Memoria Holocaustului

Jean-Michel Leconte - Predarea Holocaustului in secolul al XXI-lea

rasa - este o subdiviziune a speciei; in limba literara, rasa inseamna ‘’neam’’, descendenta familiala din acelasi stramos; a vorbi de rasa sau de caracateristici rasiale in legatura cu o colectivitate umana este un lucru antistiintific si constituie asadar un prim semn de rasism etnie - o etnie este un grup de oameni care au in comun aceeasi limba, cultura, structura familiala, economica si sociala si acre au constiinta apartenentei la acealsi grup evreu - un evreu este o persoana care practica religia iudaica; totusi, din motive religioase ( concept biblic de ‘’popor ales’’) si istorice (diaspora), evreii poseda toate caracteristicile unei etnii daca socotim ca limba ebraica, limba Bibliei; nazismul considera ca oricine se trage dintr-un evreu este neaparat si el evreu, chiar daca se converteste la alta religie sau nu adera la nici o religei arian - desemneaza un grup lingvistic provenit din Persia, care s-a stabilit in nordul Indiei pe la anul 1800 i.Hr. In urma migratiilor si a diversificarii lingvistice, acest grup a dus la aparitia unei familii de limbi, identificata ca atare in sec. al XIX-lea si denumita familia limbilor indo-europene. Nazismul i-a considerat pe arieni drept o ‘’rasa’’ si anume una superioara (in limba sanscrita ‘’arya’’ - nobili ) crime de razboi - ‘’incalcari ale legilor si cutumelor razboiului; cuprind uciderea, maltratarea, deportarea la munca silnica sau in orice alt scop ale populatiei civile din teritoriile ocupate, uciderea sau maltratarea prizonierilor de razboi sau a naufragiatilor, executarea ostaticilor , jefuirea bunurilor publice sau private, distrugerea fara motiv a oraselor sau satelor sau devastarea fara justificare militara’’ ( articol 6.b din statutul Tribunalului militar international, infiintat prin Acordul cvadripartit de la Londra din 8 august 1945 ) crime impotriva umanitatii - ‘’uciderea, exterminarea, aservirea, deportarea si orice alt act inuman comis impotriva populatiei civile inaintea sau in timpul razboiului, sau persecutarea din motive politice rasiale sau religioase (articol 6.c) genocid - exterminarea sistematica a unei colectivitati umane; termenul a fost creat in 1944 de Richard Lemkin - acesta a determinat adoptarea de catre ONU a unei conventii care califica genocidul drept crima la nivelul dreptului international etnocid - distrugerea unui grup etnic in plan cultural şoah - in ebraica - ‘’catastrofa’’; se foloseste ca referire la genocidul desavarsit impotriva evreilor de catre nazisti si aliatii acestora; in acest caz, genocidul este insotit de un etnocid - consta in vointa declarata de a extermina un popor impreuna cu intreaga sa cultura, mergand pana la negarea apartenetei sale la umanitate holocaust - cuvant ebraic de origine greaca insemnand ‘’sacrificiu’’, folosit in special in mediul anglo-saxon ca achivalent al ‘’şoah’’. Termenul este utilizat ca denumire conventionala desemnand ansamblul genocidurilor si crimelor comise de nazisti si aliatii acestora impotriva mai multor categorii de victime, dar si impotriva elitei poloneze, populatiei civile ruse.

Antisemitismul Crestinismul poarta o grea raspundere pentru dezvoltarea antisemitismului ca raspandire geografica si ca intensitate. Dupa caderea Imperiului Roman, se ridica treptat noi regate care impun religia catolica. Procesul va dura mai multe secole. Raul Hilberg distinge trei mari etape:

convertirea expulzarea exterminarea

In secolul al IV-lea, Biserica se proclama universala si ofera convertirea. In cazul evreilorm este un esec, determinat chiar de atitudinea Bisericii fata de evreii convertiti pe care ii considera nedemni, inferioti sai eretici. Antisemitismul este o politica activa, decretand interdictii profesionale si locative, obligandu-i pe evrei sa se adune in anumite cartiere si sa practice anumite meserii. In secolo al XVI-lea etse promovata o politica de expulzare: evreii nu mai au de ales intre converire si exil, ci intre domiciliul obligatoriu, in ghetou si exil. In secolul al XIX-lea, asistam la schimbari in natura si intensitatea antisemitismului care anticipeaza si pregatesc terenul pentru trecerea la exterminare. In 1853-1855, Gobineau publica ‘’Eseu asupra inegalitatii raselor umane’’. Antisemitismul, care fusese pana atunci de natura religioasa, ii transforma pe evrei intr-o ‘’rasa’’, devenind, la randul sau, rasism. Wilhelm Marr - ‘’rasa evreiasca’’ este vinovata de criza financiara care zdruncina Impreiul Austro-Ungar la 1873. Fenomenul se manifesta cu mult mai multa virulenta in statele germane. Evreii, cu toate ca vorbesc germana sau idiş, un dialect german al aşchenazilor, submineaza limba germana si natiunea germana. In Prusia, si mai ales la Berlin, antisemitismul este alimentat de opozitia fata de doctrinele economice liberale. In Rusia, asasinarea tarului Alexandru II este pusa pe seama evreilor. Pe la 1900, politia secreta rusa incepe sa puna in circulatie ‘’Protocoalele Inteleptilor Sionului’’- un document fals atribuit unei adunari secrete care ar fi avut loc cu ocazia primului Congres Mondial Sionist (Basel, 1897), la care sionistii si-ar fi pus la cale complotul de a prelua controlul asupra Europei. In Franta, dupa infrangerea suferita in fata Prusiei in 1870, evreii sunt invinuiti de subminarea materiala si morala a tarii. Consolodat, antisemitismul isi capata caracterul sau rasist la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Doctina nazista ‘’Rasa’’ este determinata de ‘’sange’’; ‘’rasa germana’’ este o rasa de ‘’domni’’. Ea trebuie sa fie pastrata in stare pura, neamestecata cu rasele ‘’inferioare’’. Poporul german este poporul superior, el are nevoie de un ‘’spatiu vital’’, pe care-l poate cuceri, ocupa, stapani si ‘’purifica’’ prin orice mijloace, intersul sau fiind singurul care consteaza in stabilirea optiunilor si actiunilor sale, fara nici o procupare umanitara sau morala. Idealul nazist, acre poate fi considerat si drept scopul sau ultim, este dominatia totala asupra unei lumi din care au fost eliminate ‘’rasele inferioare’’, religiile si bolsevismul. Partidul Nazist a elaboray un program la 24 februarie 1920.

Masuri antievreiesti, 1933-1939

O serie de masuri antievreiesti au fost luate inca inainte de 1933, dovada ca rasismul opera deja in aparatul de stat. La 23 decembrie 1932, Hans Globke ordona printr-o circulara sa se respinga cererile de schimbare a starii civile depuse de evrei. ‘’Definitia’’ - Incepand cu 11 aprilie 1933, o reglementare stabileste ca o persoana care are fie un singur bunic din patru, evrei, nu este ariana. La congresul NSDAP de la Nürnberg din septembrie 1935, s-au redactat si adoptat in graba doua decrete succesive : legea pentru protectia sangelui si a onoarei germane, completata prin legea asupra cetateniei Reich-ului (orice persoana care ave trei bunici evrei - sau doi, daca persoana era de religie iudaica sau nascuta din parinti evrei era evreu - dupa septembrie 1935). Normele defineau insa drept ‘’Mischling’’ (cu sange amestecat) toate celelalte cazuri.

Restrictiile individuale si profesionale Dupa ce nazistii ajung la putere, o serie de excluderi si interdictii se abate asipra populatiei evreiesti:

la 7 aprilie 1933,excluderea din serviciul public; medicii si a vocatii pot fi radiati din registre

la 22 septembrie, interdictia de a practica o profesiune artistica la 4 octombrie, de a exercita profesia de redactor-sef in presa la 21 mai 1935, se stabileste ca numai ‘’arienii puri’’ pot efectua

serviciul militar activ Legea pentru protectia sangelui si a onoarei germane interzice casatoria si relatiile sexuale intre arieni si nearieni.

in 1936, functionarii evrei mentinuti in serviciul public sunt exclusi din sistemul de asigurari sociale

la 6 iulie 1938, interdictie de a profesa in domeniile serviciilor (paza, turism)

la 25 iulie, medicilor evrei li se interzice sa profeseze: aceeasi interdictie cade asupra avocatilor la 27 septembrie

in august 1938, evreii sunt obligati sa-si adauge penumele Sara sau Israel; la 19 noiembrie le se interzice accesul la asistenta sociala

la 4 martie 1939, somerii evrei pot di rechizitionati la munca silnica

la 24 decembrie 1940, evreii cu un venit lunar de peste 39 de marci sunt supusi unui impozit suplimentar de 15%

Arianizarea si masurile financiare Inainte de preluarea puterii de catre nazisti, fusese introdusa o ‘’taxa de fuga’’ de 25% i avere pentru orice emigrant, care, in 1930, poseda de la 200.000 de marci in sus. La Conferinta Schacht din 20 august 1935 se hotaraste excluderea evreilor de la orice contract public. La 26 aprilie 1938, evreii sunt obligati sa-si declare toate bunurile. La 14 iunie, orice intreprindere care are un administrator sau un cadru de conducere evreu este declarata intreprindere evreiasca. In 1938, parintilor evrei li se anuleaza deducerile fiscale pentru copii. La 12 noiembriem toate pravaliile evreiesti sunt inchise si administratorii evrei de societati sunt concediati. Epuizarea prin infometare

1 decembrie 1939 - excluderea evreilor de la distributiile speciale limitarea orelor de acces la magazine (evreii nu pot cumpara decat dupa

‘’arieni’’) numeroase confiscari de pachete din strainatate 26 inuie 1942, o conferinta hotaraste reducerea categoriilor de alimente pe

care evreii le pot achizitiona

Politica de emigrare Din 1933 se fac presiuni asupra evreilor germani spre a-i forta sa emigreze; au loc tentative de expulzare a evreilor ‘’starini’’ care dau gres. In 1933, locuia in Germania 520.000 de evrei, iar in 1938 numarul lor a scazut la 350.000 din cauza mortalitatii emigratiei. Ca urmare a Anschluss-ului (anexarea Austriei), in martie 1938, numarul lor ajunge la 540.000. Odata cu izbucnirea razboiului, 6.000 sunt transferati in Europa Centrala si alti 6.500 din Germania si Europa Centrala sunt expediati in Franta neocupata. Invadarea URSS, sporeste si mai mult numarul evreilor. Noaptea de cristal (Kristallnacht) La 9 noiembrie 1838, un diplomat german este asistat de un tanar evreu german la Paris. Goebbles da de inteles ca Hitler nu s-ar supara daca ar avea loc niste răzmăriţe. Preluand sugestia, SA ordona sa se dea foc sinagogilor. Drept urmare, in noaptea de 9 spre 10 noiembrie, un pogrom general se declanseaza in Germania. 91 de evrei ucisi, mii de raniti, 191 de sinagogi incendiate, 30.000 expediati in lagare de concentrare Concentrarea Inca din 1933, apare lagarul de concentrare de la Dachau, urmat de altele. Initial, au fost destinate opozantilor politic, care se umplu cu evrei ce devin tinta unor maltratari deosebite. Pana sa gaseasca o solutie la ‘’problema evreiasca’’, se hotaraste izolarea evreilor cat mai deplina de neevrei, spre a se evita socarea opiniei publice si fenomenele de solidaritate. Asa incepe concentarare. In Guvernamantul general, se organizeaza o etapa de tranzitie: ghetoul. Munca silnica, restrictiile la alimente, agresiunile idividuale sau organizate provoaca o grava degradare fizica a locuitorilor din ghetouri. La Conferinta de la Wannsee, Heydrich informeaza ca evreii vor fi organizati in lagare de munca in care condtiile vor fi de asa natura incat sa duca la ‘’eliminarea naturala’’ a multora dintre ei. In realitate, eliminarea ‘’naturala’’ – in ghetouri ca si in lagarele de munca – avea sa se dovedeasca prea lenta si prea costisitoare; drept urmare, nu doar un ‘’nucleu’’, ci majoritatea evreilor a fost exterminata in lagarele mortii. Lagarele de concentrare: infiintarea si rolul lor In 1933, Germania dispunea de un numar destul de mare de locuri de detentie traditionale. Hitler vine la putere la 30 ianuarie 1933. La foarte scurt timp, la 8 martie 1933, ministrul de interne, Frick anunta infiintarea lagarelor de concentrare. Pe 20 martie incepe sa functioneze lagarul de la Oranienburg, pe 21, Dachau.

Lagarele erau administrate de catre indpectorii SS, ceea ce dovedeste ca nu era vorba de o detentie judiciara, ci de una strict politica. Numai Gestapo era abilitata sa trimita oameni in lagar. SS avea control deplin asupra lagarelor. Cu unele exceptii, lagarele erau situate pe teritoriul Reich-ului; aveau diverse functii si statute: erau lagare speciale ale politiei de ocupatie sau ale armatei, lagare ale administratiilor sau guvernamintelor locale, lagare de tranzit sau de asteptare. Lagarele obisnuite indeplineau o dubla functie: aceea de a indeparta anumite parti ale populatiei din societate si de a procura sclavia caror forta de munca gratuita putea fi exploatata directa sau vandutra unor intreprinderi. Lagarele de exterminare erau de alata natura. In aceste sase lagare, detinutii erau tinuti in viata - provizoriu – nu pentru a efectua vreo munca productiva oarecare, ci pentru a servi ei insisi drept materie prima mecanismului de exterminare: singura productiea acestor lagare era moartea deportatilor, care survenea ‘’la poarta lagarului’’.

Procesul de umanizare Pentru a se asigura desfasurarea eficienta a exterminarii la momentul dorit, s-a recurs la procesul de dezumanizare; poate fi descompus in 7 etape.

1. -definirea - este vorba de o dubla definire- trebuie definiti ambii termeni opusi unul altuia: ‘’rasa evreiasca’’ si ‘’rasa ariana’’. Totalitarismul este cel care a generat fara exceptie toate celelalte genociduri si exterminari in masa care constituie ansamblul Holocaustului: statul totalitar nazist nu poate tolera nici o derogare de la suprematia si uniformitatea ‘’rasei’’ superioare Importanta acestei prime etape a fost cu siguranta subevaluatal astfel definiti, evreii erau transformati intr-o ‘’problema’’, la care trebuia sa se gaseasca o ‘’solutie finala’’.

2. – recenzarea - evreul trebuie depistat, localizat, cu nume si adresa, asa incat sa poata fi gasit cand va fi cazul; in tarile dominate de nazisti, aceasta a fost una din primele preocupari

3. - insemnarea - trebuie sa i se arate populatiei cine este evreu; de aici obligatia de a purta un semn distinctiv: steaua lui David, o brasarda. In Germania, obligatia de a purta un semn distinctiv a fost impusa la 19 septembrie 1941.

4. - etapa restrictiilor si a spolierilor - se refera la proprietatea asupra unor bunuri sau achizitionarea lor

5. - excluderea - are loc in paralel cu cea de-a patra etapa; exclusi din serviciul public, evreilor li se interzic numeroase profesiuni si erau opriti sa frecventeze anumite locuri

6. - izolarea sistematica - ea nu era decat o sistematizare a etapei precedente; prin internarea in lagare de siverse tipuri, evreii si celelalte victime erau extrasi din randul populatiei

7. - exterminarea in masa - a fost declansata sub diverse forme, precum Einsatzgruppen ( alcatuite din rezersisti si militari auxiliari). Cea de-a doua forma de exterminare era suprimarea indivizilor in lagarele de concentrarea prin munca, infometare, frig si maltratare. A fost necesara o sistematizare a exterminarii. In acest context s-au infiintat lagarele ale caror unic obiectiv era eliminarea fizica: Auschwitz-Birkenau, Chelmno, Lublin-Maidanek, Belzec, Sobibor, Treblinka.

Existenta acestor diferite etape, usor de identificat in discursuri, din masurile si documentele administrative si din operatiunile militare, ilustreaza caracterul sistematic, organizat al genocidului. Ghetoul Ghetoul, forma superioara a izolarii, era un cartier in care erau constransi sa locuiasca evreii. Intr-o prima faza, ghetourile au ramas ‘’deschise’’, asa incat cei obligati sa locuiasca acolo puteau sa iasa, sa se duca la munca. Ghetourile s-au infiintat mai ales in Europa de Est si de Nord-Est. Conditiile de viata dintr-un ghetou era dintre cele mai grele. Foamea a devenit principalul factor de mortalitate. In 1942, in ciuda mortalitatii galopante, populatia ghetourilor continua sa fie numeroasa, alimentata permanent de noi locuitori. Procesul de exterminare in masa continua atunci prin asa-numitele Aktionen, raiduri in care sute sau mii de oameni erau ridicati si expediati in lagarele de concentrare, unde majoritatea erau gazati inca din prima zi.

Doua personalitati ale ghetoului din Varsovia Adam Czerniaków - cand trupele germane au ocupat Varsovia in septembrie 1939, era vicepresedintele comunitatii evreiesti din Capitala; el face eforturi si este numit in fruntea comunitatii. Inca dinainte de izbucnirea razboiului si pana la moarte sa, a tinut un jurnal - insemnari scurte; aceste insemnari sunt pretioase din mai multe puncte de vedere, dar in primul rand pentru abundenta de informatii despre functionarea consiliului evreiescm despre viata si moartea in ghetou. Toate actiunile lui sociale si culturale nu au decat un singur scop - acela de a ajuta populatia ghetoului sa-si pastreze demnitatea umana. Moare inghitind o capsula de cianura. Janusz Korczak - ceeaza un sistem de organizare democratica a orfelinatelor si participa la administrarea colectivitatii. Se adreseaza populatiei prin comunicate si afise. Cand trupele SS si politia evreiasca vin sa-i ridica pe orfani, acesta hotaraste sa-i insoteasca si urca cu ei in trenul spre Treblinka.

Decizia exterminarii In iunie 1941, Hitler nu considerase necesar sa se continue elaborarea unei legislatii care sa stabileasca in detaliu cine erau Mischlinge si care avea sa fie soarta lor, pentru ca problema devenise nerelevanta: asadar, intentia lui era deja luata si le-o comunica si celorlalti. O luna mai traziu, Heydrich obtinuse un ordin explicit in acest sens. De altfel, exteminarea in masa incepuse experimental inca din iunie la Chelmno. La 29 noiembrie 1941,Heydrich convoaca Conferinta de la Wannsee cu privire la ‘’solutia finala a problemei evreiesti’’; aceasta a avut loc pe 20 ianuarie 1942. Se redacteaza un raport care mentioneaza diversele alternative de solutionare, impuscarea si camioanele de gazare. ‘’In cursul solutiei finale, evreii din rasarit vor trebui mobilizati pentru munca cu incadrarea cuvenita. Evreii apti de munca vor fi adusi in mari coloane de muncitori, separati pe sexe, pentru a construi drumuri in aceste teritorii, ceea ce va

permite fara indoiala o sacadere naturala substantiala a numarului lor. In final, celor ramasi va trebui sa li se aplice un tratament corespunzator, caci, ca rezultate ale selectiei naturale, va fi vorba evident de elementele cele mai rezistente, susceptibile sa contituie germenii unui nou neam evreiesc de indata ce ar fi lasati in libertate.’’ (J.M. Lecomte, Savoir la Shoah, Dijon, 1998, p. 164-166 - trad. Christine Syren)

Lagarul de concentrare Lagarul era imprejmuit cu doua sau trei garduri de sarma ghimpata, de obicei electrificata, intrerupta din loc in loc de turnuri de observatie din care gardienii cu mitraliere supravegheau tot perimetrul zi si noapte. La sosire, detinutii erau condusi intr-un loc de carantina, care putea fi o caldire, un cort sau o baraca. Dupa ce erau dezinfectati, erau inregistrati si li se tatua un numar. Dupa aceea, primeau tinuta de detinut. Noii detinuti erau repartizati la un Block si la un Kommando. Block-ul era o baraca de lemn in care detinutii dormeau pe priciuri tot din lemn, suprapuse pe mai multe niveluri. Kommando erau echipele de munca, permanente sau temporare in functie de natura muncii. Erau conduse de Kapo. Ziua in lagar se desfasura mereu dupa acelasi ritual neschimbator: desteptarea, dereticatul in baraca, ‘micul dejun’’. Lagare de exterminare si Sonderkommando Auschwitz-Birkenau, Belzec, Chelmno, Lublin-Maidanek, Sobibor, Treblinka Sase lagare construite pentru industria mortii: izolate, cum era Chelmno, sau integrate intr-un complex mai vast (Aushwitz era alcatuit sin trei lagare, dintre care Birkenau era al doilea). Ca sa nu existe martori, lagarele erau pe cat posibil ascunse privirilor si , la nevoie, populatia civila era expluzata din imprejurimi. Organizarea lagarelor de exterminare era simpla. Kommando interveneau la sosirea deportatilor, ii ajutau sa coboare din vagoane; recuperau apoi bagjele si hainele. Sonderkommando erau niste Kommando-uri foarte speciale: membrii lor nu aveau in general contact cu ceilalti detinuti, erau inchisi in blocuri izolate, primeau mancare variata si din abundenta. Putinii supravietuitori ai acestor Sonderkommando au scapat de la inlocuire datorita starii lor de abrutizare ori de indiferenta – simulata sau reala.

Romania Situatia Romaniei pe plan politic, miltar si sub aspectul atitudinii fata de evrei s-a schimbat aproape continuu in cursul razboiului desi conducerea tarii a ramas neschimbata in aceasta perioada. La 6 septembrie 1940, Garda de Fier impreuna cu generalu Antonescu proclama Statul National Legionar, in a carui program se prevede exterminarea evreilor. Ucisi: 469.632 Supravietuitori: 430.000 Holocaust sub guvernarea Antonescu - Marcu Rozen * Deportarea evreilor din Romania in Transilvania

Pentru guvernul antonescian, deportarea evreilor din Basarabia, Bucovina si jud. Dorohoi a avut ca scop unic purificarea etnica prin expulzarea ffortata a elementului evreiesc din aceste teritorii. Deportarea in masa a evreilor sin aceste teritorii a avut loc in perioada septembrie-noiembrie 1941. La sedinta Consiliului de Ministri din 8 iulie 1941, Mihai Antonescu se pronunta pentru ‘’migratiunea fortata a intregului element evreiesc din Basarabia si Bucovina’’. * Deportarea evreilor din Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Herta In baza ordinului primit de la serviciul Marelui Pretor, Ispectoratul de Jandarmi Basarabia a elaborat instructiunile de deportare a evreilor din Basarabia. La 24 iulie 1941, din ordinul guvernatorului Voiculescu s-a infiintat ghetoul orasului Chisinau. Deportarea evreilor din ghetoul Chisinau a inceput la 8 octombrie 1941, incheind-se la 30 octombrie 1944.

* Deportarea evreilor din Bucovina de Sud In timp ce deportarea evreilor din Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Herta se afla in plina desfasurare, autoritatile antonesciene iau hotararea ca incepand cu data de 9 octombrie 1941 sa purceada si la deportarea evreilor din Bucovina de Sud- a inceput la Suceava. Pe data de 10 octombrie pleaca al doilea convoi din Suceava si Gura Humorului si deportarea continua pana la 13 octombrie. Martorul ing. Friedrich Antschel descrie deportarea sa si a familiei sale din Suceava. ‘’ Pe data de 9 octombrie 1941, prin baterea tobelor, s-a instiintat populatia evreiasca sin Suceava, ordinul de evacuare si deportare. AM fost deportat impreuna cu familia- tata, mama si sora- pe data de 11 octombrie 1941, respectiv cu transportul al treilea. Am sosit la Atachi pe adta de 13 octombrie, unde erau mii de oameni lipsiti de hrana si adapost. (...) grupul nostru ine escortat si pazit a fost transportat peste Nistru cu niste plute.’’ Dindatele statistice existente rezulta ca din Bucovina de Sud au fost deportati cca. 23.8000 de evrei.

* Deportare evreilor din judetul Dorohoi Pe data de 5 noiembrie 1941, autoritatile informeaza populatia evreiasca din orasul Dorohoi ca urmeaza a fi evacuata in Transnistria. In orasul Dorohoi, se gaseau si toti evreii evacuati din celelalte localitati ale judetului ( Darabani, Mihaileni, Radauti – Prut etc.). In total, populatia evreiasca numara inainte de evacuare cca. 12.000 de persoane. Deportarea a inceput la 7 noiembrie 1941 si s-a desfasurat in aceleasi conditii ca si in Bucovina de Sud. Primii deportati au fost evreii din Darabani. La 8 noiembrie au fost evacuti in aceleasi conditii si evreii din Saveni si Mihaileni. Deportarea evreilor din orasul Dorofoi a avut loc in zilele de 12 si 13 noiembrie 1941. In total, din judetul Dorohoi (fara tinutul Herta) au fost deportati in Transnistria cca. 10.000 de evrei.

* Deportarea in anul 1942 a unor categorii de evrei din Vechiul Regat si Transilvania de Sud

In anul 1942, guvernul Antonescu ia hotararea ca evreii suspectati cu vederi de stanga sa fie deportati in Transnistria.In total, din Vechiul Regat si Transilvania de Sud, au fost deportati in Transnistria cca. 4.000 de evrei. La 15 octombrie 1942, se comunica hotararea Consiliului de Ministri de a nu se mai face nici un fel de deportare de evrei, pana nu se va crea o institutie pentru organizarea acestei actiuni.

* Numarul total al evreilor din Romania deportati in Transnistria In toamna anului 1941, numarul total al evreilor deportati in Transnistria a fost de 142.858 de persoane. La acestia, trebuie adaugati evreii deportati in anul 1942. Prin urmare, numarul total al evreilor deportati in Transnistria a fost de 151.276 de persoane. Se poate considera ca cifra reala, avand un suport statisti, este de cca. 150.000 de evrei deportati din Romania in Transnistria.

Lista ghetourilor si lagarelor din Transistria

Alexandrovka, Ananiev, Almecetka, Arva, Balanovka, Balta, Balki, Bar, Budi, Bondarovka, Brailov, Briceni, Cetvarinovka, Cicelnic, Cazaciovka, Codima, Carlovka, Dubasari, Djurin, Derebcin, Domanovka, Frunză, Golta, Grabivţ, Hrinovka, Israilovka, Iampol, Iaroga, Kolosavka, Lahova, Lozova, Lucineţ, Manikovka, Murafa, Marinovka, Moloknia, Nimraţ, Obodovka, Odessa, Olgopol, Ostia, Pavlovka, Pasiuka, Peciora, Savrani, Sumilova, Stanslovcek, Stefanka, Silvina, Slidi, Tatarovka, Tivrin, Tridubi, Tostineţ, Vitovka,Vigoda, Vinozi, Varvarovka, Zatisia, Zemrinca Cetateni romani distinsi de statul Israel cu titlul si medalia de ‘’Drepti ai popoarelor’’ In anul 1953, parlamentul israelian a votat o lege speciala prin care Institutul Yad Vashem a fost imputernicit de a istitui un memorial pentru ‘’Drepti ai popoarelor’’, oameni care si-au riscat viata ca sa salveze evrei. In Romania, cateva zeci de persoane au obtinut pana acum acest titlu de onoare, printre care: Agarici Viorica, Antal Rozalia, Craciun Ana, Dumitru Adrian, Farcas Stefan, Grosz Bandi, Pantea Nona, Simionescu Constantin, Stroe Magda, Stroenescu Ioana, Zaharia Iosif ( Lya Benjamin – Memorialul martirilor evrei din Romania – Editura Hasefer, Bucuresti, pag. 69 )

Dictionar de lagar – Oliver Lusting* ‘’Arbeit macht frei!’’-‘’Munca te face liber!’’ - pe poarte=a celui mai mare lagar de exterminare ‘’Birkenau-Auschwitz’’ Birkenau-Auschwitz - Auschwitz nu este vorba de un singur lagar, ci de un complex care cuprinde 39 de lagare in jurul lrasului Auschwitz din Polonia,. Administratia se afla tot la Auschwitz. Centrul de exterminare ea ins la 2-3 km departare, la Aschwitz II sau Birkenau, cum i se spunea oficial (suprafata era sub 2 km²) - dispunea de 4 crematorii, cu 8 camere de gazare si 60 de cuptoare de ardere.

Endlösung - nazistii vorbeau despre lichidarea tuturor evreilor din Europa, ci de Endlösung, despre ‘’rezolvarea definitiva a problemei evreiesti’’ sau ‘’despre solutia ei finala’’. Die Endlösung der Judenfrage, rezolvarea definitiva a problemei evreiesti ca o exterminare sistematica a fost pusa la ordinea zilei la mijlocul lui iulie 1941, cand marsul Reich-ului Göring l-a insarcinat pe seful politiei de siguranta si al S.D. Heydrich sa ‘’ia toate masurile organizatorice, practice si materiale necesare pentru rezolvarea definitiva a problemei evreiesti pe teritoriul european aflat sub influenta germana. Planul trecerii la actiune si al infaptuirii ‘’solutiei finale’; l-a constituit ‘’Protocolul Wannsee’’, de fapt, procesul-verbal al sedintei care a avut loc la 20 ianuarie 1942 la Berlin, in legatura cu Endlösung, cu rezolvarea definitiva a problemei evreiesti.’’ Pe cat de ample erau proportiile actiunii la care se referea ;;planul Wannsee’’ - lichidarea totala a unui popor raspandit pe un intreg continent- pe atat de simplu si de practic era conceputa infaptuirea ui. Din Germania si din toate tarile contropite, evreii trebuie adunati, initial, in Durchganghettos, in ghetouri de tranzitie, apoi transportati spre Rasarit. (Rasarit-insemna Birkenau-Auschwitz) Häftling - Om scos din randurile oamenilor si internat intr-un lagar de concentrare nazist. Om caruia i s-au anulat toate drepturile: de a iubi, de a avea familie, de a gandi, de a actiona,. Dreptul de a purta un nume.Om caruia i s-a anulat dreptul de a fi om. Om in care a fost ucis tot e apartine de om, de a supravietui totusi ca OM. Judenstern - Der Judenstern, steaua galbena in sase colturi a fost destinata de nazisti ca semn al stigmatizarii publice, al proscrierii unui intreg popor. Konzentrationslager - In anii negri ai fascismului, erau multe cuvinte la auzul carora milioane de oameni din Germania nazista si din traile contropite se cutremurau, ca Gestapo sau SS. Cuvantul Konzentrationslager, lagar de concentrare genera o groaza animaliza, SS-istii l-au desemnat K.Z, Kaţet. Primul Konzentrationslager a fost infiintat la 60 de zile dupa venirea lui Hitler la putere. Last - povara sporita Brot - In lagarele de concentrare, totul se devalorizase. Numic nu se mai respecta. o singura exceptie: das Brot, painea, a ramas ceva sfant, cu ea iti puteai salva viata. Totenzüge - trenurile mortii. Fiecare lagar de concentrare nazist avea un ritm al sau in care extermina Häftling-ii: foamea, setea, munca, bolile, bataile erau programate incat ritmul sa fie cel dorit. Cand spatiul sau instalatiile e exterminare nu faceau fata ritmului dorit, lagarele apeleau la mijloace si modalitati din afara incintei lor. Intrau in actiune die Totenzüge, trenurile mortii. Vergasung - In actiunea de exterminare a celor internati in lagarele de concentrare, SS-istii au folosit toate metodele de ucidere imaginabile si inimaginabile. Metoda preferata si precumpanitoare a fost Vergasung, gazarea.

Manuale: *** Holocaustul in Romania Inca in 1938, la 22 ianuarie, sub guvernarea Goga-Cuza, prin Legea nr. 169 era revizuit statutul de cetateni al evreilor, drept urmare multi dintre acestia pierzandu-si nu numai drepturile politice, ci si drepturile de munca si proprietate. In contextul cedarii Basarabiei si Bucovinei s-au dsfasurat actiunile antisemite ale armatei romane care au culminat cu evenimentele tragice de la Dorohoi, unde, in conflictul ce s-a produs in cimitirul din localitate cu prilejul funeraliilor unui soldat

roman si unui soldat evreu, au fost ucisi 10 soldati evrei, ulterior alti 53 de civili evrei din oras fiid ucisi. O data cu preluarea puterii de catre generalul Antonescu, prigoana impotriva evreilor a devenit politica de stat. In vremea rebeliunii legionare, au fost ucisi 121 de evrei, in anii 1941-1942 principalul obiectiv a fost ‘’curatirea’’ Moldovei, precum si a Basarabiei si Bucovinei (teritorii recuperate la inceputul razboiului), distrugerea ficica a evreilor fiind inaugurata o data cu progromul de la Iasi ( 28-29 iunie 1941). Programul de deportari,cu toate consecintele sale, a fost inaugurat o luna mai tarziu, avand initial drept destinatie teritorii de dincolo de Nistru si de Bug, ulterior Transnistria, regiune incredintata administratiei romanesti. Aici s-au organizat trei lagare de exterminare pe amlul Bugului- Bogdanovka, Domanovka si Akmechetka- si alte cateva mai mici. Intr-un spatiu restrans si neamenajat erau inghesuiti 10.000 de evrei locali, 30.000 din Basarabia ( in majoritate din ghetoul de la Chisinau ), 70.000 din Odessa, unde militarii romani au ucis cel putin 25.000 de evrei, si din judetele din sudul Transnistriei. Numarul exact al celor exterminati nu este cunoscut. Totusi, se stie ca Antonescu este raspunzator pentru moartea a peste 70.000 de evrei de la Domanovka si Bogdanovka, datorita infometarii acestora si unor boli contagioase, precum tifosul, malaria, tetanosul sau dizenteria. In vara anului 1942, Antonescu a fost de acord sa-i deporteze pe toti evreii din Romania in lagarul de exterminare de la Belzec, cu exceptia a 17.000 de persoane considerate ‘’folositoare’’ economiei nationale sau beneficiind de privilegii speciale. Aceasta ‘’promisiune’’ n-a fost insa indeplinita niciodata. Hitler nu avea de gand sa retrocedeze Transilvania nord-vestica, iar situatia armatelor romane pe frontul de la Stalingrad era din ce in ce mai dificila. In anii acre au urmat (1943-1944), autoritatile romane au rezistat presiunilor germane, constatandu-se situatia paradoxala ca pe masura ce sistemul de exterminare naxist devenea din ce in ce mai cumplit, Antonescu isi modifica atitidinea, repatriindu-i selectiv pe evreii din Transnistria si imblanzind legislatia antisemita. Deportarile s-au incheiat definitiv in martie-aprilie 1943. Au putut supravietui in aceste conditii aproximativ 340.000 de evrei romani; au murit insa, in teritoriile administrate de oficialitatile romane (alaturi de evreii ucraineni), intre 280.000-380.000. Documente diverse mentioneaza insa si unele cazuri de romani-cilvili sau militari-care au salvat evrei, multi dintre acestia fiind recunoscuti ca ‘’Drepti intre popoare’’ (59 de persoane, intre care si regina mama Elena). De atfel, din 2004, Holocaustul este comemorat in Romania de la 9 octombrie. Anii 1943-1944 In cursul anilor 1943-1944, Hitler a fost obligat sa se retraga pe toate fronturile. Anglo-americanii au reusit debarcarea din Sicilia si cea din Normandia, care au grabit sfrasitul dictatorului italian Mussolini si eliberarea Frantei. Inca in primavara anului 1944, armata sovietica se afla la frontierele Romaniei, punand clasei politice, atat celei aflate la putere, cat si celor din opozitie, teribile intrebari in lagatura cu viitorul tarii. De altfel, si la Berlin devenise evident ca Hitler impingea Germania spre dezastru. In ultima intalnire cu Führerul, Antonescu promisese ca nu va lua decizia desprindereii de Reich decat cu consimtamantul acestuia. In aceste conditii, la 23 august 1944, lovitura de stat de la Palatul Regal l-a indepartat pe Antonescu, noul guvern

anunatnd alaturarea ferma de partea Aliatulor, pentru redobandirea Transilvaniei nord-vestice. Desi armistitiul semnat la 13 septembrie 1944 nu evita nici ocupatia militara sovietica si nici plata unei mari datorii de rzboi, Romania a intrat in razboiul antihitlerist cu speranta ca doar astfel va putea reintrona la ea acasa libertatea si democratia.

*** Holocaustul Antisemitismul, xenofobia si nationalismul sunt sustinute in Germania, in perioada care a urmat incheierii Primului Razboi Mondial, de Partidul Nazist. Aceste conceptii se bazeaza pe asa-numitul principiu al ‘’puritatii sangelui erman’’ si pe ‘’inferioritatea de rasa a evreilor, slavilor etc.’’, nazismul sustinand ca rasele inferioare sunt si parazite. Constituirea treptate a acestei doctrine se explica prin pozitia central-europeana a Germaniei, teritoriu locuit de populatii straine, fata de care germanii manifesta neincredere, resimtindu-le ca pe o amenintare la adresa propiei culturi. Formarea Germaniei moderne (1871) si revolutia industriala de la sfarsitul secolului al XIX-lea modifica structurile traditionale ale societatii germane, care incepe sa puna traumele modernizarii pe seama evreilor. Infrangerea suferita in Primul Razboi Mondial deschide iluzia victoriei in urmatorul conflict, posibila prin curatarea teritoriului de straini si prin dobandirea asa-numitului ‘’spatiu vital’’. Crime fara precedent au loc in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, iar victimile aprtin unor etnii minoritare (evrei, slavi), asocialilor, la care se adauga persoane cu diferite convingeri politice ( comunisti), prizonieri de razboi, condamnati pentru delicte politice si de drept comun etc. Crimele si represaliile la adresa populatiei civile si a prizonierilor de razboi sunt organizate de aparatul de stat pe teritoriul Reich-ului si pe cel al statelor aliate si satelite. Milioane de oameni, ditre care doua treimi sunt evrei europeni, devin victime ale acestei politici. In cel de-al Treilea Reich mentinerea dominatiei asupra populatiei si a terotoriilor si exploatarea economica s-au realizat printr-un aparat de represiune, in care trupele SS si Gestapo-ul au jucat un rol decisiv, urmarind raspandirea terorii impotriva opozantilor si aplicarea asa-numitei ‘’solutii finale’’. Lagarele de concentrare sunt infiintate in anul 1933, pe teritoriul Germaniei (Dachau): detinutii sunt folositi la munca gratuita; moartea este violenta (prin executii, pentru care nu se fac anchete) sau lenta (subalimentatie, epidemii, experiente medicale). Infiintate inainte de inceperea razboiului, aceste lagare au scopul de a izola indezirabilii, pentru a evita socarea opiniei publice si aparitia fenomenului de solidaritate. Lagarele de exterminare ( Chelmno, Belzec, Sobibor, Treblinka, Auschwitz-Birkenau, Maidanek au fost lagare de munca si de exterminare) sunt infiintate dupa Conferinta de la Wannsee (1942). Scopul este uciderea deportatilor, care, pentru a fi rapid eliminati, nu erau totdeauna inmatriculati. De exmplu, prin cele patru crematorii au 60 de cuptoare ce functionau permanent, capacitatea de exterminare a lagarului de la Aushwitz-Birkenau era de 4.000 de victime pe zi. Inca din Evul Mediu, Pogromurile distrugeau o comunitate, dar supravietuitorii asigurau refacerea acesteia. Pentru supravietuire, evreii s-au integrat si au devenit germani, polonezi etc. Nazismul nu a acceptat integrarea si a inventat diferente de raza, condamnand la eliminare intregul popor evreu. Oamenii au fost manipulati de

propaganda de stat, devenind martorii indiferenti, complici si coautori la persecutii, la Shoah. Evreii au fost definiti ca inderiori si responsabili de criza societatii. In scoli, predarea limbii latine a fost inlocuita cu o materie noua, asa-numita ‘’raseologie’’, in cadrul careia se invata ce este un ‘’arian’’ si prin ce se deosebeste acesta de alte rase. Populatia de origine evreiasca a fost recenzata si obigata sa poarte, individual, insemne distinctive (steaua lui David, galbena). De asemenea, prin lege, evreilor le-au fost confiscate buburile, au fost exclusi din serviciile publice si li s-a interzis dreptul de a practica anumite meserii, pentru ca in etapa urmatoare sa fie izolati de restul comunitatii, in ghetouri si lagare, iar la finalul acestui proces sa fie omorati in masa, de regula, in spatele frontului si in lagarele de exterminare. Cu toate acestea, s-au gasit si oameni care au venit in ajutorul evreilor, concetateni care ale caror fapte relateaza supravietuitorii: un simplu gest de incurajare, gazduirea unui evreu, procurarea de acte false, ascunderea intr-un loc sigur, adoptatea copiilor unei familii evreiesti. Dupa razboi, statul Israel a hotarat sa recunoasca meritele acestor persoane, numite ‘’Drepti intre popoare’’. Un asemenea Drept trebuie sa faca dovada atitudinii sale si este omagiat printro ceremonie care are loc in propria tara, de fata fiind un reprezentant al statului Israel. Din anul 1953 si pana astazi, au fost omagiatepeste 16.000 de Drepti intre popore, dintre care 57 de romani, dar se considera ca numarul lor este cu mult mai mare.

‘’Tata a fost o prada usoara. Murise in liniste, neobservat. La aproape doua saptamani dupa moartea tatei, fratele mai mare, care de zile intregi nu scosese un cuvant si nu se miscase, a trecut in vesnicie. Cu o vointa de fier m-am luptat cu somul doua saptamani ca sa o tin pe mama in viata. In a paisprezecea noapte am cazut prada somnului. Mama a ales sa moara in tacere. 27 ianuarie 1942, la varsta de unsprezece ani, am ramas singura pe lume.’’ ( Ruth Glasberg, supravietuitoare a Holocaustului din Transnistria)

Lagarul de la Aushwitz a fost creat in mai 1940 la marginea orasului Oswiecim aflat pe teritoriile poloneze anexate de Al Treilea Reich. Era constituit din 28 de cladiri. Primii detinuti au fost 728 de polonezi; din 1942 gazaril se realizau imediat dupa sosirea deportatilor; pentru gazarea detinutilor se folosea Cylon B; se faceau experimente medicale pe prizonieri. La 3 km distanta a fost contruit lagarul Aushwitz II-Birkenau pe o suprafata de 175 ha, cu 30 de cladiri sin caramida si lemn; in fiecare cladire intrau pana la 1.000 de prizonieri. A fost eliberat de Armata Rosiela 27 ianuarie 1945. Numarul victimelor este estimat la 1,5 milioane de oameni. De la 2 iunie 1947, prin hotararea Parlamentului Poloniei, a fost transformat in muzeu.

CINE ESTE RASPUNZATOR? Intentionalistii sustin ca Adolf Hitler a planificat de la inceputul preluarii puterii exterminarea evreilor si a altor ‘’rase inferioare’’. Functionalistii sustin insa ca Führer-ul nu a dat personal ordinul de exterminare si ca apropiatii acestuia i-au depasit cu mult intentiile, numai pentru a se evidentia. Sigur este insa faptul ca Hitler aproba asemeneaz initiative. Realitatea istorica nu poate fi contestata,

dar nu poate fi pusa pe seama unui popor, ci trebuie imputata aparatului de stat si persoanelor care au conceput planul de exterminare si l-au aplicat. CARE ESTE NUMARUL VICTIMELOR? Negationistii sustin ca nu au existat lagare de exterminare si camere de gazare. Pentru ca nu pot nega masacrele, acestia le explica prin situatia de razboi si sustin un numar redus de victime. Dovezile cu privire la Holocaust sunt din ce in ce mai multe si mai sistematice. Mii de acte din timpul razboiului sunt scoase la lumina din arhive, acestora adaugandu-li-se marturiile supravietuitorilor. Un timp, acestia au tacut, pentru ca revenirea la viata este un proces indelungat si dureros. Milioane de oameni au fost ucisi, dar moartea unui singur om in conditii ndemne este o rusine pentru civilizatia umana. A EXISTAT UN HOLOCAUST IN ROMANIA? Pentru studierea evenimentelor, s-a constituit o Comisie internationala pentru studierea Holocaustului in Romania. Potrivită documentului prezntat, in Romania a existat un Holocaust, ca urmare a ‘’antisemitismului cu radacini adanci in istoria politica si culturala a tarii’’ si a includerii Romaniei in sfera de influenta a Germaniei (1940). Ordinele pentru degradarea civica si uciderea evreilor au fost date de autoritatile civile si militare romane. Raspunzatoare pentru aceasta tragedie sunt administratia reginului Antonescu, prcu si gruparile si elementele extremiste care ai incitat si au participat la ‘’genocid’’. Romania a pierdut, in timpul razboiului, nord-vestul Transilvaniei, anexat Ungariei. Guvernul horthyst a acceptat aplicarea ‘’solutiei finale’’; au fost deportati in ghetouri (Oradea, Sighet, Cluj, Baia Mare) si lagare peste 150.000 de evrei. In Romania si teritoriile aflate sub administratie romaneasca (Transnistria), au fot exterminati 280.000-380.000 de evrei romani si ucraineni. Deportarilesi exterminarile au avut loc mai ales in randurile locuitorilor din Basarabia, Bucovina de nord si de sud si nordul Moldovei (judetul Dorohoi). Circa 340.000 de evrei romani au supravietuir datorita suspendarii de catre guvernul roman a deportarilor incepand cu anul 1943, cu 16 luni inainte de iesirea Romaniei din alianta cu Germania si continuarea razboiului alaturi de Natiunile Unite. Prin Hotararea de guvern nr. 672 din 5 mai 2004, pentru comemorarea acestor victime in Romania a fost stabilita ziua de 9 octombrie, cand, in anul 1941, au inceput (in vagoane de marfa incuiate) deportarile evreilor din Bucovina de sud, teritoriu aflat atunci sub administratie romaneasca, spre Transnistria.

*** Holocaustul Cel de- Al Doilea Razboi Mondial a adaugat la suma celor pieriti pe front sau ucisi in nimicitoare bombardamente si pe cei lichidati, pe masura inaintarii trupelor germane spre est, in ghetouri, in fata gropilor comune sau in lagarele de concentrare naziste. Vina lor, a slavilor si mai cu seama a evreilor, era aceea de a nu fi arieni, de a di deci, sub aspect rasial, inferiori si, ca atare, distrugerea lor totala era esentiala pentru a purifica patrimoniul ereditar german. Premizele Holocaustului. Programul antisemit nu era opera exclusiva a lui Hitler si a acolitilor lui. Teritoriile eugeniei si ale darwinismului social se raspandisera in mediile intelectuale germane inca din secolul al XIX-lea, iar culpabilizarea evreilor pentru estecul Reich-ului in Primul Razaboi Mondial, desi nu se justifica faptic, era acceptata. Inca din 1919, Hitler elabora o strategie pe care ulterior avea sa o urmeze pas cu pas. ‘’Un antisemitism rational trebuie sa inceapa cu eliminarea evreilor prin legislatie.’’ Era ceea

ce va decide Congresul nazist de la Nürenberg, din 1935 sub forma ‘’Legii pentru protectia sangelui si rasei germane’’, prin care erau interzise relatiile sexuale intre arieni si nearieni, iar titlul de cetatean al Reich-ului era atribuit exclusiv persoanelor de origine ariana. ‘’Noaptea de cristal’’ (9-10 noiembrie 1938) avea sa inaugureze ‘’expluzarea evreilor din corpul social’’. Atunci, au fost distruse sinagogi si magazine, au fost arsi sau si-au pus singuri capat zilelor 150 de evrei, iar altii 30.000 au fost arestati si expediati in lagare de concentrare, proprietatile lor fiind confiscate. In 1939, proiectul nazist de distrugerea evreilor si-a stabilit obiectivele: o represiune limitata atata vreme cat era pace, dar odata razboiul declansat, teroarea antisemita nu trebuia sa mai aiba limite. Solutia finala. Cercetari recente, intemeiate pe o minutioasa investigare a arhivelor, au subliniat faptul ca genocidul planificat asupra evreilor a fost elaborat in timp, din primavara 1941 pana in iarna 1942, si ca, pentru acest plan, Hitler, desi inspirator principal, nu a dat decat directive foarte vagi. Responsabilii SS, experti ai administratiei berlineze care doreau sa reorganizeze Europa centrala si rasariteana dupa criterii rasiste si sefi locali foarte zelosi l-au dus la indeplinire. Daca abia la Wannsee (un cartier din marginea Berlinului), in ianuarie 1942, fusese hotarata ‘’solutia finala’’-exterminarea tuturor evreilor din Europa (peste 9 milioane)-terenul fusese pregatit inca de la inceputul razboiului. Cucerirea Poloniei, primul pas al expansiunii spre est, transforma aceasta tara intr-un adevarat lagar de concentrare, unde, pentru inceput, au fost deportati evreii germani, care impreuna cu autohtonii au fost inghesuiti in mari ghetouri, precum cel din Vrasovia (construit in toamna 1940), unde 445.000 de oameni traiau in conditii foarte grele, cu speranta ca se afla doar in tranzit spre teritoriile evreiesti. Invazia teritoriului sovietic, unde Hitler desfasura un razboi in care se intalneau atat antibolsevismul, cat si antisemitismul, s-a dovedit a avea persepctive incalculabile.

*** Holocaustul Conform Raportului Comisiei internationale de istorici, publicat in noiembrie 2004, ‘’Holocaustul reprezinta persecutia sistematica sprijinita de stat si anihilarea evreilor europeni de catre Germania nazista, precum si de catre aliatii si colaboratorii sai din perioada 1933-1945.’’ Politica de tip criminal a regimului nazist incepe cu definitia evreului continua cu expropierea si concentrarea in lagare, si sfarseste cu exterminarea. Prima categorie de evrei supusa exterminarii a fost aceeas a sovieticilor, dupa declansarearazboiului impotriva Uniunii Sovietice. Ei erau executati de unitatile mobile de politie si SS (Einsatzgruppen). Din 20 ianuarie 1942, orice alta solutie- afar de exterminare-este exclusa pentru evrei. In Polonia ocupata - numita acum Guvernamantul General – sunt organizate sase lagare de exterminare: Aushwitz, Belzec, Kulmhof (Chelmno), Lublin (Maidanek), Sobibor si Treblinka. Este pus in practica un program de exterminare pe scara industriala, prin care evreii si sint sunt gazati. Intre 1941-1945 au fost ucisi 5.100.000 de evrei. Si in Romania reglimului Antonescu, incepand cu 1940, au avut loc crime impotriva populatiei evreiesti. Autoritatile le-au motiva prin razbunarea fata de actiunile antiromanesti (crime, jafuri, batjocoriri) ale unor membri ai populatiei evreiesti din

Basarabia si Bucovina petrecute cu ocazia retragerii trupelor si a administratiei romanest, dupa ultimatumurile sovietice din iunie 1940.’’...Comisia concluzioneaza ca intre 280.000 si 380.000 de evrei romani si uncraineni au fost omorati sau au murit in timpul Holocaustului in Romania si in teritoriile aflate sub controlul sau. Un numar aditional de 135.000 de evrei romani care traiau sub control maghiar in Transilvania de Nord au pierit la randul lor in Holocaust, la fel ca si alti aproximativ 5.000 de evrei romani din alte tari.’’ (cf. Raport) Prima actiune – Pogromul de la Dorohoi – are loc pw 1 iului 1940, imediat dupa intoarcerea trupelor romanein tara, cand sunt ucisi 50 de evrei. Dupa inceperea razboiului a avut loc Pogromul de la Iasi (27 iunie- 2 iulie 1941), provocat de legionari din Iasi in intelegere cu germanii si cu sprijinul autoritatilor romane, cand au fost arestati circa 5.000 de evrei. Pe 30 iuie Ion Antonescu a ordonat ca toti evreii comunisti si posesori de arme sa fie impuscati, pana in 2 iunie fiind executate conform datelor oficiale 500 de evrei. Autoritatile militare au format doua trenuri, in care au fost imbarcati circa 4.500 de evrei. Pe timpul transportului Trenurilor Mortii (30 iunie – 7 iulie 1941) conditiile au fost teribile, din pricina maltratarilor prealabile, a supraaglomerarii, sufocarii si a lipsei de apa murind 2.717 persoane. Dupa ocuparea teritoriului dintre Nistru si Bug ( Transnistria), trupele romane au instiuit administratia militara. Aici au fost deportati evreii din Basarabia si Bucovina de Nord, zeci de mii dintre ei gasindu-si moartea din pricina frigului, a foamei, a bolilor sau a asasinatelor produse de trupele romane si germane. Dupa cucerirea Odessei de catre trupele romane, pe 22 octombrie 1941 la comandamentul militar a avut loc un atentat cu bomba, in care au fost ucisi 93 de militari. Ion Antonescu a ordonat represalii asupra populatiei civile evreiesti, 417 persoane fiind executate in Odessa si in jur de 5.000 la Dalnic, langa oras.

Conferinta de la Wannsee- are loc la 20 ianuarie 1942, la Berlin, cand se redacteaza un raport in care se precizeaza ca ‘’in cursul rezolvarii definitive a problemei evreiesti in Europa trebuie luati in considerare circa 11.000.000 de evrei.’’ Evreii urmau sa fie adunati in ghetouri de tranzitie si transportati spre rasarit, spre lagarele de exterminare; in afara acestui raport, redactat in 30 de exemplare, nu exista alt ordin scris.

Radu Ioanid - Holocaustul in Romania Masacrele de la inceputul razboiului 1. Pogromul de la Iasi Pregatirile. La sfarsitul lunii iunie a anului 1941, mii de evrei romani au fost asasinati intr-unul din cele mai salbatice pogromuri din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Pogromul de la Iasi este probabil cel mai cunoscut eveniment din toata istoria asasinateleor antievreiesti din Romania. Pogromul de la Iasi a fost pregatit de mai multi factori. Primul era de ordin istoric. Iasiul avea o veche si puternica traditie antisemita, bine conturata inca din secolul al XIX-lea. Capitala Moldovei era orasul in care se nascusera ‘’Liga Apararii National Crestine’’ a lui A.C. Cuza, organizatie politica violent antisemita, precum si dezidenta acesteia, ‘’Legiunea Arhanghelului Mihail’’ a lui Corneliu Zelea Codreanu. Al doilea factor a fost oarecum conjunctural, fiind reprezentat

de intrarea Romaniei in al Doilea Razboi Mondial. La data declanscarii razoiului, Iasul avea o populatie care insuma cu putin peste 100.000 de locuitori. Dintre ei, aproape 50.000 erau evrei. Inca dinainte de 22 unie 1941, au fost luate in Romania o serie de noi masuri cu caracter antisemit. Astfel, cu cateva zile inainte de declansarea razboiului, o rezolutie a lui Ion Antonescu decidea: ‘’inchiderea tuturor cafenelelor evreiesti comuniste, din Moldova, identificarea-pe regiuni-a tuturor jidanilor, agentilor cmunisti sau simpatizanti.’’ Eugen Criştescu a sustinut ca pogromul de la Iasi ar fi fost organizat de Gestapo, S.D. si Geheim Feldpolitzei (politia militara de campanie germana, servicii care, conform lui Criştescu, activau in secret in Romania ca fiind implicati in rebeliunea legionara). Eugen Criştescu sublinia ca singurul serviciu secret german admis oficial in Romania era Abwehr-ul, al carui ofiter de lagatura cu S.S.I era maiorul Herman von Stransky. La 22 iunie 1941 s-au declansat operatiile militare germano-romane contra URSS. In aceasi zi, mii de evrei din zonele rurale din nordul Moldovei au fost transportati cu trenuri si internati in lagarele de la Targu Jiu, Craiova, Caracal, Turnu Severin. La 24 iunie 1941, a avut loc un prim bombardament al aviatiei sovietice asupra Iasilor (zonele Râpa Galbena si Gară), care a provocat pagube reduse di cateva victime. Imediat d-a nascut o puternica psihoza antisemita de masa. Cadrele armatei, legionarii si cuzisti au raspandit zvonul conform caruia intreaga populatie evreiasca a Iasului s-ar afla in slujba Armatei Rosii; ca urmare, au murit aproximativ 600 de oamneni, dintre care 38 de evrei. Ziua de 26 iunie 1941 a inregistrat si primele victime ale pogromului din Iasi. Vineri, 27 iunie 1941 incep sa se auda in Iasi focuri de arma izolate, iar, imediat dupa ora 11, chestorul politiei, Constantin Chirilovici, telefoneaza colonelului Lupu, comandantul garnizoanei, pentru a-l informa ca ‘’in cartierul Pacurari s-a strans un grup de legionari care intoneaza cantece legionare si alarmeaza populatia. Desfasurarea pogromului. Sambata, 28 iunie, in cursul diminetii, un grup de 30 de soldati din Regimentul 13 si Regimentul 24 Artilerie, sub conducerea sergentului T.R Manoliu Mircea, maltrateaza si jefuiesc mai multi evrei sub preteztul cautarii unui post de radioemisie. In seara zilei de 28 iunie, la ora noua, un avion lanseaza smenale luminoase. Imediat dupa aceasta, se aud pe tot xuprinsul orasului focuri de arma de cele mai diferita calibre. In urma acestor schimburi de focuri nu s-u inregistat morti sau raniti in randul trupelor germane sau romane. In dimineata zilei de duminca, 29 iunie 1941, se aud la Iasi din nou focuri de arma. De aceasta data, s trage din plin: sunt impuscati evreii. Cei care sunt crutati sunt incolonati si escortati din cartierele Tătăraşi, Păcurari, Sărărie la Chestura Politiei. In dupa-amiaza zilei de 29 iunie s-a luat hotararea ‘’evacuarii’’ din Iasi a evreilor retinuti ca suspecti la Chestura de Politie. Transportul spre gara a aproximativ 2.500 de evrei supravietuitori din curtea chesturii a inceput la 9 seara. Trenul a parasit gara in ziua de luni 30 iunie 1941, in zori. In aceeasi dimineata, la orele patru, s-a format la chestura un noiu convoi alcatuit din 1.900 de evrei care au fost escortati la gara si imbarcati intr-un al doilea tren. In zilele urmatoare, nu s-au mai semnalat victime evreiesti in orasul Iasi, dar, ca o consecinta directa a pogromului, evreii deportati in cele doua trenuri au continuat sa moara. Trenurile mortii Doua trenuri ale mortii au plecat din Iasi. Primul avea intre 33 si 39 de vagaoane si intre 2.430 si 2.590 de ‘’pasageri’’. Primul tren avea destinatia finala Calarasi si a

parasit Iasiul intre orele 3.30 si 4.15 dimineata, duminica 30 iunie 1941.Trenul s-a aflat in paza unei grupe de gardieni sub conducerea lui Ion Leucea, comandant de sergenti. In zorii zilei de 1 iulie 1941, la gara din Targu Frumos a sosit de la Iasi un camion cu jandarmi sub comanda sublocotenentului Aurel Triandaf; sub comanda acestuia, a subofiterului de jandarmi Anastase Bratu si a treizeci de jandarmi, pe data de 1 iulie, intre orele 3.45 si 4.00 dimineata, trenul mortii a plecat de la Targu Frumos spre Calarasi. Deci, primul tren al mortii, plecat din Iasi in zorii zilei de 30 iunie cu 2.530 de evrei, a ajuns la Calarasi la 6 iulie dupa amiaza cu 1.011 supravietuitori. Al doilea tren al mortii are o istorie scurta, dar tot la fel de cutremuratoare. La 30 iunie 1941, in jurul orei 6 dimineata au fost imbarcati in acel tren format din 18 vagoane, 1.902 de evrei. Numarul victimelor pogromului de la Iasi nu a putut fi stabilit cu exactitate. In functie de diverse surse, acesta oscileaza intre 3.200 si 12.000. Cu privire la vinovati, dupa cat se pare, rolul SSI-ului roman a fost doar acela de apregati masacrul de la Iasi. In afara de SSI, in legatura cu care exista o mare probabilitate ca ar fi fost vinovat de declansarea pogromului din Iasi autoritatile militare locale au avut si ele o grea responsabilitate. Printre reprezentantii acestor autoritati s-a aflat colonelul Constantin Lupu, comandantul garnizoanei Iasi.

Istoria evreilor- HolocaustulManual pentru liceu- de Florin Petrescu

Evreii in Evul Mediu european

Intoleranta medievala era mare fata de alte culturi.Acuzatiile aduse evreilor erau nefondate , tinandu+se cont de imadinarul colectiv medieval datorat prejudecatile religioase.Erau invinuitide omor ritual¤ , decid ¤, pnagarirea religioasa, necuratenie fizica/morala si raspandirea ciumei.

Papa Ioan Paul al II-lea a fost primul papa care a vizitat Israelul, datorita lui schimbandu-se si atitudinea bisericii , dar si a oamenilor fata de evrei.

Statutul evreilor din Romania inainte de 1878

Evreii romanie erau impartiti in doua categorii : 1 pamantenii (supusi ai autoritatilor romane) si 2 suditii (evrei straini sub jurisdtictia consulilor tarii proveniente).

Programele revolutiei de la 1848(Proclamatia de la Islaz , Dorintele Partidei Nationale din Moldova ) prevedeau emanciparea a evreilor, fara insa a fi puse in aplicare.

Odata transformati in apatriyi , apare o –problema evreiasca-, iar reyolvarea ei va deveni obiectul unor presiuni internationale si umanitare¤

Un moment important l-a constat construirea Tmplului Coral (1867), precum si infiintarea primelor scoli laice israelito-romane.1857-apare primul periodic de limba romana cu specific evreiesc –Israelitul roman-.Din 1831 se marcheaya o crestere a populatiei evreiesti in capitala.Odata cu instalarea dualismului austro+ungar in

Transilvania evreii primesc drepturi civile , iar comunitatea religioasa se desparte in trei : comunitatea ortodoxa(traditionala), neologa(reformata) si status quo ante.

Intelectuali evrei participanti la revolutie :Hilel Manoach, Constantin D. Rosenthal, Iului Popper , Barbu Iscovescu, Davicion Bally.

Emanciparea evreilor

Incepand cu 1918 mai mult legi si decrete au incercat sa solutioneze –problema evreiasca – (Art. 28 al Tratatului de pace de la Buftea).

Potrivit Legii cultelor din 1928 si decretelor din 31 comunitatile evreiesti au devenit persoane juridice si au fost reorganizate si recunoscute ca minoritate nationala.Comunitatea evreiasca primea subventie de la stat

Statutul socio-economic al evreilor din Romania Mare

Recensamantul din 1930 scoate la suprafata numarul evreilor .Dintr.o populatie de 18 milioane de locuitori, evreii repreyentau 4,2 la suta din populatie, marea ei majoritate fiind concentrata in orase.Romania era pe locul trei in Europa dupa U.R.S.S. si Polonia in ceea ce priveste numarul populatiei evreiesti, cei mai multi dintre ei locuind in Bucovina, Basarabia , Moldova, si Crisana. Din totalul populşatiei evreiesti 270 de mii de evrei erau activi , practicand meserii in : comert, industrii, agricultura si viticultura, activitati bancare, transporturi si telecomunicatii , dar si avocati , medicti etc. .

Comunitatea evreilor din Bucuresti era impartita in functie de traditie : 1Comunitatea aschenaza si 2 comunitatea sefarda, ambele avand lacase de cult, spitale, maternitati, scoli, ayile, cantine , cimitire, biblioteci , societati stiintifice si literare, societati de ajutor reciproc.

In politica ei erau repreyentati de Uniunea evreilor pamanteni(din 23 Uniunea Evreilor Romani.), incheind mai multe carteluri cu PNL SI PNT, permitand accesul in parlament.

In 1936 s-a format Consiliul central al Evreilor din Romania prin colaborarea dintre Pattidul Evreiesc Din Romania si Uniunea EvREILOR Din Romania.. In acelasi an s-a creat si Federatia Uniunilor de Comunitati Evreiesti din Romania.

Ascensiunea la putere a nayismului si a lui Adolf Hitler

Din 1934 , la un an dupa venirea lui la putere, Hitler se concentreaya asupra reorganiyarii Germaniei, organizarea in –landuri- federale a fost desfiintata fiind in locuita cu o putere centrala la Berlin.

Noapte a cutitelor lungi(30 IUN. – 1 IUL 1934) Hitler reuseste sa subordoneze in totalitate partidul , anihiland orice forma de concurenta politica.

Dupa moartea presedintelui Paul von Hidenburg,Hitler reuseste sa unifice cele doua functii de conducere a statului, din acel moment nemaiexistand nicio separare reala a puterilor iin stat,devenind astfel Conducator.

Evolutia economica a avut mare s-a bucurat de success in perioada de conducere nayista , sporind astfel increderea populatiei in politica antidemocratica si antisemita a regimului.

Antisemitismul lui Adolf Hitler

Pe 1 aprile 1933 se proclama –boicotul general – al magayinelor evreiesti , populatia fiind avertiyata sa nu cumpere din aceste magayine, membrii politiei politise SS asigurandu-se de respectarea boicotului.

Urmatorul pas a fost identificarea evreilor prin diferite legi , evreii pieryandu-si astfel statutul de cetatean si drepturile civile.Au fost interzse casatoriile mixte intre persoane de sange german-arian, si evrei.

In 1936 evreii au fost exculsi din toate posturile care aveau legatura cu educatia, politica si industria, iar in 1938 au fost obligati sa adauge prenumele de Israel la barbati si Sarah la femei, impreuna cu un J pe pasaport, in acelasi an interzicandu-se profesorilor si elevilor evrei sa mai frecventeye scolile publice germane.

In tot acest timp Adunarea repreyentative a evreilor din Germania ( reichsvertretung) a incercat sa limiteze efectele politicii entisemite sis a linisteasca populatia evreiasca germana.

Capitolul romanesc al Holocaustului . Legislastia entievreiasca

Nesiguranta populatiei evreiesti a fost cauzata de atmosfera antisemita din clasa politica si de propaganda oficiala, ca diversiune de la criya ppolitica interna.

La Galati si Dorohoi au avut loc primele isbucniri antisemitesub forma unor progomuri, fiind urmate de Mihoveni, Ciudei, Yaharesti, Serbauti si in multe alte localitati din nordul Moldovei.

Decretul lege semnat de regele Carol al II-lea , primul ministru si ministrul justitiei a fost bayat pe principiile resismului de factura nayista, evreii fiind impartiti in trei categorii : categoria I (evreii intrati in Romania dupa 30 nov 1918), si categoria II(evreii naturaliyati individual pana la 30 dec 1918 combatanti in Rayboi8ul de Independenta ).Categoria III intrau majoritatea evreilor , incetateniti pe baya decretelor legi din 1919.Toti evreii aveau interdictii : ocuparea de functiuni publice, dobandirea de proprietati din mediul rural , cariera militara ,practicarea de profesiuni de avocat, notar public, membrii in consilii de administratie publica si particulara comercianti, negustori, editori, dobandirea de nume romanesti, casatoria intre evrei si romanii de sange. Cetatenia romana nu mai avea nicio importanta deoarece insasi apartenenta la etnia avreiasca anula evreilor drepturile cetatenesti.

Regimul lui Antonescu si evreii (40-44)

In politica reg Antonescu fata de evrei se disting 4 etape :sept 40-ian 41 – statutul legionar (promulgate peste 20 de legi antisemite , si actiuni ce au culminat pogromul de la Bucuresti din ian 41) , 2.Ian. 41 – iunie 41 (intrarea Romaniei in razboiul antisovietic), 3 iunie 41 – oct 42 ) se pun in miscare TRENURILE MORTII , tori evreii din mediul rural fiind evacuati in capitalele de judet din aprox 160 de mii de evreii supravietuind doar 2.539 4)oct 42- 23 august 1944 (guvernul refuya deportarea evreilor din Vechiul Regat din sudul Transilvaniei.Prin aplicarea legislatiei antievreisti , populatia evreiasca a fost separata de populatia romana din punct de vedere juridic, politi, social si economic.

Au fost expusi masurilor administrative adoptate ad-hoc si abuyului aparatului represiv.

La 14 ianuarie 1941 generalul Antonescu S-a intalnit cu Hitler , obtinand acordul pentru a inceta colaborarea cu Legiunea.

Intre 21-23 ianuarie a isbucnit un conflict armat intre legionary si Antonescu, legionarii devastand proprietati sau locuri publice evreiesti.

Procesul de românizare exprima adeziunea regimului Antonescu la ideologia de extrema dreapta .Legislatia antievreiasca a avut un caracter restrictiv si de constrangere rasial, antidemocratic.