UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRASOV

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

FALSIFICAREA AURURLUI

Realizat de : CRETU NADIA MADALINA

BOBES IOANA VASILICA

1

CUPRINS

CAPITOLUL I: Istoria aurului si a monedelor din aur……………………………...............pag

CAPITOLUL II: Intrebuintarile si utilizarile aurului..............................................................pag

CAPITOLUL III: Legislatia aurului.......................................................................................pag

CAPITOLUL IV: Caracteristicile aurului

4.1. Proprietati fizice............................................................................................................pag

4.2. Proprietati mecanice......................................................................................................pag

4.3. Proprietati chimice.........................................................................................................pag

CAPITOLUL V: Metode de obtinere a aurului..........................................................................pag

CAPITOLUL VI: Tehnici de falsificare a monedelor din aur

5.1. Etaloanele monetare.......................................................................................................pag

5.2.Etaloanele de aur-lingouri...............................................................................................pag

5.3. Etaloanele de aur-devize................................................................................................pag

5.4. Banii de hartie…………………………………………………………………………pag

CAPITOLUL VII : Studiul comparativ intre aur si argint……………………………………pag

CAPITOLUL VIII : Concluzii si propuneri…………………………………………………..pag

2

CAPITOLUL I

ISTORIA AURULUI SI A MONEDELOR DIN AUR

In evolutia sa,de-a lungul secolelor, aurul a urmat doua trasee principale:

-pe de o parte, aurul-marfa care era destinat bijuteriilor, obiectelo de cult, aurul folosit in industrie;

-pe de alta parte, aurul monetar folosit in calitate de ban.

Dupa unele surse, aurul a fost cel dintai metal obtinut, prelucrat si utilizat de om cu aproape

5000 de ani i.e.n, aurul devenind moneda capatand astfel o a doua utilizare importanta.

Pentru multi aurul se confunda cu banii, care constituie o categorie complexa, aurul nefiind

decat o forma de bani care a aparut pe o treapta a evolutiei societatii.

Istoria aurului monetar este stans legata de istoria banilor. Aparitia banilor a fost rezultanta

dezvoltarii schimbului de activitati, care pentru a evita dificultatile ridicate de forma de schimb,

numita pe atunci”troc” , trebuia mijlocita ca un echivalent general. Printre produsele care au fost

utilizate drept forma de schimb se pot enumera: pieile si blanurile de animale, sarea, fierul, vitele,

uleiul de masline, oile, graul, ceaiul.

Fiecare dintre banii-marfă enumeraţi anterior prezintă o serie de dezavantaje care au influenţat

într-un mod negativ dezvoltarea schimbului.

În cele din urmă rolul de echivalent general s-a stabilit tot mai mult asupra metalelor preţioase:

aurul şi argintul care prin însuşirile lor naturale – divizibilitate, fără pierdere de valoare,

omogenitate, inalterabilitate în timp, valoare mare în volum mic răspundeau cel mai bine funcţiei

sociale de bani.

Avantajele folosirii aurul ca monedă sunt următoarele:

-în primul rând este inalterabil, nefiind atacat practic de nici o substanţă, păstrându-şi neatinsă

valoarea, putând fi tezaurizat.

-in al doilea rând, aurul dispune de o omogenitate fizică naturală: o bucată de aur este identică cu

oricare altă bucată de aur de aceeaşi puritate, indiferent de locul de unde au fost extrase.

3

-o a treia caracteristică care a devenit hotărâtoare la baterea monedelor de aur o reprezintă

divizibilitatea. Aurul fiind uşor de divizat în cele mai mici părţi posibile iar după aceea poate fi, cu

aceeaşi uşurinţă, regrupat într-o singură bucată fără pierderi de substanţă sau valoare.

-in al patrulea rând, aurul este un metal uşor de prelucrat, perfect maleabil. Moneda de aur, ca şi

cea de argint, poate primi diferite însemne, care precizează greutatea şi valoarea, lucru care o face

uşor de recunoscut la prima vedere.

- in al cincilea rând, aurul are o valoare mare într-un volum mic, metalele preţioase găsindu-se în

natură în cantităţi relativ mici. Aurul întrunind însuşiri atât de importante pentru utilizarea lui în

funcţia de bani, se înţelege de ce a ocupat cu timpul locul central ca mijloc al schimbului şi a

înlocuit celelalte mărfuri întrebuiţate pentru aceste scopuri.

Ca „inventator” al monedei este considerat regele Cresus al Lidiei, căci din timpul domniei

sale datează cele mai vechi piese, bătute în electrum (un aliaj din aur şi argint ce se găsea în stare

naturală în fluviul Pectol).

Monedele bătute de Cresus le găsim în literatura de specialitate sub denumirea de „creseide”

sau „stateri lidieni”. Tot aici s-a pus şi bazele primului sistem bimetalist din istorie, datorită

tehnologiei separării aurului de argint. Daricul din aur cu efigia regelui Darius, emis de perşi, în

greutate de 8,41 grame a devenit o veritabilă monedă internaţională. Baterea acestei monede era

privilegiu imperial, în timp ce ’’siclii mici’’ din argint care aveau o valoare de 20 de ori mai mică

decât dericul erau emişi de satrapi.

În jurul anului 250 î.e.n. la Roma apare prima monedă de aur. De la romani derivă denumirea

de monedă. Primul atelier monetar a început să funcţioneze în templul zeitei Junon Moneta de la

Roma. În perioada Republicii, primii care au bătut moneda de aur au fost negustorii de metale

preţioase, precum şi comercianţii şi bancherii în mâna cărora se concentra schimbul de mărfuri.

Şi epoca antică, pe teritoriul ţării noastre au circulat monede din cele mai diferite, ca urmare a

puterilor care s-au ridicat la graniţele acestor teritorii, monede pe care triburile autohtone nu au

pregetat să le imite şi atelierele proprii.

Schimburile comerciale fiind foarte intense, aceste monede pătrund până la Iaşi şi Valea

Oltului. Şi, paralel pe teritoriul ţării noastre circulau monedele greceşti, romane, macedoniene. Tot

pe teritoriul de azi al României au circulat şi kosonii, controversate monede de aur apărute după

moartea lui Burebista, poate o monedă în toată regula, poate doar o medalie comemorativă, un

ultim apel la unitatea neamului.

4

CAPITOLUL II

INTREBUINTARILE SI UTILIZARILE AURULUI

Intrebuintarile aurului

Aurul tehnic pur(99,9%) se poate obtine prin electroliza si pe cale chimica. Impuritatile care

se gasesc de obicei la aurul de acest titru nu influenteaza intr-o masura apreciabila proprietatile

tehnologice ale aurului.

Cea mai mare influenta asupra proprietatile ale aurului o are plumbul care, in proportie de 0,06%

face imposibila prelucrarea mecanica a aurului prin presiune. Prezenta de 0,01% bismut sau telur

scade mult posibilitatea prelucrarii aurului, in timp ce aluminiul sau staniul nu dauneaza

proprietatilor plastice ale aurului. Prezenta de stibiu duce la craparea aurului, la laminare.

Aurul se intrebuinteaza foarte rar in stare pura, numai in practica medicala sau pentru

acoperiri.

Cea mai importanta intrebuintare a unui aliaj pe baza de aur se utilizeaza la confectionarea

sarmelor pentru bobinarea rezistentelor in potentiometre.

Aliajul de aur cu 6% platina si 24% argint se intrebuinteaza la fabricarea contactelor electrice

pentru utilaje telefonice.

Aliajele de aur cu argint si cupru au capatat o intrebuintare larga in tehnica dentara, cum si la

fabricarea bijuteriilor.

Totusi,aurul se intrebuinteaza in cea mai mare larga masura in industria bijuteriilor, datorita

proprietatii sale de a da cu multe metale combinatii chimice care poseda cele mai variate

coloratii: AuAl are o culoare violeta purpurie, AuZn2 este colorata in albastru, Au2Na este

colorata in galben deschis ca alama.

5

Utilizarile aurului

Aurul are multiple utilizări, mai ales în industrie.

În formă pură, în aliaj sau în diferite combinaţii, el poate fi găsit în calculatoare, nave

spaţiale, echipamentul telefonic şi de comunicaţii, în vesela de calitate, în unele obiecte

de îmbrăcăminte, în faţadele clădirilor sau în coperţile cărţilor.

În industria aerospaţială aurul este folosit datorită proprietăţilor sale reflectorizante -

el blochează 98% din radiaţii - precum şi datorită conductibilităţii electrice excelente. O

foaie de aur incredibil de subţire (aproximativ 0,00015 mm) îmbracă majoritatea

componentelor sensibile ale rachetelor sau staţiilor spaţiale, motoarele, sistemele

electronice şi costumele astronauţilor.

Datorită rezistenţei sale la coroziune, la acţiunile diferitilor acizi şi ale altor reactivi

chimici, aurul îşi găseşte o largă utilizare în stomatologie, în chirurgie şi alte domenii ale

medicinii. Aurul radioactiv este folosit în tratamentul câtorva forme de cancer. În

stomatologie şi chirurgie este cunoscută utilizarea aurului pentru coroanele dentare, la

repararea vaselor de sânge, nervilor sau oaselor deteriorate. În anumite combinaţii, relativ

ieftine, aurul intră în ambalajul decorativ, în reclame, în lucrări tipografice etc. Astfel

praful de aur sub formă de aur coloidal (rezultat, de exemplu, de la şlefuirea bijuteriilor)

amestecat cu ulei şi alte substanţe chimice este folosit la decorarea veselei, a recipientelor

din sticlă sau a diferitelor obiecte de artă.

O componentă specifică a utilizării metalului galben o reprezintă plasamentele de

valoare, fiind vorba de acele cumpărări de aur care se fac nu pentru a răspunde unei nevoi

practice, ci din considerente mai generale (de exemplu, pentru păstrarea într-o formă mai

sigură a economiilor băneşti sau cu scopuri speculative). Aurul rămâne forma tradiţională

de plasament cu valoare intrinsecă, dând siguranţa valorii reale, palpabile a metalului spre

deosebire de alte plasamente precum cele bancare, titlurile de credit guvernamentale sau

acţiuni ale corporaţiilor particulare. Plasamentele în aur prezintă unele avantaje care nu le

pot asigura plasamentele în bani de hârtie. Aurul nu poate fi depreciat prin inflaţie de

6

către guverne, aşa cum se întâmplă cu banii de hârtie care pot fi tipăriţi în cantităţi

excesive.

În perioadele de incertitudine aurul inspiră încredere mai mare decât orice monedă

naţională în primul rând pentru ca este „banul” cel mai vechi şi mai recunoscut, general

acceptat. În al doilea rând pentru că istoria a dovedit faptul că, spre deosebire de banii de

hârtie, valoarea aurului s-a păstrat în timp dăinuind peste războaie, calamităţi naturale sau

crize social-economice, acest lucru constituind un factor important în decizia multor ţări

de a-şi păstra importante rezerve de aur, deşi nici o ţară nu mai acoperă sau garantează

azi moneda naţională cu aur.

Cumpărăturile de aur ca plasament se efectuează sub două forme: lingouri şi

monede. Lingoul este o formă paralelipipedică de aur fin, cu o puritate de 99,5% sau 24

de karate. Pe pieţele metalului galben se comercializează 10 mărimi standard de lingouri,

având greutatea – deci valoarea – adaptată la capacitatea diferită de cumpărare a fiecărui

investitor. Monedele de aur constituie o a doua formă de plasament în metal galben. Piese

de aur de diferite mărimi şi greutăţi cu inscripţii şi însemne pe ambele părţi pentru a fi

recunoscute, monedele conţin fie aur pur de 24 karate, fie aur aliat – de exemplu aliajul

permis în S.UA. în secolul trecut la baterea piesei de 20 de dolari aur era de 21,6 karate,

respectiv o puritate sau titlu de 0,900. Există două categorii de monede: numimatice şi

pentru tezaurizare propriu-zisă.

Monedele numismatice sunt cele vechi, bătute cu secole în urmă. Odată ele au

fost în circulaţie, în calitate de bani. În prezent valoarea lor depăşeşte cu mult valoarea

metalului pe care îl conţine deoarece ele sunt evaluate nu numai pentru aurul care-l

conţin, ci şi pentru valoarea lor istorică, artistică şi pentru raritatea lor.

7

CAPITOLUL III

LEGISLATIA AURULUI

Efectele accidentelor similare celui de la Baia Mare au produs un impact major asupra

legislatiei comunitare, dar si internationale, in domeniul reglementarilor activitatilor

miniere.

Accidentele similare celui din Baia Mare, din anul 2000, au reprezentat un moment de

cotitura in legislatia comunitara si internationala. Normele stricte si codurile adoptate in

ultimii 10 ani fac practic imposibila repetarea unor astfel de evenimente.

La nivel national, imediat dupa accidentul de la Iazul Aurul au fost revizuite normele

tehnice de supraveghere a comportarii in timp a iazurilor de decantare si s-a reglementat

necesitatea obtinerii autorizatiei de functionare in siguranta a acestora. Sectorul minier a

fost nevoit sa faca o evaluare a starii tuturor iazurilor de decantare si sa implementeze

masuri de cresterea sigurantei in exploatare, dar si de intretinere a iazurilor inactive.

Directiva Seveso II a fost transpusa in legislatia romaneasca prin HG. 95/2003 privind

controlul activitatilor care prezinta pericole de accidente majore, in care sunt implicate

substante periculoase, la fel si Directiva Seveso III prin HG 804/2007.

Romania a transpus in legislatia nationala si alte directive de mediu, ca Directiva

2004/35/CE din 21 aprilie 2004 privind raspunderea de mediu pentru prevenirea si

repararea prejudiciului de mediu, care, in principiu, stipuleaza ca operatorul care a

provocat o poluare a apei, a zonelor protejate si a solului este obligat sa suporte costurile

de remediere a mediului, indiferent de culpa – principiul „raspunderii obiective de

mediu” si Directiva Europeana privind Deseurile Miniere.

In acelasi timp, in mai 2000 a aparut ideea infiintarii unui Institut de Management al

Cianurii, cu sediul la Washington. Acest Institut este creat special pentru a monitoriza

implementarea corecta a „Codului International de Management al Cianurii pentru

8

productie, transport si utilizare a cianurii in productia de aur”, care a fost elaborat de un

comitet international, sub indrumarea Programului de Mediu al Natiunilor Unite.

(www.cyanidecode.org).

Acest cod include cele mai bune practici pentru managementul cianurii si vizeaza:

productia; transportul; manipularea si depozitarea; etapele operationale si de inchidere a

exploatarii; siguranta muncitorilor; raspuns la situatii de urgenta; instruire; consultarea si

informarea publicului

Directiva UE privind managementul deseurilor miniere (2006/21/CE) din martie

2006, transpusa in legislatia nationala prin HG 856/2008, permite utilizarea cianurii,

stabilind limite stricte pentru concentratiile de cianura in iazurile de decantare. Aceasta

Directiva stabileste concentratiile maxime de cianura in iazurile de decantare,

concentratii care scad pentru minele existente de la 50ppm, pana in mai 2008, la 20 ppm

pana in mai 2013 si la 10ppm pana in mai 2018. Pentru minele noi, concentratiile

maxime sunt de 10ppm incepand cu mai 2008. Uniunea Europeana a adoptat astfel

limitele cele mai stricte din lume privind concentratiile de cianura in iazurile de

decantare.

Directiva UE privind prevenirea si controlul integrat al poluarii (IPPC –

96/61/CE), transpusa in legislatia nationala prin HG 152/2005 defineste conceptul de

„cea mai buna tehnica disponibila (BAT)”. Productia de cianura este reglementata de

documentul BAT aferent, la rubrica substante chimice anorganice. Mai mult, productia de

cianati si izocianati este reglementata tot de Directiva IPPC, care impune implementarea

BAT si stabileste limite pentru emisiile de cianura in aer si apa.

CEN (organismul european de standardizare) dezvolta in prezent un standard

European privind monitorizarea si masurarea cianurii, care va fi aplicabil tuturor minelor

de aur din Europa. Acesta este primul standard de acest gen din lume.

Potrivit Registrului European privind emiterea si transferul poluantilor, toti producatorii

de cianati si izocianati, si toate instalatiile miniere >25 ha trebuie sa raporteze public

toate emisiile de cianura in aer, sol sau apa.

Potrivit Regulamentului REACH, un dosar complet de inregistrare pentru cianuri va fi

depus la ECHA (Agentia Europeana pentru Substante Chimice) in 2010, dosar in care se

9

vor recomanda masuri actualizate de management al riscurilor pentru importul, productia,

utilizarea si eliminarea cianurilor. Evaluarea securitatii chimice aferenta va include

utilizarea cianurilor in industria de extractie a aurului.

CAPITOLUL IV

CARACTERISTICILE AURULUI

4.1 Proprietati fizice

Alotropia

Aurul din natura are de obicei culoare galbena stalucitoare: aurul obtinut in laborator

prin reducerea solutiilor sale cu diferiti reactivi poate avea diferite aspecte si culori.

S-a stabilit existenta cel putin a catorva modificatii ale aurului: una dintre varietati”aurul

brut” , stabilita de o serie de cercetatori se deosebeste de aurul obisnuit prin culoare,

densitate si proprietati magnetice. In ceea ce priveste existenta celorlalte varietati ale

aurului,parerile cercetatorilor care au lucrat in acest domeniu sunt impartite.

Proprietatile fizice ale aurului au fost studiate numai in ceea ce priveste varietatea

metalica obisnuita, care se gaseste in natura.

Densitatea

Densitatea aurului calculata dupa masuratorile roentgenografice ale parametrilor retelei

cristaline este 19,285 la 00 si 19,309g/cm3 la 200 C . Densitatea aurului determinata

picnometric la diferite temperaturi are urmatoarele valori:

Temperatura, 0C 18 900 1000 1100 1200

Densitatea, g/cm3 19,21 18,32 18,23 17,24 17,12

4.2 Proprietatile mecanice

S-a stabilit, de foarte multa vreme, ca aurul este cel mai plastic metal.

10

Cifrele de mai jos redau proprietatile mecanice ale aurului:

Rezistenta la rupere,kg/mm2 12,2

Alungirea atractiva,% 40-50

Contractia relativa a suprafetei unei sect transversale,% 90-94

Duritatea Brinell,kg/mm2 18,5

Duritatea in scara mineralogica 3,7

Presiunea de curgere,kg/mm2 La 200 .........1,3x10-3

Temperatura de topire si caldura de topire

Temperatura precisa a punctului de solidificare al aurului este cu atat mai importanta,

cu cat aceasta temperatura este admisa ca punct constant la gradarea pirometrelor.

Aurul ca metal etalon in acest scop, prezinta un avantaj exceptional: in primul rand, se

cunosc cele mai bune metode pentru rafinarea lui; in al doilea rand, in timpul topirii, nu

se impurifica cu oxizi si nu-si modifica punctul de solidificare. De fapt, punctul de

solidificare al aurului determinar ca fiind egal cu 1063,40C , este cea mai inalta

temperatura din scara, verificata cu precizie si stabilita experimental.

Caldura latenta de topire a aurului este de 16,3 pana la 15,73 cal/g.

Tensiunea superficiala

Dupa datele lui V.K. Semencenko si I.L.Pokrovski, tensiunea superficiala a aurului topit,

in functie temperatura are urmatoarele valori:

Temperatura ,0 C 1120 1150 1200 1250 1300

Tensiunea

superficiala,dyn/cm

1128 1125 1120 1115 1110

11

Tensiunea de vapori, temperatura de fierbere si caldura de vaporizare

Diferiti cercetatori au observat,inca de mult ca aurul se volatilizeaza la temperaturi

inalte.

Viteza de volatilizare a aurului depinde de atmosfera in care se face incalzirea. Astfel,

pierderea de aur prin volatilizare in atmosfera de gaz de iluminat este de sase ori mai

mare, iar in atmosfera de oxid de carbon de doua ori mai mare decat in aer. Prin urmare,

topirea aurului sub un strat de carbune duce la cresterea pierderii din cauza volatilizarii.

Viteza de volatilizare a aurului depinde, in mare masura si de caracterul impuritatilor

pe care le contine. La un continut de 5% impuritati in aur, pierderea prin volatilizarea la

11000C este reprezentata prin cifre relative la 1000 parti in greutate aur.

Datele diferitilor cercetatori asupra temperaturii de fierbere a aurului la presiunea

atmosferica difera mult intre ele, variind intre 2530 si 29470C.

Caldura latenta de vaporizare a aurului la punctul de fierbere s-a gasit prin calcul egala

cu 32,7cal/g.

Conductivitatea termica

Datele diferitilor cercetatori care au determinat conductivitatea termica a aurului variaza

intre 0,7003cal/cm, iar coeficientul de temperatura al conductivitatii termice intre

18.....1000C a fost gasit egal cu 0,004.

Rezistivitatea si coeficientul de temperatura al rezistivitatii

Rezistiviatatea aurului in stare lichida variaza liniar cu temperatura iar in stare solida,

variatia este numai aproximativ o functie liniara de temperatura.

Coeficientul de temperatura al rezistivitatii aurului intre 25 si 1000C a fost determinat de

O.E.Sviaghintev si gasit egal cu 0,0035.

12

4.3 Proprietati chimice

Activitatea termica

De obicei, se considera ca aurul se dizolva numai in apa regala si in solutii de cianura

de potasiu. In realitate, insa, aurul este partial solubil in acid azotic la fierbere si acid

sulfuric la 250 de grade C; aurul se dizolva, de asemenea, in acid selenic si in amestecuri

oxidante, formate din acid clorhidric cu acid cromic,permanganat de potasiu, acid azotic.

Asemenea amestecuri oxidante pot fi facute si pe baza de acid sulfuric,insa, in toate

aceste reactii,dupa cate se pare, nu are loc o aditie directa a oxigenului la aur.Aceasta nu

are loc nici in cazul cand aurul este supus actiunii oxigenului sau aerului , uscat sau

umed, atat la termperatura joasa cat si la temperatura inalta.

13

CAPITOLUL V

METODE DE OBTINERE A AURULUI

Aurul se gaseste in natura in stare nativa si sub forma de minereuri aurifere, cum si ca

impuritati in minereurile de cupru si minereurile complexe.

Aurul se gaseste in scoarta pamantului in proportie de 5x 10 -7 %. Cea mai mare

cantitate de aur se obtine prin prelucrarea minereurilor aurifere . Totusi, la obtinerea

industriala a aurului are o mare importanta exploatarea zacamintelor aluvionare.

Extragerea aurului de la prelucrarea minreurilor de cupru si a celor complexe nu au un rol

atat de important ca in cazul argintului.

De cele mai dese ori aurul nativ se intalneste in minereuri sub forma de graunti

metalici,foite si alte incluziunide diferite forme si cu diferite grade de dispersie. El nu

formeaza cu celelalte elemente combinatii chimice,ci formeaza cu metalele respective

aliaje naturale cu compozitie si structura variabile.

Aurul se obtine din depozitele aluvionare pe cale umeda printr-o spalare speciala.

Aurul se extrage din minereu prin amalgamarea rocilor macinate sau a nisipurilor. Prin

udarea selectiva particulele metalice sunt extrase cu ajutorul mercurului din noroiul de

minereu. Printr-o serie de operatii succesive (spalare, stoarcere si distilarea mercurului)

se obtine din amalgam aurul brut,care este trecut apoi la retopire in lingouri.

A doua metoda principala pentru extragerea aurului din minereurile sale este

cianurarea. Metoda se bazeaza pe proprietatea aurului de a se dizolva in solutiile de

cianuri alcaline si alcalino-pamantoase si de a precipita din aceste solutii cu ajutorul unor

agenti de precipitare metalici( zinc sau aluminiu) sau nemetalici( carbunele de lemn).

Aurul brut obtinut prin metodele descrise mai sus este retopit si afinat. Afinarea se

bazeaza in special pe o separare electrolitica sau pe o precipitare selectiva a metalelor. La

retopirea aurului brut, care are loc inainte de afinare, aurul se purifica uneori prin

14

actiunea unor reactivi care indeparteaza impuritatile. Puitatea aurului dupa afinare, cand

se intrebuinteaza un metal initial mai curat, poate ajunge la 99.88% . Printr-o electroliza

repetata se poate obtine un metal cu puritatea 99,998% Au. Rafinarea ulterioara a aurului

electrolitic se poate face prin recristalizare din solutii sulfurice.

METODE DE DEPISTARE A

PURITATII AURULUI

1. Procedeul microscopic, procedeu prin care cu ajutorul microscopului sau a lupei se

identifica marcajul, care consta in aplicarea fie a titlului, care pentru aur poate fi : 958‰ ,

916‰ , 900‰ , 850‰ , 750‰ , 583‰ , 500‰ , 375‰ , 333‰ , pentru argint: 950 ‰ ,

935‰ , 925‰ , 900 ‰ , 835‰ , 800‰ iar pentru platina 750‰ , fie a numarului de

carate , folosit numai pentru aur, acesta fiind 23K, 22K, 20K, 18K, 14K, 12K, 10K, 9K,

8K. Cele mai folosite titluri pentru bijuteriile din aur sunt 750‰, 583‰, 333‰ adica

18K, 14K, 8K iar pentru argint 925‰.

2. Un alt procedeu pentru depistarea puritatii metalului pretios este metoda

spectofotometriei de absobtie atomica. Se ia o mostra din obiectul supus analizei, se

introduce in solutie si se examineaza la un spectrofotometru cu absobtie atomica in

vederea determinarii continutului de aur. Ca sistem de atomizare se utilizeaza flacara de

aer/acetilena ( pt producerea luminii se poate utiliza flacara, arc electric, scanteie sau

fascicul de raza laser) , iar ca solutie etalon (pentru trasarea curbei de calibrare) cea

obtinuta prin dizolvarea unor cantitati corespunzatoare din mostrele de aur de 14K. Se

poate utiliza si etalon de gaze care, de asemenea contine particule din mostra. Se

analizeaza absorbtia de lumina. in final, se compara concentratia probei in solutia finala

(g/ml) cu concentratia aurului.(2,44 x10-6 g/ml)

3. Mai amintim procedeul spectrochimic. Obiectul este supus analizei spectro chimice

cu ajutorul spectrografului de emisie, in regim de arc de curent continuu intermitent.

Analiza la spectroproiector a spectrului, cu ajutorul atlasului de linii spectrale, pune in

evidenta liniile corespunzatoare metalelor pretioase (aur, argint, platina) precum si a

elementelor de aliere.

4. Procedeul difractiei in raze X este metoda prin care o epuvreta cu mostra din

obiectul analizat se fixeaza in varful unui capilar de sticla, montat in centrul camerei

radiografice, incarcate cu un filtru radiografic. Camera se fixeaza la fereastra unui tub de

15

raze X cu anod de cupru. Timpul de expunere este de aproximativ 6 ore. Cu ajutorul

catalogului de spectre de difractie se pun in evidenta liniile de difractie corespunzatoare

elementelor de aliere ale probei analizate.

5. Prin procedeul chimic se curata o zona din obiectul analizat si se trateaza cu reactiv

specific titlului presupus (ex. 14K). in acest caz pot apare urmatoarele situatii:

    - sa se produca o efervescenta puternica, iar dupa stergerea reactivului locul

respectiv sa se curete fara sa se pateze in maroniu. in aceasta situatie obiectul respectiv nu

contine aur

    - sa se produca o efervescenta, urmata de inverzirea picaturii, iar dupa stergerea

reactivului locul respectiv sa se curete fara sa se pateze in maroniu – situatie specifica

obiectelor ce contin cupru

    - sa se produca efervescenta, iar picatura de reactiv sa prezinte un aspect laptos.

Daca dupa stergere locul se pateaza in maroniu, obiectul contine aur, dar intr-o cantitate

mai mica (mai putin de 12K), aspectul laptos fiind dat de argintul pe care-l contine aliajul

    - sa nu se produca efervescenta, iar dupa stergerea reactivului zona tratata sa se

brunifice usor. in acest caz obiectul analizat este de 14K.

Acest procedeu are o precizie de 10 – 15 ‰.

6. Un alt procedeu pentru depistarea puritatii metalului pretios este metoda Gay-

Lussac care se efectueaza in conditii de laborator avand o precizie de 0,2 ‰.

MARCILE APLICATE IN ROMANIA

PE BIJUTERII SAU OBIECTE DIN AUR

16

Aur 999‰ 916‰

900‰ 833‰ 750‰

17

585‰ 500‰ 375‰

CAPITOLUL VI

TEHNICI DE FALSIFICARE A MONEDELOR DIN AUR

5.1. Etaloanele monetare

Necesitatea stabilirii precise a etalonului monetar a aparut odata cu dezvoltarea

economica intocmai ca necesitatea precizarii unitatilor de masura (metrul, kilogramul, litrul

etc.).

Prin etalon monetar se întelege unitatea monetara fixata si recunoscuta de stat ce serveste

ca masura a valorilor materiale ale societatii. Totalitatea dispozitiilor legale privitoare la

etalonul monetar şi circulatia monedei formează sistemul monetar.

18

5.2.Etalonul aur-monedă

Primul sistem monetar modern bazat pe aur este etalonul aur-moneda (Gold coin

standard), frecvent denumit si „forma veche a etalonului aur”.

În lucrările de specialitate, etalonul aur-moneda este numit şi „sistemul aurului în

circulatie”, deoarece monedele de aur erau emise fara restrictii, circulau liber şi erau

disponibile pentru oricine.

Mentinerea etalonului aur-moneda presupune îndeplinirea următoarelor condiţii:

1.definirea unităţii monetare (dolarul, lira, leul etc.) în aur;

2.posibilitatea baterii în cantităţi nelimitate a monedelor de aur fără nici un cost

suplimentar pentru accesorii de metal (deci fără aplicarea seniorajului);

3.posibilitatea topirii libere şi nelimitate a monedelor de aur;

4.asigurarea liberei interconvertibilităţi a monedelor de aur şi a celorlalte forme ale

banilor (bilete de banca, monede de argint etc.);

5.permisiunea comerţului liber cu aur, inclusiv a importului şi exportului liber.

Secolul al XVIII-lea a reprezentat perioada fasta a etalonului-aur, monedele au primit

echivalentul paritatii in aur, ceea ce a avut doua consecinte:

- stabilitatea ratei schimbului;

- o stabilitate relativa a preturilor.

Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, bimetalismul francez se impune ca un sistem monetar

stabil si echilibrat. Numeroase tari europene îsi vor alinia monedele la cea franceza ,livra

piemonteza, francul belgian, drahma greceasca, francul elvetian.

Paritatea aur-argint s-a pastrat greu în Europa, numeroase evenimente influentand acest

raport. Unul din aceste evenimente a fost razboiul de secesiune din America, care a obligat

tarile europene sa se aprovizioneze cu bumbac din India, care prefera la plata mai ales

argintul. Prin acesta, piesele de aur nu se pot schimba decât in piese de argint de 5 franci,

ceea ce pastreaza aparenta bimetalismului.

19

Catre 1870, inversarea schimburilor in Extremul Orient, descoperirea filoanelor aurifere

din Nevada şi punerea in practică a noilor tehnologii pentru extragerea argintului din

minereuri a dus la deprecierea argintului. Moneda din acest metal s-a depreciat in perioada

urmatoare, devenind piesa divizionara. In lume raportul aur-argint se mareste de la 1:16 in

1873 la 1:38 in anul 1900.

Trecerea de la bimetalism la monometalism nu s-a facut fara dificultati si rezistenta din

partea populatiei si a unor factori ai puterii.

Pe baza etalonului aur-moneda unitatea monetara nationala era definita printr-o anumita

cantitate de aur precis determinata.

Monedele circulau efectiv si exista posibilitatea tezaurizarii lor. In plus, importul si

exportul de piese de aur era liber si ca atare, masa monetara din tara respectiva era direct

influentata de miscarile internationale ale metalului galben. Rezulta ca in etapa etalonului

aur functiona moneda-marfa, in sensul ca putea fi utilizata si dorita si pentru alte servicii.

Concomitent cu monedele de aur existau in circulatie si bilete de banca convertibile în

aur. Convertibilitatea in regimul de etalon aur clasic era un garant puternic al stabilitatii

pietelor financiare si al sistemului monetar international.

Gratie etalonului aur-moneda, secolul al XIX-lea a cunoscut o remarcabila stabilitate a

ratei de schimb si o dezvoltare economica infloritoare, care n-a fost împiedicată de

dezechilibrele insurmontabile în schimburile internaţionale.

Accentuarea inegalitatilor economice ale statelor, repartizarea productiei de aur inegal

pe planeta si, nu in ultimul rand retragerea aurului din circulatie si inlocuirea masiva cu

bani de hartie fara acoperire pentru Primul Război Mondial au fost cauze principale ale

prabusirii etalonului aur-moneda. Incercarile din perioada interbelica de a opri inflatia si a

reveni la acest etalon s-au soldat cu esecuri. Sistarea convertibilitatii în aur a biletelor de

banca a dus la transformarea lor in bani de hartie.

5.3 Etalonul aur-lingouri

Etalonul aur-moneda a disparut practic dupa primul razboi mondial. In locul lui s-a

instituit etalonul aur-lingouri (Gold bullion standard). Principalele deosebiri dintre

etalonul aur-moneda si etalonul aur-lingouri au fost urmatoarele:

20

1.baterea monedelor de aur a fost oprita si monedele de aur nu au mai circulat ca

mijloc de plata, ele putand fi folosite drept mijloc de tezaurizare. Aurul era cumparat sau

vandut de catre autoritaţi (în special bancile centrale) la un pret fix. Partea cea mai

importanta din aurul monetar, in loc sa circule ca mijloc de plata, era depozitata in

tezaurele bancilor centrale sub forma de lingouri.

2.convertibilitatea bancnotelor sau a altor tipuri de bani in aur era îngradita, nu se mai

putea face la libera optiune a posesorului si in orice cantitate ceruta. Aurul monetar era

vandut solicitantilor numai in forma de lingouri, mult mai grele decat monedele, deci

avand o valoare mult mai mare.

Acest etalon reprezinta o varianta a etalonului aur-clasic, caracterizat prin eliminarea

monetizarii aurului, ca si convertibilitatii bancnotelor in monede de aur. Bancnotele

raman convertibile in lingouri de aur (1 lingou standard=400 uncii=12,444 kg. aur),

subdivizat în 1 uncie= 31,1035 gr. aur.

Etalonul aur-lingouri limiteaza convertibilitatea. Convertibile raman numai sumele

care au cel putin valoarea unui lingou. In Anglia etalonul a fost introdus în 1925,

convertirea era posibila doar daca un detinator de bancnote prezenta la schimb minim

1557 lire.

Etalonul aur-lingouri a fost o solutie de organizare monetara neinspirata, urmarind

revenirea la starea dinaintea primului razboi mondial. Această formă de organizare a

limitat excesiv posibilitatea de adaptare a masei monetare la necesitatile circulatiei, dupa

unii autori această formă de organizare gasindu-se la baza crizei de supraproductie din

1929-1933.

5.4 Etalonul aur-devize

Termenul de etalon aur-devize acopera o varietate larga de aranjamente monetare.

In general se refera la acel sistem in care banii nu se schimbă direct in aur, ci intr-o

moneda straina care este convertibila in aur. Rezervele monetare ale tarii respective nu se

tin numai in aur, ci mai ales in moneda straina convertibila in aur. Acest tip de monede

convertibile poartă numele de „monede de rezerva”, iar tarile care emit aceste monede se

numesc „tari centru” ale acestor sisteme monetare.

21

Cele mai importante monede de rezerva au fost lira sterlina si dolarul american, iar tarile

centru Anglia şi S.U.A.

Acest etalon a fost creat si perfectionat in două etape:

-Conferinţa monetară internaţională de la Genova (1922) şi

- Sistemul monetar internaţional statuat la Bretton-Woods (1944).

Conferinţa de la Bretton-Woods

In 1944, la convocarea Conferintei de la Bretton-Woods, omenirea se afla inca in

valtoarea celui de-a doilea razboi mondial. Acesta vicia rezultatele economice, orientand

productia spre nevoi militare, deviind astfel schimburile internationale spre o configuratie

dictata de sistemul aliantelor si de linia fronturilor, restrangand comertul intern la strictul

necesar, orientand piata monetara si a capitalurilor spre satisfacerea nevoilor de finantare

a razboiului. Cu cat economia de razboi e mai puternic implantata in intreprinderi si

ramuri, cu atat intoarcerea la o economie de pace devine mai laborioasa.

Principiile sistemului monetar international de la Bretton-Woods au fost urmatoarele:

- universalitatea, conform caruia calitatea de membru era deschisa tuturor statelor care

recunosc prevederile statutului nou infiintatului Fond Monetar International;

- convertibilitatea reciproca a monedelor tarilor participante;

- asigurarea stabilitatii cursurilor valutare, care presupunea definirea monedei tarii

membre in aur sau in dolari americani. Modificarea valorii paritare poate avea loc numai

cu acordul F.M.I., iar fluctuarea cursului valutar poate avea loc în limitele a ±1% (ulterior

in limitele a ±2,25%) în raport cu paritatea monetara.

- inlaturarea restrictiilor, discriminarilor si a altor practici protectioniste din schimburile

si platile internationale;

- asigurarea echilibrului balantelor de plati prin crearea unui sistem de rezerve valutare.

Sistemul Monetar International a consolidat etalonul aur–devize.

Spre deosebire de perioada interbelica, a ramas o singura moneda ca mijloc international

de plata si de rezerva, respectiv dolarul american. Moneda americana era definita in aur,

iar guvernul S.U.A. se angaja să mentina paritatea monedei sale, precum şi

convertibilitatea ei in aur, la cererea bancilor centrale, la pret fix de 35 dolari uncia.

Banii de hartie

22

Marco Polo a facut prima insemnare despre bancnote, asa cum le-a gasit in China,

unde vistiernicii eliberau de mult un fel de chitante pentru o anumita cantitate de argint.

Mijloacele de plata nu se mai confectionau prin consumarea disponibilitatilor de metal

pretios, ci erau inlocuite cu insemne reprezentand cantitati de metal detinute in vistierii.

Folosirea la plata a unor inscrisuri in locul monedelor metalice uzuale era aplicata si in

Grecia antica, iar mai tarziu astfel de acte erau folosite in tranzactii de catre zarafi.

Important este ca, in teorie, aceste chitante erau insemnari ca undeva exista o cantitate de

metal care putea fi eliberata la schimb. Ideea a fost preluata de capetele incoronate ale

Europei, care au vazut-o ca pe o modalitate mai ieftina de a produce bani pentru nevoile

interne ale tarii. Ideea s-ar fi dovedit viabila, atat timp cat emiterea de moneda fiduciara

(aşa numitele asignate) nu ar fi depasit cantitatea de metal (altfel spus, oricand o asignata

putea fi preschimbata in metal).

In ciuda bancrutelor frauduloase incercate (si reusite), banii de hartie au

supravietuit istoriei, abandonand insa convertibilitatea in metal pretios sau alte obiecte de

valoare.

CAPITOLUL VII

STUDIU COMPARATIV INTRE AUR SI ARGINT

AURUL ARGINTUL

ASEMANARI

- este cel mai plastic metal

- poate fi prelucrat sub presiune

- este un metal pretios

- este un metal plastic

- poate fi prelucrat sub presiune

- este un metal pretios

23

- se utilizeaza in tehnica dentara - se utilizeaza in tehnica dentara

DEOSEBIRI

- Temperatura de topire: 1063,40C

- viteza volatilizare a aurului depinde de atmosfera in

care se face incalzirea dar si de caracterul impuritatilor

pe care le contine

- rezistivitatea la 00C este de 2,065∙10-6ohmi∙cm

- aurul se utilizeaza cel mai adesea in industri

bijuteriilor variate coloratii in combinatii chimice cu

alte metale

- din punct de vedere al pretului aurul este mult mai

scump decat argintul

- aurul da o nota de eleganta si de seriozitate, de aceea

este bine ca el sa nu fie purtat cu obiecte vestimentare

gen hanorac, trening, adidas

- in cotidian, bijuteriile mari din aur au tendinta de a

imbatrani, asa ca acestea ar trebui purtate doar la

ocazii

- este recomandabila evitarea folosirii bijuteriilor de

aur in activitatile zilnice- transport in comun,

cumparaturi, plimbari.

- Temperatura de topire: 960,50C

- s-a constatat ca volatilitatea argintului se pierde cu

aproximativ 1% pe ora la o incalzire in cuptor la

14000C

- rezistivitatea la 00C este de 1,50∙10-6ohmi∙cm

- argintul se utilizeaza la obtinerea aliajelor de lipit. In

industria chimica, si in industriaelectrotehnica

- din punct de vedere al pretului argintul este mult mai

accesibil tuturor claselor sociale

- bijuteriile din argint confera posesoarei un aer

tineresc

- bijuteriile din argint pot fi asortate mai multor obiecte

vestimentare si pot fi purtate la orice ocazie

- pretul mult mai mic ofera un alt avantaj celor ce le

poarta aceste bijuterii deoarece pot sa aibe un set mult

mai complex din acestea, deci numarul bijuteriilor si al

accesoriilor este mai mare decat cel al bijuteriilor de

aur.

CAPITOLUL VIII

CONCLUZII SI PROPUNERI

24

25