporar ) ale elementelor climatice , se fac

urmatoarele precizari :

Grosimea stratului stabil de zapada si durata acestuia ingreuneaza : accesul

vanatului la hrana naturala sau administrata , aprovizionarea sistematica a hranitorilor si

sarariilor, posibilitatile de fuga ale vanatului din calea dusmanilor ( pradatorilor ) ,



efectuarea de observatii permanente asupra efectivelor de vanat , organizarea si

practicarea vanatorii in conditii optime .

Acumularile de zapada in zonele inalte , corelate cu formele de relief , lasa sa

se intrevada riscul formarii si declansarii avalanselor de zapada , cu efecte dezastruoase

in practicarea turismului si a vanatorii .

Pe versantii sudici, vantul se dezvolta “in cascada “; in portiunile mai joase si mai adapostite, masele de aer descendente provoaca efecte de foehn , uneori provocand doboraturi izolate in arborete .

Sinteza climatică

Valorile indicelui de ariditate, de Martonne, la nivel lunar şi anual sunt redate în tabelul următor:

Valorile indicelui de ariditate: Tab. 6

Lunile I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII anualIndice

de ariditate

68 43 35 38 46 58 44 38 32 33 22 35 42

Indicele de ariditate anual este de 42.Cantitatea de precipitaţii anuală este de 742,2.Evapotranspiratia potenţială anuală este de 601. Temperatura medie multianuală este de 7,8°C.

Indicele de ariditate de Martone este:

1.4. Conditii edafice .

Deoarece relieful se modifica rapid in sensul altitudinii , principalii factori

pedogenetici ( clima si vegetatia ) sufera schimbari importante . In mod corespunzator ,

solurile se succed intr-o zonalitate verticala .

Referitor la roca parentala , aceasta intervine printr-o mare varietate litologica ,

dar si prin compactitatea si duritatea sa . Majoritatea solurilor contin material scheletic

in cantitate mare si sunt putin profunde .

Principalele tipuri de sol intalnite in cuprinsul fondului de vanatoare , sunt :

- brun acid tipic - 59 %

- brun acid litic - 7 %



- brun feriiluvial tipic - 31 %

- podzol feriiluvial - 3 %

In arboretele de fag si amestecurile de fag cu rasinoase , de productivitate

mijlocie – superioara , se intalnesc solurile brune de padure ( eumezobazice si

argiloiluviale pseudogleizate ). O parte din solurile montane sunt neevoluate sau slab

evoluate , fiind litosoluri , frecvent organice ( “ soluri litoorganice “ ) . In luncile

inalte , izolat , se intalnesc soluri turboase si aluviale .

Solurile brune acide au un profil a carui grosime nu depaseste de obicei 100

cm. , textura lor este de la mijlocie – grsiera pana la mijlocie , nediferentiata pe profil ,

iar structura este grauntoasa , slab dezvoltata in orizontul organic si poliedrica in

orizontul mineral . Pe intreg profilul apar fragmente de roca , marimea si cantitatea de

schelet crescand cu adancimea .

Aceste soluri au un continut ridicat de materie organica care , in cazul solurilor

brune acide cu moder de la altitudini mai mari , este de peste 8 %. Reactia lor este

puternic acida ( pH 5 ) , iar gradul de saturatie in baze este mai mic de 55 % (V < 55

%)

Solurile brune acide , finnd moderat nesaturate ( oligomezobazice ) sau

nesaturate (oligobazice) , au o troficitate minerala submijlocie . Datorita reactiei lor

puternic acide , mobilitatea azotului din resturile organice nu se face decat sub forma de

saruri amoniacale .

In ce priveste regimul de umiditate al acestor soluri ( regim hidric percolativ

repetat si drenaj natural excesiv ) , acesta este favorabil atat vegetatiei forestiere cat si

celei de pajisti . Vegetatia carac-teristica solurilor brune acide este reprezentata prin

arborete de molid , molid – brad , fagete si amestecuri de fag cu rasinoase , jnepenisuri ,

patura erbacee fiind formata din plante acidofile .

1.5.5. Conditii hidrologice .

Reteaua hidrografica este foarte bogata, fiind reprezentata de raurile Bughea,

Rausor, Targului si Argesel afluentii lor, cu izvoarele sub rama muntoasa a Culmii

Iezer.



Profilul longitudinal al terenului, cel putin in treimea mijlocie si superioara,

prezinta “ rupturi de panta “ si “ praguri “ cu multe cascade de proportii mici .

Profilul transversal este in forma de “ V “ .

1.5.6.Influenţa condiţiilor staţionale şi a celor climatice asupra existenţei faunei

Toţi factorii sunt într-o strânsă legătură şi interfuncţionalitate şi sunt aproximativ egali ca importanţă în viaţa vânatului, dar clima are o influenţă mai mare asupra vânatului. Vremea nefavorabilă cauzează cele mai mari pagube în rândul vânatului, metabolismul funcţionând în condiţii normale între 0-40º C.

Cele mai periculoase sunt iernile grele cu stratul de zăpadă mare şi cu vânturi puternic.

Cerbul,în anii fără fructificaţie la ghindă sau jir, în timpul iernii suferă mari pierderi în rândul exemplarelor slăbite,dar şi în rândul tineretului. De asemenea temperaturile scăzute şi stratul gros de zăpadă are efect negativ asupra stării de sănătate a masculilor,greutăţii corporale,greutăţii şi calităţii coarnelor. De asemenea se produc pagube mari la vitei.

Godacii,în iernile foarte geroase şi fără hrană, în special cei rămaşi fără mamă,chiar dacă dorm împreună pot muri de frig.

In toate cazurile mortalitatea este datorată stratului mare de zăpadă,curenţilor de aer,solului îngheţat şi insuficientei hranei.

Căderile masive de zăpada asociate cu îngheţurile mari, izoleaza populaţiile de căprior şi mistreţ,rămân fără hrana şi adăpost şi sunt expuse prădătorilor şi braconierilor.

Foarte periculoase sunt ploile urmate de îngheţ la vânatul nerăpitor cu pene. La cerb fecunditatea este scăzuta în perioada boncănitului, dacă precipitaţiile sunt abundente. Influenţă negativă are şi în perioada de fătare.

Condiţiile staţionale corelate cu cele climatice,acţionează ca factor de mediu selectiv asupra exemplarelor slăbite şi bolnave,dar şi asupra celor sănătoase încă neadaptate.

1.6. VEGETAŢIA. CONDIŢII DE VEGETAŢIE

1.6.1 Vegetaţia forestieră – încadrarea fitogeografică

Fondul de vanatoare 18 Raul Targului este situat pe raza ocolului silvic Campulung(U.P.II-Bughea, U.P. III-Leresti, U.P.-Argesel, U.P. V-Voina).

Speciile forestiere reprezentative intalnite in fondul de vanatoare 18 R. Targului sunt prezentate in tabelul urmator:



Tab.7Nr. crt.

SPECIA Suprafata ocupata- Ha- %

1 Molid 9481,55 652 Fag 4230,23 293 Brad 302.10 24 Diverse tari 291,05 25 Diverse moi 282,07 2

TOTAL 14.587,00 100

Fig 4. Reprezentarea grafică a speciilor forestiere în %

Distribuţia pe clase de vârstă

Clasele de vârstă ale arboretelor din acest fond de vânătoare sunt relativ bine proporţionate existând un procent relativ bun atât pentru arboretele tinere în care se adăposteşte vânatul, cât şi pentru cele bătrâne în care se hrăneşte.



Fig.5 Reprezentarea grafica a claselor de vârsta

După cum de observă din grafic arboretele exploatabile şi cele preexploatabile sunt bine reprezentate în cadrul acestui fond de vânătoare, aceste arborete fiind arborete mature care au capacitatea de a fructifica şi deci a menţine vânatul în acest fond, mai ales în anii cu fructificaţie a fagului.

1.6.2.Vegetaţia pajiştilor (răspândirea, principalele asociaţii de pajişti, productivitatea lor)

Pajistile reprezinta suprafata cu vegetatie ierboasa, care poate fi valorificata ca furaj de catre animale. Vegetaţia pajiştilor în acest fond de vânătoare este reprezentată de specii de graminee dar şi de specii de leguminoase mult mai valoroase din punct de vedere furajer.

Pajiştile şi terenul arabil au răspândire destul de însemnată în cadrul acestui fond de vânătoare.

Aceste pajişti se compun din asociaţii de graminee şi din culturi de trifoi şi lucerna întemeiate pe cale artificială de către proprietarii acestor terenuri.

In fâneţele naturale, cele mai răspândite specii de graminee sunt: firuţa de baltă (Poa palustris), firuţa (Poa pratensis), păiuşul (Festuca pseudonima) pirul roşu (Festuca rubra), , dar şi alte specii cu o valoare furajeră mult redusă ca:), păpădia (Taraxacum offîcinale), susai (Sanus asper), volbură (Convulvulus arvensis), coada şoricelului (Achilleapanonia dar şi specii fără valoare furajeră ca: măcriş (Rumex acetosa), traista ciobanului (Capsela bursa-pastoris).Apar şi specii toxice pe pajişti care sunt evitate de vânat acestea fiind: spânz (Heleborus purpurascens,barba ursului (Equisetum(palustris),laptele câinelui (Euphorbia) şi diferite specii de mac.



Proprietarii pajiştilor le-au meliorat pe acestea cu diferite specii de trifoi sau chiar prin cultură de lucerna (Medicago sativa). Cele mai răspândite sunt: trifoiul roşu (Trifolium pratense), trifoiul mărunt (Medicago lupolina), trifoiul alb (Medicago repens), trifoiaş (Trifolium campestre).

Pe aceste pajişti ies la păscut şi căpriorii şi chiar cerbii şi ciutele de pe acest fond de vânătoare.

Pajiştile au o productivitate ridicată datorită condiţiilor climatice favorabile şi precipitaţiilor destuii de abundente din perioada de vegetaţie.

1.6.3 Culturi agricole

Fondul de vânătoare 18 Raul Targului fiind situat în întregime în regiunea de munte unde numeroase enclave de teren se întrepătrund cu pădurea, terenurile cultivate agricol au o pondere destul de redusă.

Culturile agricole aparţin diverşilor proprietari din satele şi comunele situate în raza fondului de vânătoare

Cele mai frecvente culturi agricole sunt cele de porumb, sfeclă, cartofi.

1.6.4.Relaţia fauna-vegetaţie

Relaţia dintre faună şi vegetaţie poate fi privită din ambele direcţii. Este ştiut că vegetaţia este suportul consumatorilor primari, stând la baza piramidei trofice, influenţând întreaga faună.

In ceea ce priveşte felul vegetaţiei şi influenţa acesteia în viaţa vânatului trebuie luate in calcul atat influenţa vegetaţiei pădurilor cat si influenţa vegetaţiei păşunilor şi poienilor

Este ştiut faptul că pădurea oferă habitatul optim şi ca însăşi bonitatea unui fond de vânătoare depinde de suprafaţa împădurită.

În cazul cerbului, biotopul preferat este constituit din trupuri mai de pădure, liniştite, păduri de foioase sau amestec, cu clase normale de vârstă, cu poieni, aceste păduri să fie străbătute de ape. Pentru adăposturi servesc arboretele de vârstă mijlocie, cât şi cele de vârstă înaintată dar cu subarboret.

Suprafeţele împădurite au rol hotărâtor în existenţa unei populaţii de urşi într-un anumit teren, ştiindu-se că el preferă pădurile întinse şi liniştite neumblate sau puţin umblate, cu stâncării şi doborâturi de vânt unde să-şi poată amenaja bârlogul. De mare importanţă pentru menţinerea ursului într-un teren sunt desişurile unde să se poată adăposti ziua.

La fel este bine cunoscut ca mistreţul să habiteze în lipsa pădurii. Cerinţele sale se îndreaptă atât spre arboretele mature de fag producătoare de jir pentru hrană, cât şi spre desişurile şi arboretele tinere pentru adăpost.



Primul aspect al acestor relaţii este dat de consecinţele pe care le resimte vegetaţia de pe urma vânatului. Sub acest aspect se apreciază că distribuţia în mozaic a pădurilor, terenurilor productive şi a păşunilor care se întrepătrund este favorabilă ambelor părţi.

Se ştie că mistreţul produce pagube însemnate fâneţelor şi culturilor agricole, prin râmare, dar tot mistreţul poate avea rol folositor mai ales în pădure, favorizând instalarea seminţişului. în cazul cervidelor , lucrurile stau diferit, mai ales în lipsa hranei pe timp de iarnă şi datorită stratului gros de zăpadă care le împiedică deplasarea. Ele pot produce pagube serioase prin roaderea cojii: „roaderea, decojirea şi consumarea de către cervide, pot reduce rata dezvoltării la unele conifere depreciind viitorul lemn. Impactul cel mai negativ îl resimt arborii tineri, rănile ducând la pierderea sporului de creştere, conformaţii defectuoase, reduceri în dimensiuni sau chiar uscare ducând la nereuşita regenerării pe suprafeţe mai mari sau mai mici. Cel mai probabil să fie consumaţi sunt mugurii terminali ai exemplarelor între 30-60 cm înălţime.

Căpriorul poate produce pagube neînsemnate datorită slabei concentrări şi capacităţii scăzute de roadere, însă mistreţul şi cerbul pot produce pagube mari în special în cazul creşterii densităţii efectivelor pe anumiţi ani.

Preferinţa cervidelor pentru anumite specii a fost studiată în unele păduri europene. Rezultatele arată că plopul tremurător şi sălciile sunt întotdeauna preferate, în timp ce aninul, mesteacănul şi molidul sunt mai puţin preferate.

Predispoziţia arborilor la cojire de către cervide e maximă când circumferinţa e în jur de 10 cm, şi vârsta de cel puţin 8 ani. In arboretele mai bătrâne, aleg arbori mai tineri, iar în stadiile desiş-păriş aleg arbori mai groşi.

Coaja este luată de la aproximativ 0,75-1,25 m deasupra solului dar poate ajunge până la 1,70 m deasupra solului.

Fagul este cel mai des afectat vara când se ridică seva şi cambiul este activ, iar răşinoasele sunt decojite iarna, coaja aceasta fiind bogată în apă şi minerale" (T. H. Clutton-Brock).

În zona fondului de vânătoare 18 Raul Targului, care a fost luat în studiu nu s-au înregistrat pagube semnificative.

Aceste pagube provocate florei forestiere pot duce la schimbarea proporţiei compoziţiei specifice. Aceasta a dus, ca în anumite zone să se recurgă la o hrănire complementară în anumite arii controlate dar la care vom face referire în capitolele următoare.

1.7. INFLUENŢE ALE INDUSTRIEI ŞI ZOOTEHNIEI

1.7.1. Zone influenţate de industrie, minerit, lacuri de acumulare

Situarea geografică a fondului de vânătoare 18. Raul targului a făcut ca acesta să fie ferit de marile activităţi industriale, neexistând mine în această zonă



Cea mai apropiată zonă industrială este Combinatul de Ciment Mateias, care nu afectează starea de sănătate a biotopului, deoarece se dispune de filtre foarte performante de reţinere a prafului şi mai ales datorită distanţei mult prea mari.

Lacul de acumulare Rausor situat aproximativ in jumatatea fondului de vanatoare nu are influente semnificative asupra faunei.

1.7.2. Surse de poluare a apelor, aerului si solului

La ora actuală sursele de poluare a apelor, aerului si solului sunt minime şi nu reprezintă o ameninţare asupra stării de sănătate a biotopului.

1.7.3. Organizarea zootehniei în zona studiată (specii, efective orientative, zone păşunate)

Avându-se în vedere că pe o mare parte a fondului de vanatoare una din ocupaţiile locuitorilor o reprezintă creşterea animalelor, păşunatul intensiv şi abuziv exercită cea mai mare presiune asupra biotopului.

Suprafaţa păşunilor si a golului alpin din cadrul fondului de vânătoare este de 27%, adică 6265 ha pe care se practică păşunatul în perioada de vară.

Speciile de animale domestice care păşunează pe aceste islazuri sunt: vacile,oile şi caii.

Pe raza fondului de vânătoare 18 Raul Targului, se practică păşunatul in general in perioada 15 mai – 15 septembrie, dar şi în perioada de toamnă-primăvară pe terenurile agricole de unde se hrănesc şi speciile de vânat în perioada critică

„Conflictul de interese dintre vânat şi animalele domestice duse la păşune în pădure apare mai cu seamă în locul de iernat a vânatului, dacă oile i-au mâncat hrana în timpul verii" (Comşia A.M.).

Acest citat arată că vitele care păşunează în pădure sunt concurenţii direcţi la hrană şi totodată periclitează populaţiile de cervide în iernile grele prin consumarea hranei acestora.

„Păşunatul în zone de interes cinegetic nu se rezumă la concurenţa la hrană, distrugeri de cuiburi, etc. ci în majoritatea cazurilor animalele domestice sunt vectori ai multor boli, pierderile cauzate fiind greu de recuperat" (V.Nesterov).

1.7.4. Atitudinea populaţiei faţă de vânat şi distribuţia aşezărilor umane

Atitudinea populaţiei faţă de animalele sălbatice a fost şi este o problemă complexă, sensibilă şi greu de soluţionat care nu trebuie privită doar în plan local. Practic, de-a lungul anilor, nu a fost niciodată soluţionată.Aici putem aminti câteva elemente faunistice care au dispărut din fauna ţării noastre de-a lungul timpului, datorită plăcerii omului de a ucide. Din fauna dispărută putem aminti: bourul, zimbrul, dropia.



Relaţia om-natură poate fi privită ca o luptă inegală îndreptată într-un singur sens din păcate, omul încercând să modeleze natura după propriile interese, de cele mai multe ori antagoniste cu cele ale naturii şi de cele mai multe ori meschine. în fiecare zi dispar câteva plante şi animale de pe glob datorită expansiunii omului.

O problemă care se ridică zi de zi este cea a prădătorilor, care nu sunt priviţi cu ochi buni de populaţie, mai ales având în vedere pagubele ce le produc în special în rândul turmelor de animale.

Raportat la întreaga zonă unde se practică păstoritul, deşi păstorii sunt obişnuiţi cu existenţa prădătorilor, ignoranţa şi necunoaşterea vieţii sălbatice este totuşi simţită. O bună dovadă este faptul că populaţia rurală vede ca pe un lucru rău faptul că prezenţa câinilor în pădure este oprită, iar când aceşti câini au fost împuşcaţi, stăpânii lor au reacţionat violent.

Ignoranţa şi necunoaşterea vieţii sălbatice rezultă şi din faptul că încă se mai întâlnesc cazuri de capturi de iezi şi viţei de ciută în primele săptămâni de la fatare.

Au fost semnalate şi cazuri când păstorii şi ciobanii au capturat cu câini chiar şi purcei de mistreţ.

Deşi în fişa fondului de vânătoare nu se prezintă cazuri de braconaj, din relatările paznicului de vânătoare şi a personalului angajat putem menţiona că el există.

Aceste cazuri de braconaj, deşi rare, ele se practică la căprior, dar şi la mistreţ.In anii fără fructificaţie la fag, din lipsă de hrană, mistreţii atacă culturile agricole în

acest caz ei cad pradă laţurilor puse de către localnici.In afara celor menţionate mai sus nu s-au semnalat alte atitudini ale populaţiei faţă de

vânat.

1.7.5. Alte influente antropogene asupra faunei Un important factor perturbator pentru fauna il constituie turismul, care este destul de

bine reprezentat in zona, muntii Iezer si Papusa fiind parcursi de turisti in aproape toate perioadele anului. O influenta negativa asupra vanatului o au turistii care parasesc marcajele sau care deranjeaza linistea animalelor.

Un alt factor perturbator il reprezinta populatia care merge in mod neorganizat dupa ciuperci sau fructe de padure, deranjand linistea vanatului.

1.8. CONCLUZII PRIVIND RELAŢIA FAUNA-BIOTOP

Existenţa faunei în cadrul fondului de vânătoare 18 Raul Targului este rezultatul interacţiunii continue cu biotopul. Importanţa acestei interacţiuni este majoră, în urma ei rezultând structura faunei, respectiv spectrul speciilor existente în fondul de vânătoare, fiecare specie reacţionând diferit la acţiunea mediului asupra ei.

În ceea ce priveşte interacţiunea faunei cu condiţiile geologice din fondul studiat, acestea nu au o influenţă indirectă prin intermediul condiţiilor pedologice pe care le-au generat.

Condiţiile pedologice au o importanţă deosebită din mai multe puncte de vedere: capacitatea de asigurare a hranei necesare vânatului şi capacitatea de asigurare a adăpostului pentru speciile care îşi construiesc vizuini. In ceea ce priveşte asigurarea



hranei, aceasta depinde de troficitatea solurilor, profunzimea şi bogăţia lor în substanţe nutritive, de umiditatea lor. În ceea ce priveşte asigurarea condiţiilor de adăpost a speciilor ce-şi construiesc vizuini: vulpe, urs, bursuc, lup o mare importanţă o au umiditatea şi temperatura solurilor. Având în vedere că în aceste vizuini are loc fătatul şi creşterea puilor până la o anumită vârstă, evoluţia numerică a populaţiilor acestor specii depinde foarte mult de condiţiile în care pot fi construite vizuinile şi în care vor creşte puii. Astfel vor fi preferate de către vânat solurile nisipoase, bine drenate, evitându-se cele argiloase. Dintre solurile existente în fondul de vânătoare vor fi preferate solurile brune luvice şi brune eumezobazice cu textura luto-nisipoasă, afânate, prezente în tot cuprinsul fondului.

O altă componentă a biotopului ce influenţează existenţa faunei este geomorfologia terenului. Aceasta acţionează asupra faunei atât prin înclinare şi altitudine, cât mai ales prin expoziţie. Astfel, expoziţia prezintă o importanţă foarte mare în special la sfârşitul sezonului rece când, în funcţie de aceasta are loc topirea diferenţiată a stratului de zăpadă precum şi intrarea în vegetaţie. Această diferenţiere mai are loc şi în funcţie de altitudine, zona depresionară intrând mai repede în vegetaţie faţă de cea montană. Astfel, vânatul se va deplasa în perioada de primăvară pe expoziţii însorite şi spre zona cu altitudine mai mică.

Condiţiile climatice influenţează cel mai mult existenţa faunei şi repartizarea ei pe teren. Temperaturile sunt diferenţiate în cuprinsul fondului datorită variaţiei de altitudine pe de o parte, şi alternanţa anotimpurilor pe de altă parte. Temperaturile foarte ridicate sau foarte scăzute nu sunt agreate de către vânat de aceea el se va deplasa în locurile cu temperaturi medii. Precipitaţiile sub formă de ninsoare influenţează, de asemenea, foarte mult existenţa vânatului. Astfel zăpezile foarte mari duc la migrarea cerbilor în zone mai joase; pot, de asemenea, periclita evoluţia numerică a populaţiei de mistreţi afectând puii în prima lor perioadă a vieţii; zăpada îngheţată cu crustă la suprafaţă îngreunează mersul cervidelor făcându-le să cadă mai uşor pradă lupului. De asemenea, îngheţurile târzii pot afecta puii tuturor speciilor de vânat existente în fondul de vânătoare. Pe perioada de iarnă, solul fiind acoperit cu stratul de zăpadă, este împiedicat accesul la hrana de pe sol şi astfel pot apare pierderi în efective dacă nu se intervine cu hrana complementară pe această perioadă. De asemenea, temperatura influenţează ritmul anual al vieţii vânatului respectiv perioadele de împerechere, durata „somnului de iarnă", acestea putând fi devansate sau întârziate, scurtate sau prelungite. Astfel vremea rece grăbeşte perioada bocănitului la cerbi iar cea caldă o întârzie.

Dintre componentele vii ale biotopului vegetaţia exercită o influenţă determinantă asupra vânatului. Această influenţă este materializată în principal prin hrana pe care o oferă vânatului, cât şi prin condiţiile de adăpost. Vegetaţia constituie în cadrul biotopului elementul de importanţă primordială, fără de care vânatul nu ar putea exista. Ca urmare vegetaţia naturală existentă trebuie ocrotită şi îngrijită corespunzător, iar dacă este posibil chiar îmbunătăţită, prin introducerea unor specii noi care să completeze sau să amelioreze condiţiile existente. Evoluţia anuală a vegetaţiei influenţează felul hranei. Astfel primăvara pătura erbacee intră cea dintâi în vegetaţie oferind hrana verde a anului; după înmugurire, în funcţie de specii, arborii şi arbuştii vor oferi frunze, lujeri şi muguri drept hrană vânatului, vara şi toamna apar fructele şi seminţele, consumate de asemenea de către vânat. Deci de-a lungul anului vegetaţia oferă o gamă variată de produse ca hrană. Aşa cum menţionam anterior această ofertă de hrană poate fi simţitor îmbunătăţită, din punct



de vedere cinegetic, prin introducerea în liziere sau ca subarboret a unor specii arbustive cu mare valoare nutritivă ca: soc, zmeur, sânger, alun, măceş, mur, salcie căprească, plop tremurător, etc. Unele din aceste specii există şi în momentul de faţă, ceea ce se poate face este ca ele să fie existente pe arii mai mari, dar mai ales să nu fie eliminate.

Din punct de vedere al adăpostului vegetaţia arbustivă şi arborescentă asigură condiţiile de adăpost necesare tuturor speciilor de vânat. In momentul în care aceasta ar fi distrusă ar dispărea şi vânatul. Adăpostul oferit de către pădure vânatului este diferenţiat în funcţie de speciile de vânat şi de caracteristicile arboretelor: consistenţă, clasă de vârstă, compoziţie, modificarea acestora inducând modificări în ceea ce priveşte locurile unde poate fi găsit vânatul. Astfel în urma unor tăieri vânatul este deranjat şi părăseşte pe moment zona, adăpostul fiind distrus, este drept însă că el va reveni fiindcă în parchetele exploatate, în primii ani se va instala o vegetaţie luxuriantă pe lângă puieţi.



CAPITOLUL 2

STUDIUL FAUNEI

2.1.CONSIDERAŢII GENERALE

Din observatiile si evaluarile efectuate de personalul de teren al A.J.V.P.S. Arges, in fondul de vanatoare 18 Raul Targului, vânatul principal este reprezentat prin efectivele de cerb,capra neagra,mistreţ,urs.

Vânatul secundar este reprezentat prin:caprior, cocos de munte,râs, lup, pisică sălbatică, vulpe, viezure, jder de copac, dihor, nevăstuică,

Pentru creşterea efectivelor este necesară asigurarea liniştii în teritoriu, reglementarea liberei circulaţii a populaţiei din zonă în pădure, precum şi stoparea păşunatului abuziv în fondul forestier.

Sunt de asemenea necesare acţiuni de combatere şi prevenire a braconajului, fenomen din ce în ce mai des întâlnit în ultima vreme.

2.1.1.Efective de vanat nerapitor stabil

Speciile de interes vânătoresc prezente pe fondul de vânătoare 18 Raul Targului se grupează în două categorii: răpitoare şi nerăpitoare

Nerăpitoarele cu păr sunt: cerbul, capra neagra,căpriorul, mistreţul, , iar dintre nerăpitoarele cu pene fac parte: cocosul de munte si ierunca

Efectivele de vânat nerapitor Tab. 8Nr. crt Specia Efective evaluate in anul…….

2006 2007 2008 2009 20101 Cerb comun 55 60 65 60 652 Capra neagra 100 105 100 95 1003 Căprior 30 35 35 40 354 Mistreţ 65 70 70 85 805 Ieruncă 8 10 12 15 156 Cocos de munte 30 30 35 35 40



2.1.1. Efective de vanat rapitor stabil Tab. 9

Nr. crt Specia Efective evaluate in anul…….2006 2007 2008 2009 2010

1 Urs 15 20 20 25 252 Râs 6 5 5 5 53 Lup 15 15 10 10 104 Pisică sălbatică 10 8 5 5 55 Ieruncă 8 10 12 15 156 Cocos de munte 30 30 35 35 407 Vulpe 25 35 30 40 358 Viezure 20 25 25 30 359 Jder de copac 30 40 35 35 3510 Dihor 20 15 10 10 1011 Nevăstuică 10 15 20 15 15

2.1.2.ECOLOGIA ŞI BIOLOGIA PRINCIPALELOR SPECII CU PARTICULARITĂŢI PENTRU ZONA STUDIATĂ

Principalele specii de interes vânătoresc sunt: cerbul, capra neagra, mistreţul şi ursul.

CERBUL (Cervus elaphus)

sursa foto -Internet

Descriere. Este un animal ce prezintă un puternic dimorfism sexual. Masculul, denumit cerb sau taur are lungimea corpului de 220 până la 250 cm, înălţimea la greabăn de 140-150 cm şi o greutate ce poate oscila între 240-300 kg viu.



Femela numită cerboaică sau ciută are dimensiuni mici şi o greutate cuprinsă între 80-150 kg.

Puiul, numit până la vârsta de 10 luni viţel, cântăreşte la fatare 9-12 kg.Greutatea corporală a masculului depinde de vârstă şi de anotimp. De la începutul

lunii august şi până la începerea boncănitului, cerbii se află într-o perioadă de îngrăşare când adună rezerve de carne şi grăsime, pentru că în perioada de împerechere taurul să poată pierde din greutate până la 25-30 kg, deoarece mănâncă foarte puţin.

Ciuta nu pierde în greutate în perioada boncănitului deoarece nu-şi întrerupe alimentaţia.

Culoarea părului. La adulţi se distinge blana de vară având o culoare roşcată pe spinare, iar toamna capătă o culoare cenuşie de brun închis. Năpârlirea are loc de două ori pe an, şi anume cea de primăvară ce începe pe la mijlocul lunii aprilie şi se desfăşoară relativ repede, durând 20-25 zile la un individ. Năpârlirea de toamnă decurge mai lent terminându-se decalat în funcţie de vârsta indivizilor.

Coarnele cerbului cad şi se formează anual după un ciclu bine stabilit. Această formare începe cu apariţia cilindrilor frontali la viţelul de 7-9 luni, cilindri pe care se vor dezvolta ulterior coarnele. La vârsta de un an începe creşterea coarnelor ce se încheie în septembrie, aceste coarne fiind neramificate. El cad în mai anul următor (la 2 ani) şi imediat începe să crească un nou rând de coarne (formate din 3-4 ramuri), ce se curăţă de piele în august. De la 2 ani şi jumătate cerbii leapădă coarnele în fiecare an din luna februarie până in aprilie. La 10 zile după cădere cicatricea este acoperită de păr şi începe creşterea unui nou rând de coarne, proces ce durează 120-130 zile. Când coarnele au ajuns la dimensiunea normală, pielea ce le-a acoperit se usucă şi cade, acest proces are loc în iulie-august.

Dimensiunile coarnelor sunt foarte variabile de la un exemplar la altul, dar orientativ prezentăm o medie a dimensiunilor: 1,35 m înălţime şi până la 6 kg fiecare.

Raportul numeric normal între sexe pentru o bună dezvoltare şi înmulţire a exemplarelor este de 1:1 sau cel mult 1:1,5.

Cerbul are trei glande cu secreţie externă:- glanda anorbitală - în regiunea ochiului, produce un lichid abundent de culoare

brună cu miros pătrunzător şi persistent, care intră în activitate în perioada de rut.- glanda de la picioare - la picioarele dinapoi, sub forma unei perniţe acoperite de peri

aspri şi deşi;- glanda de la rădăcina cozii;Aceste glande servesc comunicării chimice, cum ar fi marcarea teritoriului, care se

face pe arbori şi arbuşti şi chiar pe pământ - când taurii produc nişte brăzduiri atât cu coarnele cât şi cu copitele.

Aceste manifestări au loc în perioada de rut, perioadă între 10 septembrie-10 octombrie. Vremea rece grăbeşte începutul împerecherii iar vremea caldă o întârzie. Punctul maxim este atins între 20-30 septembrie.

Pentru acest moment cârdurile de ciute şi cele de tauri se adună în parchete de exploatare unde vegetaţia nu depăşeşte 1,50-1,60 m. Totodată loc de boncănit poate fi şi o pădure mai rară, în care femelele pot găsi hrană. „Locul de boncănit, pe lângă condiţia de a asigura baza trofică necesară femelelor trebuie să ofere siguranţă în faţa dăunătorilor sau a



altor factori dăunători perturbatori cât şi posibilităţile de adăpost în caz de primejdie." (I. Micu, 1990).

In perioada de împerechere, a boncănitului, cerbii au un glas caracteristic, ce se diferenţiază în funcţie de vârsta exemplarului. Cerbii bătrâni au glas gros şi boncănesc scurt şi rar, pe când cei tineri au glas mai subţire şi boncănesc mai prelung.

De regulă cerbii boncănesc dimineaţa şi seara, dar în toiul perioadei de împerechere pot fi auziţi toată noaptea, dar şi ziua pe timp noros.

După terminarea boncănitului ciutele şi masculii se dispersează treptat în teritoriu, revenind la locurile de origine sau la altele unde găsesc hrană.

După terminarea boncănitului se formează grupurile de iernare, alcătuite din taurii tineri şi ciutele cu viţei. De regulă cârdurile de femele stau despărţite de cele de masculi.

In luna mai a anului viitor ciutele gestante dau naştere la un viţel (mai rar doi).Hrana cerbului este vegetală şi constă în perioada de vegetaţie din plante erbacee şi

frunze de arbori, inclusiv lujeri în creştere; iarna din plante erbacee care au mai rămas verzi, apoi din lujeri, muguri, coajă de arbori. Totodată consumă şi licheni. Dintre speciile preferat putem aminti frunzele şi lujerii de mur, lujerii şi coaja de salcie căprească.

„Este cunoscut faptul că erbivorele nu pot digera substanţa vegetală numai sub formă uscată. In terenurile de vânătoare populate cu cerbi, în poienile sau plantaţiile cu expoziţie sudică, unde stau de obicei în timpul iernii cârdurile de cervide, chiar dacă se expun fân sau frunze de cea mai bună calitate se va constata cu stupoare că acestea nu vor fi consumate şi se vor produce în continuare pagube în vegetaţia forestieră din apropiere. Explicaţia rezidă tocmai în carenţa acută de suculente pe care cervidele o au şi care devine stringentă mai ales în urma consumării fânului sau frunzelor uscate." (I. Micu, 1998).

Existenţa în păduri a sălciei căpreşti, a socului, a plopului tremurător, a scoruşului, murului şi zmeurului măreşte valoarea pădurii ca sursă de hrană.

In căutarea hranei cerbul iese seara şi se întoarce dimineaţa, iar când terenul este liniştit mănâncă şi peste zi. Prin urmare cerbul devine animal de noapte sau de amurg numai constrâns de activitatea umană.

Biotopul favorabil cerbului îl constituie pădurile de mare întindere, liniştite, bogate în hrană, străbătute de ape curgătoare şi cu mocirle bune pentru scăldători. Condiţiile de hrană sunt mai bine îndeplinite de păduri de foioase sau de păduri de foioase în amestec cu răşinoase, cu enclave cultivate agricol sau poieni, cu arborete având clase de vârstă normale deci atât parchete având iarbă fragedă şi lăstari cât şi arborete având vârstă înaintată, bune pentru adăpost şi producătoare de jir, ghindă sau alte fructe de pădure.Este sensibil faţă de condiţiile vremii, astfel în iernile grele, ce urmează după un an fără fructificaţie de jir sau ghindă suferă pierderi mai ales din rândul tineretului şi a exemplarelor bolnave. în schimb nu reacţionează faţă de ploi şi călduri.In general cerbul se vânează pentru trofee (coarnele, caninii din maxilarul superior, trofeul Hubertus) şi mai puţin pentru carnea şi pielea sa.



Perioada de vânătoare este 1 septembrie-15 decembrie pentru masculi. Ciutele se împuşcă numai în cazul selecţiei în perioada 1 septembrie-15 februarie.Metodele de vânătoare folosite sunt fie pânda la trecători, fie prin apropiere „la dibuit", fie la chemătoare în perioada rutului, mai rar se împuşcă la goană.

Capra neagra(Rupicapra Rupicapra)

Masculul se numeste tap negru, femela capra neagra, iar puiul pana la 10-11 luni se

numeste ied sau iada.

Este un animal sprinten, cu corpul indesat, cu lungimea de 110-130 cm si inaltimea

la greaban de 70-80 cm. Greutatea medie la mascul este de 40-45 kg, iar la femela 30-35

kg.

Coarnele. La ambele sexe apar coarne care nu se schimba si au o crestere continua

pana la sfarsitul vietii. Dezvoltarea lor incepe la 60 de zile prin formarea unui cep osos, iar

la 90 de zile incepe sa creasca deasupra capului cornul Coarnele tapilor sunt mai groase si

sunt recurbate la 180 grade, pe cand ale femelelor sunt mai subtiri si recurbate la 100 –140

grade.

Simturi

Caprele negre au un miros fin si un auz ascutit; cu vazul disting doar miscarea. In

dosul coarnelor se gasesc glande care degaja un miros caracteristic, in timpul imperecherii.

Excrementele seamana cu cele ale caprei domestice.

Hrana caprei negre este exclusiv vegetala si se compune din flora alpina, lujeri,

muguri si licheni. Are nevoie de sare si intr-o mai mica masura de apa pentru adapat. Se

hraneste ziua .

Dusmani si boli Principalii dusmani ai caprelor negre sunt in special pentru iezi,

lupul, rasul iar vara cainii ciobanesti. Dintre boli, cea care poate cauza pagube insemnate

este raia caprei negre, fiind afectata mai putin de galbeaza si febra aftoasa.

Reproducerea. Imperecherea are loc intre 15 octombrie-15 noiembrie, cu unele

decalari, gestatia dureaza 180 – 190 zile, iar capra fata in mai – iunie cate un ied, rar doi.

Sporul annual se apreciaza la 10% din efectivul inregistrat in luna martie.



Perioada de vanatoare este intre 15 septembrie – 15 decembrie, prin metoda

apropiatului.

MISTREŢUL (Sus scrofa)


După V. Cotta şi M. Bodea care îl citează pe Kelm (1938), în Europa se disting două subspecii de mistreţ:

-Sus scrofa scrofa prezentă în Europa Centrală;-Sus scrofa attila în Europa Răsăriteană. Această subspecie fiind prezentă la noi, vom

face referire numai la ea.Denumirea generală adoptată la noi este de mistreţ, dar să mai întâlnesc şi alte

denumiri cum ar fi: gligan, răzleţ, solitar, vier, scroafa, godac, grăsun sau purcel şi acestea în funcţie de sex, vârstă şi regiunea ţării.

După N. Şelaru longevitatea mistreţului este stabilită la 18-20 ani dar conform cercetărilor făcute la noi în ţară doar 2-2,5% din efectiv depăşeşte vârsta de 10 ani, exemplare cu vârste de 15 ani fiind întâlnite numai excepţional.

Descriere. Conformaţia mistreţului este în mare măsură asemănătoare cu a porcului domestic. Faţă de acesta prezintă un aspect masiv, uşor aplatizat lateral, mai mult înalt decât gros, fiind conformat perfect pentru condiţiile de mediu în care trăieşte.

Diformismul sexual este mai puţin pronunţat şi pe lângă caracterele sexuale primare mai apar colţii transformaţi în defense, platoşa, talia, părul mai lung la mascul şi linia mai oblică a spatelui.

Caracteristic mistreţului este gâtul scurt, relativ gros şi adânc ce lasă impresia prinderii capului direct de trunchi, astfel încât capul are lungimea aproape egală cu 1/3 din



trunchi. Lungimea corpului ajunge până la 2 m la mascul şi 1,5 m la femele. Coada, cu un smoc mai păros la vârf are lungimea de circa 20 cm. Greabănul, mai înalt ca restul corpului are înălţimea în jur de 1 m, greutatea oscilează în funcţie de hrană, vârstă şi sex. Corpul este acoperit cu o blană formată din peri lungi şi aspri, despicaţi la vârf, de culoare brun închisă-neagră. Purceii la fatare şi până în toamnă prezintă pe spate nişte dungi cafenii deschis ca rezultat al homocromiei.

Dentiţia mistreţului este foarte puternică, în special caninii care sunt foarte dezvoltaţi, mai ales cei inferiori (colţii armă) putând ajunge până la 28 cm, aceştia reprezentând de altfel trofeul la mistreţ.

Raportul normal între sexe este de l:l, iar „pentru limitarea înmulţirii se recomandă ca el să crească în favoarea masculilor”. (A. Negruţiu, 1983).

Condiţiile optime le găseşte în păduri de foioase ce îi asigură ghinda şi jirul, hrana lui de bază, precum şi alte fructe de pădure: mere, pere, cireşe, alune. Preferă pădurile întinse, cu locuri de scăldate, existenţa scăldătorilor fiind factor limitativ pentru un teren populat cu mistreţi.

Hrana mistreţului este foarte variată, el fiind un animal omnivor. După Oloff, citat de I. Micu (1989), hrana vegetală de bază o constituie ghinda şi jirul, „dintre plante consumă ferigi, în special Pteridium acquilinum, specii de Epilobium, ambele dăunătoare pentru culturile forestiere, apoi plante ca Heracleum aphondilium, Aegopodium podagraria, Plantago sp., specii de Holcus, Festuca, Dctylia, Elimus,ş.a.[...]. Hrana animală constă în rozătoare şi insecte ca: larve de Melolontha, omizi de Lymantria, Pandis, Dendrolimus, Bupalus, precum şi furnici Camponotus." (I. Micu, 1998).

Cantitatea şi calitatea hranei influenţează în mare proporţie sporul natural. Astfel după al doilea an al vieţii,când este atinsă maturitatea sexuală, masculii se

luptă între ei pentru femele. Masculul este gata să fecundeze femela în orice lună din an, dar perioada de rut este limitată la acestea doar în lunile octombrie-decembrie.

Mistreţii îşi părăsesc adăpostul doar noaptea, chiar şi în perioada de rut. Durata sarcinii este de 17 săptămâni şi fată în martie-aprilie circa 4-10 purcei.

Numărul purceilor poate fi mai mare sau mai mic, în funcţie de asprimea iernii precedente şi de abundenţa ghindei sau a jirului din toamna împerecherii.

După N. Şelaru (1995), pentru condiţiile de la noi din ţară, sporul natural mediu este de 25%, şi aceasta cu variaţii între 10% şi 57%. Durata gestaţiei este de 17 săptămâni, după care în martie-aprilie scroafele fată 4-9 purcei. „Deşi numărul purceilor este destul de mare, din cauza pierderilor din primele 9 luni, care pot ajunge la 55%, supravieţuiesc până la un an doar doi purcei şi o femelă”. (A. Negruţiu, 1983).

Mistreţul este un animal nocturn, ce iese din adăpost seara şi revine dimineaţa. Nu îşi păstrează cu regularitate trecătorile şi poate parcurge la nevoie distanţe de ordinul a 40-50 km în căutarea hranei. Sunt atraşi de pădurile cu ghindă şi jir, unde se stabilesc, părăsind locurile unde au stat până atunci, astfel se explică fluctuaţiile de efectiv din fondurile de vânătoare.

Recoltarea se face între 1 august - 15 februarie. Metoda tipică pentru mistreţ este vânătoarea la goană, cu câini gonitori şi gonaci. Mai sunt folosite ca metode de vânătoare şi pânda la scăldătorile frecventate de mistreţ, la hrănitoare, la arbori cu fruct sau vânătoarea pe urme.



Ca trofee amintim colţii din ambele maxilare, părul lung din coamă şi blana ce se poate prepara sub formă de covor.

URSUL (Ursus arctos)


Descriere. Animal de talie mare, cu corpul masiv, masculul este denumit urs, femela ursoaică, puii până la un an numiţi pui de urs.

In teren, la vânatul viu, nu există posibilitatea de a deosebi masculul de femelă în afară de cazul când ursoaica este cu pui.

Lungimea masculului atinge 190-250 cm, înălţimea la greabăn 100-135 cm, iar greutatea 200-440 kg, uneori mai mult. Femelele au un corp mai zvelt, cu lungime între 150-200 cm, înălţimea la greabăn 90-120 cm şi greutatea 100-300 kg. Puii la naştere au 350-500g.

Raportul între sexe este în favoarea masculilor, aceştia fiind mai numeroşi.Blana, cu peri lungi, moi, are o culoare variabilă, de la brun cenuşiu până la negru, şi

este cu atât mai valoroasă cu cât dimensiunile ei sunt mai mari, părul este mai lung, mai des şi mai uniform distribuit, de asemenea părul trebuie să fie cât mai lucios.

Longevitatea speciei atinge 30-35 ani, iar vârsta precisă a exemplarelor nu poate fi precizată. Se poate spune după talie şi dentiţie dacă este un exemplar tânăr, mijlociu sau bătrân.

In privinţa simţurilor se pare că cele mai dezvoltate sunt mirosul şi auzul, în privinţa văzului se pare că ursul sesizează doar mişcarea.

Biotopul ursului este reprezentat de păduri întinse, neumblate, cu stâncării sau doborâturi de vânt. în general este fidel locului de trai şi îşi păstrează trecătorile. Nu este un animal sociabil, ducând o viaţă singuratică, cu excepţia femelei cu pui.

Hrana este obişnuit predominant vegetală. Primăvara consumă iarbă (în special „iarbă de târlitură”), iar vara mănâncă ciuperci, rădăcini, zmeură, afine, mure, ca şi ovăz şi porumb, iar toamna jir, ghindă, fructe de sorb, mere şi pere pădureţe şi fructe din livezi. Hrana animală constă din râme, insecte, cadavre, uneori atacă animalele domestice precum şi mistreţi şi cervide. în mod obişnuit se hrăneşte noaptea. După cum am spus este fidel locului de trai dar în anii când nu există fructificaţie de jir în făgete, coboară până lângă aşezările omeneşti, în căutare de mere şi pere pădureţe sau chiar în livezi cultivate.

„În urma cercetărilor şi experienţelor am constatat că dintre toate sortimentele de hrană, ursul le alege pe cele cu aport nutritiv mai ridicat. [...] Ursul are o preferinţă pentru alimentele care conţin hidraţi de carbon şi care de fapt provoacă îngrijirea organismului." (I. Micu, 1998).

Aceasta se explică prin faptul că ursul intră în somn de iarnă timp de trei luni, când se retrage în bârlog şi se hrăneşte numai cu rezervele de grăsime acumulate şi totodată la sfârşitul acestei perioade ursoaica va fata şi va alăpta progeniturile.



Împerecherea are loc din aprilie până în iunie. Ursoaica fată în ianuarie-februarie 1-3 pui pe care îi creşte până la 2 ani, când devin independenţi. Faptul că ursoaica fată la 2 ani determină un spor anual foarte mic al efectivelor.

Fluctuaţii la efectivele de urs apar numai în cazul nerecoltării sau a recoltării intensive. Nu este predispus la boli şi nu are duşmani naturali.

Pagube cauzează în special în sectorul zootehnic cât şi în livezile de pruni, unde dezbină crengile sau rup tulpinile.

In general nu este un animal agresiv faţă de om decât în cazul în care agresivitatea este singura soluţie.

Recoltarea se face între 1 septembrie şi 31 decembrie la goană.Trofeul este constituit din craniu şi blană.Astăzi România este cu siguranţă una din ţările cu cea mai puternică densitate de urşi

din lume, cu circa 5366 de capete în 1997 (după I. Micu, 1998).

2.2.STUDIUL BONITĂŢII PENTRU PRINCIPALELE SPECII

Bonitatea reprezintă de fapt, valoarea fondului, privind capacitatea acesteia de a asigura condiţii de existenţă pentru vânat.

In stabilirea bonităţii unui fond de vânătoare se ţine seama de patru grupe de factori care au influenţă asupra vânatului:

A - factori abiotici

B - factori biotici

C - factori de cultură cinegetică

D - factori antropici negativiFişa pentru calculul bonităţii la cerb carpatin Tab. 9

Nr. crt.

Factorul de mediu Specific staţionalPuncta

j

A. Factori abiotici1 Altitudinea terenului Terenuri cu altitudinea medie peste 1500 m 0

2Temperatura medie în perioada 1 mai-10 iunie

>5°C 20

3Cantitatea medie de precipitaţii în luna mai

Peste 100mm/mp 5

4 Grosimea medie a stratului de zăpadăGrosimea medie a stratului de zăpadă este de mai mare de 60 cm şi se menţine peste80 zile/an pe an

0

5 Distribuţia reţelei hidrografice Uniform distribuită pe 25 – 50% din suprafata 10

TOTAL A 35

B. Factori biotici



1 Procentul de împădurire Pădurea ocupă peste 50% din suprafaţa fondului 70

2 Formaţiuni de pădure Rasinoase pe mai mult de 50% din suprafata 15

3 SubarboretulSubarboretul este întâlnit pe <20% din suprafaţa ocupată de pădure

15

4 TratamentulDomină tratamentul tăierilor progresive şi cel al tăierilor rase

30

5 Clasele de vârstă ale arboretelorArboretele din clasele de vârstă I, V şi VI ocupă sub 40% din suprafaţă

10

6 Fâneţe ca procent din terenurile agricole Fâneţele ocupă sub 10% din suprafaţă 257 Hrana naturală accesibilă iarna Sub 100 kg/ha 5

TOTAL B 170C. Factori de cultură cinegetică

1 Ogoare de hrană pe timpul iernii Reprezintă <1ha/1000 ha de pădure 5

2Hrana administrată pe timpul iernii şi modul de distribuire

Cantitatea de hrană administrată pe timpul iemii reprezintă 1,5-2 kg/zi/ha

5

3Combaterea câinilor vagabonzi şi controlul numeric al câinilor de la stână

Combaterea câinilor se face numai în sezon iar la stână sunt 6-7 buc/stână

20

4Controlul numeric al prădătorilor specifici

Raportul numeric lup/cerb este >7/1005

TOTAL C 35D Factori antropici negativi

1 Păşunatul Păşunatul se practică pe 20-30% din suprafaţă 30

2 Braconajul In medie 2 cazuri/an 20

3 Numărul de câini din terenNumărul de câini la stâni este 6-7/stână, nu sunt semnalaţi câini hoinari

20

4 Pesticidele Se folosesc pe <10% din suprafaţa F.V. 20

5 DrumuriDrumurile publice plus cele forestiere au densitatea >6m/ha

0

TOTAL D 90TOTAL A+B+C+D 330

CATEGORIA DE BONITATE IIIDENSITATEA OPTIMĂ LA 1000 HA 5

EFECTIVUL OPTIM 75Fişa pentru calculul bonităţii la mistreţ Tab. 10

Nr. crt.

Factorul de mediu Specific staţional Punctaj

A. Factori abiotici

1 Altitudinea terenului Peste 1200 m 02 Temperatura medie în perioada 1 mai-10

iunie>3°C 50

3 Cantitatea medie de precipitaţii în luna mai >70mm 0

4 Grosimea medie a stratului de zăpadă Grosimea medie a stratului de zăpadă <10 cm, perioada cu strat de zăpadă >60 de zile 0

5 Reţeaua hidrografică Accesibila pe 20 – 50 % din suprafata 10TOTAL A 60B. Factori biotici



1 Procentul de împădurire Pădurea ocupă 31-50% din suprafaţa fondului de vânătoare

35

2 Ponderea claselor de vârstă Clasele I, V şi VI pe <30 %din suprafaţa pădurii

5

3 Formaţiuni forestiere Molidisuri şi amestecuri de molid cu alte specii

10

4 Subarboretul Pe 0,1-0,3 din suprafaţa pădurii 105 Culturi agricole Din 3-5 specii/ 100ha 106 Vegetaţia din afara fondului forestier Perdele de protecţie, mărăcinişuri pe <3%

din suprafaţa fondului5

7 Biomasa accesibilă în timpul iernii (bulbi, rizomi), etc.

<100 kg/ha 5


1 Terenuri pentru hrană pe timpul iernii 1-2 ha/1000 ha din suprafaţa fondului de vânătoare

30

2 Hrana administrată pe timpul iernii şi modul de distribuire

Cantitatea din instrucţiuni, uniform distribuită pe perioada cu strat de zăpadă, în teritoriul de iernat

60

3 Raportul numeric prădători/mistreţ Raportul numeric >1:10-1:19 104 Câini hoinari la 1000 ha < 3 /1000 ha 50


1 Păşunatul Se practică pe 20-40% din suprafaţa fondului de vânătoare

30

2 Braconajul Există < 2 cazuri descoperite 03 Creşterea porcilor domestici In incinte închise;porcii domestici sunt

vaccinaţi35

4 Densitatea reţelei de drumuri > 2 km/km2 5TOTAL D 70

TOTAL A+B+C+D 360CATEGORIA DE BONITATE III

DENSITATEA OPTIMĂ LA 1000 HA 6EFECTIVUL OPTIM 110

Fişa pentru calculul bonităţii la urs Tab. 11Nr. crt.

Factorul de mediu Specific staţionar Punctaj

A. Factori abiotici1 Forma de teren determinantă pentru

existenţa locurilor necesare somnului de iarnă

Lipsa0

2 Grosimea stratului de zăpadă în perioada 15 martie 15 mai

Grosimea medie a stratului de zăpadă este >20 cm pe >70% din suprafaţă

5

TOTAL A 5B. Factori biotici

1 Procentul de împădurire Pădurea ocupă 55-70% din suprafaţa fondului de vânătoare

45

2 Tratamentul Preponderent tăieri rase 103 Compoziţia Fag pe <30% din suprafata 10



4 Subarboretul cu fructificaţie pentru urs (soc, scoruş, etc.)

Subarboret pe 10-30% din suprafaţă 10

5 Ponderea claselor de vârstă <30% din suprafaţă în clasele de vârstă V şi VI, <10% în clasa I de vârstă 0

6 Existenţa merilor şi perilor pădureţi Lipsa 07 Distribuţia şi compoziţia culturilor agricole <10% din lizieră învecinate cu culturi

de porumb sau livezi15

8 Existenta coloniilor de furnici,cioate invadate de insecte

<5/ha 10

9 Arbuşti fructiferi, zmeurişuri, murişuri, afinişuri, măceş

Pe 5-10% din suprafaţă 30


1 Hrană suplimentară administrată în perioada 15 martie-15 decembrie

Se administrează<1kg/zi/exemplar 10

2 Imbunătăţirea habitatului prin plantare de pomi fructiferi şi arbuşti

< 30 bucăţi/100 ha de pădure 10

3 Protejarea arbuştilor fructiferi în timpul lucrărilor silviculturale

50 – 70% 20

4 Stabilirea zonei de protecţie cu raza de 200 m în jurul bârloagelor cunoscute

<40% din zonă propice pentru bârloage este protejată

10


1 Păşunatul Se practică pe 20-30% din suprafaţa 302 Braconajul Nu se braconează 1003 Drumuri Drumurile publice plus cele forestiere

au densitatea >6m/ha5

4 Recoltarea fructelor de pădure şi ciupercilor Se recoltează pe 30 - 60% din suprafaţa ocupată cu pădure 20

5 Număr de câini la stână 5-7 bucăţi/turmă, lipsa porcilor la stână 10

6 Turism Permanent si neorganizat 0TOTAL D 165

TOTAL A+B+C+D 350CATEGORIA DE BONITATE II

DENSITATEA OPTIMA LA 10.000 HA 17EFECTIVUL OPTIM 25

FIŞA PENTRU CALCULUL BONITĂŢII LA CAPRA NEAGRA TAB. 12

Nr. crt.

Factorul de mediu Specific staţional Punctaj

A. Factori abiotici

1 Forma de relief(5 din suprafata ocupata < 30% din suprafata stancarii si terenuri puternic accidentate 20

2 Temperatura medie în perioada 25 aprilie- 10 iunie

>4°C 30

3 Cantitatea si natura precipitaţiilor in perioada 25 aprilie – 10 iunie

141 – 160 mm/mp20

4 Reţeaua hidrografică Ape distribuite pe <20% din suprafata golului alpin

5



5 Grosimea medie a stratului de zăpadă in padurea limita

Strat de zapada intre 41-60 cm,81-100 zile cu avalanse, 3-5 culoare de avalansa

10

6 Locuri de refugiu pe timpul iernii 5-10% din suprafata 20TOTAL A 105B. Factori biotici

1 Pasunile(% din S si compozitie) 5-14% din S, compozitie naturala 20

2 Vegetatie arbustiva a zonei alpine 10-19 % din suprafata golului alpin 20

3 Vegetatia forestiera limitrofa zonei alpine Paduri de rasinoase cu<0,1 diverse moi si arbusti 10

4 Locuri de hranire pe timpul iernii si biomasa accesibila iarna

10-14% din suprafata si 50-99kg/ha 40


1 Distributia sarii 1 sararie / 100 ha de gol alpin 10

2 Controlul numeric al pradatorilor specioci Raportul numeric ras si lup/ capraneagra <1:20

0

3 Supravegherea nr. de caini la stana si eliminarea cainilor hoinari

Intre 6-7 caini la stana, cu jujeu, dehelmintizati , care nu vagabondeaza in teren

25

4 Supraveghere gradului de incarcare a pasunilor, prezenta bolilor

101-120% din capacitatea reala, animale purtatoare de bpli transmisibile 3-4 ex. /

0


1 Păşunatul Se practică pe > 50% din suprafaţa golului alpin

30

2 Braconajul 1-2 cazuri / an 403 Caini hoinari 1-2 ex./1000ha 20

4. Turism Intens, dezorganizat, afecteaza >20% din 05 Practicarea sporturilor de iarna Nu se practica 60

TOTAL D 150TOTAL A+B+C+D 380

CATEGORIA DE BONITATE IIIDENSITATEA OPTIMĂ LA 1000 HA 15

EFECTIVUL OPTIM 95

2.3.COMPARAREA EFECTIVELOR REALE CU CELE NORMALE

În continuare se prezintă comparativ efectivele optime din fişa de calcul a bonităţii, cu cele ajustate şi efectivele reale pe anul 2010.

Efective optime şi reale Tab 13

SpeciaCategoria de

bonitateEfectiv optim Efectiv real Diferenţa



Cerb III 75 65 - 10Capra neagra III 95 100 +25Mistreţ III 110 85 - 30Urs II 25 25 0

Din tabelul anterior reiese că efectivele reale pentru cerb şi mistreţ sunt sub cele optime,iar la capra neagra efectivul real il depăşeste pe cel optim.

Fig. 6 Compararea efectivelor reale cu cele optime

2.4.CALCULUL RECOLTEI SI NORMALIZAREA EFECTIVELOR PRINCIPALELOR SPECII

La mistreţi dinamica populaţiilor poate înregistra valori semnificative datorită unei mari capacităţi reproductive ale acestei specii în condiţii de hrană abundentă.

Mortalitatea şi prădătorismul este o altă caracteristică a dinamicii populaţiei. Mortalitatea este mare în special în rândul viţeilor fătaţi devreme, mai ales datorită ploilor reci de primăvară. în timpul iernilor severe mortalitatea poate fi ridicată şi în rândul adulţilor.

Câinilor ciobăneşti şi braconajul influenţează şi ele dinamica efectivelor Intr-o anumită măsură poate să apară şi migraţia, aceasta influenţând dinamica

populaţiei.



Conform reglementărilor din legea 407/2006, aprobarea cotelor de recoltă se face pe fiecare fond de vânătoare. Se ia un calcul teoretic pe baza efectivelor reale preconizate pentru fiecare an şi a celor optime stabilite, urmând ca autoritatea publică centrală să aprobe recolta.

Pentru normalizarea efectivelor,este necesară calcularea sporului anual şi a recoltei,pentru a se ajunge cât mai repede la efectivele optime.

Pentru normalizarea şi calculul recoltei sunt trei situaţii distincte:- Efectivul real = Efectivul optim (situaţii normale) Recolta = sporul anual- Efectivul real < Efectivul optimRecolta va fi :25% din sporul anual când I (indicele de efectiv = efectiv real/efectiv

optim) este cuprins între 0,75-1,0; 0% din sporul anual când I este mai mic de 0.75 (cota de extras este 0)

- Efectivul real > Efectivul optimRecolta va fi sporul anual plus diferenţa dintre efectivul real şi efectivul optim atunci

când I este mai mare de 1,00Pentru a înţelege mai bine modul de calcul pentru normalizarea efectivelor de cerb s-a

întocmit tabelul următor:

Normalizarea efectivelor de cerb Tab.14

AnulEfectivul existent

Efectiv optim Spor natural Recoltă

Efectiv potenţial la sfârşitul sezonului

2010 65 75 9 2 72

2011 72 75 10 4 78

Efectivul real este mai mic decat cel optim, se poate recolta 25% din sporul natural. Se urmăreşte si o echilibrare între sexe, datorită faptului că atunci când avem mai puţini masculi se dă posibilitatea ca la împerechere să participe şi exemplare mascule mai puţin viguroase, transmiţând descendenţilor caracterele lor. Recolta va fi insa mai mica decat sporul natural, pentru a preintampina unele pagube produse de lup.

Fig. 7 Reprezentarea grafica a normalizării efectivelor de cerb



Din tabelul de mai sus şi din grafic rezultă că pentru cerb, procesul de normalizare a efectivelor nu este foarte dificil, efectivul ajungand in 2 ani la cel optim. Trebuie menţionat faptul că extragerea anuala de exemplare are şi scop economic, valorificarea trofeelor de cerb reprezentând o sursă importantă de venit a fondului de vânătoare.

Mistreţul

La mistreţ putem conta pe un spor anual de 20%.

Normalizarea efectivelor de mistreţ Tab. 15

Anul Efectiv existent Efectiv optim

Spor natural 20%

Recoltă Efectivul potenţial la sfârşitul sezonului

2010 85 110 17 2 102

2011 102 110 20 10 112

In cazul în care mistreţul dispune de hrană abundentă el îşi poate reface efectivele uşor, chiar depăşind efectivul optim.

Tinând cont că efectivele optime sunt mai mari decat cele reale, s-a propus în primul an sa nu se extraga nici un exemplar.

Efectivele reale de mistreţ vor fi aduse la optim în aproximativ 2 ani.

Fig. 8. Reprezentarea grafică a normalizării efectivelor de mistreţ



Capra neagra

La capra neagra putem conta pe un spor anual de 10%.

Normalizarea efectivelor de capra neagra Tab. 16

Anul Efectiv existent Efectiv optim

Spor natural 10%

Recoltă Efectivul potenţial la sfârşitul sezonului

2010 100 95 10 12 98

2011 98 95 10 12 96

2012 96 95 10 11 95

La capra neagra, propunerile de recolta trebuie sa tina seana de conditiile concrete din fiecare an, efectivele putand fi intr-o mica masura denaturate printr-o inregistrare”dubla” si de pe fondurile limitrofe.



Fig. 9. Reprezentarea grafică a normalizării efectivelor de capra neagra

UrsulUrsul reprezintă specia de interes vânătoresc care aduce cele mai mari venituri în

cadrul acestui fond de vânătoare. In cazul acestei specii nu este necesară o normalizare a efectivelor, deoarece chiar daca efectivele reale ar fi mai mari decat cele optime, exista o variatie sezoniera a numarului de ursi pe fond.

Pe acest fond de vânătoare sporul natural ar putea să crească prin asigurarea liniştii în perioada de reproducere, prin combaterea dăunătorilor, interzicerea păşunatului în pădure şi administrarea de hrană complementară în perioadele critice.

Aceste măsuri determină atingerea optimului populaţional mai repede la speciile deficitare şi asigurarea unei cote de recoltă substanţială la populaţiile ajunse la optim şi favorizează o selecţie valoroasă în fiecare an,ceea ce duce la sporirea calitativă a trofeelor.



CAPITOLUL 3

MODUL ACTUAL DE GOSPODĂRIRE

3.1. ORGANIZAREA FONDULUI, ADMINISTRAREA, PAZA ŞI MASURILE DE PREVENIRE A ÎMBOLNĂVIRILOR

Fondul de vânătoare 18 Raul Targului este gestionat de A.J.V.P.S. ArgesMăsurile privind paza fondului de vânătoare sunt îndeplinite cu profesionalism,

personalul de specialitate îndeplinind cu succes toate obligaţiile pe care le are în acest sens. Pentru gospodarirea fondului de vanatoare, este angajat un paznic de vanatoare –titular de fond, care este sprijinit in activitatea sa de inca 3 colegi din cadrul Clubului vanatorilor si pescarilor sportivi Campulung Muscel. In activitatea de gospodarire a fondului de vanatoare sunt implicati si membrii vanatori din cele 2 grupe de vanatoare ce isi desfasoara activitatea pe acest teren.

Se ştie că vânatul este sensibil la presiunea antropică şi a câinilor ciobăneşti de aceea ar trebui să fie oprit păşunatul în păşunile aflate în imediata apropiere a trupurilor de pădure. Totodată ar trebui impus portul jujeului de către câinii ciobăneşti.Jujeul trebuie să aibă dimensiuni standard, adică: 30 cm lungime şi 4 cm în diametru şi să fie lăsat destul de jos de la zgarda de la gâtul câinelui pentru a împiedica deplasarea în fugă a câinelui.

O altă măsură ce se impune este şi combaterea câinilor hoinari din zonă, care sunt destul de putini, in special in apropierea localitatilor..

Speciile de vânat pot fi obiectul a numeroase îmbolnăviri de natură bacteriană şi parazitară. Cele mai frecvente semne ale îmbolnăvirii sunt tuşea, blana zbârlită, slăbirea, diareea, comportarea apatică sau neobişnuită, trofee slabe.

Măsurile de prevenire a înbolnăviri vânatului se fac cu ajutorul organelor veterinare din zona si a reprezentantilor Directiei Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor Arges, prin vaccinarea periodică a animalelor domestice şi prin identificarea şi analiza cadavrelor de vânat găsite în teren,în vederea instalării a unei zone de carantină dacă este



cazul..De asemenea, periodic, sunt introduse in teren, impreuna cu organele sanitar veterinare, momeli vaccinale pentru prevenirea aparitiei pestei porcine si a rabiei.

Principalele măsuri luate pentru combaterea şi prevenirea bolilor sunt:-evitarea supraaglomerării vânatului în anumite puncte ale terenului mai cu

seamă în timpul iernii, ca urmare a unei improprii echilibrări în distribuţia hranei şi adăpostului.

-întărirea rezistenţei organismului animal faţă de boli prin crearea condiţiilor de hrană şi adăpost eficiente

-evitarea dezechilibrelor grosolane a sexelor cu scopul de a spori productivitatea -administrarea hranei complementare sub formă de concentrate bogate în săruri şi

vitamine precum şi sare, pentru a întări rezistenţa organismului faţă de boli.-crearea unor scăldători, acolo unde acestea lipsesc, precum şi protejarea celor

existente-menţinerea densităţii de vânat în limite normale-îngroparea cadavrelor găsite în pădure şi dezinfectarea locului unde au fost găsite.-vaccinarea animalelor domestice care vin în contact cu locurile de hrană şi adăpost

ale vânatului-dezinfectarea periodică a locurilor de hrănire pentru evitarea apariţiei epizootiilor.

3.2. ASIGURAREA HRANEI

Hrana, atât sub aspect calitativ cât şi cantitativ are un rol deosebit de important pentru păstrarea vitalităţii şi a sănătăţii corpului. Vânatul are nevoie de o mulţime de substanţe ca: apă, săruri minerale, vitamine, substanţe albuminoide, substanţe grase, hidrocarburi.In mod normal, vânatul găseşte toate acestea în hrana zilnică.

In cazul lipsei acesteia vânatul va migra,de aceea ea trebuie asigurată prin hrană complementară.

Cele mai importante dintre sărurile minerale sunt: sarea gemă, sarea de potasiu, sarea de calciu şi sarea de fosfor. Calciu găseşte în trifoi, lucerna, ierburi grase şi frunze; fosforul în diferite seminţe, iar fosfatul de calciu în frunze, lăstari, muguri, coajă de arbori. După A. Negruţiu (1983), foarte bogate în calciu sunt frunzele de plop tremurător, frunzele de salcie, coaja de salcie căprească şi de plop tremurător, frunzele de soc, frunzele de zmeur; bogate în K2O sunt frunzele de plop tremurător, frunzele de salcie, frunzele de mur ş.a.; bogate în P2O5 sunt frunzele de carpen, frunzele de soc, frunzele de zmeur.

Albuminoidele se găsesc în ierburi grase şi în speciile de trifoi şi lucerna; hidrocarbonaţi se găsesc în ghindă, jir, castane porceşti, cartofi, sfeclă.

In sezonul de vegetaţie hrana nu este o problemă, deoarece există culturi agricole în apropiere, de unde vânatul şi în special căpriorul poate să-şi completeze hrana.Pe timp de iarnă este necesară hrănirea complementară cu trifoi şi lucerna, dar mai ales cu hrană suculentă, pentru a evita pagubele produse în plantaţiile tinere.Nu trebuie să lipsească nici sarea care se pune în sărării în apropiere de hrănitori şi se administrează permanent şi regulat în funcţie de numărul de exemplare din teren, în jur de 3 kg sare/an/exemplar la căprior şi 10 kg sare/an/exemplar la cerb.



Cantităţi de hrană complementară administrată vânatului Tab. 18

Felul hranei SpecificaţieCANTITATEA PE SEZOANE DE VÂNĂTOARE

-KG-

2007/2008 2008/2009 2009/2010

Furaje Depozitat 3500 1500 4600

Consumat 3500 1500 4600

Sare Depozitat 3400 2000 2300Consumat 3400 2000 2300

Hrană granulată Depozitat 1500 2200 2300Consumat 1500 2200 2300

Porumb ştiuleţi Depozitat 8700 12800 1300Consumat 8700 12800 1300

Sfeclă,cartofi,napi Depozitat 2000 - 4500Consumat 2000 - 4500

Mere Depozitat 300 1200 -Consumat 300 1200 -

Pentru a îmbunătăţi condiţiile de hrană ale vânatului se impune înfiinţarea mai multor ogoare pentru hrana vânatului, acestea să reprezinte 1-3% din suprafaţa fondului, plantarea napilor, precum şi a merilor şi a perilor pădureţi (fructele acestora fiind foarte apreciate de urşi) ocrotirea pe cât posibil a subarboretului producător de fructe, crearea şi menţinerea unor zone de unde să nu se culeagă fructe de pădure.

3.3. ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE LINIŞTE ŞI ADĂPOST

Vânatul are nevoie de linişte pentru a se putea hrăni şi pentru odihnă, care în unele cazuri este tulburată de mai mulţi factori cum ar fi circulaţia, zgomotele de la exploatările forestiere. Vânatul are nevoie de linişte mai ales în perioada de împerechere ca şi de creştere a puilor.Căprioarele se acomodează relativ repede zgomotelor.Cerbul, ursul şi mistreţul se retrag din terenurile zgomotoase.

Pentru a asigura liniştea necesară se iau unele măsuri restrictive privind circulaţia în păduri, culegerea fructelor de pădure, a păşunatului.

Este foarte importanta gasirea unui mod de colaborare cu organele silvice,astfel incat sa fie reglementat regimul taierilor in special in perioadele ge imperechere si de crestere a puilor

Problema liniştii vânatului este de importanţă majoră. în pădurile încadrate în grupa I funcţională vânatul găseşte linişte deplină nefiind deranjat de nici un factor de stres.

Câinilor hoinari şi turmele de animale in perioada pasunatului constituie un factor de stres, dar si un concurent la hrana. Vânatul are nevoie de linişte în special în perioada de creştere a puilor.



3.4. COMBATEREA BRACONAJULUI

Braconajul constituie o problemă delicată, fiind unanim acceptată ideea conform căreia braconajul afectează toate fondurile de vânătoare.

Este considerat braconaj orice act de încălcare a legilor de reglementare a vânătorii (legea 407/2006).

„Este considerat braconaj orice act de încălcare a regulilor de vânătoare prin recoltarea în perioade oprite sau specii ocrotite, cu orice fel de mijloace. De asemenea se consideră braconier orice persoană care, fără a avea dreptul de a vâna pe un anumit teritoriu, prinde sau omoară vânatul indiferent de scopul care-1 urmăreşte. Braconajul se poate practica atât de unii vânători cât şi de alte persoane, în grupuri sau izolat, având drept scop valorificarea cărnii de vânat, şi mai rar pasiunea pentru trofee sau simpla satisfacţie de a ucide.

Braconajul în grup organizat aduce cele mai mari pagube Braconierii izolaţi produc pagube mai mici, dar reuşesc să practice braconajul timp

îndelungat.Existenţa îndelungată a braconajului a dus la imaginarea de numeroase metode de

practicare a lui, ajungându-se la o adevărată specializare pe natură de animale.Pentru a putea controla braconajul este nevoie să se cunoască mijloacele şi metodele

utilizate în practicarea lui. De asemenea trebuie asigurat un control permanent şi atent pentru depistarea urmelor lăsate pentru a putea lua la timp măsurile corespunzătoare." (A. Negruţiu, 1990).

Braconajul se practică mai ales de către unii vânători cât şi de alte persoane în grupuri sau individual.

Pentru combaterea braconajului este nevoie să se cunoască mijloacele şi metodele utilizate în practicarea lui, braconajul cu arma, cu laţul, cu curse, cu otravă la pui, cu câini, prin culegerea ouălor.

Ciobanii au şi ei tendinţa de a practica braconajul în special la răpitoare,dar şi la celelalte specii.

Unul din mijloacele curente de prevenire şi combatere este paza terenului, executată ziua şi noaptea când este cazul pe anumite trasee şi la ore diferite. Paznicul de vanatoare isi desfasoara programul de patrulare (singur sau impreuna cu colegii de pe fondurile limitrofe) dupa un grafic stabilit la nivel de club de vanatoare. Patrularea este combinată cu staţionarea în anumite locuri de observare camuflate şi bine alese pentru a se asigura supravegherea asupra persoanelor şi animalelor care circulă pe teren. Trebuie să se evite regularitatea rondurilor, paznicii vor părăsi casa pe cât posibil neobservaţi. Patrularea se va face cu modificări permanente de la itinerarul general ales; se recomandă ca paznicul să revină în anumite puncte la un scurt interval.Pentru desfasurarea ectivitatii paznicul de vanatoare este dotat cu binoclu, telefon si arma de paza si este sprijinit si de organele de politie din zona.



3.5. MĂSURI DE PREVENIRE A PAGUBELOR IN CULTURI AGRICOLE, FORESTIERE SI IN ZOOTEHNIE

Pentru a preveni pagubele in culturile agricole si in zootehnie, vanatului i se administreaza hrana complementara, iar animalele domestice vor fi lasate la pasunat pe terenuri imprejmuite, fiind supravegheate de insotitorii de turme.

3.6. MĂSURI DE OCROTIRE A PUILOR

Vânatul are nevoie de linişte mai ales în perioada de creştere a puilor, când aceştia îşi urmează mama pe un teritoriu mai restrâns în restul timpului puii stau mai mult singuri.

In cazul viţeilor de cerb, a iezilor de capra neagra si de căprioară şi a purceilor de mistreţ aceştia stau culcaţi în ierburile înalte, în tufărişuri, fiind camuflaţi de petele sau dungile de pe ei colorate mai deschis fenomen numit homocromie.

Se face patrulare in zonele unde sunt femele cu pui pentru ca acestea să nu fie deranjate de câinii însoţitori ai turmelor de oi. Se interzice chiar intrarea în perimetrul respectiv în perioada în care vânatul are pui mici.

In privinţa câinilor, să se facă controale la stână pentru a se constata dacă sunt prevăzut cu jujee.

3.7. AMENAJARI, INSTALATII SI CONSTRUCTII VANATORESTI EXISTENTE

Amenajările vânătoreşti prezintă o mare importanţă pentru o mai bună gospodărire a fondului cinegetic.

Amenajările sunt lucrări care aduc unele modificări condiţiilor naturale existente în teren cu scopul de a crea condiţii favorabile existenţei vânatului, sau pentru a facilita observarea şi recoltarea acestuia.

Potecile de vânătoare sunt amenajări vânătoreşti şi au ca scop uşurarea deplasării în teren, facilitarea observării şi recoltării vânatului precum şi combaterea răpitoarelor. Panta potecii nu trebuie să depăşească 20%, să nu fie cunoscute de localnici, şi să faciliteze legătura cu instalaţiile din teren.

Pe fondul de vânătoare 18 Raul Targului există 25,9 km poteci de vânătoare. Scăldătorile există in mod natural şi se menţin de-a lungul anilor.Acestea sunt

indispensabile pentru cerb şi mistret,iar acolo unde lipsesc se impune executarea acestora.Dacă acestea lipsesc vânatul părăseşte zona.

Conform instrucţiunilor,trebuie o scăldătoare la trei exemplare de urs,una la cinci exemplare de cerb şi căprior şi una la zece exemplare de mistreţ.

In cuprinsul fondului nu sunt necesare amenajări de scăldători,deoarece reţeaua hidrografică este bine reprezentată şi uniform repartizată pe suprafaţa fondului.

Hrănitorile sunt instalaţii acoperite sub care se pune hrana destinată vânatului pentru a nu fi expusă ploii şi zăpezii.



Pentru cervide se recomandă hrănitorile de tip ciupercă şi de tip iesle.Specialistii se pronunţă pentru hrănitori mai mici şi mai dese pentru a nu fi concentrări mari de vânat.

Solul sub hrănitoare trebuie să rămână uscat.

Hrănitorile se vor amplasa în locurile de iernat ale vânatului,să fie accesibile vânatului şi personalului de specialitate,pe cât posibil lângă cursurile de apă.

De asemenea se vor amplasa in locuri cu vizibilitate pentru vânat pentru ca acesta să observe eventualii duşmani.

Conform datelor pe acest fond există 32 hrănitori. Domeniul de utilizare - hrănirea suplimentara a cervidelor. Caracteristici tehnice principale:- Lungime - cca. 1,90 m- Lăţime - cca. 1,40 m- înălţime - cca. 2,00 m- Troaca - lungime - cea. 1,70 m; lărgime - 0,20 m; adâncime - cea. 0,15 m

- Grătarul merge pana la acoperiş si ajunge pana la 35 cm de sol;- Distanta intre şipcile grătarului 8-10 cm;- Hrănitorul se orientează cu latura mare perpendicular pe direcţiavântului dominant;- Alături se montează o troaca pentru hrana consistenta: porumb ,napisfecla grăunte. Posibilităţi de procurare: - din producţia interna.

Depozitele de hrană. Sunt instalaţii pentru depozitarea în zonă a unor cantităţi mai mari de hrană necesare pentru tot sezonul de hrănire complementară a vânatului, depozite amplasate în apropierea punctelor de hrănire pentru a înlesni distribuirea hranei la acestea.

Pe acest fond există 2 depozite de hrană.

Depozitele de hrană sunt adăposturi de forma unor şoproane unde se depozitează furajele şi fânul.

În orice situaţie se are în vedere ca:- nutreţul însilozat să fie izolat de aer şi prin fermentare să rezulte o hrană pentru

vânat- să se asigure scurgerea lichidului provenit din fermentare- să se însilozeze plante corespunzătoare- să se administreze sare în masa verde în procent de 1-2%Domeniul de utilizare: - depozitarea furajelor pentru hrana vânatului sub adăpost



Sărăriile. Sunt necesare atât iarna cât şi vara. Sarea constituie unul din elementele indispensabile pentru cervide.

Ea se administrează vânatului sub formă de blocuri, sfărâmată şi amestecată cu argilă în locuri anume amenajate cunoscute sub denumirea de sărării. Cele mai des întâlnite modele sunt: sărăria în cioată, în scobitura unui trunchi doborât sau în troacă de lemn.

Acestea se amplasează lângă hrănitori la 15-20 de m, uneori sarea fiind pusă chiar în hrănitoare.

In acest fond există 70 sărării .

Tipuri de sărării

Observatoarele. Sunt destinate observării şi recoltării vânatului şi sunt utilizate la cervide,mistreţ şi urs. De obicei sunt construcţii ridicate pe piloni, la 4-8 m şi de cele mai multe ori acoperite. Amplasarea observatoarelor trebuie să se facă în locuri de unde va putea observată o suprafaţă cât mai mare şi să poată fi folosite un timp îndelungat.

La amplasare să se ţină cont de:- direcţia vântului- locul de trecere pentru vânat- modul în care cade lumina soarelui sau a lunii- acestea să fie camuflate



În acest fond există 2 observatoare acoperite, construite in perioada in care era permisa vanarea ursilor la nada.

Un număr mai mare de observatoare face posibilă o mai bună cunoaştere a efectivelor şi deci a exemplarelor de selecţie.

Domeniul de utilizare: - urmărirea vânatului; observarea vieţii animalelor; fotografierea sau filmarea unor aspecte din comportarea animalelor şi păsărilor.

StanduriSunt instalaţii destinate aproape exclusiv vânătorilor colective şi au rol exclusiv de

recoltare fiind ridicate de la sol la o înălţime de 1,5-3 m.Ele se amplasează pe linii de vânătoare şi au ca scop camuflarea şi ocrotirea

vânătorului.Pentru vânătorile de mistreţ, dar mai ales de urs se execută standuri înalte ce pot

adăposti doi vânători.Pentru vânătoarea de mistreţi ele pot fi mai joase sau chiar amenajate pe sol.Pe acest fond de vânătoare sunt 12 hochstanduri.

Colibele de vânătoareSunt destinate adăpostirii personalului de teren şi vânătorilor. Se amplasează în

puncte mai greu accesibile şi în apropierea unei surse de apă potabilă. Este prevăzută cu o singură cameră. In fondul de vanatoare studiat exista o coliba de vanatoare, care constituie loc de odihna si adapost atat pentru personalul de teren dar si pentru vanatori.

Situatia constructiilor si amenajarilor existente se prezinta astfel: Tabel 19

Nr.crt

Specificatie Nr. existent

AmplasareUP/parcela



1 Hranitori cervide 32 III/ 67,77,79,81IV/ 18,25,31,36,37,38,39,44,60,58,,71V/ 47(2), 48,49,50,58,66,72,88,91,96,101,111VI/ 14,18,22,74

2 Sararii 70 III/ 67,77,79,81IV/ 18,25,31,36,37,38,39,44,60,58,,71V/ 47(2), 48,49,50,58,66,72,88,91,96,101,111VI/ 14,18,22,74

3 Observatoare 2 V/ 25, 564 Depozite de hrana 2 V/ 25,555 Colibe de vanatoare 1 V/556 Standuri 12

3.8. RECOLTAREA ŞI VALORIFICAREA VANATULUI

Recoltarea se face prin împuşcarea vânatului, care are două scopuri distincte:- valorificarea trofeelor şi a cărnii- selecţia artificială prin care se urmăreşte extragerea exemplarelor bolnave, rănite,

sau rău conformate, în acest caz sunt vizate exemplarele din segmentul inferior al populaţiei.

Recoltarea se face pentru fiecare specie, în anumite perioade ale anului bine stabilite prin lege.

CERBUL

Recoltarea cerbilor se face cu arma la pândă, în locurile frecventate de vânat, sau vânătoarea la dibuit.

Vânătoarea la pândă se combină de multe ori cu chemarea cerbului cu ajutorul unor scoici, cu chemători speciale sau chiar cu a unei simple sticle de lampă cu care se imită boncănitul cerbului. Timpul cel mai indicat pentru pândă este în zori sau în amurg, iar vânătorul trebuie să ajungă la locul de pândă cu 1-2 ore înainte de timpul de apariţie a vânatului.

Vânătoarea la dibuit pretinde o cunoaştere a terenului foarte bună, cere o oarecare experienţă, un văz bun şi un auz ascuţit

Perioada de vânătoare la masculi este 10 septembrie-15 noiembrie (pentru trofeu) si 1 septembrie-15 noiembrie (exemplarele de selectie). Recoltarea ciutelor se face numai cadrul selecţiei de personal calificat şi conştiincios, care va urmări extragerea pieselor bătrâne, sterpe, bolnave şi rănite. Viţeii slabi, masculii fără viitor sunt şi ei obiectul acestei acţiuni. Recoltarea acestora se face între 1 septembrie-15 februarie.

In general masculii de selecţie se scot înaintea perioadei de boncănit iar cei de valoare după terminarea boncănitului.

In toate cazurile împuşcarea se face pe bază de autorizaţie eliberată de gestionarul fondului, cu armă ghintuită de calibrul 8-9.



Principala valoare a cerbului constă în trofeu care este constituit de din coarne şi craniu cu maxilarul superior care vor fi montate după prelucrare pe o tăblie de lemn.

Blana şi coarnele sunt cotate ca valoroase, fiind căutate atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă.

CAPRA NEAGRA

Recoltarea caprei negre se poate face la pândă, la dibuit,. împuşcarea se face cu armă cu glonţ.

Perioada de vânătoare pentru este 15 octombrie –15 decembrie, pentru exemplarele de trofeu si 01 septembrie – 15 decembrie pentru exemplarele de selectie.

In situatia concreta din fondul de vanatoare analizat, rezultatele cele mai bune se obtin in prima jumatate a acestei perioade, datorita faptului ca vremea in zona varfului Iezer, unde se afla ciopoarele de capre negre este foarte capricioasa, dupa 15 noiembrie patand cadea zapezi care sa duca la retragerea animalelor la limita padurii. Pentru vanarea caprelor negre sunt doua cai de accea, una mai usoara, pe Valea Portareasa(pe unde se poate urca cu masina pana la limita golului alpin) si una pe Valea Batrana.

Impuşcarea se face pe baza unei autorizaţii ce se eliberează de gestionarul fondului în limita planului de recoltă.

MISTREŢUL

Recoltarea mistreţilor se face între 1 august şi 15 februarie, cu autorizaţie eliberată de gestionarul fondului de vânătoare. Se admit cu autorizaţii speciale recoltarea la pândă în culturi agricole.

In acest fond de vanatoare recoltarea mistretilor se vace pe baza de autorizatie de vanatoare colectiva de catre membrii grupelor de vanatori, prin metoda “la goana” Goana se organizează cu gonaci si cu câini.hartuitori.

Rezultatele cele mai bune se obtin in perioadele cu zapada, care permit o observare mai buna a miscarii vanatului. Pentru reuşita vânătorii terenul trebuie cercetat în dimineaţa zilei în care se organizează ieşirea. Când nu este zăpadă, urmele sunt greu de observat şi rezultatul vânătorii rămâne îndoielnic.

Trofeul este constituit de colţi,blana şi părul lung din coamă.

URSUL

Acesta se recoltează pe baza de aprobare specială,în perioada 1 septembrie-31 decembrie la goană. La goanele organizate la urs vanatorii sunt asezati in hochstanduri,



cate doi pentru a preintampina efentualele riposte ale ursului ranit sau a unei ursoaice cu pui. Se interzice împuşcarea ursoaicelor cu pui.

Impuşcarea se face cu armă cu glonţ.Trofeul îl constitue blana şi craniul.

Alte specii care se mai pot vâna pe acest fond sunt:- capriorul-15 mai-15 octombrie (masculul) 01 septembrie- 15 februarie(femela)-cocosul de munte- 20 aprilie – 10 mai- lupul: se vânează cu autorizaţie specială, 15 septembrie-31 martie- vulpea: tot anul- pisica sălbatică: 15 septembrie-31 martie- viezure: 01august-31 martie- jderii: 15 septembrie-31 martie- dihorul: 15 septembrie-31 martie- nevăstuica: 15 septembrie-31 martieValorificarea vânatuluiPrin valorificare se urmăreşte obţinerea unor venituri materiale, prin valorificarea

trofeelor, cărnii şi blănii vânatului.Se valorifică în special trofeele de cerb, capra neagra şi căprior (coarnele), blana de

urs şi craniul, colţii de mistreţ.Pentru animalele a căror carne se valorifică se impune ca aceasta să fie verificată la

laboratoare pentru depistarea diferiţilor viruşi şi paraziţi şi prevenirea îmbolnăvirilor.Trofeul, constituit din coarne, craniu, sau blana este retinut de vanator, iar carnea se

valorifica separat.

3.9. TROFEE OBŢINUTE

Din datele extrase din fişa fondului, cu privire la trofeele de vânat extrase menţionăm că în sezonul de vânătoare 2007/2008 au fost extrase următoarele trofee:

Un trofeu de capra neagra evaluat la 92.70 puncte. Un trofeu de cerb de 191.90 puncte.In sezonul de vânătoare 2008/2009 s-au extras următoarele trofee:Un trofeu de cerb de 200.71 de puncte.Două trofee de urs de 366.91 şi respectiv 56.50 de puncte.In sezonul de vânătoare 2010/2011 se vor vâna exemplarele propuse pentru recoltă

din speciile din acest fond de vânătoare.

3.10. REZULTATE ECONOMICE OBŢINUTE ÎN ULTIMII 3 ANI



In cadrul A.J.V.P.S. Arges, vânătorile se practică in general de vânători români. Dar in limita cotelor de recolta aprobate se pot organiza partide de vanatoare si cu vânători străini.

Rezultate economice Tab.19

Vânat Nr.

ex

emp

lare Valori încasate

Valoare carne Total

Trofeu Organizare Foc greşit Kg / lei

2007Mistreţ - - 25 € - - 25 €Urs(foc greşit)

- - 275 € 275 € - 550 €

Urs 1 7395 € 275 € -98 kg

1176lei 7670 €

1176 lei

Cerb 1 2725 € 120 € -170 kg

2040 lei3245 €2040lei

Mistreţ 1 230 € 150 € - -- 380€Total 11.870 € 3.216 lei

2008Cerb

1 3040 € 50 € -193 kg

2123 lei3.250 €2.123 lei

Total 3.250 € 2.123 lei

2009

Urs 1 7000 € 305 € -102 kg

1.122 lei7.305 €

1.122 leiCerb - - 90 € - 90 €Total 7.395 € 1.122 leiTotal general 22.515 € 6.461 lei

Aceste vânători s-au organizat cu vânători străini. La acestea se adauga rezultatele obtinute de catre vanatorii romani, in baza cotizatiei anuale, sau a unei cotizatii suplimentare.



CAPITOLUL IV

PROPUNERI PENTRU COMPLETAREA SI CORECTAREA AMENAJARII IN FUNCTIE DE EVOLUTIA SITUATIEI DIN TEREN SI EVOLUTIA

EFECTIVELOR DE VANAT

4.1. Propuneri de imbunatatire a organizarii fondului de vanatoare, a pazei , a combaterii braconajului si a prevenirii imbolnavirilor.

In general, fondul de vanatoare 18 Raul Targului este bine gospodarit. Cu toate acestea, paznicul de vanatoare nu reuseste sa isi indeplineasca in totalitate si la termenele stabilite obligatiile ce ii revin. Prin masurile luate de catre personalul de specialitate, pentru o mai eficienta gospodarire a terenului de vanatoare amintim;

- păşunatul ar trebui oprit în păşunile aflate în imediata vecinătate a pădurii- este obligatorie purtarea jujeului, de către câinii ciobăneşti - combaterea câinilor hoinari din zonă, aceştia pe lângă faptul că hăituiesc vânatul,

pot transmite şi o serie de boli în rândul acestuia.Paza se realizează prin patrularea pe fond, patrulare care trebuie combinată cu

staţionarea în anumite locuri de observaţie camuflate şi bine alese pentru a se vedea animalele şi persoanele care circulă pe teren.

In cazul descoperirii de urme ale eventualilor braconieri se vor intensifica măsurile de pază, se va organiza pânda în teren pe toată suprafaţa dar mai ales în zona unde au fost descoperite urme.

Bolile vânatului pot fi destul de numeroase. Cele mai evidente semne ale îmbolnăvirii sunt tuşea, blana zburlită, slăbirea, trofeele slabe.

Pentru a depista cazurile şi natura îmbolnăvirilor este necesară cunoaşterea bolilor şi modul cum se manifestă ele. Cei mai importanţi factori care cauzează boli vânatului sunt bacteriile, virusurile şi paraziţii.

Unele boli sunt transmise de animalele domestice ele având efecte foarte păgubitoare cum ar fi febra aftoasă, pesta porcină, gălbeaza sau turbarea.

Cervidele pot suferi de parazitoze externe (păduchi, căpuşe), hipodermoze datorită unor muşte care-şi depun ouăle în pielea animalelor, căpiala falsă, febra aftoasă, diarea.

Mistreţul se poate îmbolnăvi de pestă porcină, trichineloză.Pentru a preveni îmbolnăvirea vânatului acesta trebuie bine îngrijit pentru că

organismele viguroase pot lupta mai bine cu bolile.



4.2. Imbunatatirea conditiilor de hrana naturala, de liniste, de adapost si de ocrotire a puilor.

Hrana, linistea si adapostul sunt cei trei factori determinanti ai raspandirii vanatului in biotopul sau. Fara hrana si adapost vanatul nu poate supravietui, iar fara liniste nu poate beneficia de ceilalti doi factori.Hrana, linistea si adapostul vanatului sunt in stransa concordanta cu modul de conducere a arboretelor si cu existenta pajistilor si pasunilor alpine.Vanatul beneficiaza de o hranire naturala corespunzatoare numai daca este asigurat un echilibru intre posibilitatile de hranire ale statiunii si efectivele de vanat.

Arboretele din cuprinsului fondului de vanatoare 18 Raul Targului sunt gospodarite in regimul codru.

„Amenajarea pădurilor pentru viaţa sălbatică implică în primul rând menţinerea sau crearea unui mediu forestier care să satisfacă cerinţele de habitat ale speciilor luate în calcul.

Distribuţia animalelor în pădure este influentata de urmatorii factori: vârsta, mărimea, fauna, compoziţia floristică precum şi structura internă a pădurii dar şi distribuţia zonelor împădurite de-a lungul peisajului.

„Folosirea parchetelor ca loc de hrană de către animalele sălbatice este adesea influenţată de forma şi mărimea parchetelor. Distanţa până la marginea pădurii este probabil factorul critic pentru mai multe animale,majoritatea ungulatelor hrănindu-se în parchete, dar retrăgându-se în arboretele adiacente pentru adăpost.

Multe tăieri mici, cu margini neregulate crează condiţii mult mai prielnice pentru vânat decât câteva ochiuri mari cu margini drepte. Marginile de masiv sunt adesea considerate foarte propice pentru dezvoltarea vieţii sălbatice deoarece multe specii de păsări şi mamifere abundă de-a lungul marginilor de masiv" (J.M. Peek, 1997).

Codrul este regimul adecvat existenţei cerbului şi ursului Pentru o mai buna gestionare a efectivelor de vanat existente in fondul de vanatoare

18 R. Targului si conducerea lor spre efectivele optime se impun unele masuri cum ar fi: Executarea exploatărilor va trebui să se facă pe cât posibil în lunile ianuarie-

martie, eşalonat pe tot intervalul astfel încât exemplarele tăiate să fie utile pentru hrănirea vânatului care consumă cu plăcere lujeri.

De asemenea se va urmarii corelarea taierilor cu anii de fructificatie si executarea lor in raport cu instalarea si dezvoltarea semintisului viabil din speciile de valoare.

Executarea taierilor rase pe suprafete mici si deschiderea de ochiuri de regenerare, care pot constitui excelente zone de boncanit.

Raportul între vânat şi vegetaţie se stabileşte pe un teritoriu întins,concentrările sezoniere generează o determinare a echilibrului cu efecte păgubitoare în plantaţii.

Gospodărirea pădurilor are o influenţă puternica asupra vieţii vânatului deoarece acesta aici se hraneste,se adaposteste si se odihneste.

Pasunile existente în cadrul fondului reprezintă aproximativ 27 % din suprafata fondului si reprezinta o sursă de hrană superioară calitativ faţă de ce găsesc cervidele în pădure.

Pana să se cosească fânul vânatul are asigurată liniştea.



Totodată trebuie stopat păşunatul în fondul forestier. Principalii concurent la hrana vanatului il reprezinta ovinele si bovinele. Speciile de vânat de pe acest fond nu sunt concurenţi la hrană pe fâneţe sau pe păşuni, în schimb animalele domestice duse la păşune în golul alpin sau in mediul forestier pot consuma hrana vânatului,care în perioada de iarnă devine foarte puţină obligând vânatul să migreze sau să producă pagube sectorului silvic prin roaderea scoarţei puieţilor tineri

Pentru îmbunătăţirea calităţii păşunilor se impune reglementarea păşunatului, stabilirea şi respectarea numărului suportabil de animale pentru o păşune.

Păşunile sunt compuse din diferite specii de graminee în asociaţie cu trifoi si lucerna.„Păşunatul în zonele de interes cinegetic nu se rezumă la concurenţa la hrană, ci în

majoritatea cazurilor animalele domestice sunt purtătoarele multor boli ce produc pagube mari în intervale mici de timp.” (V. Hesterov).

„Conflictul de interese dintre vânat şi animalele domestice duse la păşune în pădure, apare mai cu seamă în locurile de iernat a vânatului, dacă oile i-au mâncat hrana în timpul verii” (Cornişa, A.N.).

Pentru sporirea capacităţii trofice a arboretelor de pe cuprinsul fondului de vânătoare trebuie luate anumite masuri in modul de gospodarire a arboretelor.Se stie ca modul de gospodarire, compozitia, consistenta si varsta arboretelor influenteaza indirect efectivele si calitatea vanatului.

Se recomandă sa se introduca în cultură o serie de specii cum ar fi: paltinul, frasinul, mărul, părul, cireşul, dar şi specii de subarboret care cu ocazia aplicării operaţiunilor culturale trebuie menţinute în teren.Se recomandă menţinerea şi promovarea speciilor prezente in teren astfel încât vânatul să dispună de o sursă de hrană mai variată.

De asemenea nu trebuie neglijate speciile arbustive cum ar fi păducelul, socul, măceşul, alunul, cornul, etc.

Se cunoaste ca arboretele amestecate sunt mai valoroase şi mai rezistente la acţiunea distructivă a factorilor de mediu.

Frasinul, acerineele, alunul, salba, socul şi nu numai asigură prin volumul mare de masă vegetală produsă o cantitate apreciabilă de hrană cervidelor. De la aceste specii se pot recolta frunzare care alături de hrana obţinută de pe ogoarele special cultivate pentru hrana vânatului constituie o rezervă de hrană complementară pentru perioada de iarnă.

De asemenea prunul, mărul, părul, cireşul constituie o sursă de hrană ce atrage în special ursul, specie la care efectivele reale le depăşesc pe cele optime.

Printr-o corecta aplicare a măsurilor silviculturale şi printr-o gospodărire corectă a efectivelor de vânat se poate conta pe o creştere considerabilă a potenţialului cinegetic din acest fond de vânătoare.

Pentru asigurarea liniştii vânatului şi ocrotirea puilor trebuie luate unele masuri speciale cum ar fi:

-Combaterea câinilor hoinari, tot timpul anului, iar câinii însoţitori ai turmelor să nu fie mai mare de doi la o turmă -Interzicerea liberei circulaţii în pădure;

-Interzicerea păşunatului-Interzicerea întrebuinţării câinilor gonitori în perioada de împerechere şi fatare-Protejarea subarboretului, eventual extinderea lui, desişurile constituind loc prielnic

de adăpost pentru numeroase specii de vânat-Trasarea corectă a potecilor de vânătoare



-Crearea unor rezervaţii sau zone de protecţie, permanente sau sezoniere în cazul în care se ştie unde este localizată femela cu progenitura ei

-Evitarea zgomotelor cu care vânatul nu este obişnuit pentru a nu părăsi zona.- Menţinerea condiţiilor de linişte în special în perioada de creştere a puilor.

4.3. Masuri propuse pentru evitarea pagubelor cauzate de vanat in culturile agricole, forestiere si in zootehnie.

Mărirea efectivelor de vânat până la atingerea efectivului optim, presupune stabilirea unor obiective şi măsuri ce se vor lua pentru menţinerea echilibrului silvocinegetic şi a reducerii până la stopare a efectelor dăunătoare produse de vânat asupra sectorului silvic si agricol

Densitatea populaţiilor de ungulate poate fi ţinută sub control prin vânătoare fiind cea mai ieftină şi mai preferabilă metodă de control a pagubelor produse de acestea.

Singura metodă de evitare a pierderilor pricinuite prin roaderea puieţilor şi consumarea culturilor este aceea de a menţine un efectiv optim precum şi de a evita aglomerările de efective în anumite puncte.

Un rol important îl au răpitoarele,care simţind aglomerările de populaţii de cervide în anumite zone nu le permit să staţioneze în acelaşi loc.

Pentru menţinerea echilibrului intre fauna si celelalte sectoare se impune luarea unor masuri.

Tratamentele ce se vor aplica să păstreze o structură echilibrata a arboretelor pe clase de vârsta astfel încât sa asigurare hrana şi adăpost.

Lucrările silvice să fie programate şi să se desfăşoare în afara perioadelor de reproducere a vânatului.

Asigurarea pe timpul iernii a hranei complementare, în special hrana suculentă şi sare. Introducerea ogoarelor de hrană si pe timpul verii si introducerea in acestea a sfeclei furajere şi a napilor. Astfel mistreţii nu vor mai râma păşunile şi fâneţele şi nici nu vor părăsi fondul de vânătoare.

Sa se planteze arbori şi arbuşti fructiferi şi totodată protejarea acestora pentru a nu fi roşi de cervide înainte de a fi capabili să fructifice;

Interzicerea păşunatului în pădure. Compoziţia arboretului să fie astfel stabilită încât să satisfacă într-o cât mai mare

măsură cerinţele principalelor specii de vânat, cât şi funcţiile de protecţie şi producţie a pădurii.

Scăldătorile existente în cadrul fondului sunt naturale şi suficiente pentru vânatul existent pe acest fond.

Numărul de scăldători conform instrucţiunilor trebuie să fie una la trei exemplare de urs, una la 5 exemplare de cerb şi căprior, şi una la 10 exemplare de mistreţ.

Pe teritoriul fondul de vânătoare 18 Raul Targului, agricultura se practică pe portiuni mici, suprafeţele agricole aparţinând în totalitate proprietarilor din comunele învecinate.



In această zonă vânatul are multiple avantajele. In primul rând se înregistrează o mecanizare destul de slabă a lucrărilor agricole, lucrările făcându-se încă manual sau cu atelaje favorizează menţinerea vânatului instalat în culturile agricole.

Datorită suprafeţelor în general mici ale fiecărui proprietar, se instalează în teritoriu un mozaic de culturi agricole, fâneţe şi chiar livezi,fiind favorabil vânatului.

Terenul agricol, reprezintă aproximativ 18 % din suprafaţa fondului si este cultivată cu porumb, sfeclă, cartof,creându-se astfel un mozaic preferat mai ales de mistret.. O parte a suprafeţei agricole este compusă din fâneţe dintre care o mare parte sunt ameliorate cu trifoi, lucerna sau alte specii de graminee mai productive. Livezile sunt numeroase şi sunt concentrate în preajma satelor de pe raza fondului de vânătoare cele mai răspândite specii sunt prunul, mărul şi părul. Nu de puţine ori ursul vine şi se ospătează în aceste livezi producând pagube mari nu atât prin consumul fructelor cât prin ruperea crengilor de la pomii fructiferi.

In cadru fondului de vânătoare se mai întâlnesc şi 2 722 ha de păşune.Specia de vânat cea mai păgubitoare pentru agricultură este mistreţul. De multe ori a

făcut pagube în culturile de porumb, cartofi, unde pe lângă consumarea culturilor mai aduc pagube şi prin râmarea fâneţelor în căutare de larve, rizomi sau chiar şoareci.

Ursul produce de asemenea pagube însemnate la porumb si in livezi unde rupe pomii fructiferi.

Pagube minore mai poate produce şi căpriorul şi cerbul mai ales în perioada de iarnă,prin roaderea cojii puieţilor din plantaţiile tinere sau consumarea lujerilor terminali. Aceste pagube se produc şi în cazul concentrării vânatului în anumite zone mai ales când stratul de zăpadă est gros şi împiedică deplasarea vânatului pentru procurarea hranei.

La modul general,se poate spune ca agricultura are asupra faunei influente pozitive si negative,dar si fauna influenteza pozitiv agricultura prin distrugerea rozătoarelor de către vulpi şi alţi răpitori.

4.4. Necesarul de amenajari cinegetice si compararea cu situatia din teren

Specificatie Necesar ExistentPoteci vanatoare –km - 43.5 25.9Terenuri de hrana - ha- 14,5 2,5Sararii 70 70

Dupa cum se observa din tabelul de mai sus, numarul amenajarilor cinegetice nu este suficient, urmand a se completa pana la necesar, amplasarea facandu-se in concordanta cu concentrarea vanatului.La amenajarile existente se vor executa lucrari curente de intretinere, se vor curati potecile acolo unde au crescut arbustii sau au avut loc alunecari de teren.



4.5. Necesarul de instalatii cinegetice si compararea cu situatia actuala

Specificatie Necesar ExistentHranitori cervide 40 32Observatoare 2 2Standuri de vanatoare 27 12Depozite de hrana 2 2

Din analiza tabelului se constata ca, in general, numarul instalatiilor cinegetice existente nu este suficient, motiv pentru care se va propune construirea acestora acolo unde este mai multa nevoie de ele. La instalatiile existente se vor executa lucrari curente de reparatie si intretinere.

4.6.Constructii vanatoresti necesare, comparativ cu situatia actuala

Datorita faptului ca necesarul de constructii vanatoresti este satisfacut, nu mai este nevoie de propunerea construirii altora.

La coliba de vanatoare existenta se vor executa lucrari curente de intretinere si reparatii:

-se va tencui si zugravi interiorul acolo unde este nevoie;- se va repara acoperisul (dupa necesitati);- se vor face lucrari de reparatii la gardul exterior.

4.7. Stabilirea necesarului de hrana complementara si sare, pentru principalele specii de vanat, pentru urmatoarele 3 sezoane

Hrana complementară reprezintă hrana administrată de om vânatului în perioada iarnă-primăvară. Vânatul dispune de cantitate de hrană suficientă când este păstrat un echilibru între posibilităţile de hrănire ale staţiunii şi efectivul de vânat. Atunci când le lipseşte de hrana necesară vânatul produce pagube plantaţiilor tinere prin decojirea şi păşunarea puieţilor sau prin distrugerea culturilor agricole.

Pentru aceasta este nevoie să se apeleze la culturi speciale de plante pentru vânat, din specii leguminoase de lucerna, trifoi, napi sau varză furajeră.

Hrana complementară este recoltată de om la momentul potrivit şi depozitată în silozuri, magazii şi constă din fân,frunzare, ghindă, jir, castane, sfeclă, napi porceşti.

Când hrana naturală nu este suficientă se vine cu o cantitate de hrană complementară astfel încât vânatul să nu sufere de foame şi nici să nu producă pagube vegetaţiei silvice sau culturilor agricole.

Vanatul consuma hrana complementara in general dupa 15 noiembrie, functie de evolutia vremii si a stratului de zapada. Administrarea hranei complementare are mai multe scopuri si anume:

- ajuta vanatul sa treaca peste perioada critica;- mentine starea de vigoare si sanatate, impiedicand scaderea greutatii corporale,-micsoreaza pagubele produse in arborete, livezi si culturi agricole;- impiedica migrarea spre fondurile invecinate;



In contractul de gestionare a fondului de vanatoare sunt precizate cantitatile minime de hrana, dar pentru o mai buna rentabilitate a fondului de vanatoare, acestea trebuie majorate.

Necesarul de hrană recomandată detaliat pe sortimente pentru fiecare specie pentru un exemplar într-o zi ar arăta în felul următor:

Specia Furaje fibroase(fan,

lucerna,frunzare)

Furaje concentrate

Furaje suculente

Sare

Ratie/ex

Ratie/specie

Ratie/ex

Ratie/specie

Ratie/ex

Ratie/specie

Ratie/ex

Ratie/specie

Sezonul 2010/2011Cerb comun 360 23400 96 6240 360 23400 7 455Mistret - - 90 7650 54 4590 2 170Caprior 56 1960 36 1260 60 2100 5 175Capra neagra 120 12000 48 4800 48 4800 5 500Urs - - 360 7200 240 4800 10 200

Total sezon 37360 27150 39690 1495Sezonul 2011/2012

Cerb comun 360 25920 96 6912 360 25920 7 360Mistret - - 90 9180 54 5508 2 204Caprior 56 1960 36 1260 60 2100 5 175Capra neagra 120 11760 48 4704 48 4704 5 490Urs - - 360 7200 240 4800 10 200

Total sezon 39640 29256 43032 1429Sezonul 2012/2013

Cerb comun 360 27000 96 7200 360 7200 7 540Mistret - - 90 9900 54 5940 2 220Caprior 56 1680 36 1080 60 1800 5 150Capra neagra 120 11640 48 4656 48 4656 5 485Urs - - 360 7200 240 4800 10 200

Total sezon 40320 30036 24396 1595

Hrana complementară pentru vânat se produce o parte pe ogoarele de hrană din cadrul fondului în cazul furajelor uscate,iar o parte se cumpără direct de la producătorii din zonă.

Lucerna (Medicago sativa)Este una dintre cele mai importante plante pentru vânat, atât în stare verde cât şi sub

formă uscată sub formă de fan. Dă recolte mari la hectar, în medie 20000-40000 kg masă verde la hectar, sau 6000 kg fân la hectar. Dă 2-3 recolte pe an, rezultând o cantitate de aproximativ 12000-18000 kg la hectar, fân pe întregul an.

Se propune infiintarea unui hectar de lucerna. Pentru înfiinţarea unui hectar de lucerna sunt necesare circa 22 kg de sămânţă.



Trifoiul roşu (Trifolium pratense)Este o plantă aproape la fel de valoroasă ca şi lucerna, indicată pentru regiunile de

deal şi munte cu precipitaţii anuale de cel puţin 600mm. Recoltele la hectar sunt apropiate de ale lucernei, adică de aproximativ 4000 kg de trifoi uscat la hectar la o recoltă. Se folosesc 22 kg sămânţă de trifoi la hectar, semănarea se face la fel ca şi la lucerna cu o plantă de protecţie, adică cu ovăz în aceeaşi cantitate la hectar.

Se propune înfiinţarea unei suprafeţe de 1,0 ha cu trifoi roşu.Insămânţarea se face la o adâncime de 1-3 cm în sol afanat bine după care se execută şi o tăvălugire.

De asemenea, pentru anul 2010 s-a propus cultivarea unui ha de teren cu cartofi si 2 ha cu porumb, care sa constituie hrana complementara pentru vanat.

Frunzarele se recoltează de la frasin, ulm, sorb, arţar, salcie căprească, plop tremurător, specii ce se găsesc în cuprinsul fondului de vânătoare. Datorită suprafeţei mari care s-a propus pentru a se înfiinţa cu lucerna şi trifoi şi având în vedere producţia mare ce o realizează aceste specii la hectar şi calitatea mult mai bună a acestor furaje, s-a propus pentru anul în curs 2010 achiziţionarea unei cantităţi mai mici de frunzare.

Hrana concentrată va fi constituită aproape în exclusivitate din porumb cumpărat de la producătorii din zonă.

Hrana granulată pentru urs va fi de asemenea cumpărată de la producători Sarea are un rol important în metabolismul animalelor. La cervide sarea este

indispensabilă. Pentru cervide se amplasează una sau două sărării la 100-200 ha de pădure.Cele mai indicate sărării sunt cele înalte de la sol,deoarece se previne infestarea cu

diverşi microbi



CAPITOLUL V

AMPLASAREA AMENAJARILOR, INSTALATIILOR CONSTRUCTIILOR VANATORESTI SI A TERENURILOR DE HRANA

PENTRU VANAT

5.1. STUDIUL RĂSPÂNDIRII VÂNATULUI ÎN PERIOADA DE IARNĂ -PRIMĂVARĂ ŞI PROPUNERI PRIVIND DISTRIBUŢIA HRĂNITORILOR

În perioada iarna-primavara toate speciile de vanat se confrunta cu conditiile grele de viata datorate vremii si lipsei de hrana.

Cervidelor, în perioada de iarnă-primăvară prefera arboretele din clasele de vârstă III, IV şi V, cu consistenţă redusă şi cu subarboret,unde găsesc condiţii de adăpost şi de hrană.

Cerbul carpatin se găseşte vara sus la munte în jurul tăieturilor inundate de tufe şi arbuşti,iar toamna şi iarna în schimb el coboară la jir şi la esenţele foioase.

La unele specii există cazuri când locul de vărat se găseşte la distanţă de locul de iernat cum se întâmplă în cazul ursului. Deplasările sezoniere ale ursului carpatin condiţionate de hrană sunt bine cunoscute. Insuficienţa sau lipsa jirului îl determină să coboare la merii şi perii pădureţi aflaţi la altitudini mai joase, la porumbişti sau la grădinile cu pomi fructiferi.

Pentru o buna amplasare a hrănitorilor trebuie sa se cunoasca locul de iarnă şi cel de vară al efectivului de cervide,astfel se riscă să se instaleze hranitorile in locurile pentru iernat exact în locul de vară cu efect negativ.

Cervidele pe perioada iernii,se grupeaza in carduri,masculii in carduri separate fata de ciutele si viteii din primavara respectiva.Cardurile se concentreza pe versanti si culmi insorite,unde beneficiaza de un spor de caldura si un strat de zapada mai subtire.Densitatea de hrănitori şi numărul acestora depinde de aceste concentrari si asocieri in carduri.

Se consideră optim a se construi mai multe hrănitori de mărime mai mică astfel încât să nu conducă la formarea de concentrări ale vânatului la hrănitori, deoarece în asemenea condiţii exemplarele puternice vor înlătura exemplarele mai slabe sau tineretul. La fel se va proceda şi cu amplasarea sărăriilor.



Hrănitorile trebuie amplasate în zone însorite, ferite de vânt cu strat de zăpadă mai puţin gros, şi în locuri uşor accesibile pentru alimentarea acestora cu nutreţ,să nu fie în desiş ci în margine de masiv sau în pădure rară întrucât vânatul să poată vedea în jur eventualii duşmani,în locuri liniştite, astfel încât vânatul să nu fie speriat şi deranjat în timpul hrănirii,langa o apa curgatoare.

Mistreţului în perioada de iarnă-primăvară preferă arboretele din clasa I şi a II a de vârstă, desişurile cele mai mari unde se simte în siguranţă. Se stie ca este rezistent la intemperii,dar este sensibil la foame. Din această cauză în anii fără fructificaţie la jir şi ghindă sau cu ger mare ce face să îngheţe solul şi acesta să nu mai poată râma hrănirea complementară este mai necesară decât în cazul cervidelor.

Pentru mistreţ nu sunt necesare construcţii speciale,hrana se împrăştie în desişurile şi poienele frecventate de aceştia, astfel încât să poată ajunge la ea tot cârdul.

Se interzice sa se împuşte vânatul la sărării şi hrănitori, nici chiar în scop de selecţie.

5.2 AMENAJĂRI ŞI INSTALAŢII NECESARE, DISTRIBUŢIA LOR PE CARTIERELE DE IERNAT

Amenajările vânătoreşti prezintă o mare importanţă pentru o mai bună gospodărire a fondului cinegetic.

Amenajările sunt lucrări care aduc unele modificări condiţiilor naturale existente în teren cu scopul de a crea condiţii favorabile existenţei vânatului, sau pentru a facilita observarea şi recoltarea acestuia.

Potecile de vânătoare sunt amenajări vânătoreşti şi au ca scop uşurarea deplasării în teren, facilitarea observării şi recoltării vânatului precum şi combaterea răpitoarelor. Panta potecii nu trebuie să depăşească 20%, să nu fie cunoscute de localnici, şi să faciliteze legătura cu instalaţiile din teren.

Scăldătorile există in mod natural şi se menţin de-a lungul anilor. Acestea sunt indispensabile pentru cerb şi mistret, iar acolo unde lipsesc se impune executarea acestora. Dacă acestea lipsesc vânatul părăseşte zona.

Conform instrucţiunilor, trebuie o scăldătoare la trei exemplare de urs,una la cinci exemplare de cerb şi căprior şi una la zece exemplare de mistreţ.

In cuprinsul fondului nu sunt necesare amenajări de adăpători, deoarece reţeaua hidrografică este bine reprezentată şi uniform repartizată pe suprafaţa fondului.

Hrănitorile sunt instalaţii acoperite sub care se pune destinată vânatului pentru a nu fi expusă ploii şi zăpezii.

Pentru cervide se recomandă hrănitorile de tip ciupercă şi de tip iesle. Specialiştii se pronunţă pentru hrănitori mai mici şi mai dese pentru a nu fi concentrări mari de vânat. Solul sub hrănitoare trebuie să rămână uscat.

Hrănitorile se vor amplasa în locurile de iernat ale vânatului,să fie accesibile vânatului şi personalului silvic,pe cât posibil lângă cursurile de apă.

De asemenea se vor amplasa in locuri cu vizibilitate pentru vânat pentru ca acesta să observe eventualii duşmani.

- Hrănitorul se orientează cu latura mare perpendicular pe direcţia vântului dominant;



- Alături se montează o troaca pentru hrana consistenta: ghinda ,napi, sfecla grăunte.

Depozitele de hrană. Sunt instalaţii pentru depozitarea în zonă a unor cantităţi mai mari de hrană necesare pentru tot sezonul de hiănire complementară a vânatului, depozite amplasate în apropierea punctelor de hrănire pentru a înlesni distribuirea hranei la acestea.

Depozitele de hrană sunt adăposturi de forma unor şoproane unde se depozitează furajele şi fânul.în orice situaţie se are în vedere ca:

- nutreţul însilozat să fie izolat de aer şi prin fermentate să rezulte o hrană pentruvânat

- să se asigure scurgerea lichidului provenit din fermentare- să se însilozeze plante corespunzătoare- să se administreze sare în masa verde în procent de 1-2%

Sărariile. Sunt necesare atât iarna cât şi vara. Sarea constituie unul din elementele indispensabile pentru cervide.

Ea se administrează vânatului sub formă de blocuri, sfărâmată şi amestecată cu argilă în locuri anume amenajate cunoscute sub denumirea de sărării. Cele mai des întâlnite modele sunt: sărăria în cioată, în scobitura unui trunchi doborât sau în troacă de lemn.

Acestea se amplasează lângă hrănitori la 15-20 de m, uneori sarea fiind pusă chiar în hrănitoare.

Observatoarele. Sunt destinate observării şi recoltării vânatului şi sunt utilizate la cei"vide,mistreţ şi urs. De obicei sunt construcţii ridicate pe piloni, la 4-8 m şi de cele mai multe ori acoperite. Amplasarea observatoarelor trebuie să se facă în locuri de unde va putea observată o suprafaţă cât mai mare şi să poată fi folosite un timp îndelungat.La amplasare să se ţină cont de:

- direcţia vântului- locul de trecere pentru vânat- modul în care cade lumina soarelui sau a lunii- acestea să fie camuflateUn număr mai mare de observatoare face posibilă o mai bună cunoaştere a efectivelor

şi deci a exemplarelor de selecţie.Domeniul de utilizare: - urmărirea vânatului; observarea vieţii animalelor;

fotografierea sau filmarea unor aspecte din comportarea animalelor şi păsărilor.

StandurileSunt instalaţii destinate aproape exclusiv vânătorilor colective şi au rol exclusiv de

recoltare fiind ridicate de la sol la o înălţime de 1,5-3 m.Ele se amplasează pe linii de vânătoare şi au ca scop camuflarea şi ocrotirea

vânătorului.Pentru vânătorile de mistreţ, dar mai ales de urs se execută standuri înalte ce pot

adăposti doi vânători.Pentru vânătoarea de mistreţi ele pot fi mai joase sau chiar amenajate pe sol.

Pe acest fond există 2 depozite de hrană.



In fondul de vanatoare 18 Raul Targului, numarul constructiilor si instalatiilor este apropiat de cel necesar. Cu toate acestea, avand in vedere evolutia viitoare a efectivelor pana la nivelul celor optime,numarul trebuie crescut, vizandu-se amplasarea acestora in zona concentrarilor de vanat. In tabelul urmator sunt prezentate constructiile si instalatiile ce se vor realiza si amplasarea lor. Tabel. 21

Nr. Crt

Specificatie Necesar Existent De Realizat

Amplasare UP/parcela

1 Hranitori cervide 40 32 8 IV/49, V/29,70,74,82,125,127VI/ 74,75

2 Poteci vanatoare 43,5 km 25,9 km 17,6km -3 Hranitori mistret 8 0 84 Standuri 27 12 155 Terenuri de hrana 14,5 2,5 12,0 In functie de

situatia proprietatii terenului

Modelele de hranitori, sararii, standuri si necesarul de materiale pentru constructia acestora sunt prezentate in anexele acestui proiect

5.3 AMPLASAREA OGOARELOR DE HRANA (CULTURI, PASUNI SI FANETE, PLANTATII DE ROS)

Pentru realizarea necesarului de hrana complementara a vanatului, in fondul de vanatoare 18 Raul Targului este necesara infiintarea a 5 ha ogoare de hrana (unul cu lucerna, unul cu trifoi,unul cu cartofi si 2 ha cu porumb). Aceste ogoare de hrana vor fi amplasate in marginea comunei Leresti si vor fi imprejmuite cu gard din plasa de sarma , montat pe babe de lemn, pentru a impiedica accesul animalelor, domestice sau salbatice.

Intretinerea pasunilor si fanetelorIntretinerea se realizeaza in primul rand prin cosit. Prin aceasta se realizeaza un ritm

de crestere normal si constant, eliminandu-se posibilitatea aparitiei altor specii cu valoare nutritiva scazuta.

Pentru intretinerea in bune conditii a pasunilor sunt necesare:- marirea productivitatii prin administrarea de ingrasaminte naturale;- samanta folosita trebuie sa fie de buna calitate;- vor fi curatate musuroaiele;- va fi eliminat pasunatul;Recoltarea, conditionarea si depozitarea furajelorRecoltarea, conditionarea si depozitarea furajelor, sunt elementele de care depind atat

cantitatea, dar in primul rand calitatea furajelor administrate.



Porumbul -recoltarea se face manual, atunci cand umiditatea boabelor este intre 25-30%.Depositarea se face in spatii uscate si bine aerate, la adapost de atacul rozatoarelor.

Cartoful - recoltarea se face in lunile septembrie-octombrie, manual. Conditionarea cartofilor depinde de recoltare, se inlatura tuberculii stricati sau vatamati in timpul recoltarii. Depozitarea se face in beciuri uscate, fara posibilitati de inghet.

Fanurile(trifoi, lucerna, etc,) - se recolteaza prin cosire. Depozitarea, dupa o foarte buna uscare prealabila, se face in fanare sau in clai amplasate pe terenuri cu panta usoara, ferite de inundatii.

Plantatiile de ros, destinate in special cerbului, se pot amplasa numai cu sprijinul si participarea organelor silvice din cadrul Ocolului Silvic Campulung.



CAPITOLUL VI

STUDIU ECONOMIC

6.1. INVESTIŢII NECESARE ÎN URMATORII 3 ANI

Datorită instabilităţii economice,investiţiile necesare se vor face pentru o perioadă mai scurtă de timp.

Investiţiile pentru achiziţionarea hranei vânatului se vor calcula doar pentru sezonul de iarnă 2010-2011.Infiinţarea ogoarelor de hrană cu trifoi şi cu lucerna vor avea o durată de exploatare de cel puţin trei ani şi nu mai este necesar să se înfiinţeze alte ogoare cu aceste specii.

Cheltuieli pentru instalaţii,amenajări vânătoreşti şi cheltuieli pentru hrană:

Hranitori cervide Se impune constructia a inca 8 hranitori

Poteci de vânătoareNecesarul de poteci este de 43,5 km,pe fond existand 25,9 km,se impune amenajarea

a inca 17.6 km de poteca.Observatoarele existente sunt in numar de 2 si sunt suficiente pentru acest fond.StanduriSe impune construirea de 15 standuriSarariile



Pe acest fond exista 70 sararii,fiind suficiente si nu este necesar sa se construiasca altele.

Investitii necesare pe sezonul 2010-2011

Hranitoare cerb 1 x 55 lei = 55 leiHranitoare caprior 2 x 35 lei = 70 leiLoc de hranire urs 1 x 30 lei = 30 leiTroaca mistret 2 x 12 lei = 24 leiPoteca de vanatoare 3.6 km x 300 lei/km = 1080 leiStanduri 5 x 15 lei = 75leiTotal =1334 lei

Deviz achiziţii hrană pe 2010-2011 Tab.23

Sortimentul Lei/kg Cantitate (kg) Total lei

ConcentratPorumb 0,4 10.000 4000

Granule 0,8 3000 2400Fan(lucerna,trifoi) 0,8 15.000 12.000

SuculenteCartofi 0,8 10.000 8000Sfecla 0,8 10.000 8000Mere 0,6 10.000 6000

Total 40.400

Ogoare de hrana

Infiintarea unui ha de lucernă- sămânţa 22 kg x 20 lei/kg = 440 lei- arat+discuit+grapat 1 ha x 325 lei = 325 lei- recoltat-cosit 11 muncitori x 50 lei/zi =550 lei- adunat 10 muncitori x 50 lei/zi = 500 leiTotal =1815 lei

Înfiinţarea unui ha de trifoi rosu- sămânţa 22 kg x 20 lei/kg = 440 lei- arat+discuit+grapat 1 ha x 325lei = 325 lei- recoltat-cosit 11 muncitori x 50 lei/zi =550 lei- adunat 10 muncitori x 50 lei/zi = 500 leiTotal =1815 lei

Înfiinţarea unui ha de cartofi- Cartofi sămânţa 2000 kg x 0,8 lei/kg =1600 lei- arat+discuit+grapat 1 ha x 325 lei/ha = 325 lei- prasit 7 muncitori x 50 lei/zi x 2 praşile = 700 lei- recoltat 9 muncitori x 50 lei/zi = 450 leiTotal =3075 lei



Înfiintarea a 2 ha de porumb-samanta 35 kg x 3 lei/kg =105 lei-arat+discuit+grapat 2 ha x 325 lei/ha = 650 lei-prasit 30 muncitori x 50 lei/zi x 2 prasile = 3000 lei-recoltat 30 muncitori x 50 lei/zi = 1500 leiTotal =5255 lei

Sarea achizitionata1495 kg x 3.5 lei/kg = 5233 lei

Tarif gestionare (pentru sezonul de vanatoare 2010/2011) - 8750 euro

Total cheltuieli+investitii = 58927 lei -aprox 14030 euro +8750 euro = 22.780 euro

Investitii necesare pentru perioada 2011-2013

Hranitoare cervide 6 x 35 lei = 210 leiTroaca mistret 6 x 12 lei = 72 leiPoteca de vanatoare 14 km x 284 lei/km = 3976 leiStanduri 12 x 15 lei =180 leiTotal =4438lei

Deviz achizitii hrană pe 2007-2010 Tab. 24

Sortimentul Lei/kg Cantitate (kg) Total lei

ConcentratPorumb 0,4 20.000 8000

Granule 0,8 6000 4800Fan(lucerna,trifoi) 0,8 30.000 24.000

SuculenteCartofi 0,8 20.000 16000Sfecla de zahar 0,8 20.000 16000Mere 0,6 20.000 12000

Total 80800

Hrana complementara cultivata (cartofi si porumb,deoarece lucerna si trifoiul asigura necesarul de hrana pe toţi anii).

Total =16660 lei

Sarea necesara (3024 kg)Total =10584 lei

Tarif gestionare (2 ani)Total = 17.600 euro



Total cheltuieli+investiţii =112.482 lei (aprox. 26.781 euro) + 17.600 euro =44.381 euro

Total cheltuieli+investiţii pe 3 ani =44.381 euro +22.780 euro = 67.161 euro(previziunile au fost facute la echivalentul a 4,2 lei pentru un euro)

6.2.Lucrări executate cu munca personaluluiPe lângă activităţile care vizează gospodărirea, paza fondului de vânătoare, măsurile

de protecţie a vânatului, în îndatoririle paznicului de vanatoare intră şi următoarele lucrări:- întreţinerea şi repararea instalaţiilor de vânătoare;- administrarea hranei pentru vânat în perioada de iarnă;- întreţinerea potecilor de vânătoare;- asigurarea pazei pe fondul de vânătoare.- executarea, întreţinerea şi repararea hrănitorilor;- întreţinerea scăldătorilor;- adunarea, uscarea şi depozitarea frunzelor;- lucrări pentru înfiinţarea şi îngrijirea culturilor;La indeplinirea acestor sarcini, paznicul de vanatoare este sprijinit si de catre membrii

grupei de vanatoare.

6.3. VENITURI ÎN URMATORII 3 ANI

Datorită instabilităţii economice, s-a calculat venitul pentru sezonul 2010-2011 extrapolandu-se la nivelul perioadei 2010-2013

Speciile şi numărul de exemplare care vor fi extrase de pe acest fond în sezonul 2010-2011 sunt:

-2 femele de cerb – recoltate cu vanatorii straini-1 căprior - recoltat cu vanatorii romani-12 capre negre - 10 recoltate cu vanatorii romani-5 cocosi de munte- 4 recoltati cu vanatorii romani-3 ursi. – recoltati cu vanatorii straini (1 peste 350 puncte C.I.C.)

Tarifele practicate cu vanatorii romani au fost transformate la valoarea de 4,2 lei /Euro Sumele orientative ce se vor incasa pentru sezonul 2010/2011 sunt urmatoarele:Femele cerb - organizare: 2 zile X 20 euro = 40 euro- tarif impuscare 2 X 150 euro – 300 euro- carne 150 kg x 2 euro = 300 euroCaprior (vanatori romani) – 700 ron. – aprox. 167 euro

Capra neagra- 10 cu vanatori romani – 10 x 2000 lei =20.000 lei aprox.4760 euro- 2 cu vanatori straini - 2 x1800 euro = 3.600 euro ( a fost luat in calcul un tarif mediu)



Cocos de munte- 4 cu vanatori romani – 4 x 1000 lei = 4000 lei aprox. 952 euro- 1 cu vanatori straini - organizare – 1 x 20 euro = 20 euro - tarif impuscare - 1 x 1000 euro = 1000 euro - total 1020 euro

Urs - organizare 3 vanatori x 275 euro = 825 euro - tarif impuscare 2 x 5000 euro + 1x 7000 euro = 17.000 euro - carne 220 kg x 2 euro = 440 euro

TOTAL VENITURI 2010 - 2011 - 29.404 euro

Putem aprecia, prin extrapolare, un venit de 88.500 euro pentru perioada 2010-2013

6.4. EFICIENŢA ECONOMICĂ

Pentru a calcula eficienţa economică am folosit câteva formule economice simple:- R = [V/(C+I)] x 100 %- B = V-(C+I)- Dr = (C+I)/B în care:

R = rentabilitateV = venitI = investiţiiC = cheltuieliB = beneficiuDr = durata de recuperare a investiţiei

Calculul eficienţei economice pe sezoanele 2010-2013

Rentabilitatea economică

- R = [V/(C+I)] x 100 %- V=88.500 €- C+I = 67.161€- R = [88.500/67.161] x 100 %- R = 131 %



Beneficiu- B = V-(C+I)- B = 88.500 €- 67.161 € = 21.339 €

- B = 21.339 euro

Durata de recuperare a investiţiilor

Dr = (C+I)/BDr =67.161/21.339Dr =3.14 ani

6.5. CONCLUZII

Pentru perioada 2007-2010, veniturile au fost de 68.100 euro iar cheltuielile si investitiile au insumat 58.000 euro, rentabilitatea pentru aceasta perioada fiind de 116.8%

Din analiza rezultatelor economice se poate observa că, in urma propunerilor facute pentru perioada 2010-2013, rentabilitatea este de 131 % iar durata de recuperare a investiţiei pe anul în curs este de 3.14 ani.

Acest lucru arata ca masurile propuse sunt corecte, ele conducand la cresterea valorii economice a fondului de vanatoare.

Profitul obţinut acoperă cheltuielile pentru investiţii rezultând posibilităţi de îmbunătăţire a condiţiilor de vânătoare şi de creare a noi instalaţii şi amenajări în acest scop.

De asemenea după normalizarea efectivelor se poate conta pe o cotă de recoltă mai mare în special la cerb, căprior şi mistreţ.

Vânătoarea este rentabilă si aduce mari profituri gestionarilor. De aceea ea nu trebuie neglijată în viitor,dar nici vânatul şi mediul lui de viaţă. Pentru aceasta trebuie să existe o preocupare continuă asupra calităţii şi numărului efectivelor de vânat, urmărindu-se creşterea calităţii prin îmbunătăţirea genofondurilor şi menţinerea numărului optim de exemplare pe terenul fondului de vânătoare.



BIBLIOGRAFIE

1. Almăşan H., Popescu C. şi colab. - Bonitatea terenurilor de vânătoare pentru principalele specii de vânat, INCEF, 1975;

2. Cotta V., Bodea M. - Vânatul României, Ed. Agrosilvică, 1969;3. Cotta V., Bodea M., Micu I.- Vânatul şi vânătoarea în România, Ed. Ceres, 2001;4. Comşia A.M. - Biologia şi principiile culturii vânatului, Ed. Academiei R.P.R, 1961;5. Dăneţi T. - Caniş lupus, pro sau contra, Revista V.P.R., nr. 10-11/1994;6. Doniţă N. şi colab. - Vegetaţia României, Instit. de ştiinţe biologice Cluj Napoca, Instit. de ştiinţe

biologice Iaşi şi ICAS, Ed. Tehnică Agricolă, 1992;

7. Florescu LI, Nicolescu V.N. - Silvicultura I, II, Braşov 1998;

8. Ionescu O. - Caniş lupus, pro sau contra, Revista V.P.R., nr. 6/1994;

9. Micu I. - Etologie, Ed. Transilvania Braşov, 1998;

10. Marcu M.- Meteorologie şi climatologie forestieră, Ed. Ceres 1981;

11. Negruţiu A., Şelaru N. şi colaboratorii - Fauna cinegetică şi salmonicolă, Ed. Transilvania Braşov, 2000;

12. Negrutiu,A - Vânătoare si salmonicultura,E.D.P.,Bucureşti,1983

13. Negrutiu,A- Cultura vânatului si salmonicultura,Ed.Universitati Transilvania Braşov.14. Negrutiu,A,;Codreanu Codrin, - Vânătoare si salmonicultura - îndrumar pentru lucrări practice.15. Nesterov V. - Bolile transmise de la animalele domestice la vânat,16. Otto Witting - Economia Vânatului, Ed. Agrosilvică, 1960;17. Paşcovschi S., Leandu V - Tipuri de pădure din R.P.R., Ed. Agrosilvică, 1958;18. Promberger C.H. - Caniş lupus, pro sau contra, Revista V.P.R., nr. 7/1994;19. Revista V.P.R., nr. 4/1958;20. Stanescu V. – dendrologie, Ed Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979;21. Târziu D. - Pedologie şi staţiuni forestiere, Ed. Ceres, 1997;22. * - Geografia României;23. * - Atlasul climatic al R.P.R.;24. * - Amenajamentul Ocolului Silvic Campulung25. AJVPS Arges - Fisa fondului de vanatoare 18 R.Targului

proiect diploma r. targului

Documents