FACEBOOK - PRIETEN SAU DUŞMAN?

Incursiune în ,,Cartea feţelor – revoluţia Facebook în spaţiul social” de Alexandru-Brăduţ Ulmanu, (Editura Humanitas, 2011)

Stan (Chiţulescu) DianaMasterand anul lI

Strategii Inovative de ÎnvăţareFacultatea de Pedagogie şi Ştiinţele Educaţiei

Bucureşti, 2011

Trăim într-o lume în care tehnologia a avansat, iar ştiinţa pune la încercare limitele comunicarii. Şi, cu toate acestea, ne plac poveştile.Cartea de faţă, aşa cum afirma însuşi autorul, este ,,o carte cu poveştile care compun povestea social-media”, modul în care oamenii se folosesc de site-urile de socializare, modul în care acestea ne influenţează sau chiar ne schimbă viaţa. Pe scurt, cuprinde povestea fascinantă a Facebook şi mai mult decât atât, nu este o carte de reţete care ne-ar învăţa să tragem doar foloase de pe urma acestuia.

Autorul cărţii activează în presă din 1991, iar din 1996 predă jurnalismul în calitate de cadru didactic universitar şi trainer. A locuit la Chapel Hill, la New York şi la Boston şi scrie pentru o serie de publicaţii ca Esquire, EJS magazine sau Online Journalism Review.

Cu toţii înţelegem că trăim în vremea dansului click-urilor şi grimaselor emoţiconilor. Oamenii zilelor noastre folosesc din plin Internetul pentru socializare, documentare sau pentru relaxare, îşi exprimă opiniile pe un blog sau plantează roşii pe Farmville. Se spune că Internetul şi noile aplicaţii de socializare, cum este Facebook, îi ajută să comunice. Ce este de fapt Facebook ? O ,,Carte a feţelor” şi, în acelaşi timp, o aplicaţie pe Internet prin intermediul căreia putem comunica de pe computer sau telefon mobil cu alte persoane, indiferent de locul în care s-ar afla în lume. Mark Zuckerberg, fondatorul şi managerul actual al Facebook defineşte aplicaţia ca fiind ,,un instrument social care care ajută oamenii să comunice mai eficient cu prietenii, membri ai familiei şi colegi.”

Teoretic, sună bine. Suntem invitaţi să ne ,,actualizăm starea” scriind ceea ce gândim, dar şi să adăugăm locurile în care mergem şi cine ne însoţeşte. Suntem invitaţi să ne scriem adresa, locul naşterii şi numărul de telefon mobil. Dar, până unde merge eficienţa Facebook si care este rostul tuturor detaliilor ?Din poveştile adunate în această carte se vede clar eficienţa Facebook-ului. De exemplu, este relevant cazul unei tinere românce de 17 ani din Norvegia, care a ajuns o celebritate internaţională şi a fost nominalizată la Gala eroilor suedezi, deoarece a reuşit, cu ajutorul Facebook, să mobilizeze la Stockholm 20000 de oameni în urma unor alegeri nereuşite. Impactul a fost imens asupra tuturor, iar politicienii au înţeles că nu mai pot manipula. În Egipt, eliberarea de sub dictatura lui Mubarak se datoreaza şi Facebook, iar in Republica Moldova tinerii s-au aliat cu tehnologia ca să protesteze faţă de mentalităţile şi stilul de guvernare în care nu se mai regăseau.

1

”Social media” reprezinta un set de instrumente, la îndemâna tuturor, care permit unui număr din ce în ce mai mare de persoane să se informeze, sa se organizeze, să colaboreze şi să contribuie în plan social.Cifrele în sine arată că este un fenomen fără precedent. În 2011, Facebook a ajuns la 665 de milioane de conturi deschise în întreaga lume, cele din România fiind peste 3 milioane.

De ce am ales să vă prezint această carte? Pentru că este prima carte în domeniu scrisă de un român, în limba

română şi care, deci, se adresează (nu numai!) românilor interesaţi de ”social media”. Există articole şi cărţi traduse care au tangenţă cu tema, dar, în general, se referă şi se adresează părţii vorbitoare de limbă egleză a lumii, mai evoluată tehnologic în acest domeniu decât partea de lume în care noi trăim.A. B. Ulmanu s-a documentat riguros ştiinţific şi rezultatul este o carte densă, dar care ne prezintă într-un limbaj accesibil importanţa ”social media” în general, în viaţa noastră, cu accent pe Facebook. La finalul cărţii autorul ne dă mai mult decât o simplă bibliografie - primim adresele din mediul online unde se discută despre carte sau unde poate fi contactat autorul şi, pentru cei care vor să aprofundeze subiectul, o listă de lucrări de bază în domeniu, fiecare cu o scurtă descriere, majoritatea în limba engleză. O parte din carte se bazează pe comunicarea autorului prin intermediul Facebook cu persoane interesate de subiect şi aflate în colţuri diferite ale lumii.

Chiar dacă nu sunteţi interesaţi direct de fenomenul ”social media” ar fi bine să citiţi această carte dacă aveţi copii, colegi, elevi, o idee sau o afacere de promovat sau sunteţi interesaţi de mersul societăţii în gerenral şi de influenţa noilor medii şi tehnologii în viaţa cetăţii.

Cartea feţelor în cadrul ”social media”Cred că toţi ştim că ”în viaţa multor români Facebook a devenit o obişnuinţă

zilnică, la fel ca mersul la pâine”(pag.21). Aflăm de pe Facebook despre ziua de naştere a prietenilor, despre ce clipuri haioase au apărut pe YouTube şi ce articole interesante au apărut pe net. Aflăm că cineva s-a despărţit sau şi-a găsit un nou loc de muncă.O femeie se duce la duhovnic ca să-i spună că a păcătuit.”Ştiu ce ai făcut, am vazut pe Facebook” îi zice părintele. Ruşinată, femeia întreabă ce trebuie să facă pentru a ise ierta păcatele. Duhovnicul răspunde ” Dă like la 15 mănăstiri!”Faptul că Facebook a ajuns subiect de bancuri arată cât de mult subiectul ajunge să facă parte din viaţa noastră de zi cu zi. Şi gluma chiar are un sâmbure de adevăr, în America biserica încurajând folosirea tehnologiilor moderne şi chiar Vaticanul are canal oficial YouTube.Facebook nu este doar o aplicaţie prin care ţinem legătura cu prietenii - împreună cu Twitter, Hi5, Linkedin, bloguri, Wikipedia, Flickr sau alte canale de acest gen (numite generic ”social media”) reprezintă un set de instrumente la îndemâna tuturor care permit unui număr din ce în ce mai mare de oameni să se informeze, să se organizeze, să colaboreze şi să contribuie în plan social într-un mod fără precedent. (pag.21) ”Social media„ sau ”mijloacele de comunicare socială” sunt acele medii (mijloace) pe care le utilizăm pentru interacţiune socială şi care folosesc ca platformă Internetul şi tehnologiile mobile.” (pag.29)”Dacă în comunicarea personală e vorba de o relaţie de unu la unu, în care cele două persoane sunt pe rând, (şi uneori simultan) emiţător şi receptor, în comunicarea

2

mass media avem de-a face cu modelul unul (sau puţini) către mulţi. ”Social media”, pe de altă parte, permite comunicare după modelul mulţi către mulţi (unde termenul mulţi este, desigur, relativ). (pag.30)Definiţii ale unor instrumente social mediablog (cuvânt compus din contragerea expresiei ”web log” = jurnal pe web) = un site al cărui conţinut ar trebui să fie înnoit din când în când, postările fiind prezentate în ordine cronologică şi cu posibilitatea de a avea comentarii la fiecare nou post Twitter (=ciripire, a ciripi; tweet =mesaj transmis pe Twitter) – o aplicaţie internet prin care se pot transmite mesaje de 140 de caractere şi se pot citi mesajele scrise de alţii, mai este numit şi micro-bloggingLinkedin – o reţea/bază de date care care oferă profesioniştilor din toată lumea posibilitatea de a-şi crea un profil care conţine CV-ul profesional şi de a se interconecta cu alte persoane/companii care au nevoie de specialiştiFlickr, Picasa – site-uri pe care se pot stoca fotografii, după care pot fi prezentate, prin intermediul unui link, prietenilor pe netHi5 – reţea de socializare unde oricine, după ce şi-a creat un profil, poate să-şi adauge o poză şi se poate contacta alte persoane, este folosit mai ales de către adolescenţiWikipedia – enciclopedie populară cu acces gratuit unde oricine poate adăuga informaţii

Ce este Facebook şi cum apărut?Mark Zuckerberg (M.Z.), fondatorul şi managerul actual al Facebook defineşte aplicaţia ca fiind ,,un instrument social care care ajută oamenii să comunice mai eficient cu prietenii, membri ai familiei şi colegi.” Facebook, care literal înseamnă ”Cartea feţelor”, are la bază o idee preluată din viaţa universitară americană. Când bobocii marilor universităţi americane vor să se familiarizeze cu colegii de campus au la dispoziţie albume de fotografii, aşa numitele facebook-uri. Acestea cuprind fotografiile studenţilor însoţite de nume şi, uneori, de alte câteva informaţii. M.Z., ca student la Harvard (cea mai veche şi mai prestigioasă universitate americană), a creat, în anul 2004, o reţea numită The Facebook care la început era aceesibilă doar celor din universitate. El şi-a dorit o carte a feţelor care să cuprindă toţi studenţii din campus, deci o reţea exclusivistă în care poţi contacta alte persoane. M.Z. s-a ocupat cu crearea de programe din clasa a şasea, când a primit primul computer. Prin perfecţionarea The Facebook, a ajuns la performanţa ca pentru varianta numită simplu Facebook să-i fie oferiţi 15 miliarde de dolari pe care nu i-a acceptat pentru că doreşte să-şi menţină controlul asupra reţelei.Ce se vrea de fapt Facebook? Pe scurt, o hartă reţelelor noastre sociale care ne ajută să comunicăm mai eficient.Prin intermediul acestei aplicaţii putem spune la ce ne gândim azi (”status”), putem să adăugăm o poză sau o melodie de pe YouTube, putem distribui prietenilor legături către articole interesante de pe net.”Dacă Internetul este definit ca o reţea de reţele, în care rolul principal îl au nu oamenii, ci computerele, Facebook este o reţea de reţele umane. Fiecare utilizator are propriul cerc de prieteni şi cunoştinţe. Numai că accesul la una dintre reţele nu-ţi asigură accesul la toate celelalte.”(pag.52)”Facebook NU este o piaţă publică virtuală ... Este un spaţiu comun, dar la nivel mult mai intim decât piaţa publică”(pag.52), e ca un fel de sufragerie în care nu mergi neapărat ca să faci ceva, poţi doar să te uiţi sau să discuţi cu altcineva.Un mesaj scris pe wall nu ajunge automat la toţi utilizatorii Facebook, ci valoarea acestuia creşte dacă e plăcut, preluat şi transmis de prietenii din cercul transmiţătorului şi altora din alte cercuri. Preluăm mesajele altora, şi, dacă ne plac, le transmitem. Astfe, suntem influenţaţi de conţinutul mesajelor primite prin social media şi la rândul nostru influenţăm pe alţii prin comportamentul nostru în cadrul reţelei.

3

Facebook nu mai este doar un album al feţelor – majoritatea românilor intervievaţi au spus că folosesc această aplicaţie în principal pentru aflarea unor informaţii noi sau pentru a vedea ce mai fac prietenii, iar în ultumul timp e folosită din ce în în ce mai mult pentru promovarea unor produse comerciale.De ce devenim dependenţi de Facebook?Autorul ne dă un exemplu legat de fiul său, care la patru ani folosea o bicicletă ce avea, pe lângă cele două roţi normale, şi două ajutătoare. Tatăl a încercat să-şi convingă fiul că ar fi timpul să demonteze roţile ajutătoare, dar fiul nu s-a simţit în siguranţă, aşa că au rămas. După câteva luni, la o plimbare cu bicicleta, fiul a văzut o fetiţă mai mare ca vârstă care folosea o bicicletă cu două roţi. I-a spus tatălui că vrea şi el să înveţe, aşa că acerut tatălui să demonteze roţile ajutătoare şi, de aici încolo, n-a mai avut nevoie de nici un sprijin. Acelaşi mecanism care face ca un copil să vrea să intre în grupul celor care folosesc doar bicicleta pe două roţi ne împinge şi în braţele Facebook.

Din punct de vedere neurologic, Facebook ne satisface o nevoie biologică fundamentală – este nevoia de socializare, simţim nevoia să fim integraţi unui grup. Creierul uman este construit în aşa fel încât să răspundă acestei nevoi şi alocă resurse impresionante pentru recunoaşterea emoţiilor şi înţelegerea semenilor, condiţii ale supravieţuirii speciei umane. Avem, aşadar, un creier social, că vrem sau nu asta. Din acest punct de vedere este explicabilă fascinaţia Facebook, care poate fi privit ca o hartă interactivă (incompletă) a relaţiilor noastre sociale.

De ce ”Revoluţia facebook în spaţiul social”?A.B.Ulmanu spune că am intrat în era Facebook pentru că această aplicaţie înglobează cel mai bine semnificaţiile valului de schimbări adus de ”social media”, cu întregul set de instrumente de socializare şi colaboare.1. Dacă evoluţia este o formă de dezvoltare, de creştere, care poate duce şi la o revoluţie, cea din urmă este neapărat o schimbare fundamentală (politică, tehnologică sau socială) care se petrece într-o perioadă de timp relativ scurtă. 2. Internetul a fost o revoluţie în sine. Dar social media e o nouă revoluţie prin faptul că că a schimbat natura Internetului, devenit, dintr-o reţea de reţele de calculatoare o reţea de de reţele umane.Această revoluţie nu s-a încheiat, e în plină desfăşurare. De exemplu, social media a devenit un instrument de de bază în recrutarea de personal pentru companii şi aceleaşi companii îşi regândesc modul în care îşi promovează şi comercializează produsele3. Democratizarea comunicării publice este, probabil, cel mai important aspect al acestei revoluţii. Astăzi, toţi putem fi comunicatori în spaţiul social, (pag.71) mass media clasică nu mai deţine monopolul. Acest nou mod revoluţionar de comunicare prin intermediul ”social media” susţine mijloacele de comunicare existente şi le extinde online. Un articol pe blog, un clip pe YouTube un ”status” pe Facebook sau Twitter pot ajunge la milioane de oameni.4. ”Social media” schimbă jurnalismul clasic – astfel, pe zi ce trece, ”se schimbă modul în care publicul consumă informaţia şi transformă audienţele în participanţi activi la actul de comunicare. Schimbă modul în care jurnaliştii adună informaţia, dar şi modul în care această informaţie ajunge la public.”(pag.228) Jurnalistul de tip clasic şi-a pierdut statutul privilegiat, oricine poate deveni faimos cu un tweet sau un mesaj pe Facebook.

4

”Mass media tradiţionale oferă iluzia unei conversaţii – în cazul televiziunii, radioului şi a ziarelor feedbackul este limitat în cel mai bun caz.” Instrumentele ”social media”, ca Facebook şi Twitter, utilizate în interacţiunea dintre public şi jurnalişti, au ca rezultat un dialog real.4. ”Social media” a devenit un instrument valoros în politică. Dacă în România politică folosirea ”social media” se reduce deocamdată mai mult la perioadele premergătoare alegerilor ca în cazul lui Traian Băsescu sau Sorin Oprescu, în America situaţia e diferită. ”Milioanele de persoane cu care echipa lui Barack Obama ţine legătura prin e-mail, Facebook sau Twitter continuă să acţioneze de fiecare dată când preşedintele are nevoie. Cel mai puternic om de pe planetă –sau cineva care acţionează în numele său – trimite mesaje către milioane de persoane pentru a promova o anumită măsură politică ori pentru a informa cu privire la o acţiune sau alta a preşedintelui. Pentru Obama, campania nu s-a încheiat după câştigarea alegrilor, ca în România, pentru că în politica modernă campaniile sunt perpetue. Iar acest lucru se vede nu doar în apariţiile TV, în interviurile din ziare sau întâlnirile cu cetăţenii, ci şi pe Internet. Unde, dealtfel, întâlnirile cu cetăţenii se petrec neîntrerupt.(pag. 195) Mulţi dintre suţinătorii lui Obama cu care, înainte de alegeri acesta (sau asistenţii lui) comunica prin Internet au donat online diverse sume de bani care, adunate cu fondurile strândese prin mijlace tradiţionale au făcut ca în campanie, Obama să-şi permită să cheltuiască de trei ori mai mult decât contracandidatul său. Şi rezultatul este vizibil cu ochiul liber – datorită folosirii eficiente a ”social media”, Obama a câştigat alegerile.5. Comunitatea crează bussines – dacă înainte oamenii de afaceri încercau să creeze comunităţi prin care să atragă consumatorii, astăzi aceştia intră în comunităţile sociale deja create pentru a-şi face reclamă, a-şi vinde produsele sau a recruta personal.

Facebook, prieten sau duşman?Social media ne dă un anume fel de putere pe de o parte, dar ne face mai vulnerabili pe de altă parte. Pe lângă avantajele enumerate, e normal că vor fi şi dezavantaje în funcţie de cum folosim noile instrumente ale ”social media”. 1. Practica de a face mai multe lucruri în acelaşi timp (multitasking) dăunează psihicului – de pe Facebook citim un status, intrăm pe un link la un articol şi vedem şi ascultăm ceva pe YouTube.2. Odată cu creşterea numărului de prieteni apare creşte şi numărul de mesaje zilnice pe are ar trebui să le filtrăm şi, dacă nu suntem atenţi în acceptarea cererilor de prietenie, se poate ajunge la o ”babilonie informaţională”2. Faptul că ne scriem datele personale pe Internet ne face mai vulnerabili, datele noastre putând intra pe mâna corporaţiilor sau chiar a criminalilor. Unii şi-au pierdut locul de muncă pentru un comentariu pe Facebook sau o poză deocheată.3. Cât de prieteni suntem cu toţi ”prietenii” de Facebook? Poate că mai nimerit ar fi ca pe unii dintre ei să-i numim cunoştinţe, colegi sau altfel şi să-i separăm pe grupuri.Mai există dilema prieteniei virtuale, mai corect denumită online – sunt persoane cu care n-am să mă înâlnesc niciodată la o cafea, dar comunicăm pe net.4. Oare suntem singuri sau nu când comunicăm cu cineva de la sute de km printr-un webcam?5. Unii se căsătoresc pentru că s-au cunoscut pe Facebook, dar, acelaşi canal apare din ce în ce mai des menţionat în procesele de divorţ din America.6. Facebook şi Twitter pot (şi sunt) folosite pentru monitorizarea cetăţenilor şi pentru acţiuni de propagandă. În statele în care tinerii au folosite aceste canale pentru a se

5

organiza în revolte, ”social media” poate fi controlată şi folosită şi ca instrument de opresiune.

Concluzii:Care sunt concluziile autorului?

”Omul e un animal social, sună clişeul. Suntem construiţi pentru a trăi în comunitate, creierul nostru alocă resurse importante înţelegerii semenilor, iar astfel putem avea o explicaţie pentru succesul unui instrument ca Facebook, care cartografiază reţeaua socială din jurul fiecăruia dintre noi.”(pag.258)

Prin Facebook se produce ”o mai bună circulaţie a fluxurilor de idei şi informaţii de la un grup la altul şi de la un individ la altul” (pag.256)

Pentru că facilitează contactul cvasipermanent cu cei apropiaţi, ”social media” creează, pentru mulţi dintre noi, o senzaţie de siguranţă şi oferă mijloacele prin care putem înţelege mai bine ce se întâmplă în jurul nostru.(pag.258)

Putem apela la această reţea bazată pe încredere ca să ne orientăm în noianul de informaţie care ne înconjoară.(pag.258)

E un proces care umanizează experienţele şi are potenţialul de a transforma orice act de consum şi de creaţie într-o conversaţie, fie că e vorba de ştiri, de mărfurile din magazine, de acţiuni politice sau despre această carte. (pag.258)

Ideea centrală a cărţii – ”social media” schimbă lucrurile! (în ce sens, depinde fiecare dintre noi!)

Post ScriptumA.B.Ulmanu spune că”Poate că cea mai importantă schimbare pe care o aduc Facebook şi ”social media” este că transformă Internetul dintr-un sistem care are în centru computerele şi informaţia într-unul care are în centru oamenii.”” Cartea feţelor ar arăta cu totul altfel dacă aceste feţe n-ar comunica între ele.” pag. 258

Întâmplător, cunosc persoana care apare ultima în colajul foto de pe prima coperta interioară a cărţii. Persoana respectivă a participat la un curs de jurnalism susţinut de autor în anul 1997, curs după care n-a mai avut nici un fel de contact cu autorul, între timp s-a şi mutat în altă ţară. După 14 ani, persoana în cauză a aflat întâmplător despre pagina de Facebook dedicată scrierii ”Cărţii feţelor”, pagină administrată de autor, care, la acel moment, încă nu finalizase cartea şi încă mai cerea păreri de la cei care foloseau Facebook. La un moment dat, A.B.Ulmanu a scris un ”status” în care cerea prietenilor paginii care vor să apară într-un colaj foto în carte să-şi trimită acceptul online. Persoana în cauză a fost una dintre ele. Fotografiile au fost alese în ordinea acceptului şi în funcţie de minime calităţi grafice care să facă posibilă tipărirea.Şi ştiu sigur că persoana respectivă se simte tare bine că e o parte mică (chiar dacă doar grafică!) dintr-o carte mare.

6