PRAXIOLOGÍE s.f. Ramură a științei care studiază structura generală a acțiunilor umane și a condițiilor eficacității acestora.

PRAXIOLOGIE, stiinta actiunii sau stiinta despre actitatea rationala. Ea permite trecerea de la domeniul reflectiei, al gindirii, la cel al actiunii cotidiene. P. tine seama de interrelatine dintre actiune si subiecti. P. utilizeaza in terminologia sa notiuni ca metoda, actiune,scop, , productitate, economicitate, eficienta etc. Acestea formeaza categoriile praxeologice dar, in acelasi timp, ele se aplica si in alte domenii ; iar in marketing isi gasesc un loc bine justificat.

PRAXIOLOGIA, sau teoria actiunii eficiente, al carui scop este de a cerceta conditiile de care depinde eficienta maxima, reprezinta în gândirea filozofica contemporana una din directiile de cercetare cele mai apropiate de problemele concrete ale vietii sociale. Interesul discursului filozofic actual pentru asemenea cercetare izvoraste îndeosebi din valoarea operationala si metodologica pe care ea o are pentru toate compartimentele stiintei ce au preocupari de ordin aplicativ.

Ca disciplina teoretica, praxiologia este totodata metodologie, ea oferind instrumente algoritmice pentru sporirea gradului de eficienta a actiunii. În obiectul praxiologiei, cercetarile fundamentale vizeaza scopuri aplicative.

Ca teorie generala a actiunii eficiente, praxiologia este o stiinta multidisciplinara, cumulând cunostinte din toate celelalte stiinte.

PRAXIOLOGIC – referitor la praxilogie.