SCOALA POSTLICEALA SANITARASTR.CRISAN NR.1 SATU MARETELEFON 0361-881644

PRINCIPII DE BAZA ALE CERCETARII

AMG AN II

PRINCIPII DE BAZĂ ALE CERCETARII

1. Importanta cercetarii stiintifice

Pentru a înţelege cadrul cultural în care trăim, cu multipla sa diversitate, pentru a putea discerne modul de funcţionare al instituţiilor sociale şi posibilităţile libertăţii umane trebuie să apelăm la principiile de bază ale cercetării. Zilnic observăm şi interpretăm realitatea şi lansăm speculaţii cu privire la cauzele şi implicaţiile fenomenelor şi proceselor sociale în care suntem antrenaţi şi care ne influenţează viaţa. Procesele sociale complexe, ce se derulează în prezent, au o dinamică proprie ce solicită specialişti pentru cunoaşterea şi înţelegerea lor. Nevoia de sociologie apare la două nivele: - al individului instruit şi educat ce trăieşte în societate şi are nevoie să înţeleagă mecanismele de organizare socială pentru a acţiona conştient şi responsabil şi să-şi formeze deprinderi de convieţuire socială şi comportare civilizată;-al societăţii ( nivelul decizional) unde cel ce guvernează, formulează legi, imperative,sentinţe morale trebuie să stăpânească şi cunoştinţe referitoare la realităţile sociale pe care doreşte să le influenţeze prin acţiunea sa. Perspectivele individuale sunt, inevitabil, parţiale şi incomplete. Există o tipologie a indivizilor umani, corespunzătoare celor trei tipuri de societăţi:1.individul conservator care se conduce după preceptele tradiţiei; acest tip caracterizeazăsocietăţile tradiţionale, marcate de schimbări lente;2. individul autonom care, trăind într-o societate caracterizată prin schimbări rapide, seconduce după propria conştiinţă – aparţine civilizaţiei moderne;3. individul heteronom care se conduce după aşteptările celorlalţi de la el, acţiunea sa fiindrezultanta variabilei situaţionale a acţiunii altor indivizi. Simţul comun, de primă mână, semnifică ansamblul cunoştinţelor spontane fondate pe experienţa directă a agenţilor cunoscători. Simţul comun, de mâna a doua, reprezintăansamblul cunoştinţelor ştiinţifice, transformate în imagini şi folosite în practică.

Caracteristicile cunoaşterii comune(spontane)1.Caracterul iluzoriu al cunoaşterii comune este influenţat de:- enculturaţie– transmiterea culturii de la o generaţie la alta; - are efecte limitative asupra cunoaşterii;

- limba (ca element al culturii), prin îmbogăţirea vocabularuluişi prin sintaxă, condiţionează modul de a judeca al oamenilor;- percepţia lumiiînconjurătoare este condiţionată de caracteristicile gramaticale şi semantice ale limbii subiectului cunoscător;-socializare– procesul de formare a personalităţii în acord cu normele şi valorile societăţii în care individul se naşte şi trăieşte; socializarea primară are rol primordial în formarea personalităţii pentru şi, într-o anumită cultură; - rolul determinant îl joacă părinţii; - socializarea secundară se realizează în instituţiile specializate, prin transmiterea de cunoştinţe, formarea de atitudini, deprinderi şi convingeri; - socializarea se realizează diferit de la un individ la altul ( în cadrul aceleiaşi culturi indivizii îşi formează abilităţile de cunoaştere spontană foarte diferenţiat);- socializarea permanentă are loc pe tot parcursul vieţii individului în toate contextele în care acesta trăieşte;-implicarea subiectivă a oamenilor în viaţa socială este diferită în funcţie de scopurile şi interesele lor particulare ( ceea ce îi face să se autoînşele adesea);2.Caracterul pasionalPe parcursul vieţii şi activităţii, fiecare om are interese, scopuri, concepţii, convingeri, prejudecăţi. De obicei, oamenii nu se mulţumesc să constate doar ce se petrece în jurullor, ci judecă, interpretează, apreciază realitatea, uneori denaturând-o, falsificând-o. Pentrua-şi forma o imagine obiectivă a realităţii, oamenii trebuie să dispună de o pregătirespecială, să facă apel la un continuu examen, exerciţiu critic.3.Caracterul contradictoriuPermanent, indivizii oscilează între sentimentul liberului arbitru şi al fatalităţii – acest mecanism prosocial de fluctuaţie permanentă, la nivel individual, nu este acceptabil într-un demers ştiinţific4. Caracterul limitatIndivizii au experienţe de viaţă care se circumscriu mediilor sociale în care trăiesc; aflăocazional sau nu cunosc nimic despre ceea ce se întâmplă în alte grupuri, societăţi,culturi→ceea ce nu le este cunoscut, familiar, adeseori le apare ca anormal, scandalos.Cunoaşterea comună nu ne oferă o cunoaştere adecvată a realităţii sociale; a rămâne lanivelul simţului comun în cunoaşterea realităţii înseamnă a-i acorda acesteia o autoritate pe care nu o mai are de multă vreme.

Cunoaşterea ştiinţifică Ştiinţa foloseşte metode sistematice de investigare empirică, de analizare a datelor,gândirea teoretică şi exprimarea logică a argumentelor pentru a forma un ansamblu de cunoştinţe despre un subiect anume. Ştiinţa este un proces, o acţiune socială prin care se urmăreşte cunoaşterea realităţii aşa cum este ea, nu cum ne-o imaginăm. Ştiinţa este un produs pentru că este constituită din construcţii gnoseologice faţă de care comunitatea ştiinţifică a ajuns la un acord. Ştiinţa este o paradigmă etică pentru că modul ştiinţific de determinare a adevărului îmbină preocuparea pentru aplicarea corectă a metodei de cunoaştere cu observarea

riguroasă a fenomenelor→pe baza observaţiei obiective, utilizând metode adecvate, se obţin enunţuri empirice cu valoare de adevăr.Cunoaşterea ştiinţifică se fondează pe câteva postulate (principii), al căror adevăr este acceptat de majoritatea cercetătorilor din ştiinţele sociale şi comportamentale:

1.Principiul realismului : lumea există independent de observaţiile noastre, nu e creată de simţurile noastre ;2. Principiul determinismului : relaţiile din lume sunt organizate în termenii cauza-efect  3.Principiul cognoscibilităţii : lumea poate fi cunoscută prin observaţii obiective.4. Principiul raţionalităţii : lumea externă poate fi cunoscută pe cale logică (acest principiu poate fi subsumat principiului 3) 5. Principiul regularităţii : fenomenele din lume se produc în mod logic.Cel mai important dintre cele cinci postulate este « Principiul determinismului » ale cărui reguli de bază sunt următoarele :a) viitorul este determinat în trecut ;b) orice eveniment are o cauza determinată suficientă ;c) cunoaşterea se întemeiază pe certitudine ;d) cunoaşterea ştiinţifica poate fi adusă, în principiu, la nivel de cunoaştere completă ;e) cunoaşterea şi metoda ştiinţifica pot fi, în principiu, unificate.

2.Principii metodologiceMetode, tehnici, procedee şi instrumente de lucru.

Metodologia (grec. methodos = drum şi logos = ştiinţa) desemnează ştiinţa efectuării cercetării. Este vorba despre « o disciplină generală în care se dezvoltă modalităţile de realizare a cunoaşterii ştiinţifice şi priveşte ansamblul elementelor care intervin în cercetarea vieţii sociale ». (I.Mărginean, 2000) Metodologia cercetării sociologice reprezintă o analiză a metodelor şi tehnicilor aplicate în realizarea şi finalizarea cercetării sociale. Are un caracter normativ şi formulează strategii de investigare, indică atât eventualele dificultăţi şi neajunsuri, cât şi cai de obţinere a unor rezultate valide din punct de vedere ştiinţific Pentru desfăşurarea cu succes a cercetărilor empirice referitoare la comportamentele colective şi individuale, trebuie luate în considerare patru principii :1. Principiul unităţii teoretic-empiric (cu alte cuvinte, cercetarea observaţională, directă, trebuie să confere valoare de adevăr intuiţiei teoretice : un exemplu este acela al descoperirii planetei Neptun, intuită teoretic (în 1843 şi 1846) a exista cu mult timp înainte de descoperirea ei practică).2. Principiul unităţii înţelegere-explicaţie pleacă de la constatarea că, numai cunoaşterea intuitivă a socialului nu este suficientă, ea putând conduce la rezultate eronate. Acest principiu pune în discuţie relaţia dintre subiectul şi obiectul cunoaşterii în ştiinţele sociale şi comportamentale.

Pentru a demonstra cum, uneori, intuiţia ne conduce la rezultate eronate, S.Chelcea dă următorul exemplu, citându-l pe Veyne (1971/1999, 118) : « Într-o anchetă

sociologică desfăşurată în Franţa (1961) în rândurile populaţiei de origine poloneză s-a constatat că între ataşamentul faţă de tradiţiile poloneze şi integrarea în societatea franceză există o corelaţie directă. Prin comprehensiune am fi fost tentaţi să credem că ataşamentul faţă de tradiţiile din ţara de origine reprezintă un semn al slabei integrări în societatea de adopţiune. Explicaţia este alta : succesul integrării imigranţilor depinde de sprijinul acordat de grupele primare (familie, prieteni, vecini etc.). Ataşamentul faţă de tradiţiile societăţii de origine arată că persoanele respective aparţin grupelor primare, care sunt capabile să susţină efortul de integrare a individului în societatea de primire. Chiar din cercetarea relatată deducem că a explica înseamnă « a atribui un fapt principiului sau o teorie unei teorii mai generale ». În cazul nostru, faptul este integrarea, iar principiul -dependenţa individului faţă de grupul primar. (S.Chelcea, 2001, 57)3. Principiul unităţii dintre cantitativ şi calitativ impune utilizarea convergentă a metodelor statistice şi cazuistice, folosirea unor metode deopotrivă cantitative şi calitative (de exemplu, analiza de conţinut).4. Principiul unităţii judecăţi constatative-judecăţi evaluative presupune angajarea morală a cercetătorului în sprijinul valorilor înalt-umaniste şi a idealurilor naţionale. I.Mărginean (2000, 54-97) concepe metodologia de cercetare pe câteva mari componente, respectiv :a) Componenta teoretică. Este componenta teoriei referenţiale şi a normativităţii metodologice care să îndeplinească rolul de ghid al cercetării (prin sistemul conceptual specific) cât şi în fazele de realizare şi finalizare (interpretare, explicare, comunicare a rezultatelor).

În ceea ce priveşte normativitatea metodologică ea constituie un « set de reguli ale unei bune cercetări… fiind destinată să realizeze un inventar de probleme ce trebuie rezolvate în efectuarea unei cercetări, precum şi ca proceduri de rezolvare, respectiv cum să acţioneze » (Mărginean, 2000, 55). Prin conceperea normativităţii metodologice se lasă o largă libertate cercetătorului pentru a decide cum să realizeze o cercetare. Există însă o singură condiţie : să respecte codul deontologic profesional de efectuare a cercetărilor, ceea ce presupune calificare adecvată, corectitudine şi obiectivitate.b) Componenta metodică. Este componenta metodelor, tehnicilor, procedeelor şi instrumentelor de lucru, precum şi a strategiilor de cercetare socială.c) Componenta de natură epistemologică. Este componenta de evaluare a rezultatelor cercetării şi a construcţiei teoretice, în ultimă instanţă de certificare a statutului ştiinţific al sociologiei.« A teoretiza înseamnă, înainte de toate a ordona, a sistematiza rezultatele primare ale activităţii de cunoaştere, şi apoi a integra teoriile parţiale în teorii cu grad mai înalt de generalitate. » (Mărginean, 2000, 73) În acest sens, B.Glaser (1967) notifică două strategii de teoretizare. Prima, caută descoperirea (generarea) teoriei din date (Grounded Theory), fie că se are în vedere un anumit segment social (Substantive Theory) sau ansamblul vieţii sociale (Formal Theory). În acest caz, analistul aplică metoda comparativă de analiză a diferitelor grupuri cu referire la un domeniu de interes. A doua strategie, constă în verificarea teoriilor dinainte formulate, realizând testarea ipotezelor în condiţii de repezentativitate statistică.

3.Utilizarea etapelor unei cercetari stiintifice

Definitie cercetare-activitate sistematica bazata pe tehnici specifice..-permite acumularea de noi cunostinte.-identifica relatii noi care imbunatatesc nivelul actual al cunoasterii.Trei tipuri de studii:-identificarea prin documentare a surselor de date.-studii descriptive (ex. Descrierea somnului).-cercetari experimentale (ex. Efectele medicamentelor). Cercetarea nu este un lux academic ci un instrument care:-sa creasca calitatea procesului de nursing.-sa contribuie la obtinerea unei sanatati mai bune.-sa ofere resurse valabile pentru un raspuns clinic dificil si intrebari legate desanatate.sanatate.  Cercetarea fundamentala:

Genereaza si ofera informatii sau teorii. Identifica principii care stau la baza activitatii de.nursing. Acumuleaza informatii. Formuleaza sau redefineste teoria.(Ex--studierea in amanunt a

comportamentului a individului datorat unui stres intens cu scopul de a intelege stiintific, modificarile indusede (acesta cum ar fi insomnia).

Cercetarea aplicata: Gasirea solutiilor la probleme imediate prin aplicarea principiilor teoretice Planificarea schimbarii intr -o situatie problematica.(ex. Studiu

al eficienteiinterventiilor nursing) Cercetarea fundamentala

Descopera principiile generale ale comportamentului uman si proceselecomportamentului uman procesele biofiziologice..

Caracteristici-directionata spre solutionarea problemei.-bazata pe dovezi empirice si iobservationale.-observatia precisa si descrierea corecta. -dezvolta teorii,principii,generalitati.-specifice pentru combaterea insomniei aparuta ca urmare a stresului).

Cercetarea in nursing

SCOP-este orientata catre intelegerea mecanismelor fundamentale care sustin capacitatea indivizilor si a familiilor de a functiona optim si de a reduce la minim efectele negative ale starii de boala. -este critica pentru calitatea costeficienta a ingrijirilor de sanatate.

TEORII NURSING

a)Teoria discriptiva-identifica caracteristicilei si componentele unei disciplineb)Teoria explicativa-identifica caracteristicile si componentele legate una de altasi raspunde pentru cum functioneaza disciplina.-identifica scopurile si observatiile si descrie scopurile si observatiile . c)Teoria predictiva -prevede relatiile dintre componentele unui fenomen si incomponentele unuifenomen si prevede in ce conditii se va produce acesta. d)Teoria prescriptiva -se adreseaza nursingului terapeutic si consecinteleornursingului terapeutic si interventiilor. Scop comun

imbunatatirea ingrijirii pacientului. furnizeaza judecatirationale. dau necesarul de cunostinte de baza pentru actiunile potrivite. ajuta la rezolvarea unor chestiuni curente in nursing pregatesc nursele pentru asumarea si pregatesc nursele pentru adresarea

intrebarilor si valorilor. servesc cercetarea,educatia si practica.

BENEFICIILE TEORIILOR NURSING. PASI IN CERCETARE

-descrierea problemei;-formularea intrebarii.-studierea literaturii.-stabilirea obiectivelor.-formularea ipotezelor. -identificarea variabilelor,esantionului-selectarea unui model(tip) de cercetare.-definirea caracteristicilor populatiei studiate-selectarea esantionului.-operationalizarea si masurarea variabilelor.-colectarea datelor.colectarea datelor.-organizarea pentru analiza.-analizarea datelor.-interpretarea rezultatelor.-comunicarea rezultatelor-utilizarea rezultatelor.

Categorii de intrebari si ipoteze

Intrebari despre aspecte clinice:-cum pot fi interpretate datele culese?

-ce teste se pot utiliza pentru precizarea corecta a diagnosticului in nursing?(ex.Hipotermie copil)- care este testul care poate aprecia cel mai fidel deshidratarea-persistenta pliului cutanat sau determinarea densitatii urinare?Intrebari de cauzalitate sau diagnostic:-care este cea mai probabila etiologie pentru diagnosticul actual?-ce diagnostice putem formula cu scopul de a evita complicatii?

Intrebari cu privire la interventii:-care este cea mai sigura interventie intr -un caz specific?Intrebari cu caracter de preventie:-care sunt metodele optime pentru a preveni aparitia bolii?-care sunt varstele la care interventia preventiva este eficienta?preventiva este eficienta?(ex. Educatia sexuala)Intrebari prognostic(ex: risc la copil cu febra la care se aplica interventii nonfarmacologice?)

Cercetarea cantitativa obiectiva:-formala-sistematica,logica,factori puternici-explicatii/cauze-lotul de subiecti este mare,reprezentativCercetarea calitativa-subiectiva-informala-bazata pe experienta,fenomenologica -permite intelegerea-lotul este mic,informativ-descriere verbala-este subiectiva(intelegerea fenomenelor este subiectiva(intelegereafenomenelor folosind experienta sociala)InterviulConversatie fata in fata in care o persoana obtine informatii; bazata pe comunicareverbala ce presupune si intrebari raspunsuri.

PREGATIREA CERCETARII Examinarea critica a bibliografiei. Odată subiectul formulat, urmează depistarea şi lectura critică a principalelor lucrări din tema aleasă, culegerea de material informativ începând cu cercetarea principalelor lucrări de sinteză pentru orientareaîn problemă şi pentru a găsi puncte de plecare.După adunarea bibliografiei urmează lectura critică a acestora şi alcătuirea unui plan de lucrucuprinzând problemele mari.Stabilirea contextului teoretic siratiunea unui studiu (stadiul cunostintelor)Intelegerea a ceea ce s-a scris despre problema respectivă, a metodelor utilizate, a

ceea ce s-a rezolvat şi aspectele care mai sunt încă nelămurite (!!!evitarearepetarii). Dacă la sfârşitul acestei etape răspunsul la întrebare nu există sau dacă este incomplet, atunci realizarea unei cercetari pe tema respective este justificata.

Lectura critica  Lectura critica a bibliografiei medicale este necesara in vederea aprecierii validitatii si aplicabilitatii surselor bibliografice

Trebuie analizate documentele şi judecată calitatea conţinutului lor. Aceasta este sarcina viitorului investigator care doreşte să stabileasca o tema decercetare clinică sau să găsească o justificarea a unui protocol.

Parcurgerea literaturii necesită deci un proces de selecţie şi evaluare. Pentru aceasta s-a dezvoltat conceptul de „lectură critică". Lectura critica constă în a judeca valoarea publicaţiilor, atat din punctul devedere

al calitatii cercetării întreprinse , aderentei la standarde cat si de pertinenţa rezultatelor publicate.

Pertinenta datelor clinice. Formularea unei intrebari “specifice” Cautarea celor mai valoroase dovezi stiintifice cu privire la aspectul indiscutie  Evaluarea critica a dovezilorstiintifice existente in acest moment . Aplicarea in practica a informatiilor relevante, tinand cont de simtul clinic side

valorile si preferintele pacientului . Evaluarea intregului proces de mai sus din punct de vedere al eficacitatii sial

eficientei Utilitatea informatiei medicale

 

ETAPELE CERCETARII-stabilirea temei.-obiectivele cercetarii.-documentarea prealabila.-universul cercetarii. cadrul teoretic.--unitati de analiza si inregistrare.unitati deanaliza si inregistrare.-specificarea unitatilor studiate.specificarea unitatilor studiate.-elaborarea ipotezelor.elaborarea ipotezelor.-tipul de cercetare..-selectarea surselor de informare.-elaborarea schemei.--descrierea cantitativa-cuantificarea.--alegerea metodelor,tehnicilor,procedeelor.-elaborarea instrumentelor.-cercetare pilot.-multiplicarea instrumentelor-grile,tabele.-organizarea echipei.-selectia si instruirea colaboratorilor.

-organizarea culegerii datelor.- identificarea persoanelor studiate.-controlul culegerii datelor..-verificarea informatiei.-prelucrarea datelor -analiza si interpretarea datelor-propuneri pentru solutionarea problemei.-redactarea,discutarea,definitivarea rapoartelor-comunicarea rezultatelor

REDACTAREA RAPORTULUI FINAL -elaborarea unei schite cu punerea in ordine logica a tuturor informatiilor.Raportul cuprinde:-introducere-trecerea in revista a a literaturii de specialitate.

EVALUARE:Referat: "Cercetarea in nursing"Continutul referatului:

scop teorii nursing pasi in cercetare descrierea modului de pregatire a cercetarii