UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

REFERAT

PRINCIPII ȘI POSTULATE CONTABILE

Postulatul entității

Principiul dublei reprezentări

Principiul dublei înregistrări

Student : *********************

Materie: Bazele contabilității

1

CUPRINS

Introducere...................................................................................................pag.3

I. Postulate ....................................................................................................pag.4

I.1 Postulatul entității.......................................................................................pag.4

II. Principii contabile.................................................................................pag.5

II.1 Clasificarea principiilor contabile............................................................pag.5

II. 2 Principiul dublei reprezentării..................................................................pag.6

II.3 Principiul dulblei înregistrării...................................................................pag.7

Concluzii........................................................................................................pag.9

Bibliografie....................................................................................................pag.10

2

INTRODUCERE

În referatul prezentat, am ales să prezentăm definițiile și clasificarea principiilor si postulatelor contabile, ținând cont de importanța acestora in desfășurarea în bune condiții a contabilității agenților economicii. Pentru o bună înțelegere a acestor principii și postulate am ales să prezăntam câteva caracteristici a postulatului entității si a principiilor dublei înregistrării și dubei reprezentării, pentru a oferi o imagine asupra acestora rolului si scopului acestora în practica contabilă.

Contabilitatea ca știința și arta a stăpânirii afacerilor, are ca scop "măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice", și care "trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori", conform definiției din Legea contabilității nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2, al (1).

Obiectul contabilității este reprezentant de patrimoniul unui agent economic, persoana fizică sau persoana juridică, iar obiectivul contabilitatii este reprezentat de situatia patrimoniului si a rezultatului financiar.

Stabilirea stării și mișcării patrimoniului, determinarea rezultatelor și analizarea activității defașurate, se realizează utilizând un ansamblu de procedee, metode și reguli specifice care se concretizează în anumite principii, postulate și convenșii contabile generale.

Postulatele şi principiile contabile sunt rezultatul unui consens sau, adesea, al unui compromis și nu au fost rezultatul muncii sau invenției unui singur individ. Ele sunt construcții mentale ce nu pot fi verificate pe cale empirică, de aceea în literatura de specialitate, acestea sunt prezentate ca și ipoteze de verificare si măsurare și pot diferi de la o tară la alta.

3

Postulatele şi principiile dețin, prin tradiţie, un loc mai important în contabilitatea anglo-saxonă decât în cea continentală, dar, prin dezvoltarea dispozitivului contabil internaţional, rolul lor este în creştere şi în ţările din Europa continentală

I. POSTULATE

Postulatele contabile sunt cunoscute şi sub numele de ipoteze, concepţii fundamentale, premise, propoziţii generale, doctrine, axiome, etc. evidente, generale, fundamentale şi ireductibile, care, ca şi în matematică, nu mai trebuie să fie demonstrate.

Postulatele contabile au la baza observațiile făcute asupra: a) mediului economic, politic, juridic și social; b) identificării utilizatorilor de informații financiare și a necesităților informaționale ale acestora; c) obiectivelor informării financiare.

Postulatele contabile se pot clasifica în funcție de următoarele criterii:

1. Delimitarea spaţiului: postulatul entităţii. 2. Decuparea în timp:

a. postulatul continuităţii exploatării; b. postulatul periodicităţii; c. postulatul specializării sau independenţei exerciţiilor; d. postulatul permanenţei metodelor .

3. Cuantificarea faptelor observate: postulatul unităţii monetare.

I.1. Postulatul entității

Postulatul entităţii consideră întreprinderea ca o entitate autonomă, care posedă un patrimoniu propriu, distinct de cele ale proprietarilor săi, şi care îşi desfăşoară activitatea funcţionând în cadrul unei entităţi patrimoniale de tipul: întreprindere individuală, societate de persoane, societate de capitaluri sau grup de societăţi etc.

4

Cu alte cuvinte, postulatul entității funcționează pe premiza logică ca intreprinderea este o entitate de sine statătoare, care nu depinde de fondatorii sau membrii săi.

II . PRINCIPII CONTABILE

Principiile contabile sunt un set de norme, regulii și procedee cu caracter general ce au ca scop intrepretarea uniformă, corectă si unitară a raportarilor contabile la un moment dat in practica contabilă.

Acestea mai pot fi definite şi drept elemente conceptuale, propoziţii cu caracter general, reguli de bază care asigură, pe de o parte, elaborarea normelor contabile, si pe de altă parte, reprezentarea fidelă, clară, sinceră şi completă a evoluţiei întreprinderii prin intermediul situaţiilor financiare.

II. 1. Practica contabilă utilizează mai multe categorii de principii, împărțite în 3 grupe și anume:

A. Principii teoretice fundamentale:

1. Principiul dublei reprezentări

2. Principiul dublei înregistrări

3. Principiul calculelor periodice de sinteză

B. Principii prevazute în legislatia româneasca armonizata cu normele internationale:

1. Principiul continuității activitații

5

2. Principiul permanenței metodei

3.Principiul independenței exerciţiului

4. Principiul prudenței

5. Principiul intangibilității bilanţului de deschidere

6. Principiul necompensării

C. Alte principii:

1. Principiul cuantificării monetare

2. Principiul costuui istoric

3. Principiul entității

4. Principiul menţinerii capitalului

Având în vedere importanța principiilor dublei reprezentări si dublei înregistrării și datorita faptului că aceste principii pot crea confuzie prin denumirea lor

debutanților/studențiilor în domeniul contabil, am ales să le definim în continuarea acestui referat. Ceea ce este important de reținut este faptul ca Principiul dublei

înregistrări este determinat și se află in strânsă legătură cu principiul dublei reprezentări.

II. 2. Principiul dublei reprezentari

Principiul dublei reprezentării permite reflectarea in contabilitate a patrimoniului agenților economici sub aspect dublu:

6

- sub aspect material, al bunurilor si valorilor economice care il compun , respectiv a destinatiei economice, structura cunoscuta sub numele de activ patrimonial;

- sub aspectul surselor de finantare al bunurilor si valorilor din activ, adica sub aspectul raporturilor de proprietate, reflectate sub forma de drepturi si obligatii cu valoare economica, structura cunoscuta sub numele de pasiv patrimonial.

Dubla reprezentare a patrimoniului constituie trăsătura fundamentală a metodei contabilității, fiind reflectată prin ecuația de echilibru sau ecuația dublei reprezentări:

Între cele două structuri ale patrimoniului, respectiv activul si pasivul patrimonial, există o permanentă egalitate, deoarece în esență, ambele structuri exprimă sau evidențiază același patrimoniu, numai că abordarea se face din puncte de vedere diferite.

În baza ecuației dublei reprezentări, echilibrul este permanent și datorită faptului că orice bun sau valoare economică este expresia unor drepturi și obligații cu valoare economică, și, în acelasi timp, orice drept sau obligație cu valoare juridică generează bunuri și valori economice.

Principiul dublei reprezentari stă la baza contabilității în partidă dublă.

Dubla reprezentare:- influențează în mod direct conținutul și structura bilanțului;- stă la baza regulilor de funcționare a conturilor;- stabilește ecuațiile de echilibru pentru analiza activității economico – financiare ale

agentului economic.

Potrivit acestui principiu operațiile economice care aduc modificări patrimoniului sunt analizate numai din punct de vedere al unui singur titular, care răspunde de acest patrimoniu.

În măsura în care prin prelucrarea și generalizarea informațiilor înregistrate în contabilitate nu se verifică egalitatea patrimoniala, înseamnă că în procesul contabil de înregistrare și reflectare s-au încălcat principiile metodei și se impun căutate și eliminate sursele erorilor sau neregulilor.

7

A = P

II. 3 . Principiul dublei înregistrări

Acest principiu a fost fundamentat de către Luca Paciolo, discipol al renumutlui Leonardo Da Vinci, ce a devenit apoi o ştiinţă de bază a economiei -contabilitatea- si care antrenează deopotrivă: sistemul documentelor, registrele, bilanţul iniţial, conturile şi regulile de funcţionare a acestora, etc.

Dubla înregistrare este un principiu, o convenție fundamentală, conform căreia orice operație economică se introduce în contabilitate prin afectarea simultană și cu aceeași sumă, a două conturi, din care unul se debitează și altul se creditează. Dubla înregistrare face parte dintr-o tripletă - contul, dubla înregistrare și analiza contabilă a operațiilor economice - care definesc funcționarea sistemului de înregistrare contabilă.

Dacă se înlocuiește abordarea globală a patrimoniului, sub forma celor două structuri, de activ și de pasiv, conform principiului dublei reprezentări, cu o abordare individuală a patrimoniului, respectiv, starea și mișcarea individuală a fiecărui element patrimonial în parte, atunci principiul dublei reprezentări ( ACTIV = PASIV ) se concretizează în principiul dublei înregistrări, formalizat prin egalitatea: DEBIT ( D ) = CREDIT ( C ).

Debitul și creditul reprezintă cele doua structuri fundamentale ale contului, procedeu sau instrument specific al metodei contabilității, așa cum activul si pasivul constituie cele două structuri fundamentale ale bilanțului contabil.

Diferența esențială dintre bilanț și cont, ca procedee specifice metodei contabilității, este aceea că bilanțul reprezintă patrimoniul în ansamblul său, adică în totalitatea elementelor patrimoniale componente, iar cu ajutorul contului se reflectă același patrimoniu, numai că abordarea este individuală, adică se reflectă fiecare element patrimonial în parte.

8

Metoda contabilității utilizează principiul dublei înregistrări datorită faptului că bunurile economice și sursele de finanțare ale acestora sunt intr-o continuă mișcare și transformare, datorită operațiilor economico – financiare la care participă patrimoniul.

Conform principiului dublei înregistrări, contabilitatea înregistrează fiecare operație economico-financiară, simultan sau concomitent, în cel puțin două conturi: unul în partea de debit, iar celălalt în partea de credit.

CONCLUZII

Stiința contabilității are ca scop reflecatarea patrimoniului unui agent economic și a exercițiului financiar. Pentru a putea duce la indeplinire acest scop, practica contabilă foloseste norme, regulii și proceduri ce poartă numele de principii, postulate si/sau convenții contabile.

Aceste principii si postulate sunt contrucții mentale și au fost adoptate in mod general, în urma unui consens sau compromis. Acestea sunt prezentate în literatura de specilaitate ca ipoteze de cunatificare și măsurare și pot diferi de la o țara la alta.

Postulatele reprezintă ipoteze și teoreme logice, fundamentale, care au la bază observațiile făcute asupra obiectivelor informării financiare; identificării utilizatorilor de informații financiare și a necesităților informaționale ale acestora și observațiile făcute asupra mediului economic, politic, juridic și social;

Pentru înțelegea acestora, am definit postulatul entității care are următoarea ipoteză/axiomă logică: Intreprinderea funcționează ca și o entitate autonomă cu un patrimoniu propriu.

Principiile contabile sunt seturi de norme, reguli folosite in practica contabilă ce ajută înregistrarea informațiilor contabile și au ca scop interpretarea corectă a acestora.

Acestea sunt clasificate in funcție de mai multe criterii si aplicabilitatea lor poate diferi de la o țară la alta, insă există 3 principii fundamentale care sunt folosite și recunoscute la nivel internațional: Principiul dublei reprezentării, Principiul dublei înregistrării și Principiul calculelor periodice de sinteză.

Principiul dublei înregistrari poate fi considerat o continuare a Principiului dublei reprezentari, cu observația că se schimbă procedeele contabile specifice utilizate.

9

Dubla reprezentare folosește ca procedeu specific de reflectare a patrimoniului bilantul contabil, iar dubla înregistrare folosește ca procedeu specific de reflectare a patrimoniului, contul contabil.

În concluzie, practica contabilă nu poate funcționa în economia de unei țării fără aplicarea principiilor și postulatelor și astfel, nu se poate întocmi contabilitatea unui agent economic.

BIBLIOGRAFIE:

Mihaela Dumitrana, Bazele contabilitatii, editia a IV-a, Editura

Universitara, Bucuresti, 2010

Mihai Ristea, Contabilitate financiara, Editura Universitara, Bucuresti, 2005

Lucian Constantin, Gabriel Budacia, Bazele contabilității, editia a-II-a revazuta si actualizata, Editura Universitara, Bucuresti, 2010

http://www.de-contabilitate.ro/

http://www.wikipedia.ro/

10