principii-de-baza-ale-cercetarii suport curs amg an 2

8/20/2019 Principii-De-Baza-Ale-Cercetarii Suport Curs Amg an 2

http://slidepdf.com/reader/full/principii-de-baza-ale-cercetarii-suport-curs-amg-an-2 1/36

PRINCIPII DE BAZĂ ALE CERCETARII

1. Caracteristicile cunoasterii comune: caracteruliluzoriu, caracterul pasional, caracterul

contradictoriu, caracterul limitat.

Introducere

Secolul XXI este caracterizat de o lume aflată în continue şi profunde schimbăr

marcată de tensiuni, conflicte şi agresiunea distructivă a tehnologiei moderne asupra mediulu

înconjurător.

Lumea este în mişcare, schimbările sociale sunt accelerate, viaa socială s

globalizează. !elaiile individului cu societatea se modifică şi ele. "entru a înelege cadru

cultural în care trăim, cu multipla sa diversitate, pentru a putea discerne modul de funciona

al instituiilor sociale şi posibilităile libertăii umane trebuie să apelăm la principiile de baz

ale cercetării. #ilnic observăm şi interpretăm realitatea şi lansăm speculaii cu privire

cauzele şi implicaiile fenomenelor şi proceselor sociale în care suntem antrenai şi care n

influenează viaa. $celeaşi fenomene generează semnificaii deosebite. "rocesele socia

comple%e, ce se derulează în prezent, au o dinamică proprie ce solicită specialişti pentr

cunoaşterea şi înelegerea lor. &evoia de sociologie apare la două nivele' ( al individulu

instruit şi educat ce trăieşte în societate şi are nevoie să îneleagă mecanismele de organizarsocială pentru a aciona conştient şi responsabil şi să(şi formeze deprinderi de convieuir

socială şi comportare civilizată)

( al societăii * nivelul decizional+ unde cel ce guvernează, formulează legi, imperativ

sentine morale trebuie să stăpnească şi cunoştine referitoare la realităile sociale p

care doreşte să le influeneze prin aciunea sa.

"erspectivele individuale sunt, inevitabil, pariale şi incomplete. -%istă o tipologie indivizilor umani, corespunzătoare celor trei tipuri de societăi'

. individul conservator care se conduce după preceptele tradiiei) acest tip caracterizeaz

societăile tradiionale, marcate de schimbări lente)

/. individul autonom care, trăind într(o societate caracterizată prin schimbări rapide, s

conduce după propria conştiină 0 aparine civilizaiei moderne)



1. individul heteronom care se conduce după aşteptările celorlali de la el, aciunea sa fiin

rezultanta variabilei situaionale a aciunii altor indivizi.

Simţul comun, de primă mnă, semnifică ansamblul cunoştinelor spontane fondate p

e%periena directă a agenilor cunoscători. Simul comun, de mna a doua, reprezin

ansamblul cunoştinelor ştiinifice, transformate în imagini şi folosite în practică.Caracteristicile cunoaterii comune!s"ontane#

. Caracterul ilu$oriu al cunoaterii comune este influenat de'

( enculturaţie 0 transmiterea culturii de la o generaie la alta) are efecte limitativ

asupra cunoaşterii) limba *ca element al culturii+, prin îmbogăirea vocabularulu

şi prin sinta%ă, condiionează modul de a judeca al oamenilor) percepia lum

înconjurătoare este condiionată de caracteristicile gramaticale şi semantice a

limbii subiectului cunoscător)

( sociali$are 0 procesul de formare a personalităii în acord cu normele şi valoril

societăii în care individul se naşte şi trăieşte) socializarea primară are ro

primordial în formarea personalităii pentru şi, într(o anumită cultură) rolu

determinant îl joacă părinii) socializarea secundară se realizează în instituii

specializate, prin transmiterea de cunoştine, formarea de atitudini, deprinderi

convingeri) socializarea se realizează diferit de la un individ la altul * în cadru

aceleiaşi culturi indivizii îşi formează abilităile de cunoaştere spontană foart

difereniat+) socializarea permanentă are loc pe tot parcursul vieii individului î

toate conte%tele în care acesta trăieşte)

( im"licarea su%iectiv& a oamenilor 'n viaţa social& este diferită în funcie d

scopurile şi interesele lor particulare * ceea ce îi face să se autoînşele adesea+)

() Caracterul "asional"e parcursul vieii şi activităii, fiecare om are interese, scopuri, concepii, convinger

prejudecăi. 2e obicei, oamenii nu se mulumesc să constate doar ce se petrece în juru

lor, ci judecă, interpretează, apreciază realitatea, uneori denaturnd(o, falsificnd(o. "entr

a(şi forma o imagine obiectivă a realităii, oamenii trebuie să dispună de o pregătir

specială, să facă apel la un continuu e%amen, e%erciiu critic.

/



1.Caracterul contradictoriu

"ermanent, indivizii oscilează între sentimentul liberului arbitru şi al fatalităii 0 ace

mecanism prosocial de fluctuaie permanentă, la nivel individual, nu este acceptabil înt

un demers ştiinific.

3.Caracterul limitatIndivizii au e%periene de viaă care se circumscriu mediilor sociale în care trăiesc) afl

ocazional sau nu cunosc nimic despre ceea ce se întmplă în alte grupuri, societă

culturi4ceea ce nu le este cunoscut, familiar, adeseori le apare ca anormal, scandalos.

5unoaşterea comună nu ne oferă o cunoaştere adecvată a realităii sociale) a rămne l

nivelul simului comun în cunoaşterea realităii înseamnă a(i acorda acesteia o autoritat

pe care nu o mai are de multă vreme.

1



Cunoaterea tiinţi*ic&

2. Postulatele cunoasterii stiintifce: principiulrealismului, principiul determinismului, principiul

cognoscibilitatii, principiul regularitatii.

Sociologia 0 ca studiu e%plicativ şi comprehensiv al realităii sociale în totalitatea ei ofer

răspunsuri la problemele care ne procupă, avndu(şi temeiul în datele şi faptele strns

printr(o cercetare sistematică, directă, date analizate şi interpretate în conformitate c

anumite cerine, riguros determinate.

6tiina foloseşte metode sistematice de investigare empirică, de analizare a datelo

gndirea teoretică şi e%primarea logică a argumentelor pentru a forma un ansamblu d

cunoştine despre un subiect anume.

6tiina este un proces, o aciune socială prin care se urmăreşte cunoaşterea realităii aş

cum este ea, nu cum ne(o imaginăm)

6tiina este un produs pentru că este constituită din construcii gnoseologice faă de car

comunitatea ştiinifică a ajuns la un acord.

6tiina este o paradigmă etică pentru că modul ştiinific de determinare a adevărulu

îmbină preocuparea pentru aplicarea corectă a metodei de cunoaştere cu observareriguroasă a fenomenelor4pe baza observaiei obiective, utiliznd metode adecvate, s

obin enunuri empirice cu valoare de adevăr.

Cunoaterea tiinţi*ic& se fondează pe cteva postulate, al căror adevăr este acceptat d

majoritatea cercetătorilor din ştiinele sociale şi comportamentale'

( principiul realismului 0 lumea înconjurătoare e%istă independent de observaia noastr

nefiind creată de simurile noastre)

( principiul determinismului ( relaiile din lumea înconjurătoare sunt organizate î

termeni de cauză(efect) fenomenele sociale, datorită comple%ităii lor, se pretează c

mai bine analizei probabilist( statistice)

( principiul cognoscibilităii 0 lumea poate fi cunoscută prin observaie obiectivă)

( principiul raionalităii 0 lumea poate fi cunoscută pe cale logică)

3



( pricipiul regularităii.

Caracteristicile cunoaterii tiinţi*ice

.-%plicaiile şi interpretările trebuie fundamentate pe observaii concrete, factuale pe car

cercetătorul le poate vedea, măsura, verifica pentru a asigura o precizie corespunzătoare)

/.7rice e%plicaie, teorie, interpretare care vine în contradicie cu o evidenă ulterioarătrebuie modificată sau respinsă)

1.8ărturiile ştiinifice trebuie să provină din surse competente)

3.9n condiii constante, unul şi acelaşi fenomen trebuie observat de oameni diferii)

:."entru a fi confirmate, observaiile trebuie repetate)

;.2ovada ştiinifică asigură o bază pentru previziunea repetării unui fenomen)

<.9n domeniul ştiinei nu e%istă adevăruri absolute.

:



Clari*ic&ri conce"tuale3. Concepte si termeni: teorie, ipoteza, variabile,

date cantitative si calitative.

Teoria desemnează aciunea de observare) în sens figurat, este o construcie intelectuală, pri

care un anumit număr de legi sunt asociate unui principiu din care ele pot fi deduse în moriguros) în sens restrns, teoria este un ansamblu de enunuri cu valoare de adevăr privin

relaiile dintre fenomene) teoriile au diferite niveluri de generalitate.

Paradi+mele reprezintă realităi ştiinifice e%emplare, e%emplele standard pentru formulare

şi rezolvarea problemelor de cercetare) cel mai frecvent, termenul de paradigmă este folos

ca model, e%emplu, pattern) acceptarea uneia sau altei paradigme conduce la evaluări diferit

ale aceleiaşi realităi. 9n procesul cunoaşterii este o adevărată competiie între paradigmevechi şi cele noi, competiie stimulatoare pentru ştiină, deoarece fiecare paradigmă

contribuit într(o anumită măsură la dezvoltarea ştiinei) paradigma este limbajul în care sun

formulate teoriile.

Sociologia medicinei studiază fundamentele sociale ale sănătăii şi îmbolnăviri

interdependena dintre factorii sociali şi starea de sănătate sau boală a populaiei, precum

incidena stării de sănătate sau boală asupra vieii sociale a indivizilor şi grupurilor umane.

,aria%ilele sunt fenomene, procese, relaii proprii realităii desemnate care au proprietatea d

a(şi modifica coninutul lor sau de a produce modificări de coninut asupra altor fenomene

procese) variabila e%primă caracteristica generală a lumii reale, aceea de schimbar

dezvoltare) variabila permite agentului cunoscător să detaşeze sensul schimbării, s

stabilească condiiile în care se realizează aceasta şi factorii care stimulează sau frneaz

dezvoltarea unui proces.

I"ote$a este un element indispensabil construciei teoretice ştiinifice) stabilirea ipotezei punîn evidenă interdependena între abordarea teoretică şi cercetarea concretă) ipoteza es

enunul unei relaii cauzale într(o formă care permite verificarea empirică) echivalentu

ipotezei ştiinifice este bănuiala în planul cunoaşterii comune) ipotezele pt fi'

( teoretice 0 fundamentale, generale, indirect testabile)

;



( de lucru 0 empirice 0 de cercetare 0 derivate din cele teoretice şi sunt enunuri dire

testabile.

E"idemiolo+ia *epi = în jurul, demos = populaie, popor+ studiază distribuirea îmbolnăvirilo

în rndul populaiei, factorii ce influenează această distribuie, aspectele de masă ale boliratele incidenei şi prevalenei, evoluia celor afectai de anumite boli. -pidemiologia studiaz

raporul dintre boli şi factorii susceptibili de a influena frecvena, distribuia şi evoluia boli

-pidemiologia a elaborat metode de depistare şi supraveghere a populaiei afectate de boal

de identificare a grupurilor umane cu risc crescut de îmbolnăvire.

S&n&tatea "u%lic& este preocupată de ideea ocrotirii sănătăii publice, avnd ca obiectiv

prioritare'

( cercetarea stării de sănătate a populaiei)

( studiul influenei factorilor socio(economici asupra stării de sănătate a populaiei)

( estimarea cerinelor de ocrotire a sănătăii pe baza unor indicatori cantitativi

calitativi)

( cercetarea sistemului organizatoric de apărare a sănătăii publice' educaia sanitar

depistare în masă, diagnostic precoce, supraveghere medicală activă a grupurilor d

populaie vulerabile' gravide, copii, adolesceni, muncitori e%puşi la no%e profesionale

( studiul metodelor de evaluare a eficienei activităii instituiilor sanitare)

( reorganizarea instituiilor sanitare.

Paradi+ma *uncţionalist&

!eprezentanii structuralismului funcionalist în sociologia medicală susin că sănătatea es

esenială pentru perpetuarea speciei umane şi pentru viaa social organizată. "entru c

societatea să funcioneze liniştit şi eficient societatea trebuie să asigure e%istena uno persoane productive, care să garanteze împlinirea sarcinilor sale vitale*producia de bunuri

servicii, şcolarizare, reproducere+) dacă un număr mare de persoane din populaia unei ă

sunt bolnave 0 vitalitatea populaiei, productivitatea, creativitatea sunt scăzute şi sărăcia

endemică. !esursele materiale şi umane ar trebui dislocate din alte activităi sociale vitale

<



reorientate spre asistena medicală curativă. >uncionalismul consideră că instituiile medica

îndeplinesc funcii centrale în societăile moderne'

. au rolul de a diagnostica, trata şi vindeca afeciunile)

/. trebuie să prevină apariia bolilor prin programe de asistenă medicală primară, pri

controale medicale periodice, de depistare şi supraveghere a morbidităii, depistare precoce a îmbolnăvirilor, promovarea modului de viaă favorabil sănătăii, imunizăr

educaie pentru sănătate, ameliorarea salubrizării, asigurarea apei potabile, descurajare

tabagismului şi alcoolismului)

1. intreprind activităi de cercetare ştiinifică pentru creşterea eficacităii şi eficien

profila%iei, tratamentului bolilor şi soluionării problemelor de sănătate publică)

3. instituiile medicale servesc ca instituii de control social prin abilitatea lo

instituională de a defini unele stări şi comportamente umane ca ?normale@

?sănătoase@, iar altele, ca deviante@ şi ?nesănătoase@)

Aalcott "arsons a definit rolul de bolnav ca pe un set de aşteptări culturale ce defines

comportamentele adecvate şi inadecvate la persoanele bolnave sau care au probleme d

sănătate) boala trebuie controlată social, dat fiind faptul că afectează în mod negat

funcionarea vieii sociale, genernd aspecte disfuncionale) rolul de bolnav are mul

trăsături comune cu rolul de deviant 0 bolnavul este e%ceptat de la atribuiile rolului său doa

atta timp ct se dedică în mod conştient eforturilor de însănătoşire) dacă ceilali ajung l

concluzia că persoana este bolnavă datorită modului de viaă defectuos şi nu încearcă di

toate puterile să se facă bine, atunci este foarte probabil că pacientul să fie caracterizat c

?rău@ şi nu ca ?bolnav@. 2irecia funcionalistă pleacă de la presupoziia că servicii

medicale sunt egal distribuite tuturor membrilor societăii indiferent de clasă socială, se%

rasă, vrstă ori convingeri filozofice sau religioase.Paradi+ma con*lictualist&

!eprezentantaii conflictualismului afirmă că oamenii din toate societăile istorice prefer

sănătatea, bolii. 5u toate acestea, unii au o mai bună stare de sănătate deoarece au acces l

acele resurse care contribuie la păstrarea unei sănătăi bune şi la vindecare dacă s

îmbolnăvesc) aceste inechităi sunt înscrise în sistemul de stratificare socială' clasele socia

B



superioare se bucură de o durată şi calitate a vieii mai bune, avnd indici mai reduşi d

mortalitate generală şi infantilă, sunt mai puin e%puşi riscurilor legate de alcoolism

tabagism, deviană socială) sperana de viaă, durata medie a vieii active sunt mai mar

bolile mintale sunt mai răspndite în clasele sociale inferioare.

Aeoreticienii conflictualismului acuză şi orientarea spre profit a furnizorilor de asistenmedicală şi serviciilor de sănătate' personalul medical este mai sensibil la profit dect

interesele pacienilor, mai atent cu persoanele bogate dect cu cele defavorizate) este acuz

că ignoră trebuinele de îngrijire medicală ale celor ce nu(şi pot permite ta%ele şi onorarii

medicale, care nu beneficiază de asigurări de sănătate.

Paradi+ma interacţionist&

pretinde că boala este un sens creat în viaa culturală a oamenilor, o etichetă ce o atribuim

unei afeciuni. "entru ca o afeciune să fie percepută şi interpretată drept boală, membr

societăii trebuie să o definească astfel. 2efiniia bolii este negociată, validată pr

confirmarea sau infirmarea ei de către alte persoane, în procesul interaciunii simbolice. 9

societăile moderne tot mai multe tipuri de comportamente considerate altădată ca imoral

sau păcătoase sunt privite acum drept stări patologice *medicalizarea devianei+) alcoolismu

abuzul de droguri, violena, maltratarea copiilor în familie, tulburările afective sunt definit

ca probleme medicale ce primesc tratament medical. -tichetarea susine că un act nu est

deviant în sine, ci depinde de modul în care el este definit de cei din jur şi cum reacioneaz

faă de el. Aeoreticienii etichetării arată că oamenii săvrşesc comportamente deviante pri

violarea unor norme sociale. "ersoanele etichetate ca deviante se află într(o situaie de izola

şi respingere, ceea ce duce la stigmatizarea lor. $depii teoriei etichetării susin că nu actu

sau comportamentul unei persoane este deviant, ci deviana este determinată de reaci

socială la deviană. $depii acestei teorii nu analizează temeinic cauzele care stau la bazcomportamentului deviant *sărăcie, şomaj, boli mintale, tensiuni în familie+.

Paradi+ma "o$itivist&

"ozitivismul promovează o metodologie apropiată de modelul ştiinelor naturii, ce susine c

sursele fundamentale ale cunoaşterii sunt inducia teoretică sau testarea teoriilor pr

intermediul e%perienei. "entru pozitivişti funcionează distincia clară dintre fapte şi valor

C



dintre judecăile de constatare şi judecăile de valoare. 9n accepia pozitivismului, faptele

fenomenele sociale sunt e%plicate prin alte fapte sociale, cunoaşterea socială trebuie să i

forma e%plicaiilor şi prediciilor, a legilor şi generalizărilor empirice, desprinse d

eventualele implicaii a%iologice, pentru a asigura ?obiectivitatea@ discursului sociologi

$stfel, cercetarea este centrată pe studiul influenei variabilelor ?sociale@ asupra originilo bolii.

Paradi+ma inter"retativ&

pune accentul pe specificul subiectiv, ireductibil al faptelor sociale, ceea ce implic

necesitatea concentrării analizei asupra semnificaiilor vehiculate de actorii sociali î

interaciunle şi situaiile sociale. "aradigma face distincia între fenomenul biofizic al bol

*disease+ şi fenomenul social al îmbolnăvirii *illness+) în timp ce boala 0 disease( aparin

lumii natural biologice a corpului uman şi apare obiectiv, independent de valoarea umană

aparine ştiinei biomedicale. 8odalităile variate prin care grupurile sociale reacionează l

boală şi o trăiesc în plan psihic sunt studiate de psihosociologia socială. $bordări

interpretative din sociologia medicală insistă asupra aspectului stigmatizant al etichetăr

asupra persoanei bolnavului.

"aradigmele teoretice dominante în sociologia contemporană 0 *uncţionalism

con*lictualism- interacţionism ( nu se e%clud reciproc, sunt complementare, permin

cercetătorilor o abordare mai comple%ă şi nuanată a segmentului respectiv din realitate

socio(medicală investigată.

"aradigma familiei nucleare *"arsons+ 0 dezvoltarea societăii industriale impune mobilitate

populaiei şi, deci, independena copiilor, ceea ce antrenează ?nuclearizarea familiei@.

"aradigma aciunii colective *7lson+ 0 nici un individ nu are interesul să acioneze pentru

susine o organizaie care procură bunuri şi servicii colective, pentru că el va beneficia oricumde ele) el va participa deoarece această organizaie furnizează în plus satisfacii individuale.

"aradigma capitalului social *Dourdieu+ 0 egalitatea de acces la şcoală menine inegalitate

de origine socială deoarece copiii claselor superioare au mijloace culturale şi motivaii care l

permit să profite mai bine de şcoală dect copiii claselor inferioare.

E



"aradigma democraiei *AocFueville+ 0 egalitarismul este resortul societăilor democratice ş

pe măsură ce egalitatea progresează, inegalităile devin tot mai şocante şi alimenteaz

e%igena de egalitate.

"aradigma conflictelor de grup *2ahrendorf+ 0 diverificarea societăii antrenează o diversita

a grupurilor sociale şi o specializare a intereselor de grup) rezultă o mulime de conflicte dinterese între grupuri.

"aradigma 5hicago *"arG şi Durgess+ 0 popularea unui oraş se face pe zone concentrice

prin regruparea diferitelor grupuri etnice sau sociale.

"aradigma logicii semnelor *Daudrillard+ 0 în societăile bogate consumatorul îşi procur

semne sociale, cumpărnd în acelaşi timp bunuri şi servicii) logica semnelor se substitui

logicii necesităilor şi comandă alegerile sale mai mult dect utilitatea.

"aradigma naşterii capitalismului *8a% Heber+ 0 burghezul se transformă în întreprinzăto

atunci cnd vede în bogăie un capital, o investiie productivă şi nu o ocazie de speculă sau d

viaă îmbelşugată. Aeologia morală a calviniştilor este congruentă cu cu această ideologie.

"aradigma socializării anticipate *8erton+ 0 indivizii tind mai degrabă să imite valorile

comportamentele grupurilor cărora doresc să li se alăture, dect pe cele ale grupurilor căror

le aparin.

"aradigma frustrării relative *Stoufer+ 0 dacă normele sociale sunt clar definite şi perceput

ca stabile, indivizii îşi limitează ambiiile în funcie de aceste norme. 2acă normele sun

imprecise şi instabile, indivizii nutresc ambiii ce depăşesc posibilităile de realizare şi resim

frustrare.

Anomia * a = fără, nemos = norme+ socială *2urGheim+ descrie dereglarea funcionalită

unor societăi, care nu mai reuşesc să integreze individul) desemnează o stare de dezordin

criză, absena regulii. Lipsa reglementărilor sociale, scăderea puterii de aciune a societăasupra indivizilor se manifestă printr(o perturbare a ordinii colective datorită diminuăr

puterii morale sau crizei unei autorităi capabile să impună reguli pe care indivizii să

accepte şi să le respecte.



8erton a definit starea de anomie ca un conflict între scopurile valorizate social şi mijloacel

de realizare a acestora de către indivizi. -%istă mai multe tipuri de adaptare

comportamentului, în funcie de scopurile valorizate social şi mijloacele instituionalizate'

. conformitatea reprezintă modul ideal de adaptare a conduitei, caracterizat pr

acceptarea scopurilor propuse în societate şi a mijloacelor instituionalizate carasigură ordinea socială)

/. inovaia este caracterizată prin atitudinea de acceptare a scopurilor, dar incapacitate

de a utiliza mijloacele legale)

1. ritualismul constituie un tip de conduită care, conştientiznd imposibilitatea atinger

scopurilor acceptate de societate, le respinge, concentrndu(se asupra realizăr

mijloacelor instituionalizate)

3. evaziunea este acel tip de comportament care respinge att scopurile culturale ct

mijloacele pentru atingerea lor *alcoolul, tranchilizante, etc.+)

:. contestarea, rebeliunea refuză att scopurile culturale ct şi mijloacele venind

acelaşi timp cu altele de substituie, alternative.

Boala i s&n&tatea . conce"te evaluative

5onceptele de sănătate şi boală sunt concepte evaluative, fiind circumscrise de dezvoltare

cunoaşterii bio(medicale, de orientările intelectuale ale culturii, de sistemul a%iologic a

societăii. 5ultura condiionează att reaciile faă de boală, ct şi valoarea ce se acord

sănătăii ca fenomen social. Sănătatea şi boala sunt anturate de credine, atitudini

practici specifice diferitelor socetăi şi sunt apreciate în funcie de anumite standard

normative, proprii acelei societăi. Sistemul valorilor culturale reprezintă cadrul d

înelegere şi interpretare a acestor noiuni. "arsons a definit boala şi sănătatea în legătu

directă cu problema devianei, a conformităii şi a controlului social' el consideră boala co formă de comportament deviată de la normal, iar sănătatea ca pe un tip de comportamen

normal, conformist. Societatea instituionalizează deviana pe care o reprezintă boala şi s

sprijină pe profesioniştii medicali pentru a trata persoanele ?deviate@. "ractica medica

constituie un mecanism prin care societatea pune membrii săi în starea de a rezista boli

astfel sunt definite rolurile de bolnav, de medic, cu drepturile şi obligaiile fiecărui

/



Starea indivizilor poate fi satisfăcătoare sau nu în îndeplinirea rolurilor, iar rolurile

îndeplinirea obligaiilor sunt fundamentale în toate societăile omeneşti. 5apacităi

funcionale sunt apreciate în legătură cu anumite standarde normative. &eputina de

corespunde acestor standarde, neputină provenită din deficiene ale capacităii fizice sa

psihice este catalogată drept boală. Doala şi sănătatea nu pot fi definite dect prin raportala fiina umană privită ca un tot unitar, ca fiină biologică, psihică şi socială, în acela

timp.

5onceptul de s&n&tate este un concept plurisemantic şi a cărui semnificaie cunoaşte varia

subtile în funcie de diferite grupuri, clase sociale sau populaii. Sănătatea presupun

absena bolii, o constituie genetică bună şi o stare de echilibru a organismului dată d

capacitatea de adaptare a individului la tot ceea ce ine de mediul său de viaă *facto

atmosferici, alimentaie, muncă, relaii afective, evenimente stresante ale vieii, integrar

în grupurile de aparteneă+. 2.p.d.v. biologic, sănătatea poate fi definită ca acea stare

unui organism neatins de boală, în care toate aparatele şi sistemele funcionează norm

*homeostazie+, stare în care funciile necesare se îndeplinesc insensibil sau cu plăcer

2.p.d.v. psihic, sănătatea poate fi definită ca armonia dintre comportamentul cotidian

valorile fundamentale ale vieii asimilate de individ, presupune capacitatea de a mun

productiv, de a iubi, de a se ocupa de soarta celorlali şi de a avea un grad rezonabil d

autonomie personală, o viaă cu sens, o viaă care merită trăită. Se enumeră 1 criterii al

sănătăii mintale'

.5onştiina clară a interesului personal)

/.5onştiina liberă a interesului social)

1.$uto(orientarea 0 capacitatea de a se conduce şi orienta singur în viaă)

3.&ivel înalt de tolerană la frustrare):.$cceptarea incertitudinii şi capacitatea de ajustare la incertitudine)

;.$ngajarea în activităi creatoare)

<.ndire ştiinifică, realistă şi obiectivă)

B.$uto(acceptare 0 capacitatea de a se accepta aşa cum este, cu pările sale buneJrel

capacitatea de a se bucura de viaă)

1



C.$ngajarea moderată şi prudentă în activităi riscante)

E.!ealism şi gndire antiutopică)

.$sumarea responsabilităii pentru tulburările emoionale proprii)

/.>le%ibilitate în gndire şi aciune)

1.9mbinarea plăcerilor imediate cu cele de perspectivă.8asloK a sistematizat conceptul de personalitate autorealizată, cu următoarele trăsături'

.7rientarea realistă în viaă)

/.$cceptarea de sine, de ceilali şi a lumii înconjurătoare aşa cum sunt)

1.9nalt grad de spontaneitate)

3.5entrare pe probleme şi nu pe trăirile subiective)

:.$titudine de detaşare şi nevoie de intimitate)

;.$utonomie şi independenă)

<.$preciere elastică a oamenilor şi lucrurilor, lipsită de stereotipii)

B.$re e%periene spirituale profunde)

C.Se identifică cu omenirea, are interese sociale puternice)

E.!elaiile sale afective intime sunt profunde şi cu mare încărcătură emoională, practicat

cu puine persoane, şi nu superficiale, dar cu multe persoane)

.9mpărtăşeşte atitudini şi valori democratice)

/.&u confundă mijloacele cu scopurile)

1.Simul umorului este superior, detaşat, filozofic, nu ostil şi vindicativ)

3.$re mare potenial creator)

:.Se opune conformismului cultural)

;.Aranscede mediul său de viaă, nu se conformează acestuia.

$llport caracterizează normalitatea prin' percepie corectă a lumii interne şi e%terne, percepde sine adecvată, respect de sine şi autoacceptare, controlul comportamentului pr

autodirecionarea sa, dăruire şi afeciune, sensibilitate spirituală specific umană, generozitat

conştiina vulnerabilităii proprii, nevoia de cooperare şi respect reciproc, adaptare la norm

şi la mediu, capacitatea de a(şi asigura autonomia şi de a rămne liber, capacitatea de

3



îndeplini un rol, autorealizare) adaptarea homeostatică la un mediu variabil din care decur

libertatea omului de a alege, responsabilitate şi progres.

7mul este alcătuit din strămoşi *ereditate+, împrejurări *mediu+ şi aspiraiile sale proprii.

2.p.d.v. social, sănătatea este acea stare a organismului în care capacităile individuale sun

optime pentru ca persoana să îndeplinească în mod adecvat rolurile sociale şi sarcinile pentrcare a fost socializat. $tt biologic, ct şi social, sănătatea reprezintă nu doar un scop în sine

ci şi un mijloc pentru o e%istenă plenară, rodnică, creatoare. Sănătatea este îneleasă att c

stare individuală, ct şi ca stare colectivă * a unei naiuni+, att ca o trebuină, ct şi un drep

att ca un scop ce trebuie atins de către individ, ct şi ca un obiectiv politic ce trebuie realiza

de către stat, sănătatea fiind o componentă indispensabilă a dezvoltării sociale. 5ondiiil

sociale eseniale ale sănătăii sunt' eliminarea fricii de război, asigurarea egalităii şanselo

pentru toate persoanele, satisfacerea trebuinelor fundamentale privind hrana, aprovizionare

cu apă potabilă, asigurarea unui minimum de educaie, locuine decente, loc de muncă sigur

un rol util al persoanei în societate, voină politică şi suport public.

Noţiunea de %oal& are sens numai în funcie de omul privit ca un tot *holistic+. 2.p.d.

biologic, boala este o stare a organismului sau a unei pări din organism, în care funciile sun

afectate sau deranjate datorită unor factori din mediul intern sau e%tern. 2intr(o perspectiv

plurifactorială, boala poate fi considerată o stare finală, rezultat al unei combinaii de facto

ecologici şi comportamentali aflai în interaciune cu predispoziiile genetice, care plaseaz

statistic individul într(o situaie de risc mărit, ca urmare a unei alimentaii neraional

dezechilibrate, de lungă durată, e%punerii cronice la ageni patogeni la locul de muncă

stresului vieii sau altor factori. Doala reprezintă un proces care, chiar dacă nu conduce l

modificări marcante structurale sau funcionale, afectează viaa psihică a subiectului, ca

reacie a acestuia la boală. Doala creează o anume an%ietate, incertitudine în primele ei stadiincertitudine atenuată sau suprimată prin diagnostic. -tichetată prin diagnostic, starea d

boală este legitimată, iar comportamentul bolnavului se structurează în jurul acestei stăr

$ceastă conştiină se e%primă printr(un registru larg de manifestări şi reacii, în funcie d

natura bolii şi de trăsăturile de pesonalitate ale bolnavului. "oate apărea ano$o+no$ia

negarea subiectivă sau nerecunoaşterea bolii *fuga de boală+ sau hi"erno$o+no$ia

:



supraevaluarea subiectivă a simptomelor *refugiul în boală+. Literartura anglo(sa%on

utilizează trei termeni pentru a defini dimensiunile particulare ale bolii'

( illness 0 realitatea subiectivă a bolii, ceea ce simte, percepe bolnavul, percep

individuală a unei schimbări negative în bunăstarea sa şi în activităile sale sociale)

( disease 0 realitatea biofizică a bolii, boala aşa cum este ea definită de cunoaştereştiinifică medicală, ca anomalie a structurii sau fiziologiei organismului)

( sicGness 0 realitatea socio(culturală a bolii, modelarea, în relaie cu structurile social

a rolului de bolnav.

5onsecinele stării de boală depăşesc disfunciile biologice şi psihologice, afectnd întreag

viaă socială a persoanei. "ersoana bolnavă pierde controlul activităii sociale normale, c

particularităi în diferite tipuri de îmbolnăvire) ca situaie de impas e%istenial, boa

antrenează o serie de servitui şi restricii, modificnd modul de viaă al individulu

restrngerea sau modificarea unor activităi motrice sau fiziologice, limitarea sau suprimare

unor activităi intelectuale sau profesionale * surse intrinseci de satisfacie pentru unii

suprimarea unor activităi e%traprofesionale, modificarea unor relaii interpersonale în sensu

diminuării contactelor, dereglarea raporturilor conjugaleJ familiale, pierderea sau reducere

capacităii de muncă *şi a mijoacelor de subzistenă+, dependena faă de ceilali. Sub aspec

social, boala are drept consecine pierderea rolurilor obişnuite, a unor gratificaii şi a uno

moduri de comportament adaptativ. $ fi bolnav este o stare socială alterată care este privită d

muli ca deviantă, de nedorit. 5el ajuns în situaia de bolnav trebuie să caute tratamentu

pentru a(şi corecta starea. "rin sti+mat se înelege orice atribut sau semn, fizic sau socia

care devalorizează identitatea unui actor social înct el nu mai poate beneficia de întreag

acceptare a societăii. Aermenul este folosit cu referire la orice condiie, atribut sa

particularitate care marchează un individ ca inacceptabil, inferior cultural sau e%clus. >orunei etichete este foarte mare şi poate avea consecine tulburătoare pentru persoana etichetat

7 consecină nefericită a etichetării este că stigmatul unui individ ajunge să domine percep

lui de către ceilali şi modul în care ceilali îl tratează.

;



Societatea în care trăieşte omul devine factorul care condiionează formarea tipurilor d

reacie individuală faă de durere. 8odelarea culturală priveşte nu numai stilul manifestărilo

sau natura angoaselor asociate diverselor simptome.

Stilul de viaţ& i s&n&tatea

0odul de viaţ& se referă la elementele obiective ale traiului, la condiiile materialeconomice şi sociale ale vieii oamnilor. "rincipalii indicatori ai modului de trai sunt'

( natura muncii *ocupaiei, profesiunii+ şi durata ei)

( învăămntul, calificarea profesională şi accesibilitatea formelor acestora)

( rezidena şi circulaia *timpul afectat şi mijloacele de locomoie disponibile şi

utilizate+)

( locuina * m/J persoană+ şi echipamentul acesteia *gradul de confort+)

( condiiile de igienă şi asistenă sanitară *accesibilitatea acesteia+)

( mijloacele de comunicare, telecomunicaiile)

( informaiile şi cultura)

( timpul liber *durata şi folosirea acestuia+.

La aceşti factori se pot adăuga sistemul tradiiilor, obiceiurilor, moralei, configurai

profesionale a populaiei etc. $ceşti factori, în evoluia lor istorică, contribuie la formare

profilului psihologic al unei populaii, la formarea personalităii indivizilor şi la structurare

relaiilor sociale. 7rice mod de viaă este produsul unei istorii, refle%ul unei culturi şi al uno

tradiii specifice. >iecare societate are un mod specific de viaă.

Stilul de viaţ& se referă la aspectul subiectiv al modului de viaă. !eprezintă o strategie d

viaă pentru care individul optează şi care orientează toate manifestările sale particulare

$ceastă strategie are la bază anumite credine, imagini, reprezentări ale individului despr

lume şi viaă, în virtutea cărora el alege, se comportă, acionează, face opiuni care(l poconduce la reuşită sau la eşec. Stilul de viaă se referă la decizii, aciuni şi condiii de via

care afectează sănătatea persoanelor' riscuri autoasumate *tabagismul, abuzul de rogur

alimentaia e%cesivă sau subnutriia, alcoolismul, promiscuitatea se%uală, stilul de conducer

auto imprudent, practicile se%uale riscante, neutilizarea centurii de sigurană, sedentarismu

lipsa timpului liber, stresul professional+, riscuri imputabile persoanei, care pun în perico

<



sănătatea proprie. nele riscuri sunt im"use de condiţiile social1economice ale persoanelo

şomajul, sărăcia, discriminarea socială, se%uală şi etnică, inegalităile sociale etc. Stilul d

viaă constă din combinaii ale diferitelor practici şi deprinderi comportamentale şi condiii d

mediu ce reflectă modul de viaă, influenate de antecedentele familiale, condiiile culturale

socio(economice ale persoanei. Stilul de viaţ& este tipul de comportament repetitiv, habituacondiionat de nivelul de cultură şi de nivelul de trai, aflat totuşi sub controlul limitat a

familiei şi individului, în cadrele impuse de resursele lor economice. Stilul de viaă est

modul de viaă bazat pe interaciunea dintre condiiile de viaă în sens larg şi tipuri

caracteristice de comportament, determinate de factorii socio(culturali şi de caracteristicil

personale. 0odi*icarea stilului de viaţ& im"lic& schim%area concomitent&

com"ortamentului "ersonal i a condiţiilor de viaţ&) "e baza unui chestionar al stilului d

viaă, 2riscoll şi -cGstein au elaborat o tipologie a stilurilor de viaă, folosind descrieri di

lumea animală, referitoare la'

Aigru 0 persoană agresivă, căreia îi place să(şi e%ercite autoritatea asupra anturajului, să fie î

centrul ateniei şi insistă să(şi croiască propriul drum în viaă.

5ameleonul 0 este conformist, fle%ibil, înfruntă problemele e%isteniale în mod indirect.

Droasca estoasă 0 este retrasă, discretă, serioasă, plină de zel şi descurcăreaă, duce o via

stabilă, echilibrată.

Multurul 0 individualist, nu ine cont de părerea opiniei publice, egoist, calcă în picioar

interesele altora pentru a(şi realiza scopurile personale.

Somonul 0 drz, opozant, preferă să Nînnoate împotriva curentului@, nu împărtăşeşte valoril

dominante din comunitatea în care trăieşte.

8a% Heber defineşte stilul de viaă în dependenă de doi factori' comportamentul şi şansel

de viaă. &oiunea sa de stil de viaă îmbină opiunile individuale cu constrngerisocialeconomice. Stilul de viaă al unei persoane poartă amprenta modului de viaă

comunităii şi a grupului în care persoana s(a născut şi s(a format. 7piunile pe care persoan

le face şi în funcie de care îşi structurează stilul de viaă sunt individuale, dar valorile

reprezentările, elurile şi aspiraiile în virtutea cărora face alegerile au o determinare social

!ezultă că stilul de viaă este determinat social şi grupal în acelaşi timp. 2in perspectiv

B



sociologiei medicale, interesează evaluarea stilurilor şi modurilor de viaă d. p. d. v.

calităii vieii pe care o pot asigura 0 stil de viaă favorabil sănătăiiJ stil de viaă nefavorab

sănătăii.

Stilul de viaţ& *avora%il s&n&t&ţii constă în practicarea sistematică a e%erciiilor fizic

abstinena tabagică, consumul moderat de alcool 0 (/( unităiJzi ( vin, dietă echilibrată şvariată ( bogată în legume şi fructe proaspete, săracă în grăsimi suprasaturate şi colestero

evitarea consumului de droguri, prevenirea accidentelor de circulaie, prudenă în alegere

pertenerilor se%uali, folosirea strategiilor adecvate de ajustare la stresul profesiona

Importana stilului de viaă rezultă şi din ponderea lui în determinarea stării de sănătate

indivizilor. 2ntre cei "atru *actori determinanţi ai s&n&t&ţii . *actorul %iolo+ic !(34

mediul am%ient !564#- sistemul serviciilor de s&n&tate!534# i stilul de viaţ& . stilul d

viaţ& are "onderea cea mai 'nsemnat& ! 754#)

Elemente com"onente ale stilului de viaţ&

5onsumul de alcool, fumatul, obezitatea şi consumul de droguri implică modifică

fiziologice şi pot conduce la depedenă. 9mpreună cu ali factori psihosociali *stress, lips

unei recreeri eficiente+ factorii de risc enumerai constituie setul de aciuni ce definesc stilu

de viaă al unui individ. Stilul de viaă poate fi pozitiv cnd comportamentele nu se abat de

standardele normale+ şi negativ *cnd abaterile se constituie în factori de risc+. Stilul de viaţne+ativ este determinat de factorul socio(economic şi de factorul cultural(educati

"rosperitatea economică folosită greşit se poate converti în abuz alimentar, sedenarism

fumat, consum de alcool. "recaritatea economică, la nivel individual, este cauză a un

alimentaii neadecvate caloric şi nutritiv. Lipsa unei educaii specifice la nivelul populaiei, î

conte%tul unor mentalităi alimentare comportamentale nesănătoase, devine un puternic facto

de rezistenă în faa oricăror recomandări medicale. -fectele stilului de viaă asupra sănătăsunt'

( efecte directe 0 fumatul, alcoolul = factori de risc în cancer pulmonar sau ciroz

alimentaia bogată în colesterol are rol etiologic în aterogeneză)

( efecte mediate, de potenare a celorlali factori de risc 0 agravarea diabetului zaharat,

OA$.

C



5unoaşterea factorilor de risc şi a efectelor pe care le generează constituie una dintr

premisele realizării unui control al stilului de viaă şi limitării şi chiar stopării acestor facto

teratogeni.

Du%lete conce"tuale

Principii metodologice: unitatea dintre teoreticsi empiric, unitatea dintre intelegere si explicativ,

unitatea dintre cantitativ si calitativ, unitatea dintre judecatile constatative si cele evaluative.

!ealitatea socio(umană este descrisă printr(o serie de binoame conceptuale,

8%iectiv1su%iectiv ( e%primă cel mai bine dualitatea realităii sociale) realitatea socială es

un sistem alcătuit din fore şi structuri e%istente în afara voinei şi conştiinei individulu

*obiective+ dar şi din elemente care depind de individ, factori pe care el îi poate control

*subiectivi+. Indivizii interpretează continuu mediul în care trăiesc, aciunile proprii şi al

celorlali) interpretările lor se traduc în acte comportamentale) agenii umani, în calitate d

indivizi, grupuri, popoare şi culturi, construiesc mereu, prin interaciune att realitate

obiectivă ct şi pe cea subiectivă) disciplinele socio(umane iau în considerare at

dimensiunea obiectiv(structurală a realităii umane ct şi pe cea subiectiv simbolică.

Teoretic . em"iric 0 sunt două dimensiuni ale oricărui demers în ştiinele socio(uman

teoretic se referă la idei, teorii, e%plicaii, interpretări, ipoteze elaborate asupra realităii) întteoretic şi empiric e%istă un feed(bacG pozitiv' ipotezele, teoriile potenează cercetare

concretă, constatările empirice conduc la formularea de noi ipoteze, teorii, interpretăr

activitatea teoretică are următoarele roluri'

( stabileşte scheme clasificatorii precise)

( formulează concepte comple%e care orientează cercetătorul spre fapte interesante)

( formulează probleme de cercetare de mare imporatnă d.p.d.v. al societăii)

( formulează idei generale asupra manierei în care se produc schimbările,

( formulează ipoteze)

( pune în relaie faptele empirice cu altele, ipotetice.

/E



Em"iric reprezintă studierea concretă a realităii sociale prin metode şi tehnici specifice c

ajutorul cărora cercetătorii obin date, informaii şi cunosc realitatea. !olul cercetăr

empirice'

( iniiază teoria prin descoperirea unor fapte neaşteptate)

( orientează teoria dndu(i noi direcii)( reformulează teoria,

( clarifică conceptele utilizate în teorie.

Cantitativ . calitativ

8odelul cantitativist presupune e%istena unei realităi obiective, a unor structuri e%terioar

indivizilor, în timp ce modelul calitativist pune accentul pe subiectivitatea umană, p

motivaiile şi aşteptările lor, pe înelegerea realităii sociale. 8odelul cantitativ foloseşte c

metode de cercetare e%perimentul, ancheta pe bază de chestionar, în timp ce modelul calitat

foloseşte interviul de grup, studiul de caz.

0acro1micro

8acro este analiza la nivel global, considerarea în masă a sistemului social) micro est

analiza elementelor, entităilor ce compun unităile sociale comple%e.

/



0etodolo+ia cercet&rii tiinţi*ice

Etape: defnirea problemei, selectareabibliografei, ormularea ipotezei, alegerea planului

de cercetare, eectuarea cercetarii, interpretarearezultatelor, redactarea raportului fnal, comunicarea

concluziilor cercetarii.

8etodologia cercetării ştiinifice reprezintă analiza metodelor şi tehnicilor aplicate

realizarea şi finalizarea cercetării sociologice. 9n analiza ştiinifică a socialului e%istă nivelu

decriptiv, în care se ia act de problemele sociale şi nivelul refle%iv(cognitiv care stabileşt

legăturile logice, pentru a stabili cauzele disfunciilor sociale.

0etoda desemnează calea urmată de raiunea umană pentru a ajunge la cunoaşterea sa

demonstrarea unui adevăr, ansamblul de operaii intelectuale ce permit analizareînelegerea, e%plicarea unei realităi studiate) ansamblul de reguli sau procedee destinat

atingerii în cele mai bune condiii a unui obiectiv *ancheta sociologică+.

Tehnicile sunt maniere particulare de cunoaştere şi aciune ce pun în joc aciuni practic

concrete, adaptate unui scop precis şi definit *chestionarul+.

Procedeul este o manieră de aciune, de utilizare a instrumentelor de cercetare *formularul

instrument+.5lasificare'

.8etode aflate sub cupola observaiei' interviul, sondajul de opinie, testele şi scalele d

aptitudini, observaia, documentarea.

/.8etode circumscrise sistematizării' descrierea, clasificarea, e%perimentul, analiz

comparată.

//



>iecărei metode îi corespunde un set de tehnici, operaii speciale de identificare, colectar

prelucrare a datelor.

8%servaţia ştiinifică este sistematică şi integrală *viznd fenomenele în totalitatea lor

demersul este analitic *nici un eveniment al realităii nu se lasă deoparte, pentru că orice fap

poate avea semnificaie socială+) observaia poate fi' de e%plorare 0 are ca obiect o realitaasupra căreia nu dispunem de informaii teoretice şi practice preliminare *etnologi

antropologie+) de diagnostic 0 se referă la probleme, aspecte şi situaii umane despre car

e%istă deja un volum de informaii şi în legătură cu care se pot formula ipoteze) trebuie să fi

sinceră şi obiectivă, să nu intre în sfera emoională şi să nu emită judecăi de valoare, să fi

controlată, verificată, repetată, să beneficieze de o bună planificare, cu reguli dinain

stabilite, să se noteze cu acuratee faptele observate. -%istă trei tipuri de observaii'

( observaia structurată ce constă în utilizarea unor tehnici de măsurare, în care s

specifică modul de înregistrare a datelor, a manifestărilor sociale, cercetătorul nefiin

implicat în domeniul investigat)

( observaia participativă ce constă în implicarea totală sau parială a cercetătorului î

situaiile sociale investigate)

( observaia nedistorsionată presupune utlizarea unor instrumente de înregistrare

situaiilor sociale în vederea aplicării ulterioare a sistemelor de categorizare

informaiilor pentru prelucrări empirice şi interpretări teoretice.

>iind o metodă prepodenrent calitativă, observaia reprezintă unul din criteriile principale d

testare a capacităilor de investigare empirică a unui sociolog.

/1



Chestionarul este o tehnică şi un instrument de cercetare şi constă dintr(un ansamblu d

întrebări scrise, imagini grafice, ordonate logic şi psihologic, care prin administrare sa

autoadministrare, determină din partea celor anchetai răspunsuri ce urmează a

înregistrate) se foloseşte în cercetarea sociologică pentru culegerea datelor obiectiv

*vrstă, se%, nivel de şcolarizare, venituri+ şi a datelor subiective *opinii, atitudintrebuine, aspiraii+. Importantă este şi ordinea întrebărilor în chestionare 0 e%is

întrebări introductive care sunt generale şi încearcă să stabilească contactul într

operator şi subiect, întrebări de trecere, referitoare la tema studiată, datele factual

întrebări filtru, care au rolul de a separa după un anumit criteriu, un segment a

populaiei cercetate de restul subiecilor. 9ntrebările trebuie să fie clare, precise, făr

figuri de stil, să nu fie negative, să nu sugereze răspunsul, să ină cont de nivelul d

şcolarizare al subiecilor anchetai.

,alorile sunt principii despre ceea că e demn de urmat în viaă) funcionează la nive

individual, grupal, social) sunt promovate de structuri şi instituii sociale *şcoală, biseric

familie, mass(media+) sunt determinate cultural, prin socializare şi educaie) produc un anum

tip de personalitate, o cultură specifică) au statut de motive acionale, reprezintă stiluri d

conduită) sunt supuse presiunilor situaionale, interpretărilor şi schimbărilor) sunt dizolvate î

normele sociale care sunt mai uşor de identificat în comportamentul uman) sunt de ordinu

zecilor, au mare stabilitate. Malorile se transcriu în atitudini, atitudinile se e%primă şi s

specifică în opinii.

Atitudinile sunt poziii relativ stabile faă de obiecte, indivizi, situaii şi faă de propri

persoană) sunt o strnsă împletire de procese afective, cognitive şi conative) sunt stabile î

timp, bipolare*pro(contra+) e%primă valorile) sunt de ordinul sutelor.

8"iniile sunt păreri, reacii e%primate verbal, schimbătoare, fluctuante, mii, zeci de mii) sune%presia verbală a atitudinii, acte de conduită deschisă semantico(gestico(posturală.

8"inia "u%lic& este un comple% de păreri e%primate public asupra unei chestiuni disputat

controversate, care vizează interesele unui număr semnificativ de persoane) este

manifestare, o concretizare a mentalităii faă de diferite situaii.

/3



0entalitatea este o judecată de bază ce ghidează descrierea, înelegerea, aprecierea

aciunea într(un anumit domeniu *credină, judecată de valoare+) schimbările de mentalita

sunt fenomene de lungă durată, nu se produc odată cu schimbarea opiniilor.

Eantionarea este o tehnică statistico ( metodologică aplicabilă în cercetarea sociologică, î

vederea selectării dintr(o populaie a unei pări 0 eantion ( ce va fi analizată pentru facilita elaborarea de informaii despre întreaga populaie. "resupoziia fundamentală

eşantionării este că analiza unei pări din populaia de referină conduce la rezultat

similare cu acelea obinute prin investigarea întregii populaii) eşantionul trebuie să ofer

o imagine ct mai precisă a populaiei de referină, să fie obinut prin aplicarea uno

tehnici probabilistice, să fie economicos, să fie reprezentativ pentru problema analizat

-şantionarea probabilistă utilizează selecia repetată, selecia nerepetată şi selec

mecanică) eşantionarea prin metoda alegerii raionale sau în baza unor criterii stabileşt

cote de selecie *ocupaie, se%, vrstă, domiciliu etc.+) eşantionarea prin metod

stratificării *zone geografice, cartiere, străzi, numee de case+.

2eterminarea cantitativă a unor fenomene cu un grad mai mare de precizie, numărndu(s

fiecare caz în parte, pe un anumit teritoriu se realizează prin recens&m9nt care este

tehnică de cercetare statistică.

Interviul este tehnica de obinere prin întrebări şi răspunsuri a informaiilor verbale de

indivizi şi grupări umane în vederea descrierii ştiinifice a fenomenelor socioumane. S

bazează pe comunicarea verbală şi presupune întrebări şi răspunsuri ca şi chestionarul) s

studiază comportamente greu de observat, în studiul credinelor, opiniilor, atitudinilor.

$vantaje'

( fle%ibilitate 0 se obin răspunsuri specifice la fiecare întrebare)

( rată ridicată a răspunsurilor)( permite observarea comportamentelor nonverbale)

( asigură controlul succesiunii întrebărilor)

( asigură spontaneitatea răspunsurilor)

( asigură răspunsuri personale)

( asigură răspunsuri la toate întrebările)

/:



( permite studierea unor probleme comple%e prin utilizarea unor ghiduri amănunite.

2ezavantaje'

( cost ridicat)

( timp necesar îndelungat)

( erori datorită operatorilor de interviu)( imposibilitatea celor intervievai de a consulta documente)

( nu asigură anonimatul.

-tapele necesare sunt găsirea persoanelor cuprinse în eşantion, obinerea acordului pentr

interviu, punerea întrebărilor, înregistrarea răspunsurilor şi a condiiilor în care s(a desfăşura

interviul. 5omunicarea în cadrul interviului este verbală EP şi CEP nonverba

*e%presivitate, gesturi, postură, privire 0 <:P şi infle%iuni şi accente în emisia verbală :P

Strategia interviului presupune punerea întrebărilor în ordinea din chestionar, lăsarea timpul

necesar pentru gndire, onestitate, respectarea intimităii şi aspectului confidenial

informaiilor obinute, respectarea vrstei, se%ului, trăirilor, e%perienei intervievatului. -%is

mai multe tipuri de interviu 0 e%tensiveJ intensive, personaleJ de grup, face to faceJ pri

telefon.

Bio+ra*ia social& este o metodă de înregistrareJ autoînregistrare a e%perienei de viaă

unui individ) este un document personal, neoficial, util în studierea faptelor, activităi

aspiraiilor, universului de gndire şi simire proprii individului dar, şi a condiiilo

socioeconomice concrete în care acesta trăieşte. Diografia socială permite studierea uno

fenomene psiho(sociale ca' adaptarea şi integrarea socio(culturală, structurarea vechilo

obiceiuri, adaptarea şi internalizarea unor noi norme şi valori oferind o alternativă

abordarea statistică a faptelor. tilizarea ei, ca şi a celorlalte documente personale neoficia

ridică probleme metodologice datorită dificultăii colectării unui număr suficient de mare d biografii, greutăii de a stabili autenticitatea documentului, a motivelor care îi fac pe oamen

să(şi consemneze e%periena de viaă

*autoapărarea, e%hibiionismul, încercarea de a(şi pune ordine în propria e%istenă, încercare

de e%primare estetică, căutarea unor modalităi de rezolvare a problemelor personal

e%plicarea conflictelor, dorina de publicare, solicitările administrative 0 curriculum vitae+.

/;



Studiul de ca$ : anali$a de ca$ este o metodă de cercetare e%haustivă a unei unităi social

a unor evenimente, fenomene sau procese considerate a alcătui un tot structurat) es

adecvată cnd se studiază aspecte prezente de viaă socială şi nu se e%ercită un contro

asupra comportamentelor şi aciunilor *ca în e%periment+, căutndu(se răspunsuri

întrebări de tipul ?cum@, ?de ce@ au loc acestea) este o metodă de diagnoză prin care srealizează o abordare intensivă din perspectiva unei caracteristici considerate eseniale

unei unităi sociale, a activităii unui individ.

Ancheta sociolo+ic& este o metodă de cercetare ce încorporează tehnici, procedee

instrumente interogative de culegere a datelor *interviu, chestionar+) obiectul de abordare es

realitatea socială, evenimente, fenomene, procese caracteristice şi atitudinea oamenilor fa

de acestea, semnificaiile pe care ei le atribuie, sfera lor de aspiraii, preocupări din domeniu

economic, demografic, cultural, politic. 5ele mai semnificative atribute ale anchetei sun

posibilitatea de a culege informaii bogate, rapiditatea cu care se aplică instrumentele d

anchetă, aria largă de aplicabilitate, economicitatea. 9n funcie de elurile urmărite şi modul d

desfăşurare ale anchetei distingem anchete e%tensiveJ intensive, cantitativeJ calitativ

individualeJ colective, directeJ indirecte.

2upă coninutul problemelor investigate anchetele pot fi socio(economice, de opinie publică

comerciale, asupra mijloacelor de comunicare în masă etc. 7peraiile, etapele implicate sun

( stabilirea temei,

( determinarea obiectivelor,

( documentarea prealabilă *literatura problemei+,

( elaborarea ipotezelor,

( definirea conceptelor,

( operaionalizarea conceptelor *elaborarea spaiului de atribute, a dimensiunilovariabilelor, indicatorilor+,

( cuantificarea = fi%area e%presiilor cantitative ale indicatorilor direct observabili pentr

care se culeg date,

( determinarea populaiei *fi%area subiecilor prin recensămntJ loturiJ eşantionare,

( stabilirea tehnicilor şi procedeelor de anchetă *interviu, chestionar+,

/<



( întocmirea instrumentelor de lucru *chestionae, ghiduri de interviu, planuri d

convorbire, scale+

( ancheta pilot = repetiia în mic a anchetei,

( constituirea echipei de anchetatori cu instruirea lor şi repartizarea sarcinilor,

( întocmirea calendarului de desfăşurare a anchetei,( verificarea informaiilor culese şi reinerea formularelor valide în vederea prelucrării,

( codificarea informaiilor, dacă nu au fost precodificate cnd s(au elaborat instrumente

de cercetare,

( întocmirea machetei de prelucrare a datelor,

( prelucrarea datelor,

( analiza şi interpretarea informaiilor,

( redactarea raportului de anchetă,

( stabilirea eventualelor măsuri de intervenie.

Ancheta sociolo+ic& constituie o modalitate ştiinifică de e%plorare a universului subiectiv a

vieii sociale 0 opinii, atitudini, satisfacii, aspiraii, convingeri, cunoştine, interese 0 de ordi

individual sau colectiv.

Documentarea se foloseşte pentru culegerea de informaii despre un domeniu la care n

avem acces prin observaie directă, pentru cunoaşterea achiziiilor teoretice şi metodologic

dintr(un domeniu al socialului, pentru reconstrucia atmosferei socio(ulturale, economic

politice dintr(o perioadă, într(o comunitate umană. 2ocumente pot fi orice te%te, obiecte c

oferă informaii comprehensibile despre o realitate' oficiale, presa, literatura, document

personale. 2ocumentele pot fi cifriceJ necifrice, oficialeJ neoficiale, publiceJ personale.

Anali$a de conţinut se realizează pentru desprinderea coninutului tematic dominant prezen

în anumite materiale scrise' cări, reviste, legi etc.Dia+no$a este o operaie premergătoare adoptării unei soluii la o problemă) constă î

identificarea cauzelor unor procese negative, a factorilor care a putea influena negativ sa

pozitiv soluionarea ei) se formulează problema de soluionat clar şi se identifică soluia.

Anamne$a are în medicină sensul de obinere a datelor despre un bolnav cu privire

apariia şi evoluia unei boli) în psihologie constituie o secvenă a biografiei psihologic

/B



necesare stabilirii originii şi condiiilor dezvoltării caracterului, sentimentelor) în psihiatrie s

utilizează pentru reconstituirea istoriei şi etiologiei unei boli psihice şi pentru stabilirea un

modalităi terapeutice adecvate) în sociologie permite cunoaşterea prin discuie directă sa

prin anchetă a evenimentelor semnificative din viaa şi activitatea unui individJ familiiJ gru

pentru înelegerea stării şi comportamentului actual şi pentru stabilirea unor direcii daciune.

Eta"ele cercet&rii tiinţi*ice

5)Sta%ilirea "ro%lemei de studiat

!ealitatea socială este inepuizabilă. -a poate fi abordată de către cercetător doar în unul sa

unele aspecte ale sale. 5ercetătorul selectează un aspect pe care îl consideră importan

d.p.d.v. teoretic sau practic şi apreciază dacă constituie o problemă socială. $ceeaşi realita

socială privită din perspective diferite *de cercetători diferii+ oferă probleme sociale diferit

9n elaborarea programelor şi metodologiilor de cercetare se porneşte de la problemele reale p

care le ridică viaa socială. 7amenii transformă permanent obiectele muncii în valo

materiale şi spirituale necesare vieii lor. 9n acest proces de transformare se modific

condiiile de viaă, se impun noi tipuri de organizare, de relaii între oameni, se dezvoltă înşi

oamenii datorită acumulării de noi cunoştine, e%periene. Influenele şi determinările produs

de factorii economici, sociali, politici, culturali în noile condiii, nu pot fi percepute doar pri

intermediul cunoaşterii comune. 5nd nu putem determina prin cunoaşterea comună cauze

care dau noi direcii evoluiei proceselor reale apare o "ro%lem& social&. 5unoaşterea e%ac

este benefică pentru că trebuie identificate cauzele unor stări conflictuale sau factorii car

prefigurează evoluia unor noi structuri. "rin cunoaşterea sociologică oamenii dobndesc

nouă formă de conştiină. 5ercetarea se poate desfăşura la nivelul unei unităi sociale sau

nivelul întregii societăi *micro(macro+. Sociologia are funcia e%pozitivă( e%plicativ*critică+ şi ameliorativă( e%plicativă. $legerea problemei se face în funcie de teorii

sociologice relevante şi de e%periena de cercetare în domeniu. $ceastă etapă este comple

abia după ce se realizează studiul bibliografiei, pentru a afla ce au întreprins ali cercetători î

domeniul temei alese, delimitarea clară a obiectivelor cercetării, adoptarea unor metode

tehnici de cercetare ce s(au dovedit rodnice.

/C



()Anali$a dimensional& a conce"telor

9ntreaga activitate de cercetare socială este marcată de utilizarea termenilor de concep

variabilă, indicator.

Conce"tele constituie esena oricărei teorii ştiinifice. 9n concepte, ipoteze şi legi est

concentrat şi esenializat întregul efort de cunoaştere ştiinifică a societăii. 5onceptecaptează şi fi%ează un coninut informaional apt de a fi reprodus identic de diferii agen

cunoscători. 2eterminarea semnificaiei conceptelor se realizează pe calea definiiilo

De*iniţia nominal& este o definiie le%icală ce constă în e%plicarea unui termen necunoscu

cu ajutorul unor termeni cunoscui. 2efiniia nominală a conceptelor este rezultatul final a

cercetării concrete şi marchează un moment calitativ al cunoaşterii ştiinifice. 9n elaborare

noilor programe de cercetare se porneşte de la definiiile anterioare ale conceptelor, drumu

invers de la teorie la practica socială.

De*iniţia o"eraţional& constă în prescrierea operaiilor necesare trecerii de la teorie l

cercetarea completă) este dependentă de definiia nominală şi se efectuează pe baza e

2efiniia operaională este procedura de indicare a operaiilor de măsurare ce urmează a

efectuate asupra domeniului cercetat. 7peraionalizarea conceptelor constă în '

( sta%ilirea dimensiunilor conce"tului care înseamnă a nominaliza domeniil

elementele structurale eseniale care compun procesul, realitatea respectivă.

( sta%ilirea varia%ilelor 0 varia%ila e%primă fenomenele, procesele sau relaiile propr

realităii desemnate de dimensiunile conceptului) variabila îşi modifică coninutul sa

produce modificări de coninut asupra altor fenomene şi procese din cmpul realităi

variabila e%primă caracteristica generală a lumii reale, aceea de schimbare, dezvoltar

variabila permite cercetătorului să detaşeze sensurile schimbării şi dezvoltării, s

stabilească condiiile în care ea se realizează şi factorii care stimulează sau frneazdezvoltarea unui proces.

( sta%ilirea indicatorilor . indicatorul desemnează o particularitate elementară a un

teme, o trăsătură caracteristică a realităii sociale) este o caracteristică e%prima

numeric, determinată pe bază de observaii statistice) în studiile e%ploratorii se porneş

de la un număr mai mare de indicatori) cei nesemnificativi sunt eliminai şi sunt reinu

1E



cei care se dovedesc relevani în raport cu obiectul analizat şi obiectivele urmărit

>ormularea indicatorilor pentru fiecare dintre variabile desăvrşeşte operaionalizare

conceptului analizat.

Com"onentele schemei o"eraţionale . dimensiuni- varia%ile !*actori de schim%are

indicatori !caracteristici# ai unui fenomen alcătuiesc caracteristicile realităii şi sunt criter pentru stabilirea surselor de unde se vor recolta informaiile şi în funcie de care se redacteaz

intrumentele adecvate acestui scop.

;)Anali$a i"ote$elor tiinţi*ice

I"ote$a este un element indispensabil al construciei teoretice ştiinifice şi al investigaiei p

teren. Ipoteza este temelie, bază, ceea ce se pune dedesubt) ipoteza este o e%plica

anticipată, plauzibilă pentru a susine o costrucie teoretică ce urmează a fi ulterior supus

testării, verificării

* echivalentul ipotezei în cunoaşterea spontană este bănuiala+. I"ote$a tiinţi*ic& se bazeaz

pe observaii sistematice care dau posibilitatea trecerii de la cunoaşterea faptelor

cunoaşterea legilor de producere a acestor fapte) ipotezele pot avea un grad ma%im d

generalitate = i"ote$e teoretice- care servesc ca premise iniiale ale teoriei şi ipoteze de lucr

= i"ote$e em"irice- cu nivel minim de generalitate, direct testabile şi verificabile empiric, î

cercetarea de teren. Ipotezele se deduc din teorie şi derivă logic unele din altele) ipotezel

sociologice şi psihologice pot fi stabilite prin analogie cu fenomenele fizice, chimic

biologice şi iau forma unor implicaii logice *dacă $, atunci D+. Ipotezele trebuie să f

e%primate clar, concis, coerente logic şi noncontradictorii. &umai prin testare, pri

confruntare cu realitatea socială se ajunge la confirmarea sau infirmarea ipotezelor ştiinific

5ercetătorul formulează enunuri ce urmează a fi verificate, iar datele empirice vor confirm

infirma ipotezele cercetării) ipotezele îndeplinesc dublu rol' metodologic şi cognitive%plicativ.

<)Determinarea "o"ulaţiei su"use investi+aţiei sociolo+ice

Sursa de informaii în cercetările psihosociale sunt oamenii, creatorii faptelor sociale

purtătorii celor mai diverse relaii. "entru ca informaiile recoltate de la oameni să aib

1



valoare ştiinifică trebuie determinate pe baze ştiinifice populaiile care urmează a

cercetate.

a. Se stabileşte s*era de cu"rindere 'n teritoriu sau delimitarea s"aţial& a cercet&rii,

nominalizeză comunitatea umană sau unitatea economică ce urmează a fi cercetată)

b. Se stabileşte colectivitatea statistic& în care sunt incluse'( toate persoanele sau grupurile implicate în procesele socioeconomice sau culturale c

constituie obiectul cercetării)

( toate persoanele care organizează, conduc şi efectuează controlul social asup

aceloraşi procese)

( persoanele care, deşi nu sunt implicate în procesul respectiv, dein informaii referitoa

la aceste procese *teme asemănătoare 0 populaii diferite+.

c. Se grupează "o"ulaţia 'n *uncţie de caracteristicile natural sociale , caracteristici ca

sunt factori determinani ai modelelor de aciune şi comportament promovate de grupăril

umane investigate. Criteriile de +ru"are ! strati*icare# sunt=

( caracteristici socio1demo+ra*ice 0 se%, vrstă, stare civilă, structură familială. >iecar

caracteristică poartă în ea o valoare socială dată de e%periena de muncă şi de viaă, d

comple%itatea raporturilor socio(umane, de gndire, de cunoştinele acumulate)

( caracteristici socio1"ro*esionale 0 tipul profesiei, forma de calificare, vechimea î

muncă. >iecare tip de activitate, condiiile în care se realizează dă note specific

comportamentului, atitudinii, gndirii şi aciunii celui care o e%ercită) astfel s

motivează criteriul profesiei reinut în gruparea populaiei cercetate)

( caracteristici sociale . apartenea la un grup social, la mediul social de provenien

* ruralJ urban+ determină diferene în crearea unui model acional şi comportamenta

specific)( caracteristici economice 0 venituri, bugete de familie, tipul şi structura locuine

zestrea gospodăriei 0 sunt criterii de clasificare utilizate atunci cnd cercetările s

referă la aspecte ale calităii vieii.

5el mai adesea, pentru a avea o imagine completă a structurii populaiei se folosesc fişele d

recensămnt. Stratificarea populaiei serveşte la eşantionarea populaiei şi întocmire

1/



tabelelor de corelaie, în care caracteristicile obiective ale populaiei devin variabi

independente, în funcie de care se analizează opiniile, motivaiile, aspiraiile, performanel

profesionale ale indivizilor. 5ercetările sociologice pot fi efectuate asupra întregii colectivită

statistice = cercetare total& sau asupra unui eşantion = cercetare selectiv&. 5ercetare

selectivă prezintă ca avantaje faptul că'( se reduce considerabil populaia de la care se culeg datele

( se reduce timpul necesar, se evită îmbătrnirea informaiilor

( rezultatele sunt reprezentative pentru că se poate adnci analiza prin studierea m

multor caracteristici.

"entru ca un eşantion să fie reprezentativ pentru întreaga populaie statistică considerat

subiecii reinui în eşantion trebuie să fie purtătorii principalelor caracteristici ale populai

totale) pentru aceasta, eşantioanele se calculează după scheme de eşantionare elaborat

statistic.

7)Sta%ilirea metodelor de cercetare i ela%orarea instrumentelor "entru recoltare

in*ormaţiilor

Se pot utiliza concomitent mai multe metode şi tehnici de cercetare. >iecare fapt şi proce

social este rezultanta aciunii unui număr relativ mare de factori obiectivi şi subiectivi. 2

aceea, relaiile afective, opiniile, motivaiile se investighează prin metoda sociometrică

ancheta sociologică, iar comportamentul indivizilor prin observaie. Informaiile referitoare

aspecte de viaă socială prezintă diferene semnificative prin coninut şi formă 0 nu sun

ordonate, sistematizate, clasificate. 2e aceea se folosesc instrumente construite special 0 fiş

de observaie, chestionare, ghiduri de interviu, teste sociometrice. !edactarea instrumentelo

de cercetare este o etapă importantă de care depinde teoria socioloică generală, dar şi d

valorile ideologice în baza cărora acionează cercetătorul vieii sociale. 5onstrucinstrumentelor de cercetare trebuie să ină cont de două cerine majore' fidelitatea

validitatea. >idelitatea reprezintă capacitatea de a reproduce în mod consistent anumit

însuşiri constante ale domeniului studiat. >idelitatea înseamnă că un anumit instrument d

măsurare, aplicat în mod repetat, la acelaşi obiect, va da aceleaşi rezultate de fiecare dată 0 u

11



instrument de cercetare dă rezultate concordante chiar dacă instrumetul respectiv este folos

de diferii cercetători.

,aliditatea desemnează capacitatea instrumentului de măsurare de a dezvălui cercetătorulu

ceea ce urmăreşte să obină din cercetare. "rin validitate se poate înelege precizia cu car

datele empirice măsoară dimensiunile conceptului cercetat. Maliditatea reprezintă gradul îcare un instrument de măsurare sau o scală reflectă cu adevărat fenomenul studiat. >idelitate

metodei depinde de fiabilitatea instrumentului de cercetare care trebuie să respecte un set d

norme' întrebările să nu fie prea generale şi imprecise) să se folosească un limbaj accesib

subiecilor, liber de prejudecăi) întrebările să fie lipsite de ambiguitate sau vagi) să se evit

întrebările stnjenitoare ş.a.

?)Ancheta "ilot i cercetarea de teren "ro"riu1$is&

Aoate etapele, demersurile anterioare sunt premergătoare deplasării în teren, contactulu

nemijlocit cu realitatea ce urmează a fi cercetată. $ncheta pilot testează validitate

instrumentelor de cercetare. -ste importantă deoarece instrumentele se adresează de fiecar

dată altor populaii, cu problemele lor specifice, cu capacitatea lor de a înelege sensu

solicitărilor formulate de cercetător. 2upă ce e%istă convingerea că problemele asupra căror

se solicită informaii sunt şi problemele reale ale oamenilor, că întrebările sunt formulate cla

se poate trece la colectarea informaiilor de la întreaga populaie cuprinsă în eşantion.

@)Prelucrarea in*ormaţiilor se realizează diferit, în funcie de sursa de la care au fo

obinute şi de instrumentele cu ajutorul cărora au fost recoltate. Se utilizează sisteme d

categorii care permit reinerea informaiilor referitoare la caracteristicile proceselor urmărit

în cercetare. Se verifică şi se validează informaiile ce urmează a fi reinute pentru prelucrar

prin lectura fiecărui chestionar, tabel de înregistrare a informaiilor obinute prin observa

sau alte metode.Se codifică informaiile. Codi*icarea este operaia de reprezentare convenională a un

informaii ( poate fi numerică sau alfabetică. 2e obicei, este o operaie anterioară culeger

informaiilor = "recodi*icare, cnd se utilizează chestionare standardizate) se codifică

răspunsurile obinute la întrebările cu răspuns liber, cnd se constată că e%istă opinii, sugesti

propuneri importante. Se întocmeşte lista codurilor care devine instrument de lucru pentr

13



cercetare pnă la întocmirea raportului de cercetare. 5odificarea reprezintă un momen

important în procesul de cunoaştere, deoarece informaia este condensată şi sistematizată

vederea analizei cantitative. -chipa de cercetare elaborează lista corelaiilor şi analizelor c

urmează a fi efectuate prin intermediul calculatorului. Simbolurile, codurile sunt introduse î

memoria calculatorului.)Anali$a datelor i e"licarea "roceselor i *enomenelor studiate se realizează pr

metode statistice şi matematice, se calculează ponderea diverselor caracteristici, evoluia

timp a proceselor şi se face analiza comparativă. $naliza datelor constituie partea cea ma

mare dintr(un raport de cercetare. 2atele culese sunt prezentate sub formă de tabele car

concentrează optim informaiile. Aabelele pot fi cu două sau mai multe variabile. Aabelele s

numerotează, se denumesc, iar sub tabel se înregistrează notele tabelelor, care e%plică cifre

din coloane sau din rndurile tabelelor. raficele, hările, fotografiile ajută la prezentare

datelor şi rezultatelor cercetării. -%plicaia figurilor se plasează sub figura respectivă

trebuie să fie mai amplă dect un titlu.

6)Redactarea ra"ortului de cercetare

>inalizarea cercetării se concretizează prin elaborarea unor studii, monografii, sinteze. S

realizează mai înti o schiă a raportului care permite punerea în ordine logică a tuturo

informaiilor culese, oferă o imagine integrală. Se realizează raportul propriu(zis care trebui

să fie concis, dar care, trebuie să utilizeze e%plicaii suplimentare, să descrie evoluia în tim

a unor fenomene. Se trece apoi la analiza critică a raportului de către autori şi e%tragerea uno

propuneri.

9ntre etapele cercetării e%istă o legătură indisolubilă. $ctul cunoaşterii este rezultat

activităii echipei de cercetare.

Studiul permite şi anali$a secundar& a datelor = e%tragerea unor cunoştine despre subiecdiferite de cele care au fost urmărite în cercetare. $naliza secundară este mai pu

costisitoare şi mai interesantă. Influena conte%tului socio(istoric asupra datelor este foar

importantă. Se poate efectua asupra mai multor studii similare efectuate la intervale de tim

sau în ări diferite, comparativ. $re avantajul că permite e%aminarea evoluiei fenomenelo

1:



Se evideniază concluziile studiului, ideile eseniale, răpunsul la problema propusă spr

cercetare în introducerea studiului.

principii-de-baza-ale-cercetarii suport curs amg an 2

Documents