proiect de activitate extracurriculară 2

15

PROIECT DE ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ

15


În cadrul procesului instructiv-educativ,excursia şcolară este folosită tot mai mult ca metodă de învăţământ.Aceasta formează la elevi deprinderea de a observa direct anumite fenomene,legăturile strânse dintre ele,interdependenţa lor.Excursia poate deveni o abordare cu caracter interdisciplinar a unei tematici stabilite anterior.Are un rol deosebit de însemnat în educarea elevilor în spiritual moralei civice, dezvoltându-le anumite deprinderi de manifestare colectivă şi dezvoltându-le interesul pentru cunoaştere.Este o formă de activitate cu caracter activ, atractiv şi mobilizator.

Prin organizarea excursiilor se solicita participarea elevilor, educatorului revenindu-i sarcina de a sintetiza cunoştinţele elevilor, de a canalize şi coordona investigaţiile prin observarea şi intuirea directă a obiectelor şi fenomenelor geografice.astfel, excursia se transformă într-un dialog ştiinţific bazat pe achiziţiile dobândite, pe cultura generală pe care o poseda fiecare elev participant la dialog.

Excursiile tematice se organizează, de obicei, în unităţi şi instituţii de învăţamânt şi cercetare, muzee, case memoriale, lăcaşe de cult.Sunt organizate, de obicei, în alte localităţi. Avantajele acestor forme de organizare sunt: contactul cu lumea reală, observarea şi studierea fenomenelor în condiţii naturale si sociale, dezvoltarea deprinderii de a se descurca într-un mediu diferit, dezvoltarea atenţiei etc. Elevii sunt familiarizaţi cu tematica pusă în discuţie, îşi adâncesc cunoştinţele deja dobândite şi achiziţionează noutăţi, îşi formează şi îşi consolidează atitudini şi convingeri.

Excursiile sunt întotdeauna prilej de bucurie, de relaxare, de cunoaştere, şi , de aceea elevii sunt încântaţi de organizarea lor.De asemenea, reprezintă un prilej de a cunoaşte alte dimensiuni ale educaţiei copilului, de manifestare psihică şi de adâncire a relaţiilor elev - elev, elev - educator, elev – educator - părinte.

15


DENUMIREA ACTIVITĂŢII: EXCURSIE TEMATICĂLOC DE DESFĂŞURARE: ZONA RUPEA (JUDEŢUL BRAŞOV)DATA: 10 – 11.APRILIE.2013DURATA: 2 ZILEPARTICIPANŢI: ELEVII DIN CLASA a X-a ITINERARIUL EXCURSIEI:

CETATEA RUPEA (A) – BISERICA FORTIFICATA HOMOROD (B) – BISERICA FORTIFICATA MECHEASA (C) – BISERICA FORTIFICATA CATA (D) – BISERICA FORTIFICATA DRAUSENI (E) – BISERICA FORTIFICATA DARJIU (F) – BISERICA FORTIFICATA ARCHITA (G) – BISERICA FORTIFICATA SASCHIZ (H) – BISERICA FORTIFICATA CLOASTERF (I) – BISERICA FORTIFICATA CRIT (J) – BISERICA FORTIFICATA MESENDORF (K) – BISERICA FORTIFICATA BUNESTI (L) – BISERICA FORTIFICATA ROADES (M) – BISERICA FORTIFICATA VISCRI (N) – BISERICA FORTIFICATA DACIA (O) – BISERICA FORTIFICATA FISER (P) – BISERICA FORTIFICATA UNGRA (Q)

SCOP: - organizarea excursiei răspunde dorinţei exprimate de elevi de

a călători şi de a petrece împreună timpul liber, desfăsurând activităţi recreative şi instructive

OBIECTIVE SPECIFICE: Vizitarea cetăţilor săseşti fortificate din zona Rupea (conform itinerarului)Stimularea interesului elevilor pentru cunoaşterea de locuri noi şi pentru studiul naturii;Creşterea coeziunii colectivului de elevi şi consolidarea spiritului de echipă, a relaţiilor de prietenie, stabilirea unui climat de încredere, favorabil comunicării;Crearea unor reguli de comportament responsabil şi împărţirea echitabilă a sarcinilor între membrii grupuluiIniţierea şi desfăşurarea de activităţi cu caracter recreativ, relaxant.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:Dezvoltare afectivă

Să-şi consolideze încrederea în sine, fiind conştient de capacităţile personale şi de potenţialul de care dispune, pentru a-şi găsi propriul rol.

Să-şi dezvolte capacitatea de a se exprima prin diferite forme de comunicare.

Dezvoltare socială: Să-şi dezvolte abilităţile de interacţiune socială şi să adopte o

atitudine pozitivă în dezvoltarea relaţiilor cu cei din jur. Să-şi dezvolte abilităţile de comunicare şi să reuşească să se

facă înţeles.

15


Să fie conştient de rolul şi importanţa relaţiilor de interdependenţă dintre membrii unui grup, să descopere şi să pună în valoare potenţialul fiecăruia.

Dezvoltare a caracterului Să-şi stabilească un sistem de valori proprii care să-l ajute să

se raporteze în mod pozitiv şi constructiv la lume şi viaţă. Să abordeze viaţa într-o manieră optimistă şi cu simţul

umorului.Dezvoltare intelectuală

Să acţioneze cu maturitate şi agilitate în diversele situaţii în care se regăseşte.

Să-şi folosească în mod inovativ cunoştinţele acumulate pentru a da un aport pozitiv în beneficiul societăţii.

Să fie capabil să ia decizii singur şi îşi asumă consecinţele acestora.

Să dea dovadă de spirit critic în raport cu lumea care-l înconjoară şi are capacitate de discernământ.

Să fie autonom şi independent în decizii şi acţiune.

VALORIFICAREA ACHIZIŢIILOR REZULTATE ÎN URMA DESFĂŞURĂRII EXCURSIEI:

Întocmirea unui album cu fotografii şi a unor colecţii cu obiectivele vizate

Completarea fişelor în vederea evaluării excursiei Realizarea unei prezentări PowerPoint “Cetăţi fortificate

săseşti din zona Rupea” Iniţierea de discuţii şi propuneri pentru alte excursii

DOSARUL EXCURSIEI: Adresa către Inspectoratul Şcolar Judeţean pentru aprobarea

excursiei. Adresă către agenţia de turism. Adrese către obiectivele turistice majore care se vor vizita

(ziua şi ora vizitei). Stabilirea itinerariului – pe ruta respectivă cu harta desenată

color şi sinteza informaţiilor despre traseul propus. Tema excursiei şi a scopului urmărit. Conţinutul general al obiectivelor propuse. Planul amănunţit de desfăşurare al excursiei. Tabel nominal cu elevii participanţi (eventuali părinţi,

însoţitori). Un regulament scris de conducătorul excursiei în ceea ce

priveşte manifestarea disciplinată a elevilor în excursie.

15


HARTA TRASEULUI EXCURSIEI

15


DESCRIEREA MODULUI DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII:

CETATEA RUPEACetatea Rupea este unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul

României, primele semne de așezări omenești datând din paleotic si neoliticul timpuriu(5.500-3.500 î.H.). Prima atestare documentară datează din anul 1324 când sașii răsculați impotriva regelui Carol Robert, al Ungariei s-au refugiat în interiorul cetății, Castrum Kuholm. Numele de Kuholom face referire la roca pe care a fost ridicata: bazaltul. Documente din secolul al XV-lea menționează cetatea ca fiind un important centru comercial și meșteșugăresc, cu 12 bresle. Cetatea a servit de-a lungul timpului ca fortificație dar și refugiu pentru populația ce locuia dealurile și valea din împrejurimi, așezarea ei fiind strategică: la îmbinarea drumurilor ce făceau legătura între Transilvania, Moldova și Țara Românească prin pasurile sud-estice.

Cetatea Rupea, ridicatǎ pe Dealul Cohalmului, dominând de sus orașul, a fost construitǎ și extinsǎ în secolele al XIV-lea–al XVII-lea, ca cetate și refugiu pentru satele din împrejurimi. În prezent este în stadiu de ruinǎ. Curtinele formeaza 4 incinte, fiind întărite din loc în loc cu turnuri poligonale, circulația fiind controlatǎ de mai multe porți interioare care compartimenteazǎ ansamblul fortificat. Incinta centralǎ este prevăzută cu un reduit și cu o capelă.

CARACTERISTICI GENERALE Cetatea Rupea este situată la 50 km de Brașov, construită pe un masiv de bazalt, in

zona rezervației geologice Dealul Cohalm - "Bazaltele de la Rupea". Este o cetate țărănească cu patru zone întărite cu turnuri poligonale. Cetatea este modificată in timp, prin adăugarea a două curți interioare si trei turnuri de apărare. Fortăreața este construită pe trei incinte:

Prima incintă a sistemului de fortificare este cetatea de sus, care datează din perioada prefeudală, secolul X-XIII. cuprinde cele mai recente extinderi, printre care si Turnul Slaninii, specific comunitatilor săsești. Tot aici se găsește și fântâna adanca de 59 de metri. Cetatea de sus are o suprafata de peste 1.500 mp. Sistemul de apărare al cetății are la bază zidurile acestei incinte, perfect îmbinate cu rocile naturale. Intrarea in cetatea de sus se făcea printr-un culoar foarte îngust, poarta de sub Turnul Pulberăriei, Turnul cu vârful îngroșat. Se pot observa în interiorul incintei urmele de încăperi, ce au servit drept locuințe pentru populația refugiată în cetate, pe timpul aseedilor. Cele mai cunoscute încăperi din cetatea de sus sunt Camera judelui și Camera preotului. Acestea sunt însă foarte greu identificabile astăzi.

Cetatea de mijloc a fost construită in secolul al XV-lea și modificată, pentru a fi mărită, in secolul al XVII-lea. Aici se pot identifica Turnul cu gratii, Capela si un alt Turn Pentagonal, unic in Europa, poartă de intrare în cetatea de mijloc. În această perioadă, cetatea a fost mărită prin adăugarea unei curți interioare, în care în anul 1623 este săpată fântâna cetății, adâncă de 59 m și nesecată până în prezent. Tot în cetatea de mijloc se pot observa turnul și poarta principală de jos care datează din secolul al XVII-lea.

Cetatea de jos a fost construită începând cu secolul al XVIII-lea. Din această perioadă datează locuința paznicului cetății, din 1850, și magazia militară, construită la începutul secolului al XIX-lea.

În planurile cetății sunt menționate și Turnul Slăninii (specific cetăților săsești), Turnul Slujitorilor, magazia cu pulbere, Turnul Ungrei,Portița Cercetașilor cu Turnul Cercetașilor, Camera judelui regal, Camera judelui scaunal, Turnul Scribilor, o gură de tragere, Camera scaunală și Camera de sus.

Cetatea Rupea are forma unei spirale ascendente (cochilii de melc).

15


CETATEA HOMORODHomorod (în germană Hamruden, Hameruden, Hammeroden, Homoroden, Homrod, în

maghiară Homoród) este o localitate în județul Brașov, Transilvania, România. Este reședința comunei Homorod.

În cursul secolului al XII-lea, în vremea regelui Geza al II-lea, au venit coloniști din Flandra (hospites flandrenses), care vorbeau o limbă puțin diferită de cea a sașilor, dar erau tot de origine germană. Ei s-au stabilit pe o colină din apropierea satului Homorod de astăzi, iar localitatea se numea pe atunci Petersdorf, după Sf. Petru, care era patronul bisericii.

La sfârșitul secolului al XIII-lea, localnicii au început construcția bisericii romanice de tip sală, o raritate față de planul cu trei nave al celor mai multe biserici săsești. Arcul triumfal este înzidit, iar vechiul cor se află ascuns în parterul turnului de est. Pereții lui sunt împodobiți cu fresce care datează din trei perioade (secolele al XIII-lea, al XIV-lea și al XV-lea). Are o sală tăvănită cu cor patrat, boltit in cruce pe ogive, absida semicirculara, turn-clopotniță cu tribuna pe vest. Odata cu constructia cetatii taranesti, biserica a fost fortificata, corul si absida fiind cuprinse intr-un puternic turn

Puternică cetate țărănească săsească, cu dublă incintă (sec.XV-XVI), ridicată in jurul Bisericii Evanghelice-Lutherane (sec.XIII). Fortificația care înconjoară biserica evanghelică nu a fost niciodată cucerită. Prima incintă este rectangulară și a fost construită în secolul al XV-lea. Are turnuri pe colțuri, cu mașiculiuri. Între turnuri, zidurile aveau două drumuri de strajă suprapuse, care se sprijineau pe console de lemn. Pe latura de vest este un mic turn-poartă care străjuiește intrarea.

BISERICA FORTIFICATĂ MERCHEASABiserica evanghelică fortificată din Mercheașa, comuna Homorod, județul Brașov, a

fost construită în secolul al XIII-lea pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, anexe, incinta fortificată și un turn este monument istoric, cod LMI BV-II-a-B-11732.

Mercheașa, (în dialectul săsesc Streitfert, Štret'tfert, în germană Streitforth, Steritforth, în maghiară Mirkvásár), este un sat din comuna Homorod, județul Brașov, Transilvania, România. Mercheașa se află la o distanță de 11 km de Rupea. Prima atestare documentară a localității este făcută într-un registru bisericesc de evidență a impozitelor, unde este amintită așezarea "Stristfordia" ca aparținând de Scaunul Rupea.

Mercheașa este învecinată la nord de satul Jimbor, la sud de comuna Homorod (de care aparține administrativ), iar la sud-vest de comuna Cața. În subsolul localității se găsește un masiv de sare. Tradiția exploatării apei sărate de către localnici (din fântâni special amenajate) și a folosirii acesteia în gospodării s-a păstrat în aceasta zonă până în prezent.

Biserica evanghelică din Mercheașa a fost ridicată probabil în secolul al XIII-lea ca o bazilică în stil romanic prevăzută cu trei nave și un turn în partea de vest a bisericii. Ca în toate cazurile de pe teritoriul Pământului crăiesc pe care s-au așezat sașii, se poate presupune ca la sfârșitul secolului al XV-lea, ansamblul bisericii a suferit modificări de esență cu privire la mărirea capacităților defensive. În această perioadă de început de secol al XVI-lea s-a făcut demantelarea colateralei sudice și parțial a celei nordice și s-au executat prin zidire, arce despărțitoare. Este posibil să se fi astupat și portalul vestic al turnului deschizâdu-se noi intrări pe latura nordică și apoi pe cea sudică a navei.

15


Biserica are astăzi imaginea unei biserici de tip hală, având altarul și corul la același nivel cu nava centrală. O lanternă cu bază octogonală este prezentă pe latura vestică a turnului clopotniță, deasupra trunchiului piramidal al acoperișului. Orga este realizata de Johannes Prause și a fost instalată aici în anul 1788.În 2002 orga a fost mutată la biserica din Vulcan, județul Brașov.

La începutul secolului al XVI-lea s-au executat modificări de structură în ce privește fortificația bisericii. Acum s-a ridicat incinta patrulateră ce avea turnuri cu acoperișuri în pupitru la coțuri. Curtina avea circa șase - șapte metri în înălțime și un drum de strajă acoperit și sprijinit în console de lemn. Pe singurul bastion care a rămas până în ziua de astăzi, există o inscripționați anii 1517 și 1541. Într-o altă parte stă scris: "Ce bine este când capetele cenușii sunt înțelepte, prudente și domnii sunt prevăzători". Turnul nord vestic era cunoscut ca "Bastionul Slăninei". Curtina vestică a fost demolată în anul 1800 și cu materialele rezultate s-a construit primăria. Turnul nod - estic, care funcționa ca donjon, s-a deteriorat și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se prăbușește. Turnul clopotniță a fost construit în perioada 1848 - 1858. În anul 1899 este dărâmată curtina vestică, ce a mai rămas din ea de la precedenta demolare, și se construiește o școală din materialele rezultate.

BISERICA FORTIFICATĂ DIN CAŢABiserica fortificata de la Cata a fost construita intre secolele XIII-XVI si la origine a fost

romanica, de plan bazilical. Conform datelor existente constuctia a inceput dupa anul 1250.Bazilica romanica avea cu trei nave. Din nava centrala de deschideau trei arcade

semicirculare spre colaterale, avand un cor patrat, absida semicirculara si clopotnita flancata de colaterale. Datarea este confirmata si de ferestrele romanice geminate, cate trei de fiecare latura a navei centrale, mai vechi decat ferestrele geminate din Drauseni.

In jurul anului 1400 biserica a fost dotata cu un turn-clopotnita la vest, iar corul romanic al edificiului sacral din Cata este modificat. In secolul al XV-lea, absida corului este inlaturata si inlocuita printr-o „inchidere de cor de 5/8”. Deasupra corului se zideste inauntru o bolta in cruce, ale carei nervuri sunt profilate cu profiluri concave simple. In 1711 se construieste o galerie de lemn. In 1860 galeria de vest din piatra este demolata.

In partea de sud se construieste o sacristie, iar amvonul, strana si fereastra sunt restaurate complet. Intre 1860-1864 au loc renovari la scara mare in interiorul bisericii. In 1894, turnul masiv al bisericii din Cata se prabuseste brusc. Bolta navei centrale este distrusa, la fel patesc navele laterale si portalul de vest (romanic), iar fatada de vest trebuie reconstruita. In locul turnului si al navelor laterale biserica primeste spre vest un nou fronton cu pronaos si trepte, scari de acces laterale. Fatada de vest primeste un portal simplu.

In 1926 arhitectul Karl Scheiner, cunoscut pentru conceptia sa coloristica, a zugravit biserica evanghelica din Cata. In anul 1969, se efectueaza lucrari de restaurare a bisericii ce vizeaza reconstruirea acoperisului si repararea zidurilor. In cursul lucrarilor, pe peretele de nord superior, sunt descoperite si degajate doua ferestre duble romanice. Doua turnuri primesc scari de acces noi, din lemn.

15


BISERICA FORTIFICATĂ DRĂUŞENIBiserica evanghelică fortificată din Drăușeni, comuna Cața, județul Brașov, a fost

construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, patru turnuri, un bastion, turn de poartă este monument istoric, cod LMI BV-II-a-A-11672:

Ansamblul bisericii evanghelice fortificate, sec. XIII-XVII, cod LMI BV-II-a-A-11672Biserica evanghelică fortificată, sec. XIII - XVI, cod LMI BV-II-m-A-11672.01Incintă fortificată, cu cinci turnuri și acces fortificat, sec. XV - XVII, cod LMI BV-II-m-A-

11672.02.Biserica fortificată din Drăușeni a fost ridicată în stil romanic pe un plan bazilical, în

secolul al XIII-lea. Ea a avut inițial un turn masiv în partea de vest care prezenta elemente romanice și gotice timpurii, un valoros portal vestic cu pilaștri și mici coloane și trei nave. Navele laterale și tribunele au fost demolate în secolul al XV-lea. Tot atunci s-a demolat și absida estică și corul a fost înălțat creându-se astfel un etaj de apărare.

În partea superioară a navei principale sunt afișate opt ferestre duble precum și una cu boltă în semicerc. Naosul prezintă pe părțile laterale bolți încrucișate. Se remarcă nava, tribuna cu ornamente populare săsești, cele patru perechi de ferestre ce au arcuri geminate sprijinite pe coloane, stranele datate în secolul al XVII-lea și al XVIII-lea precum și mobilierul pictat din cor. Pe pereții laterali ai navei principale se poate observa o pictură murală datată în secolul al XIV-lea care conține scene din legenda Sfintei Ecaterina din Alexandria.

Stilul arhitectural al bisericii îmbină cu succes elemente gotice cu cele romanice. Biserica este cel mai estic edificiu religios al sașilor în Transilvania. În ziua de astăzi biserica se regăsește înconjurată de o grădină sălbatică cu arbuști și flori de câmp.

BISERICA FORTIFICATĂ DIN DÂRJIUBiserica unitariană fortificată din Dârjiu este un monument istoric și de arhitectură din

sec. XIII-XIV, una din cele șase biserici fortificate din Transilvania incluse în anul 1999 pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Biserica reprezinta una dintre cele mai importante biserici fortificate secuiești, ea fiind prezentă în toate referințele unor astfel de monumente din Transilvania datorită picturilor murale (în mare parte distruse) din înteriorul bisercii dar și arhitecturii fortificațiilor ce o înconjoară. Ansamblul bisericii unitariene fortificate este din 2010 catalogat ca monument istoric sub codul cod LMI HR-II-a-A-12813.

Biserica are la bază o veche bazilică romană ale căror elemente datează din secolul al XIII-lea. Ridicarea edificiului actual a început în secolul al XIV-lea și terminat în secolul al XV-lea, fortificațiile fiind înălțate în secolul al XVI-lea, având în componența lor cinci bastioane, turnuri de clopote și ziduri de apărare din piatră.

15


Biserica a dobândit forma actuală în secolul al XV-lea, cu ocazia unei extinderi în stil gotic. Deosebit de valoroase sunt frescele care reprezintă legenda sfântului Ladislau, care datează din epoca anterioară reformei protestante. Aceste picturi murale au fost acoperite cu ocazia Reformei și au fost redescoperite în secolul al XIX-lea.

Interiorul fortificației are o suprafață de 1852 metri pătrați, biserica aflându-se în mijlocul ei. Biserica prezintă o amprentă dreptunghiulară de 7,25 metri pe 28 metri, cu o înălțime medie de 15 metri, punctul cel mai înalt având 20 de metri. Conform unei inscripții existente pe o țiglă a acoperișului fortificației, cea mai veche renovare a lui a fost făcută în anul 1760. Zidul de protecției are circa 5 metri înățime. Fortificația a fost terminată în anul 1530,[1] ea având înglobată în structură spații de depozitare folosite de locuitorii satului, cum ar fi camere de provizii, de cereale și renumita slănină care are rezervat un turn din fortificație.

Turnul bisericii, care se aflã la sud de biserica propriu–zisã este cea mai veche parte componentã a sistemului de fortificatii. Zidul bisericii slujea si ca apãrare împotriva atacurilor otomane, însã nu este la fel de înalt ca cel al bisericilor fortificate sãsesti, deoarece satul în sine este amplasat la o înãltime destul de ridicatã. Zidul are douã porti, astfel ca turcii intrati pe prima poartã si rãmasi blocati în incinta cetãtii sã poata fi arsi cu smoalã fierbinte. Sãtenii îsi tin si acum cerealele în hambarele aflate în cetate, iar slãnina si suncile se pãstreazã în bastioanele cetãtii. Cerealele se pot lua acasã în fiecare dimineatã, iar slãnina doar o singurã datã pe sãptâmãnă.

BISERICA FORTIFICATĂ DIN ARCHITAArchita (în dialectul săsesc Ärkeden, Ârkeden, Arkedn, în germană Arkeden, Erkeden ,

în maghiară Erked) este o localitate în județul Mureș, Transilvania, România.Așezarea este situată între localitățile Saschiz și Beia și are denumirea germană

Arkeden, nume care ar putea proveni de la toponimul maghiar Erked sau de la un antroponim germanic (Archo sau Ercho). Numele de Archita este prima oară menționat în anul 1356 sub forma Ercud. Localitatea a fost fondată de sași în preajma anului 1200, după strămutarea coloniștilor secui care ocupau aceste meleaguri.

Se presupune că primele fortificații ridicate de către săteni au început din anul 1200 și ele ar fi fost reprezentate de către o cetate de pământ situată pe locul denumit astăzi "Dosul Cetății". De asemenea au mai fost descoperite menționări documentare din secolul al XIV-lea și al XV-lea. De la înființarea acestei comunități săsești, Archita a aparținut de Scaunul Sighișoarei din 1324 până în 1876, ea fiind o comună liberă în tot acest timp. O conscripție făcută la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, prezintă înscrisuri în care se menționează existența în localitate a 125 de gospodării care însumau circa 650 de locuitori. Conform următoarelor conscripții de la sfârșitul secolului al XVII-lea se știe că existau 100 de proprietari și șapte păstori români sau unguri, iar la începutul secolului al XVIII-lea se menționează existența a primelor 10 familii de țărani de origine română. Pe toată perioada studiată în documetele vremurilor se poate spune că numărul etnicilor maghiari a fost unul foarte scăzut. În anul 1987 trăiau 911 sași, iar în 2005 doar unul singur.

15


BISERICA FORTIFICATĂ DIN SASCHIZSaschiz, mai demult Saschizd, Chizd (în dialectul săsesc Keist, Kaest, în germană

Keisd, Kaisd, Keißd, Kaißd, Hünenburg, Hujnerschburg;, în maghiară Szászkézd vára) este un sat în județul Mureș, Transilvania, România. Este reședința comunei Saschiz.

Pe locul unde altă dată se afla o bazilică romanică, s-a ridicat în 1493 o mare biserică fortificată în onoarea regelui Ștefan I al Ungariei. Biserica masivă, construită din piatră de carieră, în stil gotic, este de tip sală, întărită cu 22 de contraforturi. Sala este foarte lată și lungă, iar corul este închis pe trei laturi. În 1496 a fost terminat corul bisericii, iar în 1525 toate lucrările au fost terminate. Un nivel de apărare a fost construit din cărămidă deasupra sălii și a corului, în mod similar fiind ridicate deasupra bolții stelate a sacristiei încă două niveluri. Biserica are trei portaluri[2] cu ambrazuri terminate în arc frânt. Prin vestul bisericii se află două turnulețe din cărămidă prin care se face accesul în interior. Prin intermediul unor arcade late care sunt sprijinite pe retragerile contraforturilor este susținut parapetul etajului de apărare care mascheză gurile de turnare. Deasupra tuturor se ridică doi pereți de grosime mică care au rol în diminuarea pătrunderii proiectilelor aruncate din exterior. Pereții au prevăzute metereze la care se poate ajunge printr-un coridor din lemn. Înglobat în sistemul defensiv este și turnul sacristiei care se regăsește sub acelaș acoperiș al bisericii și care se ridică deasupra etajului de apărare cu 16 metri.

Asemănător cu biserica fortificată din Moșna, corul păstrează parțial boltirea originală prevăzută cu penetrații. Se poate vedea și coronamentul unui tabernacul care lasă impresia unei marimi considerabile similare cu cel din Moșna. Tot aici, se află două lespezi, una a preotului Martin Roselerus, ea fiind atribuită marelui sculptor Elias Nicolai și una mai veche a unui preot Conradus.

Relativ recent, în secolul al XIX-lea atât bolta navei cât și bolta corului au fost modificate înlocuindu-se bolțile semicilindrice cu penetrații. Ferestrele bisericii sunt în stil gotic târziu prezentând vederii muluri traforate precum și fragmente din rondele de sticlă înglobate într-o rețea de plasă din plumb. Odinioară, orga se afla deasupra altarului. În secolul al XVIII-lea, aceasta a fost relocată într-o tribună pe latura vestică, special construită.

Turnul de apărare are un aspect masiv și are prevăzute niveluri cu guri de tragere. El a fost construit la o distanță de circa 10 metri de sacristie. Ultimele caturi sunt ridicate din cărămidă, celelalte fiind din piatră. Transformarea sa în clopotniță s-a realizat o dată cu construirea turnului cu ceas din Sighișoara, în anul 1677. După puțin timp de la transformare a avut loc un incendiu care l-a distrus aproape în întregime. Trecând încă printr-un incendiu, aspectul pe care-l are astăzi se datorează refacerii sale din anul 1832. La fereastra etajului superior există o figurină numită Bogdan, care acompaniază bătăile ceasului.

Biserica evanghelică fortificată din Saschiz face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

Date privind fondurile din care s-a construit edificiul religios provin începând din anul 1494 până în 1525, acestea menționând subvenții acordate de către "Provincia Sibiului". Există de asemenea și o indulgență papală acordată între anii 1503 și 1507, localitatea având de asemenea și scutiri de livrări de produse pentru armată ca și de încartiruiri.

15


BISERICA FORTIFICATĂ FIŞERFișer, mai demult Fișeriu, Cișer, Șoveniu (în germană Schweischer, Schweisser, în

maghiară Sövénység, Sövényszeg)este un sat în Brașov, în Depresiunea Rupea. Aparține de orașul Rupea.

Pajiștea satului va fi, poate curând, vestită pentru cei 67 de stejari seculari, cu trunchiuri mai groase de 4 metri, inventariaţi ca monumente naturale. E bine să știm și e bine să ne îngrijim de tot ce e bun nepreţuit. Biserica din Fișer stă, de câteva sute de ani, cuminte pe deal la miazănoapte de sat.

Cele mai multe dintre bisericile din zonă poartă semnele stilurilor romanic și gotic, iar uneori se văd influnţe baroce, sau neoclasice. Biserica din Fișer este decorată însă cu picturi renascentiste. Asta poate pentru că a fost ridicată între secolele XV și XVI când spiritul Renașterii urca în lumea europeană. Biserica este mai degrabă mică, cu o sală și un cor cu părţi laterale poligonale. Zidul de incintă este întărit cu două turnuri, iar pe latura sud-vestică este dublat de un zwinger, ţarcul-capcană zidit. Pe această latură a zidului, în 1862 s-a ridicat și turnulclopotniţă.

Se pare că a existat și o a doua împrejmuire, un soi de gard din piatră, dar acesta mai este vizibil doar pe planuri vechi ale incintei, căci între timp a fost dărâmat. Din păcate, din componenţa altarului a dispărut un element păstrat încă de la înălţarea acestuia. După 1990 a fost identificat și se păstrează la Sibiu.

...

BISERICA FORTIFICATĂ UNGRAUngra, mai demult Ugrona (în dialectul săsesc Galt, Gelt, în germană Galt, în maghiară

Ugra, Szászugra) este o localitate în județul Brașov, Transilvania, România. Este reședința comunei Ungra. Ungra este situată în partea de nord a județului Brașov, la numai 9 km de orașul Rupea și circa 62 km distanță de municipiul Brașov. Ungra este așezată pe malul drept al Oltului, nu departe de confluența acestuia cu pâraiele Homorod și Valea Dăișoarei, la 3 km de drumul național 13, Brașov-Sighișoara, în zona denumită Țara Rupei sau Zona Rupea (Tinutul Cohalmului), dar cea mai exactă denumire din punct de vedere istoric pentru aceasta regiune este aceea de Scaunul Rupea.

15


Condițiile naturale prielnice au favorizat apariția așezărilor omenești, din cele mai vechi timpuri.Urmele trecutului descoperite în acest colț de țară dovedesc existența așezărilor omenești încă din vremea daco-romanilor.

În documentul de predare a Țării Bârsei Ordinului Teutonic din anul 1211, Ungra era menționată ca graniță a acesteia. Ungra face parte din județul Brașov, până în anul 1950 a făcut parte din județul Târnava Mare. Localitatea este situată pe malul Oltului, la poalele munților Perșani, în defileul Racoș-Hoghiz-Crihalma. În traducere mai veche numele satului este "Grânar". Ungra, în forma de organizare pe care o putem vedea și astăzi, a luat ființă in jurul anului 1100, când primii coloniști sași sositi în Transilvania s-au așsezat aici. Urmele de locuire ale zonei sunt însă mult mai vechi, fiind cunoscute multe șantiere arheologice pe aria comunei Ungra. Este de amintit vechiul castru roman Pons Vetus.

UNGRA este situată sub dealul Stajeii, care atinge o cotă de 589 metri, tocmai în dreptul ruinelor vechiului castru roman amintit mai sus. Bătrânii satului își amintesc de existența unei cronici care a fost ținută din cele mai vechi timpuri, de la înființarea comunei în jurul anilor 1100, de către sași, în care au fost consemnate în limba germană toate evenimentele care îi priveau pe locuitorii comunei, de etnie germană, română sau pe rromii care s-au stabilit la Ungra. Aceasta cronică a fost consultată de doua ori de către marele istoric Nicolae Iorga și citată mai apoi în lucrările sale de istorie a românilor. Cronica aceasta a fost vazută și de către alți locuitori ai satului. Din această cronică s-a aflat ca de-a lungul timpului (sec. XVI-XVII), noii veniți în sat, nu erau primiți direct in vatra satului, ci erau dirijați pe o vale situată la circa doi kilometri, numită și astăzi Valea Ungrișoarei, și numai ulterior, după ce făceau dovada bunei purtări, convingând mai marii satului că sunt harnici și cinstiți, dobândeau dreptul de a se stabili în perimetrul satului. Această cronică este valoroasă nu numai pentru istoria acestui sat, ci și pentru istoria Transilvaniei, relatând modul în care s-au format comunitățile sasești, românești și cele de rromi, felul in care au evoluat sub raport social, economic, relatează viața din trecut, obiceiurile și datinile străvechi, precum și istoria Bisericilor Evanghelice si Ortodoxe pe aceste meleaguri.

POTOFOLIU EXCURSIE TEMATICĂ

BISERICILE FORTIFICATE SĂSEŞTI DIN ZONA RUPEA

MOD DE LUCRU: în echipe

TIMP DE REALIZARE: MAI – IUNIE.2013

TEME DE PORTOFOLIU: Completarea fişelor de evaluare Creaţie: desene, compuneri, impresii Realizarea unei colecţii cu obiectivele vizitate Întocmirea albumului excursiei Altele

FINALITATE: prezentarea portofoliului în faţa clasei de pe „scaunul autorului” notarea lucrării colective

15


NOTĂ: Fiecare membru al echipei trebuie să-şi aducă contribuţia la realizarea portofoliului; calificativul echipei va fi calificativul fiecărui membru; se apreciază: informaţia, aspectul, prezentarea.

BISERICILE FORTIFICATE SĂSEŞTI DIN ZONA RUPEA

ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM AFLAT

Grupa ____________________Fişă de lucru:

Date despre biserica__________

_

Descrierea bisericii

Particularităţi

Grupa______________________Fişă de lucru:

Forme de relief

Descrierea oraşelor

Descrierealocalităţilo

Denumirea râurilor

15


observate pe traseu

şi denumirea acestora,

prin care au trecut

r rurale din traseu.

Grupa_____________________Fişă de lucru:

Impresii1. Realizează o compunere cu titlul „În excursie”

2. Realizează un desen cu tema „În excursie”

3. Realizează un album de fotografii din excursie.

BIBLIOGRAFIE:

http://www.traseeromania.ro

http://scoala-altfel.wikispaces.com

www.didactic.ro

http://www.turculturalbrasov.ro

http://ro.wikipedia.org

http://ro.wikipedia.org/

http://www.turculturalbrasov.ro/

http://www.didactic.ro/

http://scoala-altfel.wikispaces.com/

http://www.traseeromania.ro/

proiect de activitate extracurriculară 2

Documents