black tribunatribuna 145 pantone 7711 uu rrosu 1 pantone 7711 uu rrosu black black r e v i s t ã d...

TRIBUNA 145

PANTONE 7711 UU rrosu

PANTONE 7711 UU rrosu 11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I • 1 6 - 33 0 ss e p t e m b r i e 2 0 0 8 2 lei

Rep

ere cultu

rale irland

ezew

ww

.re

vis

tatr

ibu

na

.ro

Judeþul Cluj

Sergiu Gherghina / Radu Murea

Criza identitãþiieuropene

Felicity ClearTrei femei

Ion Pop

Englezii lui EugenIonescu vorbesc ºispaniola

Translaþii

Umberto EcoT. S. Eliot

IIlluussttrraaþþiiaa nnuummããrruulluuii:: GGrraaffiiccãã ccoonntteemmppoorraannãã iirrllaannddeezzãã

Aºa cum modernismul a apãrut ca onecesitate a unor realitãþi istorice, violenþaconflictului religios în Irlanda de Nord a

dat naºtere unui nou tip de poetici. Este cazul luiPaul Muldoon ºi Ciaran Carson, ambii poeþiirlandezi, pentru care a trãi ºi a scrie în perioadaa ceea ce se numeºte “Troubles” a însemnat sãcadã inevitabil sub presiunea unor intrebãri degenul: “Care este relaþia dintre poet ºicomunitate?”, “Cât de responsabil trebuie sã sesimtã un poet faþã de aceastã comunitate ºi careeste cea mai bunã modalitate de a te relaþiona laevenimentele ei ºi, respectiv de a le transpuneestetic ºi a le face cunoscute?”

Vizavi de astfel de probleme, Paul Muldoonadopta atitudinea poetului oarecum detaºat decomunitate, iar viziunea lui de a vorbi derealitãþile din jurul sãu ia forma aluzivului.Aluzivul la Muldoon este creat printr-o anumitãnesiguranþã, atât la nivel lexical cât ºi conceptual.La nivel lingvistic, stilul sãu poate fi catalogatdrept ermetic, un ermetism de tipul lui Joyce,oarecum ludic în sensul cã poetul se joacã atât culexicul cât ºi cu sintaxa. Aluzivul conceptual esterealizat prin procedeul parodiei, poetul parodiindatât formele tradiþionale (sonetul, în cazul sãu),cât ºi diferite figuri din mitologia irlandezã. Deexemplu în Aisling, figurii feminime i se daudiferite identitãþi, dar autorul juxtapune printresuita de zei ºi martiri, însãºi chipul Anorexiei,subminându-le astfel viabilitatea. Muldoon pare alua în rãspãr pânã ºi conþinutul: în poeziaMeeting the British, cititorul, care se aºtepta la opoemã a colonizãrii Irlandei, este total surprinsaflând cã de fapt poetul ne vorbeºte despre untrib de indieni.

Pe aceeaºi linie se situeazã ºi Ciaran Carson.În eseul sãu intitulat Brick (Cãrãmida), încercândsã ajungã la originile cuvântului Belfast, elsfârºeºte prin a face analogia dintre ‘declinarea’lui Brick/ Brack/ Brock ºi latinescul hic, haec,hoc. Mai mult, în Queen’s Gambit, Carson sejoacã cu însãºi structura poemului care esteorganizat dupã modelul benzilor desenateamericane. Aluzivul conceptual la Carson serealizeazã prin punerea sub semnul întrebãrii nunumai a dimensiunilor temporale, dar chiar ºi aexistenþei divinitãþii: în Bloody Hand, poetul seîntreabã, amnezic, dacã a fost mâna lui stângãsau dreaptã, dacã Ulster sau chiar dacã mânadreaptã a lui D-zeu existã. Metafora labirintului sepoate asocia poeziilor sale atât conceptual, cât ºistructural. Pentru Carson, finalitatea incursiunii înlabirint nu conteazã, ce este important estecãlãtoria însãºi. Labirintul este analogie pentruBelfast, el însuºi imposibil de prins încoordonatele unei hãrþi deoarece, dupã cumpoetul afirma în Turn Again, oraºul este construitdin strãzi care nu au existat niciodatã ºi dinpoduri care s-au dãrâmat. Dacã Muldoonsubmina viabilitatea figurilor mitice, Carson faceun pas îndrãzneþ subminând însãºi realitatea.

În cazul poeziei irlandeze, raportarea larealitate, la sectarianism înseamnã a pãºi într-unteritoriu extrem de alunecos, þinând cont deimplicaþiile politice. Dacã unii au ales refugiul întrecut, alþii manifestul deschis, Paul Muldoon ºiCiaran Carson nici nu evitã realitatea, dar nici nuo transformã în propagandã pentru un crezpoetic, ci opteazã pentru o oarecare detaºare prinestetic, punând totul sub semnul întrebãrii ºijucându-se cu poezia.

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM22 TRIBUNA • NR. 145 • 16-30 septembrie 2008

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G.Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


Anca Mãnãilã

Paul Muldoon ºi Ciaran CarsonModalitãþi de a te raporta estetic la violenþã

intersecþii

Edwina Piercy Sioban - The Island Without II / The Heart So Regarded

Identitatea este un construct social, referentulales jucând un rol fundamental. Încercam, înnumãrul trecut, sã creionãm câteva aspecte

relevante pentru crearea unei identitãþi europene,enumerând numeroasele obstacole apãrute îndefinirea ºi separarea acestui tip de identitate decelelalte noþiuni asemãnãtoare. Concluzia la careajungeam era aceea cã avem de-a face cu multipleidentitãþi europene ºi distingeam între cea creatãla nivelul cetãþenilor ºi cea de la nivelul elitelor.Aceastã dihotomie poate reprezenta una dintresursele crizei identitãþii europene prin faptul cãacest construct identitar reuºeºte cu greu (dacãreuºeºte) sã creeze europenilor senzaþia existenþeiunei comunitãþi de destin. Uniunea Europeanã nueste încã un stat cu funcþii clare, unitare ºi binedelimitate, deºi Comitetul Adonino a încercat sã-iasigure toate atributele simbolice caracteristiceunei entitãþi statale: steag, imn, iar pentru câþivaani s-au purtat discuþii pentru un paºaport comuneuropean!. Recentul Tratat de la Lisabona (semnatla finele lui 2007 ºi respins de cãtre Irlanda înurmã cu câteva luni) a înlãturat aceste elementesimbolice, îndepãrtându-se ºi mai mult denoþiunea de entitate omogenã.

În pofida existenþei unei structuriadministrative ºi politice coerente, sporite derecentele tratate, o infrastructurã juridicã pe calede a fi armonizatã, cetãþenii europeni manifestãrareori loialitate faþã de UE. Eurobarometreleindicã faptul cã în marea majoritate a statelormembre cetãþenii se identificã prioritar cu þara decare aparþin ºi abia mai apoi cu UE, procenteleidentificãrii cu ultima fiind deseori sub 50%. Oexplicaþie decentã rezidã în diferenta esenþialãdintre cele douã niveluri: naþional ºi european.Identitatea naþionalã este o construcþie ideologicã,iar scopul sãu este înainte de toate unul politic.Pentru a da naºtere unui asemenea identitãþi,cetãþenii trebuie sã aibã un puternic sentiment deloialitate faþã de entitatea statalã, generat înprimul rând de modul în care aceasta normeazãviaþa socialã ºi asigurã distribuþia coerentã aresurselor. La ora actualã o asemenea percepþiedespre UE este departe de a se cristaliza.Europenii de rând trãiesc cel mai adesea cuimpresia cã eurocraþii sau politicienii de laBruxelles nu sunt altceva decât birocraþi bineplãtiþi care nu fac nimic pentru a le apãrainteresele. În fapt, standardizarea legislativã,precum ºi impunerea unor norme comune pentrutot spaþiul comunitar (benefice pe termen mediuºi lung) genereazã cel mai adesea nemulþumire înrândul opiniei publice europene ºi duce larevirimentul sentimentelor locale, naþionaliste.

Astfel, adoptarea monedei Euro nu a ajutat lacrearea unui sentiment de unitate ºi apartenenþãfaþã de structura comunitarã. Aceastã mãsurã,deºi funcþionalã ºi probabil foarte importantãpentru viitor, a creat derapaje economice în uneleþãri europene, inclusiv în rândul noilor intraþi njocul european (Cehia, Ungaria). Cum acestea s-aureflectat asupra europeanului de rând, simpatiapentru Uniune ºi implicit pentru proiecteleeuropene a avut din nou de suferit. Limbajulelitist ºi raþional al Bruxelles-ului nu convineîntotdeauna europenilor, ºi cum ar putea sã ofacã devreme ce este aproape imposibil pentru

mulþi dintre ei sã înþeleagã complexitateaprocesului decizional care are loc acolo sau modulîn care acesta le afecteazã viaþã. Europenii,indiferent de naþionalitate, nu vor apela decâtfoarte rar la forurile europene ºi se vor orienta înprincipal cãtre structurile locale ºi naþionale,pentru cã acestea sunt accesibile ºi palpabile. Deaici, e simplu de înþeles de ce instituþiilecomunitare nu au multe ºanse sã dezvolte înconºtiinþa europenilor indiferent de naþionalitateun sentiment de acceptare sau loialitate.

Un alt simptom al crizei identitare europene,este politica defensivã ºi tolerantã pe care Europao promoveazã pe plan internaþional. Aflatã subumbrelã NATO ºi a Statelor Unite, Europa nu atrebuit sã-ºi facã griji, cel puþin dupã anii celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, în privinþa securitãþiisale. Motiv pentru care discursul european pescena mondialã este unul care face apel latoleranþã, dialog ºi diplomaþie. Lipsa unui consensîn politica externã europeanã, statele Uniuniialegând sã facã notã discordantã în anumiteconjuncturi, face ca Uniunea sã nu-ºi poatã apãrainteresele pe plan mondial fãrã ajutorul StatelorUnite. Militarismul american poate sã nu convinãelitelor ºi politicienilor europeni, dar fãrã acestaUE ar eºua în toate demersurile sale diplomaticesau politice internaþionale. Sã luãm numai unexemplu, modul în care Uniunea Europeanã aîncercat sã rezolve conflictul din fosta Iugoslavie.Acþiunile politice ºi militare ale Bruxelles-ului,lipsite de determinare au fost interpretate decombatanþi ca ºi o legitimare a acþiunilor lor. Deaici ºi deznodãmântul tragic al acestui conflict.

Din pãcate deceniile de Rãzboi Rece ºiameninþarea constantã a Rusiei comuniste, nu aufost destul pentru a trezi în europeni resorturilecare sã ducã la dezvoltarea unei identitãþicomune. Slãbiciunea Comunitãþii Europene, nueste de facturã militarã, nicidecum, ea este unapoliticã ce reiese cel mai clar din imposibilitateagãsirii unui discurs ºi a unui mod de acþiuneconcertat la nivel comunitar. Politica deneimplicare, de toleranþã faþã de orice ameninþare,are din pãcate toate trãsãturile unei politici deappeasement, pe care Europa a mai încercat-o întrecut, cu rezultate dezastruoase. Sã punem înbalanþã douã elemente ºi vom înþelege de ce seajunge la aceste atitudini. Ultimul documentoficial adoptat de cãtre liderii europeni laLisabona instituie un reprezentant comun pentrupolitica externã. Acest post are menirea sãreuneascã, coaguleze ºi omogenizeze viziunilepolitice. Pe de altã parte, în turneul lui VladimirPutin din urmã cu câteva luni, nu UE a semnatacorduri energetice, ci au fost acorduri bilaterale(motivul principal fiind cel economic).Discrepanþa dintre declaraþiile ºi acþiunile eliteloreuropene nu poate decât sã ºubrezeascãîncrederea populaþiei în proiectul parþialfuncþional al UE.

În acelaºi timp la nivel local, þãrile UniuniiEuropene ºi mai ales cele din vestul Europeimanifestã o obosealã cronicã atât economicã, câtºi demograficã. În fapt, aceste douã problemesunt interconectate. Populaþia Europei a

îmbãtrânit rapid, în ultimele decenii, iar efectelenu se lasã aºteptate. Cauzele sunt doar în parteexplicabile. Rata fertilitãþii a scãzut drastic înEuropa în ultimele decenii, fiind aproapeimposibilã susþinerea economiei fãrã aportulmajor al imigranþilor. Azi, în parcurile Europeiavem trista experienþã de a vedea mai mulþieuropeni plimbându-ºi animalele de companiedecât, pãrinþi ºi copii. De ce europenii refuzã sãse mai gândeascã la viitor, rãmâne un mister. Unposibil rãspuns poate fi reprezentat deincompatibilitatea dintre hedonismul personalpromis de cultura consumeristã contemporanã ºistatutul de pãrinte.

Aproape toate þãrile din vestul continentuluiresimt presiuni imense asupra sistemelor lorsociale ºi este cert faptul cã mai devreme sau maitârziu acestea vor intra în colaps. O piaþã demuncã rigidã, monopolul sindicatelor, mãsuripopuliste sau o productivitate tot mai scãzutãsunt probleme care afecteazã tot spaþiul economiceuropean. Lipsa forþei de muncã, generatã de crizademograficã, a obligat þãrile europene sã acceptecomunitãþi foarte mari de imigranþi ale cãrorvalori ºi concepþii sunt uneori diametral opuse decele ale europenilor. Totuºi, situaþia demograficãactualã nu poate fi rezolvatã decât parþial prinintermediul imigraþiei, un fenomen care pentrueuropeni s-a dovedit a fi mult mai periculos decâtse anticipase iniþial. Societãþile europene se vãdpuse în imposibilitatea de a putea integracomunitãþile de imigranþi, efectele fiind cel maiuºor de apreciat în cazul Franþei confruntatã în2005 cu revolte care au cuprins suburbiilepariziene.

Un alt simptom al crizei identitare europeneconstã în negarea valorilor creºtine alecontinentului. Secularizarea societãþilor europeneînceputã încã din secolul al XIX-lea este la oraactualã aproape completã. Cel puþin în mediulintelectual ºi politic valorile ºi ideilesecularismului ºi ale multiculturalismului neagãorice drept al creºtinismului de a se afirma înspaþiul public. Un exemplu în acest sens, draftulTratatului Constituþional European respins dealegãtorii francezi ºi olandezi în 2005, nuconþinea nicio referire la Creºtinism, la religia carea modelat spiritualitatea, cultura ºi tradiþiilesociale, politice ºi economice ale continentului.Considerând doar principiile iluministe ca ºicreatoare ale statului modern, secularii europeniîncearcã sã izoleze orice discurs cu tentãreligioasã sau spiritualã la sfera personalã sauprivatã. Europa îºi neagã astfel tradiþiile,renunþând la cea ce ar fi putut fi elementuldefinitor care sã normeze ºi sã asigure suportulspiritual al instituþiilor ºi comportamentuluinostru social. Excluzând latura spiritualã dinspaþiul public ºi din cel politic, oficialii europenicomit eroarea de a renunþa la un elementfundamental al identitãþii lor, singurul care ofereapoate premisele realizãrii unitãþii stateloreuropene. Graþie creºtinismului, Europa a fostpânã acum conºtientã mereu de unitatea sa.Marea Schismã, Reforma, rãzboaiele religioase,naºterea naþionalismului sau a ideologiilortotalitare, nu au putut distruge vocaþiaunificatoare a religiei creºtine. Astãzi, aceste valoriºi tradiþii sunt sacrificate pe altarul ideiloriluministe ºi seculare, care în mod paradoxal aufost inspirate de Creºtinism. Abandonarea religiei,este poate cauza pentru care continentul a intrat

33



TRIBUNA • NR. 145 • 16-30 septembrie 2008 33

(Continuare în pagina 29)

Sergiu Gherghina ºi Radu Murea

Criza identitãþii europeneeditorial

Cornel NisteaRitualul bestieiCluj-Napoca, Editura Teognost, 2008

Cu o prezenþã discretã în viaþa noastrãliterarã Cornel Nistea a debutat la CarteaRomâneascã în 1984 cu volumul de prozã

scurtã Focuri îîn sseptembrie. Foarfecele cenzurii deatunci i-au provocat autorului o adevãratã traumãastfel cã, editorial vorbind, re-debuteazã dupãaproape douã decenii cu romanul epistolarInocenþa ººarpelui (2000), urmat de culegerea denuvele Papagalii mmei aadoraþi (2004). De aici vaextrage, într-o plachetã separatã, nuvela Coloniade vulturi (2004), ca sã tipãreascã apoi un altroman, Ritualul bbestiei (2008), cu subtitlulAmintiri din ºezlongul albastru, prefigurat parþialîn Vizitã lla CCamera dde ggraþie ce încheie sumarulculegerii din 2004. Departe de înfloriturilediegetice sau de spectacularul dialogicului prozaaceasta, elaboratã în lungi intrervale de timp, esteuna tipic transilvãneanã ºi prin limbajul ce nuocoleºte, în nuvele mai ales, culoarea localã ºiimperativul etic. Recurenþe atitudinale, tematice ºiscripturale o coaguleazã indiferent de forma dereprezentare – nuvelisticã sau romanescã – princare naratorul, de obicei la persoana întîi, seexprimã. E vorba, de fapt, de o literaturã-depoziþie, causticã în Ritualul bbestiei, ceprezentificã regimul totalitar la vârsta luistalinistã. Nãscutã din pânza freaticã a j u r n a l u l u i, „mormânt al spiritului meu”,nuvelistica dar ºi romanul denunþã „un ev cugesturi fundamental plebeiene” (Nietzsche,prezent în exerga romanului). De aici, absurdultragic al situaþiilor surprinse în tuºe caricaturale,precum mutarea – antologicã prin grotescul sãu –a „tovarãºei Zina” într-o locuinþã boiereascã dincare proprietarii au fost alungaþi sau închiºi, deasemenea, lecþiile hilare ale portarului Coacãzã

din ºi despre „Marii Dascãli” sau anchetareacercetãtorului microbiolog – protagonist ºi narator– în „camera de graþie” ºi finalizatã cucondamnarea acestuia la optsprezece ani demuncã silnicã. Tipologiile, mai mult schiþate,readuc, prin filtrul memoriei ultragiate, atmosferade teroare din deceniile cinci ºi ºase cu toatãpanoplia: arestãri operate în miez de noapte pevinovãþii închipuite ori înscenate, suspiciuneageneralizatã, interogatoriile ºi molestãrile fizice,obsesia „punctelor”, a cartelelor de alimente,prezenþa ocupantului sovietic º. a. Crearea, înacest context, a „noii uniuni de creaþie ascriitorilor revoluþionari” de la sediul ARLUSadunã personaje ilustre într-un veritabil ciné-verité:„sunt acolo ºi marele poet naþional A. Toma ºitovarãºul Beniuc. E aºteptat sã soseascã dintr-unmoment într-altul tovarãºul Mihail Sadoveanu,convertit recent la noua ideologie”. Ficþionale saureale, ele circumscriu aceeasi gramaticã sovietizatãcu forþa, halucinantã prin distorsiunile impuse latoate nivelele sociale cu scopul uniformizãriiacestora.Toate sunt însã pregãtite ºi acompaniatede ancadramentul simbolic. Parabola strãvezieridicã evenimentul trãit la demnitatea de destincolectiv: vulturii închiºi în colivie pentru a fi,chipurile, salvaþi îºi pierd simþul libertãþii, papaga-lii din colivie repetã, ionescian, lozincile zilei stri-gate în stradã iar cactuºii mor „din lipsã de lumi-nã ºi de aer”. „În vreme ce scriu sau recitesc,înainte de a începe sã scriu din nou – mãrturi-seºte protagonisul – am impresia cã nu înfãþiºezacolo lumea realã, ci una desprinsã dintr-uncoºmar”. ªi asta, „mãcar cã sunt convins cã am înfaþã oglinda fidelã a unei realitãþi pe care oreceptez ºi o percep în toate dimensiunile ei, cutoate simþurile”. Rememorarea dezvoltatã dinpagina diaristicã (pe traseul inaugurat de„unchiul” Lionel ºi continuat de Pompiliu) ºi, cumspuneam, prezentificarea angajeazã în chipsimultan lectura, dimensiunile temporale

scurtcircuiteazã deja în actul poiesis-ului iartânãrul microbiolog îºi pãstreazã statutul visat, de„celulã rebelã” – de fapt acolada simbolicã aîntregii naraþiuni din Ritualul bbestiei: „Reuºisemsã descopãr prin microscop celula rebelã dinþesuturile infestate (ale mormolocului de broascã– n.ns.) cu o bacterie deosebit de prolificã [...], iarde acum mã gândeam la realizarea unui implantîntr-un þesut uman degradat pentru a-l regenera”.E vorba de o celulã, „una la un milion, rezistentãla agenþii de mediu, la viruºi ºi microbi, care seregenereazã în defavoarea celulelor surate maipuþin rezistente”. Chiar dacã iluzorie, dorinþa de arealiza „un sistem imunitar benefic pentruomenire” aduce accentul stenic, pãstrat ca atarede supravieþuitorul ajuns la senectute ºi care, dinºezlongul lui albastru, mai are puterea de a judecadistorsiunile post-comuniste.

Romanul este aºadar o mãrturie – mementotragic pe dimensiunea psihologiei sociale, cureferire epicã la anti-religiozitatea comunismuluidar ºi la rezistenþa de gherilã din deceniileamintite. Proza aceasta, lipsitã de artificiilegenului s-ar putea încadra în ceea ce teoria literarãnumeºte autoficþiune, prin impresia transmisãcititorului de abolire a frontierei dintre ficþiune ºinon-ficþiune, în sensul cã elemente biografice suntdeghizate în cele fictive ºi viceversa. Or, dintr-oatare perspectivã contextualizarea geograficãpropriu-zisã aproape cã nu mai conteazã: „noulCrez” acþioneazã la fel de nociv în Capitalã ºi înþarã. Spaþiul reprezentat dar ºi Timpul evocat suntadiabatice iar conºtientizarea acestei realitãþi ceritualizeazã sufocarea colectivã conferã statutul deroman politic sui generis într-o epocã deexperimente epice postmoderniste ºi nu numai.

44



44 TRIBUNA • NR. 145 • 16-30 septembrie 2008

cãrþi în actualitate

Mircea Muthu

“Celula rebelã”

Ionuþ CosteaMitbiografia în comunism ºi postsocialismCluj-Napoca, Editura Argonaut, 2008

Preocupat de biografia oamenilor “mãrunþi”,dar care au beneficiat de mituri personaleconstruite de ideologii Partidului Comunist,

Ionuþ Costea expune, îmbinând documenteleoficiale, extrase din presa vremii ºi mãrturiile deistorie oralã, povestea “eroului” Lazãr de la Rusca,martir cu acte în regulã pe altarul comunizãriiRomâniei la începutul anilor ’50. Personajul, penumele sãu real Lazãr Cernescu, a fost alesdeoarece poate fi considerat unul emblematicpentru construcþia mitbiograficã sub comunism,apogeului urmându-i, fireºte, scãderea treptatãpânã la dezinteresul total al autoritãþilor.

Povestea e una tipicã perioadei ºi pare desprin-sã din romanele realismului socialist: simpatizan-tul comunist Lazãr Cernescu, un tânãr sãrac, dar

ambiþios, informator al noii orânduiri, este atrasîntr-o capcanã ºi ucis de partizani, corpul fiindu-idescoperit abia peste câteva luni odatã cu operaþi-unea de capturare a întregului nucleu de rebeli.Cazul este, în linii mari, acesta, însã interesantãrãmâne transfigurarea þãranului procomunist într-un erou de legendã, proces în care autoritãþileau utilizat numeroase mituri indispensabileoricãrui exerciþiu de construcþie identitarã: mitulpatriei ameninþate, mitul martirului/salvatorului,mitul duºmanului comun ºi perfid º.a.

Toate acestea sunt trecute în revistã de IonuþCostea, preocupat de elucidarea pluralitãþii opini-ilor despre Lazãr de la Rusca. Istoricul face oanalizã pertinentã “pe text”, folosindu-se dedepoziþia partizanilor condamnaþi, de mãrturiamamei lui Lazãr, de articolele din presa regionalãºi centralã de partid etc. Datoritã complexitãþiimetodei investigative alese, povestea lui Lazãr, neapare ca un roman non-ficþional, ce ne trece

secvenþial prin faþa ochilor, compunându-se dincrâmpeie de lumini ºi umbre perspectivale, evi-dent marcate de subiectivitate, ale tuturor celorimplicaþi în destinul sãu: partizanii, familia, ofi-cialitãþile.

În fapt, istoricul clujean îºi propune sã fiefidel dezideratului investigaþiei sale care pleacã dela câteva interogaþii cheie cãrora încearcã sã lerãspundã: “Prin ce mijloace a instrumentat propa-ganda comunistã biografia lui Lazãr? Cum a ajunserou comunist sub numele de Lazãr de la Rusca?Cum l-a perceput comunitatea ruralã bãnãþeanã?Ce ecou au avut evenimentele în povestea vieþiicelor din familia sa?”.

Un alt capitol se ocupã de reflectarea literarã alui Lazãr Cernescu devenit personajul Lazãr de laRusca în poezia lui Dan Deºliu cu titlu omonim,în nuvela Vânãtoarea de lupi a lui Petru Dumitriusau în apariþia episodicã din romanul Muntelesemnat de Radu Theodoru. Strategiile dereprezentare în cheie metaforizantã a protagonis-tului sunt construite pe stereotipul de opoziþieidentitarã cu clasa chiaburilor, situaþie relevantãca punct de plecare pentru întregul destin al luiLazãr, un fiu muncitor al poporului!

În paralel cu procesul de eroizare al lui Lazãrde cãtre autoritãþile comuniste, ne este înfãþiºat ºireversul: percepþia membrilor comunitãþii locale

Un erou comunist faþã cudemitizarea

Graþian Cormoº

faþã de evenimente. Sentimentele anticomunisteale localnicilor, martori ai evenimentelor, izbuc-nesc în cadrul interviurilor de istorie oralã, caredemitizeazã mult din imaginea protagonistului.Ca orice excurs de analizã imagologicã, dublatãde apelul la resursele istoriei orale, ºi aceastãîncercare de reconstituire nu putea fi univocã. Dela Nietzsche, e evident pentru noi toþi cã ade-vãrul þine de perspectivã ºi cã nu mai existãfapte, ci doar interpretãri. La finalul demersuluisãu investigativ Ionuþ Costea e silit a recunoaºteforþa cliºeelor de reprezentare care modeleazãambele poziþii:

“Apelatã din perspectiva evenimentului, aluptelor dintre partizani ºi trupele de securitate ºia uciderii lui Lazãr Cernescu, biografia acestuiauzeazã de o serie de stereotipii asimilate uneiasau alteia dintre taberele angajate în disputã. Deaceea, putem considera cã avem de-a face, atât înepoca comunistã, cât ºi în perioada postsocialistãcu o manipulare a biografiei lui Lazãr Cernescuîn sensul eroizãrii (eroul-martir Lazãr de laRusca), pe de o parte, ºi a trãdãtorului/comunis-tului/informatorului Securitãþii, pe de altã parte.Manipularea biografiei a însemnat ficþionalizareaacesteia prin însumarea unor mituri definitorii(eroul, trãdãtorul) pe care am încercat sã le sur-prindem în paginile de mai sus”.

Istoricul ne propune un final deschis oricãreiinterpretãri personale, în speranþã cã “istoria ade-vãratã” a lui Lazãr Cernescu o vom descifrafiecare în cheie subiectivã, în funcþie de propriilenoastre prejudecãþi ºi sterotipii.

Piesã importantã în reconstituirea aportuluibiografiei oamenilor mãrunþi la înþelegereaperioadei comuniste, lucrarea lui Ionuþ Costea neconvinge prin coerenþa argumentãrii, justeþeahermeneuticii ºi prin impresia de document viu,datoratã documentelor, mãrturiilor ºi fotografiilorpresãrate în paginile ei.

Jurnal suedez, alãturi de jurnalele pariziene aleMonicãi Lovinescu ºi ale Sandei Stolojan, esteo operã scrisã în exil, o operã despre un suflet

fisurat de mai multe limbi (cu iubitul ei vorbeºtefrancezã, cu ceilalþi indivizi suedezã, scrie înromânã), de trecutul românesc ºi prezentulsuedez, de enigma identitãþii. Destinul unui exilatnu are nimic din uniformitatea pretinsã, drumullui e pavat cu un mozaic de culturi ºi limbi, cuaspectul unor crengi de copac chinuite de noduri,dornice sã tâºneascã înspre cer, înspre luminã,unde totul nu mai e atât de obscur ºi confuz.

Încã din timpurile cele mai vechi, cel carepleacã din toposul sãu natal, nu este complet se-parat de acea lume, lãsând mereu o pecete în acelloc. Aºa se face cã la indigenii votiak, în caz devreo maladie cruntã, se recurge la un usto-tuno,(denumire a unui fel de ºaman) care este chematdin alt teritoriu. ªamanul care îºi pãrãseºte satullasã garanþie familiei ºi comunitãþii o bucatã delemn, ca o parte vegetalã din fiinþa lui, semn cãse va întoarce. Fiecare exilat viseazã la momentulîn care se va întoarce în þara natalã, fiecare dintrediariste a vizitat cu melancolie sincerã Româniapostdecembristã. Prin aceastã tamga (în care suntînscrise clanul ºi proprietatea), soþia îºi poate cerebãrbatul înapoi, pentru cã tamga este dovada cãºamanul este încã unul de-al lor.1 Acelaºi ArnoldVan Gennep vorbeºte ºi despre integrarea cãlã-torului în noua comunitate ca despre un pro-cedeu de transfer mutual de personalitate, la felde simplu ca mecanism ca ºi cel de prindere încomun, acoperire cu o hainã sau vãl.”2

Ca sã rãmân tot în sfera cercetãrilor de maisus, seratele, petrecerile, întâlnirile, simpozioanelela care ia parte de-a lungul ºederii ei în Suedia (defapt ºi Sanda Stolojan ºi Monica Lovinescu suntactive la astfel de ieºiri ºi socializãri) favorizeazãintegrarea ºi acomodarea ei în noua societate, facparte din niºte ritualuri strãvechi:„Comensualismul sau ritul de a mânca ºi de abea în comun (…) este cu certitudine un rit deagregare, de uniune materialã propriu-zisã, ceea ces-a numit un sacrament de comuniune. Uniuneaastfel formatã poate fi definitivã.”3

Fiinþa jurnalului este prezentã mereu,insuflând conºtiinþa existenþei avatarurilor sale:„Þin acest jurnal ca un detectiv, pentru adescoperi în primul rând: a mã descoperi pe mine(…).”4 Jurnalul este ºi un instrument medical deradiografiere a interiorului ºi de diagnosticare aidentitãþilor. Iatã o definiþie explicitã a rolului pecare îl deþine jurnalul: „Prin notarea în jurnal, îmivoi aminti, cãci sensul jurnalului e rememorareavieþii, îndreptarea.”5

Prin începutul celui de-al doilea volumrecunoaºte autocenzura: „Din haosul paginilor amales tocmai acele pãrþi în care am comemorat, înfelul meu, cotidianul.”6 Sursa de inspiraþie este,aºadar, viaþa, zilele în decursul lor firesc,cronologic. Paginile sunt scrise în spiritul gidian,cu conºtiinþa publicãrii, fãrã a-l ascunde de ochiistrãini, fãrã pudoare, jurnalul devine ca o casã demelc, o cochilie transparentã prin care se vedecarnea vietãþii îmbãtrânind, suferind.

Pentru a compensa momentele de neglijenþãfaþã de jurnal (care apare ca preocupare

secundarã), diarista alocã rânduri pline desensibilitate în încercarea de a defini specia,deconstruind sistemul, pentru a-l reconcepe într-un mozaic: „Îmi dau seama cã acest jurnal, înfond, nu este un jurnal. Mai degrabã pietre miciscoase din sursele energiei cotidiene, pentru aconstrui treptat, în aer, o piramidã imensãîmpreunã cu ceea ce n-am scris.”7 De remarcatrepetarea ideii de cotidian ca sursã de inspiraþie.

Tema religiosului este la fel de aprins trãitã ºila Gabriela Melinescu; misticismul, rostirearugãciunii inimii sunt preocupãri frecvente la caremediteazã în intimitatea camerei, a jurnalului, alepaginilor. Destinul credinþei atinge cuvintele uneipoezii: „Eu trebuie sã devin o fiinþã interioarã ºisã las Domnului din inima de diamantconducerea vieþii mele.”8

În ceea ce priveºte natura, unele scene sunt caniºte fotografii veridice fãcute de la fereastrã:scena în care vede de la geam cum este tãiat untei ºi exclamã „Ce masacru!” e asemãnãtoare cucea la fel de obsesivã a lui Marin Preda (în cazullui e vorba de tãierea salcâmului), apoi o altãfotografie a cãrei descriere începe bacovian ºi sesfârºeºte cu un înger stãnescian: „Plouã ºi mãsimt ciudat, ca ºi cum cineva ar fi plecat dinmine (…), îngerul meu pãzitor care a început sãumble haihui.” Existe însã ºi peisaje interiorizate,când „ninge din nou sublim, 19 ianuarie, înmine” În acest cadru trec pescãruºii þipând. Darîn care cadru? Cel interior sau cel exterior?Efectul fantastic este garantat, spaþialitatea fiindconfuzã.

În descrierile de naturã apar ºi pastelurile, cucromatica lor diafanã, palidã, însã însoþite desfâºietorul Thanatos: atunci când ninge are,uneori, impresia ºi spaima de a nu fi îngropaþi înalb. Atenþia deosebitã pentru arbori se împleteºteîn complicitate cu unul dintre locurile preferate,spaþii ale intimitãþii: în Grãdina botanicã dinVisby „am cãutat arborele meu zodiacal, cedrul, l-am salutat ºi îmbrãþiºat discret, i-am povestitdespre mine, despre moartea fulgerãtoare a luiRené, despre lupta mea cu scrisul în alte limbi.Apoi a venit rândul arborilor mei de acasã: nucii,duzii, stejari, gutuii, cireºii, prunii, ale cãrorfrunze ºi crengi mi-au dat binecuvântarea dedimineaþã, m-au consolat de secretele inimii mele,care nu pot fi împãrtãºite nimãnui pentru cãsecretele sunt secrete, iar arborii, numai ei, potînþelege asta.”9 Pentru moment, copacii suntpersonificaþi ºi preiau rolul de confesor, deþinutiniþial de jurnal. La aceeaºi paginã ni se oferãcheia mult râvnitã, confirmarea acestei legãturimult dezbãtute (legãtura naturã-feminitate) pecare o resimte ºi diarista: „În toate þãrile vizitate,grãdinile botanice ºi cimitirele sunt locurile melede studiu în singurãtate, de comunicare ºiinfracomunicare cu natura, partea femininã aCreatorului, cea care nu se lasã elucidatãvreodatã.” Aceatã nevoie de spaþii protectoare,care sã asigure intimitatea ºi singurãtatea, provinedintr-o chemare a strãfundurilor: grãdina botanicãeste forma concretã pe care o ia chemareavegetalului, iar cimitirul reprezintã chemareafinalã, definitivã a pãmântului.

55



55TRIBUNA • NR. 145 • 16-30 septembrie 2008

Scriitura iniþiaticã a Gabrielei Melinescu

jurnale în exil

Ioana Manta

Pilla Anneli Rossi Fereastrã

Volumul III este deosebit de celelalte prinintertextualitatea prelungitã provocatã de inserareascrisorilor din tinereþe trimise de René înRomânia. Întoarcerea în trecut aduce ºi un alttimp aureolat de simþiri intense, un timp trecut înluptã cu memoria. Diarista ne oferã numeroaseexplicaþii asupra tehnicii de a reconstitui, de ametamorfoza trecutul în prezent retrãit: „E unjurnal cu douã voci - având darul de a mã susþineîn lupta cu viaþa ºi pasiunea creaþiei.”10; „Trãiesc oviaþã dublã cu mortul meu. Trecutul din textelelui René adresate mie mã umplu de o energie fãrãnume.”11 Aºadar, incursiunea în trecut are unscop terapeutic, face sã suporte mai bine moarteasoþului. Rememorãrile aduc un portret mai realistlui Nichita Stãnescu. Dacã în primele douãvolume, poetul apãrea ca un înger cãzut printrepãmântenii mediocri, în ultimul jurnal zeul seumanizeazã, devine un heruvim bolnav ºi, cândaflã de legãtura diaristei cu René, începe sã-ºifoloseascã toþi prietenii securiºti pentru a oîmpiedica sã plece din þarã.

Notarea viselor se face aproape obsesiv. „Oveche tradiþie filozoficã, de pe vremea luiPitagora, coreleazã îndeaproape visul cu sufletul.Visul apare noaptea, când sufletul se elibereazã detrup, iar valoarea sa depinde de puritatea sufletu-lui.”12 Citatul poate þine loc de explicaþie - sufle-tul sensibil, pur al scriitorului îl determinã sã fieatent, sã-ºi noteze visele - la afinitatea diaristeipentru vise.

În cursul volumelor întâlnim acelaºi stil diaris-tic prin care se îmbinã meditaþiile, gândurile spiri-tuale cu prozaicul, preocupãri cotidiene, care-iface pe unii cititori sã fie descumpãniþi în faþaalternanþei literar-nonliterar: „Spãl vase ºi mã gân-desc, deodatã, amintindu-mi un vers din Talmud:Când omul reflecteazã, Dumnezeu zâmbeºte.”13

Un alt element care deosebeºte ultimul volumde celelalte este prezenþa ineditã a desenelor,pline de simboluri, ascunzinºuri, anamnesis-uri,având ceva regal, ceremonios, ritualic. Toateimaginile sunt unduitoare, parcã ar dansa,zburând înspre reverii fragile. Aceastã unduire aliniilor, amintind vag de fluiditatea contururilor înpicturile lui Dali, au mai mult decât o formã,deþin un fond sensibil, sugestiv, plin de simboluri.Ondulatoriul dã dinamism, miºcare linã,hipnotizantã, are ceva din foºnetul, adierea,legãnarea, fluxul ºi refluxul elementelorprimordiale. Iatã deci ce se ascunde în palimpsest:o feminitate unduitoare. Imaginea de la pagina 33exprimã motivul peºtelui (simbol consacrat deja alcredinþei), cu o casã pe el (aceeaºi tentaþie aintimismului, a dorinþei de stabilitate, poate ºi oanticipare a cãsniciei lor), deasupra un cocoº(simbolul editurii lui René, totodatã numeleiubitului tradus în francezã). Personajele dinaceastã imagine sunt majoritare feminine: femeiecu douã capete, femeie cu aripi ºi forme sferice,de ou cu solzi, personaj cu un singur picior, custele imprimate pe îmbrãcãminte, femeie cucoadã de peºte, toate exprimând aspiraþiile,reveriile ascensionale, ancestrale.

Deschise la interpretãri infinite, aceste desenepot constitui o alternativã la formula jurnalului,aceeaºi expresie a propriilor obsesii ºi interioritãþi,a neîmplinirilor ºi spaimelor, a dorinþelor ascunse.Imaginile meritã decodate, aºa haotice, înþesate pefiecare paginã (pentru cã existã mai multe desenepe paginã tot cât atâtea euri dominante) pentru atrasa conturul sinelui.

Bibliografie:Le Goff, Jacques, Imaginarul medieval: eseuri,

Traducere ºi note de Marina Rãdulescu, Editura

Meridiane, Bucureºti, 1991.Melinescu, Gabriela, Acasã printre strãini,

Traducere din limba suedezã ºi note de Elena-Maria Morogan, Editura Polirom, Iaºi, 2004.

Melinescu, Gabriela, Jurnal suedez I (1976-1983), Editura Polirom, Iaºi, 2003.

Melinescu, Gabriela, Jurnal suedez II (1984-1989), Editura Polirom, Iaºi, 2003.

Melinescu, Gabriela, Jurnal suedez III (1990-1996), Editura Polirom, Iaºi, 2004.

Van Gennep, Arnold, Riturile de trecere,Traducere de Lucia Berdan ºi Nora Vasilescu,Studiu introductiv de Nicolae Constantinescu,Postfaþã de Lucia Berdan, Editura Polirom, Iaºi,1996.

Note:1 Arnold Van Gennep, Riturile de trecere, EdituraPolirom, Iaºi, 1996, p. 44.

2 Ibidem. p. 38.3 Ibidem, p. 36-37.4Gabriela Melinescu, Jurnal suedez I, p. 27.5 Ibidem, p. 154.6 Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II, p. 5.7 Ibidem. p. 128.8 Gabriela Melinescu, Jurnal suedez I, p. 48.9 Gabriela Melinescu, Jurnal suedez III, editura Polirom,Iaºi, 2004, p. 297.10 Gabriela Melinescu, Jurnal suedez III, p. 5.11 Ibidem, p. 47.12 Jacques Le Goff, Imaginarul medieval, EdituraMeridiane, Bucureºti, 1991, p. 360.13 Gabriela Melinescu, Jurnal suedez III, p. 76.

66




Faþã de tradiþia somptuoasã a prozei latino-americane, care a amînat pe cît posibilsciziunea raþionalistã a gîndirii magice, proza

româneascã a fost, dupã exerciþiile de realism magicavant la lettre ale unui Sadoveanu sau Voiculescu,mai interesatã sã injecteze în epicã, de-a lungulunor generaþii succesive, complexitãþi psihologicesau metafizice, respectiv pariuri ludice ºimetatextuale. În anii din urmã însã, naraþiuneafantastã a unor Petru Cimpoieºu (cel din PovesteaMarelui Brigand), Bogdan Popescu sau RaduÞuculescu a readus în atenþie variante personalizatede realism magic. Un fel de al ºaselea simþ pentrudublurile fabuloase sau mitice ale realului, careestompeazã referinþa socialã directã – furatã, dealtminteri, prozei de... poezia mizerabilistã – mergemînã în mînã, în astfel de texte, cu ideea portanþeiontologice a ficþiunii care – lecþie a post-postmodernismului – se instaleazã cu puteri deMatrix vis-á-vis, dacã nu chiar la baza realitãþiiexterioare.

Gustul publicului românesc pentru povestereprezintã, din multe puncte de vedere, un semn denormalizare a imaginarului. Cã adulþii – ºi nu atîtcopiii, ale cãror universuri compensative tind totuºisã se limiteze la ecranul virtual – preþuiesc poveºtilede adormit o dovedea, de altfel, ºi succesul colecþieiCartea de pe noptierã a editurii Humanitas,cuprinzînd în cea mai mare parte cãrþulii fãrã preamulte fasoane, în limitele delectabilului.

Agreabile ºi cu un parfum retro se vor ºivolumele inspirat scoase de editura Curtea Vechesub titulatura Povestaºi români. Tihnite plãcerinarative promit, în acest caz, nu numai formarelativ stabilã a povestirii, ci ºi întinderea mairedusã a acestei structuri, care se preteazã uneilecturi scurte ºi relaxante.

Sub auspiciile unui pitoresc duminical pare sã seplaseze ºi volumul Miruna, o poveste. Dupã cedemonstrase deja abilitatea de a orchestra spaþiinarative mai vaste în romanul senzaþionalist Veneadin timpul diez, matematicianul-prozator BogdanSuceavã construieºte de data aceasta o prozãsimpaticã, mãcar prin aceea cã nu se complicãinutil prin ambiþuri experimentale sau romaneºti.Sub pretextul vacanþelor de varã în care buniculNiculae Berca le istoriseºte nepoþilor Miruna ºiTraian întîmplãri, reale sau inventate, petrecute înzona satului Valea Rea ºi învîrtindu-se în jurulstrãbunicului Constantin Berca, se desfãºoarãiniþierea copiilor în partea de vrajã ºi magie a lumii,

acolo unde apar ielele ºi sînt posibile descinderilepe un alt tãrîm. Pe principiul caleidoscopului, înmemoria bunicului cu neostoitã poftã de vorbãproporþia de real documentar ºi de fabulos rãmîne,precum îmbinarea cioburilor colorate, nu doarvariabilã, ci ºi oricînd reversibilã.

Cãci naratorul Niculae Berca nu este doarcolportorul istoriilor trãite ºi þesute în jurul tatãluisãu, ci ºi un artizan al acestora. El oricum mai areîn tolbã, pe lîngã faptele familiei sale, ºi istorii„despre nori, soare, munte ºi Facerea Lumii, despreDomnul Dumnezeu ºi ariciul cel înþelept” ºi nu eclar, prin urmare, cu cît eroism haiducesc sau vitejiide Fãt-Frumos îl investeºte pe tatãl sãu. ConstantinBerca e, de altfel, ciudatul satului, un sucit prinaceea cã, dintr-un sãnãtos principiu al omului caresfinþeºte locul, el se pune împotriva împrejurãrilorpotrivnice ale existenþei sale, refuzã sã se resemnezecu întreg nenorocul ce i se aratã. Dã jumãtate dinleafa din rãzboi pe o pendulã elveþianã, lipeºte cuîndîrjire dãrãpãnãturile casei pãrãsite în care seaciueazã, face ce face ºi gãseºte un izvor în piatrãseacã, o convinge pe îndãrãtnica fatã visatã sã-l iade bãrbat. Localnicii îl taxeazã pentru acestvoluntarism robinsonian diavolesc, rãspîndind, prinintermediul neobositei guri a satului care este BabaFira, vorba cã ar fi „jumãtate om, jumãtate fiarã”.Momentele de aventurã, rãtãcire, deznãdejde sauiubire din viaþa strãbunicului Berca au reliefparabolic, iar posibilitatea alegerii umbrei sauluminii pare sã fie mereu în suspensie pentru el ºipentru restul locuitorilor satului aºezat pe cumpãnacu tãrîmul celãlalt.

Valea Rea deþine într-adevãr graniþemarqueziene, pe de o parte, localizabile geografic-administrativ (la poalele muntelui Negoiu, în zonalocalitãþii istorice Posada), pe de altã partepierzîndu-se în mitic ºi nedeterminat (satul se aflãdeasupra castelului ielelor, iar de pe Mãgurã se intrãprintr-o poartã în „Þara SubpãmânturilorNesfârºite”). Chiar se descoperã, la un moment dat,cã aºezãrile din Valea Rea nu figureazã îndocumentele oficiale ºi acest straniu vacuumscriptic nu poate decît sã alimenteze speculaþiile vagmitologice ce plutesc în aer. Dintre realism ºihagiografie, greutatea înclinã mereu spre cel de-aldoilea termen, iar incidenþele istoriei mari, prezentãîn relatãrile de rãzboi sau în accidentele de carebunicul ia cunoºtinþã citind ziarul, formeazã un felde nucleu dur pe care constructele compensative

Adriana Stan

Poveºti româneºticomentarii

Reluînd o dezbatere deschisã în anii 1990,numãrul din ianuarie-februarie 2008 alrevistei Le Débat face, în secþiunea

intitulatã „De ce avem o crizã urbanã?”, un bilanþprovizoriu al evoluþiei urbanisticii actuale (1).

Oraºul e definit, fizic, ca un spaþiu construit,ºi instituþional ca un ansamblu de servicii publice(sãnãtate, învãþãmînt, justiþie, culturã, timp liber,administraþie, poliþie). Ultimele decenii au adus oprezenþã sporitã, în spaþiul public al oraºelor, aîntreprinderilor private. Acestea utilizeazã spaþiul(birouri, cinematografe, centre comerciale,restaurante) sau îl produc (promotorii cumpãrãterenuri pe care le revînd, fie unor utilizatori fieunor investitori); în sfîrºit, unele întreprinderigestioneazã servicii publice prin contractespecifice de partenariat, de exemplu princoncesionarea unor prestaþii pe care serviciulpublic le poate delega celui privat. Îngrijireabolnavilor din spitale, predarea cursurilor înºcolile publice sau supravegherea deþinuþilor nupot fi încredinþate serviciilor private, însãasigurarea curãþeniei, pregãtirea hranei saugestionarea imobilelor pot fi „externalizate”.Întreprinderile sînt atrase în acest proces prinavantaje fiscale sau chiar prin defiscalizarea unoractivitãþi de interes public, iar responsabilii politicirecurg deseori bucuros la servicii private în spaþiulpublic, fapt ce le îngãduie sã reducã riscurile unorinvestiþii publice „grele” ºi, mai ales, sã sedespovãreze de o serie de rãspunderi, pe care letransferã partenerilor privaþi ºi de care, prin acestmecanism, nu mai trebuie sã dea seamã în faþaalegãtorilor.

Prin fuziuni ºi cumpãrãri de bunuri funciare ºiimobiliare (tratate uneori indistinct de unelelegislaþii, lucru deloc întîmplãtor, 2),întreprinderile se manifestã tot mai pregnant înspaþiul urban, prin concentrare (reducereanumãrului lor) ºi diversificare a activitãþilor, ce lesporeºte solvabilitatea întãrindu-le prezenþa – deexemplu prin dezvoltarea unor activitãþi rentabilece finanþeazã activitãþi nerentabile (cel mai adeseaîn muzee, cinematografe, gãri, porturi,aeroporturi, unde consumatorului i se propun totmai multe produse anexe sau servicii derivate cegenereazã bune încasãri, menite sã compensezeeventualele pierderi ale serviciului de bazã ºipermiþîndu-i investitorului sã rãmînã prezent ºi sãocupe piaþa). Putem vorbi, aºadar, de o adevãratã„fabricare a oraºului” de cãtre întreprinderileprivate (p. 98), care, prin mondializare, sînt totmai solicitate în rezolvarea problemelor urbane ºiale mediului, sau pentru înlãturarea efectelorcalamitãþilor (catastrofe naturale, epidemii). Rolulmultinaþionalelor farmaceutice în stãvilirea bolilorîn Africa e în acest sens grãitor.

Financiarizarea procesului de urbanizare,similarã celei ce atinge economia în general,cultura, mass media, învãþãmîntul superior ºisportul reprezintã o mutaþie majorã a zilelornoastre. Ea trebuie bine organizatã ºi supusãcontrolului ºi vigilenþei publice, pentru prevenireaefectelor perverse, dãunãtoare mediului urban ºinatural. În mare, finanþarea comportã douã etape(p. 99). În prima, ponderea „actorilor financiari”(bãnci, investitori, fonduri de investiþii), a cãrormeserie e de a-ºi plasa banii pentru a-i înmulþi,creºte – de pildã prin constituirea partenariatelorpublic-privat sau prin cotarea lor la bursã. În a

doua etapã, logica financiarã o contamineazã pecea a producãtorilor de bunuri sau servicii,determinîndu-i evoluþiile ulterioare. În consecinþã,obiectivul întreprinderii nu se reduce laacumularea de beneficii în vederea dezvoltãriiactivitãþii productive, ci urmãreºte obþinerea unuiprofit echivalent celui ce poate fi degajat pe piaþafinanciarã sau prin alte plasamente (3). Aruncatãîntr-o „piaþã lichidã” în care actele de cumpãrareºi de vînzare sînt numeroase, rapide ºiinternaþionalizate, întreprinderea va fi silitã sãpromoveze, prin flexibilizare, investiþiile petermen scurt, încercînd totodatã sã amortizezeriscurile, ce vor fi de acum repartizate între unnumãr sporit de parteneri. În sfîrºit, dihotomiadintre manager ºi acþionar deplaseazã decizia sprecorpul anonim al acþionarilor, foarte interesaþi dedezvoltarea de produse ºi servicii derivate,instrumente financiare al cãror scop e prevenireariscurilor ºi a cãror valoare depinde de cea aactivelor bursiere. În virtutea acestor principii, unimobil nu va fi cumpãrat în funcþie decaracteristicile lui fizice (localizare, arhitecturã,confort, stare materialã) ci avînd în vederecalitãþile lui financiare (fluxul chiriilor ºi alcheltuielilor de întreþinere), menite sã-imaximalizeze randamentul pe termen scurt. Prindeconectarea politicilor de urbanizare demecanismele financiare, unii proprietari deimobile nu-ºi cunosc, pur ºi simplu, proprietãþile.Oraºul devine astfel un „produs de schimb”,uneori tãiat în bucãþi mai mari sau mai mici. Înel, „prevalenþa fluxurilor asupra locurilor” (p. 100)e tot mai evidentã. Capital pentru unii, cîmp deinvestiþii pentru alþii, mediul urbanistic tinde sãconstituie, în zilele noastre, un imens activbursier definit prin trei parametri: rentabilitate,lichiditate, risc (sau securitate, p. 100).

Redefinirea serviciului public ca „serviciu deinteres general” în care caracterul public sauprivat al gestionarului e nesemnificativ sporeºterolul întreprinderilor în dezvoltarea urbanisticii.Echipamentele publice (ºcoli, spitale, parcuri,stadioane) realizate prin partenariate cu agenþiprivaþi readuc în discuþie drepturile patrimoniale.Prin „externalizarea zidurilor”, de exemplu,proprietarul pereþilor unui spital public poate fi oîntreprindere privatã, pe o perioadã definitã saupe întreaga duratã de exploatare a imobilului.Spaþiul public înceteazã astfel de a fi locul„virtuþilor cetãþeneºti”, devenind un teritoriu fluidal iniþiativelor de rentabilizare ºi al negocierilorîntre parteneri egali ºi deschizîndu-se spre propria-i privatizare. De altfel, din punct de vede-re sociologic, frontierele dintre public ºi privat,dintre exterior ºi interior se ºterg prin porozitate.O serie de practici prin tradiþie publice devinprivate (recepþii oficiale, munca acasã,cinematograful domestic), în vreme ce altele „ies”din spaþiul privat, creînd clãdiri ºi locuri publicede un tip nou: creºe, case pentru îngrijireapersoanelor vîrstnice, ºcoli ºi spitale private etc.Habitatul urban american e cea mai vie expresie adeºertificãrii pãrþii publice a oraºului ºi aintensificãrii urbanizãrii private. La Los Angeles,pol al noii urbanistici, iluminarea publicã eaproape inexistentã, fiind asiguratã de luminafarurilor maºinilor; parcurile publice sînt foarte

77




ale gîndirii magice urmeazã sã îl învãluieexorcizant. Prin contrast cu arbitrarietatea istoricã,legãtura vrãjitã dintre „faptã” ºi „cuvânt”, dintre„gând” ºi „întâlnire”, pe care Constantin Berca oînvaþã vizitînd tãrâmul ielelor sugereazã promisiuniliniºtitoare.

În tot ineditul sãu, gustul lui Bogdan Suceavãpentru atmosfera mentalitarã ºi culoarea localã îºilasã pe alocuri prea la vedere bagajul dedocumentaþie folcloricã sau sociologicã ce-i stã labazã. Lucrul acesta transpare mai ales în procedeulînºirãrii anecdotelor ce nu decurg organic unele dinaltele, ci sînt lipite ca mãrgelele pe aþã („Bunicul îºiaminti atunci”, „Dupã aceea...” etc.). Impresia meaeste cã în multe rînduri prozatorul nu e interesatatît sã organizeze o poveste, cît mai cu seamã sãfacã o propedeuticã per se în favoarea ideii derevrãjire a lumii prin poveste. Un aspect demonstra-tiv, supra-narativ sare în ochi în exemple precum:„(...) a trecut în ea (Miruna) o întreagã lume ºi adevenit moºtenitoarea unui regat aparte”; „unamestec potrivit de istorii þine pe spatele luiîntregul Pãmânt ºi ajunge sã ne explice lucruriledinlãuntrul lor spre afarã”; „Altãdatã minunile seþineau lanþ. Azi icoanele nu mai vindecã, vrãjile numai þin.” Din acelaºi motiv probabil, în multemomente, fabula se întrerupe ºi atunci autoruldilatã incantatoriu timpul lecturii, se alintã înprotocoale ficþionale, îngînate cititorului cu scopulde a-l prinde copilãreºte într-o willing suspension ofdisbelief: „Valul de amintiri se înnegurã, îºi pierdudin claritate ºi tras în adîncuri de un vîrtej (...). ªise preschimbã într-o istorie pentru copii care ieºeaca un tub cu trei capete cãtre istorii reale de altãda-tã, apoi alte trei capete cãtre istorii imaginare, peloc inventate, iluzii din vremea primelor tangouri ºia primelor romanþe, ºi din acele resturi de farmeceºi povestiri bunicul improvizã o variantãneaºteptatã a poveºtii tinereþii fãrã bãtrîneþe...”.

Bogdan Suceavã exerseazã din belºug tacticididactice (nu întotdeauna didacticiste) ºi decaptatio. Un vocabular limpede, dar stilizat, cuinflexiuni baladeºti ºi mici înflorituri arhaizante –ograda „împomatã”, urmele lupilor „se înstelau pezãpadã” – creeazã un efect adormitor de ficþiuneautonomã, ce pare de la un punct cã nici nu maiare nevoie sã-ºi ia proptele din realitatea exterioarã.Terapeutica unei naraþiuni închise depinde, se ºtie,de clenciurile seductive pe care e în mãsurã sã leexploateze pentru a-l prinde pe cititor în logica eiinternã, fie ea cît de convenþionalã. În cazul defaþã, simplificarea iconograficã a personajelor, într-un fel fãrã chip, trup ºi suflet, dar cumva cucarnaþie semi-folcloricã se adaugã la artizanatullingvistic în scopul antrenãrii, pe baze întrucîtvaafective, a cititorului. Haiducul cu onoareaneîntinatã, oierul ce se preschimbã în lup sub clarde lunã, baba matusalemicã ce face descîntece ºivrãji de cununie, fata preafrumoasã ºi sfioasã cedevine nevastã credincioasã sînt figuri familiarmioritice ºi eroi ai epicii primare din tradiþiaromâneascã.

Atît plusurile, cît ºi scãderile prozei lui BogdanSuceavã vin aºadar din schematismul sauesenþializarea figurilor narative, din aerulmelancolic cu care povestitorul navigheazã printreilustrate cu ºtampila de epocã scoasã în faþã, uneoriinevitabil supralicitate în purul lor pitoresc. Cutoate mijloacele de captivare ºi toposurile cunoscutede care uzeazã, poveºtile bunicului Miruneiconstituie, pînã una-alta, aperitive pentru stîrnireapoftei, o invitaþie de genul kids, try this!

incidenþe

Urbanizare ºi financiarizareHoria Lazãr

88




puþine la numãr, deoarece localnicii au ladispoziþie grãdinile personale ºi micile parcuri dinjurul imobilelor cu birouri; bãncile publice lipsescºi ele, oamenii preferînd sã stea aºezaþi înautomobilele proprii (p. 101, nota 3).

Internaþionalizarea, descrisã de mulþispecialiºti ca denaþionalizare sau camercantilizare, atinge de multe ori spaþii ºidomenii sensibile: porturi, aeroporturi, parculimobiliar, locuinþele sociale, serviciile publice.Astfel, numai în 2006 oraºul Dresda a cedat unuifond de investiþii american 48000 de locuinþesociale. Tot în acel an, aeroporturile britanice aufost cumpãrate de un grup spaniol, devenind„apatride” (p. 102), Rezistenþa celor puternicipoate da însã roade: grupul DP World din Dubaia renunþat la gestionarea a ºase porturi americanesub presiunea Congresului.

În mod paradoxal, servituþile logicii de piaþãsînt compensate de intensificarea activitãþilorurbane prin mixitate, care produce „mai multoraº”. Prin despecializarea activitãþilor, ceînsoþeºte totalizarea miniaturalã a spaþiilor,„oraºul devine fractal ºi fiecare bucatã a lui e unmini-oraº” (p. 103). Proiectul de „artificializare” amediului urban prin anihilarea contextului naturalºi a constrîngerilor de „neconstructibilitate” dãnaºtere „oraºelor-oximoron” (reºedinþe de iarnã înplin deºert; ansambluri urbane sub clopot,protejate de intemperii ºi, mai ales, completsecurizate). „Produs derivat” al urbanizãrii prinfinanciarizare, artificializarea oraºelor e largtributarã producerii de „hiperrealitate” analizatãcu strãlucire de Jean Baudrillard în lucrãrile sale.„Riscofobe”, oraºele viitorului, ultrasecurizate din

cauza sentimentului crescut de insecuritate alcelor ce le ocupã (teama de vecini, de microbi, dehoþi, de teroriºti, de noi înºine), îºi însuºesc,pentru dezvoltarea lor, logica financiarã asuprasaturãrii prin produse derivate, ce „ies” dinrealitatea nevoilor imediate. Ce înseamnã, la dreptvorbind, a face schi în deºert, altceva decît a neproteja de riscurile cãldurii excesive? Pîrtia de schia luat deja locul frigiderului portabil.

În contextul expansiunii ºi globalizãrii oraºelorprin „titrizarea” (cotarea în bursã) pieþeiimobiliare, politicile publice urbane, axate pemixitatea socialã ºi pe îndiguirea etalãriiperiferice, se cer revizuite. Eficienþa lor va þine deacum încolo, în mare mãsurã, de capacitateaadministraþiilor publice de a defini, a evalua ºi adezamorsa conflictele de interese. Un spaþiupublic gestionat parþial prin dispozitive private ceamelioreazã calitatea unor servicii e absolutacceptabil, cu condiþia de a rãmîne public prindeschidere, nediscriminare ºi protejarea resurselorde care dispune.

Începînd cu anii 1980, piaþa imobiliarã,financiarizatã, a cunoscut, atît în Europaoccidentalã cît ºi în Asia, erupþii ºi regresii, subforma „bulelor speculative”, pe fundalul uneifireºti – ºi bine cunoscute de specialiºti – evoluþiiciclice în care presiunea cererii a determinat osupraofertã haoticã, de circumstanþã, ce s-a„dezumflat” cu încetul, cu efecte grele asuprapieþei ºi a industriilor ce o alimentau. Spresfîrºitul anilor 1980, în faza ascendentã a „bulei”,preþul apartamentelor pariziene s-a dublat, învreme ce puterea de cumpãrare a sporit cu 10%.Decalajul în timp dintre creºterea cererii ºi

executarea lucrãrilor (ciclul producþiei imobiliarevariazã între 2 ºi 20 de ani), cuplat cu reacþiarapidã a pieþei secundare, de ocazie; întîrziereadeliberatã a construirii de locuinþe de cãtre actoriifinanciari dar ºi de cãtre colectivitãþile publice,interesate de umflarea ocazionalã a impozitelorpe activitãþi imobiliare; comportamentelemimetice ºi credinþa naivã, contrarã experienþeieconomice, cã „dacã nu cumpãr pe loc nu voimai cumpãra niciodatã, deoarece creºtereapreþului va continua” – iatã cîteva dintre motivelecare au fãcut ca, în anii 1990, creºterea nefireascãa cererii de imobile sã fie urmatã de o depresie cuconsecinþe rele la nivel macroeconomic. Incitãrilefiscale, adesea substanþiale, mergînd cîteodatãpînã la defiscalizare, au contribuit ºi ele la excesulsupraofertei, urmatã de prãbuºirea pieþei ºi deîntîrzierea dezvoltãrii durabile. Explozia artificialãa cererii, lungirea neliniºtitoare a creditãrilor (pînãla 50 de ani), creditãrile fãrã garanþii (însoþite însãde dobînzi ridicate, uneori, în S.U.A., de peste10%, vecine cu camãta) au produs perturbãrisocio-economice majore. În 2006, în Anglia 10000de gospodãrii se aflau în stare de falimentdomestic din cauza datoriilor, în vreme ce în Asiade sud-est apãreau încã din anii 2000, imensecîmpuri de ruine urbane – construcþii începute ºiabandonate, ce nu-ºi gãseau cumpãrãtori ºi alecãror standarde de confort s-au perimat rapid.

Pilotarea amenajãrilor urbane de cãtremecanismele financiare, volatile ºi manifestîndu-seciclic într-o conjuncturã economicã dedescentralizare ce rimeazã deseori cu „dictaturainiþiativelor parcelare” în care riscurileantreprenoriale nu sînt întotdeauna însoþite deasumarea de rãspunderi concrete readuce îndiscuþie semnificaþia politicilor publice deamenajare urbanã. Dacã încredinþarea restaurãriiurbane ºi dinamizarea cartierelor defavorizatedomeniului privat a dat pînã în prezent unelerezultate, expansiunea periurbanã, insuficientcontrolatã, nu a putut fi stãvilitã, în ciudaeforturilor depuse. Rolul colectivitãþilor locale înoptimizarea acþiunii antreprenoriale prinpromovarea intereselor municipale trebuie aºadarsã creascã. Capacitãþile de negociere între publicºi privat vor trebui sã se grefeze pe o „conºtiinþãurbanã comunã” (p. 105) în care parteneriiprivaþi, tot mai puternici ºi tot mai puþin ancoraþilocal, cu un comportament uneori imprevizibil ºideseori prãdãtor, sã contribuie în deplinãtransparenþã la dezvoltarea durabilã a oraºelor.

Note:1Isabelle Baraud-Serfaty, „Capitales et capitaux.

Vers une ville financiarisée?” ºi Vincent Renaud, „Laville saisie par la finance”, în Le Débat, 148, janvier-février 2008, p. 96-105 respectiv 106-117.

2Pentru a nu îndepãrta clientela potenþialã, uneleîntreprinderi de construcþii, victime ale cererii explozivede dinainte de 1990 ºi-au mascat pierderile de dupã1990, cauzate de prãbuºirea cererii, în pierderi funciare,prin transferarea creanþelor nerecuperabile unorsocietãþi create în acest scop. Prin acest dispozitiv,promotorul imobiliar falimentar continua sã treacãdrept solvabil ºi credibil (p. 109).

3În 2005, al doilea grup de presã din S.U.A.,proprietar al 33 de ziare, a fost vîndut la licitaþie. Fiindcotat în bursã, ºi-a nemulþumit acþionarii: deºi fãcusebeneficii, aceºtia au socotit cã ele erau prea mici. Caorice întreprindere, presa cotatã în bursã nu poatesupravieþui decît producînd „valoare pentru acþionar” –o ameninþare serioasã la adresa democraþiei (v. VincentGiret, Bernard Poulet, La fin des journaux, în Le Débat,148, p. 4).

Peter Jones Prinþ de trib din Africa de Vest

De curând, cuplurile Smith ºi Martin dinpiesa lui Eugen Ionescu, Englezeºte fãrãprofesor, vorbesc ºi limba spaniolã. Cel

care i-a „învãþat”, ºi se pare cã foarte bine, esteMariano Martin Rodríguez, madrilen romanist,specialist în studii teatrale, actualmente traducãtorpe lângã Comisia Europeanã de la Bruxelles.Domnia-sa – excelent vorbitor de românã, pe careºi-a însuºit-o singur, din pasiune - a publicat laînceputul acestui an, la Editorial Fundamentos dincapitala Spaniei (editurã specializatã în teatru, cuo largã difuzare în lumea hispanicã), o tãlmãcire aacestei piese de tinereþe a scriitorului român, într-o ediþie ce o asociazã cu o suitã de miciparabole absurd-parodice, grupate de Ionescu subtilul Sclipiri. Versiunea spaniolã reproduce, defapt, structura „dosarului” semnalat mai întâi deMircea Popa în 1997 ºi cercetat apoi de M.M. Rodriguez în arhiva londonezã a revisteiAdam, scoasã de Miron Grindea în þarã, în peri-oada 1936-1939, apoi la Londra ºi în englezã, din1941, cu importante colaborãri internaþionale.Ionescu îi trimisese spre publicare în 1946 un micansamblu de texte intitulat Sclipiri ºi teatru, unde„sclipirile” (dedicate prietenului Oscar Lemnaru)înrãmau simetric piesa care, în versiune rescrisã ºirevizuitã, urma sã devinã La cantatrice chauve,celebra, apoi, Cântãreaþã chealã, deschizãtoare a„teatrului absurdului”. E de reþinut cã, scriindu-ilui Oscar Lemnaru, Eugen Ionescu îºi caracteriza„sclipirile” drept reacþie, cumva terapeuticã („cuicu cui se scoate”) la sentinþa dictatã în 1946 deautoritãþile bucureºtene ce condamnau pretinsalipsã de respect a scriitorului faþã de armataromânã. Iar M.M. Rodriguez observã pertinent olegãturã a acestor mici texte-ramã cu piesa, alcãrei final adusese în scenã violenþa politicienilorºi a militarilor contra publicului spectator -,argument pentru unitatea micului ansamblu detexte.

Cercetãtorul traducãtor ºtia, desigur, cãEnglezeºte fãrã profesor, dintre ale cãreidactilograme una ajunsese în arhiva prietenuluiPetru Comarnescu, fusese publicatã de acesta înrevista Secolul 20 din 1965, într-o vreme cândnumele marelui dramaturg începuse sã fie dinnou îngãduit în România. Numai cã – dupã cumconstatã ºi el - acea imprimare se fãcuse în regimde cenzurã, aºadar cu inevitabile mutilãri. Esteforma sub care a fost preluatã de Ion ºi MarianaVartic în culegerea intitulatã Eu, publicatã laEditura Echinox în 1990, alãturi de Elegii pentrufiinþe mici ºi Hugoliada. În orice caz, în structuracompozitã în care apare acum pentru prima oarã,opera lui Eugen Ionescu respectã voinþa autoruluica cele douã tipuri de texte sã fie asociate.Paginaþia din dactilograma expediatã lui MironGrindea argumentezã în acest sens, ca ºi unitatealor stilisticã.

În introducerea sa de o sutã cincizeci depagini, care e, de fapt, un studiu critic aprofundatal scrierilor tãlmãcite, cel mai amplu de pânãacum asupra lor, Mariano Martín Rodriguez aregrijã sã ofere toate datele semnificative pentrusituarea istorico-literarã ºi criticã a piesei ºi a„sclipirilor” din jurul ei. El abordeazã acest„dosar” cu intenþia generoasã de a face dreptate,

punând-o într-o circulaþie mai largã, operei scrisede Eugen Ionescu în româneºte. „Examinareaacestor texte ionesciene de avangardã înromâneºte – promite traducãtorul – va încerca sãaducã o nouã luminã asupra decadei obscure a luiIonesco, din anii ’40 ai secolului trecut, dificilaepocã de desþãrare imediat anterioarã reprezentãriiCântãreþei chele, când viitorul scriitor francez deorigine românã era totodatã un scriitor românexilat în Franþa”. E o promisiune realizatã deplinîn acest studiu introductiv, cãci el nu omiteniciun moment sau reper important al evoluþieiscriitorului. Reaminteºte, astfel, biografia româno-francezã a tânãrului autor, cu copilãrie fericitãpetrecutã în Franþa, cu începutul strãlucit decarierã scriitoriceascã în Bucureºtii anilor ’30, într-o ambianþã intelectualã efervescentã(colaborãri la mai multe reviste novatoare,îndeosebi cu publicisticã criticã, prieteniile cucâteva figuri de marcã ale generaþiei sale,evenimentul major care a fost în 1934 tipãrireaeseurilor critice nonconformiste din Nu, dupã ce,în 1931, apãruserã versurile de ecou laforguian,ludic ºi parodic, din Elegii pentru fiinþe mici).

Este o bunã pregãtire pentru abordarea„avangardismului” iniþial al lui Eugen Ionescu,fiindcã criticul trimite la pagini ilustrative pentruspiritul sãu nesupus, de frondã, „persecutat”, cumar spune Ion Vinea, de „literaturã”, fie cã estevorba despre cronicile sale literare, de micileeseuri, fie, mai ales, despre jocul ironic-relativizantde-a critica din Nu, din care sunt evidenþiate, cuun accent special, acele „intermezzi” undeînscenarea ludicã a actului de a scrie, comediajudecãþii de valoare extrem relativizate ºi ipostazaautorului ca personaj clovnesc, amintesc deantecedente avangardiste, în speþã dadaiste.Numele lui Urmuz apare firesc în context, ca ºicel al lui Arghezi din Tablete din Þara de Kutyori Cimitirul Buna Vestire...

Nu scapã atenþiei nici ciclul de „Scrisori dinParis”, trimis revistei Viaþa româneascã în anii1938-1940, reflecþiile ionesciene despre situaþiapoliticã a momentului (instalarea dictaturilor,afirmarea nevoii de libertate ºi de reabilitare aideii de om), în ambianþa intelectualã marcatã de„personalismul” lui Em. Mounier ori de filosofialui Gabriel Marcel. Este urmãritã, de asemenea,secvenþa francezã a biografiei ionesciene din aniiocupaþiei naziste, cu eforturile de a facecunoscutã în francezã opera unor scriitori româniprecum Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Pavel Dan,Urmuz. Se evocã, apoi, incidentul de presãprovocat de publicarea în 1946 a unei alte scrisoridin Paris, foarte rãu primitã de noile autoritãþi ºisoldându-se chiar cu o condamnare, în absenþã, launsprezece ani de închisoare, pentru jigniri adusearmatei române. Aflãm, prin referinþã lamemoriile Marianei ªora, cã Ionescu avea ºi unjurnal în acei ani de sfârºit de deceniu patru,despre a cãrui soartã nu se mai ºtie nimic.Asemenea informaþii ºi altele asiugurã un cadrufoarte expresiv pentru explicarea acestei vârstecreatoare a scriitorului.

În aceste condiþii, va fi grav afectatã ºi carierade scriitor român a lui Ionescu, tot ce scrisese în

respectiva perioadã, adicã ºi Englezeºte fãrãprofesor, alãturi de alte pagini anunþate într-oepistolã cãtre Tudor Vianu, trebuind sã suporteconsecinþele dizgraþiei oficiale, astfel încât partedin aceste scrieri vor avea o „soartã nefericitã”, iaristoria receptãrii lor va fi dintre cele maifrãmântate.

Mariano Martín Rodriguez procedeazã, într-oparte substanþialã a studiului sãu, la reconstituireaacestei „istorii”, fãcând apel la jurnalele,confesiunile, corespondenþa lui Ionesco,confruntând informaþiile din marea ediþie a opereiionesciene realizatã în colecþia „Pléiade”. Reiesede aici cã „comedia într-un act” Englezeºte fãrãprofesor a fost scrisã în jurul anilor 1941-1943 ºicã 1946, anul când textele sunt trimise lui MironGrindea, încheie redactarea lor. Iar din 1948 sesemnaleazã scrisoarea cãtre Tudor Vianu, în careIonescu este menþionat cã ar fi „scris o carte încare /a/ experimentat o tehnicã a dezagregãriiintelectuale”, notând cã ar fi „inutil s-o maitrimit(ã) în þarã”... Adãuga, în acea scrisoare, cãva încerca sã se traducã el însuºi în franþuzeºte.

Iatã, aºadar, principalele date de istorie literarãoferite cu multã acurateþe de introducerea laaceastã versiune spaniolã, înainte de a se puteanota cã „procesul de traducere se va convertirepede într-un proces de rescriere, al cãrui rezultatva fi La Cantatrice chauve în forma în care ocunoaºtem astãzi”. Traducãtorul urmãreºte încontinuare soarta piesei româneºti, înregistrândspectacolul regizat în 1980 de Ion Vartic, cuimens succes, cu grupul „Ars Amatoria” de laCluj, ca ºi interpretãrile critice, nu multe, care auurmat. Se reþine, în acest context, evocarea încâteva studii a unor precursori români precumCaragiale ºi Urmuz, îndeosebi a cercetãriiesenþiale a Alexandrei Hamdan, Ionescu avantIonesco – Portrait de l’artiste en jeune homme,apãrut la Berna în 1993.

Profitând, desigur, în chip mãrturisit, ºi delecturile anterioare ale primei piese ionesciene,M.M. Rodriguez întreprinde el însuºi oamãnunþitã ºi nuaþatã analizã comparativã, peparcursul cãreia pune în evidenþã similaritãþile ºideosebirile dintre textul românesc ºi „antipiesa”francezã. Secvenþe preluate tale quale în versiuneadefinitivã, detalii care schimbã anumite accente,atenuarea în Cântãreaþa chealã a laturii politice ºiantielitiste a finalului din Englezeºte fãrã profesor,dificultãþile legate de echivalarea spectaculoaselorjocuri lingvistice din piesa iniþialã, compensate dealte performanþe de acelaºi tip în francezã,consideraþiile privind echilibrul compoziþionalsuperior în textul francez, sunt doar câteva dintredatele comentate de prefaþator, care insistã asupracaracterului ludic-infantil, de parodiere aconvenþiilor literare ºi teatrale. Nu-i scapãdeplasarea accentului, în a doua piesã, dinspregratuitatea jocului din cea dintâi spre dimensiuneametafizicã a „teatrului etichetat ca absurd”. El aremereu în vedere contextul avangardist românescbine cunoscut de Ionescu – de la Urmuz ºi Tzaraºi la mai obscurul Ionathan X. Uranus (MihaiAvramescu) -, nu uitã nici piesa, mai cuminte,totuºi, sub raportul expresiei dramatice a luiGheorghe Ciprian, Capul de rãþoi, nici oarecumurmuzienele compuneri dramatice ale lui TudorArghezi.

Este cadrul în care sunt plasate ºi Sclipiri-le,din care Ionesco va prelua secvenþe narative înanecdotele absurde ºi burleºti din La Cantatricechauve. Subcapitolul din Introducere intitulat

99




Ion Pop

Englezii lui Eugen Ionescuvorbesc ºi spaniola

ordinea din zi

1100




Între parodie ºi nonsens, le cautã antecedentele încâteva mici proze publicate prin 1937, ºi încearcã,mai ales, o analizã a dificilelor compoziþii ceoscileazã, ca formulã, între fabulã, anecdotã,aforism, proverb - toate cu o sintaxã gravperturbatã, cu devieri spre absurd, ori întoarsespre propria materie verbalã, creând o „substanþãsonorã ºi semanticã autonomã faþã de oricereferent”. „Nonsensul – scrie prefaþatorul – esteunul dintre principalele procedee narativenovatoare utilizate în Sclipiri, dar nu e singurul.S-ar putea aminti fabulele construite ca jocuri decuvinte, ca experimente autoreferenþiale, caparabole sociopolitice, ca satire ale locurilorcomune”. Sunt oferiþi ca repere, în context,Urmuz, desigur, îndeosebi cu a sa „fabulã”

Cronicari, ce plaseazã nonsensul în structurinarative parodice, dar ºi un Grigore Cugler sauJacques G. Costin.

Pe scurt, Mariano Martín Rodriguez îl citeºtepe Eugen Ionescu din Sclipiri ca pe un autor prinexcelenþã experimental, deplin conºtient deprocedeele sale ºi de miza lor parodicã, burlescã,absurdã sau pur ludicã, cu disparitãþi ºi dereglãristudiate, ce vizeazã, împreunã, demonstrareamecanismelor literaturii, într-o autenticã tradiþie ºidirecþie avangardistã. Este o lecturã exemplarã, încare criticul ºi istoricul literar colaboreazã ideal,reuºind sã readucã în actualitate una dintreoperele de pionierat ale „literaturii absurdului”.Foarte bun cunoscãtor al literaturii românemoderne, pe care o urmãreºte ºi studiazã cupasiune de mai mulþi ani, autorul acesteiinterpretãri meritã, aºadar, toate elogiile.Cunoscãtori ai limbii spaniole ºi-au putut exprimadeja opinia nu mai puþin laudativã privindcalitatea transpunerii acestor dificile texteionesciene în idiomul iberic, cu remarcabileperformanþe în materie de inventivitate ºiingeniozitate a echivalãrii jocurilor de cuvinte, aunei întregi arte combinatorii de mare subtilitate,care a pus la încercare talentul tãlmãcitorului. ªinu deloc de neglijat marele serviciu adus opereide cunoaºtere a literaturii române în strãinãtatede cãtre un om pasionat de valorile autentice ºicare, crede, iatã, în dimensiunea universalã aunor scrieri româneºti, reuºind s-o ºi demonstrezeconvingãtor ºi propunând-o unui spaþiu lingvsticºi cultural de întinderea ºi prestigiul celuihispanic.

Strategia publicisticã a lui Cornel Robu,parcimonioasã în sine, cu apariþii sporadiceºi marginale – mai ales prin revistele

specializate în zona literarã pentru care autorulmanifestã o consecventã pasiune, science fiction-ul – s-a modificat în ultimii ani. Între timp texteles-au adunat, marile proiecte s-au finalizat, aºaîncât autorul scoate într-o bunã cadenþã volumdupã volum. Al treilea din seria începutã subauspiciile Casei Cãrþii de ªtiinþã din Cluj,compendiul Scriitori români de science-fiction(2008, 446 p.) adunã în masivitatea sa contribuþiidin ultimii douãzeci ºi ceva de ani dedicaþiatentei lecturi a autorilor care au practicatconvenþiile genului, constituindu-se într-oadevãratã retrospectivã specializatã. Cornel Robus-a dovedit, încã de la sfârºitul anilor ’70, unuldintre cei câþiva critici ºi istorici literari care s-auocupat de acest domeniu, nu doar pentru cã îliubea sincer ºi devotat, cum o face ºi azi, ci,probabil, ºi pentru cã o bunã intuiþie îi indicafaptul cã mulþi dintre tinerii care încercau sãpãtrundã pe porþile literaturii, bine pãzite decerberii cenzurii ideologice, de partid, îºi cãutaulocul în interiorul formulei ºtiinþifico-fantastice.Astfel, alãturi de Mircea Opriþã, autor al uneiexcelente istorii literare a genului suprins îndezvoltarea lui la noi, ca ºi al unei monografii H. G. Wells, de Ion Hobana, cu monografiilejulesverniene ºi antologiile ºtiute, unele din anii’70, de Voicu Bugariu ºi Florin Manolescu,ultimul cu o monografie de referinþã în domeniu,nu neapãrat despre români, ci despre gen caatare, Robu a fãcut parte din falanga de criticicare au construit prestigiul unui segment literardeloc neglijabil, care a îmbogãþit diversitatea detrãsãturi a profilului literaturii române. Gestul lorde atunci avea ceva eroic, întrucât se opuneamarginalitãþii rezervate de sistemul literar almomentului unui tronson consistent de tineriliteraþi, al cãror statut de condeieri nu îºi gãseaconsacrare din pricini administrative ºi politice.Totodatã, era ºi o acþiune de pionierat acolo,întrucât se descoperea, treptat, cu acribie, dinmici sclipiri disparate, o tradiþie autohtonã agenului, conferindu-se legitimitate tentativelor mairecente, suspecte din principiu, ca unele cevorbeau de avans tehnologic ºi o lume globalizatãla dimensiunile universului într-un context politictensionat de dictatura izolaþionistã,antioccidentalã, expresie vie ºi opresivã aRãzboiului Rece.

Ceea ce au reuºit însã Cornel Robu, MirceaOpriþã ºi alþi generoºi comentatori ai SF-ului dinaceºti ani a fost sã aducã la cunoºtinþa iubitorilorgenului de peste Ocean, din lumea Apusului,nume mai vechi ºi mai noi, însoþite de judecãþi devaloare proprii, spãrgând, practic, blocadasistemului ºi asigurând cunoaºterea tendinþeirespective în manifestãrile ei româneºti.

Volumul intitulat sobru ºi la obiect Scriitoriromâni de science-fiction pune la dispoziþiatuturor celor dornici de a înþelege mai binefenomenul literar SF din România o serie deprofiluri de autor, comentarii de texte ºi estimãridin mers, aºa cum le-a pregãtit ºi le-a tipãritexegetul de-a lungul deceniilor scurse de laprimele texte semnate de Cornel Robu în acestareal de interes. Unele dintre ele, nu puþine, aufost însã supuse unor completãri, reelaborãri,potrivite scopului de astãzi, nelimitat nici de

numãrul de semne necesar de înghesuit într-opublicaþie anume, nici de nevoia de a pãstra subtãcere anumite adevãruri, socotite în contextul deatunci neconvenabile.

De fapt, volumul nu aduce cu sine nimicsubversiv din punct de vedere politic. Literaturã aîntâlnirii dintre ficþiune ºi proiecþia unui viitor saua unor lumi alternative în care ºtiinþa e maidegrabã un alt nume pe care îl dãm intuirii unortrenduri ale evoluþiei sociale, politice ºitehnologice, SF-ul este, ºi el, pur ºi simplu,literaturã sau nu este deloc. Exact acesta pare sãfie programul lui Cornel Robu: de a acredita ozonã a scrisului bunã producãtoare de valoriliterare, ca literaturã, pur ºi simplu. Drept urmare,prezenþa ca atare a unui critic de facturãuniversitarã, ºi, în plus, a unor contribuþiialcãtuite cu acribie, într-un spirit de echilibru,bine cumpãnite, chiar parcimonioase cu laudele –spre deosebire de situaþia din fandom, undegeniile de cenaclu pãreau sã abunde – nu putea fidecât salutarã. Tot ea este cea care asigurã, înacest moment, incursiunea cititorului care, fãrã afi un pasionat de SF, vrea sã îºi înnoiascã brumade cunoaºtere literarã pe care i-au pus-o ladispoziþie ºcoala, istoriile literare, cele câtevareviste culturale pe care, eventual, le frecventeazã,ºi selecþia mai mult aleatorie, personalã, de perafturile din librãrii.

Revin, în Scriitori români de science-fiction,texte socotite îndatã dupã publicarea de primãinstanþã, fundamentale, precum profilul lui VictorAnestin – din care Robu a dat o ediþie criticãexemplar alcãtuitã - ori cele despre VictorPapilian. Împreunã cu alte pagini, despre MirceaEliade ºi despre autorii afirmaþi între 1950 – 1980,ele alcãtuiesc secþiunea cea mai previzibilã avolumului, întrucât numele respective au apucatsã se afirme prin mai mult de o singurã „piesã”SF, conturând, de bine, de rãu, un teritoriu literarautonom ºi înscriindu-se definitiv în tabla devalori a literaturii postbelice româneºti. Însecþiunea secundã vine însã vorba despre„Trecutul unei iluzii: «Noul val» al anilor 80”. Dintot ce a ieºit de sub pana acestui nou val,portretele lui Cornel Robu privesc doar optnume: Mihail Ionescu, Dan Meriºca – ambiimeritorii mai mult ca manageri ai contextului SF(cunoscãtori, organizatori ºi facilitatori deevenimente, iniþiatori de antologii etc.) – MihailGrãnescu, Lucian Ionicã, Gheorghe Pãun,Alexandru Ungureanu, Leonard Oprea ºi CristianTudor Popescu. Notez în treacãt cã primii doi ºiAlexandru Ungureanu nu mai sunt printre noi,clasicizându-se înainte de a apuca sã facã dovadadecisivã a înzestrãrii lor literare, nu manageriale.Rãmân, practic, în discuþie alþi cinci autori dintrecare abia dacã au trecut proba celui de-al doileavolum jumãtate.

Robu, cuceritorulimprimatur

Ovidiu Pecican

Marie Louise Martin Scrisoare cãtre dragostea mea

Atunci cînd am început sã lucrez la oediturã, m-am pomenit cu o traducere dinlimba englezã pe care n-o puteam verifica

prin intermediul originalului, fiindcã rãmãsese înmîinile traducãtorului. Am început totuºi s-ocitesc, pentru a vedea dacã limba italianã folositãera “cursivã”. Cartea povestea primele cercetãridespre bomba atomicã, iar la un moment datzicea cã oamenii de ºtiinþã, adunaþi într-unanumit loc, ºi-au început munca fãcînd “curse detrenuri”. Mi se pãrea ciudat ca persoane caretrebuie sã descopere secretul atomului sã-ºi piardãvremea cu jocuri atît de neghioabe. Aºadar,recurgînd la cunoºtinþele mele despre contextuldat, am presupus cã acei oameni de ºtiinþã cusiguranþã fãceau altceva. Aici nu mai ºtiu dacã mi-a venit în minte o expresie englezeascã pe care ocunoºteam, sau dacã mai degrabã am recurs la ooperaþiune ciudatã: am încercat sã retraduc custîngãcie în englezã expresia italianã, însã mi-amdat seama îndatã cã acei oameni de ºtiinþã fãceauniºte training courses, adicã niºte cursuri deperfecþionare, ceea ce era mai normal ºi mai puþincostisitor pentru contribuabilul american. Fireºtecã, îndatã ce-am pus mîna pe original, am vãzutcã aºa stãteau lucrurile ºi am avut grijã catraducãtorul sã nu-ºi primeascã banii pentrumunca lui mizerabilã.

Altã datã, în traducerea unei cãrþi de psiholo-gie, am gãsit cã, în cadrul unui experiment, albina(l’ape) a reuºit sã ia banana dispusã în afara cuºtiisale ajutîndu-se de un baston. Prima reacþie a fostla nivelul cunoºtinþelor generale despre lume: oalbinã n-ar trebui sã poatã înhãþa banane. A douareacþie a fost la nivelul cunoºtinþelor lingvistice:era clar cã originalul vorbea despre un ape ºi nuun’ape, adicã o specie mare de maimuþã, iarcunoºtinþele mele despre lume (confirmate deinformaþiile generale la care mã refeream) îmispuneau cã maimuþele de obicei înhaþã ºimãnîncã banane.

Asta nu înseamnã doar cã, oricît de greºitã arfi o traducere, putem recunoaºte textul pe carepretinde cã-l transpune; înseamnã ºi cã un specta-

tor atent poate deduce din traducerea – evidentgreºitã – a unui original necunoscut ce anumespunea cu adevãrat respectivul text.

De ce? Fiindcã în cazul curselor de trenuri ºiîn povestea cu albina am lansat anumite pre-supuneri, legate de lumea posibilã descrisã de celedouã texte – probabil asemãnãtoare sau identicãfaþã de lumea în care trãim – ºi am încercat sã-miînchipui cum s-ar comporta niºte oameni deºtiinþã din domeniul atomic ºi niºte albine. Dupãce am lansat cîteva presupuneri logice, o sumarãtrecere în revistã a lexicului englez m-a condusspre ipoteze mai normale.

Orice text (pînã ºi cea mai simplã propoziþie,ca aceea cã Renzo o iubeºte pe Lucia) descrie ºipresupune o Lume Posibilã – o lume în care, pen-tru a reveni la ultimul exemplu, existã un Renzo,de sex masculin, o Lucia, de sex feminin, iarRenzo are niºte sentimente de iubire faþã deLucia, în timp ce încã nu e clar dacã ºi Lucia leare faþã de el. Dar sã nu credeþi cã aceastã tri-mitere la lumi posibile e valabilã doar pentruoperele în prozã. O aplicãm la fiecare efort alnostru de-a înþelege discursul cuiva, încercîndmãcar sã pricepem despre ce anume vorbeºte.Dupã ce m-am întîlnit de mai multe ori cu unamic îndrãgostit, disperat cã tînjeºte mereu ºiobsesiv dupã iubita care l-a pãrãsit (ºi habar n-amdacã era vorba de o fiinþã realã sau de creaþia fan-teziei sale), în ziua în care acesta mã sunã la tele-fon, spunîndu-mi cu vocea tremurînd de emoþie:S-a întors la mine, în sfîrºit!, eu unul aº încerca sãreconstitui lumea posibilã a amintirilor ºi fantezi-ilor interlocutorului ºi aº fi în stare sã pricep cãaceea care s-a întors e tocmai iubita lui (dar aº fiun mare necioplit dacã l-aº întreba la cine naibase referã). (...)

Jane, I find you very attractive: iatã o propo-ziþie care, mai ales în traducerea romanelorpoliþiste, e transpusã în italianã prin Jane, vi trovomolto attraente (“Jane, vã consider foarte atrãgã-toare”). E o versiune care anglicizeazã prea mult,ºi din douã motive. Întîi de toate, chiar dacã

dicþionarele ne permit sã transpunem attractiveprin attraente (“atrãgãtor”), în asemenea situaþiiun italian ar spune bella (“frumoasã”), carina(“drãguþã”) sau affascinante (“fascinantã”).Probabil traducãtorii considerã cuvîntul “atrãgã-toare” cã sunã foarte englezeºte. În al doilea rînd,dacã un vorbitor englez foloseºte prenumele luiJane, înseamnã cã are cu ea o relaþie prietenoasãori familiarã, iar în italianã ar trebui utilizat pron-umele tu. Pe dumneavoastrã l-am utiliza dacã înoriginal s-ar zice Miss Jane, I find you very attractive. Iatã cã, în încercarea de-a angliciza,traducerea nu exprimã în mod potrivit nici senti-mentele vorbitorului, nici raporturile dintre ceidoi interlocutori.

Traducãtorii italieni sînt mereu de acord sãfamiliarizeze, traducînd Londra pentru London ºiParigi pentru Paris (la fel se procedeazã ºi în alteþãri), dar ce facem cu Bolzano/Bozen, sauKaliningrad/Königsberg? Devin, zic eu, subiect denegociere: dacã într-un roman rus contemporan sevorbeºte despre Kaliningrad ºi e importantãatmosfera “sovieticã” a poveºtii, ar fi o pierdereevidentã sã vorbim despre Königsberg. Aira Buffa(1987), povestind greutãþile cu care s-a confruntattraducînd în finlandezã Numele trandafirului, îºiaminteºte nu doar rezervele pe care le-a avut,redînd mulþi termeni ºi referinþe cu savoare medi-evalã într-o culturã care, din punct de vedere isto-ric, n-a cunoscut un asemenea Ev Mediu, ci deci-zia privind naþionalizarea efectivã a numelor (aºacum în italianã se zice Federico pentru un împã-rat german), întrucît sã-i spunã vreunuia Kaarlesuna prea finlandez ºi împingea textul sã-ºi piardãdistanþa culturalã, iar sã-l boteze pe Guglielmo daBaskerville cu numele de Vilhelm (chiar dacãWilliam din Ockham se zice la ei VilhelmOkkamilainen), i-ar fi transmis dintr-o datã“cetãþenia finlandezã”. Drept care a rãmas, pentrua sublinia faptul cã era englez, la forma William.

Aceleaºi probleme le-a întîmpinat traducãtorulmaghiar Imre Barna (1993), mai ales dacã þinemseama cã, la traducerea numelor în maghiarã, întîi

1111




translaþii

Umberto Eco:

A spune cam acelaºi lucru.Experienþe de traducere

Cartea din care vã prezentãm aici cîteva fragmente este rezultatul numeroaselor cercetãri, meditaþii,însemnãri, articole ºi studii, intervenþii la simpozioane ºi congrese academice de specialitate, de-a lun-gul anilor. Fãrã a-ºi propune sã scrie un tratat complet despre ºtiinþa traducerii, Umberto Eco pune înluminã aspecte de ansamblu ºi detalii acute ale traductologiei.

Principiul general, de la care se revendicã autorul, este cã nu poate exista o regulã unicã, fixã ºiincontestabilã, în acest domeniu, care evolueazã mai degrabã sub semnul negocierii, pe care traducã-torul trebuie s-o poarte permanent între textul-sursã ºi textul-þintã, dupã o interpretare a mizelor pecare le urmãreºte mesajul respectiv. Care sînt limitele pînã la care poate fi împinsã negocierea ºi de lace punct încolo traducerea devine trãdare, se constituie în diverse rãspunsuri pe care Umberto Ecoîncearcã sã le ofere.

Cartea evolueazã în trei direcþii esenþiale. Mai întîi, ilustreazã o meditaþie de ansamblu asupra actu-lui traducerii, în planul filosofiei limbajului ºi al semioticii, pe baza ideilor ºi a conceptelor formulatede Peirce, Saussure, Roman Jakobson, Gadamer, Steiner etc. Acest aspect al dezbaterii este însoþit debogate exemplificãri de traduceri literare din Shakespeare, Dante, Melville, Joyce, Eliot, Borges,Leopardi etc. În al doilea rînd, Eco analizeazã propriile sale dificultãþi concrete, opþiunile de principiula care a trebuit sã recurgã, în calitate de traducãtor al lui Nerval ºi al lui Queneau. În al treilea rînd,romancierul Umberto Eco îºi expune activitatea minuþioasã de coordonare a traducerilor din opera sa,oferind eºantioane comentate ale versiunilor în englezã, francezã, germanã, spaniolã, portughezã etc.din Numele ttrandafirului, Pendulul llui FFoucault, IInssula ddin zziua dde iieri ºi Baudolino.

Lucrarea se constituie într-o pledoarie în favoarea comunicãrii libere ºi corecte, neîngrãdite degraniþele unei singure limbi de expresie, în concertul epocii contemporane poliglote. Versiunearomâneascã este în curs de apariþie la Editura Polirom din Iaºi.

se foloseºte numele de familie ºi apoi prenumele(de fapt Imre Barna semneazã astfel în strãinã-tate, dar la el acasã e Barna Imre). Aºadar nucumva trebuia, în loc de Ubertino da Casale, sãtraducã prin Casalei Hubertinus? Dar cum sã pro-cedeze atunci cu Berengario Tolloni ºi cu RogerBacon? Mãrturiseºte Barna cã singura soluþie afost inconsecvenþa ºi am impresia cã a lucrat cuma crezut el cã e mai bine, dupã ureche, sau þinîndseama dacã era un personaj istoric, deja probabilcunoscut de cititor, sau unul fictiv: “Va sã zicã:Baskerville-i Vilmos, Melki Adso, Burgosi Jorge,Bernard Gui, Berengario Tolloni…”.

Torop (1995) se lamenteazã cã în anumiteromane în care e esenþialã componenta dialectalãlocalã, traducerea lasã fatalmente în umbrã acestelement. De fapt e problema cu care s-a confrun-tat romanul meu Baudolino, care în traducere ºi-apierdut savoarea dialectalã ºi termenii din idiomulpiemontez. Nu pentru cã traducãtorii s-au sustrasde la datoria dificilã de-a gãsi echivalenþe în pro-pria lor limbã, dar o asemenea soluþie comunicã,cel mult, faptul cã personajele folosesc un limbajpopular, fãrã a specifica o epocã ºi o zonãgeograficã precisã, care însã le sînt familiare citito-rilor italieni – ba chiar ºi în cazul originalului eevident cã cititorii din Piemonte vor savura maiîncîntaþi atmosfera dialectalã, decît cititoriisicilieni. (...)

În alte cazuri, fireºte cã nu s-ar putea facemodificãri cu o la fel de mare uºurinþã. În tradu-cerea lui Gide dupã Typhon de Conrad, în capi-tolul al doilea, se spune despre un personaj cã Hedidn’t care a tinker curse, ceea ce cuvînt cu cuvîntînseamnã cã “nu-i pãsa nici cît de blestemul unuicãldãrar”, dar e o expresie idiomaticã, însemnîndcã nu-i pãsa cîtuºi de puþin. Gide traduce Il s’enfichait comme du juron d’un étameur (îi pãsa maipuþin decît de înjurãtura unui tinichigiu, care nu eo expresie din argoul francez ºi ar trebui, prinurmare, sã aibã un efect de înstrãinare). Ba maimult, în capitolul al ºaselea cineva exclamãDamn, if this ship isn’t worse than Bedlam! (ºiBedlam e o casã de nebuni), iar Gide, coerent cuproiectul sãu de anglicizare, traduce: Que le dia-ble m’emporte si l’on se croyait pas à Bedlam!

Berman (1999: 65) citeazã o obiecþie potrivitcãreia s-ar fi putut spune: il s’en fichait commed’une guigne, expresie tipicã din argoulfranþuzesc, care exprimã acelaºi concept, ºi sãînlocuiascã Bedlam cu Charenton (tot casã denebuni, dar mai cunoscutã cititorului francez), darnoteazã cã ar fi fost ciudat ca personajele dinTyphon sã se exprime ca niºte francezi.

Fireºte cã personajele englezeºti nu se potexprima ca niºte francezi, Charenton ar fi un cazde familiarizare excesivã, dar nu ºtiu în ce mãsurãs-ar simþi ca fiind prea “naþionalã” referinþa laguigne. Oricum, Ugo Mursia ºi Bruno Oddera auales Non gli importava un cavolo (“Nu-i pãsa nicicît negru sub unghie”), respectiv Non gli importa-va un fico secco (“Îl durea în cot”) – ºi am impre-sia cã cititorul italian îºi dã seama de sensulexpresiei argotice, fãrã s-o resimtã ca fiind prea“italianã”. Iar în a doua situaþie au redat prinMaledizione, se questa nave non è peggio delmanicomio di Bedlam (“Fir-ar sã fie, dacã pe navaasta nu-i mai rãu decît la casa de nebuniBedlam”), respectiv Il diavolo mi porti se questanave non è peggio di un manicomio (“Dracu’ sãmã ia dacã pe nava asta nu-i mai rãu decît la ocasã de nebuni”) – pãstrînd expresia popularã ºirealizînd, în acelaºi timp, acea uºoarã familiarizarecare dã fluenþa textului.

Printre situaþiile cele mai amuzante de fami-liarizare, voi aminti versiunea italianã a filmului

Going my way, din 1944 (în italianã: La mia via,cu Bing Crosby în rolul pãrintelui O’Malley, unpreot din New York, a cãrui origine irlandezã, trã-datã de nume, era importantã, fiindcã cel puþinpe-atunci irlandezii erau catolici prin excelenþã).Era vorba de unul dintre primele filme americaneexportate în Europa, dupã Eliberare, sincronizatîncã din Statele Unite de italo-americani cu unaccent comic inevitabil, care amintea dialoguriledintre Stan ºi Bran. Distribuitorii s-au gînditpesemne cã, ignoranþi ai realitãþilor americane,spectatorii italieni n-ar fi priceput numele strãineºi le-au dat tuturor eroilor nume italieneºti. Astfel,pãrintele O’Malley devenise Padre Bonelli ºi aºamai departe. Þin minte cã, la paisprezece ani,eram uimit, ca spectator, de faptul cã în Americatoatã lumea are nume italienesc. Dar mã miramºi de faptul cã un preot de rînd (pe care lumeadin Italia l-ar fi numit Don) era chemat Padre, caun cãlugãr. Aºadar Bonelli avea un efect de fami-liarizare, în schimb Padre de înstrãinare. (...)

Existã pierderi pe care le-am putea definiabsolute. Sînt cazurile în care e imposibil sã tra-ducem, iar dacã astfel de cazuri apar, sã zicem, încursul unui roman, traducãtorul recurge la ultimaratio, aceea de-a include o notã în josul paginii –iar nota în josul paginii e dovada înfrîngerii sale.Un exemplu de pierdere absolutã e legat denumeroasele jocuri de cuvinte.

Voi aminti un banc vechi, italienesc, care nupoate fi tradus în cele mai multe limbi strãine.Directorul unei firme descoperã cã funcþionarulRossi, de cîteva luni încoace, lipseºte în fiecare zi,între ora trei ºi patru dupã-masa. Îl cheamã pefuncþionarul Bianchi ºi îl roagã sã-l urmãreascãdiscret, ca sã vadã unde merge ºi de ce. Bianchi îlfileazã pe Rossi cîteva zile ºi apoi îºi prezintãraportul în faþa directorului: “În fiecare zi, Rossi

iese de-aici ºi cumpãrã o sticlã de ºampanie, seduce la casa lui ºi întreþine relaþii afectuoase cunevasta lui. Pe urmã vine încoace”. Directorul nu-nþelege de ce face Rossi dupã-amiazã ceea ce arputea foarte bine sã facã seara, tot la casa lui;Bianchi încearcã sã-i explice, dar nu reuºeºte decîtsã-ºi repete fãrã modificãri darea de seamã,insistînd doar pe acel “lui”. La sfîrºit, vãzînd cãnicicum nu reuºeºte sã clarifice povestea, îi zice:“Iertaþi-mã, îmi daþi voie sã vã tutuiesc?”.

Povestioara e valabilã în italianã, unde suapoate sã însemne fie “a lui” (a lui Rossi), fie “adumneavoastrã” (a directorului). Doar trecînd latu poate Bianchi sã clarifice încurcãtura. E imposi-bil de tradus în francezã, englezã ºi germanã,unde avem la dispoziþie perechile sa / votre, his /your, seine / ihre. Nu ai efectiv cum sã te des-curci, mai bine te dai bãtut – sau, dacã poantarespectivã e destinatã sã caracterizeze pe cinevacare iubeºte jocurile de cuvinte, în cadrul unuiroman, încerci sã reconstruieºti, adicã sã cauþi unbanc echivalent (dar despre asta vom vorbi maitîrziu).

Din fericire, asemenea cazuri nu sînt foartefrecvente. În cea mai mare parte a situaþiilor,intervin probleme de pierdere întotdeaunaparþialã.

Traducere ºi prezentare de Lasszlo AAlexandru

1122




1133




Cei goi pe dinãuntru

Un ppenny ppentru SSperietoare

I

Noi suntem indiviziUmpluþi, – cãci suntem vizi.Ni-i tigva plinãCu paie. Ni-i uºoarã, când se-nclinã.Suntem livizi ªi glasuri surdeAvem. – Când ºuºotim, cuvântulNi-i cum cel ce, prin beldii,-l spune vântul,Sau ca al paºilor de ºoareci, câþi, În beciul nostru,-ncep sã zburdePe cioburi, veseli ºi urâþi.

Duh fãrã formã, umbrã ºtearsã, forþãParalizatã, gest fãrã miºcare;

Cei ce-au intrat, cu ochi avizi,Prin hãul porþiiCernite,-a celeilalte Împãrãþii: a morþii,Îºi amintesc (de-ºi amintesc) de noi nu ca de niºteDamnate suflete, ci ca de niºteBieþi indiviziUmpluþi, – cãci vizi.

II

Ochi evitaþi de minePânã ºi-n vise, – în împãrãþiaVisului morþii nu apar. Acolo, – raze ochii par,Chiar sunt, de soare pe-aºchii de coloanã,Acolo-i pomul cu coroanã-nBalans, iar glasurile,-n cântDe gingaº vânt,Aparte,Îs mai distante ºi solemneDecât o stea pãlind departe.

Lãsaþi-mã sã nu ating împãrãþiaVisului morþii, – sã mã portÎn travestiul ãsta: în strai de ºobolanªi-n piei de cioarã, ca, în lan,O sperietoare, cu elanCând bate vântul, – nu-n costumPostum –

La întâlnirea ultimã,-n împãrãþiaCrepusculului unui soare mort.

III

Acesta e þinutul mort,Þinutul cactusului mort, RegiuneaFeþelor de piatrã, – din mâna celui mortPrimind, Pietrificate, rugãciuneaSau licãrul de stea pãlind.

Aºa o fi-n cealaltãÎmpãrãþie-a morþii,Trezindu-te de unul singurLa ora când noi ceilalþi, laolaltã,Cu buze-n tremur tandru,-am sãruta, a rugã,Sfãrmata lespede sub care ne zac morþii.

IV

Nu-s ochii,-aici,Ochii nu sunt aiciÎn valea muribundei astre,Sfãrmata falcã a pierdutei noastreÎmpãrãþii. – E, ea, aici.

În acest loc de întâlnire, ultim,Orbecãim, în lung, în lat,Ne temem de cuvinte,-orbecãindPe þãrmul fluviului umflat.

Fãrã luminã, dacã ochii, opþiiCulcaþi, nu reapar de sub linþoliu,

Ca steaua fãrã doliuMãceºul multifoliuAl împãrãþiei crepusculului nopþii,Speranþã-i numai întruCei goi pe dinãuntru.

V

În jurul perei facem horaA celei cu ghimpi cu ghimpi cu ghimpiCinci dimineaþa este oraHorei în jurul perelor cu ghimpi.

Între idealªi deaieveÎntre gest ªi faptãCade Umbra

A Ta este Împãrãþia

Între concepþieªi creaþieÎntre emoþieªi ripostãCade Umbra

Lungã îndelungã viaþa este

Între dorinþãªi-ntre spasmÎntre potenþãªi-ntre existenþãÎntre esenþãªi-ntre descedenþãCade Umbra

A Ta este Împãrãþia

Este a Taªi viaþa esteEste a

Aºa vine sfârºitul lumiiAºa vine sfârºitul lumiiAºa vine sfârºitul lumiiNu c-un vuiet mare ci c-un scâncet.

120 de ani de la naºtere

T. S. Eliot(26 septembrie 1888 - 4 ianuarie 1965)În transpunerea Adrianei-Carmen Racoviþãºi a lui ªerban Foarþã

Pila Rossi Mapa descoperirilor

Days using Titanium: 1

Azi mi-a instalat nucu.yahoo.com un programantivirus beton. Cel puþin aºa lasã el sã se înþeleagã.Se numeºte Titanium, deci obligatoriu te duce cugândul la barosan, baban ºi bãdãran cât trebuieunui titan barbar ºi puternic ca sã te apere de oriceduºman fioros. Toatã bolboroseala asta rimatã a luinucu.yahoo.com e preluatã dupã reclama de penistorfamily, amicul lui nedespãrþit. E limpedepentru oricine: Nucu e un nuc singuratic iar Nistore un familist care face caz de statutul sãu socialdobândit cu zece ani în urmã. Cât de lapidar ºidirect se prezintã toate pe net!

Am zãcut în semiagonie zile în ºir. Parcã eramîntins sub o plapumã ca toþi bolnavii ºi auzeamzgomote dintr-o altã lume. Sau aºa era pânã auapãrut viruºii. În acest timp nucu.yahoo.com aschimbat multe mesaje cu tot felul de indivizidubioºi, dar pânã la urmã tot cu nistorfamily aavut noroc. Prietenul la nevoie se cunoaºte. Ãsta daprieten. I l-a adus pe Pandalino de îndatã ce a pututsã facã rost de el. Piratat, fireºte, cã de unde bani laprofesoraºul meu ros în coate. Când YahooMessenger nu mai mergea ºi pe e-mail tot se bloca(viruºi virili viguroºi, domle! vai ce aliteraþieformidabilã am comis!), au vorbit la telefon.Ventilatorul îmi zbârnâia la ureche, dar am înþelesesenþa. Cicã erau în cãutare de soluþii sã mãreaducã la viaþa normalã. ªi iatã, azi e prima zi deutilizare graþie lui Titanium Pandalino. Funcþionez,deci exist. Mulþumesc, nucu.yahoo.com.


Copil de la þarã cu dotare intelectualã, Nucu almeu frecventeazã site-uri pentru intelectuali cawww.academiaderas.ro, www.iubitavirtuala.com,www.filmulete.haioase.ro, www.fun.sexyme.ro,www.zbenga.ro, www.pornoriver.net. Deºi i-a spusnistorfamily sã nu mai navigheze pe site-urideocheate, cã de acolo vin viruºii, Nucu s-a pornit,chiar de a doua zi cu Panda la pândã, sã-ºi cauteperechea prin mulþimea fetelor zâmbitoare ºiprovocator dezbrãcate de pe net. Mai alunecã ºi pefilmuleþe cu picanterii sexiste numite rebarbativ„porno”. Dreptul lui, spaima mea, adicã spam-ulmeu. Pe unde cãlãtoreºte el sunt cei mai mulþiviruºi. Apropo de „porno”. Ce cuvânt jegos aunãscocit oamenii pentru a defini diferitele poziþii deacuplare! Virusa-le-aº la toþi ipocriþii ãºtiacalculatoarele! Ei vorbesc? Ei fac pe sfinþii?Saliveazã cu toþii dupã scene de acuplare, dar seferesc s-o recunoascã. Nucu este unul din refulaþiipe care nu-i condamn pentru asta. El îºi cautãjumãtatea ºi eu nu mã pot pune împotriva fericiriilui.

La câte dialoguri interminabile pe Messenger n-am asistat! Nucu e atent întotdeauna sã facãimpresie bunã. Scrie cu majusculã unde trebuie,pune cratimã unde trebuie, e scrupulos la fiecarevirgulã, ce mai tura-vura, ca un adevãrat profesorexigent ce este. Zãpãcitele scriu legat, dezlegat,mãnâncã litere, apeleazã la emoticons cum le vinela mânã, cum le apucã emoþia eroticã în clipaaceea. El nu, rãmâne constant, egal cu sine. Pecâteva analfabete jenante le-a refuzat pe bunã

dreptate. Prostãnacul! ºi ce forme apetisante aveau!Le-a scos urgent din baza de date. Nu erau derangul lui. Uneori mi-e milã de el, cã e bãiat bun.Scrie poezii, merge la bisericã, face vizite pe lamãnãstiri de sãrbãtori ºi chiar mai des, þine post, ecurat la suflet, dar n-are noroc. N-a avut noroc lagagici ºi pace. Pãrinþii, surorile, nistorfamily, toþi ceidin jurul lui sunt îngrijoraþi din cauza lui. S-au puscu gura pe el sã se însoare cât mai repede cãrãmâne flãcãu uscat ºi rãblãgit, fãrã rost în viaþã. Vãîntrebaþi de unde ºtiu toate astea? Foarte simplu.Sunt un procesor încã valid, de putere medie, înstare sã rãspund cerinþelor unor utilizatori cupretenþii medii. Aurea mediocritas! Cu moderaþiimã împac cel mai bine. Da, Nucu e un moderat,modest ºi mediocru iar eu sunt un Pentium DualCore E2140 numai bun pentru el. Adicã totmediocru. Pentium Dual Core înseamnã întraducere liberã cã în Pieptul Dual (utilizator +program) o singurã Cuore (inimã) bate. Eu ºi Nucuformãm un tot. Inima memoriei lui e la mine,simþirea mea la el.


Azi a pus punct dialogului cu extazfunny.com.Auzi la ea! Hai extaz vesel la mine! Extaz hazos,pericol monstruos. E una care fluierã vesel întimpul actului sexual? Mai ºtii? Câte nebune nu seexpun în faþa camerei în astfel de momente?

Toate cunoºtinþele s-au grãbit sã-i prezinte câte ofatã decentã, sã-l ajute pe bietul fecior trecut, da’ deva fi vreuna cu lipici. Þi-ai gãsit! Lipici aveau ele,nu-i vorbã, dar utilizatorul meu nimic. Nu seprindea nimic de el. Nici nu se aprindea inima înel. Am aflat cã Nina nu era destul de tânãrã, Floricaavea un defect în articularea fricativelor, Marazâmbea adesea trist inducându-i energie negativã,Sânziana cãlca puþin cam ºleampãt. Pe celelalte nicinu le mai amintesc. În orice caz, multe la numãr.Ce, de fete decente avea el nevoie?

Cu aproximativ un an în urmã, dupã cum reiesedin corespundenþa cu nistorfamily, dar mai clar ºidintr-un mesaj mai recent trimis de acesta careproº, când i-a prezentat familistul convins oblondã bine fãcutã, cu sâni masivi ºi privirepãtrunzãtoare, bunã gospodinã, cu casã la þarã înlocalitatea Livada, doldora de proprietãþi, ºi dupãtoate aparenþele doritoare ºi de dragoste fierbinte,Nucu a refuzat-o ca de obicei, motivând ofuscat cãa avut el altele „mult mai frumoase”. Le-a avutalãturi la un spectacol sau faþã în faþã la cofetãrie,stând la masã, asta voia sã spunã el, nu cã s-aculcat cu ele. Lena, cã aºa o chema, l-a strãpuns cuuna din privirile ei insistente care l-au atins pânã înmãruntaiele nehotãrârii sale, fãcându-l sã tresarã casãgetat de fulgerul destinului. Nu s-a ales nimic nicidin lipitura încercatã cu Lena. Întreprinzãtoare,negustoreasã pe la târguri, dar scuturatã ºi cupreocupãri mondene, femeie energicã ºi cupricepere la fãcut bani, Lena s-a resemnatîntorcându-se la treburile ei.


Rãscolesc de zor cu lanterna vârâtã pe fereastravirtualã care dã în pivniþa lui Pandalino nucsinguratic uitat în câmpie, pivniþã plinã de dateacoperite cu praf (virtual ºi el).

Iatã peste ce dau (Invite to Yahoo! Conferenceconþinând 720kb; la pupitru: nistorfamily,valitrifoi.fr, nucuyahoo.com):

Conferinþã despre nucul singuratic, îmi permitsã glumesc, deoarece Nucu, participant pasiv ladialog, s-a lãsat totuºi târât în discuþie fãcând hazde necaz.

nistorfamily: ascultã vali umblu eu cu nucu prinoraº toatã dimineaþa ca sã facem rost desponsorizãri pentru publicarea volumului lui depoezii pe la avocaþi, directori, patroni, cã ãºtia aubani de aruncat. Nucu zice sã dãm ºi pe lapoliclinicã. Eu am zis cã medicii nu au bani. el nu,sã mergem. o þinea întruna ca un apucat

valitrifoi.fr: ati ajuns sa cersiti de la medici? nusunteti normali. (Vali scrie fãrã diacritice, Nistor cade obicei neglijent.)

nistorfamily: stai sã vezi. Nucu avea intenþiimult mai perverse. De unde era sã ºtiu ceurmãreºte

nucuyahoo.com: Nu-i adevãrat, Vali. Am ajunsacolo absolut întâmplãtor.

nistorfamily: Aºa s-ar spune, dar faptele tecontrazic.

valitrifoi.fr: Lasa-l sa povesteasca. Nu te maibaga!

nistorfamily: când ne apropiem de policlinicã,Nucu se face cã-ºi aduce aminte de ceva, de fapt decineva. Regizor mare Nucu! se opreºte el în loc ºizice. Aaaaaaaaaa! Aici lucreazã doctoriþa SmarandaGeorgescu. Sã vezi ce femeie e asta! o gagicã miºtoca ea n-am mai vãzut! De asta chiar cã-mi place.Nu se mai oprea din exclamaþii admirative la adresaei. scrie poezii, merge la concerte, zicea, e fainã ºirafinatã. cu asta chiar cã mã însor.

valitrifoi.fr: afiºeazã primul emoticons: oscãfârlie curioasã nevoie mare.

nistorfamily: Ajungem noi pe scãrile policliniciirapid sã nu scap din mânã decizia lui nucu de a seînsura. eram ºi eu bucuros sã-l vãd în sfârºit peNucu însurat cu oricine. Voi spune cã enemaipomenitã, extraordinarã când am s-o vãdchiar de-ar arãta ca o buhã, îmi ziceam în gând.Urcam câte douã scãri în sus trãgându-l dupã minepe viitorul mire nu cumva sã-l scap sau sã-ºi

1144




Adrian Þion

www.iubitavirtuala.comproza

Adrian Þion foto: Stefan Socaciu

1155




schimbe la etajul întâi decizia. Sã-l fi vãzut pe nucuce hotãrât urca spre fericirea care-l aºtepta la etajul3. Îl ºi vedeam la primãrie în costum de mire. Darstai sã vezi. Ne întâlnim pe scãri cu mediculPlopiºteanu, ºeful laboratorului. Îl cunoºti, nu?

valitrifoi.fr: cum sa nu (tot fãrã diacritice)nistorfamily: Ne opreºte mirat Plopiºteanu:

unde alergaþi aºa, mãi bãieþi? Sã-l însor pe Nucu,spun gâfâind din greu ºi extrem de bucuros. Cucine? face Plopiºteanu surprins. Cu SmarandaGeorgescu de la ORL repetã Nucu privindu-l înochi, simþind cã ceva nu pare a fi în ordine. Cumsã te cãsãtoreºti cu Smaranda!? sare Plopiºteanusperiat. Voi aþi cãpiat? Smaranda e cãsãtoritã ºi aredoi copii. Atunci nu mã mai însor, a rãsuflat uºuratNucu, fãcând pe miratul.

valitrifoi: afiºeazã trei emoticons cu figurine carese tãvãlesc pe jos de râs.

nistorfamily: Am rãmas ºi eu paf. (Alte tãvãliripe jos de râs.)

nucuyahoo.com: Râdeþi ca proºtii. Nu ºtiam cãe cãsãtoritã. Asta e. Nu vãd de ce faceþi atâtatãrãboi.

No comment.


M-am obiºnuit cu Pandalino. Îl las sãîndepãrteze viermiºorii de pe frunzele electronicede bambus ce le are în faþã înainte sã înceapãmasticaþia zilnicã, precipitatã. Când se instaleazã pebara de jos parcã îi zâmbeºte utilizatorului. ªi el totun Pandalino, aºa încât am început sã-i confund.Pandalino antivirus – Pandalino utilizator. De faptamândoi luptã împotriva viruºilor. Identificarea nue câtuºi de puþin întâmplãtoare. Azi m-au utilizatmai mulþi. Doi colegi ºi o colegã. Nu mai are rostsã le transcriu adresele. ªi-au verificat fiecaremesajele, dupã care m-au lãsat în stand-by mai multde o orã. Au bãut, au glumit, au conversat. Cândera cât pe ce sã facã haz de viaþa lui de holtei,vigilentul Nucu le-a pus pe masã niºte scrisoricomandate cu mult timp în urmã de pe o paginãdin www.iubitavirtuala.com. Toate erau semnateAny, aºa cã musafirii s-au convins imediat cãsinguraticul lor coleg are pe cineva. Pe Any. Numaimie îmi venea sã râd de toatã ºmecheria. Mãi sãfie, cum s-a scos Pandalino al meu! Îi merge minteaîn pãstrarea aparenþelor


Viaþa acestui om care mã foloseºte ca însoþitortracasat de licuricii lui mi se pare tot mai mult oenigmã bizarã. O enigmã pe care eu n-am s-o potdezlega oricât m-aº strãdui. Se dovedeºte a fi unspirit religios, cu înclinaþii spre mister, ocultism,paranormal, spiritism, astrologie, magie ºi altevrãjeli cu mult înainte de a începe sã meargã pe lavrãjitoare pentru a afla ce-i pregãteºte destinul.Cãlca de mult ºi pe site-uri cu asemenea subiecte,dar mai nou observ cã se adânceºte tot maiinsistent în problematica asta. Vin sãrbãtorile dePaºti ºi vrea sã profite de vacanþa primitã de laºcoalã pentru a merge la mãnãstire. L-a contactatpe cãlugãrul nicodim.ro de la Prislop ºi va plecanumaidecât acolo. Adicã mâine. Înseamnã cã valipsi câteva zile pentru cã ºi-a fãcut rezervare. Sevede cã e vreo cunoºtinþã mai veche de-a lui,deoarece nicodim.ro i-a propus sã vinã pregãtitpentru rugãciuni, confesional, adevãratã primeniresufleteascã ºi sã petreacã noaptea Învierii împreunã.I-a spus cã va oficia ritualul spãlãrii pe picioare ºi seva simþi ca un nou nãscut. Dumnezeu sã-i ajute!Înainte de a adormi ca un prunc, a trimis la toatecunºtinþele felicitãri de Paºti de pe www.felicitãri.ro.


Au trecut de fapt patru zile de când n-am maifost pus în funcþiune. E a treia zi de Paºti ºi aºaptea de când Pandalino îmi poartã de grijã.Pandalino numãrul doi, Nucul steril, s-a întors de laPrislop cu un nou elan duhovnicesc ºi cu oprofundã durere în ºale. La schit n-au încãlzirecentralã ºi i-a fost frig în chilia rezervatã. În schimbtoate mesajele adresate celor din baza de datevorbesc despre transfigurarea din sufletul sãu. ªi-apostat ºi fotografiile fãcute acolo, printre care ºi celeîn care nicodim.ro îi spalã picioarele. Purificat ºimai uºurat trupeºte, îi vine sã zburde prinprimãvara înfloritã. Se întoarce la ºcoalã cu un nouavânt, cu bateriile încãrcate (cum sunã oferteleturistice din pensiuni). De n-ar fi durerea din spate,ar zbura, nu alta! Dar ea îl þine legat de tastaturã ºimonitor.


Se învârte în cercul ãsta vicios de câteva zile.Îmi dau seama cã e în aceeaºi stare în care m-aabandonat în urmã cu 96 de ore. De atunci n-a maiavut mãcar curiozitatea sã-ºi verifice mesajele.Apatie, început de artritã, se leagã pe la ºale cu ocingãtoare specialã cumpãratã din târg de Lena.Oare ce mai face Lena? Îl întreabã pe Nistor aºaîntr-o doarã într-un mesaj. Doar el i-a prezentat-o peLena. Parcã privirea ei penetrantã îl mai urmãreºteîncã, deºi asta a fost demult, foarte demult. Este oîntrebare pe care o scrie inconºtient, ca unautomatism venit din afara lui. ªi Nistor îirãspunde cã nu mai ºtie nimic de ea.

De 96 de ore boleºte întruna fãrã sã deschidãun ochi spre lume. Abandon total, letargiesusceptibilã de a-l transforma în victimã.


Beznã totalã. Cu toate cã e numai a noua zi deutilizare Titanium, sunt încã 192 de ore de beznãtotalã. Niciun indiciu despre unde s-ar fi putut aflautilizatorul meu în acest timp. 192 de ore lipsã laapelul nominal. Pot presupune una sau alta, dar nuam dreptul sã mã pronunþ. Eu pot lãsa doar datelesã lumineze cât de cât ceva, dar ele lipsesc, aºa cãîn aceastã privinþã sunt redus la tãcere. O tãceresuspectã din partea lui Nucu, pot sã adaugdezamãgit (dacã mã menþin obiectiv) ºi cãtrãnit rãu(dacã empatizez cu eroul meu virusat de o lumebolnavã). Mister ºi îngrijorare din partea mea. Mi-arpãrea rãu sã fie târât într-o legãturã cu un altbãrbat.


Reveniri. La normal sau la alte cãutãri derizorii?Poate cã în spatele tãcerii de 192 de ore nu seascunde nimic rãu. Reverii pewww.iubitavirtuala.com. Com – adicã ai comandatexemplarul ºi aºtepþi ca el sã aparã în fapt de searã.Sã sune la uºã. Com, adicã vino, te aºtept de mult!Aiurea! Amãgiri de doi bani, promisiuni, comenzipentru noi scrisori pe suport de hârtie. Promisiuneconcretã, pipãibilã, pãstrabilã în albumul cuamintiri. Lui Nucu ãsta, nuc sãlciu, numai viaþaalungatã din prezent îi este pe plac. E un virusîmpotriva Prezentului. În viitor e sublim, în trecutminunat. Prezentul crud îl omoarã. Acum înþelegmai mult. Brutala confruntare cu clipa e boala lui.


Aceeaºi mocirlire cu www.iubitavirtuala.com,plus cãutarea unor scenete pentru serbarea desfârºit de an cu elevii. ªi-a imprimat una cuCaragiale într-un muzeu, un ghiveci cu secvenþe dinschiþele lui. Va ieºi ceva?

Câte un junghi în ºale îl determinã sã cautevindecare rapidã ºi miraculoasã la vreun medicbioenergetician. Se încinge peste mijloc culegãtoarea cumpãratã de la Lena din târg. Segândeºte din nou la ea. Era o posibilitate... Darbrusc acceseazã tot alte adrese. Sunt câteva care-ºioferã, deschis, serviciile. Mult prea departe însã degarsoniera lui.


În prim plan tot www.iubitavirtuala.com. Ora12 a sosit, omul negru n-a venit! Vine însã leaculmiraculos. Încet, pe Internet. Nucu se lasã în plutirelinã spre iubita opalinã. Dar înainte de a ajunge laea, trebuie sã-ºi dreagã spatele, nu-i aºa? Dacã frazalui din mesaje e încheiatã la toþi nasturii, virgulelesunt virgule, cratimele – cratime ºi majusculele –majuscule, aºa ºi verticalitatea lui trebuie sã fie...verticalã. Nu poate sã se facã de râs mergândgârbov de spate, ridicându-se de pe scaun ca unmoº, când va da ochii cu hãrãzita fãpturã. Tasteazãcu adâncã durere de ºale tot felul de adrese undesperã sã gãseascã leacul dorit. Norocul îi surâde.Scrie la www.vindecaremiraculoasã.vino. E la 24 dekilometri de garsoniera lui. Vine, promite imediat!Mâine va fi acolo. E fericit. Localitatea Livada e la24 de kilometri. Dar nu acolo trebuia sã meargã sãvadã casa Lenei?


Au trecut 965 de ore de la ultima utilizareînregistratã în ziua a douãsprezecea de Pandalinocel cu îndepãrtarea viruºilor din Pentium Dual CoreE 2140, din mãruntaiele mele. Nucu mã pune înfuncþiune în a treisprezecea zi de antivirusTitanium ºi printre multele mesaje nedeschise e ºiunul de la nistorfamily. El sunã aºa:

nistorfamily: Ce mai faci, floare ofilitã? Tot temai supãrã ºalele?

ºi un rãspuns:nucuyahoo.com: Sã vezi ºi sã nu crezi. Zilele

trecute m-am dus în Livada sã mã vindec de durerede ºale pe cale naturistã ºi peste cine dau la adresascrisã pe net? Peste Lena. Lena pe care mi-aiprezentat-o tu acum un an. N-am vãzut-o de atunci.Am gãsit-o bine, tot nemãritatã, dar s-a lãsat denegustorie. Nu mai merge prin târguri sã-ºi vândãprodusele. Zice cã ºi-a descoperit un dar divin. Sãnu râzi! Are bioenergie ºi vindecã pe bandã rulantã.E vestitã în zonã ºi oamenii sunt mulþumiþi detratament. S-a bucurat mult când i-am deschis uºa.Acum îmi face mie tratament ºi mã simt mai binedoar dupã primele 4 ºedinþe. Mi-a propus sã rãmânla ea ºi s-o ajut sã-ºi încropeascã un cabinet. Are ocasã, palat, nu altceva! Am cedat în cele din urmã,aºa cã am venit sã-mi iau calculatorul ºi am dat demesajul tãu. Într-o sãptãmânã îmi mut mobila dingarsonierã la ea. Are douã camere nemobilate,parcã m-a aºteptat anume pe mine. Pandalino dinbara de jos semnalizeazã prietenos: misiuneîndeplinitã.

“Nimeni nu deþine monopolul adevãrului. Nicichiar eu. ªi ãsta-i un gînd tulburãtor care nu îmi

dã pace…”Sebastian Barry, 2008

Aniversãrile îndeamnã la aduceri aminte,priviri retrospective, analizã, scenarii, re-configurãri. Premiul Booker aniverseazã 40

de ani de existenþã în 2008. Man Booker Prize,premiul care a schimbat destine ºi a dat un noucurs vieþii multora dintre cei pe care Fortuna i-aales ca cei mai buni dintre cei buni. Premiul esteuna dintre cele mai importante distincþii din lumeatribuite literaturii de expresie englezã (‘theEnglish speaking world’), romanului în speþã,romanului scris de “orice cetãþean dinCommonwealth ºi din Republica Irlanda”, dupãcum stã scris în chiar regulamentul de desfãºurarea concursului. Selecþia rãsplãteºte cea mai bunã(‘the very best’) carte a anului ºi nu oricum, cãci,dincolo de suma considerabilã, se ajunge lagarantarea recunoaºterii internaþionale prinpolitica editorialã ºi prin asigurarea traduceriiromanelor în cauzã, pentru a asigura receptareainternaþionalã, dincolo de barierele culturalestrãjuite de limba englezã. În acest context,creºterea rapidã a vînzãrilor este un efect, oconsecinþã ºi nu un scop.

La ce bun, oare, acest efort colectiv careporneºte de la regulament ºi înscriere, organizare,susþinãtori financiari ºi se terminã cu alegereaatentã a membrilor comitetului de jurizare dintrecei mai cunoscuþi critici, istorici ºi teoreticieni li-terari, universitari, studenþi, moderatori de emi-siuni culturale, directori de case de editurã pre-cum ºi cititori obiºnuiþi, Cititorul fãrã de carelumea imaginatã în roman nu ar deveni valoareadãugatã? Dincolo de împlinirea personalã a celuipremiat regãsim, fãrã îndoialã, un drum parcursde literatura de expresie englezã spre ceea ce sere-cunoaºte a fi istoria literaturii, o istorie scrisãsimultan cu ‘facerea’ ei (‘history of literature-in-progress’) ºi care se citeºte, se studiazã, se ana-lizeazã, în timp ce se scrie. Fiecare scriitor vine“din filmul sãu”, cu lumea ºi personajele sale, cuisprãvi, evenimente ºi fapte obiºnuite sau uimi-toare.

În aceastã inspiratã construcþie culturalã,Irlanda îºi scrie propriul scenariu de mai mulþiani. Un scenariu care configureazã liniile de forþãale unei istorii literare, instalatã în tradiþie ºi anco-ratã în modernitate. Poate nu întîmplãtor ºi, înfoarte multe feluri, semnificativ, PresaUniversitarã din Cambridge a publicat în anul2006, în douã volume ºi aproape o mie de pagini,prima istorie completã a literaturii irlandeze, pu-blicatã vreodatã, sub coordonarea a doi cunoscuþiuniversitari Margaret Kelleher de la NUI (NationalUniversity of Ireland) ºi Philip O’Leary de laBoston College. În rîndurile care prefaþeazãIstoria, editorii afirmã: “E dificil, totuºi, dacã nu

chiar imposibil, sã gîndeºti clar ºi creator, ba chiarde pe poziþii de autoritate, asupra uneia sau alteiadintre probleme, mari sau mici, fãrã a lua în con-siderare contextul specific irlandez la care sãraportezi interpretarea operelor literare, conside-rate mult prea adesea drept vlãstare ciudate carese extrag din tradiþia englezã”. ªi, în acest contextspecific, editorii traseazã drumul parcurs de liter-atura irlandezã în o mie ºi ceva de ani (subl.ns.)”

Poate nu întîmplãtor ºi, în foarte multe feluri,semnificativ, primul premiu Booker l-a primitIrlanda în anul 1969 pentru romanul luiP.H.Newby, “Something to Answer For”. Nuîntîmplãtor, ultimul premiu Booker din 2007 l-aprimit tot Irlanda pentru romanul “TheGathering” al scriitoarei Anne Enright. În 2005,deja consacratului John Banville i se acordã premi-ul pentru romanul ”The Sea” al cãrui titlu neaminteºte cã, în anul 1978, Iris Murdoch, scri-itoarea nãscutã la Dublin, primeºte Bookerul pen-tru “The Sea, the Sea”. În 2008 alte douã romaneirlandeze au fost selectate pentru ultima fazã aconcursului Booker: “The Secret Scripture” deSebastian Barry ºi “Netherland” de Joseph O’Neil.E tot mai evident faptul cã, în peisajul literar con-temporan ºi în lumile create de romanul de expre-sie englezã, asemenea istoriei din care se extrage,romanul irlandez iese la luminã prin calitateapovestirii, ancoratã într-un imaginar versatil,rememoratã de minþi hoinare ºi transmisã de vocice travereazã cu ‘seninãtate gravã’ (ºi, prinurmare, cu abilã uºurinþã) vremuri ºi situaþii. ªi,dacã s-ar putea sã definim ‘irlandismul’ literaturii

irlandeze, adicã ceea ce face din romanul recentun roman irlandez, fãrã a-l desprinde din reþeauainvizibilã a europenitãþii sale, am spune cã speci-ficitatea identitarã este acel teritoriu, devenitfamiliar multor scriitori irlandezi contemporani,care uneºte ficþiunea ºi memoria, care ilumineazãbiograficul ºi istoria personalã, prin istorisiri ce seintersecteazã ºi care dezvãluie natura ºi mecanis-mele memoriei, dar ºi natura ºi mecanismele scrii-turii. O tradiþie ce coboarã de la Joyce ºi treceprin romanul francez al lui Samuel Beckett:

“Adevãrata lipsã de credibilitate ce marcheazãtot ceea ce se scrie”, afirma Sebastian Barry într-un interviu din The Observer, în aprilie 2008,”este ceea ce mã fascineazã cu adevãrat[…]. Chiarcel ce scrie cu multã pasiune, cu multã acurateþepoate sã greºeascã. Nu de alta, dar istoria, trecu-tul este un mod de a te intoxica cu fapte […], aºaîncît încerc sã îmi salvez personajele din mînarece a istoriei, din tãcerea care înconjoarã perioa-dele tulburi ale istoriei noastre…dînd viaþã micilordrame familiale, amintirilor, despãrþirilor, cer-turilor, reîntîlnirilor ”. “Este unica modalitate”,continuã Barry, “prin care memoria ºi faþetele eipoate sã ne salveze de trecut, ajutîndu-ne sã ni-lre-imaginãm” (subl.ns.).

De aceea, formele biograficului, prin încãrcãtu-ra pe care o poartã ca valoare de document, nusubmineazã ci potenþeazã povestea comunitãþii ºia individului în comunitate. “Istoria, dupã cîtevãd eu”, afirma Sebastian Barry în acelaºi inter-viu, ”nu este o înºiruire de evenimente întîmplate,ci, o fabuloasã înºiruire de presupuneri ºi con-statãri, de ºarade ºi fragmente de povestiri pier-dute, de întrebãri nepuse care þin piept asaltuluiadevãrului sec. Cît poþi crede din toate astea?Nimeni nu are monopol pe adevãr…”(subl.ns.).

Iar cît de semnificativ este pentru cititorulcontemporan mesajul lui Sebastian Barry ca ºi celal lui John Banville sau Anne Enright ºi, nu în

1166




Sanda Berce

Feþele biograficului Faþetele memoriei în Irlanda romanului recent(Premiul Booker ºi literatura irlandezã)

Sebastian Barry

John Banville

Repere culturale irlandeze

În 1969, când editura “Univers” publica primatraducere a unui roman de William Trevor,Colegi de odinioarã (The Old Boys), m-am

lãsat prins în implementarea unei idei nefericite aunuia dintre redactorii revistei Steaua, anumeaceea de a lansa o serie de recenzii de cãrþistrãine din care sã reiasã inutilitatea respectivelortraduceri, care, conform gândirii nebuloase aliteratului respectiv, ar fi consumat o bunã partedin spaþiul editorial cuvenit de drept literaturiiromâne. Ne aflam, o reamintesc, într-o perioadãde relativã destindere ºi deschidere spre Occident,când numãrul transpunerilor din literaturilevestice sporea exponenþial, dar ºi romanulromânesc prinsese aripi (1968 fusese considerat“anul romanului”). Fapt este cã am scris ocronichetã rece despre Colegi de odinioarã. Ideenu aveam pe atunci cã romancierul pe care îlminimalizam cu iresponsabilã nonºalanþã avea sãdevinã (dupã moartea lui John McGahern)patriarhul prozei irlandeze; cu atât mai puþinºtiam cã eu însumi aveam sã-i traduc douã cãrþide mare subtilitate ideaticã ºi stilisticã, dovezi aleunei pãtrunzãtoare înþelegeri a sufletuluiomenesc, Felicia’s Journey (Cãlãtoria Feliciei) ºiThe Silence in the Garden (tãcerea din grãdinã),ultima fiind planificatã sã aparã anul acesta laeditura “Leda”.

Nãscut William Trevor Cox în 1928, în locali-tatea Mitchelstown din Comitatul Cork, WilliamTrevor a trecut în mai anul acesta de cea de aoptzecea aniversare. A studiat istoria la TrinityCollege, dupã care s-a dedicat primei sale pasiuniartistice, sculptura. La un an dupã cãsãtoria cu ocolegã de studenþie, a renunþat la sculpturã, deºilucrãrile sale – în special în domeniul decorãriibisericilor – erau deja cunoscute în tot Dublin-ul.În 1960 a pãrãsit Irlanda, stabilindu-se la Londra,unde a lucrat la o agenþie de publicitate ºi înparalel a început sã contribuie cu prozã scurtã lareviste ca Transatlantic Review ºi LondonMagazine. Primul sãu mare succes ca prozator afost tocmai Colegi de odinioarã, povestea a optbãrbaþi, toþi trecuþi de optzeci de ani, care îºideapãnã amintirile în timpul unei reuniuni cole-giale la fostul lor liceu. Romanul a câºtigatHawthorden Prize în 1964. Încetul cu încetul,Trevor ºi-a consolidat o poziþie de romancier defrunte prin cele paisprezece romane publicate,scriind mai ales despre oameni obiºnuiþi prinºi încapcana conjuncturilor ºi afirmând la un momentdat: “toatã proza mea este despre non-comunicare– un lucru concomitent foarte trist ºi foartecomic.” O definiþie care i s-ar potrivi ca o mãnuºãlui Samuel Beckett, dar sã nu comitem greºealade a crede cã William Trevor ar avea multe trãsã-turi comune cu mult mai ilustrul sãu compatriot.Pentru mulþi comentatori ai scenei literare irlan-deze, William Trevor este în primul rând unmaestru al genului scurt. A publicat nenumãratevolume de schiþe ºi nuvele [cea mai recentã fiindintitulatã Bodily Secrets (Tainele corpului, 2007)],multe dintre piesele sale scurte fiind reluate învolume antologice de mare rãsunet, precum TheStories of William Trevor (Penguin, 1989),Ireland: Selected Stories ºi Outside Ireland:Selected Stories (ambele la Penguin UK, 1995).Dintre culegerile apãrute dupã volumele antolo-gice, se cuvin amintite After Rain (Dupã ploaie,1996), The Hill Bachelors (Burlacii din deal,2000), câºtigãtoare a The Irish Times Literature

Prize for Fiction în anul 2001, A Bit on the Side(Puþin într-o parte, 2004), The Dressmaker’sChild (Odrasla croitoresei, 2005) ºi Cheating atCanasta (Triºând la canastã, 2007). Mi se parebizar cã nicio editurã româneascã nu a consideratoportun sã tipãreascã un volum reprezentativ dinproza scurtã a lui William Trevor, dacã nu cumvadorim sã considerãm Reading Turgenev (Citindu-lpe Turgheniev), un microroman publicat împre-unã cu My House in Umbria (Casa mea dinUmbria) într-un singur volum, intitulat Two Lives(Douã vieþi) ºi tradus de Florin ªlapac pentruEditura “Polirom”, prozã scurtã.

William Trevor a publicat ºi eseuri cu un ca-racter autobiografic: Excursions in the Real World(Raiduri în lumea realã, 1993) sau literar: AWriter’s Ireland: Landscape in Literature (Irlandaunui scriitor: peisajul în literaturã, 1984). A editatThe Oxford Book of Irish Short Stories (1989) ºia scris scenarii pentru radio ºi televiziune. Estedeþinãtorul unor importante premii ºi distincþii –The Whitbread Award, The Irish Times LiteraturePrize, The Yorkshire Post Book of the Year etc. –dar, surprinzãtor, nu a reuºit sã-ºi adjudece niciunBooker Prize, deºi Two Lives a fost nominalizatã,iar The Story of Lucy Gault a ajuns chiar pe listascurtã în 2002, fiindu-i preferat, însã, romanul luiMartell, The Life of Pi.

Povestirile ºi nuvelele lui William Trevor aco-perã o mare plajã tematicã, de la condiþia irlan-dezului în propria sa þarã ºi în strãinãtate la pro-blemele care se bucurã de un tratament prefe-renþial ºi în romanele sale: dezamãgirea în viaþã,pierderea reperelor ºi idealurilor stabile, lipsa decredinþã a timpurilor moderne, exemplaritateaexistenþelor modeste, relaþiile de familie, impactultimpului ºi al istoriei asupra omului obiºnuit, psi-hologia vârstei a treia, religiozitate ºi agnosticism,complicaþiile ºi dezamãgirile naturii umane. Tonullor este sobru, cu accente dramatice, uneori tra-gice; William Trevor, dupã cum singurmãrturiseºte, este funciarmente un pesimist. Prinprivilegierea subiectelor banale ºi a personajelormodeste, nuvelistul William Trevor aminteºte de

1177




ultimul rînd, al regretatului John McGahern cu alsãu Memoir (2005), publicat cu cîteva luni înain-tea morþii, vom înþelege dacã acceptãm premizacã povestirea este o formã de cunoaºtere. Caformã de cunoaºtere, ea – Povestirea - construieºtesubiectul-cititor, fie prin seria de evenimente saupluralitatea jocurilor de limbaj, fie prin narareaevenimentelor în funcþie de reguli bine stabilite(cu efect de manipulare a cititorului-ascultãtoru-lui) sau prin organizarea spaþial-temporalã afaptelor ºi personajelor ce dau viaþã - locuind-temporar evenimente ºi întîmplãri. Organizareapare a fi menitã sã croiascã ºi sã menþinã echili-brul într-un noian de “fragmente temporale”- feþeºi faþete ale unor evenimente istorice, sociale, cul-turale. Cãci, orice culturã care naºte prolifice for-mule narative îºi re-construieºte la infinit viziuneafaþã de trecut prin povestirile înseºi, prin ceea cereprezintã ele ca mãrturie ºi valoare de adevãr ceestompezã rifturile “oglinzii sparte a memoriei”.Depozitarã a valorii ºi a unor competenþe socialeºi culturale acumulate în timp, povestirea seîncarcã cu semnificaþie prin autoritatea vie aprezentului, prin confruntarea cu prezentul.

Nu este întîmplãtoare evoluþia romanuluiirlandez al ultimilor ani ce îºi asumã tradiþialocalã a povestirii istorisite de “Povestitorul-rãtãci-tor” printre locuri ºi fapte (“wanderer story-teller”) pentru care geografia culturalã a Irlandeisau chiar o altã geografie este un pre-text cepoate modifica/altera experienþa spaþio-temporalãa protagonistului irlandez ºi, drept consecinþã, aredarul de a-i moderniza conºtiinþa. Spaþii fluide (locaþii, peisaje, locuri, fapte ºi oameni) se trans-formã, pe neaºteptate, în tot atîþia factori de re-setare a istoriei trecute ºi prezente în care exis-tenþa personajelor este dictatã de contextul com-plex al vieþii sociale ºi al implicãrii familiale îninteriorul unei comunitãþi, iar existenþa individu-lui ºi încercãrile sale de afirmare sunt însoþite deconfruntarea permanentã cu trecutul.Confruntare beneficã, de altfel, mãrturisitã cu totmai multã convingere (dar nicidecum distanþare-asumatã), ca modalitate de împlinire personalã,stare în care experienþa personalã se confruntã(împãcîndu-se definitiv) cu experienþa colectivã.În Irlanda contemporanã, în Irlanda romanuluirecent, individul în comunitate este individulîmpãcat cu experienþele, trãirile, eºecurile, victori-ile sale, vãzute nu în afara, ci, în interiorul comu-nitãþii, în concordanþã cu noile principii ale“respectului diferenþei, cultului libertãþii perso-nale, detensionãrii, umorului ºi sinceritãþii,exprimãrii libere”(Lipovetsky:1983, 9). De aceea,dacã e sã vorbim de o schimbare de direcþie aromanului irlandez al ultimilor zece ani, o vomface (cu precauþia necesarã în cazul apropierii deun astfel de fenomen aflat în plinã desfãºurare)gîndindu-ne la o “re-locare” sau “re-înscriere”manifestã a experienþei locale într-o hartã euro-peanã (universalã), indiferent de costurile plãtitede subiectul trãitor (în cazul de faþã scriitorul,cititorul).

Virgil Stanciu

Patriarhul prozei irlandezeWilliam Trevor la optzeci de ani

Cehov (fiind, de altfel, considerat un AntonCehov al Irlandei), dar se afirmã, totodatã, puter-nic drept un continuator al tradiþiei scenelor deviaþã minimaliste al cãrei cap de pod a fost JamesJoyce cel din Oamenii din Dublin. Atâta doar cãTrevor nu-ºi limiteazã aria de investigaþie laprovincia irlandezã (însuºi Dublin-ul putând sãaparã ca un locus provincial), ci, ca autor careprelungeºte tradiþia umanismului liberal în plinãerã postmodernistã, este preocupat de universali-ile firii omeneºti. Tonul povestirilor este reþinut ºicumpãtat, oarecum constatativ, rareori subordonatunor tehnici de sondare a psihologiei, Trevor fiindºi un maestru al understatement-ului heming-wayan, reuºind sã evoce prin cuvinte mult maimult decât ar putea descrie exact, în special efec-tul întristãtor al trecerii timpului. Lui WilliamTrevor îi plac nespus de mult vignetele ºi epifani-ile, în bunã tradiþie irlandezã, substructuri pecare, observã critica, le foloseºte ºi în romane,multe dintre acestea având aspectul unoraglutinãri de scene ºi momente, concurând larealizarea unui efect unic.

Proza de mai mare întindere – respectivromanele – ilustreazã, la scarã mare, temele ºisubiectele preferate ale scriitorului irlandez.Universului tipic al provinciei irlandeze i se con-ferã amploare ºi profunzime, precum ºi o invidia-bilã limpezime a detaliilor. Subiectele exploreazãistoria Irlandei, dar mai ales istoria relaþiilor din-tre “cealaltã insulã a lui John Bull” ºi Anglia, atensiunilor dintre catolici ºi protestanþi (W. Trevoreste protestant, deci ar putea fi bãnuit de simpatiiunioniste). Multe devin cronicile unor comunitãþiizolate ºi pe cale de dezintegrare, semãnând, într-o oarecare mãsurã (dar în mod sigur nu ºistilistic), cu cronicile ficþionale ale Sudului ameri-can realizate de Faulkner. În cartea sa InventingIreland. The Literature of the Modern Nation(1995), Declan Kiberd considerã, previzibil, cãTrevor este admirat de irlandezi în special pentrupovestirea The Ballroom of Romance, un studiual dezamãgirilor ce acompaniazã vârsta mijlocie,ºi pentru romanul Fools of Fortune (Nebuniinorocului, 1983), care se situeazã mai aproape detradiþiile prestabilite ale literaturii irlandeze, fiindo cronicã a efectului rãzboiului civil asupra unorfamilii din Comitatul Cork. Primul sãu roman, AStandard of Behaviour (Un model de comportare)a fost primit cu rãcealã de criticã. Urmãtoareletrei, The Old Boys, The Boarding House ºi TheLove Department, publicate între 1964 – 1966,sunt mai degrabã comice ºi au o caracteristicãstructuralã pe care o vom întâlni ºi în alteromane, bunãoarã în The Silence in the Garden:în loc de a se concentra asupra unui protagonist,împletesc poveºtile mai multor personaje, legateîntre ele de apartenenþa la un microgrup social(familie sau instituþie). Cele trei romane au cafundal partea de sud-vest a Londrei, nu Irlanda,dar William Trevor explicã (într-un interviu acor-dat lui John Tusa pentru BBC Radio 3) cã “ … m-am cãsãtorit în partea de sud-vest a Londrei ºide asemenea cred cã pentru a scrie fluent despreun loc nu e absolut necesar sã-l cunoºti bine.Eram fascinat de Anglia când am venit aici primaoarã. ªi acum sunt fascinat de Anglia, cred cã eþara cea mai extraordinarã ºi din acest sentimentpe care îl am scriu mult despre aceastã þarã … Cucâþiva ani în urmã, când am fost întrebat desprece oraº din lume aº dori sã fac un program deteleviziune am zis cã Londra, fireºte, aºa cã l-amfãcut despre Londra, pe care n-o cunosc preabine, dar care îmi place.” O atitudine oarecumnetipicã pentru un scriitor irlandez.

Ca ºi John McGahern, William Trevor

considerã cã din punct de vedere romanesccondiþia femeii în Irlanda (o societate exagerat depatriarhalã ºi tradiþionalistã pânã nu demult, încare predominã o moralã catolicã strictã) prezintãmai mult interes ºi oferã prilejul unor investigaþiipsihologice de potenþialã subtilitate. Aºa seexplicã de ce eroinele sale sunt mult mai fermconturate decât eroii, ele predominând atât canumãr, cât ºi ca prezenþe credibile, în romanelede maturitate. Unele titluri fac o referire directã lapersonajele feminine care vor constitui piloniinaraþiunilor. Astfel, în Cãlãtoria Feliciei, romanullui Trevor cel mai „negru” ca ton ºi mai apropiatde formula thrillerului psihologic, ni se relateazãsoarta unei tinere irlandeze, care, sedusã ºi lãsatãgrea de un soldat englez, pleacã în cãutareaacestuia în oraºele industriale ale Angliei (fugindºi de oprobiul familiei ºi de stricta lege catolicã ceinterzice avortul) ºi devine victima, deloc pasivã,a unui ucigaº în serie, deghizat în hainele umileale unui banal funcþionar. În Povestea lui LucyGault (2002), fiica încã necoaptã a unei familiiînstãrite ce trãieºte la þarã fuge de acasã, în semnde protest faþã de hotãrârea pãrinþilor de a aban-dona conacul idilic sub presiunea celor ce urmã-resc sã punã mâna pe pãmânt; pãrinþii nu reuºescs-o gãseascã ºi, resemnaþi, se expatriazã. Lucy seîntoarce însã la Lahardane, unde creºte ºi tãieºtecu sentimentul culpabilitãþii, considerându-senedemnã de dragostea celorlalþi, dar sperând într-o reconciliere, fãrã a-ºi da seama din ce partear putea veni. Prin ochii lui Lucy, cea care refuzãsã-ºi pãrãseascã îndrãgitele þinuturi natale, Irlandadevine o prezenþã copleºitoare, prezentatã cuduioºie în acest roman. În sfârºit, Tãcerea dingrãdinã (1988), laureat al The Yorkshire Post Bookof the Year Award ºi clasificat de cãtre critici însurprinzãtoarea categorie tematicã “Big Housenovels”, este o cronicã de familie scrisã înmanierã minimalistã, care creioneazã subtilatmosfera Irlandei provinciale a anilor 1930.Cartea prezintã, într-o manierã nostalgic-umoristicã, ritmurile vieþii de familie în Irlandaprovincialã a primei treimi a secolului XX.Tãcerea din grãdinã este unul dintre romanelefãrã protagonist, în care se împletesc destinelemai multor personaje cãrora autorul le acordã oatenþie aproximativ egalã. Majoritatea acestorasunt femei: Sarah Pollexfen, care vine pedomeniul Carriglas, situat pe o insulã din dreptulcoastei Comitatului Cork, pentru a fi guvernanta

copiilor Rolleston ºi devine unul dintre “centrelede reflecþie” ale romanului; Villana, cel mai maredintre copiii proprietarilor, cu care ar fi urmat sãse însoare fratele lui Sarah, Hugh, logodna fiindînsã ruptã fãrã explicaþie; doamna Moledy, ovãduvã hãmesitã dupã iubire, cu o fixaþie pentruunul dintre fraþi, John James. Cu trecerea anilor,lucrurile evolueazã în rãu, ducând la disoluþiafamiliei ºi a stilului de viaþã a micii aristocraþiirurale irlandeze. Villana acceptã sã se mãrite cuun avocat local, anostul Finnamore Balt.Organizarea ºi celebrarea cãsãtoriei este de faptpunctul culminant al romanului. Totuºi, cel maiimportant fir narativ îl are ca protagonist pe Tom,fiul nelegitim al bucãtãresei familiei, al cãrui tatãa fost ucis înainte de naºterea lui ºi care creºte caun tolerat, mereu umilit ºi batjocorit de membriicomunitãþii fariseic religioase, pentru a deveni încele din urmã, datoritã simþului justiþiar albãtrânei doamne Rolleston, stãpânul domeniului.Împletite, istorisirile destinelor membrilor familieiRolleston ºi a persoanelor ce vin în contact cu eialcãtuiesc o interesantã frescã miniaturizatã avieþii vechii Irlande, cu binecunoscutele eiconflicte, avânturi ºi frustrãri, totul redat în prozasavant-artisticã a autorului, preocupat de gãsireacelor mai ilustrative metode de a descriereflectãrile macrocosmosului într-un microcosm.Se poate afirma cã adevãratul protagonist al cãrþiieste Irlanda, lunga ei istorie de conflict întreprotestanþi ºi catolici, conservatismul ºiobscurantismul micilor comunitãþi, erodareatradiþiilor de familie, totul sugerat într-o prozãfinã, din care nu lipsesc teme caracteristiceuniversului romanesc al lui William Trevor:iubirea prost investitã, violenþa fãrã sens, mândriade familie, efectele rãzboiului ºi ale discordieireligios-politice, lupta cu prejudecãþile. Tãcerea dingrãdinã, în pofida dimensiunilor sale relativreduse, este un roman complex, care apeleazã, pelângã naraþiunea propriu-zisã, la tehnica flash-backului ºi la extrasele din însemnãri jurnaliere,fãcând astfel din trecut o dimensiune importantãa prezentului.

Întrebat de John Tusa dacã apartenenþa lamajoritatea catolicã irlandezã l-ar fi fãcut un altfelde scriitor, William Trevor rãspunde: „Nu cred.Cred cã aº fi fost foarte asemãnãtor cu cel caresunt, cred cã aº fi fost acelaºi. Nu cred cãscriitorii depind de ceva, în termenii naþionalitãþiiºi în ultimã instanþã în termenii religiei. Cred cãunul dintre lucrurile pe care le ai de fãcut cascriitor este sã te strecori în pielea personajelor ºieu, în cariera mea, m-am strecurat în pieleamultor catolici ºi, incidental, iubesc mult BisericaCatolicã. Sunt mai mult catolic în suflet decâtprotestant ºi nu cred cã aceste discriminãriînseamnã mai mult decât ceea ce simt cuadevãrat, în termeni literari, faþã de divizareadintre literatura irlandezã ºi cea englezã. Sunt unmare admirator al literaturii engleze, pe care ocitesc tot timpul. Simt cã scriitorii de prozãaparþin tuturor spaþiilor în care gãsesc ceva depovestit.”

1188




1199




Este surprinzãtor cât de mult încãsupravieþuieºte trecutul în Irlanda de azi.Literatura istoricã irlandezã, limba ºi

organizarea socialã, precum ºi folclorul ºi obiceiurilesunt impregnate de aceastã surprinzãtoareperenitate a elementelor arhaice provenind dinvechea lume celtã ºi gaelicã. Este aproape unmiracol sã vezi azi cã atât de multe au persistatdupã atât de multe evenimente politice, economiceºi sociale care ºi-au pus amprenta pe viaþa irlandezãdin ultimii 150 de ani. Irlanda reprezintã unul dinacele locuri ale secolului al XXI-lea din Europa undeefectele tradiþiilor orale ale continentului dinperioadele preistorice ºi medievale mai pot firesimþite, unde ºi azi se mai trãieºte rutina vieþiirurale în diverse anotimpuri, unde eroii sauconducãtorii semilegendari din legende ori dintimpul rãzboaielor mai sunt consideraþi ca oamenide lângã noi ºi poartã nume de alint.

Totuºi, din pãcate, o mare parte din aceastãtradiþie oralã, precum ºi multe detalii despre viaþalocalã ºi regionalã în care aceastã civilizaþiestrãveche se pãstra cu sfinþenie s-au pierdut în urmadeclinului puternic al limbii gaelice, cea care ofereacalea spre acest tezaur. Pierderea a fost cauzatã ºide lipsa prea mare de interes a cãrturarilor englezidar ºi irlandezi pentru trecutul Irlandei, înîncercarea lor de a ajunge la timpuri ºi obiceiuriimemoriale. Doar în secolul al XX-lea, cu ajutorultehnologiei ºi a echipamentului modern ºi în urmaînþelegerii ºi abordãrii de o facturã nouã atrecutului, s-au obþinut importante schimbãri înaceastã privinþã.

Urmarea celor douã realitãþi este cã în Irlandade azi, trecutul ºi tradiþiile ramân încã prezentepeste tot în Irlanda, probabil nu atât de mult înmarile oraºe ca Dublin sau Cork, cât mai ales înregiunile rurale ale þãrii. Este o realitate faptul cãIrlanda este încã o societate ruralã, o þarã de þãraniºi fermieri. Economia dominantã legatã de creºtereacornutelor a contribuit din plin la ridicareasubstanþialã a nivelului de viaþã în ultimii ani.

Ruralismul irlandez este cheia supravieþuiriiatâtor tradiþii ºi obiceiuri vechi. Nici timpul ºi nicievenimentele dramatice din istoria Irlandei nu le-audistrus în întregime. Pe deasupra, Marea Foametedin secolul al XIX-lea ºi efectele de lungã duratã aleacesteia au dus la sfârºitul perioadei preistorice înIrlanda ºi naºterea celei moderne. Criza provocatãde aceastã Mare Foamete a constituit probabil ceamai gravã piatrã de încercare pentru identitateaIrlandei. Cãci ceea ce a urmat a fost o contrareacþieîmpotriva a tot ce era legat de viaþa la þarã. Cumvictimele Foametei au provenit cu precãdere dinpãtura sãracã de la þarã, devenise ceva ruºinos sã fiisãrac ºi sã provii din mediul rural. Mentalitatea asuferit, deci, schimbãri importante – din acestmoment Irlanda a fãcut orice se putea ca sã evitesãrãcia. Chiar ºi astãzi, surse utile de hranã – cumar fi seminþele sau boabele sãlbatice, þiparul,iepurele de câmp ºi de casã, algele ºi chiarciupercile ºi cartoful – sunt astãzi dispreþuite ºiînlãturate din alimentaþie pentru cã ele reprezintãsimboluri ale sãrãciei.

Existã totuºi multe obiceiuri ºi tradiþii vechi careau reuºit sã reziste pânã astãzi, aºa cum am arãtatla începutul acestui articol, datoritã diversitãþii fizicea þãrii ºi depãrtãrii faþã de continent. Câteva, doarcâteva din foarte multele tradiþii sau specificitãþiirlandeze care s-au menþinut pânã în ziua de azisunt prezentate în acest studiu.

Unul din rolurile de bazã ale unei comunitãþi deþãrani este de a menþine ºi a asigura continuitateasocietãþii. Acest lucru se poate realiza în primulrând printr-un sistem de comuniune familialã ºiprin propagarea conceptului de familie extinsã.Acest lucru provine din faptul cã celþii ºi urmaºii lorobiºnuiau sã trãiascã în triburi mici care, deºi serãspândeau peste tot în Irlanda, conducându-ºivieþile lor dupã reguli interne proprii, menþineau înpermanenþã legãtura între ele ºi între componenþi.Acest tip de organizare socialã a fost menþinut pânãîn zilele noastre când mulþi irlandezi fie cã trãiescîn grupãri de case înmãnunchiate sau, dacã serãspândesc prin þarã sau prin lume, se reunescmereu în interiorul vechii comunitãþi.

Nucleul vieþii rurale din Irlanda îl reprezintãferma irlandezã. La fel ca ºi în Anglia de Jos, undesatul englezesc era inseparabil de câmpurile luideschise, aºa ºi în Irlanda cãtunele, aºa-numiteleclachans, au însoþit vechea fermã.

Ferma unei familii mici putea sã întreþinã doarun singur cal, ceea ce ducea astfel, la necesitateaunei susþinute cooperãri între vecini la vremeaaratului sau a recoltei sau a altor munci agricole. Înacest mod, casele izolate se legau una de alta prinlegãturi de vecinãtate sau prietenie, astfel cã ceea cerezulta erau comunitãþi închise, strâns unite. Acesterelicve de vechi obiceiuri comunale au devenit maipuþin frecvente odatã cu mecanizarea. Dar ele încãexistã sub forma întrajutorãrii între vecini, chiardacã „vecin” înseamnã a fi situat la o distanþã decâþiva kilometri buni.

Mãnunchiul de case era concentrat pe locul decasã propriu-zis, case care formau prin asocierenucleul oraºului, unitatea administrativã cea maimicã Irlandei. Interesant este de reþinut cã în limbairlandezã cuvântul baile desemneazã atât casapropriu-zisã cât ºi aºezarea unde se situeazã casa,oraºul, de pildã. Cuvântul baile a dat în englezãtermenul de „bally” conþinut în multe denumiri delocalitãþi de azi, denumiri, fireºte, de origine gaelicã,cum ar fi: Ballybed, Ballymena, Ballywire, etc.Aceastã repetare a cuvântului „bally” aratã cã acestenume au venit dintr-o perioadã când viaþa eraorganizatã pe o bazã localã.

Deºi oraºul era adesea organizat destul dedezordonat, locul de casã era ceva care se alegea cumultã atenþie: nu oriunde ºi nici oricum. Cel careurma sã-ºi construiascã o casã obiºnuia sã arunce opãlãrie în aer într-o zi cu mult vânt. Iar undeaceasta cãdea era locul ales de divinitãþi pentru casasa. Dar nu era voie nici sã le superi pe zânelelocului construindu-þi casa pe unul din sãlaºurile lorde sub pãmânt acolo unde se credea cã locuiesc ele.De aceea, în County Tyrone exista obiceiul cã, dacãdoreai sã-þi faci o casã, trebuia ca de cu searã sãînfigi o lopatã în pãmânt. Dacã aceasta rãmâneaacolo pânã dimineaþa, însemna cã locul era „sigur”ºi te puteai apuca de casã. Dacã nu, iar casa eratotuºi construitã, aceasta însemna nefericire ºinenorociri permanente în noua locuinþã.

Casele alãturate reprezentau ºi relaþii umane destrânsã legãturã ºi nu numai de sânge. Bazaprovenea de la relaþiile de tip tribal de pe vremeacelþilor. Iar pânã nu demult în zonele ruraleeconomia ºi justiþia erau de aceeaºi naturã.Legãturile de cãsãtorie legau un clachan cu un altulºi mergeau dincolo de vecinãtate. În interiorulacestor formaþiuni oamenii se reuneau aºa cum semai întâmplã ºi azi, în serile tradiþionale depetrecere, aºa numitele ceilí unde îºi aflã

întotdeauna locul povestitorul, scripcarul saucimpoierul, unde muzica, desigur, bãutura, ºidansul contribuie la apropierea dintre oameni.

Timpurile moderne au schimbat aproapecomplet înfãþiºarea nu numai a satului irlandez darºi a casei irlandeze. Vechea casã din satele irlandezede odinioarã era cea acoperitã cu paie, de negãsitazi. Ea era casa þãranului sãrac cãci cea cu acoperiºde þiglã nu putea fi decât cea a stãpânului. Vecheacasã adãpostea deopotrivã oameni ºi animale aºacum se spune ºi în caracterizarea glumeaþã cãfermierul îºi þinea vacile la un capãt al casei ºinevasta la celãlalt! Nu trebuie uitat cã vacile erauodatã foarte importante fiind folosite ca unitate deschimb, iar despre ele se credea cã ele fac casa maicaldã iar dacã era cald în casã, vaca dãdea astfelmai mult lapte. Dacã vaca nu vedea focul, aceastaînsemna cã nenorocul te va însoþi cãci una dinmenirile focului era sã îndepãrteze spiritele rele.

Forma casei era dreptunghiularã latã doar de ocamerã, cãci nu era bine sã-þi lãþeºti casa, existândsuperstiþia în County Donegal cã dacã îþi fãceaicasa mai latã, familia îþi va fi mai micã.

Alte superstiþii erau despre „camera de la apus”,apusul soarelui fiind asociat cu apusul vieþii, cu ceibãtrâni ºi cei morþi. Aici se depunea trupul celuidecedat în serile de priveghi.

În mijlocul casei se aflau bucãtãria ºi cãminul,acesta din urmã fiind centrul habitatului atât încasele de odinioarã cât ºi în cele moderne. Foculcare arde continuu zi ºi noapte, tot timpul anuluieste simbolul continuitãþii familiei ºi cel deospitalitate faþã de strãini. Când focul se stinge, secredea cã sufletul celor din casã se va stinge ºi el.Sau cã dacã fumul nu mai iese pe coº, casa nu maistã în picioare.

Cãminul era locul unde irlandezul îºi petreceaziua, unde lucra, mânca sau stãtea de vorbã. Înjurul focului se plaseazã scaunele sau, astãzi,fotoliile. Pe partea stângã se punea lucrul femeii iarpe dreapta era atârnatã pipa bãrbatului.

Aºa cum odinioarã focul era esenþial pentrucelþi, nici astãzi focul nu ºi-a pierdut dinimportanþã. Focul stãtea în grija femeii, ea îlmenþinea arzând tot timpul iar ultimul lucru pecare ea îl fãcea seara înainte de culcare era sã-lînveleascã în turbã, sã ardã mocnind în aºa fel încâta doua zi sã fie re-aprins cu uºurinþã. Se credea cãzânele vor fi foarte supãrate dacã nu aveau un foccald arzând în timpul nopþii.

Locul de onoare pentru oaspeþi era tot în faþafocului ºi tot acolo se depãnau odinioarã povestiriledin iernile reci. Se credea cã acolo este ºi locul undevin spiritele strãmoºilor ca sã intre în legãturã cu ceiîn viaþã. ªi se mai credea cã tot acolo trebuie lãsatãmâncarea pentru zâne sau pentru cei din lumea dedincolo atunci când se întorceau în mijlocul celorvii de sãrbãtoarea Hallowe’en.

Iatã doar câteva detalii despre cum tradiþia semanifestã în interiorul habitatului irlandez. Foartemulte din cele prezentate mai sus mai existã doarîn contextul tradiþiei spirituale dar viaþa modernãdin Irlanda de azi marcatã de maºini ºi computere,de antene parabolice, telefoane celulare ºi iPod-uri,conþine destule elemente în existenþa de zi cu zicare denotã supravieþuirea acestor tradiþii ºi careconferã vieþii irlandeze acea tipicã ºi inconfundabilãsavoare ºi fascinaþie.

Bibliografie:Evans, Estyn. The Personality of Ireland: Tradition,

Heritage and History. Cambridge: Cambridge UP, 1973.Evans, Estyn. ed. Irish Folkways. 1957. London:

Routledge & Kegan, 1997.Wilde, Lady (‘Speranza’). Ancient Legends, Mystic

Charms, and Superstitions of Ireland. London: Ward andDowney, 1888. Reprint, Galway: O’Gorman Ltd., 1971.

Adrian Radu

Moºtenire ºi tradiþie în habitatul irlandez

2200




Vizibilitatea culturii irlandeze în spaþiulinternaþional este o chestiune cunoscutã,consideratã un triumf în rândul culturilor

insulare ºi, implicit, exotice. Ecourile spaþiuluicultural irlandez în Europa ºi în lume cuprinde,desigur, sfera literaturii în centrul cãreia stau câtevanume care au asigurat succesul de reputaþie„britanicã”. De la Shaw, Yeats, Beckett sau Joyce ºipânã la mai recenta Anne Enright (câºtigãtoareaBooker-ului de anul acesta), popularitatea acestorirlandezi s-a consolidat mai devreme sau mai târziu,devenind un bun cultural internaþional.

Cazul Joyce este grãitor pentru modul în carecriticii de atunci ºi de astãzi înþeleg sã atribuieautorului irlandez un anumit tip de etichetã.Renumite sunt cele douã direcþii care reclamã fiedimensiunea pur irlandezã a lui Joyce, fie ceaeminamente europeanã; cât despre universalismulsãu, acesta este atributul favorit al joyceenilor depretutindeni. Printre ei se numãrã ºi elveþianul FritzSenn, directorul Fundaþiei JJames JJoyce ddin ZZürich.Fundaþia existã din 1985 ºi începuturile ei se leagãîn mod inevitabil de numele lui Senn, un

aficionado al textelor joyceene ºi un model pentrutinerii tentaþi de culoarea wakeanã a lumiireimaginate de scriitorul irlandez. ActivitateaFundaþiei se împarte între administrarea bibliotecii(mare parte compusã din donaþia directorului),organizarea de evenimente culturale (dintre care celmai important este atelierul anual, în luna august),sprijinirea tinerilor cercetãtori prin acordarea unorburse ºi facilitarea accesului la bibliografie despecialitate ºi, nu în ultimul rând, constituireagrupurilor de lecturã prin care persoane din mediiºi de vârste foarte diferite practicã un model declose reading pe texte precum Ulise ºi FinnegansWake.

Interesul lumii pentru aceastã Fundaþie a pornitde la interesul pentru Joyce; cu timpul, însã,evoluþia cercetãrii în cadrul Fundaþiei, precum ºiprestigiul acesteia în lume au influenþat în modpozitiv receptarea scriiturii irlandeze. Turiºti dinîntreaga lume care intrã uneori ºi dezinteresaþi laFundaþie sunt încurajaþi sã ia parte la ºedinþele delecturã (întotdeauna informale ºi libere oricãreiinterpretãri), ajungând aproape de fiecare datã sã

cumpere ºi, eventual, sã abordeze opera joyceanã. Experienþa mea de bursier al Fundaþiei a

fluctuat între stranietatea exercitatã de organizareaelveþian-impecabilã a activitãþilor ºi familiaritateaimpusã de libertatea de lecturã, de viziune ºi demiºcare. Luate împreunã, un oraº igienic ºi lucid, încare totul (de la centimetrii firului de iarbã la bani)este bine calculat ºi excentricitatea unorpersonalitãþi gãzduite de acest spaþiu (Joyce, Lenin,Tzara) par paradoxale. În fapt, memoria culturalãsupravieþuieºte cel mai bine în condiþii deadministrare chibzuitã ºi implicare totalã; de aceea,Fundaþia este nu doar clãdirea în care o mânã deoameni îºi desfãºoarã munca în ritmul mecanic alceasurilor locale, ci ºi uºa care deschide oportunitãþiindividuale ºi colective.

Pentru cultura irlandezã, Fundaþia a facilitatpermeabilitatea valorii literare în spaþiul european ºiconservarea ei în parametrii confortabili ai uneiinstituþii unice în felul ei; existenþa unor locurisimilare garanteazã apetitul ºi tihna pentru lecturã,oferind vizitatorilor-cititori sentimentul uneiapartenenþe democratice. Într-o prelegere recentã dela Trieste, Anne Enright a insistat asupra faptului cãJoyce a aruncat nu o umbrã, ci o razã de luminãasupra lumii literare. Fundaþia James Joyce dinZürich este, din aceastã perspectivã, un mediu solarºi sãnãtos pentru iniþiaþi ºi necunoscãtorideopotrivã.

Elena Voj

Fundaþia James Joyce ZürichO viziune subiectivã

În pragul primului an universitar în care studiilede masterat se vor desfãºura în noul sistemBologna, cu doi ani de studiu, optarea pentru un

anumit program masteral pare sã aibã o mizã multmai mare decât în urmã cu câþiva ani ºi numaipentru faptul cã necesitã implicarea pentru operioadã dublã de timp. Va fi probabil o alegeremult mai greu de fãcut, atât pentru cei careconsiderã urmarea unui master ca o simplãcontinuare, în virtutea inerþiei, a studiilor dinfacultate, un efort minim depus pentru a obþine onouã diplomã ce probabil va da bine la CV înviitor, fãrã ca specializarea în sine sã conteze foartemult, cât ºi pentru cei care vãd masteratul ca unnou pas într-o progresie profesionalã ºi academicãdespre care ºi-au format deja o imagine destul declarã, pentru cei care vãd masteratul ca pe operioadã de trecere, o postfaþã a anilor de facultate,o prefaþã la studiile doctorale ºi continuare cariereiacademice, sau la o altã carierã deja stabilitã.

Atunci când mi s-a propus sã scriu despre expe-rienþa mea ca fost masterand la studii irlandeze, m-am întrebat în ce mãsurã vine aceastã specializareîn întâmpinarea acestor aºteptãri. Desigur, odiplomã se poate obþine. Poate nu chiar atât deuºor cum se anticipeazã în general. O diplomã cedã bine la CV, ce asigurã posibilitatea continuãriiparcursului academic. Cu toate cã ºi pentru mine,ca pentru oricine altcineva, masteratul a însemnat ºiaceste lucruri, povestea nu se terminã aici, pentrucã dacã e sã vorbesc despre experienþa mea ca mas-terand, ar trebui sã vorbesc despre cu totul altceva.Nu despre aceastã atitudine prevãzãtoare, despreacest pragmatism al pregãtirii cu grijã ºi precauþie aunui viitor strãlucit, ci despre plãcere ºi împlinire.

Dupã patru ani de facultate, transformaþi încinci prin forþa împrejurãrilor, ani în care pãrea cãlucrurile progreseazã din sesiune în sesiune, în carenu mai ai timp sã recapitulezi ce te-a fãcut sãurmezi o anumitã specializare, am hotãrât sã iau o

pauzã... la masterat. Mi-am pemis nepermisul, aface timp de un an doar ceea ce îmi place, fãrã amã gândi prea mult la veºnica întrebare, pe care ceidin jur þi-o aruncã nemilos ºi neîncetat, “ºi la ce-osã-þi foloseascã?”.

Existã o condiþie sine qua non: trebuie sã îþiplacã literatura, sã ai un minim interes pentru cul-tura irlandezã. De acolo încolo treburile merg de lasine. Masteratul oferã o imagine vastã, în mari con-texe, asupra culturii ºi literaturii irlandeze, în cursuridedicate istoriei Irlandei, limbii irlandeze, filmului ºiteatrului irlandez, romanului, poeziei, prozei scurteirlandeze. Am regãsit însã, la masterat, ºi voluptateacufundãrii în textul despicat ºi analizat în cele maimici detalii, intimitatea citirii de aproape a opereilui Joyce, Yeats ºi mulþi alþii, recontextualizaþi ºiredaþi culturii lor de origine. Studiul îndrumat ºighidat de prof. dr. Virgil Stanciu, prof. dr. LiviuCotrãu, conf. dr. Sanda Berce, conf. dr. AdrianRadu, conf. dr. Liliana Pop, lect. dr. RareºMoldovan ºi de cei doi lectori invitaþi, dna. LeliaDoolan ºi dl. David Harkness, a fost dublat ºi de omare libertate în a alege propriile arii de interesspre aprofundare.

Enumerarea în sine a materiilor pe care se struc-tureazã masteratul de studii irlandeze sau a profeso-rilor care contribuie cu experienþa ºi expertiza lor ladesfãºurarea acestor cursuri oferã o imagine destulde clarã, cred, asupra parcursului academic oferit deaceastã specializare. Mai trebuie adãugat însã cãaceste cursuri sunt nu doar o sursã directã de infor-maþii, ci ºi o adevãratã provocare la originalitate ºicreativitate, în mãsura în care promovarea lor estecondiþionatã de realizarea unei sarcini de lucru, aunui proiect, a unei lucrãri, ce porneºte de la tema-tica cursului însã se deschide înspre propriile pasiu-ni ale fiecãruia dintre studenþi. Biblioteca irlandezã,ce pune la dispoziþie materiale bibliografice dindomenii diverse, este dublatã de biblioteca perso-nalã a profesorilor care nu ezitã în a încuraja

eforturile tinerilor masteranzi. Dar ceea ce susþine,mai mult decât orice altceva, aceste eforturi estecomunitatea de interese ce se formeazã aici. Amsimþit de nenumãrate ori pe propria piele, în timpulfacultãþii ºi mai târziu, singurãtatea ºi izolarea cucare se confruntã probabil nenumãraþi tineri intere-saþi de a pãtrunde în lumea academicã. Încurajaþide profesorii care au venit în faþa noastrã într-o ver-siune nouã, mai aproape decât îi cunoscusem întimpul facultãþii, etalându-ºi propriile pasiuni ºiinterese de cercetare, am învãþat lecþia despre cura-jul de a-þi expune propriul punct de vedere, pentrucã am fost fãcuþi sã credem cã acest lucru într-ade-vãr conteazã. Nu în ultimul rând, masteratul aînsemnat ºi formarea unei legãturi strânse între noi,masteranzii, legãturã bazatã pe interese academicecomune, împãrtãºite în schimbul de idei ce tescoate din izolare, te ajutã sã cunoºti pasiunilecelorlaþi, clarificându-þi, în acelaºi timp, ºi propriilepreferinþe ºi puncte de vedere.

Nu ºtiu alþii cum sunt, nu ºtiu alte masteratecum sunt, dar ceea ce pot spune acum, la doi anide la încheierea masteratului de studii irlandeze,este cã acest program este probabil tot ceea ce suntºi altele ºi poate puþin mai mult. El poate fi ºi unscop în sine, oferã o plãcere purã a cufundãrii în li-teratura ºi cultura irlandezã. Probabil cã nu suntmulþi cei ce gustã asemenea plãceri, dar pentru ceicare o fac, acest masterat poate fi o adevãratãîmplinire. Timpul, care de cele mai multe ori treceprea repede ºi în defavoarea noastrã, are ºi virtuteade a decanta experienþele, de a ne ajuta sã uitãmceea ce e mai puþin plãcut. Existã ºi în timpul cur-surilor de masterat, evident, lucruri mai puþin plã-cute, momente de supãrare ºi dezamãgire, de dis-perare uneori. Dar acum, în retrospectivã, pentrumine a rãmas amintirea unui timp ca o carte careîþi place atât de mult, încât citeºti încet de tot,sperând pe ascus cã poate aºa nu se mai terminã. Eca ºi cum ai reface cursul preferat din facultate, cuprofesorul preferat, timp de douã (de acum patru)semestre, într-una. Singura condiþie, evident, este caacesta sã fi fost într-adevãr cursul preferat. Iar dacãnu, rãmâne totuºi avantajul unei diplome utile, adeschiderii unei noi perspective pentru viitor.

Veronica Buchman-Costea

Despre plãcerea de a fi masterand


Puþini ºtiu cã ultimele cuvinte din Ulise nusunt atât de des citatele ‘and yes I said yes Iwill yes’ ale lui Molly, ci lista cripticã a

oraºelor unde Joyce, exilat profesional, a scrisceea ce urma sã fie considerat romanul secolului:‘Trieste – Zürich – Paris, 1914-1921’. Primul dintreaceste oraºe unde Joyce a trãit între 1904-1920, acontribuit poate cel mai mult, prin contextul sãumultietnic ºi plurilingvistic, prin întâlnirea cu celemai importante curente intelectuale aleînceputului de secol vienez, filtrate prin literaþitriestini ºi, nu în ultimul rând, prin influenþascriitorului Italo Svevo (Ettore Schmidt), prietenal lui Joyce, la geneza lui Ulise. Trieste estesingurul spaþiu al exilului despre care scriitorul,care a detestat Pola ºi Roma ºi care are puþinecuvinte de laudã despre Zürich sau Paris,pomeneºte cu oarecare duioºie în corespondenþã,numindu-l la mia seconda patria. Aici a scrisPortretul artistului în tinereþe aproape înîntregime, Giacomo Joyce, puþin cunoscutul text(poem în prozã? „liberaturã” cu vaste pauze ºispaþii goale pe pagini nenumerotate, deci, fãrã oordine prestabilitã a lecturii?) ºi aici începe sãlucreze la Ulise; Trieste i-a furnizat experienþa ºicunoºtinþele necesare pentru mare parte dinbackground-ul romanului, mai ales în ceea cepriveºte comunitatea ºi cultura evreilor, acea„genealogie” a lui Leopold Bloom. Dupã cumafirmã cercetãtorul John McCourt, cel mai buncunoscãtor al anilor lui Joyce/Bloom în Trieste,1metropola adriaticã a însemnat un fel de antidotla parohialismul Dublinului natal al lui Joyce.Trieste, emblemã a Mitteleuropei ºi oraº al luiClaudio Magris, unde din centrul înþesat cu sediide bãnci ºi asigurãri din secolul XIX se ajungedirect în Cavana, cartierul italian cucaracteristicele-i strãduþe strâmte ºi în vechiulghetou, a fost ºi rãmâne un oraº surprinzãtor ºifragmentat, un palimpsest arhitectural parcã

proiectat sã fie celãlalt spaþiu, invizibil ca unecran cinematografic pe care se proiecteazãfilmul, cutreierat de Leopold Bloom.

Dupã „înverzirea” lui Joyce – recuperareascriitorului în canonul literar irlandez, în linie cucritica postcolonialã, începând din anii ’90 -cercetarea internaþionalã se orienteazã din ce înce mai mult spre dimensiunea europeanã a opereijoyceene, spre textul multilingvistic ºi textul întraducere, spre cercetarea geneticã ºi lecturimicrotextuale. Universitatea din Triesteorganizeazã în fiecare iulie o ºcoalã Joyce; ºcoala,aflatã la a treisprezecea ediþie, este cel de-al doileaatelier critic în materie joyceanã dupã prestigioasaºcoalã Joyce de la Dublin. Anual aici se adunãcercetãtori ºi studenþi joyceeni din toatã lumea; înafarã de prezentãri au loc, în fiecare dupã-amiazã,seminarii, îndeosebi pe Ulise ºi Finnegans Wake,ºi seminarii de studii genetice pe carnetele denotiþe ºi manuscrisele pãstrate, în mare parte, laUniversitatea din Buffalo. Autorul cu faima depoate cel mai puþin accesibil monstru sacru alsecolului 20 a zãmislit, totuºi, o castã democraticãde „specialiºti” care se disting prin bonomie, simþpentru calambur ºi foarte mult umor à la Joyce,calitãþi care s-au vãzut în discuþiile animate dedupã conferinþe.

Tonul ºcolii a fost dat, ºi în acest an, dedoyen-ul studiilor joyceene, Fritz Senn, cu oprezentare despre erori ºi incertitudini –informaþii indirecte ºi tot ceea ce se întâmplã înspatele scenei - în Ulise. John McCourt, irlandezuldevenit triestin ºi, de obicei, ghid în turul joyceanal oraºului, a vorbit despre întorsãturile recepþieilui Joyce în Irlanda natalã: dupã primele deceniide critici ostile ºi maliþioase la adresa exegeþiloramericani, ºi dupã sarcastica primire de cãtrepresã ºi academici a primului SimpozionInternaþional Joyce organizat la Dublin (1967),critica irlandezã îºi revendicã „geniul irlandez” al

lui Joyce, pânã atunci considerat numai încanonul modernismului european mai larg.Aceastã revendicare, escalând în valul de criticãpostcolonialã al anilor ’90 ºi generând o adevãratãindustrie joyceanã a turismului (centenarulBloomsday din 2004 a început cu un mic dejunoferit de Guinness ºi urmaºii mãcelãriei luiDlugacz pentru... 10.000 persoane) s-a îmbinat curepoziþionarea Irlandei în UE ºi, în termeni deimagine a þãrii, se poate vorbi chiar despre unbranding al Irlandei prin apostatulmodernismului. Câþiva dintre cei mai afirmaþicercetãtori joyceeni ai momentului – Sam Slote,Finn Fordham, Tim Conley, Valérie Bénéjam – auschiþat posibile linii de gândire despre textelejoyceene care sã nu cadã în capcana, deseoriîntâlnitã în ortodoxiile teoretico-critice, detotalizare a textului care se opune oricãreitentative de totalizare. La aceeaºi concluzie par sãfi ajuns ºi seminariile, în special forfota de laFinnegans Wake unde fiecare cuvânt-portmanteaua generat multiple linii de zbor în limbi, idiomuridiferite. Pe lângã faptul cã ne-au convins, ca sãrãmânem la refrenul celebrei balade: lots of fun atFinnegans Wake!

„Lupta cu acel «tatã bãtrân, artizan bãtrân»este o problemã grandioasã”: cu toate cã generaþiide scriitori irlandezi au suferit de umbra lui Joyce,lumina emanatã de el este mai importantã. Joyce,„primul scriitor-femeie al secolului 20”, a fãcut cascrisul despre tot ºi despre orice sã fie posibil –afirmã scriitoarea irlandezã Anne Enright, invitatade onoare a ºcolii, al cãrei roman The Gathering,o sumbrã ºi ireverentã poveste de familieirlandezã a necomunicãrii, a câºtigat în 2007premiul Man Booker. Enright îl considerã peJoyce deschizãtor de drumuri pentru scriiturafemininã ºi prin poziþia sa antipuritanã, pentrufaptul de a fi fãcut surse vaste de bogãþieaccesibile scrisului. Afirmaþie stranie de la oscriitoare care se considerã realistã – cu toate cãdetestã termenul „realism” -, vãzând în realism un„mod adult de a scrie”, de a lãsa poveºtile(îndrãgite de realismul magic) în spate ºi de ascrie dinspre deconstrucþie înspre centru. Enright,scriitoare a unei feminitãþi problematice, oprezenþã marcantã cu o voce inconfundabilã, ne-arãspuns deschis la întrebãri legate de procesulscrierii ºi rescrierii, afirmând chiar cã fiecare carteeste un eºec.

ªi dacã o sãptãmânã de program încãrcatpoate pãrea, uneori, un adevãrat sacrificiu într-unoraº pe malul mãrii ºi cu câteva must-uri turisticeîn apropiere, organizarea ºi echilibrul ideal întreîndeletnicirile academice ºi sociale – seratemuzicale, ospãþul de rigoare într-o osmiza,agroturism sloven, în regiunea Carsto, discuþiicare se prelungesc în noapte într-un bar dinghetto sau stând pe Molo Audace ºi ascultândmarea – face ca mulþi dintre participanþi sãrevinã. La anul, la Trieste!

1 Vezi volumul The Years of Bloom: James Joyce inTrieste 1904-1920 (Dublin: The Lilliput Press, 2000).

Mihálycsa Erika

Afirmativ cu Joyce în TriesteThe Twelfth Annual James Joyce School,Trieste, iunie 2008

Joyce la Trieste

Grupaj coordonat de Sanda BBerce

2222




(urmare din numãrul trecut)

Pornind de la planul concret, Ibn Àrabidescrie ansamblul unitãþii cosmice, carepoate fi perceputã din momentul

coincidenþei concretului cu mentalul ºisupramentalul (divinul). Pentru misticul arab,unitatea cosmicã (urmare a Proiectului divin)apare, în deplinãtatea sa, din momentulcoincidenþei concretului cu mentalul ºisupramentalul (divinul). Odatã efectuat acestracord, realitatea, în sensul ei totalizant, pulseazãasemenea unei entitãþi vii, probã a armonieidivine. Modalitãþile existenþei sunt analizate, ºiele, în toatã complexitatea lor. Concluzia analizeieste cã ele sunt anterioare existenþei oricãreirealitãþi concrete. Altfel spus, lucrurile, înainte dea prinde chip în realitatea concretã, preexistã, laun nivel ideal; în mod similar, omul e veºnic,deoarece existã în ºtiinþa eternã, pururi reprezen-tat în ea, totodatã corolar al întregii ºtiinþe vivan-te, derulatã în univers: „dacã omul nu ar fi fostcreat dupã Forma divinã, ºtiinþa nu i-ar fi fostatribuitã niciodatã, cãci ºtiinþa care este legatã veº-nic de o realitate întâmplatã survine ºi continuãsã survinã numai datoritã imaginii veºnic existen-te dupã care omul a fost creat. Mai mult decâtatât, întregul univers a fost creat dupã imagineaomului. Ca atare, universul existã tot datoritãimaginii dupã care omul a fost creat” (p. 37). În continuare, cãrturarul statueazã cele trei trepteale existenþei lucrurilor: Existenþa în sine, totunacu Absolutul, cu divinul; existentul prinDumnezeu, adicã întreg universul creat; ºi otreaptã relaþionalã, cu un statut asemãnãtor celuial „Fiinþei necesare Existenþei”, explicatã în modscolastic, drept Realitate a realitãþilor lumii,„Realitate universalã inteligibilã, subzistentã înmental” (p. 43). Esenþa ei relaþionalã este evidentãdin faptul cã „ea se manifestã în veºnicie caveºnicã, ºi în întâmplare ca întâmplatã” (ibidem).Ea este, simultan, Lumea ºi Adevãrul veºnic, fiindinerentã oricãrei manifestãri, fãrã a suferi vreodiminuare prin divizarea sa. Ibn Àrabi insistãmult asupra acestei trepte existenþiale, pe care oconsiderã sublimã ºi de domeniul misterului,întrucât este, în mod egal, rezidentã în cele douãlumi (cea a absolutului ºi cea a relativului),putând fi, foarte vag, aproximatã, prin termenul„lemnicitate” (pentru care îndrãznim sãpropunem o altã variantã, cu un son parcã mainatural, „lemnozitate”). Prin aceastã realitaterelaþionalã se realizeazã, la modul misteric,joncþiunea dintre increat ºi creat, dintreDumnezeu ºi lume. Ea nu poate fi descrisã, cidoar inferatã prin comparaþie ºi analogie, de undeexemplificarea, aleatorie, a „lemnicitãþii”, (adicãrelaþia lemnului cu orice obiect de lemn). Prinpartea dinspre divin a acestei relaþionãri sededuce, de asemenea, imposibilitatea existenþeiunei lumi mai bune decât aceasta, idee aparentciudatã, dacã nu am observa cã excelenþa sereferã aici la potenþial ºi la latenþe. Comunicareadivinului cu lumea se efectueazã în plenitudine,cu maximã generozitate, fãrã ca Dumnezeu sã-ºifi reþinut pentru sine vreuna din potenþe. Tot înacest mod, se reafirmã vocaþia Omului – de a fi o„probã ce duce la cunoaºterea lui Dumnezeu,

fiind împlinirea realitãþilor princpiale” (p. 44). În cele ce urmeazã, Ibn Àrabi clasificã

lucrurile existente, în „Existenþa absolutã”, desprecare putem avea doar o cunoaºtere apofaticã;„existentul imaterial”, în sânul cãruia aflãm„inteligenþele separate spirituale”, veritabile razeluminoase, pe care le percepem ca îngeri, fãrãconfiguraþie ºi forme determinate, chiar dacã potlua o formã în spaþiu – exponenþi, aºadar, ai unui„mister eminent ºi subtil”, „energii spirituale defoc”; „existentul spaþializabil ºi localizabil(corpurile cereºti, corpurile fizice ºi indivizii); etc.Din nou, omul este reliefat ca fiinþa privilegiatãprin excelenþã, întrucât el conþine în sine opt dincele zece categorii posibile ale lucrurilor existente,reprezentând, astfel, un summum al manifestãriiuniversale. Dar el mai posedã ºi o laturã divinã,motiv pentru care cãrturarul distinge în el douãdimensiuni: cea exotericã, aferentã creaþiei (zahir)ºi cea ezotericã, aferentã increatului (batin):„Dimensiunea sa vãditã corespunde, în întregulsãu, Universului, conform categoriilor pe care le-am precizat. Dimensiunea ascunsã, în schimb,corespunde Prezenþei dumnezeieºti” (p. 49).Aceastã posturã supremã este probatã decapacitatea omului de a fi, virtual, receptacul al(practic, oricãror) manifestãri universale, spredeosebire de celelalte fãpturi, care nu se bucurãde aceeaºi fabuloasã comprehensiune. Printr-osplendidã metaforã, omul este înfãþiºat caintermediar al celor douã lumi, divinã ºimanifestatã, la care poate accede: el este situat pelinia dintre umbrã ºi soare, ca un istm ce facelegãtura dintre Lume ºi Dumnezeire, drept care elpoate dobândi desãvârºirea, perfecþiunea, înambele dimensiuni. Omul este preamãrit dreptchip desãvârºit, chintesenþial. Ibn Àrabi îºiîncheie apoteotic expozeul despre categoriilelucrurilor existente, printr-o diagramã atranscendenþei ºi a imanenþei, pe care o lãmureºteîn termeni limpezi. O altã diagramã, imediaturmãtoare, este cea a materiei primordiale,matrice prin a cãrei mijlocire Dumnezeu conferãexistenþã tuturor lucrurilor finite. Materiaprimordialã posedã o deosebitã demnitate, eanesuprapunându-se materiei propriu-zise, ci „poatefi inteligibilã în spirit, fãrã sã existe în modconcret” (p. 54), adicã fãrã a se substanþializa.Existã o misterioasã relaþie biunivocã întreDumnezeu ºi Materia primordialã: cel dintâi omanifestã pe cea de a doua, care, la rându-i, îlascunde pe Acela (a se vedea p. 60).

Un al treilea tabel (ºi capitol) este dedicatcelor mai frumoase Nume ale lui Dumnezeu, cuprecizarea cã Dumnezeu nu poate fi înþeles prininteligenþã, de unde, fatalmente, necesitatea cameditaþia sã se concentreze exclusiv pe faptele ºicreaþiile din proximitatea esenþei sale. Enumerareaeste deschisã, astfel încât credinciosul sã o poatãcompleta prin alte nume, revelate lui prin propria-i experienþã. Tabelul se raporteazã exclusivla categoria Substanþei, menþionatã în tabelulMateriei primordiale. Iarãºi, menþionarea celormai frumoase nume ale lui Dumnezeu nu a fostîntâmplãtoare: acestea fiinþeazã realmente în totce existã, prin virtuþi subtile. Esenþa divinã însãºilucreazã, prin aceste nume, asupra lumii ºi, astfel,ajutã omenirea sã conserve esenþa sacrã în toatã

puritatea ei originarã. Numele se cuvinierarhizate, iar ierarhiile provin de la niºte„înainte-aflãtori” arhetipali (poate cã, în viitor,traducãtorul va gãsi o altã echivalare, formaþiuneaaceasta, de la verbul a afla, deopotrivã tranzitiv ºiintranzitiv, prezentând un grad de ambiguitate).Ele nu sunt factice ori gratuite: existenþa efectivãa acestor Nume conduce necurmat la serii defapte umane corespunzãtoare.

Un ultim grafic, desenat de Ibn Àrabi, sereferã la „Înainte-de-toate-Aflãtorul”, adicã laprezenþa primã, situatã la originea mai multorcercuri: al Fericirii lumii, al Nenorocirii ei, alepãzitorilor ºi ale înainte-aflãtorilor. Printr-omultitudine de raze, trasate între diferitele cercuri,sunt figurate relaþiile dintre toate aceste entitãþispirituale. George Grigore gãseºte o frumoasãexpresie pentru a caracteriza explicaþia voalatã arealitãþii ultime: dezvãluire imaginalã (p. 64).Ultimul capitol al acestui atât de dificil tratat,Pãzitorii Numelor divine înainte-aflãtoare,strãluceºte prin poezie ºi plasticitate, prindramatizarea categoriilor abstracte expuseanterior. Suntem gratulaþi cu o istorisire în stilpur oriental, în care pãzitorii Numelor, învremurile de început, pe când Creaþia nu sedeclanºase încã, aveau în mânã, fiecare, cheia sa,fãrã a ºti ce se putea deschide cu ea. Pentru aclarifica situaþia, ei s-au pus de acord ºi s-au dusla trei dintre înainte-aflãtori, spre a li se plânge.Împreunã cu aceºtia ºi ceilalþi înainte-aflãtori, s-auprezentat la poarta Prezenþei Aflãtorului divin,cãruia i-au spus cã „ºi-ar dori existenþa efectivã acerurilor ºi a pãmântului, ca fiecare sã-ºi punãcheia în poarta corespunzãtoare” (p. 66).Dumnezeu îi solicitã sã se pronunþe pe înainte-aflãtorii împuterniciþi ºi îi rugã pe aceºtia sã-ºiajute fraþii. Cel Puternic ºi Cel Vorbitor seadresarã, în consecinþã, Celui Darnic, cãruia îiadresarã rugãmintea de a-ºi pune în operãcalitãþile specifice, ale dãrniciei, spre a crea, înconsecinþã, lumea. Darnicul se conformã, le dãruipetenþilor dãrnicia absolutã, ei o luarã, spre a creaUniversul, prin concentrare, iar rezultatul se vãdiîn perfecþiunea absolutã a acestuia. Nici nu s-ar fiputut întâmpla altfel, de vreme ce fusese pusã lalucru dãrnicia absolutã, ca atribut divin, de unde,repetatã, aserþiunea cã lumea aceasta este cea maibunã cu putinþã (vorbind despre virtualitate ºipotenþial): esenþa divinã a dãrniciei nu cunoºteaaltã dãruire decât cea completã. Aceastã frumoasãpoveste a creaþiei cosmice explicã originea ºicauza dezvoltãrii lumii ca realitate gnoseologicã,nu empiricã, deoarece fiecare pãzitor (i. e.factorul executiv) „se înarmã cu cheia sa ºicunoscu realitatea corespunzãtoare acelei chei,precum ºi realitatea datoriei pe care trebuie s-oîndeplineascã faþã de existenþa creaturilor” (p. 67).

Pe cât de impozant (ºi intimidant), în rigoareaabstracþiunii sale, este tratatul Geneza cercurilor,pe atât de poetic, simplu ºi aluziv (sub hainarigorii, niciodatã absentã la Ibn Àrabi) esteopusul sãu intitulat Filiaþia spiritualã (traducerea îiaparþine Rodicãi Firãnescu, în volumul citat maisus). În el, eruditul arab vorbeºte nu cateoretician, ci în calitatea sa de mistic sufit,îndrumãtor al unui discipol, cãruia urmeazã sã îitransmitã harul (baraka). Din studiul introductival Rodicãi Firãnescu, aflãm cã traducerea literalã acãrþii ar fi fost Cartea originii (genealogiei)veºmântului ºi citim semnificaþiile speciale aletermenului veºmânt, în cadrul misticii sufite,sensuri definitorii pentru structura volumului. Deo polisemie impresionantã ºi expresivã, veºmântuldesemneazã “floarea”musulmanilor, sufiþii, dar ºi,

Simona-Grazia Dima

Rigoarea distilatã poetic(Ibn Àrabi)

eseu

2233




prin transfer metonimic, învestitura iniþiaticã,deoarece aceasta era acompaniatã de primirea, dinpartea maestrului spiritual, ºeicul, a unui veºmânt(nu conteazã prea mult tipul – putea fi o hainã,un turban sau o simplã bucatã de stofã), ceea ceechivala transmisia harului.

Veºmântul capãtã, aºadar, în cartea lui IbnÀrabi, valenþele unei splendide metafore, a cãreifrumuseþe este motivatã prin mãiestria cu carerealizeazã legãtura dintre lumea exterioarã ºi cealãuntricã, ultima fiind aceea a realizãrii spirituale.

Diferenþiind, în Cuvânt-înainte, între destinelemaeºtrilor (unii dobândesc iluminarea înanonimat, fãrã a avea fii spirituali, alþii au detrecut numeroase probe etc.), Ibn Àrabisugereazã cã, dincolo de aceste simple rolurijucate pe scena vieþii exterioare, important esterolul lor mistic, inefabil, cunoscut numai deDumnezeu. El este acela care îi uneºte pe toþimaeºtrii într-o veritabilã familie fãrã de timp,capabilã sã asigure calitatea ºi nobleþea însoþirii(alt sens al veºmântului – khirqa), precum ºivaliditatea învestiturii, din partea “celui aflataproape”, cãtre “cel aflat departe”. În spiritualsistemului propriu lui Ibn Àrabi, aceºti adevãraþiînvãþãtori, demni sã ofere iniþierea, suntînveºmântaþi de însuºi Dumnezeu (prin conferireaveºmântului – khirqa), cu cele mai frumoaseNume ale Sale (a se vedea Geneza cercurilor). Ei,cei aleºi, s-au înãlþat foarte sus, în imediataproximitate a Divinitãþii, care i-a consideratapropiaþii Sãi, apþi sã deþinã ºi sã dãruiascã, maideparte, “comoara cunoaºterii”.

În prima secþiune a cãrþii, Desprefundamentele scriptuare ale “înveºmântãrii”(khirqa), Ibn Àrabi defineºte noþiunea deveºmânt, cu începere de la un verset coranic (VII,26), care discerne existenþa a douã modalitãþi aleînveºmântãrii, una exterioarã, iar cealaltã, evidentsuperioarã, lãuntricã. Dintre veºmintele exterioaresunt absolute necesqare cele cu rol de protecþie,în vreme ce podoabele, accesoriile, adicã cel de-aldoilea tip de veºmânt, reprezintã expresiagenerozitãþii speciale a lui Dumnezeu. Purtareaacestora din urmã nu dãuneazã purtãtorului, dacãare loc cu permanenta reamintire a sorginþii lorspirituale, în vreme ce tot ea mijloceºte cãderea înispitã, dacã se face doar din raþiuni de vanitate ºiorgoliu.

Veºmintele interioare sunt, ºi ele, de douãfeluri: strict necesare (care neutralizeazã viciilepotenþiale din adâncul sufletului) ºi cele similarepodoabelor din categoria veºmântului exterior,adicã veºminte ale nobleþii spirituale, corespon-dente ale unor acte personale de pioºenie, dincolode obligaþiile religioase strict reglementate. Înacest moment al argumentaþiei sale, Ibn Àrabiexecutã cu hotãrâre trecerea spre planul devoþio-nal, explicând dorinþa oamenilor conºtienþi decele douã accepþiuni ale înveºmântãrii, de a leîmbina pe ambele, în spiritul unei pioase fãptuiri.Îmbrãcarea devine act spiritual, modalitate de aatrage atenþia, prin þinuta exterioarã, asupraaspiraþiei lãuntrice. Ea depãºeºte statutul deacþiune profanã, prezentând evidente calitãþireligioase, pedagogice, altruiste: “Au fãcut asta însemn de comuniune, ca semn al pioºenieimorale” (p. 85). Într-o accepþie foarteinteriorizatã, înveºmântarea s-a transformat înacþiune miticã, repetitivã, fondatoare – reamintirea faptului cã Dumnezeu însuºi considerã inimacredinciosului drept veºmântul Sãu. Prin urmare,învestitura acordatã discipolilor are loc ca opredare a unor haruri, în virtutea stãrii divineatinse de maeºtri: “îndrumãtorul însuºi se vaînveºmânta în acea stare, pânã ce se va cufundaîn ea aievea, ea cuprinzându-l pe deplin; atunciforþa acelei stãri spirituale va pãtrunde în

veºmântul purtat de îndrumãtor, iar acesta ºi-l vascoate pe datã, îmbrãcându-l cu el pe discipol.Acea forþã va pãtrunde în toatã fiinþa discipolului,precum vinul, îl va inunda ºi, astfel, stareaspiritualã se va desãvârºi. Aceasta este o zinepreþuitã” (p. 86).

Ibn Àrabi precizeazã ºi cã o asemeneaabordare a credinþei este dintre cele mai elevate.În schimb, ”când interesul oamenilor pentru astfelde lucruri pomenite aici a scãzut, aceºtia s-aucoborât la nivelul credincioºilor de rând” (p. 86).

Sub aceeaºi constelaþie spiritualã este plasat ºicapitolul II, Însuºirile necesare pentru a dobândikhirqa. Aceste calitãþi, statuate de maeºtriispirituali, sunt, toate, “acoperiri” cu veºminte alenobleþii sufletului: “rãul minciunii sã se acoperecu veºmântul sinceritãþii, cel al perfidiei cuveºmântul loialitãþii (…) Trãsãturile josnice sã fieacoperite cu veºmântul celor nobile, trãsãturileblamabile, cu acela al însuºirilor lãudabile ºi oricetrãsãturã inferioarã sã se acopere prinînveºmântarea într-o trãsãturã superioarã” (p. 87);acoperiri ce nu sunt sinonime unor camuflãri, cisemnificã neutralizãri ale rãului prin antidotul derigoare. Suprema înveºmântare este, bineînþeles,aceea cu podoabele divine, consecinþa fireascãfiind respectarea preceptelor sacre ºi a unuicomportament înþelept ºi moral.

Preceptele înmãnuncheate în acest capitol sereferã la trãsãturile universal umane ale caracte-rului ºi firii omeneºti, formând un excelentmanual de autoeducaþie spiritualã, oricând valabilºi demn de urmat de oricine, indiferent de culturãori confesiune. Þinta fiecãrei poveþe estedezvoltarea unei viziuni înalte, în paralel cupermanenta focalizare asupra deºertãciuniilumeºti. “Nu cãuta sã-þi sporeºti averea în aceastãlume ºi nu fi preocupat de ignoranþa celui care îþiignorã rangul. Dimpotrivã: nu trebuie ca tu sã teconsideri pe tine însuþi a avea un rang (…).Fereºte-te sã-i blamezi pe cei bogaþi, dacã suntzgârciþi, ori pe oamenii de rând dacã se ceartã pebunurile lumeºti; nu jindui la averile lor. Roagã-tepentru binele conducãtorilor ºi al celor cu ranguriimportante, ci nu te ruga pentru rãul lor, chiardacã sunt nedrepþi” (p. 91). Fereºte-te a lãsalumea sã-þi murdãreascã auzul ºoptindu-þi laureche vorbe ce îþi fac rãu, auzite de la alþii,despre tine sau altcineva (p. 90). “Sã nu doreºtirãul cuiva, sã nu ponegreºti un rob al luiDumnezeu rostindu-i numele, fie el mort sau înviaþã; cãci, dacã este în viaþã, chiar necredinciosfiind, tu nu ºtii în ce fel va sfârºi, iar dacã estemort, nu ºtii în ce fel a sfârºit. Nu-i condamna pecei stãpâniþi de pofte pentru poftele lor, nu cãutasã-þi exerciþi autoritatea faþã de cineva, ºi nu-þi siliurmaºii sã serveascã interesului tãu” (p. 89-90).

Toate sfaturile reflectã adevãrata pietate,smerenia autenticã, ziditoare: “Adu-þi contribuþiala fapte de caritate ºi pioºenie, rãspunde-i celuicare te cheamã în ajutor ºi salveazã-l pe cel lovitpe nedrept. Sari în ajutorul celui disperat ºi

înspãimântat, uºureazã-i tristeþea celui întristat”(p. 93). Superioritatea de spirit strãluceºte dinfiecare rând, prin capacitatea de a discernenuanþele, de a sesiza esenþialul din spateleaparenþelor: “Primeºte ºi crede în hotãrârea luiDumnezeu; nu în fiece lucru ce þi-a fost hãrãzit,ci în hotãrârea dumnezeiascã de a þi-l fi hãrãzit”(p. 94).

Capitolul III este dedicat propriei filiaþiispirituale a lui Ibn Àrabi, ca întemeiere aîndreptãþirii lui de a conferi, la rându-i,veºmântul, în descendenþa purtãtorilorveºmintelor spirituale descrise în precedentelecapitole. Reiese cã îndrumarul a fost scris spre a-iservi discipolului sãu Kamal ad-Din Ahmad bin –Abd Allah: “Te-am înveºmântat cu acest veºmântal însoþirii spirituale” (p. 97). Sunt menþionaþi, însens cronologic invers, maeºtrii care au acordat,rând pe rând, învãþãtura. Ibn Àrabi se prezintãca moºtenitorul legitim a nu mai puþin de patrufiliaþii spirituale, care-l îndrituiesc pe deplin sãtransmitã cunoaºterea, ultima dintre eledatorându-se înþeleptului arhetipal Al-Khadr, “Celverde”, presupus a-l fi însoþit pe Moise încãlãtoria sa iniþiaticã ºi a fi fost iniþiatorul anumeroºi asceþi sufiþi.

Anvergura spiritualã a lui Ibn Àrabi transparegrãitor din modul în care a înþeles sã-i“înveºmânteze” pe cei vrednici de khirqa: Aceºtiaau fost bãrbaþi ºi femei, copii ºi vârstnici, sãraci ºibogaþi, ce îndeplineau condiþiile transmisiuniispirituale – atât ºi nimic mai mult. Nu se aplicãrestricþii nici numãrului de învestituriprimite/date. Ibn Àrabi îl menþioneazã pe unîndrumãtor care primise khirqa de la trei sute dealþi îndrumãtori, pe care îi însoþise ºi care îidãruiserã, fiecare, câte o virtute. Generozitatea ºilargheþea de spirit motiveazã afirmaþia finalã,conform cãreia “khirqa nu înseamnã decâtînsoþire ºi nobleþe spiritualã, or, acest lucru esteneîngrãdit” (p. 102). Contrariul a fost afirmat deun grup de ignoranþi, care pretindeau cã nu sepoate primi învestitura decât de la un singurîndrumãtor. Ibn Àrabi este indignat de aceastãimposturã: “acesta este un lucru pe care niciunuldintre marii îndrumãtori nu l-a afirmat”.

Îl recunoaºtem, în acest opus, care conþine ºidouã poeme religioase, pe Ibn Àrabi, veºniculîndrãgostit de Om, autorul nemuritoarelorversuri: “Inima mea poate fi orice: o pajiºtepentru gazele, o mãnãstire de cãlugãri creºtini, untemplu pentru idoli, Ka Àba pelerinului, sulurileTorei ºi cartea Coranului. Eu cred în religiadragostei, oriunde s-ar afla caravanele sale, cãcidragostea este religia ºi credinþa mea” (p. 5) –afirmaþii prin care universul este revelat ca fiindunit de facto, prin însãºi substanþialitatea saintrinsecã, în Inima sa spiritualã.

Ajunºi la finalul sumarului nostru comentariueseistic, ne afirmãm încã o datã convingerea, cutoatã posibila dozã de risc a unei asemeneaafirmaþii, cã orice text, fie el ºi revelat, are, încomparaþie cu sacrul perceput direct (privilegiu alpuþinor mistici) doar o valoare metaforicã,însemnând, cel mult, schiþa unui drum pe carefiecare om e chemat sã-l parcurgã singur. Acestaeste, în fond, ºi mesajul mereu proaspãt alvechilor texte de înþelepciune, pe care ne bucurãmsã le putem citi ºi în româneºte ºi care ne potîndemna spre cãi simple ºi adânci, în contrast cu(de multe ori) sterila cugetare intelectualã ºifilosoficã a zilelor noastre.

Fragment din volumul de eseuri Labirint fãrãminotaur, aflat în pregãtire

Pila Rossi Singurãtate

2244




interviu

Ioan PPavel-AAzap– În prefaþa volumului tãu dedebut Ancore de sânge, Valentin Taºcu afirmã: „Eo poezie în care, în sensul sadovenian, nu seîntâmplã nimic. Este atât de multã tihnã aparentã,formalã, dar sub care tot timpul mocneºte ceva”.Ce se întâmplã totuºi cu/ în poezia ta?

George VVigdor– Eu sunt, prin excelenþã, un tipexpansiv, agitat ºi credeam cã cu vârsta turbulenþamea existenþialã se va domoli, dar, dimpotrivã,devin din ce în ce mai efervescent (poate nu însensul bun), ºi-atuncea poezia pentru mine este odefulare. În esenþã, încerc sã-i desluºesc tihnitniºte esenþe care dincolo de învolburarea cotidianãîmi dau o stare de liniºte. Cred cã Valentin Taºcua surprins foarte bine acest fapt, „m-a conºtienti-zat”, m-a fãcut sã conºtientizez ceva ce n-am real-izat pânã acum: sunt atât de sufocat de lumeamaterialã, de teroarea obiectelor, de teroarea con-sumatoristã, de concurenþa indivizilor pentru acu-mulare materialã încât simt nevoia unui refugiuintrinsec, interior în care sã suprim oarecumlanþurile cauzale, determinismul existenþial. Demulte ori am senzaþia cã mi-am transformat pro-pria viaþã într-un spectacol - uneori grotesc, uneoriabsurd, uneori penibil -, iar singura contrapon-dere, singurul meu refugiu este meditaþia ºiliniºtea datã de cuvânt. ªi nu neapãrat de cuvânt,ci de fapt de fibra mea, dacã existã, cea poeticã,insuflatã la o vârstã destul de târzie citindNecuvintele lui Nichita Stãnescu. Deci cred cãliniºtea mea vine din umbra cuvântului sau dintihna dintre cuvinte; e repaosul, intervalul primor-dial pe care îl caut cu insistenþã pentru a savuralucrurile esenþiale ºi fundamentale.

– Crezi cã discreþia, pentru a parafraza ovorbã celebrã, dacã nu va salva lumea poate salvamãcar individul?

– Sunt sigur cã da, precum bunul gust ºi unsoi de smerenie creºtinã - pe care mi-o asum ºi pecare poate n-o reuºesc în viaþa de zi cu zi -, unsoi de smerenie în faþa infinitului ºi a valorilorperene. Dimensiunea divinã reflectatã în liniºteadinaintea cuvântului - asta e spaþiul revelat ºibinecuvîntat al tãrâmului poeziei, tãrâmul creaþiei,tãrâmul originar de unde izvorãºte orice fenomen,orice lucru material.

– Pomeneai de smerenia creºtinã pe care þi-oasumi, tu fiind evreu. Te-a ajutat, te-a încurcataceastã dublã ipostazã? Simþi o povarã, unavantaj din aceastã dublã identitate: de a fi evreuºi de a fi român în acelaºi timp?

– Sunt absolut convins, dupã 37 de ani deexistenþã, cã m-a avantajat. N-a existat niciun felde antagonism niciodatã, mi-am asumat absolutclar identitatea evreiascã ºi simþirea româneascã;cum sã spun, sunt un burduf evreiesc cu brânzãromâneascã... Cu toate cã Cioran spunea, cumvadezabuzat, cã pânã ºi evreii se dilueazã înRomânia, deci nu mai sunt autentici, mãonoreazã sã fiu un evreu diluat în România. Simt,gândesc ºi chiar scriu româneºte ºi asta pentrumine este onorant. Bineînþeles, cred cã în subtextrãzbate un anumit filon evreiesc, un filonatemporal, un filon de sensibilitate pe care mi-efoarte greu sã-l definesc dar pe care îl percep, ºi

probabil ºi alþii îl percep dacã citesc poezia meacu atenþie. Deci, cum sã spun, asta ar fi operavieþii mele sau de muritor evreu român: sãarmonizez aceste douã laturi, ceea ce eu cred cãam reuºit prin faptul cã scriu româneºte ºi simtromâneºte, în mãsura puterilor pe care mi le-a datDumnezeu.

– Poezie scrii numai în româneºte?

– Absolut, este limba mea de referinþã. Cutoate cã vorbesc cinci limbi, este unica limbã încare am o dimensiune cât de cât culturalã.Ardelean, respectiv clujean fiind, sunt practicbilingv, româna ºi maghiara le-am deprins de-acasã, dar toatã ºcoala am fãcut-o în limbaromânã, gândesc în româneºte - numai înromâneºte; am învãþat sã citesc ºi sã scriuungureºte din proprie sârguinþã ºi din interes,sunt un vorbitor de limbã maghiarã dar nu simtungureºte ºi nu sunt un cunoscãtor al culturiimaghiare, dar convieþuiesc cu plãcere alãturi deunguri... ºi celelalte limbi sunt recesive: ebraicaeste însuºitã prin emigrare în Israel, engleza estedeprinsã din necesitate profesionalã, franceza dinfason cultural. Practic, din cele cinci limbi vorbite,am o singurã patrie care este limba românã, ca sãcitez un loc comun.

– Ai trãit câþiva ani în Israel. Cum estecomunitatea româneascã, evreii proveniþi dinRomânia? Am înþeles cã e a doua ca numãr...

– ...a treia! Dupã ruºi - care-s cam 800.000, ºimarocani - care-s cam 500.000, urmeazãcomunitatea româneascã, evreii plecaþi dupãrãzboi, cam 450.000; din care, sã zic cam 50.000au emigrat mai departe spre þãrmuri mai prospereºi mai liniºtite, cam 100.000 au murit, decivorbitori de limbã ºi susþinãtori ai culturiiromâneºti în Israel existã în jur de 250.000, credcã este o cifrã realã...

– Sunt o droaie de scriitori români evreiplecaþi în Israel. Care este starea literaturii delimbã românã în Israel ºi în România la ora defaþã?

– Distincþia este netã. În Israel existã unghetou lingvistic care se autoîntreþine prin câtevanume - pe care n-o sã le amintesc aici, fiind unloc comun. În perspectivã istoricã acest ghetoulingvistic va dipãrea cu certitudine, pentru cãaceºti oameni sunt în general septuagenari,sexagenari. Copiii lor încã vorbesc româneºte darnu mai scriu, deci literatura românã în Israel, înperspectiva a 20-30 de ani, realist vorbind, estecondamnatã clar la dispariþie, cum ºi presaromâneascã din Israel este... În comparaþie cupatria mumã, este evident plusul de imaginaþie,de originalitate ºi de valoare stilisticã al literaturiidin România. De aceea revenirea mea în patriamumã cred cã este, pentru mine, salvatoare dinpunct de vedere cultural.

– Cum este comunitatea româneascã din Israelîn general?

– Legat de comunitatea româneascã amsentimente foarte contradictorii. Oameni care, deexemplu, au suferit în România - sub legionari,sub fasciºti, sub comuniºti - ºi ar avea motive sãfie resentimentari, vorbesc cu extraordinarãdragoste despre patria mumã (ºi nu numaivorbesc, mulþi încearcã sã facã, sã încropeascã

de vorbã cu scriitorul George Vigdor

„Cultura se face cu obrãznicieºi cu aroganþã”

George Vigdor s-a nãscut în 20 mai 1963, în Cluj. Este absolvent al Liceului “George Bariþiu” ºi alInstitutului Politehnic Cluj, Facultatea de Electrotehnicã (1987). Volume publicate: Geografie imposibilã(publicisticã, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 2000), Ancore de sânge (poezii, Ed. Clusium, Cluj-Napoca,2000), Arhitectura singurãtãþii (poezii, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 2003), Atentat împotriva eului(poezii, Ed. Clusium, 2007).

2255




afaceri aici), sunt exraordinar de îndrãgostiþi deRomânia ºi mor cu o vorbã româneascã pe buze.Alþii, care aicea au dus-o bine mersi, au fãcutparte din nomenclaturã ºi din protipendadacomunistã ºi, mã rog, a vechilor vremuri, îºirenegã obârºia, preferã sã spunã cã sunt dinBalcani, din Bulgaria, am auzit tot felul devariante care de care mai penibilã... În esenþã,purtãm toate tarele patriei de origine ºi alepoporului, ale majoritãþii. Deci nu existã o unitateserioasã a evreilor originari din România, faþã demarocani ºi ruºi care, de exemplu, ºi-au fãcutpartide politice, au lobby-uri foarte puternice înIsrael ºi au o influenþã extraordinarã. Din pãcate,noi ducem blestemul ãsta românesc almarginalitãþii, al periferiei, îl ducem mai departeîn Israel, suntem români prin excelenþã dinpunctul ãsta de vedere...

– Statul român întreprinde ceva la nivel oficialpentru a sprijini, a întreþine aceastã „colonie”româneascã din Israel?

– Da, spre onoarea României, încã din timpullui Ceauºescu. Cât a fost interes economic ºipolitic... Asta este normal în viaþa politicã, înrelaþiile internaþionale, dar îi revine lui Ceauºescu,de exemplu, meritul de fi mediat pentru primaoarã în conflictul israeliano-arab, fapt amintit demari oameni de stat israelieni - Golda Meir ºi BenGurion - în cãrþile lor de memorii; cred cã este unaspect care nu trebuie trecut sub tãcere. ªi dupã’90, spre onoarea guvernelor care s-au perindat laBucureºti, relaþiile dintre România ºi Israel suntexcelente, începând din domeniul militar,economic ºi chiar cultural - (existã ºi un CentruCultural Românesc la Tel Aviv) mã rog, în mãsuraîn care þara de origine îºi permite economic oprezenþã culturalã cât de cât în centrele urbanedin Israel -, sunt ziare româneºti, gãseºti cãrþiromâneºti, la târgurile de carte din Israel prezenþaromâneascã este masivã, sunt spectacole, deºi înaceste spectacole sunt doar trei, patru artiºti, carese repetã... Pe de altã parte, cred cã existã oanumitã îmbãtrânire a valorilor româneºti înIsrael, ar trebui ca generaþia nouã de poeþi, dedramaturgi, în fine de artiºti, sã fie cunoscutã,pentru cã existã un decalaj de 20-30 de ani,publicul românesc din Israel este rãmas la nivelulanilor ’70, maximum ’80.

– Revenind la oile noastre literare, cum veziîmpãrþirea literaturii pe promoþii, generaþii etc.?De cine/ care te simþi mai apropiat?

– Aceste împãrþiri mi se par scolastice, maimult sau mai puþin arbitrare, este o nevoieinstrumentalã de a opera cu asemenea gen degeneralizãri. Pãrerea mea e cã a existat cusiguranþã o generaþie ’60 - Blandiana, Stãnescu,Sorescu, Ivãnescu º.a. - în care eu îmi gãsescfiliaþia liricã, mã simt foarte apropiat de aceºtia ºinu neapãrat de optzeciºti; optzeciºtii m-auinfluenþat într-un soi de teribilism artificial pecare îl practic cu savoare doar arareori. Dacã amvreo calitate, dacã existã un anumit suflu liricvital, eu îmi gãsesc filonul în poezia deschideriiculturale din anii ’60-’70. De fapt, poezia e odefulare, nu am un program estetic, nicidecumconceptual ºi spre marea mea groazã frecventezGalaxia Gutenberg tot mai rar, ceea ce nu-mi facecinste, citesc din ce în ce mai puþin în limbaromânã, ceea ce din nou este una dintre marilemele frustrãri, ºi atuncea prin scris încerc sãcompensez traiul meu în altã limbã sau în altãrealitate. Referinþa mea, ancora mea de salvarerãmân limba ºi cultura românã, cu accent pe

specificul ei ardelenesc, clujean.

– Dupã ’90 s-a vorbit la un moment dat de unpustiu cultural de 50 de ani în România... Ai trãit,te-ai format în anii aceia - aveai 27de ani în ’90,deja erai un om format, esenþial nu te mai puteaischimba. Chiar a fost un pustiu?

– Nu, dimpotrivã, opresiunea politicã,presiunea socialã, sufocarea aparentã a instituþiilorculturale cred cã ne-au înfrumuseþat ºi au datanvergurã vieþii noastre interioare, a cãrei oglindãeste însãºi cultura. Libertatea câºtigatã în ’90 credcã este ºi rezultatul libertãþii interioare aindivizilor care au trãit pe acest pãmântbinecuvântat. Din pãcate, suflul acestui momentistoric sublim s-a pierdut aproape cu desãvârºire.Obligaþia generaþiei mele e de a perpetua acestsuflu, inclusiv în culturã, care mai nou trebuiefãcutã mult mai practic ºi mai eficient pentru cãtrãim o globalizare în care singura modalitate desupravieþuire este pragmatismul.

– Ce crezi cã îi lipseºte literaturii, culturiiromâne - nu numai astãzi, ºi acum ’30, ºi acum’50, ºi acum 100 de ani - pentru „a exploda” înlume? Avem o literaturã mai mult decâtonorabilã, zic eu, dar prea puþin cunoscutã. S-aspus cã de vinã ar fi limba, de circulaþie restrânsã,puþin cunoscutã... Pe naiba, sunt þãri cu mult maipuþini vorbitori nativi ºi care au avut un boomcultural, literar în speþã, un impact mai mare...

– Cred cã este vorba de lipsa unui imperialismcultural. Poporul român meritã ºi are anvergurade a fi grandoman, eu recomand un soi degrandomanie nu a instituþiilor ci a oamenilor.Trebuie în sfârºit sã realizãm o rupturã cudestinul ãsta marginal, periferic, de toleraþi înEuropa, cu toate complexele astea de inferioritate- ºi nu e vorba de a cãdea în naþionalism facil,gãunos. Dacã acest imperialism cultural, aceastãsiguranþã de sine, ºi aceastã grandomanie, care enecesarã, ne vor cãlãuzi ca indivizi, atunci în modcert, prin instituþii culturale eficiente ºi printr-omediatizare sistematicã - ce trebuie sã durezedecenii, indiferent de regimul politic - ne vomimpune. Aceastã lipsã de profil românesc nu edatã atât de subfinanþarea instituþiilor culturalesau incompetenþa ataºaþilor culturali dinstrãinãtate, ci pãcatul originar este în noi,„oamenii purtãtori de culturã”, în faptul cã nu neasumãm un soi de...

– ...un soi de obrãznicie...

– ...un soi de obrãznicie ºi impertinenþã.Cultura la ora actualã nu se cimenteazã cu bunsimþ ºi cu sentimentul ãsta regional - de periferie -ci se face cu obrãznicie ºi chiar cu aroganþã.Nouã ne lipseºte dimensiunea expansivã, avem unfel de smerenie, care este de apreciat ca ºi calitateumanã dar nu ca politicã culturalã. Trebuie sãgãsim mãsura între smerenia asta ortodoxã,creºtinã, care este în fibra românului ºinaþionalismul de operetã, gãunos, pe care enormal ca instituþiile abilitate ale lumii civilizatesã nu-l înghitã. Noi ori strãlucim prin absenþã sauprintr-o prezenþã extraordinar de palidã, orideranjãm printr-un soi de operetã strident-festivisttricolorã care, cum sã spun, nu vreau sã folosesctermeni duri, care aratã a sindrofie de bâlci ºimiroase a mititei stricaþi...

– ªansele României...?

– Legat de ºansele Românie, lucru care pe toþine macinã, mai ales pe cei din generaþia noastrãpentru cã practic o bunã parte din tinereþeanoastrã s-a epuizat într-un soi de joc secund, credcã revine tot generaþiei optzeciste marea ºansã de-a muta România într-adevãr din subdezvoltareîn concertul naþiunilor europene, cu tot sacrificiulde rigoare. E prea bombastic spus cã avemmisiunea istoricã, dar simt cã ceasul istoriei într-adevãr acuma bate ºi este cam ultimul tren alunei ºanse istorice care ne-a fost acordatã în ’89.Dacã generaþia noastrã va rata acest tren, riscãmsã lâncezim levantic în Balcani într-un dulcesomnic secular... Dar eu, ca evreu, totdeaunaprivesc într-o perspectivã optimistã: un poportânãr, un popor de 2000 de ani care s-a coagulatdefinitiv doar acum 150 de ani are absolut toateºansele sã defileze triumfal pe aleea europeanã înurmãtorii 150 de ani.

– Sã sperãm cã-i mai apucãm... Suntem lacumpãna dintre milenii. Asistãm la o globalizareaccentuatã ºi acceleratã, la o tehnologizareexcesivã, la o pierdere a sensului, a reperelormorale, spirituale. Ce rost, ce sens mai are astãzipoezia, literatura, arta în general? Uite, ajungemsã citim foarte puþin, sã ne citim doar între noi...

– Noi, cei care îndrãgim poezia sau chiarpracticãm acest orgasm spiritual, suntem de faptniºte rara avis, n-o spun cu sens de nobleþe:suntem niºte retardaþi, niºte nebuni ai epociiactuale; nu suntem produºi ai generaþiei Internet,asta-i sigur... N-avem valoare comercialã sautehnologicã... Faptul cã ne citim între noi esteperfect, avem o voluptate, ne simþim foarte bine,spiritul de gaºcã funcþioneazã perfect - ori maipuþin perfect, nu asta este relevant... Poeziarãmâne un har divin ºi faptul cã din ce în ce maipuþini o practicã sau o savureazã denotã însãºidecãderea acestei lumi. Faptul cã noi încã citimpoezie sau scriem, cred cã ne transformã într-uncolac de salvare în faþa degradãrii umanului îngeneral. ªi numai din acest motiv - poezia este unact de igienizare a unui social foarte îmbâcsit -trebuie sã credem mãcar în vocaþia ei terapeuticã,dacã nu în aceea de înaltã spiritualitate...

Interviu realizat deIoan-PPavel AAzap

Peter Jones Regina tribului cap de penis

2266




Vorbind despre cultura popularã ºi / sautradiþionalã se impune, credem, din capullocului o subliniere cu caracter preliminar,

în ideea cã, indiferent de modul în care am dorisã o facem, o astfel de discuþie trebuie legatã detimpul actual pe care îl trãim, în condiþiile în carelumea de azi se aºazã într-o nouã paradigmãprivind cunoaºterea umanã ºi viaþa de zi cu zi,raportarea omului la el însuºi ºi la societateacãreia îi aparþine. ªi aceasta, în spaþiul nostru, maicu seamã dupã evenimentele din 1989,evenimente ce au marcat, practic, o nouã istorie –pentru noi, ca ºi pentru spaþiul european îngeneral. Altfel spus, trãim astãzi o realitatefundamental schimbatã în raport cu realitatea ceni se arãta sub ochi în urmã cu nici douã decenii.În atare condiþii, orice demers aparþinândºtiinþelor socio-umane, pe linia etnografiei – ca ºia etnologiei, sociologiei ºi antropologiei,domeniile cu care ne intersectãm cel mai multîntr-un demers vizând cultura popularã ºi/ sautradiþionalã – se cuvine rechestionat ºi adaptat,din mers, la timpul pe care îl traversãm. Pânã maiieri, înþelegeam concepte precum naþiune,comunitate, cetãþean, citadinism, ruralitate,tradiþie etc. într-o societate ºi cu înþelesuri (celeracordate regimului trecut) pe care, în acestmoment, ne este din ce în ce mai greu sã lereconfigurãm. O privire, fie ea sintetizatã lamaximum, îndreptatã înspre societatearomâneascã de dinainte de 1989, ne relevã câtevadominante ale acesteia – precum: prezenþa unuisistem politic autoritar, devenit, în ultima etapã aevoluþiei sale, unul de tip dictatorial ºi, prinaceasta, eliminând orice urmã a libertãþii deexpresie ºi de gândire; lipsa oricãrui liberalism înviaþa socialã, politicã ºi culturalã; îngrãdireaspiritului religios ºi promovarea, în contrapondere,a unor ideologii (marxismul dogmatic, leninismultezist, stalinismul ºi mai apoi amestecul acestoracu influenþe venite dinspre spaþiul de orientaresocialist-comunistã asiatic) strãine de spirtualitateapoporului român; anexarea învãþãmântului, aintelectualilor ºi a culturii, în toate componentelesale, ideologiei de stat ºi de partid unic – ale cãrorconsecinþe n-au putut însemna altceva decâtîntârziere, dacã nu chiar stagnare în unele cazuri,deformare a realitãþii sau ideologizare, în cele dinurmã, a studiului etnografic. De amintit, în acestsens, celebra, pe atunci, „Cântarea României”, ceeluda orice criteriu de selecþie valoricã în cepriveºte „producþiile” din spaþiul etnografiei, saueliminarea treptatã a psihologiei ºi sociologiei caºi componente indispensabile pentru orice demersetnografic întreprins la modul profesionist.

Din pãcate, nici perioda actualã nu pare a fiuna propice unui astfel de studiu. ªi aceasta, dinmai multe considerente. Existã, mai întâi, oanume stagnare în privinþa cercetãrii etnografice,datoratã unei adevãrate crize în care a intratcultura, în ansamblul ei, dupã 1989. O crizãprofundã, complexã ºi diversificatã, instauratã înspaþiul occidental cu mult înainte de acest prag.În plus, în spaþiul nostru, dupã ce modernitateainterbelicã a fost fracturatã brutal prin impunereaunui nou regim politic, asistãm, dupã 1989, pe deo parte, la absenþa unor politici culturalecoerente, capabile de a da consistenþã unor

demersuri viabile, inclusiv în domeniul studiuluietnografic, ºi, pe de altã parte, la o serie demodificãri profunde care þin de trecereaumanitãþii europene, ºi prin aceasta inclusiv aspaþiului românesc, la o nouã paradigmã privindcunoaºterea, societatea ºi situarea, în cele dinurmã, a omului în viaþa cotidianã. Se adaugã latoate acestea, complexificarea vieþii de zi cu ziactuale, în condiþiile în care – dupã cumsubliniazã unul dintre sociologii cei mai reputaþiai actualitãþii, Antony Giddens – „modurile deviaþã generate de modernitate ne-au dislocat dintoate tipurile tradiþionale de ordine socialã, într-unmod fãrã precedent. Atât prin extindere, cât ºiprin intensitate, transformãrile implicate demodernitate sunt mai profunde decât cele maimulte tipuri de schimbare ce au caracterizatperioadele anterioare. În planul extinderii, ele auservit la generarea de interconexiuni sociale careau cuprins întreaga planetã; în ceea ce priveºteintensitatea, ele au contribuit la modificareaunora dintre cele mai intime ºi personale trãsãturiale existenþei noastre de zi cu zi” (A. Giddens,p.12). Concret, se vorbeºte astãzi, aproape launison ºi cu certitudine, fie despre o modernitatetârzie, antrenând cu sine schimbãri radicale (celedespre care vorbeºte A. Giddens sau alþiteoreticieni ºi gânditori actuali, precum AndreiMarga sau Jürgen Habermas), fie, dupã uniigânditori (precum Jean-François Lyotard, GianniVattimo sau Richard Rorty), despre societateapostmodernã, una în care asistãm, între altele, larechestionarea tradiþiei odatã cu sfârºitul acesteia –alãturi de alte end-isme, precum cel al istoriei ºi,în general, al marilor repere ce þin de culturamodernã. ªi mai clar spus, contextul cultural altimpului nostru, supus unor reinterogãripermanente, impune cu necesitate luarea îndiscuþie, alãturi de reperele cunoscute pânã acumprivind studiile socio-umane (individ, comunitate,tradiþie, modernitate, identitate culturalã,patrimoniu cultural etc.), a unor termeni ºiconcepte – precum alteritate, problematicaCeluilalt (într-o preocupare permanentã din parteaunui filosof cum este Emmanuel Lévinas),multiculturalitate ºi multiculturalism sauglobalizare – care, fie nu existau ca preocupare înacest perimetru, fie, în cel mai bun caz,aparþineau doar unor discuþii eclectice. Mai cuseamã ultimul dintre termeni, cel de globalizare,antreneazã impunerea unei noi viziuni asupralumii cãreia îi aparþinem, în condiþiile în careaceasta se constituie astãzi într-un fapt ce nu maipoate fi eludat, indiferent de palierul social ºicultural pe care l-am avea în vedere.

Asupra acestui fenomen, cel al globalizãrii, seopreºte inclusiv unul dintre studiile cele mairecente privind cultura noastrã tradiþionalã, înspeþã cea sãlãjeanã – este vorba de studiul Reperede culturã tradiþionalã sãlãjeanã, semnat decercetãtoarea Camelia Burghele –, autoarea luândîn discuþie, încã din debutul lucrãrii sale,problematica identitãþii culturale în contextulglobalizãrii. O atitudine salutarã ºi fireascã dealtfel, dat fiind faptul cã realitatea timpuluinostru ne obligã, am spune, la o asemeneainterpretare. Astfel, Camelia Burghele

relaþioneazã, în analiza sa, globalizarea curegionalizarea, ambele configurând „procese socio-culturale opuse localismului” ºi aºezate pe undialog cultural ce „trebuie sã coaguleze în jurulunui proiect macrosocial ºi macrocultural pozitiv,care sã aducã aport valoric la tendinþele demondializare ale mileniului trei”. În acelaºi timp,trebuie evitatã, considerã autoarea, ideea uneiomogenizãri culturale ce „poate conduce la unproces de dezintegrare culturalã” ºi care ar puteaantrena un pericol „notabil” în aceastã direcþie,manifestat sub forma „unei agresiuni culturalemaxime, dezvoltatã sub forma unui etnocentrismexacerbat, fapt care presupune nu doardezvoltarea exageratã a naþionalismului istoric, ciºi supralicitarea ºi supradimensionarea unor valoriculturale”. Posibila soluþie întrevãzutã pentruevitarea unei asemenea direcþii ar consta în„încurajarea dialogului, a cooperãrii ºi ainiþiativelor comune, sau, altfel spus, a uneitoleranþe bine calculate”, toate acestea conducândînspre „menþinerea filonului identitar, prinactivarea unor mecanisme sociale ºi psihologicecu repercutãri maxime în identitatea culturalã”. Înacest mod, trebuie luatã în calcul ideea uneiculturi globale, ce þine de „promulgarea unorfenomene culturale de masã la care sã aderesocietãþi diverse între care nu exista, practic,anterior, nicio legãturã directã din punctul devedere al culturii naþionale”. O „culturã globalã”ce „genereazã fenomene specifice acestui nivel dedezvoltare socio-culturalã”, precum: omogenizareaculturalã (presupunând „generalizarea unei formeunice de culturã”), dezintegrarea culturalã(ilustrând „abandonarea unor tradiþii culturalereprezentative ºi substituirea acestora cu formeprefabricate, artificiale, lipsite dereprezentativitate”), sincronizarea culturalã (prin„difuzarea unidirecþionatã a produselor culturaleprin minimalizarea importanþei modelelorculturale particulare, locale”), hibridizareaculturalã (care „genereazã produse culturaleartificiale, fãrã o prea mare reprezentativitatepentru identitatea de grup”), uniformizareaculturalã (înþeleasã ca „efect al asimilãrii unorvalori sau instanþe strãine de cultura-mamã, darproduse de o societate occidentalã preluatã camodel”) ºi, în sfârºit, consumatorismul cultural –înþeles de autoare ca „generator al situaþiilor demacdonald-izare ºi de cocacol(a)-izaregeneralizatã, ca efect al pãtrunderii în cele maivariate medii ºi societãþi a unui american life stylecare s-a suprapus categoric peste substratuleconomic local, în funcþie de disponibilitatea deadaptare a mediului vechi la unul nou,consumatorist” (Camelia Burghele, p. 8-9). Înatare condiþii, ceea ce se impune este orepoziþionare faþã de cultura tradiþionalã înansamblul ei, þinându-se seama de noul context altimpului pe care îl trãim ºi, drept urmare, deluarea în calcul a unor realitãþi pe care mainimeni nu le mai poate contesta. Astfel,conceptul de globalizare ºi globalizarea culturiiipe care un astfel de concept o presupune necesitão redefinire a „jocului” dintre „identitate ºialteritate” prezent în imaginarul tradiþional, altfelspus o redefinire a paradigmelor centrate pedialogul cultural ºi pe toleranþã, o datã cu nouaînþelegere a politicilor identitare sau a unorconcepte precum societatea informaþionalã saumulticulturalismul. ªi aceasta, în condiþiile în care– dupã cum constatã Camelia Burghele –„Globalizarea este echivalentã cu o imensãmutaþie civilizaþionalã, cu efecte dintre cele maiintense asupra naturii umane, prin faptul cã

Cultura popularã întretradiþie ºi globalizare

Mihaela Rotaru

opinii

sfideazã toate paradigmele în care omul societãþiimoderne evolua. Din perspectivã moralã, acestfenomen se opune într-o mare mãsurã moraleicreºtine ºi, în general, valorilor promovate desocietatea tradiþionalã coagulatã în jurul unorvalori moral-identitare. Comunitatea globalãadunã în graniþele sale grupuri diferite de oamenicu religii diferite ºi cu tradiþii diferite, dar care,din perspectiva uniformizãrii culturale pe caremondializarea o impune, aderã la o singurãreligie, care pare a fi a unui dumnezeu imperso-nal ºi general valabil”, ilustrând, în fapt, formulaunui „sincretism religios”, constând într-un„melanj de credinþe ºi ritualuri” ºi impunând îndreptul instituþiei bisericii, tocmai de aceea, omisiune cu totul aparte, menitã sã înþeleagãfenomenul globalizãrii „în serviciul omului ºi înmod particular în serviciul tuturor persoanelor”(Camelia Burghele, p. 9-13).

Fãrã a intra în detalii privind mai cu seamãultima dintre ideile subliniate de CameliaBurghele în studiul amintit, cea legatã de religie –o problemã extrem de complexã în era globalizãrii– sã spunem totuºi cã o astfel de problematicãeste desfãºuratã ºi într-un studiu relativ recent,semnat de Norbert Hintersteiner ºi intitulatCãtre o depãºire a tradiþiilor. Contribuþii anglo-americane la o hermeneuticã interculturalã atradiþiei. Concret, Norbert Hintersteinersubliniazã, încã din Introducere la studiul sãu,necesitatea unui „concept teologic intercultural altradiþiei, care sã þinã pasul, din punctul de vedereal unei teorii ºi al unei teologii a tradiþiei, cupluralitatea diverselor forme ale unei tradiþiicreºtine, datoratã largei rãspândiri ºi adaptãri acreºtinismului. Pe de altã parte – continuãHintersteiner – situaþia teologicã a lumiicontemporane, datoratã prezentei dezbateriinterreligioase, se înfãþiºeazã, acum mai mult caoricând, ca un set de tradiþii globale. Estenecesarã, ºi în cazul acesta, desemnarea unuiconcept intercultural ºi interreligios corespunzãtoral tradiþiei” (Norbert Hintersteiner, p. 15-16).

O a doua consideraþie pe care dorim sã ofacem aici este legatã – în continuarea celorsubliniate mai sus – de statutul actual pe care îlare studiul culturii populare ºi/ sau tradiþionale,ca ºi de modalitãþile prin care poate fi întreprinsastãzi, un asemenea demers. În condiþiile actualeale globalizãrii, societatea umanã, în ansamblul ei,a suferit mutaþii considerabile, mutaþii începute,în fapt, încã din primele decenii ale secoluluitrecut. Asupra acestui fapt au atenþionat sociologide prestigiu, subliniind, între altele, modul în cares-a poziþionat modernitatea faþã de tradiþie ºi,drept urmare, consecinþele pe care modernitateale-a adus cu sine în raport cu societateatradiþionalã. Este cazul lui Max Weber, de pildã,care, analizând spiritul capitalist în spaþiuleuropean (în Etica protestantã ºi spiritulcapitalismului), înþelegea apariþia acestuia pefundalul unei „dezvrãjiri” a lumii tradiþionale, odatã cu „raþionalizarea” spiritului religios ºi cusituarea acestuia într-o nouã paradigmã societalã.În plus, Max Weber atenþiona încã de pe atunci(studiul apãrea în 1920) asupra „carcasei de oþel”,în care o raþionalitate devenitã instrumentalã, înevoluþia sa, va aºeza spiritul uman ºi valorileacestuia. „Nimeni – sublinia Max Weber, înfinalul studiului sãu – nu ºtie încã cine va locuipe viitor în acea carcasã ºi dacã la capãtul acesteievoluþii imense se vor afla proroci noi sau oviguroasã renaºtere a unor idei ºi idealuri vechisau nimic din toate acestea, ci o împietriremecanizatã, garnisitã cu atitudinea gravã ’a celuice-ºi dã importanþã’. Cãci pentru ’ultimii oameni’ai acestei evoluþii culturale, cuvintele urmãtoare:

’specialiºti fãrã spirit, oameni fãrã inimã dedaþiplãcerilor; acest nimic îºi închipuie cã ar fi urcat otreaptã neatinsã de omenire’ ar putea deveniadevãruri” (Max Weber, p. 181-182). Mai aproapede timpul nostru, Antony Giddens, interpretând„consecinþele modernitãþii” (capitalismul ºiindustrializarea, perfecþionarea metodelor de„supraveghere” ºi mondializarea relaþiilor dintrestatele-naþiuni) ºi conceptualizând fenomenulreflexivitãþii (cuprins într-o nouã relaþie dintreacþiune ºi gândire) ºi fenomenul deîncapsulãrii pecare îl induce modernitatea (echivalat, în liniimari, cu o desfacere a „localizarii” pe care opresupunea tradiþia), conchide fãrã niciun echivoc:”Modernitatea este inerent globalizatoare – acestlucru decurge evident din cele mai importantecaracteristici ale instituþiilor moderne, incluzândîn special deîncapsularea ºi reflexivitatea” (A. Giddens, p. 63-75). În aceste condiþii, esteclarã necesitatea ca studiul culturii tradiþionale sãþinã seama de fenomenul globalizãrii, în care seînscrie umanitatea actualã. Ce se poate face, cualte cuvinte?

Cercetãtorii culturii populare din spaþiulnostru au atenþionat deja asupra schimbãrilor cese impun tocmai în acest sens. Astfel, Ionªeuleanu, avertiza încã din anii ’80 ai secoluluiabia trecut – analizând, de pildã, Poezia popularãde nuntã – asupra faptului cã „valorile spiritualeale poporului sunt ameninþate cu pierea”, în lipsaunor preocupãri susþinute în spaþiul culturiipopulare care sã atragã dupã sine „imperativulcercetãrii sistematice” (Ion ªeuleanu, op. cit., cap.Retrospectivã criticã, p. 9-43). Ion ªeuleanupledeazã – într-un studiu mult mai recent,Dincoace de sacru, dincolo de profan – pentru o„perspectivã analiticã” a culturii populare, care sãia în calcul diversitatea ºi complexitatea direcþiilorunui astfel de studiu în arealul cercetãrilor deultimã orã, înscrise într-o „perspectivã multi ºiinterdisciplinarã” sau în „viziunea de tip holistic,singurele în mãsurã a da seama de complexitateaculturii orale, ca întreg, ca sistem ale cãruicomponente se condiþioneazã reciproc ºi sesincronizeazã impecabil, încadrându-se în tiparelemai încãpãtoare ale culturii naþionale. Culturãcãreia îi imprimã un numãr de mãrciinconfundabile, poate chiar pe cele primordiale,care þin de specific, de sunetul unic prin careaceasta se înscrie în armonia celei universale”. ªiaceasta, cu atât mai mult, cu cât „culturapopularã româneascã este încã, în multe privinþe,o culturã vie, rezematã pe o realitate folcloricãaflatã, e drept, în schimbare, ºi situatã undeva larãscrucea dintre sacru ºi profan, dar care maiconservã încã suficiente pattern-uri în baza cãrorasã-i putem decoda stadiile strãbãtute ºi interpretasensurile capitale”. Un fapt ce nu poate fiîntreprins însã fãrã a se avea în vedere„deschiderile metodologice” ºi tipurile de„abordãri contemporane”, ce presupun, întrealtele, „o recuperare a perspectivei de abordarecomplexã ºi (pe cât posibil) completã afenomenului folcloric, inclusiv în plan ontic ºiepistemologic” – depãºindu-se, în acest mod,„limitarea de tip structuralist, care privea univocfaptul ori evenimentul folcloric ºi care judecatextul propriu-zis doar în sine ºi prin sine, detaºatde orice condiþionare contextualã” ºiîmbrãþiºându-se „noile orientãri” ce „tind sãlãrgeascã, uneori cu totul imprevizibil, unghiul deabordare ºi sã regândeascã totul prin prismacomplexitãþii, a pluridimensionalitãþii, polivalenþeiºi a multifuncþionalitãþii folclorului”. Tocmai înacest sens, subliniazã Ion ªeuleanu, „impactul cuantropologia culturalã, cu semiotica ºi poetica, cuunele discipline lingvistice ori, mai încoace, cu

deschideri teoretice puse la îndemânã detextualism ori de teoria comunicãrii, a avutconsecinþe dintre cele mai fecunde asuprafolcloristicii, care ºi-a revizuit aproape din mersmetodele de investigare, cãutând sã þinã pasul cuceea ce se întâmplã semnificativ în toate acestedomenii, mai mult sau mai puþin învecinate” (Ionªeuleanu, op. cit., Cuvânt înainte ºi cap.Deschideri metodologice în cercetarea literaturii ºiculturii orale; abordãri contemporane, p. 5-27).Aºezatã într-o asemenea direcþie, cercetareaculturii populare are astfel de trecut un adevãrat„examen interdisciplinar” (dupã cum subliniazãIon ªeuleanu într-un studiu publicat în 1996, înRevista de Etnografie ºi Folclor, ºi intitulat tocmaiîn acest sens Cercetarea faptelor de culturãpopularã: examenul interdisciplinar), într-undemers ce ia în calcul sociologia, psihologiasocialã ºi etnopsihologia, studiul mentalitãþilor, alriturilor, miturilor ºi al relaþiilor parentale,antropologia culturalã ºi socialã, paleontologia sauarheologia culturalã, istoria religiilor ºi, mai nou,ecologia umanã – toate acestea oferindu-ietnologului repere importante privindinstrumentarul ºtiinþific pentru un demerscalitativ, repere ce þin de imagologia saucomportamentul social ºi cultural, de studiulinstituþiilor ºi al sistemelor sociale, decomportamentul sau trãirea religioasã sau celecare þin de adaptarea la mediul ambiant (Ionªeuleanu, op. cit., p. 226 º. u.).

Pentru o cercetare riguroasã în spaþiul nostruentografic-folcloric se pronunþã ºi Ion Cuceu,subliniind, într-un studiu din anii ’90 ai secoluluitrecut (Vechi obiceiuri agrare româneºti) – dupãce procedeazã la o radiografiere a cercetãriiculturii populare în spaþiul nostru, cercetaredeseori impregnatã de „adevãrate ’mode’ înafirmarea unor ipoteze ºi teorii unilaterale” –ideea cã „cercetarea etnografico-folcloricãromâneascã este datoare sã abordeze cu toatãseriozitatea obiceiurile populare, sã ajungã lacunoaºterea temeinicã a obârºiei lor îndepãrtate ºila relevarea caracterului lor organic, în contextullarg al spiritualitãþii româneºti” ºi atenþionândasupra faptului cã „mai mult decât în alte ºtiinþe,în cercetarea etnografico-folcloricã adâncimeainvestigaþiei este determinatã de gradul destãpânire a materialului documentar, de nivelulatins în cunoaºterea varietãþii ºi bogãþiei lui, arãspândirii lui geografice, de unde mareaimportanþã a instrumentelor de lucru înasigurarea unor progrese ritmice ºi constante aleºtiinþei” (Ion Cuceu, op. cit., p. 11-21). La felcum, într-un studiu mult mai recent (Problemeactuale în studierea culturii tradiþionale), IonCuceu se pronunþã pentru „o reconsiderare aprogramului monografic naþional în vederea uneireluãri a lui”, o reluare „absolut necesarã”, pentrucare „mãsurile nu trebuie luate nici în grabã, darnici nu pot fi amânate prea mult. Este vorba decâteva urgenþe, de acele pete albe de pe hartaþãrii, pe care le prezintã zonele aproapenecercetate etnologic ºi sociologic, cum ar fiCâmpia Transilvaniei, Zona Mureºului Superior,Sãlajul, Câmpia Sãtmarului, Þara Zarandului,românii din Secuime”, urgenþe care sã implicedeopotrivã forurile locale ºi universitãþile noastre.

Necesitatea complexificãrii demersului înstudiul culturii noastre populare este subliniatã ºide cercetãtoarea Camelia Burghele care, în studiulamintit ceva mai sus – dupã ce atenþioneazãasupra faptului cã, în acest moment, „culturatradiþionalã este mult marginalizatã” –, relevãconsecinþele globalizãrii în aceastã direcþie ºi,drept urmare, luarea în calcul a efectelor acestora

2277




ªtiinþele comunicãrii reprezintã un domeniucomplex ºi din ce în ce mai dezbãtut, carecuprinde specializãri precum jurnalismul, publici-tatea, relaþiile publice.Din aceastã perspectivã, volumul intitulatJurnalism ºi publicitate. De la idee la produsulmedia (Coordonatori: Elena Abrudan, DeliaCristina Balaban) ºi apãrut la Editura Accent,Cluj-Napoca, 2007, reuºeºte sã surprindã ºi sãprezinte aspecte inedite din domeniul vast alcomunicãrii, oferind o viziune inovatoare ºi inci-tantã asupra jurnalismului ºi a publicitãþii.

Materialul din acest volum cuprinde studii ºicercetãri axate pe douã tematici principale: jurna-lismul ºi publicitatea – amândouã fiind parte inte-grantã a comunicãrii publice ºi aflându-se într-ointeracþiune continuã.

Tematica ce vizeazã jurnalismul cuprindestudii care trateazã aspecte ºi forme de mani-festare a presei româneºti, stilisticã ºi forme delimbaj ale presei scrise, elemente de fotojurnalism,comunicare vizualã, trãsãturi ale comunicãrii ver-bale ºi non-verbale în spaþiul public, comunicarepoliticã, jurnalism de rãzboi, precum ºi diverseperspective în receptarea mass-mediei, în funcþiede segmentul de public þintã.

Cercetãrile din cadrul acestui volum abor-deazã, pe lângã aspectul teoretic, studii de ordincalitativ ºi cantitativ ce vizeazã mass-media

româneascã.Astfel, sunt discutate diversele ipostaze ale dis-

cursului vizual mediatic (în studiul cu acelaºinume), din perspectiva comunicãrii vizuale insti-tuite prin utilizarea limbajului imaginilor. Avândun impact mult mai puternic decât alte forme decomunicare, fotografia reuºeºte sã depãºeascã bari-erele lingvistice ºi culturale, fiind contextualizatãprintr-un set minimal de informaþii comple-mentare. Din aceastã perspectivã, cartea oferã oanalizã detaliatã asupra felului în care fotografiade presã aduce un plus de cunoaºtere, dar ºimanipuleazã. Postura actualã de dominare afotografiei de presã, interpretarea unor imaginiprin valoarea lor informativã ºi decodificarea unormesaje vizuale sunt etalate prin realizarea uneimetodologii de cercetare, ce cuprinde un eºantionales pentru analiza calitativã ºi cantitativã a ima-ginilor de presã. În acest fel, se evidenþiazã faptulcã imaginea de presã constituie un ingredientindispensabil în procesul de seducþie/manipularea publicului de cãtre mass-media.

Principalele caracteristici ale limbajului preseiscrise sunt tratate, în studiul Forme ale limbajuluiîn comunicarea jurnalisticã, din perspectiva abor-dãrii stilului jurnalistic ºi a caracteristicilor sale:dinamism, concreteþe, acurateþe, percepere rapidãa mesajului transmis, obiectivitate/subiectivism,claritate, incitare spre lecturã. Sunt accentuate

funcþiile limbajului jurnalistic ºi modalitatea încare acestea se evidenþiazã în diverselegenuri/specii jurnalistice abordate în presa scrisã.La nivelul limbajului utilizat, se realizeazã unamplu studiu de caz, care are rolul de a pune tex-tul jurnalistic într-o nouã perspectivã: este vorbade un stil aparte, individual, caracterizat prin ori-ginalitatea mesajului transmis, prin stabilirea unuipublic-receptor spre care se îndreaptã acest mesaj,prin menþinerea permanentã a contactului dintretextul de presã ºi publicul-cititor. La nivelullingvistic se prezintã o analizã de vocabular abor-dat în presa scrisã, pentru a accentua formele lim-bajului în comunicarea jurnalisticã.

Aspecte interesante ºi inedite ale comunicãriinon-verbale, dar ºi ale discursului politic suntanalizate, în studiul “Spectacolul politic, elemental comunicãrii politice”, din perspectiva construiriiunui “spectacol zilnic”, care cuprinde “acte zil-nice” ale unor politicieni vãzuþi ca niºte actoripolitici. Comunicarea politicã utilizeazã televiz-iunea ca principal suport media ºi are un aspectfuncþional mai puþin conºtientizat de publiculacestui spectacol politic: “efectul de paravan” -felul în care informaþia ascunde o altã informaþiecu implicaþii mult mai grave. Se evidenþiazã, prinstudii de caz interesante, faptul cã, în epoca tele-viziunii, spectacolul politic reprezintã modalitateaidealã de atragere ºi pãstrare permanentã aatenþiei mass-mediei ºi a publicului.

Trãsãturi ale presei româneºti din þãrile cumari comunitãþi de români sunt dezbãtute pe largîn studiul amplu “Presa româneascã din Italia”.Inaccesibilã în mare parte publicului larg dinRomânia, presa româneascã de peste hotare areuºit sã-ºi contureze, de-a lungul timpului, rolulºi rostul. Sunt prezentate ºi evidenþiate câteva

2288




în planul cercetãrii etnografice – între altele,multiculturalismul (ce presupune „operarea încultural cu mecanismele identitãþii ºi alteritãþii”,recunoaºterea ºi acceptarea „diferenþei” într-oreconstruire discursivã minoritate / majoritate),alãturi de impunerea unor mãsuri adecvate pentrupãstrarea patrimoniului cultural (cel „material”, caºi cel „imaterial”), în condiþiile în care „culturainformaþionalã” (cultura mass-media, ºi cuprecãdere internetul), generatã de „societateainformaþionalã” în care ne situãm astãzi, se aflãîntr-o permanentã ofensivã. Ca atare, „valulglobalizãrii”, dincolo de „unele beneficiimateriale” pe care le presupune, „va trebui sãrãspundã unei nevoi acute de percepþii identitare.Popoare, etnii, grupuri sociale, vor înþelege cã ceamai bunã pârghie pentru asumarea uneilegitimitãþi este conservarea identitãþii culturale,prin toate mijloacele” (Camelia Burghele, op., cit.,p. 8-21).

În sfârºit, am reaminti aici poziþia aceluiaºiNorbert Hintersteiner, ce se pronunþã pentruelaborarea unei teorii interculturale a tradiþiei, culuarea în calcul a unor problematici complexe denaturã epistemologicã (implicând modalitãþile decunoaºtere), culturalã (generate mai cu seamã decontextul diferenþelor culturale) sau socialã(incluzând cadrul structurilor comunicaþionale alesocietãþii), în condiþiile în care „contextul socio-cultural al globalizãrii ºi al modernizãrii reflexivea suscitat un nou interes ºtiinþific pe tematradiþiei”, situaþie în care „teoriile sociologicevorbesc acum despre procese de conservare atradiþiei, de ’retradiþionalizare’ ºi de construire aunei noi tradiþii, procese ce au loc împreunã sauparalel cu ’detradiþionalizarea’ modernã ce le

precede” (Norbert Hintersteiner, p. 9-25). Concluzionând, sã spunem cã studiul culturii

tradiþionale în era globalizãrii se izbeºte astãzi deo anume dificultate, datã tocmai de trecereaanilor (ºi, odatã cu aceastã trecere, de pierdereainevitabilã a unor preþioase mãrturii directeprivind faptele de culturã tradiþionalã) ºi decondiþiile în care societatea actualã, mai cu seamãcea ruralã, a suferit mutaþii profunde, subinfluenþa unor noi paradigme ale actualitãþii, cuefecte considerabile asupra vieþii rurale – în ceeace þine de habitatul propriu-zis, pondereapopulaþiei active, exodul de populaþii (spre þãrileoccidentale, în ultimii ani), alterarea identitãþiitradiþionale ºi a vechilor relaþii comunitarepropriu-zise, pierderea progresivã a unor obiceiuri(în condiþiile în care acestea din urmã constituiauîn societatea tradiþionalã „mecanismul activ alvieþii sociale” – Mihai Pop, p. 7-8) etc. În sfârºit,cercetarea etnografic-folcloricã trebuie sã sesupunã astãzi unui studiu care sã þinã seama de„imperativul cercetãrii sistematice”, de„perspectiva multi- ºi interdisciplinarã” (Ionªeuleanu), folosindu-se astfel aportul preþios oferitde celelalte ºtiinþe sociale. De la antropologiapropriu-zisã (în care, clasicul de acum, ClaudeLévi-Stauss vedea „cunoaºterea globalã a omului,cuprinzând subiectul în toatã întinderea luiistoricã ºi geograficã, aspirând la o cunoaºtereaplicabilã ansamblului dezvoltãrii umane” (ClaudeLévi-Stauss, p. 429-430) ºi la antropologiaculturalã (Andrei Oiºteanu), pânã la studiile depoeticã aplicate modernitãþii, precum celeaparþinând lui Matei Cãlinescu, sau cele încadratesociologiei ºi filosofiei sociale, cum sunt celeaparþinând unui Pierre Bourdieu sau NorbertElias, intrat de ceva vreme ºi în spaþiul nostru

cultural. Doar în acest mod putem avea o analizãadecvatã a faptelor de etnografie ºi folclor, cu orelaþionare „perceptivã” a acestora – pentru afolosi un termen des utilizat de cãtre unul dintresociologii ºi antropologii actuali, FrançoisLaplantine –, „pornitã în cãutarea semnificaþiilor”(François Laplantine, p.44), din care sã decurgã oilustrare temeinicã privind temele ºi motivele deimpact în ansamblul de valori ºi cutumetradiþionale.

Bibliografie:

Camelia Burghele, Repere de culturã tradiþionalãsãlãjeanã, Zalãu, 2006.

Matei Cãlinescu, Cinci feþe ale modernitãþii.Modernism, avangardã, decadenþã, kitsch,postmodernism, Bucureºti, 2005.

Ion Cuceu, Maria Cuceu, Vechi obiceiuri agrareromâneºti. Tipologie ºi corpus de texte, I, Bucureºti,1988.

Ion Cuceu, Probleme actuale în studierea culturiitradiþionale, Cluj-Napoca, 2000.

Antony Giddens, Consecinþele modernitãþii,Bucureºti, 2000.

François Laplantine, Descrierea etnograficã, Iaºi,2000.

Claude Lévi-Strauss, Antropologia structuralã,Bucureºti, 1978.

Andrei Oiºteanu, Mythos & Logos. Studii ºi eseuride antropologie culturalã, Bucureºti, 1998.

Mihai Pop, Obiceiuri româneºti tradiþionale,Bucureºti, 1999.

Ion ªeuleanu, Poezia popularã de nuntã, Bucureºti,1987.

Ion ªeuleanu, Dincoace de sacru, dincolo deprofan, Târgu-Mureº, 1994.

Max Weber, Etica protestantã ºi spiritulcapitalismului, Bucureºti, 1993.

accent

Mihaela Mureºan

Jurnalismul ºi publicitateaAspecte inedite

2299




rezonanþe

Marius Jucan

Opþiunea Obama

Noaptea de august când un afro-american aprimit investitura Partidului Democrat,pentru prima oarã în istoria Statelor Unite,

este un triumf, ºi cuvântul nu e prea mare, pentruBarack (însemnând cel binecuvântat, în arabã)Hussein Obama. Chiar dacã acesta nu va reuºi sãcâºtige în cele din urmã voturilor celor mai mulþiamericani, ºi va rãmâne doar o „enigmã”, o„fereastrã deschisã spre psihé-ul american”, cumcrede autorul unui elogios portret al candidatuluidemocrat („Time”, September 1, 2008), ascendenþalui Obama a devenit de-acum mai mult decâtsloganul schimbãrii: o opþiune sigurã. Iar de-acumva fi tot mai greu sã nu acorzi atenþie cadenþei eipersuasive. Cei care au l-au identificat pe senatorulde Illinois doar cu un showman politic, priceput sãcucereascã un public favorit, dar de niºã, au fostsurprinºi sã constate cã discursul de investiturã alcelui predestinat a fi „doar vorbe”, cum spuneasenatoarea Clinton (care l-a glorificat prea târziu,pierzând jalnic, dar fãrã sã clipeascã), deþine ostrategie a schimbãrii. Gladiatorul mediatic, s-aarãtat în fine, dublat de un om politic abil. Înapoiazâmbetului seducãtor adolescentin, dezarmant,prezidenþiabilul ºi-a planificat cu precizie ºimãiestrie efectele deocamdatã oratorice. Estelimpede cã intenþiile sale nu vor rãmâne doar lastadiul oratoric. O strategie a existat de la începutînapoia siluetei dezinvolte ºi elegante a avocatuluidin Chicago, lipsitã de „greutatea” alergãtorilorobiºnuiþi în cursa spre Casa Albã. David Axelrod,strategul campaniei electorale a lui Obama a crezut,ºi pânã acum nu s-a înºelat, cã mesajul uneicampanii reuºite este chiar candidatul ei („TheEconomist”, August 23rd-29th, 2008). Carismapersonajului politic aproape necunoscut a cucerit

subliminal pe mulþi americani, chiar dacã mulþidemocraþi ezitã sa treacã cu totul de parteacandidatului lor. Obama ºi-a camuflat, fãrã sã fieipocrit ori cinic, planurile programului sãutransformist, lãsând impresia cã e dus de valulpopularitãþii. Un ins devotat mulþimii, cu flerpopulist, desigur, care pãrea sã uite de sine, cândvorbea oarecum evaziv despre viitor. Un om care ºi-a acceptat excepþia cu modestie, delicat ºi parcãlipsit de fermitate, pentru a fi purtat de aplauzelealegãtorilor spre Biroul Oval. Aparent, împins sprevictorie de „poporul” cãruia i se adresa fratern ºisolemn totodatã, ºi nicidecum de extraordinara saambiþie politicã.

adunate între coperþile volumului Jurnalism ºipublicitate. De la idee la produsul media prezintãidei creative ºi studii de caz extrem de intere-sante, realizate prin abordãri teoretice ºi practice.

Prin apariþia acestui volum, se deschide o nouãabordare în activitatea de cercetare care vizeazãinterferenþele dintre comunicarea jurnalisticã ºicea publicitarã.

Volumul este unul caracterizat printr-unindice ridicat de originalitate, datoritã abordãriitemelor tratate ºi dezbãtute în cadrul studiilor. Înacelaºi timp, reprezintã un colaj de studii abor-date dintr-o perspectivã creativã, care a permisdezbaterea armonioasã a ideilor, prin etalareaunor unghiuri de abordare originale asupra pro-duselor media.

Studiile prezentate sunt extrem de utile atâtstudenþilor/masteranzilor din domeniul jurnalisticºi publicitar, cât ºi celor care doresc sã-ºilãrgeascã orizonturile de cunoaºtere în ceea cepriveºte punctele de interferenþã dintre cele douãdomenii dezbãtute: jurnalism ºi publicitate.

publicaþii româneºti de peste hotare, etalându-seprincipalele trãsãturi ale acestora, vãzute din per-spectiva alcãtuirii lor, a structurãrii materialelor, atematicii abordate.

Prin prezentarea realizatã, studiul constituiepentru cititor o provocare spre o consultarefrecventã a publicaþiilor româneºti din strãinãtate.

Modul în care mass-media abordeazã diversetehnici de manipulare/influenþare a publiculuieste expus prin studiul “Influenþa negativã amass-media asupra copiilor”, ce evidenþiazã unaspect dramatic în acest sens: influenþa negativãpe care mass-media o poate avea, în multe cazuri,asupra copiilor. Sunt prezentate ºi tratateaspectele negative ale presei scrise ºi audio-vizuale: violenþa de limbaj, conturarea unui stilvirulent ºi agresiv, difuzarea unor imagini/sceneagresive sau cu încãrcãturã eroticã. Toate acesteareprezintã trãsãturi negative ale culturii de masã -concept abordat într-o manierã originalã.

Tematica ce trateazã publicitatea surprindeprobleme de marketing, conceptul de brand,mixul de marketing, cercetarea ºi creativitatea,stabilirea unor obiective ºi a strategiilor, repereasupra clientului ºi a agenþiei.

Se abordeazã, dintr-o perspectivã practicã, per-cepþia asupra publicitãþii televizate ºi impactul pecare aceasta îl are asupra publicului þintã. Încadrul lucrãrii Percepþie ºi impact. O perspectivãa genului asupra publicitãþii televizate se real-izeazã o analizã ºi o observare a modului în carereclamele televizate au influenþã asupra unor cate-gorii de public. Mai mult, se evidenþiazã modulîn care contextul publicitar este interiorizat ºiasimilat de cãtre publicul þintã. Este abil subliniatfelul în care lumea publicitarã reuºeºte sã impunãanumite ºabloane comportamentale ºi sã trasezedirecþii clare în ceea ce priveºte felul în care tele-spectatorii percep ºi utilizeazã informaþia dinreclame.

O abordare ineditã prezentã în acest volumeste datã de studiul intitulat “Interferenþe întrelumea brandurilor ºi arta cinematograficã”. Încadrul acestei cercetãri, filmul este prezentat ºiabordat ca mediu de transmitere a mesajului pu-blicitar. Este vorba, aºadar, de o formã aparte depromovare, care implicã conceptul de placement.Se contureazã, în acest fel, o relaþie de simbiozãîntre film ºi publicitate, relaþie punctatã pragma-tic, prin oferirea unor repere importante în istoriaproduct-placementului în filme. Studiul îºi câºtigãcaracterul original prin conturarea unei cercetãripractice cu privire la nivelul de interferenþe întrebranduri ºi filme aflate în topul box-office. Estevorba de o analizã de conþinut, realizatã pe unnumãr cuprinzãtor de filme artistice, careaccentueazã eficienþa product-placementului înfilme.

Relaþia evidentã dintre publicitate ºi jurnalismeste abordatã ºi tratatã în studiul denumit suges-tiv “Publicitatea - copilul teribil al presei postrev-oluþionare româneºti”, în care se urmãreºte legã-tura conturatã între publicitate, pe de o parte, ºicorupþie, presa on-line, jurnaliºti, de cealaltãparte.

Un alt studiu incitant al volumului atrage printitlul sãu: “Cum sã câºtigi un EFFIE în România”.Se oferã, din perspectiva publicitãþii, câteva coor-donate clare în stabilirea mixului de marketing, aunor obiective ºi strategii. Se realizeazã o radi-ografiere a festivalului EFFIE, festival care reuºeºtesã ofere o imagine exactã ºi relevantã a industrieiromâneºti de profil.

Cartea care adunã în paginile sale studiileprezentate este extrem de utilã, deoarece pro-moveazã noi perspective asupra produselor mediaºi asupra ideii de marketing. Mai mult, studiile

în criza demograficã în care se aflã la ora actualã.Lipsiþi de repere morale ºi spirituale europeniiseculari au pierdut misterul vieþii ºi de aceearefuzã sã dea naºtere „europenilor de mâine”.

Fãrã o culturã spiritualã ºi o politicã adecvatãEuropa nu va putea face faþã provocãrilor pe carenoul mileniu le anunþã. Deja ea capituleazã înfaþa valurilor de imigranþi, fãrã a-ºi aminti vreoclipã de importanþa culturii ei ancestrale.Spiritual, revigorarea ei poate sã vinã doar prinredescoperirea moºtenirii creºtine, prin acceptareaistoriei sale ºi în mod obligatoriu prin extindereavalorilor europene (libertate ºi democraþie)dincolo de spaþiul european. Deºi acumidentitatea europeanã îºi trãieºte încã copilãria,acesta va trebui sã se dezvolte pentru a puteaasigura sursa coeziunii structurii comunitare.Identitatea europeanã nu va înlocui ºi nici nutrebuie sã se substituie identitãþii locale,naþionale, ci se va suprapune peste acestea dândfiecãrui european sentimentul apartenenþei la oculturã ºi civilizaþie ale cãrei valori de unitate,toleranþã, libertate ºi democraþie meritã apãrate ºipromovate.

Criza identitãþiieuropene

(Urmare din pagina 3)

Dacã Barack Obama va ajunge vreodatã la CasaAlbã, va produce cu marca personalitãþii sale oschimbare a politicului în America postliberalã,relansând în termeni noi relaþia dintre instituþii,sferele conducãtoare ºi preºedinte. Dupã opt ani deconvalescenþã a simbolului prezidenþial,oportunitatea democraþiei aduce pe scenã unpretendent de forþã al Casei Albe, care declarã celorcare nu îl vor, cã aceºtia „nu înþeleg cã în acestealegeri nu a fost niciodatã vorba despre mine, cidespre voi”. Voi, poporul. Un adagio care mergedeparte pânã în timpurile lui Abraham Lincoln, îninima „casei” divizate, cum sunau cuvintele unuicelebru discurs al acestuia, ruptura aflându-se dedata aceasta între „roºii” ºi „albaºtri”. O separarepusã pe seama dinastiei Bush, a falimentuluiultimului ei reprezentat, care a diminuatconsiderabil credibilitatea Americii. „America,putem mai mult decât atât”, a decis electrizantObama.

Multe sunt calitãþile lui Barack Obama, dar unale întrece pe toate. Cea de a-ºi converti completdorinþa de putere în naturaleþea apariþiei, în ºarmuldiscursului elegant, politicos, tãios doar când ecazul, în gesturi calme, încãrcate de nobleþe, înaerul profetic al unui self-made-man cu rãdãcinibirasiale. Aceasta este arma sa redutabilã. Privit dinacest unghi, Obama este imbatabil. Orice altadversar, ºi acum nu mai e decât unul, va fi purtatde o motivaþie artificialã, greoaie, demontabilã îninterese de putere ori de altã naturã, în comparaþiecu cea care îl animã firesc pe Obama. El estededicat în întregime schimbãrii, renaºterii mituluiamerican, recuceririi încrederii în America, Americaultimei speranþe, a recâºtigãrii conþinutului deidealism a „promisiunii americane”, de recalibrare apragmatismului american în politici pentruamericani ºi pentru toþi cei ce cred în valorileamericane.

Obama place pentru cã adulmecã cu nãrile saleviitorul. Într-un fel, pînã acum, neîntâmplat înAmerica. Fizicul sãu, inteligenþa sa, candoarea cucare îºi drapeazã loviturile politice, aplombul de

„om al pãcii”, sinceritatea cu care a acceptat sã fieomul momentului, toate îi sunt deocamdatãfavorabile, fiindcã pentru el viitorul este compusdin momente ale prezentului. Pe logica luideocamdatã-prezentul, pare sã fi mizat atunci cândºi-a îndulcit tonul radical, când s-a apropiat decentru electoratului american, când a nuanþatpoziþia sa de viitor comandant al armateiamericane, când a promis eliminarea taxelor pentrumicile afaceri, reducerea taxelor cu 95% pentrufamiliile angajate, deoarece „într-o economie caaceasta, ultimul lucru pe care trebuie sã-l facem estesã punem taxe pe clasa de mijloc”. Dar momentula fost depãºit când a fost vorba despre câºtigarea înzece ani a independenþei energetice a StatelorUnite, de nevoia unor tehnologii energetice curateºi eficiente, de reorganizarea industrieiautomobilului, ori când a fost pusã pe tapetreabilitarea situaþiei creditelor ipotecare, crizaeducaþiei ºi a sistemul sãnãtãþii, când s-a vorbit înfine, despre coºul zilnic al americanului obiºnuit,strivit de politica economicã a lui Bush. Niciuna dinsãgeþile trimise împotriva lui John McCain, (penedrept considerat ca un al doilea Bush), nu a fostatât de acuzatoare ca ºi aluzia la faptul cã McCains-a referit la americani ca la un popor de„plângãreþi”, vezi bine datoritã situaþiei economice.ºi la fel, când a Obama ironizat practicarepublicanilor de a nu face altceva decât sã-iîmbogãþeascã pe cei bogaþi, creând iluzia cãsurplusul va picura din vârful scãrii sociale sprebaza ei perdantã. Momentul a fost depãºit,adevãrat, fiindcã orice promisiune ia în seamã unmoment pentru a-l lega de o proiecþie în viitor. Vareuºi Obama sã dea viaþã planurilor sale? Îndiscursul de la Denver a apãrut clarã decizia de auni valorile americanitãþii cu pragmatismulpoliticilor economice ºi sociale într-o viziune nouãdespre putere ºi responsabilitate.

Din panoplia de mai sus a subiectelor atacatede Obama, au lipsit trei referinþe majore: religia,rasa ºi reprezentarea femeilor în actuala cursãelectoralã. În privinþa acestui din urmã aspect,electoratul doamnei Clinton, evident dezorientat ºi

frustrat, a fost þinta alegerii surprizã în ultimulmoment, a vicepreºedintelui republican în persoanadoamnei Sarah Palin, ex-miss Alaska, mamã a cincicopii ºi trãgãtoare de elitã. Semn indubitabil cãrolul femeii va deveni un câmp de confruntaredecisiv. Cât despre tãcerea lui Obama privind religiaºi rasa, ea nu este de bun augur, chiar dacã unii onumesc prudenþã. Tãcerea poate sã însemne fie cãObama nu este pregãtit sã controleze conþinutulacestor teme explozive, fie cã le pãstreazã camuniþie pentru confruntãrile ulterioare. Se preapoate însã ca prezidenþiabilul democrat sã considerecã la greu, americanii pot fi un singur om, fãrã amai pune la socotealã (ºi uneori la îndoialã) sexul,culoarea, ori altarul. Probabil fiindcã atâtF.D.Roosevelt ºi J.F.Kennedy, cei doi patronispirituali invocaþi cu sincerã veneraþie de Obama,au sublimat fiecare la timpul sãu religia, rasa ºisexul în potirul crezului american ameninþat atât deinamicii dinãuntru, cât ºi de cei de dinafarã. AtâtRoosevelt cât ºi Kennedy au fost incontestabilsalvatorii naþiunii, iar Obama doreºte obsesiv sã lecalce pe urme. Iar dacã Barack Obama vorbeºtedespre „responsabilitatea individualã ºi despre ceamutualã, esenþa promisiunii Americii”, este posibilsã nu fi intuit percepþiile nuanþate, diferite, pe carereligia, rasa, sexul le acordã acestor nobile vorbe. ªiatunci? La aniversarea a patruzeci ºi cinci de ani dela celebrul discurs al lui Martin Luther King Jr.,Obama crede cã virtuþile democraþiei americane,puse la îndoialã de unii, negate de alþii, în America,în Europa, în lume, pot fi recâºtigate, reunite ºireînnoite într-un singur ºi unic spirit american,pentru cã America continuã sã fie e pluribus unum.

Pânã la dezbaterile finale, faþã în faþã, ale celordoi candidaþi, opþiunea Obama este un produspolitico-mediatic promiþãtor, ambalat strãlucitor,cãruia îi lipsesc însã procentele departajatoare.Talgerul electoral democrat pluteºte deocamdatã înaer, imobilizat în aºteptarea unui vectorgravitaþional. Candidatul Partidului Democrat vatrebui sã ºtie sã îi convingã/ învingã pe cei caresunt greu de convins/învins.

3300




Redacþia de ºtiri era în fierbere. Redactorulºef plonjase într-o agitaþie crîncenã ºimolipsitoare. Cînd þipa, cînd vorbea

înduioºãtor pînã la lacrimi. Timpul se scurgeaameninþãtor. Se apropia jurnalul de searã iarcantitatea de ºtiri era incompletã. Telefoanelezbîrnîiau, mobilele sãltau de la o ureche la alta.Nimic. Niciun viol în plus, niciun accident cucadavre mutilate, niciun bãtrîn ciopîrþit, niciuncopil dispãrut, nicio înmormîntare în lumeainterlopã, niciun ministru corupt, nicio vedetãsurprinsã în situaþii deocheate. Cu ce dracul sãumple spaþiul gol rãmas? Hai, miºcaþi-vã creierii!,þipa redactorul ºef, apelaþi la prieteni, cunoºtinþe,vecini, neamuri, duºmani! Inventaþi, naibii, ceva!

Redacþia era alcãtuitã, mai ales, din tinerireporteri ºi redactori, dar ºi mai vîrstnici, cu animulþi de muncã la fabrica de ºtiri. Poate dincauza cãldurii nãucitoare, nicio idee nu le încolþeaîn minte. Sã arãtãm gunoaiele dintre blocuri, depe aleile de la intrare, scuipatul de pe trotuare,chiºtoacele ºi stratul de seminþe... propuse, timid,unul dintre mai vechii redactori. Vax! îl întrerupseredactorul ºef, indignat de banalitatea pe care ascãpat-o angajatul printre buze. E un subiectperimat, pe cine dracul mai impresioneazã? Cu

asta sîntem obiºnuiþi, eventual doar dacã amputea lansa, prin micuþul ecran al televizorului, ºimirosurile care se degajã... Altceva! Tinerii veniþinu au idei?!

În sfîrºit, unul dintre ei, adeptul conceptului:nu sînt deºtept dar sînt ºmecher, ridicã douãdegete, cerînd cuvîntul. Scuipã!, zise redactorulºef. Eu sînt în stare sã fac un reportaj, îl lungescatît cît trebuie ca sã acoperim golul... Am, însã, orugãminte. Nu mã întrebaþi de subiect... Vã fac osurprizã... Imposibil!, exclamã redactorul-ºef, nu etimp de surprize, scapã ideea, poate-i proastã ºiconsumãm o echipã întreagã degeaba! Atunci,reporterul cel tînãr ºi ºmecher, se conformã ºiscuipã ideea. Fu felicitat, sincer, i se mai dãdurãoarece indicaþii, cum sã filmeze, cum sã punãîntrebãri, cum sã aleagã mame spãimoase ºi uºortembele, dornice sã aparã la televizor.

Reportajul fu pe mãsura aºteptãrilor. Tînãrulprimi felicitãri ºi palme prieteneºti peste ceafã,drept recompensã din partea ºefului. Calupul deºtiri se încheie cu reportajul sãu fãcut într-uncartier al oraºului. Acolo apãrurã multe pisici, înultima vreme. (De fapt, pisici erau dintotdeauna,dar încã nu-ºi arãtarã mutrele fioroase la ºtiri.)

S-au înmulþit, devenind un adevãrat pericol. Nudoar pentru ºoareci ºi ºobolani, ci pentru oameniimuncii care au copii drãgãlaºi ºi nevinovaþi ºi sîntnevoiþi sã trãiascã înconjuraþi de aceste felinepãroase, vagaboande, faþã de care hingherii n-aunicio putere. Una dintre mame explicã, cu oexpresie aproximativ înspãimîntatã, cum copilaºulei se joacã, paºnic, în faþa blocului stînd pe-opãturã (pusã direct pe gunoaiele multiseculare) ºicum apar pisicile ºi se apropie de copilaº ºi sejoacã cu el ori se freacã de el (!!) ºi... îl umplu depurici! Iar copilaºii revin în casã ºi, în scurt timp,apartamentul este invadat de puricii pisicilor! Celmai recent pericol pentru cetãþenii cartierului, aioraºului, ai patriei. Asta înseamnã mîncãrime,boli, mizerie! Vocea finalã a tînãrului reporteranunþînd apariþia puricilor pisiceºti, suna grav,ameninþãtor, de parcã urma sã ne invadeze oadevãratã armatã de rinoceri ori una de teroriºti.

În timp ce urmãream bîlciul reportericesc latelevizor, mi-am amintit cã purecii din blanaanimalelor sînt incompatibili cu oamenii, nu saltãpe trupul acestora. Citisem undeva ori îmispusese un veterinar. Dar mã puteam ºi înºela.Nu se terminase bine reportajul ºi începusem sãmã scarpin. Chiar ºi eu care nu mã (mai) joc pe-opãturicã întinsã în faþa blocului.

Purici de cartierRadu Þuculescu

rânduri de ocazie

Fizica clasicã ne-a învãþat multe, dar încep sãaparã în Univers lucruri din ce în ce maicomplicate, pe care nu ni le mai putem explica

prin legile ei. Aºa sunt, bunãoarã, gãurile negre,denumite la început „stele îngheþate”. Îngheþate catimp, nu ca temperaturã, fiindcã timpul este acelacare înþepeneºte în interiorul lor. Pe acesteaastrofizicienii le descriu numai în formuleaparþinând teoriei relativitãþii generale, fãcânduneori chiar acrobaþii ingenioase ca sã înþeleagãparadoxurile întâlnite pe traseu ºi sã poatã operaconvenabil cu ele.

Pentru cine se mulþumeºte cu mai puþin, gauraneagrã e un loc în spaþiu unde s-a concentrat într-un volum mic o cantitate imensã de materie,de ordinul a zece-douãzeci de mase solare. Fãrãîndoialã, o asemenea concentrare de substanþã nupoate apãrea decât în urma unei catastrofe cosmice.Ea se produce atunci când o stea uriaºã seprãbuºeºte în sine, cu legãturile tuturor atomilorrupte, în aºa fel încât puzderia aceasta de foºtiatomi sã-ºi poatã îngrãmãdi într-un spaþiu extremde redus nucleele ºi toate celelalte particule scãpatede sub control. Dacã Soarele ar suferi vreodatã uncolaps gravitaþional, concentrându-ºi masa învolumul unui asteroid rãtãcitor, s-ar ivi ºi în locullui o gaurã neagrã. Neagrã la propriu, fiindcã oasemenea formaþiune neconvenþionalã nurãspândeºte în jur nicio razã de luminã. Forþagravitaþionalã a unei gãuri negre este atât de mare,încât pânã ºi radiaþia electromagneticã rãmânecaptivã în aºa-numitul „orizont al evenimentului”,sfera controlatã la modul absolut de acest monstruceresc. Viteza de evadare este acolo atât de mare,

încât pânã ºi lumina ar trebui sã-ºi depãºeascãviteza proprie ca sã mai poatã scãpa în exterior. Or,dacã gravitaþia trage implacabil fotonii spre„singularitatea” pe care savanþii o vãd instalatã încentrul gãurii negre, e uºor de priceput care ar fisoarta corpurilor fizice mai mari, în caz cã strãpunglimita exterioarã a amintitului focar gravitaþional.

Se pare, însã, cã nu stelele de mãrimea Soareluisunt expuse riscului de a se transforma în gãurinegre, ci unele mult mai mari ºi mai „epuizate”, cucombustibilul terminat, de felul supergigantelorroºii. De asemenea, stelele care explodeazã,supernovele. În urma unei astfel de catastrofe,materia – câtã nu s-a risipit cu totul în Cosmos – sepoate comasa (în condiþiile de dereglare atomicãpomenite mai sus) într-un nucleu superconcentrat.O „singularitate” cu volum zero, dar cu densitateinfinitã ºi cu atracþie gravitaþionalã de aceeaºivaloare. Dacã în preajma ºi chiar în interiorul gãuriinegre acþioneazã doar legile spaþiului-timp curb ºidistorsionat, descriptibil prin ecuaþiile einsteiniene,în miezul acestei „singularitãþi” nici mãcar acesteadin urmã nu mai funcþioneazã. Totul se reduce laun punct fãrã dimensiuni fizice ºi de unde,conform calculelor teoretice, efortul necesar pentrua scãpa este infinit.

Existenþa gãurilor negre în Calea Lactee a fostdoveditã de observaþiile astronomice din ultimii ani.S-au descoperit pânã ºi grupuri de gãuri negre,distribuite în aºa fel încât se poate estima cã înUnivers existã de cinci ori mai multe formaþiuni deacest tip decât se crezuse iniþial. În galaxia noastrã,majoritatea gãurilor negre s-au format prin colapsulgravitaþional al unor stele „individuale”, sau prin

ciocnirea unor stele neutronice, ale cãror nucleesupergrele s-au contopit. Numeroase gãuri negre s-au observat însã în alte galaxii, cazuri ºi maiinteresante decât cele descrise mai sus. Galaxiileacestea sunt distribuite tot pe banda sclipitoare aCãii Lactee, contribuind cu luminozitatea lor palã laformarea unei imagini aparente. Le reperãm îndiverse constelaþii (Ursa Mare, Sãgetãtorul etc.), darîn realitate ele se aflã în afara sistemului nostrugalactic, la milioane de ani-luminã distanþã.

Partea cea mai uluitoare a acestor descoperirieste cã gãurile negre observate în centrul acestorgalaxii sunt din categoria celor supermasive – ºi îmipare rãu cã nu existã un alt cuvânt, suficient deplastic ºi de cuprinzãtor, capabil sã exprime în liniimai apropiate de adevãrul sãu o realitate cosmicãgreu de cuprins cu mintea. Dacã prãbuºirea în sinea unei stele de câteva mase solare o mai putemînþelege, iatã cã ne confruntãm acum cu gãuri negreîn care se crede cã s-au prãbuºit sute de mii demase solare. Altfel zis, sute de mii de stele asemeniSoarelui nostru, ceea ce reprezintã o bunã parte dinzestrea unei galaxii. Situate în centrul majoritãþiisistemelor galactice, aceste formidabile mecanismecereºti par sã fie responsabile de activitatea intensãa nucleelor galactice, în timp ce alte gãuri negre-mamut, cu dimensiunea doar de câteva mii demase solare, sunt socotite a fi sursa puternicelorsurse de raze X, ale cãror semnale ne parvindinspre galaxiile vecine.

Calea Lactee are ºi ea o zonã mai îngroºatã,unde stelele se înghesuie unele în altele, spuzindcerul nopþii ºi dându-i aspectul unei pete de luminãcompactã. Zona aceea bogatã în surse luminoaseformeazã nucleul propriei noastre galaxii. Uneleobservaþii semnaleazã ºi acolo prezenþa unei gãurinegre din categoria celor imense, în care sescufundã cu sutele constelaþiile altor privitori.

3311




Mircea Opriþã

ºtiinþã ºi violoncel

Gãuri negre într-o cale albã

V-aþi prins. Întrebarea-i retoricã. Ea nu sereferã, doamne fereºte, la persoane reale ºi cuatât mai puþin la realizatorii tv în viaþã, chiar

dacã mai jos va fi vorba despre unii dintre ei. Mircea Badea s-a întors din concediu ºi în loc sã

intre presa în gura lui s-a aruncat el în gura presei.Ba cã a devenit prea vulgar, ba cã face prea multcaz de persoana sa ºi de pãþaniile sale, ceea ce efoarte adevãrat. Pânã la urmã, emisiunea lui setransformã într-o ºuetã amuzantã cu cei din spatelecamerelor sau cu cei ce-i trimit mesaje on line. Nu-lslãbesc prietenii nici în timp ce bietul om e îndirect pe post. Dacã el a fost impresionat de mersulpe bicicletã al onorabililor cetãþeni olandezi, trebuiesã ne informeze ºi pe noi de acest aspect civilizatorºi sã ne vândã informaþia ca pe cea mai marerevelaþie de la descoperirea tiparului încoace. Nuare a face cã informaþia cu pricina nu se lipeºte deprofilul emisiunii nici cu scoci, nici cu indulgenþã.În loc sã profite de descoperirea lui Gutenberg ºi sã-ºi aºtearnã impresiile pe hârtie, se întrece pe sineîn bavardaj diversificat în stare sã lase pe mulþi cugurile cãscate. Ãsta e omul, asta îl prinde ºi astaface. Îl vedeþi pe Mirciulicã Gurã Lungã înþepenit înfraze sadoveniene pline de descrieri plicticoase?Nici eu. ªi-ar pierde tot ºarmul. În schimb a începutsã ne plictiseascã – vorba vine – cu fotografiile

fãcute în concediul binemeritat. „Bagã-o pe aia cuparcul!” Îi zorea pe bãieþii din trupa de emisie sãvadã românaºii ce parcuri au olandezii, nene!„Absolut superb!” El vorbea, el auzea. Desprearticolele din presa româneascã, doar mizeria cuJeep-ul care a cãlcat doi oameni pe plaja dinCostineºti ºi unul care mergea, tot pe litoralulnostru (unde altundeva?), cu bicicleta prin mare. Însfârºit a fãcut joncþiunea cu bicicletele olandezilor,bravo lui!

Ce sã mai adaug la discursul lui mereuprecipitat. Trãim în România ºi asta... ne ajunge casã ne arãtãm nemulþumiþi ºi disperaþi ca simpaticul(încã) om de televiziune pe care suntem gata sã-liertãm ºi pentru limbajul deocheat cu care s-a întorsdin Europa de Vest. Ce vreþi? Dupã raita prin zonaroºie a Amsterdamului a devenit ºi omul nostrumai slobod la gurã. Pe când impresiile promise(parcã te poþi lua dupã vorbele lui) despre MuzeulAnnei Frank?

A venit toamna ºi în loc sã cerem iubitei sã neacopere inima cu ceva, tot la emisiunile dragi inimiinoastre facem apel. Suflul autumnal se simte ºidupã revenirea pe post a lui Mihai Gâdea. Privindprin ograda Antenei 3 constatãm cã n-a fãcut binemotanul Felix (dacã el face asta) cã a avizatretransmiterea unor emisiuni mai vechi avându-l ca

protagonist pe regretatul Octavian Paler. De ce?Pentru cã punând faþã în faþã Sinteza zilei deodinioarã cu cea de azi, se vede cu ochiul liber câtde mult a scãzut nivelul valoric al acestei emisiuni.Stan se scãlâmbãie în faþa camerei, pune muzicãdupã plac de pe laptopul personal obligând petoatã lumea sã facã audiþie, pozeazã în melomanrafinat, apoi o dã pe sudalme intelectualiste.Cristoiu îmbârligã observaþii de o platitudineîngrozitoare eºalonându-le meticulos pe puncte, astacând nu-ºi dã capul pe spate pentru a admirazugrãveala tavanului ºi aranjarea reflectoarelor dinstudio. Gâdea rãspunde invariabil „nu ºtiu” laviclean ticluitele întrebãri ale lui Stan. Cam asta e,grosso modo, contribuþia împricinaþilor în filtrareaºi analizarea ºtirilor zilei. Ce sintezã a zilei aconþinut emisiunea din 3 septembrie axatã pehazoasa „prostie a românilor” ºi agrementatã cufilmuleþe copiate de pe net cu întâmplãri mai multsau mai puþin amuzante, unele referitoare la„prostia” altor naþii. Multe hlizeli ºi puþinãsubstanþã analiticã. Se mai destinde omul dupãconcediu, dar nici s-o þinã aºa de luni de zile.

S-a întors ºi veteranul Cristoiu dintr-o cãlãtoriela Londra continuând sã facã reclamã jurnalistuluineobosit punându-ºi în valoare imediat caii puterepe la diverse posturi. S-a grãbit sã gângureascãîntrebãri placide unor personaje placide. Noroc aavut numai cu Andreea Raicu, în posturã deîncântãtoare participantã la dialog, care l-a salvat dela penibil.

Cin’ se teme de penibil?zapp-media

Adrian Þion

Timpul trece repede, micile mele întîrzieri laexpediþia Structurilor îîn mmiºcare cãtreredacþia Tribunei le-au ºi rãrit de cîteva ori

la cîte o tranºã pe lunã, încît, la început de„stagiune de toamnã”, privind în urmã, constat cãmulte nu încap în notele mele de „jurnalcultural”! De fiecare datã rãmîn pe dinafarãsubiecte diverse, unele mãrunte, altele nu,amînate tocmai pentru cã au nevoie de oarecariextensii ºi... nu mai e loc de data asta în paginaTribunei, deci rãmîn pentru episodul urmãtor,care va fi ºi el neîncãpãtor – ºi tot aºa maideparte...

...De pildã Sibiul din primãvara asta! Ratasemîn prealabil Festivalul Shakespeare, deºi ediþia2008 a avut în premierã ºi o „copie”bucureºteanã; n-am participat decît la o lansare decãrþi „shakespeariene” ºi „shakespearologice”, laLibrãria Sadoveanu, cînd au sosit din Bãnie„mozaicarii” Nicolae Marinescu ºi Xenia Karo,însoþitori ai reeditãrii la Aius a unei cãrþi groasedespre Marele Will publicate cãtre finele anilor1960 de Dan A. Lãzãrescu, binecunoscut maitîrziu, în anii 1990, ca senior al liberalilorreconstituiþi ca partid, cînd regimul comunist s-aprãbuºit.

Însã la Sibiu am ajuns! N-am putut sta mult,doar douã nopþi, destul – totuºi – ca sã regãsescatmosfera atît de plãcutã de acolo. Chiar ºi pefugã, am reuºit acum sã vãd patru sau cincispectacole, dintre care douã minunate.

Mai întîi, Viaþa ccu uun iidiot, montarea care afãcut vîlvã ºi a stîrnit controverse a lui AndryiZholdak, dupã o prozã de Victor Erofeev, pescena Teatrului sibian „Radu Stanca” (o ratasemanul trecut, ºi la Sibiu, ºi în Bucureºti, laFestivalul Naþional). ªtiam obiecþiile: violenþãextremã, mizã exageratã pe spectaculozitateascenicã, uz pînã la abuz de aparaturã tehnicã. Miespectacolul mi s-a pãrut rãscolitor, copleºitor.Preluarea unui retardat mintal într-o familienormalã perturbã, rãvãºeºte, provoacã psihoze,isterizeazã, destructureazã cuplul, alieneazã,ariereazã. Drept care, de la un punct încolo,

spectacolul e – într-adevãr – o agitaþie ºi unzgomot aproape continuu, cu izbituri, bãtãi,urlete, vomã, fecale, sînge: aducere la suprafaþã a„abisului conºtiinþei”, a „monºtrilor” despre careni se spune cã ar sãlãºlui acolo, însã nu-i vedem,nu ºtim exact cît sînt de îngrozitori, nu ne putemconfrunta cu ei – cu excepþia situaþiilor-limitã,precum cea imaginatã în text. Cum sã transpuivizual iraþionalitatea, erupþia pulsiunilor profunde,oroarea? Poate prinde chip concret abisalitateadostoievskianã, la care trimite Erofeev? Iatã osoluþie: s-o scrutezi cît mai atent, mai riguros, s-opriveºti din mai multe unghiuri, s-o încercuieºti,obligînd-o astfel sã se dezvãluie. Zholdak faceasta la propriu: pe lîngã acþiunea pe care o vedemdirect, pe scenã, ne oferã ºi alte versiunicomplementare, preluate de camere video mobileºi expuse în timp real pe trei ecrane mari,suspendate deasupra scenei. Din cînd în cînd sîntintercalate imagini filmate, flashback-uri saudeclaraþii „reportericeºti” despre „idiot”, pînã laproiecþia momentului în care soþul va fi internatel în ospiciu, preluîndu-i rolul ºi închizînd astfelcercul. Îmbrãcaþi în negru, încît sã treacã aproapeneobservaþi, trei cameramani urmãresc totul, sestrecoarã în interiorul camerei în care econcentrat apartamentul cuplului devenit trio saufilmeazã prin geamurile mari, pînã la pãmînt, iauprim-planuri, surprind cu o concreteþe violentãnebunia in crescendo. ªi anume: tînãra soþie(Cristina Flutur), o vreme scandalizatã depromiscuitatea adusã în casã de „idiot” (CãtãlinPãtru), se îndrãgosteºte de el, ieºind ºi ea dinlimitele rigorilor raþiunii; dar utopica idilã intrã încrizã atunci cînd, rãmasã însãrcinatã, tînãraavorteazã; oripilat, „idiotul” o abandoneazã,aruncîndu-se – în schimb – în braþele... soþului(Florin Coºuleþ), într-o relaþie homosexualã, ºi,împins de la spate, o va ucide pe fatã. Sus, peecran, vom vedea – însã – cã soþului i se va spuneîn ospiciu cã el e criminalul ºi cã „idiotul” nici n-ar fi existat. Fantasmã a subconºtientului,„monstru” abisal întrupat doar în închipuireabolnavã a aceluia? Nu primim un rãspuns, privim– doar – ascensiunea demenþei, din unghiuri

multiple, agresîndu-ne, invadîndu-ne, zguduindu-ne. Cu contrapunctele extraordinare alepuritãþii, ale dragostei, ale angelismului – un alpatrulea personaj principal fiind o fatã-înger (EmaVeþean), la propriu, cu aripi, „cãzutã” ºi ea înnoroiul mundan, maculatã, disperatã, alter ego alsoþiei, alãturi de care, la un moment dat, va fiaºezatã ºi va urla, prizoniere amîndouã, într-uncoºgiuc adevãrat, din care vedem imaginiparoxistice pe ecrane, transmise de o camerãplasatã înãuntru, în timp ce doi gropari-farseuribat cuie în capacul de lemn...

Un rînd alb pentru calmarea tonului ºi alimbajului, la „trecerea” cãtre Ionesco –– ccinci ppiesescurte, minunat spectacol al lui Alexandru Dabija,producþie a Odeonului bucureºtean: luminos,senin, pus în scenã cu preþioasa relaxare pe carepuþini regizori – mari ºi siguri pe ei – o ating.

Performanþã cu atît mai mare cu cît e vorbadespre Eugen Ionescu, quand même! Temeledramaturgului nu lipsesc, absurdul e prezent, eapãsãtor, e decisiv, dar piesetele alese de Dabija –Îl ccunoaºteþi?, Salonul aauto, Guturaiul ooniric,Lacuna ºi Fata dde mmãritat – sînt citite aici mereudintr-o perspectivã ludicã, jucate de actori cu ofinã ironie multiplã, dacã pot pentru ca sã spunaºa: faþã de subiecte, de situaþiile în care sînt puºi,faþã de partenerii de scenã, faþã de texte, deinevitabilul, stereotipul lor caracter absurd, faþã de– finalmente – teatrul însuºi. Jocul lor e o joacãde-a una-alta, amuzantã, încîntãtoare. ªi favorizatãde aspectul miniatural al scurtelor piese –„uºurele”, adicã; deºi – cum spuneam – Ionesco eîntreg în ele, cu obsesiile sale, cu dramatismul sãuîntunecat, echilibrînd jongleria permutaþionalã areplicilor. Pentru a obþine subtilul echilibru întrecopilãreala glumeaþã ºi tensiunile subiacente,provocatoare de întrebãri ºi de neliniºti,Alexandru Dabija mizeazã ºi pe virtuozitateacelor ºapte actori care schimbã mereu rolurile, dela secvenþã la secvenþã: Pavel Bartoº, MirceaConstantinescu, Dorina Lazãr, Ionel Mihãilescu,Gelu Niþu, Oana ªtefãnescu, Antoaneta Zaharia(în scenã cîte doi sau trei, maximum patru – înLacuna). La fel ºi decorul – alb, „perspectivist”: unperete pierdut cãtre spatele scenei, în unghi,dinspre dreapta avanscenei spre centrulfundalului, cu alte cîteva minime obiecte derecuzitã; destul pentru ca dialogurile iuþi ºi isteþeale piesetelor ionesciene sã se desfãºoare,vorbindu-ne despre viaþã, dragoste, moarte.Senzaþia finalã e cã ni s-a servit un fel de„pãcãlealã”: un spectacol „simpluþ” în aparenþã,vesel-sãltãreþ, dar disimulator de semnificaþiiprofunde, de interogaþii fundamentale, filozofice.„Clovnerie” ionescianã în interpretare Dabija...

Sar alte spectacole ºi subiecte (tot pentru ca sãnu mã întind prea mult!) pentru o notã despreo... fanfarã: noaptea, pe terasa din curtea lateralãa Teatrului „Radu Stanca”, circa cinsprezecesuflãtori ºi un toboºar francezi (sau belgieni?)colosali cîntã de plãcere pentru ceilalþi invitaþi –actori, regizori, tehnicieni, maºiniºti º.a.m.d.Combinaþie de stiluri muzicale în frazãri bogate ºiîn ritmuri alerte. Trupa se distreazã laolaltã culumea strînsã în jurul ei, în cerc, în rest risipitã petoatã lungimea curþii, în „grupuri de discuþii”, de-a-n-picioarelea, sau la mesele de lemn, ciocnindpahare mari (de plastic!) cu bere ºi comentîndfestivalul, spectacolele, teatrul...

3322




structuri în miºcare

Sibiu restantIon Bogdan Lefter

Mircea Constantinescu, Gelu Niþu ºi Antoaneta Zaharia în Ionesco - cinci piese scurte de Alexandru Dabija,Teatrul Odeon, Bucureºti

3333




Printre fantomele lui Goya ºi problemeleturcilor lui Fatih Akin (Auf der anderenSeite, cel mai delicat ºi mai emoþionant film

al verii) simþeam din ce în ce mai prezent unjunghi în piept ºi nu voiam sã cred cã e de laploaia care m-a dezmierdat vreo 5 ore la concertulMetallica sau de la ploaia care m-a alergat cîtevazile mai tîrziu prin Bucegi; pe lîngã asta, ca sãrãzbat mai bine cãldurile amiezelor de iulie-august, m-am gîndit cã ar fi cazul sã mã refugiezîn vreun cinema rãcoros ºi sã mai vãd ºi eu vreocomedie. Rareori mã îndrept spre un film deacest gen, fiindcã, fãrã sã fiu morocãnos oriipohondru, s-a întîmplat atît de rar sã rîd lavreuna din comediile care atacã marele ecran dela noi, sau mãcar sã ies din salã bine-dispus, încîtam ales glumele prietenilor înaintea multorproiecþii din aceastã zonã. De altfel, de cele maimulte ori, dupã istoriile care l-au adus pe Mr. Bean în sala de cinema, sau în cazul unorfilme precum How to Lose a Guy in Ten Daysori Scary Movie (etc.), ca sã vedeþi care sîntdezamãgirile mele de gen din ultimii ani, singuradistracþie se putea naºte numai din discutareaprostiei acestor filme. În timpul ãsta, Simpsoniiau salvat onoarea marilor ecrane, dar ei vin cu oîntreagã istorie pozitivã dinspre televizuine. Pînãla urmã doar pe Borat l-am gãsit interesant, însãºi pe acesta mai mult prin prisma mizeiproiectului, decît prin ceea ce înfãþiºa ca umor.Cît îl priveºte pe Jim Carrey, scãlîmbãielile lui auavut întotdeauna un efect invers asupra mea. Pînãuna-alta, (ca sã vedeþi ce deºtept sînt) comedilemele preferate rãmîn Monty Python and the HolyGrail (ºi din aceeaºi serie îmi place Life of Brian)ºi The Gold Rush, dar nu mã ruºinez nici cu unFront Page al lui Billy Wilder, un O, Brother,where Art Thou al fraþilor Coen, sau unFireman’s Ball al lui Forman. Dupã atîta auto-afectare mi-e un pic ruºine ºi, cum nu aº vrea sãnu citiþi povestea pînã la capãt, nu mai amînprezentarea itinerarului meu comic din varaaceasta!

Scoop. Per total filmul nu a fost chiarcatastrofã. Am mai zîmbit pe ici pe colo, unadintre idei ºi îngemãnarea real-fantastic legatã deaceastã idee, mi s-au pãrut interesante – mã referla modalitatea în care ziaristul Joe Strombelfenteazã moartea cîteva minute pentru atransmite marea ºtire (obiectul de lucru din titlu)primei persoane care-i va ieºi în cale. Destinuldomnului Woody Allen din film, unde apare înrolul unui magician aflat la finele carierei ºi lacapãtul inspiraþiei, Sid Waterman sau Splendini -dupã numele de scenã -, face ca spirituljurnalistului sã revinã în lume tocmai în timpulunui dematerializãri pe care o „suferã” într-unspectacol domniºoara Sondra Pransky (ScarlettJohansson). Strombel apare fetei ºi îi spune cã,pentru a nu-i fi compromisã cariera politicã,tînãrul ºi elegantul Peter Lyman (Hugh Jackman),celebru fiu al aristocraþiei britanice, ºi-a otrãvitsecretara pentru cã aceasta deþinea informaþiidegradante despre el. Strombel avea detaliiletocmai de la victimã, care-i era tovarãºã de drumîn luntrea lui Charon. Vestea picã la fix, Sondratocmai avea nevoie de o ºtire bombã pentru aface o lucrare ºcolarã, aºa cã plãnuieºte o anchetã.Cu toate cã e ditamai gîsculiþa, Sondra reuºeºte sã

îl cucereascã pe Peter ºi începe sã descîlceascãfirul vieþii acestuia. Acum, o parte din merite leare domnul magician. El i-a fost alãturi tinerei îndemersurile prin care l-a subjugat pe Peter. Însã,în acelaºi timp, a cam furat tot hazul filmului ºinu a pus nimic în loc. Pe cît îi reuºeºte luiScarlett rolul de prostuþã, sau lui Jackman cel dejune prim, pe atît e de enervant Woody Allen înpartitura magicianului: tot trage el sã batã sprecondiþia autorului decãzut (vezi ºi transbordareaUSA-UK), cu minã uºor decrepitã, uºor ruginit,speriat de lume, în pragul mizantropiei, însã nureuºeºte decît sã irite. Pînã la urmã, printr-unexerciþiu mintal, dacã reuºiþi sã îl ºtergeþi pe Allendin film, dimensiunea Johansson-Jackman aScoop-ului vã poate gîdila privirea.

Wanted (el însuºi nãscut din comicsuri aleanilor 2000) tre’ sã fie o nouã specie de film,unul post-post-Matrix. Erupþiile cotidiene desuper-eroi caramelizaþi dupã reþetele comics-urilorMarvel, sau dupã tot felul de romane cereitereazã modelul fantastic tolkian, prindragostea manifestã faþã de tehnologiile capabilesã genereze imagini care mimeazã excelentrealitatea, dar ºi prin faptul cã pãstreazã ominimã dozã de dialog cu ceva (fie o criticã alibertãþii de cunoaºtere ºi a disimulãrilor totalitare– în The Golden Compass, fie o înfãþiºare acapacitãþii über-umane de a urma calea dragostei –în Stardust, fie ºi o luptã între bine ºi rãu redusãla un schematism primar – care poate fidetestabil, dar care poate fi ºi nostim ºi înþelept,dacã am coborî garda – în Lord of the Rings oriTransformers, ori chiar în Beowulf), toate acesteaclãdesc o epocã post-Matrix. Matrix a destupatapetitul spectatorului pentru tot felul de schemegrafice dezvoltate pe computer ºi ambalate decinematografie în straiele unei realitãþi posibile,dar ºi-a asumat, în acelaºi timp, ºi un discursîmpotriva actului cinematografic propriu-zis,împotriva maºinãriei creatoare de iluzii (printr-unaºi-a definitivat caracterul blockbuster, prin cealaltãºi-a înnobilat menirea – oferã piste interesantespre analizã): oamenii prinºi în incubatoare,transformaþi în baterii, aratã precum spectatoriiaflaþi la cinema – toþi primesc niºte imagini carele creeazã iluzia realitãþii, cu precizarea cã cei dincinema se cred liberi, mãcar prin faptul cã ei alegfilmul. Cine naiba ºi-ar dori aºa ceva, sã trãiascã ocinematografie perfectã?

Ei bine, epoca post-post-Matrix reþine doartehnicile ºi tehnologiile capabile sã prezinte oricegogomãnie drept realitate (iluzorie, e drept,tributarã cinematografiei ca lume posibilã), pecare le fetiºizeazã. Wanted e expresia perfectã aacestei epoci. Filmul ãsta nu are nimic. Nuconþine absolut nimic, nu îmbogãþeºte cu nimic,pînã la urmã nu spune absolut nimic. Aduce, înschimb, un arsenal de efecte speciale care nu facdecît sã se sublinieze pe ele însele. Te invitã sã leiei ca atare ºi sã te distrezi, dacã poþi. Ba la vãzulpuºtilor care ochesc ºi dupã colþ, ba la vãzulmaºinilor care fac tumbe mai ceva ca mingile înpiciorul lui Zidane, ba la vãzul dinþilor carezboarã din gura colegului nesuferit în urma uneilovituri cu o tastaturã. Filmele astea au un aspectinteresant, totuºi, sînt atît de nesolicitante încît îþiadorm raþiunea – cã, altfel, din cauza sunetului nute pot adormi de-a binelea – ºi îþi intrã sub piele

de te trezeºti uneori spunînd: „Mamã, ce fazã,cool!” Iar la final, strãinul din tine poaterecunoaºte cã s-a ºi distrat. Expresii mai perverseale acestui tip de cinema sînt – într-o mai maremãsurã – 300 sau Ratatouille, ori – într-o maimicã mãsurã - Hulk (despre care am vorbit decurînd). Mãsura mai mare se reflectã îninegalabila aplecare a filmelor respective spre oanumitã politicã/putere, ale cãrei idei levehiculeazã cu voioºie, pe cînd mãsura mai micãpriveºte gesturile prin care o problemã, cevanegativ, se transformã într-o valoare, în urmaintervenþiei cinematografice în problemarespectivã.

Cassandra’s DDream mi-a plãcut, dar nu prea afost comedie... Cassandra’s Dream e o barcã. Labordul ei Woody Allen nu a urcat ca actor. Asta afost bine! În rest, lucrurile sînt împãrþite. Cam caîn drama lui Raskolnikov din romanul luiDostoievski. În istoria gînditã de Allen, dualitatealui Raskolnikov e prezentã fizic pe ecran, prinfraþii Ian (Ewan McGregor) ºi Terry (ColinFarrell). În loc de babe, trebuie omorît MartinBurns, un partener de afaceri a cãrui depoziþie îlputea trimite ani buni la închisoare pe unchiullor, prosperul om de afaceri Howard (TomWilkinson). Sonia dostoievskianã, deºi prezentã înfilm (cu numele de Kate), nu va avea un roldecisiv în povestea de pe ecran. Picioarele ei nuau fost atît de atractive încît Raskolnikov-ul deaici sã le îmbrãþiºeze gîndindu-se la viitor.Moartea i-a pãrut mai captivantã, aºa cã, subformã de accident, a venit la fix. Dincolo denevoia unchiului, pentru Ian ºi Terry crima a fosto necesitate ce þinea de incapacitatea lor de ascãpa de o datorie pe care Terry o fãcuse la opartidã de poker. La asta se adaugã promisiuneade cãpãtuialã pe care unchiul le-o dãduse în alb(cu multe zerouri, adicã).

Filmul poate fi privit ºi sub altã lupã moralã.Ca exerciþiu în care Woody Allen priveºte spreunul dintre elementele primordiale ale societãþiicapitaliste – omul de afaceri, potentul financiar -,pe de o parte, ºi, pe de altã parte, spre cel care ecopleºit de promisiunile visului american (în cazulnostru nevoia de succes ºi, mai ales, de a posedabunul sãu esenþial – banul; cãci desfãtarea iubiteivine de la sine, odatã prinsã esenþa succesului).Prima parte a lui Cassandra’s Dream construieºteºi cucereºte prin relatarea ultra-fermecãtoare aminunãþiilor pe care succesul le poate deschide.Partea a doua, cu plãnuirea, sãvîrºirea crimei ºiurmãrile ei, e o cãlãtorie spre partea întunecatã alumii respective, o cãlãtorie în spatele neoanelorpublicitare care invitã societatea la zbatere întrudobîndirea lumii visate.

Iar partea cea mai interesantã a filmului etocmai morala! Dacã lumea e cu adevãrat ojunglã în care omul îl devoreazã pe om pentru opoziþie mai bunã, scrupulele sînt o povarã inutilã.Dacã tu nu te acuzi, nimeni altcineva nu o vaface. Aºa cã e mai bine sã te desparþi deconºtiinþã devreme!

film

Amintiri de peste varãLucian Maier

3344




colaþionãri

Oamenii þin în vitrinele casei ceºti de cafea ºifarfurii colbãite, pe care nu le folosesc niciodatã.Cicã sunt... prea valoroase. De sãrbãtori. Aceleobiecte supravieþuiesc morþii oamenilor. Aºa amamânat ºi eu sã scriu despre cartea cea mai dragã.Mi-am gãsit scuze, am escamotat motivele, pânãmi-am dat seama cã ASTFEL refãceam tramacãrþii. E vorba de Deºertul tãtarilor de DinoBuzzati (tradusã de Niculina Benguº, Ed.Minerva, Bucureºti, 1972), unde pluteºte oaºteptare oarbã, o alienare sigurã, cu trimiterilivreºti între Kafka ºi Borges.

Cum am descoperit romanul lui Buzzati?Dupã terminarea facultãþii, când fiecare coleg s-aîndepãrtat de matcã. Ne scriam scrisori, cu acelaºimesaj insistent: VOI PÃRÃSI ACEST LOCPROVIZORIU.

ªi, deodatã, bomba! Cartea. Personajul luiBuzzati (tânãrul ofiþer Giovanni Drogo) crede lafel. Cã gloria îl aºteaptã. Nu ºtie cã rugina, rutina,inerþia, amânarea, înstrãinarea... pândescinexorabil. Drogo a fost trimis în Fortãreaþãpentru un timp neprecizat. La început totul i separe insuportabil. Vrea fapte grozave, vrea luptã(Jacques Brel cântã Zangra pe un text ceaminteºte de Deºertul tãtarilor), vrea evenimentememorabile. Nu se va întâmpla nimic. Speranþesterile, obsesionale, obiºnuinþa ca un drog, plusamânarea – iatã elementele cu care opereazãBuzzati. Aºa se obiºnuiesc oamenii cu banalul, cumonotonia, amânând marile realizãri, nefolosindceºtile de sãrbãtori. Am tot amânat sã procurfilmul omonim, pânã ieri. Îmi aminteam cãodatã, înainte de 1989, s-a dat la televizorDeºertul tãtarilor. Eram la Mediaº în vizitã laprieteni ºi mi-a fost fricã sã vãd filmul. Sunãbizar? Spaima de dezamãgire, de rãnire a unuiorizont de aºteptare. Acum am curajul sã înfruntecranizarea. Sã vãd ce ºi cum.

M-am dus la Milano de dragul lui Buzzati,

care a trãit acolo toatã viaþa. Tatãl sãu eraprofesor de drept internaþional la Universitateadin Pavia. Buzzati s-a nãscut în 1906 ºi a murit în1972 la o clinicã din Milano (moartea sa seaseamãnã cu cea a eroului sãu din nuvela ºapteetaje). Prima sa carte a fost Barnabo, omulmunþilor, unde coexistã temele sale preferate:aºteptarea, scurgerea vremii, proiecte neîmplinite,magia, fantasticul, renunþarea... Scriitorul ºi-adramatizat nuvela ºapte etaje, dându-i drept titluUn caz clinic. În 1953 Giorgio Strehler însuºi aregizat piesa pentru „Piccolo Teatro” din Milano.

„Nimic nu se luminase încã bine de ziuã,când Drogo se trezi din somn ºi-ºi îmbrãcã pentruprima oarã uniforma de locotenent [...]. Era ziuamult aºteptatã, începutul adevãratei sale vieþi.”Aºa începe romanul, aºa debuteazã speranþele.Imitându-i pe alþii, mi-am pregãtit ºi eu câteva„cãrþi de salvat”, cãrþi de dus în insule, pe munþi,în viaþa de apoi... Prima e Deºertul tãtarilor ºisper sã vãd... azi filmul, sã nu mai amân. Da, osã-l vãd, promit... „Din nou picurul rezervorului,din nou o altã stea care alunecã dincolo dedreptunghiul ferestrei.” ªi dacã nu-mi voi gãsitimp? Un portal, un cal pe un drum alb... „Dacãtoate regulamentele acelea atât de încâlcite nuerau decât niºte pretexte pentru a-l împiedica sãse reîntoarcã în oraº?” Ipoteze. Absurd. Kafka.Deodatã, moartea devine ceva firesc. Drogo erabãtrân, ros de boalã, obloanele cãdeau frenetic ºi„acea îndelungã explorare a podiºului dinsprenord, dorinþa de a face carierã, nesfârºiþii ani deaºteptare, i se pãrurã acum ceva meschin ºi fãrãnoimã”. Gata! Mã duc sã vãd filmul, sã mãeliberez de amânarea... buzzatianã. Spre film,înainte marº! Un film din 1976, regizat de ValerioZurlini, cu Vittorio Gassman, Philippe Noiret,Jacques Perrin, Fernando Rey, Jean-LouisTrintignant, Max Von Sydow... Regizorul aînceput cu Vasco Pratolini, apoi a cunoscut

succesul cu Fata cu valiza, cu Jurnal intim (Leulde Aur la Veneþia). Zurlini s-a nãscut în 1926, amurit în 1982, iar capodopera sa rãmâne Deºertultãtarilor.

Îmi place filmul. Un început cehovian. Muzicãde pian (Morricone semneazã muzica). Un cal pepavaj. Drogo urcã spre munþi. Destinul?Necunoscutul, pustietatea, misterul... Fiecarecrede cã undeva îl aºteaptã ceva („ce-i al tãu – epus deoparte”). O tristeþe ca în Tinereþe fãrãbãtrâneþe. Fortãreaþa „moartã” apare. În faþa eicurge apa într-o dezordine neliniºtitoare. Îninterior e un adevãrat labirint. Îmi aminteºte decetatea Alquézar din Spania (aproape de Huesca).Imaginile sepia concordã cu vântul întrerupt,sugrumat, cu tropãitul de cai. Vestoane albe,lumânãri viscontiene, vioara, prezentãripoliticoase, limbaj militar... Inutilitãþi ca un nisipborgesian. Deºertãciune sub munþi neclari, cucrivãþ ºoptit, nisip, colb, pietre. „Unii au vãzutcãlãreþi pe cai albi!” Vin sau nu vin? Din deºert?E o legendã? Ce conteazã? „AºteptãmDUªMANUL.” O atmosferã egalã cu romanul.Goarna stridentã, rezervorul ce picurã, gemuleþul,crenelurile cetãþii, kilometri ºi kilometri de deºert,un cal alb solitar, fãclii, imagini albastre, tivite cunegru, în sunet de ploi ºi de tunete, lãmpiaprinse, obscurul la el acasã, un du-te vino fãrãsens... O adiere kafkianã ºi – totuºi! – nu e Kafka,chiar dacã eroului i se refuzã visul. De ce nu eKafka? Pentru cã în final Drogo se elibereazã deabsurd. Anii aceia de aºteptare, de dorinþã decarierã i se par meschini. Romanul a apãrut în1940. O capodoperã cu filiaþii neaºteptate: Kafka,Camus, Poe, Borges, Calvino, Dostoievski... Dupã36 de ani, Zurlini ecranizeazã cartea. La patru anidupã moartea lui Buzzati, cu ºase ani înainte depropria sa moarte. Da, o ecranizare fidelã,convingãtoare, rãscolitoare, perenã.

Aºadar, dragi prieteni, înainte de a coborî dinFortãreaþã, alungaþi de vanitãþi fãrã sens, spreculisele întunecate ale propriei vieþi, folosiþi ceºtilede cafea puse la pãstrare pentru ocaziile unice.Ocazia e acum, aici ºi nu într-o îndelungãexplorare a podiºurilor sterpe.

Îndelunga explorare apodiºului

Alexandru Jurcan

Spre deosebire de Elizabeth: Regina virginã(Elizabeth, Marea Britanie, 1998; r. ShekharKapur), Elizabeth: EEpoca dde aaur (Elizabeth: TheGolden Age, Marea Britanie / Franþa / Germania,2007; sc.: William Nicholson, Michael Hirst; r.Shekhar Kapur; cu: Cate Blanchett, Clive Owen,Geoffrey Rush) este un film plictisitor, preþios ºipretenþios, manierist, patetic pânã la saturaþie, cuo coloanã sonorã pleonasticã, având puþinemomente care sã nu provoace cãscatul sauzâmbetul spectatorului – deºi filmul nu se vreanici pe departe a fi o comedie. Spectatorilor carese încumetã totuºi sã intre în sala de cinema,efortul le va fi parþial rãsplãtit de prestaþia luiCate Blanchett care duce în spate aproape întregfilmul, însã fãrã a putea salva mare lucru.

ªi Mumia 33: MMormântul îîmpãratului ddragon(The Mummy: Tomb of the Dragon Emperor,Germania / Canada / SUA, 2008; sc.: AlfredGough, Miles Millar; r. Rob Cohen; cu: Brendan

Fraser, Jet Li, Maria Bello, Luke Ford), este destulde fanat, dar cel puþin joacã cu cãrþile pe faþã,fãrã pretenþii (nici mãcar în cadrul genului), oridemersuri estetice lipsite de acoperire. Spredeosebire de precedentele The Mummy (1999) ºiThe Mummy Returns (2001), ambele în regia luiStephen Sommers, actualul episod – în ciuda (saudin cauza?) schimbãrii decorului egiptean cu cel,nu mai puþin spectaculos, chinezesc – e mult mailipsit de fantezie, fãrã ritm, plat, ca o ciorbãîncãlzitã de prea multe ori. Cu toate acestea,filmul este amuzant ºi deconectant, uºurel,putând sã-l uiþi fãrã mustrãri de conºtiinþã a douazi dupã ce l-ai vãzut, dupã cum nu te face nici sãte ruºinezi pentru faptul cã nu l-ai vãzut. Dacã arfi sã extindem demercul critic – mai abuzez doarpreþ de o frazã de rãbdarea dumneavoastrã – niciunul dintre episoadele noii serii a Mumiei nuatinge nici pe departe valoarea originalului dincare se inspirã, clasicul The Mummy al lui KarlFreund din 1932 (pe un scenariu de John L.

Balderston ºi cu Boris Karloff în rolul principal),dar asta este o altã poveste...

ForºpanIoan-Pavel Azap

3355




Septembrie 1959 este un moment de referinþã îndezgheþarea relaþiilor ruso-americane mai ales înceea ce priveºte cinematografia. Se împlineau ºaseani de la moartea lui Iosif Visarionovici Stalin ºiºapte de la celebra scrisoare deschisã, de fapt oadevãratã autodenunþare a apartenenþei la partidulcomunist a regizorului american de origine greacãdar nãscut în Turcia – Elia Kazan1. Acum, întoamna anului de care vorbim, urmaºul lui Stalin,Nikita Hruºciov, primul secretar al PartidulComunist Sovietic, va fi invitat de cãtre conduc-erea unor importante studiouri din Hollywood sãviziteze Cetatea Filmului. O astfel de invitaþie ºionoarea de a rãspunde afirmativ erau imposibilde imaginat în urmã cu doar câþiva ani. Deschisunor reforme democratice ºi ridicându-se cuînverºunare împotriva cultului personalitãþii luiStalin, promovat în artã în general ºi în cine-matografie în special, Hruºciov se declarã deschisacelor opere cinematografice care se preocupã dechipul ºi soarta omului simplu. Era un mareiubitor de filme ºi se spune cã adesea se închideaîntr-una din sãlile de cinema de la Kremlin ºiviziona filme ore în ºir. A fost atras în special defilmele unui Dovjenko sau Pudovkin dar ºi depeliculele unor neorealiºti cum ar fi cele realizatede Giuseppe De Santis (în special filmul fãcut cuzece ani înainte, Orez amar) ºi Vittorio De Sica.În legãturã cu acesta din urmã ºi cu filmului sãuHoþi de biciclete, considerat adevãrata capodoperãa neorealismului italian, Hruºciov îºi manifestapublic compasiunea faþã de drama lui AntonioRicci privitoare la furtul bicicletei sale. Nu depuþine ori, între prieteni, spunea, înghiþindu-ºi unoftat, cã asemenea drame nu ar fi trebuit sã seîntâmple dacã Italia ar fi trecut la comunismdupã rãzboi – în comunism nimeni nu furã bici-clete cât timp toatã lumea are bicicletã! – dar,adãuga cu o urmã de tandru regret, dacã Italia arfi trecut la socialism filmul lui Vittorio De Sicanu ar mai fi existat...Prin urmare, cu mare vâlvã în presã, Hruºciov atrecut oceanul ºi a vizitat Hollywood-ul. Înprimul platou în care a intrat se filma Cancan înregia lui Walter Lang iar Hruºciov s-a interesatmai ales de partea tehnicã ºi de costurile derealizare. A fost mirat când a auzit de sumeleimense de dolari perfect contabilizate întrurealizarea unui film. Sponsori erau persoane fiz-ice, studiouri sau chiar bãnci. Hruºciov a dat dinumeri a mirare. În Rusia Sovieticã unicul sponsoreste poporul pentru cã filmele sunt fãcute pentrupopor. Acest cancan cu siguranþã nu ar fi înþelesde mujicul din Siberia sau pedagogul din SanktPetersburg. Nu l-ar fi înþeles deoarece nu acesteaerau problemele de zi cu zi ale lui. Filmul trebuiesã fie, aºa cum credea ºi marele Lenin, o hranãpentru om. O hranã spiritualã. O dezbatere înprimul rând ideologicã. Ideologie era ºiprezentarea unui film despre acei oameni cãrorarãzboiul le-a distrus viaþa, cãminul, familia.Tocmai vãzuse în urmã cu nici o lunã debutulunui cineast de mare viitor ºi apreciase laturaumanã, caldã a privirii acestuia asupra raportuluidintre individ ºi societate2. Dar acest cineast nuera singur. Aparatul de presã al premierului soviet-ic avusese grijã sã împartã oficialilor americani pli-ante cu realizãrile cinematografului sovietic dinultimii ani. Tot acest material propagandistic (azil-am numi PR) a fost astfel amplasat încât la

grandioasa recepþie datã în cinstea oficialului rusla un luxos hotel din New York3 realizãrile ºiproiectele de viitor ale noii cinematografii soviet-ice erau de mult cunoscute. Pe o astfel de fiþuicãrealizatã sub forma graficã a unui adevãrat mani-fest, scrisã într-o englezã impecabilã, erau oferitepublicitãþii câteva date care anunþau relansareacinematografului rus imediat dupã moartea luiStalin4. Hruºciov dorea ca cinematograful post-stalinist sã fie pus în slujba urmãririi unor destineindividuale, a unor poveºti în care supereroii sol-daþi ruºi sã fie înlocuiþi cu caractere simple,fireºti, credibile. Cu aceºti anonimi – în fond ade-vãraþii eroi – trebuia sã se identifice poporul rus.Poveºtile de rãzboi, la mai bine de 10 ani de lasfârºitul acestuia, trebuiau înlocuite cu întâmplãridin spatele frontului. Situaþiile izolate, individualetrebuiau a sugera, prin identificare, destinulîntregii generaþii post-rãzboi. Trebuia emoþie, tre-buia stare, trebuia iubire de cinema. Hruºciov ºtiacã în SUA filme ruseºti se vedeau pânã de curândunderground, la fel ca filmele poloneze (în specialAndrzej Wajda cu a sa trilogie a rezistenþei).Astfel, noul lider comunist se credea a fi promo-torul noii ºi adevãratei generaþii de artiºti ai filmu-lui: Mihail Kalatozov5, Sergei Bondarciuk, IosifHeifitz6, Mihail Romm7 ºi, mai ales, a unui altcineast deosebit de înzestrat. Acest tânãr regizorrealizase în anul morþii lui Dovjenko (1946) unfilm de rãzboi de un romantism lipsit de oriceurmã de patetism gratuit: Al 41-lea. Firesculprezentãrii unor situaþii lua locul monumentalis-mului facil de pânã acum în filmul sovietic.Acesta era primul film realizat de cinematografiasovieticã ca urmare a dezgheþului promovat denoua orientare de la Kremlin. Hruºciov urmãreacu satisfacþie toate aceste cuceriri ºi ºtia saubãnuia cã în curând cinematografia sovieticã aveasã fie din nou o adevãratã putere pe plan mondi-al. Cu puþin timp înainte de a se îndrepta spreSUA vãzuse un material de lucru dintr-un filmcare urma sã aibã premiera în decembrie. ªtia cãacest film va fi o altã mare izbândã a cine-matografiei sovietice ºi pomenise în discursul sãudin America de promiþãtoarea viitoare realizare. Filmul se va numi Balada soldatului ºi avea sã fieconsiderat nu numai una dintre marile împliniriale filmului sovietic ci ºi cel mai închegat, cel maiunitar ºi mai emoþionant film realizat de unuldintre cei mai înzestraþi cineaºti ai anilor ’60:Grigori Ciuhrai.

(Continuare în numãrul viitor)

Note:

1 În data de 10 aprilie 1952 Elia Kazan îºi recunoaºteactivitatea în rândurile partidului comunist, activitateamai degrabã ideologicã desfãºuratã între vara lui 1934ºi primãvara lui 1936, pe vremea când era regizor deteatru. Scrisoarea denunþã în termeni duri „dictaturacare suprimã gândirea” (Chronique du cinéma, ed.France Loisirs, Paris, 1997, p. 456), ºi promite ca activi-tatea sa cinematograficã sã denunþe de acum înaintesistemul comunist. Dacã la început se opune ideii de adenunþa ºi alþi colegi de breaslã, o va face totuºi înurma promisiunii cã filmul abia primit nu numai cã nuîi va fi retras dar va obþine o finanþare ºi mai mare.Film cu vãditã orientare anticomunistã, Vivat Zapata seva dovedi unul din cele mai mari succese de criticã ºipublic. Dar preþul a fost mare, prea mare, iarHollywood-ul nu-l va ierta niciodatã pentru compro-

misul fãcut. În acest film debuta tânãrul – pe atunci –Marlon Brando.2 Filmul se numea Soarta unui om ºi era debutul unuiadintre cei mai interesanþi regizori de film (deopotrivãactor important), preþios ºi calofil dar extrem de sincerºi emoþionant: Serghei Bondarciuk.3 La recepþie au participat – pe lângã ziariºti, producã-tori ºi oameni politici – ºi vedete ale filmului americande la acea orã: Marylin Monroe, Frank Sinatra sauGary Cooper.4 Sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial a gãsitUniunea Sovieticã pustiitã ºi în ceea ce priveºte infra-structura cinematograficã. În toamna lui 1946, la indi-caþia lui Stalin, oficiosul de partid Pravda anunþã mariledistrugeri pe care cinematografia le-a suportat de-a lun-gul rãzboiului, dând cifre exacte: din totalul de 28.000de cinematografe peste 10.000 fuseserã distruse; stu-diouri de film importante cum ar fi cele de laMoscova, Odesa, Kiev, Baku, Riga, Erevan, Ialta etc. aufost, de asemenea, aproape în întregime distruse. Maigrav era faptul cã profesioniºtii filmului dispãruserãaproape în întregime, mulþi operatori murind pe frontþinând în braþe, în loc de arme aparate de filmat.Politica de reconstruire a fost tranºantã ºi extrem defecundã. În doar câþiva ani, pânã spre sfârºitul lui 1950,se construiesc aproximativ 15.000 de cinematografe ºialte câteva mii de instalaþii de proiecþie cinematograficãambulante. Dar tot acest efort uriaº nu a fost suficient.Producþia de filme era inferioarã altor þãri: în SUA seproduceau aproximativ 400 de filme anual, în Japoniapeste 200, în Franþa peste 100 iar Italia venea tare dinurmã cu peste 70 de filme pe an – în timp ce în 1953,anul morþii lui Stalin, producþia cinematograficã soviet-icã era lamentabilã atât din punct de vedere cantitativcât ºi calitativ. Predomina mai ales teatrul filmat ºi pro-ducþia de desen animat. Pãrea cã la acea datã cine-matografia sovieticã, dupã dispariþia marilor maeºtri –Serghei M. Eisenstein, Vsevolod Pudovkin, AlexandrDovjenko, Dziga Vertov –, obosise ºi se cãscase unuriaº vid de conþinut. Dupã 1953 cultul personalitãþii –aºa cum a fost trasat de linia unor filme ca Tânãragardã (Serghei Gherasimov), Bãtãlia Stalingradului(Vladimir Petrov) sau Cãderea Berlinului (MihailCiaureli) – avea sã fie înlocuit, de cãtre un val al unortineri cineaºti, de o cu totul altã atitudine. De altfel îniarna anului 1956, la congresul al XX-lea al P.C.U.S.desfãºurat la Moscova, Hruºciov înfiereazã cultul per-sonalitãþii, minciuna ºi absurdul faptelor de vitejie dinfilmele sovietice realizate imediat dupã încheierearãzboiului ºi declarã imperios necesitatea coborâriipoveºtilor cãtre acel social firesc, simplu, în carecetãþenii Marii Patrii Sovietice sã se poatã regãsi. 5 Regizor inegal dar extraordinar de expresiv, realizeazãîn 1957 Zboarã cocorii (mare succes de public ºi criticã,primeºte un an mai târziu Palm d’Or) ºi Scrisoare neex-pediatã, peliculã remarcabilã din punct de vedere plasticîn care uluitorul talent al directorului de fotografieMihail Urusevski ºi-a dat întreaga mãsurã. 6 Iosif Heifitz realizeazã filme încã din anii ’30, în tan-dem cu Alexandr Zarhi. Cea mai importantã operã a sarãmâne Doamna cu cãþelul, realizat în anul 1959,strãlucitã ecranizare cehovianã. 7 Mai în vârstã decât ceilalþi confraþi – autor, în anii’30, al unor filme de propagandã slabe artistic – dupã1953 a participat activ la renaºterea cinematografuluirus, realizând câteva filme de referinþã dintre care sedetaºeazã Nouã zile dintr-un an (1963). A fost unuldintre cei mai apreciaþi profesori de regie de film aiInstitutului de Film din Moscova (GVIK), printre stu-denþii sãi numãrându-se ºi Andrei Tarkovski.

69. Balada soldatuluiMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Seamus Heaney s-a nãscut în 1939 în Irlandade Nord, la o fermã din Derry. Studiile ºi leface la St. Columb, Londonderry ºi Queen’s

University unde ajunge sã ºi predea din 1966pânã în 1972. Dupã o întrerupere de câþiva ani,în care colaboreazã la reviste ºi posturi de radio,predã iar la diferite universitãþi (Carysfort College- Dublin, Brekley, Harvard, apoi e ales profesorde poezie la Oxford University, în 1989). Celemai importante volume ale sale de versuri sunt:Moartea unui naturalist (Death of a Naturalist,1966), Uºã spre întuneric (Door into the Dark,1969), Iernând afarã (Wintering Out, 1972), Gãri(Stations, 1975), Nord (North, 1975), Munca peogor (Field Work, 1979), Sweeney rãtãcit(Sweeney Astray, 1983), Station Island (1984),The Haw Lantern (1987). Pe parcursul vieþii iamulte premii literare, se bucurã permanent deatenþia criticii iar premiului Nobel pentruLiteraturã, luat în 1995, n-a fost o surprizã, dupãcâte se pare, decât pentru autorul însuºi, care seafla în vacanþã pe o insulã greceascã.

Þara MMlaºtinilorpentru T.P. Flanagan

Noi n-avem preriiSã taie din soarele uriaº o felie seara – Pestre tot ochiul cedeazãOrizontului uzurpator.

E momit în ochiul ciclopicAl unui iezer. Þara noastrã fãrã garduriE o mlaºtinã ce face crustãÎntre rãsãritul ºi apusul soarelui.

Au scos scheletulMarelui Elan IrlandezDin turbã, un coº uluitorPlin cu aer.

Untul îngropatDe mai bine de o sutã de aniA fost scos sãrat ºi alb.Pãmântul însuºi e unt bun, negru

Topindu-se ºi deschizându-se sub picioare,Pierzându-ºi ultima menireCu milioane de ani.Nu vor scoate niciodatã cãrbune de-aici

Ci doar trunchiurile mocirloaseAle pinilor uriaºi, moi ca mãduva.Dar cercetaºii noºtri continuã sã izbeascãTot mai spre mijloc, tot mai adânc.

Fiecare strat ce-l jupoaiePare sã fi fost aºternut înainte.Puþurile ar putea fi o infiltraþie a Atlanticului.Miezul umed e fãrã de fund.

Cel cce ccalcã ppe uurme

Tata lucra cu un plug de lemnUmerii lui curbaþi ca o pânzã sub vântÎntre coarne ºi brazdã.Când plescãia caii, se-ncordau cu copita-npãmânt.

Un expert. Cobora rotiþaªi potrivea brãzdarul lucitor de fier.Brazda se-ntorcea fãrã sã se frângã.În frunte, la un singur ºuier

ªi pleznet de hãþuri, perechea asudatã întorceaªi înapoi în ogor. Ochiul luiMãsura pieziº pãmântul ºi se-ngustaTipãrind brazdã dupã brazdã.

Mã-mpleticeam în ascuþita lui veghe,Pe brazda lui lustruitã alunecam;Cãlare pe umeri mã lua câteodatãªi-n mersu-i apãsat mã-nãlþam ºi cãdeam.

Voiam sã cresc ºi sã ar,Sã-nchid un ochi, sã-ncordez braþulDar tot ce-am fãcut în viaþã a fost sã pãºescÎn urma lui largã în jurul ogrãzii.

Am fost o povarã, împiedicat, cãzând,Veºnic trãncãnind. Dar astãziTatãl meu e cel ce se poticneºteÎncãpãþânat în urma mea. ªi nu renunþã.

O ggurã dde aapã

Ea venea în fiecare dimineaþã sã ia apãCa un liliac bãtrân împleticindu-se-n urcuº:Tusea convulsivã a pompei, zãngãnitul gãleþiiªi un diminuendo lent cum aceasta se umplea,Îi vestea prezenþa. Îmi amintesc Rochia ei cenuºie, smalþul alb ºi spart Al gãleþii ce se umplea pânã la buzã, ºi falsetulCroncãnit al vocii ei ca mânerul pompei.Nopþi când luna plinã se ridica peste coama caseiªi cãdea prin geamul ei sã zacãÎn apa aºezatã undeva pe masãUnde m-am aplecat sã beau iar, ca sã fiuCredincios înscrisului de pe ceaºcãAminteºte-þi de cel ce þi-a dat sã bei,Care abia se mai vedea sub toartã.

Traducere de Alexandru VVlad

3366

Black PANTONE 7711 UU rrosu

Black PANTONE 7711 UU rrosu

meridianintersecþiiAnca MãnãilãPaul Muldoon ºi Ciaran CarsonModalitãþi de a te raporta estetic la violenþã 2

editorialSergiu Gherghina ºi Radu Murea Criza identitãþii europene 3

cãrþi în actualitateMircea Muthu "Celula rebelã" 4Graþian Cormoº Un erou comunist faþã cu demitizarea 4

jurnale în exilIoana Manta Scriitura iniþiaticã a Gabrielei Melinescu 5

comentariiAdriana Stan Poveºti româneºti 6

incidenþeHoria Lazãr Urbanizare ºi financiarizare 7

ordinea din ziIon Pop Englezii lui Eugen Ionescu vorbesc ºi spaniola 9

imprimaturOvidiu Pecican Robu, cuceritorul 10

translaþiiUmberto Eco: A spune cam acelaºi lucru. Experienþe de traducere 11

În transpunerea Adrianei-Carmen Racoviþã ºi a lui ªerban Foarþã 120 de ani de la naºtere - T. S. Eliot 13

prozaAdrian Þion www.iubitavirtuala.com 14

Repere culturale irlandeze

Sanda Berce Feþele biograficului Faþetele memoriei în Irlanda romanului recent (PremiulBooker ºi literatura irlandezã) 16Virgil Stanciu Patriarhul prozei irlandeze William Trevor la optzeci de ani 17Adrian Radu Moºtenire ºi tradiþie în habitatul irlandez 19Veronica Buchman-Costea Despre plãcerea de a fi masterand 20Elena Voj Fundaþia James Joyce Zürich O viziune subiectivã 20Mihálycsa Erika Afirmativ cu Joyce în TriesteThe Twelfth Annual James Joyce School, Trieste 21

eseuSimona-Grazia Dima Rigoarea distilatã poetic (Ibn `Arabi) 22

interviude vorbã cu scriitorul George Vigdor "Cultura se face cu obrãznicie ºi cu aroganþã" 24

opiniiMihaela Rotaru Cultura popularã între tradiþie ºi globalizare 26

accentMihaela Mureºan Jurnalismul ºi publicitatea. Aspecte inedite 28

rezonanþeMarius Jucan Opþiunea Obama 29

rânduri de ocazieRadu Þuculescu Purici de cartier 30

ºtiinþã ºi violoncelMircea Opriþã Gãuri negre într-o cale alba 31

zapp-mediaAdrian Þion Cin' se teme de penibil? 31

structuri în miºcareIon Bogdan Lefter Sibiu restant 32

filmLucian Maier Amintiri de peste varã 33

colaþionãriAlexandru Jurcan Îndelunga explorare a podiºului 34Ioan-Pavel Azap Forºpan 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 69. Balada soldatului 35

meridianSeamus Heaney 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 12 lei – trimestru, 24 lei – semestru, 48 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 21 lei –

trimestru, 42 lei – semestru, 84 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr.

R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Seamus Heaney

black tribunatribuna 145 pantone 7711 uu rrosu 1 pantone 7711 uu rrosu black black r e v i s t ã d...

Documents