PROBĂ DE MEMORARE

Cunoaşterea capacităţii de memorare a copiilor este foarte necesară deoarece de calitatea, volumul şi varietatea informaţiilor fixate depinde calitatea operativităţii mintale. „Fondul informaţional, stocat în conştiinţă, reprezintă materialul de prelucrare a gândirii fie prin microoperaţiile sale: compunere, descompunere, reversibilitate, fie prin macrooperaţiile sale: analiza-sinteza, comparaţia, abstractizarea, generalizarea, individualizarea, evaluarea, proiectarea, structurarea etc.”( Matei, Nicolae-Constantin, „Educarea capacităţilor creatoare în procesul de învăţământ”-clasele I-IV, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982, p.80). Este vorba de dezvoltareacaracterului ei intenţionat şi al raţionalizării informaţiilor stocate, care la rândul lor trebuie să întreţină curiozitatea de cunoaştere.

Proba 1: Investigarea memorării de scurtă durată.Material pentru testare: 16 cartonaşe (12-8 cm) cu imagini de obiecte trecute prin experienţa

copilului( extrase din fixaţiile memoriei de lungă durată) într-un grupaj determinat:- trei imagini de obiecte de încălţăminte: ciorapi, ghete, pantofi;- cinci imagini de obiecte de îmbrăcăminte: chiloţei, cămăşuţă, pantaloni, haină, rochiţă;- trei obiecte de igienă corporală: periuţă, pastă, săpun;- cinci obiecte folosite la masă: farfurie, lingură, furculiţă, cuţit, pahar.

Învăţătoarea lucrează individual cu copiii. Le spune copiilor că le va arăta poze cu obiecte(lucruri) şi ei trebuie să spună al cui obiect este imaginea. Arată pe rând primele trei imagini, se opreşte asupra fiecăruia, minimum trei-cinci secunde. La fel se procedează cu fiecare serie. Se vor obţine patru rânduri de imagini a câte 3, 5, 3, 5 imagini. Se revine asupra lor şi copilul, arătând cu degetul, spune ce este în fiecare imagine. Se strâng cartonaşele şi se cere copilului să reproducă ce anume imagini a văzut şi notează (pentru fiecare copil) ce imagini a reţinut şi care nu au fost reţinute.

Interpretare: Copiii care au reţinut sub 50% (mai puţin de 8 imagini9 au memorie de limită inferioară, cei care au reţinut între 50 şi 75 % (8-12 imagini) au memorie de limită medie şi cei care au reţinut mai mult de 75 % (13-16 imagini9 au memorie de limită superioară.

Proba 2: Investigarea memorării de lungă durată.Se poate folosi acelaşi test de imagini cu condiţia ca de la prima testare să nu treacă mai mult de 8-10

minute, când copilului i se comunică sarcina de a privi cu atenţie şi a „ţine minte” ce vede, deoarece va fi întrebat a doua zi ce a văzut acum. se încearcă chiar dirijarea acţiunii de fixare a imaginilor prin crearea unor „suporturi”logice a memorării: ce reprezintă primele trei imagini, dar cele cinci care urmează în rândul doi,fără a-i spune noi ce rezrezintă şi numai îl orientăm ca aceste „suporturi” să le descopere singur şi să şi le fixeze în aparatul memorial.

În felul acesta urmărim să descoperim însuşi mecanismul învăţării copiilor-sistemul mnezic multifazic cu reglare de tip deschis specific fiecărui copil, sau mai simplu spus să constatăm cum informaţiile care intră în sistemul memorial se păstrează şi ce informaţii ies din sistemul memorial delungă durată.

A doua zi copilul este întrebat să spună ce imagini a văzut cu o zi înainte. Se notează rezultatele, se compară cu cele anterioare, se calculează procentul celor uitate şi se detrmină tipul memorial sub aspectul uitării, care este foarte importantă pentru individualizarea învăţării, astfel: limitele memoriei medii se află adăugând şi scăzând 2 la media aritmetică (M.a.= 16/2=8): 8±2=6 şi 10. Deci, toţi copiii care uită între 6 şi 10 imagini au memorie de limită medie, cei care uită între 11 şi 13 imagini au memorie nesatisfăcătoare, cei care uită între 14 şi 16 imagini au o memorie la limita inferioară, cei care uită între 3 şi 5 imagini au o memorie bună, cei care nu uită nici o imagine sau cel mult 2 imagini au o memorie de limită superioară.

a) Proba investigării spiritului critic:Material experimental: un test cu patru fraze absurde:

- Un om a plecat de acasă şi a lăsat bastonul la uşă să păzească casa de hoţi;- Când au venit hoţii, băţul a început să latre şi hoţii s-au speriat şi au fugit;- Calul i-a spus lui Cenuşarcă: „stăpâne încalecă pe mine şi hai să mergem la fata împăratului;- Cenuşarcă a încălecat şi calul a zburat până deasupra norilor.

Învăţătorul citeşte o frază cu expresivitatea necesară şi urmăreşte mimica copilului şi întreabă ce părere are şi cere explicaţii; la fel se procedează şi cu restul frazelor.

Explicaţie. La această vârstă copilul protestează la receptarea unor fapte, idei absurde, ireale, fapt care demostrează creşterea atitudinii critice. În cazul în care după 6 ani acceptă fantasticul, irealul fără niciun fel de opoziţie, poate constitui pentru noi ipoteza unei tardivităţi în dezvoltarea operaţiilor gândirii copilului respectiv. Ca atare, acest experiment poate fi şi un mijloc de control cu rezultatele experimentului pentru investigarea vârstei psihologice(vârstei lingvistice) a copilului în cauză.