Profilul agricultorului roman

Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana,pune in evident rolul important al agricultorului roman,nu numai in agricultura nationala,dar sip e scena agriculturii europene si mondiale.In aceste conditii agricultorul roman trebuie sa indeplineasca o serie de conditii care trebuie sa raspunda constant solicitarilor din ce in ce mai complexe,dinamice si exigente pe care I le adreseaza societatea.Pentru a putea realize un profil al fermierului autohton,este necesar apelul la evolutia istorica a poporului roman,un popor de agricultori si crescatori de animale,cu radacini ancestrale datate inca din epoca neolitica.Cunostintele agricole au fost transmise de la o generatie la alta,pe cale orala,consolidata temeinic prin practica,astfel au fost fost retinute elemente ale practicilor primitive care au ramas valabile si astazi.Astfel,paralel cu cladirea unei nationalitati romane,a luat nastere si o traditie valoaroasa,ce inglobeaza practicile aduse de taranul roman,din ce in ce mai evaluate si diversificate in lucrarile pamantului.In timpul intemeierii Principatelor Romane,ca state de sine statatoare,majoritatea populatiei era formata de tarani,proprietari ai pamantului si oameni liberi,insa framantata noastra istorie alaturi de intarirea privilegiilor boierirlor,si cresterea birurilor si darilor catre acestia si stat,au ingradit considerabil libertatea taranilor,transformandu-I treptat in iobagi,clacasi sau sclavi.Desi s-a incercat repararea nedreptatilor sociale din vremea respectiva,reformele agrare nu au rezolvat starea taranimii,o explicatie excelenta in acest sens fiind data de catre Constantin Garofild(ministrul Agriculturii si Domeniilor,si primul Presedinte al Academiei de Agricultura din Romania),care spune ca in pofida colonizarilor si destelenirilor interne ce se faceau la vremea respectiva,populatia sporea,insa tehnica agricola ramanea aceeasi,in loc sa fie intensificata in tandem cu nevoile populatiei si ale statului.Impropetarirea taranilor la vremea respectiva cu bucati neindestulatoare de pamant,pentru care se plateau dijme la stat,fara ca acestia sa fie in sinea lor agricultori,sau remunerati pentru munca depusa,fiind laolalta supusi legii agrare,a impiedicat selectiunea,conform ministrului Constantin Garofild.Asadar,nu se putea ajunge nici la o bunastare a populatiei,dar nici la un progres economic al tarii,in special la progresul agricol care a intervenit in Romania cu intarziere fata de tarile avansate,si a fost constant limitat doar la marile latifundii.In anii care au urmat celui de-al doilea razboi mondial,taranii au fost deposedati de pamant si unelte,si au fost inca odata adusi la starea de muncitor slab remunerat la limita supravietuirii.Satele au fost depopulate masiv prin absorbtia muncitorilor in orasele industrializate,acestia continuandu-si soarta trudnica in una din posturile de muncitor industrial stramutat in oras la care nu se adapteaza,sau navetist,iar cel ramas in sat,fiind transformat in muncitor mizer sau cooperatist.Infiintarea ICAR-ului-Institutul de Cercetari Agronomice al Romaniei,in 1927,a reusit sa se detaseze de trecutul tenebrosa al agriculturii si agricultorilor romani,si condus de catre cel mai prestigios agronom roman-Gheorghe Ionescu-Sisesti,a reusit sa propulseze stiinta agricola la nivelul mondial contemporan,a captat interesul si increderea taranilor,care apeleau din ce in ce mai des la institut pentru sfaturi tehnologice,seminte selectionate,fermenti pentru vinuri sau tratate bacteriene pentru legume.Incepand cu secolul 5 si 6,dinamica agriculturii s-a schimbat,impunandu-se necesitatea sustinerii sistemului agricol intensiv,ceea ce a determinat aparitia unor noi institute de cercetare,care au contribuit la dezvoltarea economica a tarii,si a progresului stiintific.Dupa anul 1989,agricultura romaneasca nu se confrunta doar cu tranzitia catre economia de piata,si decalajele considerabila fata de Uniunea Europeana si statele dezvoltate,dar si cu procesul greoi al retrocedarilor drepturilor de proprietate,faramitarea excesiva a terenurilor agricole(peste 4,2 milioane de proprietare de exploatatii agricole mici,respectiv peste 2,4 milioane de hectare de teren pe care nu se poate aplica o agricultura moderna),lipsa de organizare a terenului agricol,lipsa de organizare a teritoriului,lipsa de capital de lucru,lipsa investitiilor care sa sprijine noile tehnologii si managementul necesar,lipsa de pregatire profesionala a majoritatii populatiei taranesti,lipsa managementului performant,imbatranirea populatiei rurale(20% fiind reprezentati de batrani si bolnavi care au necesitatea asistentei sociale si medicale,si lasati in grija statului),mentalitatea invechita,lipsa accesului la piata a micilor producatori,si distorsiunile pietei.Aceasta sumara prezentare,si-a propus expunerea interrelatiilor dintre fondul biologic ereditar al populatiei,mediul geografic si mediul social.Filozoful si psihologul Constantin Radulescu Motru,comparand populatia romaneasca cu cea apuseana,pune in valoareindividualismul sufletului romanesc fata de cel al popoarelor apusene,caracterizate prin spirit burghez:Romanului nu-I place tovarasiaEl vrea sa fie de capul lui...Cu o particica de proprietate,cat de mica,dar sa fie a lui. Acest individualism romnesc nu implic spiritul de iniiativ n viaa economic i prea puin spiritul de independen n viaa politic i social, cele dou nsuiri cu care se caracterizeaz individualismul popoarelor culte apusene... Populaia satelor romneti n-are ntr-nsa nicio asemnare cu sufletul burghez. Din mijlocul ei nu ies indivizi ntreprinztori, care s rite odihna i avutul pentru a se mbogi prin mijloace nencercate. Populaia satelor romneti, dimpotriv, st sub tradiia muncii colective... Copilul de stean, cnd iese din coal se supune tradiiei colective: el muncete cum a pomenit la el n sat, din moi strmoi.Totodata C.R.Motru mentioneaza si perseverenta neaosului roman: Un romn proprietar de pmnt este cel mai perseverent muncitor agricol. Fie ctigul lui ct de mic, el nu se mai ndur s-i prseasc ogorul.Continund cu obiectivitate analiza spiritului romnesc, marele psiholog consider c romnul este nedisciplinat n ceea ce privete munca, nu muncete metodic, ci n salturi, fiind capabil s fac i munc de sclav; de asemenea, romnul este strin de spiritul comercial, acordnd produselor muncii sale o valoare subiectiv de uz.La aceste caracteristici, care sunt defavorabile alinierii la valorile statelor occidentale, spiritul romnesc posed i caliti, spunndu-se despre el c este primitor, tolerant, iubitor de dreptate i religios.Studierea spiritului rnesc romnesc l determin pe marele agronom acad. Gheorghe Ionescu-ieti s afirme: n casele ntunecoase i strmte triesc, adevrat, oameni cu un mare potenial artistic: esturile i custurile rneti, crestturile, cntecele, povetile alctuiesc un tezaur folcloric i de art popular. Dar sufletul care produce toate acestea e un suflet contemplativ, legat de vremurile trecute... Nu prin potenialul artistic al sufletului rnesc va rzbi Romnia, ci prin munc productiv... Agricultura trebuie s produc aa cum cer nevoile unui stat modern.

Pe fundamentele spiritului ranului romn trebuie s se dezvolte noul profil al fermierului care are n fa o lume n schimbare rapid, o lume care, pentru a corecta deficienele trecutului, urmrete un deziderat comun pentru toate rile edificarea unei eco-economii durabile bazate pe cunoatere.

BIBLIOGRAFIESansa Romaniei-oamenii Reprofesionalizarea Romaniei II-Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare(IPID) Bucuresti,martie 2009.

Managementul Proiectelor de Dezvoltare Rurala si RegionalaEconomia transferului de cunoasterePetrescu Andreea Gabriela,grupa 2Page 1