Evoluia speciei umane

In privina apariiei omului sunt dou teorii cea a monogenismului (creaionist) i cea a poligenismului(evoluionist).Prima ii are radcina in Biblie i spune c omenirea provine de la o singur pereche, a doua teorie spune c omenirea provine de la mai multe perechi de oameni. Deigur dac se primete invtura despre proveniena omului de la maimue, e i firesc s se admit c prefacerea maimuei in om putea avea loc in mai multe locuri de pe pamnt. Deci aceast teorie este un rezultat al concepiei evoluioniste.Ipoteza evoluionistAntropologii au fost mult timp fascinai de calitile aparte ale lui Homo Spiens, cum ar fi limbajul, abiliti tehnice deosebite capacitatea de a emite judeci morale. Pn acum cteva decenii in rndurile antropologilor era foarte surprinztoare aparenta inrudirea omului cu maimuele africane. In 1871, in lucrarea s The Descendent of Man (Descendena omului), C. Darwin a ridicat doi adevrai stlpi de susinere pentru antropologie.Primul se referea la locul unde a aprut pentru prima oar omul, iar al doilea privea felul sau forma evoluiei umane. Veriunea lui Darwin despre modul in care a decurs evoluia omului a dominat antropologia pn acum ctiva ani, cnd s-a dovedit a fi eronat.Darwin susinea c leagnul omenirii este Africa. Dup raionamentul conform cruia in orice regiune a lumii, mamiferele existente sunt strns legate cu toate speciile originare din zona respectiv. De aceea, este foarte probabil ca Africa s fi fost iniial populat de maimue superioare astzi disprute, inrudite strns cu gorila i cimpanzeul; i cum aceste dou specii sunt astzi cele mai apropiate rude ale omului, este mai plauzibil s presupunem c strmoii notri timpurii au trit pe continentul african dect in alt parte.Cea de a doua concluzie expus de Darwin in cartea sus numit este aceea c trsturile distinctive importante ale omului locomoia biped, abilitile tehnice i creierul mrit au aprut in paralel. Aceste creaturi bipede, au dezvoltat un istem social caracterizat prin interaciuni mai intense, ceea ce presupune, aa cum susine Darwin, c posedau un intelect mai evoluat. Cu ct mai inteligeni deveneau oamenii, cu att cretea i complexitatea tehnologic i social a vieii lor, presupunnd in schimb un intelect i mai dezvoltat, i aa, evoluia fiecrei trsturi le alimenta pe celelalte. Aceast ipotez, a evoluiei inlanuite, constituia un foarte limpede scenariu privind originea omului i a devenit fundamental pentru dezvoltarea antropologiei.Trebuie de menionat c prerile lui Darwin nu erau susinute pe deplin nici de contemporanii lui, i nici de svanii care au trit mai trziu. Spre exemplu, naturalistul englez din secolul XIX-lea Alfred Russel Wallace care a dedus i el, independent de Darwin, teoria seleciei naturale a evitat aplicarea acestei teorii in cazul acelor aspecte ale naturii pe care le coniderm un apanaj excluiv al omului. El conidera oamenii prea intelegeni, prea rafinai, prea sofisticai pentru a putea fi produsul unei imple selecii naturale. Vntorii-culegtorii primitivi nu ar fi avut nevoie, din punct de vedere biologic, de aceste caliti, gndea el, astfel inct ele nu ar fi putut s apar ca urmare a aciunii seleciei naturale. El presupunea c trebuie s fi intervenit o putere supranatural pentru a-i face pe oameni att de deosebii.Paleontologul scoian Robert Broom, care a activat in prima jumatte a sec. XX exprimnd convingeri solide asupra caracterului unic al naturii umane, crede c Homo Spiens este produsul final al evoluiei, restul naturii fiind modelat in excluivitate in scopul de al servi. La fel ca i Wallace, Broom cut la originea speciei umane intervenia forelor supranaturale.De fapt, dovezile concrete ale lipsei de valabilitate a ipotezei lui Darwin nu trebuie cutate nici in probele arheologice. Dac aceast ipotez ar fi fost corect, ar trebui s constatm apariia imultan in vestigiile arheologice i in cele foile a dovezilor pentru bipedism, aptitudini tehnologice i expaniune cerebral, dar aceasta nu s-a intmplat. Chiar i numai singura categorie de vestigii preistorice (unelte de piatr) este suficient pentru a demonstra lips de valabilitate a ipotezei. Spre deosebire de oase, care numai rareori ajung s se foilizeze, uneltele de piatr sunt, in principiu, indestructibile. Cea mai mare parte a dovezilor preistorice este astfel reprezentat de ctre aceste unelte, ele fiind indiciile pe baza crora se retraseaz istoria progresului tehnologic de la inceputurile sle. Indiferent care a fost fora evolutiv care a dus la apariia unei maimue bipede, aceasta nu a fost legat de capacitatea de a fabrica i foloi unelte.

Concepia cretin despre om

In conformitate cu Sf. Tradiie, adevrul despre om poate fi ineles numai prin intermediul Revelaiei despre Dumnezeu. Nu putem fi stisfcui doar de o antropologie descriptiv, pentru fondarea crei ar fi de ajuns dovezile tiinelor contemporane, avem neceitatea de a lmuri insi faptul existenei omului i scoaterea in relief a acelor laturi ale existenei noastre, care nu pot fi reduse la oricare interpretare obiectiv.In Sfnta Scriptur se afirm existena personal a lui Dumnezeu, la fel i crearea omului dup chipul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, aceasta inseamn c i omul are o existen personal, cu toate c are o natur creat. Aceasta este prima legtur dintre om i Dumnezeu, care determin insi modusul de viaa a omului i este descris chiar din primele pagini ale Sf. Scripturi.Concepia cretin despre om reiese din aceea c omul este ultima i cea mai de seam dintre creaturile pamnteti, este coroana creaiei. Faptul c omul a fost creat in urma celorlalte fpturi se explic prin inelepciunea planului dumnezeiesc de creaie. Omul fiind aezat ca stpn pe pamnt (Facerea 1,28) ca lociitor al lui Dumnezeu pe pmnt, era i firesc ca s se organizeze mai inti pamntul ca loc de desfurare a vieii omeneti. Iat cum ne vorbete Biblia despre crearea omului. Dumnezeu a creat universul in ase zile. Toate elementele de baz au fost create de Dumnezeu doar prin Cuvnt. In ziua a asea dup ce a creat Dumnezeu fiarele slbatice dup felul lor, i animalele domestice dup felul lor, i toate trtoarele pmntului dup felul lor (Facerea 1,25), a purces la crearea omului. Biblia ne vorbete despre aceasta ca despre un act Dumnezeiesc excluiv i deosebit. Aici nu este vorba despre o nou specie de vieuitoare, ci despre o fiin creia Dumnezeu ii d preferin i o deosebete de celelalte vieuitoare ca chipul Sau in lume. i a zis Dumnezeu: S facem pe om dup chipul i dup asemnarea noastr i a fcut Dumnezeu pe om dup chipul Sau; dup chipul Lui Dumnezeu l-a fcut; a fcut brbat i femeie (Facerea 1,16-27). Deci omul a fost creat ca, chipul Lui Dumnezeu, ca imaginea nemijlocit a lui Dumnezeu pe pamnt. Prin cuvntul grecesc eikona (icoan , imagine) traductorii Septuagintei au redat termenul evreiesc tselen cea ce inseamn literalmente: apariie, reprezentan, lociitor, echivalen, identitate, deci atunci cnd se red evreiescul tselen prin chipul Lui Dumnezeu se pierde ceva esenial, cci omul nu este doar chipul lui Dumnezeu el este i reprezentantul, i lociitorul Lui Dumnezeu pe pamnt.Deci menirea omului este s conduc s stapneasc lumea nu ca un vechi pus de sus, ci ca un rege, conductor, care este dator s aduc creaia la scopul final. Caracterul deosebit al crerii omului este caracteristic printr-o aciune specific a Lui Dumnezeu: Atunci lund Domnul Dumnezeu tarn din pamnt, a facut pe om i a suflat in faa lui suflare de via i s-a fcut omul fiin vie (Facerea 2,7). Nici una dintre celelalte fiine n-a fost creat nemijlocit de mna lui Dumnezeu. Material pentru creaie a servit tarna pamntului de aici provine i numele primului om Adam (facut din pmnt). Dar aceast rna a fost modelat intr-un act special de insui minile Lui Dumnezeu, Care a mai i suflat in ea suflare de via facndu-l pe om fiin vie. Din vechime pentru evrei suflarea in fa avea o adnc semnificaie imbolic. Aceasta insemnnd transmiterea suflrii, a ceva ce este in cea mai mare msur ceva personal, intim, luntric contiina mea, duhul meu, deci i a eului meu. i dac Sf. Scriptur ne spune c Dumnezeu a suflat in omul creat din pmnt suflarea S personal, aceasta trebuie s insemne c Dumnezeu ia transmis omului anumite caliti, care sunt caracteristice pentru existen Divin. Ca rezultat al acestei transmiteri omul devine fiin vie aa ne spune Biblia.

Raionamente pentru primirea concepiei cretine

Atunci cnd incercm s ne determinm care din aceste dou preri este adevarat este necesr s apelm i la raiune. Dac am presupune c teoria despre poligenitatea provenienei omului este adevrat, am avea o mulime de tipuri de om. Cineva poate spune c existena diferitor rase adeveresc aceast prere. (In prezent se numr de la 4 la 20 de rase omeneti), dar forma prului a ochilor, culorii pielei nu pot zdruncina unitatea de baz a oamenilor de diferite rase.Prin ce se manifesta aceasta unitate ?1. Unitatea cercettoricCu toat deosebirea de ras, cultur, nivel de dezvoltare, exist o unitate deosebit a oamenilor i aceasta se exprim in poibilitatea cunoaterii. Despre unitatea neamului omenesc ne vorbesc i legile dezvoltrii vorbirii. Unul i acelai gnd poate fi exprimat in orice limb. Dar unitatea neamului omenesc se manifest nu numai in viaa intelectual ci i in cea emoional. Bucuria, scrba este exprimata la toate popoarele in acelai fel.

2. Unitatea in sfera vieii esteticeUnitatea in viaa estetic este adeverit prin prezenta la toate popoarele a muzicii, picturii, poeziei i celorlaltor forme de activitate creatoare. Alt sfer de activitate uman in care se observ unitatea omenirii i sfera moral.

3. Sfera moralIn aceast sfer unitatea omenirii se vdete poate mai mult dect in altele.Coninutul moralei diferitor popoare poate fi diferit, dar poibilitatea de a distinge binele de ru este prezent la toate popoarele.

4. Unitatea omenirii se vede i in sfera religioasViaa religioas este o caracteristic a omului. Nu este nici un popor, care nu ar tri o via religioas. In secolul XX s-a vorbit despre descoperirea in Indonezia a unui popor care nu avea nici rituri de inmormntare, nici jertfe i nici preoi. Dar peste civa ani s-a dovedit c i acest popor are religia s. Toate cele spuse pna acum ne dau poibilitatea s spunem c concepia apariiei omenirii de la o singur pereche este cea adeart. Acelai lucru il afirm i Revelaia , iar in baza ei Biserica inva c neamul omenesc descinde din unica pereche a primilor oameni Adam i Eva, singuri creai de Dumnezeu nemijlocit. Astfel, omenirea apare in urma binecuvntrii lui Dumnezeu dat protoprinilor inc in rai : Fii rodnici i v inmulii i umplei pmntul i-l stpnii (Facerea 1,28).

Omul in societatea cunoaterii

In ultimele decenii, savanii, dar i oamenii politici sau responsabilii diferitelor sectoare ale vieii sociale au inceput prin a identifica un nou tip de probleme, care se impuneau att prin caracterul lor grav i presant, ct i prin dimensiunile lor regionale i universale. In acest mod s-au identificat probleme cum sunt: deteriorarea continu a mediului marin sau a atmosferei, caracterul limitat al resurselor naturale, caracterul galopant al creterii demografice etc.Aceste probleme, care la inceput preau rezervate doar savanilor, liderilor diferitelor sectoare i oamenilor politici, au inceput s devin probleme concrete i deschise pentru toi oamenii. Foarte curnd s-au descoperit conexiunile dintre aceste probleme, caracterul lor interdependent fiind izbitor i de neeludat. Astfel s-a constatat c dezvoltarea nu poate avea loc fr pace, c pacea nu poate fi autentic fr respectarea drepturilor omului i asigurarea libertilor fundamentale, c la rndul lor aceste liberti i drepturi sunt iluzorii acolo unde domnete mizeria, foametea i analfabetismul. Aceste evoluii l-au condus pe Aurelio Peccei, fostul preedinte al Clubului de la Roma, la introducerea unui nou concept, anume cel de problematic a lumii contemporane Videanu.Conceptul s-a impus i este folosit astzi in mod frecvent. El pune in lumin tocmai caracteristicile acestei problematici, care se impun att colectivitilor naionale ct i grupurilor i in cele din urm persoanelor. Aceast problematic are: caracter universal,in sensul c nici o ar i nici o regiune de pe glob nu se poate plasa in afara acestei problematici; caracterul global,in sensul c ea afecteaz toate sectoarele vieii sociale, constituind o surs de probleme deschise i in multe cazuri de dificulti att pentru sfera vieii materiale ct i pentru cea a vieii spirituale; evoluie rapid i greu previzibil,in sensul c oamenii se vd adesea pui in faa unor situaii complexe pentru care nu sunt pregtii, pentru abordarea crora nu au metode sau soluii adecvate; caracter pluridisciplinar, adic cu conexiuni puternice i numeroase; in faa acestor demersuri epistemologice, oamenii, tentai s foloseasc demersuri unidisciplinare i nu pluridisciplinare, se vd dezorientai; caracter prioritar sau presant, in sensul c presiunile exercitate asupra comunitii mondiale i a fiecrei comuniti naionale sunt puternice, cernd rspunsuri prompte, ingeniozitate i deseori eforturi financiare importante.Problematica lumii contemporane a generat att in sfera politicii i culturii, ct i in cea a educaiei, un numr de imperative care sunt din ce in ce mai bine precizate: aprarea pcii, salvarea mediului, promovarea unei noi ordini economice etc. Aceste imperative se regsesc sub form de recomandri i rezoluii adoptate de ONU, UNESCO, de diferite guverne i organizaii guvernamentale; a aprut o intreag literatur pedagogic consacrat lor.Care a fost rspunsul sistemelor educative i al responsabililor educaiei dat acestor imperative? In mod sistematic, putem desprinde dou strategii. Este vorba, pe de o parte, de poziia celor sceptici, care consider c sistemele educative nu au i nu pot avea un rol important in pregtirea lumii de mine, in consolidarea unui viitor mai bun. Pe aceste poziii se situeaz toi cei ce consider c coala ar fi in declin. Il amintim pe Ivan Ilich i teoria sa despre decolarizarea societii, formulat in special in lucrarea Une societ sans cole,dar i Alvin Toffler: Intr-o perspectiv mai larg ne putem atepta ins la transformri i in domeniul invmntului. Se va inva mai mult dect acum in afara clasei i mai puin in clas. In ciuda opoziiei sindicatelor, durata studiilor obligatorii se va scurta. In locul unei rigide segregri de vrst, tinerii i vrstnicii se vor amesteca. Invmntul se vaintreptrunde i impleti mai strns cu munca i se va repartiza mai echilibrat pe parcursul vieii individului (Alvin Toffler, 1983).In opoziie cu aceast tez se situeaz un mare numr de specialiti, care cred in puterea educaiei i in capacitatea ei de a contribui cu resursele specifice la constituirea viitorului. Educaia nu poate rezolva ea singur totalitatea problemelor lumii contemporane, dar nu se poate concepe nici soluionarea temeinic i durabil a gravelor probleme actuale fr contribuia sistemelor educative. un numr redus de specialiti susin ideea c educaia nu are un rol de jucat in crearea societii de mine. Dar, mai numeroi sunt cei care trateaz educaia ca unul din factorii capabili s contribuie la crearea unei societi mai bune. Aceast premis st la baza studiilor noastre consacrate educaiei pentru pace. interesul pentru rolul educaiei in ameliorarea vieii de astzi, in lumina unei societi viitoare mai bune, trebuie s se exprime in conceptualizarea acestei increderi sub form de programe axate pe valorile educaiei de mine. (Haavelsrud, Magnus, 1983).Trebuie s amintim, in acelai timp, c transformarea existenei contemporane are loc sub aciunea a diveri factori, intre care o importan particular are dezvoltarea tiinei i tehnicii. Progresul real nu e posibil prin multiplicarea factoriologic i prin proliferarea haotic de informaii, a cror aglomerare amenin spiritul cu strivirea, ci prin ordine, sistematizare, sintez, orizont larg etc.In aceast din urm privin, cea de a doua jumtate a secolului nostru promoveaz orientri integralist-funcionaliste, ce determin o atitudine epistemologic unitar de concepere a cunotinelor i a instrumentelor de aciune. spiritul epocii atest o vocaie globalist in ordonarea stocului imens de date cucerite pe calea investigaiei tiinifice i prin conceptualizarea experienei practice.Asamblarea informaiilor intr-o perspectiv global nu e posibil fr o permanent structurare i restructurare a acestora, in conformitate cu investigaia interdisciplinar i cu dialectica filosofic. Ins, noul orizont al tiinei i tehnicii, care a dobndit o amploare fr precedent, n-ar putea fi ptruns i utilizat fr anumite precizri i diferenieri impuse de cerinele aplicrii i utilizrii in viaa practic.Cnd este vorba de propagarea coninuturilor tiinei i tehnicii, a culturii in general, calea nu poate fi alta dect aceea a decodrii abstraciilor intr-un limbaj accesibil celor supui pregtirii (invrii). E clasica dorin a transpunerii logicii tiinei in logica pedagogic, singura in msur s satisfac exigenele unei informatizri de tip colar, adic progresiv i sistematic.In epoca noastr, dezvoltarea societii i a individului, puternic impulsionate de progresul tiinei i tehnicii, se gsete in legtur cu educaia i cu producia. Dimensiunile produciei, ca i cele ale productivitii muncii, se afl sub puterea tiinei, i ambele sub incidena educaiei.Prin urmare, modul de dezvoltare a lumii contemporane este legat, in mare msur, de modul in care educaia poate s satisfac cerinele acestei dezvoltri.In general rspunsurile educaiei se situeaz pe dou mari planuri: unul al lrgirii ariei i coninuturilor educaiei i altul constituit din inovaiile in conceperea i efectuarea proceselor educative. Dac in primul caz se impune o elaborare riguroas a educaiilor, in al doilea caz se impune problema regndirii procesului de educaie, in privina orientrii, dimensionrii, instrumentalizrii elementelor de coninut, in vederea integrrii tinerei generaii in viaa social prin intermediul profesiunii. Imbogirea coninutului educaiei: noile educaiiDup cum apreciaz specialitii, noile tipuri de coninuturi sau noile educaii reprezint cel mai pertinent i mai util rspuns al sistemelor educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane (Videanu, G., 1986). Incercnd s rspund acestora, noile tipuri de coninuturi sau noile educaii s-au constituit i s-au impus intr-un timp foarte scurt, dat fiind faptul c ele corespund unor trebuine de ordin socio-pedagogic din ce in ce mai bine conturate.In denumirea acestor educaii vom folosi i noi expresiile care figureaz in programele UNESCO-ului, adoptate in toate cele peste 160 de state membre i in dicionarele sau glosarele internaionale: educaie relativ la mediu ; educaie pentru pace i pentru cooperare; educaia pentru participare i pentru democraie; educaie in materie de populaie; educaia pentru o nou ordine economic internaional; educaia pentru comunicare i pentru mass-media; educaia pentru schimbare i dezvoltare; educaia nutriional; educaia economic i casnic modern; educaia pentru timpul liber.

Comunicarea eficient

O discuie asupra condiiilor de eficien a comunicrii trebuie s aib in vedere ansamblul elementelor componente ale actului comunicaional (emitor, receptor, cod, mesaj, canal de comunicare feed-back). Este imperativ preocuparea pentru analiza condiiilor care fac posibil o comunicare ideal", adic o comunicare cu ct mai puin pierdere de informaie i cu satisfacie deplin pentru parteneri .

1) O prim categorie de exigene ale eficientizrii comunicam se refer la calitatea mesajului transmisi, intr-o relaie de comunicare are loc un schimb (transfer) de informaie. Aceste informaii constituie ceea ce numim mesajul actului comunicativ. Exigena cere, in acest caz, ca mesajul receptat s fie identic cu (sau cel puin foarte apropiat de) mesajul pe care a fost intentet prin comunicarea produs. Dac lucrurile nu se petrec astfel, atunci inseamn c fiecare vorbete despre altceva, iar comunicarea dorit rmnedoar o iluzie. Platon a vorbit despre un dialog al surzilor" intr-unul din dialogurile sale, in situaia in carefiecare participant la relaia dialogic inelege altceva i argumenteaz in funcie de acest ineles. Cauzele care determin distorsionarea mesajului de la emitor la receptor sunt multiple, diversificate, i mare parte dintre ele se regsesc in seciunea destinat blocajelor comunicrii didactice (natura autoritii, natura relaiilor valorice, ambiguitatea limbajului, utilizarea procedurilor retorice, incapacitatea distingerii intre sensul propriu i sensul figurat etc.). Emitorul trebuie s in seama de:Imaginea pe care i-a format-o asupra auditoriului- trebuie s fie ct mai apropiat de realitate, deoarece numai o bun cunoatere a acelora in faa crora vorbeti ii d posibilitatea construirii discursului adaptat la cerinele auditoriului. Crearea unei imagini adecvate este rezultatul experienei ceea ce permite evaluarea exact a valorilor pe care acetia le accept, a credinelor pe care le au, a atitudinilor sau prejudecilor cu care pot intmpin o intervenie. In raport cu imaginea pe care emittorul o are despre auditor -el ii va alege instrumentele necesare construirii discursului : limbajul potrivit, tehnicile discursive cele mai profitabile, tipurile de argumente cele mai puternice in situaia dat. Imaginea neadecvat cu privire la auditor poate compromite comunicarea in ansamblul su. Cu fiecare dintre aceste disonane se produce o distorsiune, un blocaj pe linia asumrii i receptrii mesajului.Limbajulin care este formulat un mesaj trebuie s poat fi receptat cu uurin i ineles. Claritatea mesajului se poate obine numai in condiiile in care sensurile termenilor sunt precise i sunt asumate. A fi clar in exprimare inseamn, in primul rnd, dezvluirea explicit a inelesurilor, fie printr-o procedur logico-semantic (definiia), fie prin plasarea termenilor in contexte care precizeaz mai bine sensurile. Atunci cnd termenii utilizai sunt noi pentru auditoriu, sarcina emitorului este de a-i defini in mod clar i distinct. Numai astfel receptotul ii insuete exact terminologia de specialitate, nemaifiind nevoie de corecii ulterioare. Definirea termenilor inc de la prima lor introducere in expunere, folosirea unui limbaj clar, nuanat, lipsit de ambiguiti, dar i de obscuriti reprezint exigene majore ale unei comunicri eficiente.Efefecul persuasiunii depinde de fora i tria argumentelor. In mod cert, receptorul este interesat de comunicare nu numai ca mesajul s fie recepionat corect, conform inteniilor sale, dar i cu fora cu care un astfel de mesaj acioneaz asupra receptorului. Fora unei comunicri se evalueaz prin impactul pe care comunicarea il are asupra auditoriului, prin consecinele practice pe care un asemenea impact le genereaz la receptor. Eefectul une persuasiuni depinde de fora i tria argumentelor. Pentru a-i asigura persuadarea, receptorul trebuie s fac apel a ceea ce-l impresioneaz mai mult pe receptor. Argumentele aduse in faa auditoriului trebuie s aib o raionalitate evident i, in acelai timp, s fie credibile, s fie in acord cu ceea ce interlocutorii tiu deja. Prezentarea intemeierilor de ordin raional ale unei idei i susinerea lor intr-o manier adecvat genereaz convingerea c ideea respectiv este just. Pe aceast baz, receptorul ader la ea, o integreaz in sistemul cognitiv i o promoveaz ulterior.Adeziunea auditoriului la argumentele unui mesaj este influenat - pozitiv sau negativde gradul de credibilitate al oratorului. Credibilitatea este mai mult o atitudine subiectiv a unui ter , ce are ca obiect acceptarea sau respingerea unui individ, a unei teze, a unei situaii. Dup Kant, credibilitatea este subiectiv suficient pentru ca individul s desfoare o aciune, s-i asume o atitudine sau s exteriorizeze un sentiment, dar, din punct de vedere obiectiv, ea nu este suficient pentru astfel de iniiative. Credibilitatea ca imagine pe care i-o formeaz receptorul sau cel care susine o argumentare este determinat de urmtorii factori : competena sursei in domeniul pe care il abordeaz; gradul de incredere pe care il inspir sursa (chiar de la prima intlnire, unii oameni inspir mai mult incredere, alii mai puin); modalitatea de expunere a argumentelor; reputaia de care se bucur oratorul in rndul publicului; impresia de sinceritate pe care o creeaz sursa; gradul in care receptorul identific din mesaj similitudinea cu propriul su sistem de valori (sunt mai credibile acele argumente care nu contrazic valorile pe care receptorul le preuiete i le promoveaz prin conduita sa); organizarea logic a mesajului.

2) In comunicare, important este nu numai ce comunic receptorul, ci i modul in care o face Forma in care se constituie discursul receptorului, arta lui de a susine in modul cel mai atractiv idei; pe care le expune reprezint modaliti importante de a spori eficiena comunicrii in indeplinirea obiectivelor actului educaional. Expresivitatea vorbirii este necesar tuturor celor care se exprim in public. Dar ea este un imperativ categoric al receptorului, pentru simplul motiv c, in raport receptorul i in contiina acestora, el reprezint un model. O vorbire expresiv este aceea in care exist o concordan intre expresiile utilizate i tonalitatea afectiv-atitudinal a mesajului.Expresivitatea comunicrii e inainte de toate o problem de limbaj verbal. A fi expresiv inseamn a alege cuvintele cele mai potrivite pentru a exprima sentimentele pe care vrei s le transmiiExpresivitatea vorbirii nu ine numai de dimensiunea limbajului verbal, intruct unele elemente care aparin de paralimbaj intervin pentru a amplifica sau, dimpotriv, a diminua aceast expresivitate. Este vorba despre ton, accent, viteza vorbirii, ritm, pauze, frazare, dicie, conturul melodic al vorbirii. Impactul acestor elemente paralingvistice este foarte puternic. Felul in care e pronunat un cuvnt ii poate conferi acestuia mai multe inelesuri.

Tonul este o component important a limbajului paraverbal, care poate fi un adevrat comutator de sens. Un ton grav al receptorului il conduce pe elev la concluzia c ideile vehiculate sunt foarte importante, eseniale pentru un demers cognitiv sau pentru unul atitudinal; in schimb, un ton ironic il va determina pe elev s fie mai atent la chestiuni de nuan, de finee, de subtext, in general la ceea ce nu este spus in mod direct. Dac intonaia trebuie s fie moderat, dar precis, absena expresivitii intonaiei face ca spusele noastre s fie fr relief, metalice, liniare, monotone, greu de perceput i de ineles.Accentul este cel care semnalizeaz receptorului (auditoriului) ceea ce e esenial intr-o comunicare. Este la indemna oricui s constate c, in orice comuincare, nu tot ceea ce spune oratorul are aceeai importan pentru inelegerea temei. Unele aspecte sunt mai importante, altele mai puin importante. Primele constituie articulaiile nodale ale temei, cele din urm - tirzeala" pe care se construiete din punct de vedere discursiv tema. Or, din perspectiva performanei unui discurs, datori oratorului este aceea de a indica auditoriului ceea ce e esenial in discursul su in raport cu ceea ce mai puin important. Unul dintre instrumentele cu care oratorul face acest lucru (pe lng indicare direct, verbal) este i accentul. in cazul comunicrii didactice, rolul receptorului este nu numai de a atrage atenia elevului asupra deosebirii dintre esenial i neesenial, ci i de a-i forma deprinderi de sesiza el insui aceste distincii intr-un text. i celelalte elemente ce in de paraverbal - pauzele, debitul verbal, frazarea, dicia, conturi melodic al vorbirii - sunt importante pentru expresivitatea comunicrii i contribuie la transmitere exact a sensurilor i semnificaiilor. Un ton ridicat, rstit, ca i o vorbire neingrijit, mormit, neelegant sunt, de asemenea duntoare comunicrii didactice.Expresivitatea comunicrii este influenat i de elementele limbajului nonverbal utilizat. inuta fizic, expresivitatea feei, gesticulaia receptorului pot strni reverberaii intelectuale sai afective elevilor. Mimica feei i gesturile minii acompaniaz limbajul verbal, intregind sau prelungim semnificaiile cuvintelor. i s nu uitm c, uneori, componentele nonverbale pot comunica mai multe informaii asculttorilor dect vorbirea. Acest lucru este evident atunci cnd sensul mesajului verbal intr ii conflict cu cel nonverbal i paraverbal. Unele reguli ale dezbaterii sunt relativ simple, altele sunt mai complicate. Anumite reguli in de acordul intre parteneri (nu putem declana o dezbatere dac nu suntem de acord mcar asupra unor chestiuni elementare: tema dezbaterii, forma ei, natura argumentelor), altele in de libertatea de aciune discursiv (intr-o dezbatere, in principiu, libertatea ar trebui s fie maximal: toi sunt liberi s-i critice in mod intemeiat pe toi ceilali), unele reguli au in vedere argumentele utilizate (argumentele trebuie s fie adevrate, credibile), altele se refer la tehnicile de raionare utilizate in timpul dezbaterilor (trebuie s uzm numai de raionamente corecte, altfel cdem in sofisme), dup cum nu puine sunt regulile care vizeaz acurateea limbajului folosit intr-o dezbatere (limbajul trebuie s fie accesibil, s nu fie vag sau obscur).La toate acestea am putea aduga faptul c receptorul trebuie educat astfel inct s urmreasc enunul, s asculte partenerul de dialog, s apeleze la elemente ajuttoare din context pentru a inelege anumite cuvinte, s formuleze replici in legtur cu tema discuiei, s pun intrebri, s favorizeze reelele optime de comunicare. Eficiena comunicrii depinde i de implicarea personal, de nevoia lui de cunoatere.

3) O comunicare eficient nu poate exista in absena feed-back-ului. Termenul feed-back,imprumutat din vocabularul ciberneticii, inseamn informaie de revenire, verbal sau nonverbal, care permite emitorului s tie dac mesajul su a fost primit i cum a fost acesta receptat i ineles. In cvasimajoritatea formelor de comunicare, celui care propune un discurs nu ii este indiferent dac discursul su a fost receptat intocmai sau, dimpotriv, deformat. Din acest motiv, el este interesat s tie reacia auditoriului la continutul su informational, reacie din care, de cele mai multe ori, ne dm seama cu destul exactitate dac discufsul a fost receptat in inteniile sale iniiale sau nu. Cu att mai mult, comunicarea de tip educaional se prezint ca o interaciune in care au loc schimburi informaionale i socioafective permanente, iar rolurile de emitor i receptor sunt jucate alternativ de profesor i elevi. Aici, relaia de aferentaie invers este mai mult dect necesar, deoarece, in funcie de modul in care elevul a receptat i ineles mesajul i in funcie de prerea pe care receptorul o are despre aceast inelegere, se regleaz i se reorienteaz actul comunicrii .Exist patru funcii ale feed-back-ului:a) funcia de control al inelegerii, al receptrii in bune condiii a mesajelor;b) funcia de adaptare a mesajului la caracteristicile actorilor, la dificultile intmpinate sau la alte evenimente ce presupun o modificare a coninutului sau a formei;c) funcia de reglare social prin flexibilitatea rolurilor i a funciilor indeplinite de diferii actori, in msur s faciliteze inelegerea punctului de vedere al celuilalt i s ajute invarea social;d) funcia rocioafectiv: existena feed-back-ului determin creterea sentimentelor de siguran i de satisfacie ale interlocutorilor, creterea motivaiei i acceptarea situaiei de comunicare.

Forme de organizare. Grupul

Grupul- este un ansamblu restrns de persoane, orientate spre realizarea unei sarcini comune (impuse sau adoptate). Inc din antichitate omul a avut nevoie de siguran, de ocrotire, de tovrie (vezi grupul atunci cnd mergeau la vntoare sau la cultivarea pmntului, atunci cnd se aprau de dumani) pentru c omul devine om numai intrnd in relaii cu alii. Grupul nu e o sum, o colecie de indivizi adunai intmpltor ci o structur social inchegat, o colectivitate determinat de idealuri, sarcini, preocupri comune.Grupul are o evoluie proprie, parcurge o isorie personal: se nate, se dezvolt, evolueaz, crete, stagneaz i dispare.Conceptele de grup i de echip nu sunt sinonime. Scopul pentru care sunt constituite, structura lor i modul de funcionare ne permit s apreciem c, in timp ce toate echipele pot fi privite ca grupuri, nu toate grupurile sunt echipe. Un grup poate fi considerat echip numai dac membrii si se ajut intre ei, pentru a indeplini obiectivele organizaiei.

Cercetrile se efectueaz in echipe, deoarece: ele sunt cele mai indicate pentru a rezolva probleme complexe care necesit opinii i cunotine diferite; reprezint un excelent mediu de invare; sunt mult mai orientate ctre obiective dect organizaia, in ansamblul su, i ii stabilesc mult mai uor o viziune i un scop propriu; valorific mai bine resursele fiecrui membru; sunt mai flexibile dect grupurile organizaionale pentru c pot fi mult mai uor formate, dizolvate, reorganizate, redimensionate; cultiv loialitatea i funcioneaz pe principiul toi pentru unul i unul pentru toi. favorizeaz delegarea de responsabiliti pentru c ofer garania de a controla comportamentul membrilor si, prin norme proprii.

Caracteristicile grupului social

Intercunoaterea membrilor Sentimentul de apartenen la grup Intre membrii grupului exist interaciuni Existena unor caracteristici comune ( valori,credine, aspiraii, obinuine ) Existena unor interese comune i a unui scop comun

Clasificarea grupurilor

a) Dup mrime :- grupuri mici (familia , un grup de prieteni , colegii de coal ) 2-10 membri Grupurile mici - sunt formate dintr-un numr restrns de membri, intre care exist relaii directe, fa in fa (spre deosebire de grupurile mari, ai cror membrii, practic, nu-i pot cunoate pe toi ceilali); funcionarea grupului mic presupune un sistem bine precizat de statute i roluri, norme i reguli recunoscute i acceptate de toi, relaiile fiind caracterizate prin durat i evoluie in timp- grupuri medii (clasa de elevi , grupa de studeni ) 25 30 -40 de membri - grupuri mari ( partidele politice ) sute de membriGrupurile mari - popoare, clase sociale, etnii se caracterizeaz prin relaii sociale stabile, dispun de un instrument de comunicare (limba), au o durat mare in timp, iar rezultatele activitii comune se obiectiveaz in cultura materiali spiritual. Ele constituie obiect de studiu pentru sociologie.

b) Dup modalitatea de constituire :- grupuri spontane ( constituite pentru o perioad scurt , determinat de timp , pentru atingerea unui scop imediat ) - instituionale ( de durat , au caracter permanent , scopuri i obiective clar precizate pe termen lung )

c) Dup tipul de normativitate existent in cadrul grupului pot fi intlnite:

- grupuri formale (relaiile in cadrul grupului sunt oficiale , regulile sunt stricte i sunt instituite i reglementate juridic)- grupurile instituionalizateGrupuri formale, caracterizate prin relaii instituionalizate (prescrise prin modul de organizare al grupului), interaciunile membrilor fiind guvernate de un numr mare de reguli. Grupurile organizaionale, indiferent de mrimea lor, sunt formale, pentru c relaiile dintre membri se stabilesc pe baza statusului organizaional, a poziiei i funciei fiecrui individ; - grupuri informale (relaiile in cadrul grupului sunt neoficiale , neinstituionalizate grupul se conduce dup reguli nescrise ) grupurile de prieteniGrupurile informale se constituie paralel sau in afara grupurilor formale, adeziunea sau apartenena la grup i relaiile interpersonale au un caracter spontan, bazat pe afiniti, interese comune, simpatie;

d. Dup gradul de organizare :

- grupuri organizate (au o structur bine definit i sunt caracterizate de existena mecanismelor de decizie colectiv )- sindicatul - grupuri semiorganizate( reprezentate de o colectivitate care exprim interesele altora) un grup de profesori care reprezint interesele elevilor intr-o situaie dat sau un grup de prini care ii reprezint copii

e) Dup criteriul tipului de relaii existente intre membri distingem: Grupuri primare - in care exist posibilitatea ca fiecare membru s-i cunoasc pe ceilali, s interacioneze i s comunice cu fiecare in mod direct.

Grupurile secundare au, de regul, un numr mai mare de membri i sunt compuse din subgrupuri primare; membrii lor se cunosc mai mult sau mai puin, iar relaiile fiecruia cu ceilali sunt preponderent indirecte; din acest punct de vedere majoritatea grupurilor organizaionale sunt secundare (ex. angajaii unei firme de mrime mijlocie sau mare).

Alte tipuri de grupuri:

I GRUPUL DE REFERINEste grupul spre care individul aspir sau la care se raporteaz (elevul la student , elevul la artiti , elevul la sportivi , elevul la profesor ) Este grupul din care nu facem parte , dei lum ca reper valorile, normele i simbolurile acestuia Are un rol esenial in socializarea anticipativ deoarece avem tendina de a imita valorile , atitudinile i comportamentul membrilor grupului de referin Din rndul grupurilor de referin cei mai muli tineri ii selecteaz idolii Dorina prea puternic de a face parte dintr-un anumit grup de referin poate , in unele cazuri , genera frustrri , insatisfacii i stri de disconfort fa de grupul actual ( nivelul de aspiraie prea inalt in raport cu posibilitile noastre

II GRUPUL DE APARTENEN Este grupul la care individul este membru (familia de origine , clasa de elevi , comunitatea religioas ) Influeneaz modul de a gndi , simi i aciona

III GRUPUL DESCHIS Este grupul la care accesul indivizilor din alte grupuri este juridic posibil ( partidele politice ) Membrii grupului deschis au un puternic sentiment de loialitate i adesea manifest ostilitate fa de membrii outgroup-urilor (grupurile inchise )

IV GRUPUL INCHIS Este grupul in care accesul este interzis altor membrii din alte grupuri ( castele , ordinele , clasele de elevi , grupul rockerilor , grupul hiphoperilor etc.) Aceste grupuri sunt exclusiviste , ermetice

VII GRUPUL PERMANENT Este grupul a crui existen nu este legat de o epoc sau perioad a vieii (comunitile religioase )

VIII GRUPUL TEMPORAR Este grupul a crui existen are loc in fenomene conjuncturale sau istorice (militanii pentru protecia mediului , animalelor , drepturilor omului etc.) Se mai numesc i grupuri de presiune Se constituie pentru a atinge unele scopuri colective ( drepturi politice , libertate , egalitate de anse ) Se formeaz pentru a influena deciziile politice Au scopuri colective(interese materiale sau ideologice ) i exercit presiuni sub diferite forme : declaraii de pres , maruri i mitinguri asupra autoritii de stat .

Evoluia grupurilor

Acceptare reciproc Comunicare i decizie Motivaie i productivitate Control i organizare

Acceptare reciproc: la inceput membrii grupului manifest neincredere reciproc i team de nepotrivire, se comport conformist, rezervat, ritualizat (folosesc formule de politee distante, pun intrebri puine, abordeaz teme neutre, discut relativ puin). Problemele specifice acestei etape sunt cele legate de simpatie / antipatie i instituirea raporturilor de putere / dependen, de incercrile unora de a se impune i de a dobndi o poziie privilegiat, de dominare a celorlali.Comunicare i decizie: odat clarificate raporturile, incepe o etap de comunicri deschise, indivizii ii exprim tririle; se stabilesc reguli de conduit, strategii de decizie i rezolvare de probleme; capt o importan tot mai mare consensul i apar sentimentele de apartenen i solidaritate.Motivaie i productivitate: depirea celei de-a doua faze creeaz satisfacie legat de participarea la grup, membrii se simt implicai in activitatea grupului, coopereaz i acest lucru duce la creterea productivitii in cadrul activitii comune. Control i organizare: grupul a ajuns intr-o etap matur a existenei sale, cnd munca este imprit prin consens i considerarea competenelor individuale; organizarea grupului este flexibil i adaptabil la schimbare.

Increderea i eficiena echipelor

Probabil c elementul cel mai important al unei echipe eficiente este increderea. Increderea reprezint credina in seriozitatea, capacitatea i integritatea celuilalt semen.Nu putem vorbi despre echipe eficiente dac membrii acestora nu au incredere unul in altul, in liderii lor, in managementul organizaiei.Statisticile evideniaz, tot mai des, o tendin de reducere a increderii colaboratorilor fa de manageri. Pentru a inltura aceast tendin i pentru a dezvolta increderea in interiorul echipelor, managerii trebuie s respecte cteva reguli de baz:

s comunice des cu membrii echipei. Informarea membrilor in legtur cu noutile din organizaie, explicarea motivelor pentru care au fost luate anumite decizii, imprtirea informaiilor despre aciunile organizaiei constituie cerine fundamentale pe care managerii trebuie s le respecte atunci cnd comunic cu membrii echipei.

s manifeste respect pentru membrii echipei. Managerii trebuie s demonstreze membrilor echipei c sunt foarte apreciai. Ei ii demonstreaz respectul fa de echip prin delegarea de sarcini, prin scultarea atent a feedback-ului care vine din partea echipei, prin intreprinderea unor aciuni adecvate pe baza acestui feedback.

s fie coreci fa de echip. Membrii echipei trebuie s primeasc acele recompense pe care le merit. Pentru aceasta, managerii trebuie s evalueze in mod corect performanele i s aloce in mod echitabil recompensele. Favoritismele determin neincredere i resentimente.

s fie consecveni in aciunile lor. Membrii echipei trebuie, de regul, s previzioneze deciziile, comportamentele, reaciile managerilor. In plus, managerii trebuie s-i indeplineasc angajamentele pe care le-au luat in faa membrilor echipei. In caz contrar, ei nu se pot bucura de increderein rndul echipei.

s demonstreze competen. Membrii echipei manifest incredere in managerii pe care ii percep ca fiind competeni, capabili

Page 2 of 13