POPO LUMINEAZATE ŞI VEI FI ; VOEŞTE ŞI VEI PUTEA

C. Я. ROSETTl

Director : GENERAL NICOLAS PETALA KEDACTIA B-dal Ш м Ь а Ь ц 8« BUCUREŞTI, 8 Mai 1927 ADMINISTH. B-dul Elisabeta, 31 ANUL VII. No. 195 şi IM

Apare l a fiecare Duminică

Z e c e M a i u Simbolul v i r tu ţ i lo r româ­

neşti. Tenac i t a t ea dacică, vioi­c iunea l a t i n ă î n toa tă măre ţ i a lor . Independen ţa , s t r i ga t ă ce­r u l u i şi p ă m â n t u l u i de că t re .vulturii n e a m u l u i , p r in a d â n ­cirea p lugu lu i în b razdă în zi­lele păci i , p r i n s t ropirea gliei cu sânge v inovat şi nevinovat î n zilele de c u m p ă n ă grea.

I a t ă în pu ţ i ne cuvinte poves­tea zilei de 10 Mai, gloria ţăr i i şi a Regelui ei, m ă r i r e a Româ­ni lor şi a ogorulu i s t rămoşesc .

Da r 10 Mai al nea t â rnă r i i , al gloriei şi a l jertfei va tre­b u i să însemneze p e n t r u noi, î n scu r t ă v reme, n u n u m a i a-m i n t i r e a sacrificiilor, d a r şi a n i v e r s a r e a rodnic ie i m u n c i şi a culesului ei.

M u n c a ? Refacerea ţăr i i , scoa terea din p ă m â n t şi din mani le , din sufletul , d in min­ţ i le noas t re , a bogăţi i lor ei ne­secate, a pu ter i lor ei nebirui te , a vieţii care sguduie uneor i r o s tu l lumi lo r şi le preface d in bine în m a i bine, t recând adesea p r i n sc râşn i rea din d in ţ i a ch inu lu i amarn i c , — i a t ă m u n c a ce avem drep tu l , d a r şi da to r i a s'o facem, s'o de­săvâ r ş im .

A m desf i inţat vi t regia de ieri a Carpa ţ i lo r şi s t ăm astăzi s tă­p â n i pe a m â n d o u ă coastele lor. Es te pe depl in a d e v ă r a t l uc ru l acesta.

Dar n u este de a juns . E u n a cu visul n o s t r u geografia Ro­m â n i e i mar i , Un i r ea politică a Român ie i m a r i ; d a r u n a c u vi­su l nos t ru cată , t rebue să m a i fie şi suf le tul obştesc a l Ro­mân ie i m a r i .

I a t ă s â r g a n o a s t r ă de a c u m ina in te . Dar cine să se facă v redn ic de ea ? î n d r u m ă t o r i i , oameni i cu m i n t e bună , sănă­toşi de fire, fie ei preoţ i s a u în­

de LEONTIN ILIESCU .

văţători, fie cărturari de trep­te mai înalte, să pornească î n legiuni culturale pretutindeni, î n toate ungiurile ţării, ş i o-dată c a sădirea pomilor în gl ia r o m â n u l u i — ca semn de, rod­nicie pământească — să facă şi sădirea cunoştinţelor ade­vărate în sufletele tuturora — ca semn de rodnicie spiritua­lă, pe temeiu românesc.

Aceasta, ca să simtă fraţi în de ei vieţuitorii din strămoşi ai acestui colţ de lume, care se chiamă Ţara românească, mare ş i nedespărţită, frumoa­să şl de mulţ i râvnită; şi ca să se s imtă tot mai înfipţi, cu rădăcini adânci, în inima ei, toţ i cei de aceleaşi datini şi cei de ace laş graiu.

D a r - c a să se s i m t ă r o m â n i i toţ i s t ăpân i în ţara lor şi ni­meni să n u ma i fie la vatra l u i s t ră in , să se lege că r tu r a r i i d e omenie cu j u r ă m â n t , ca în­d rep tă ţ i t ă să fie toa tă l u m e a loc de h r a n ă şi de bucur i i pen­t ru to ţ i cei car i muncesc şi-1 pre ţuesc cu adevăra t .

Când Zece Maiu va a junge să c u p r i n d ă î n el şi înţelesul acestui mare adevăr , el v a pu­tea fi şi va r ă m â n e a tunc i s in­g u r a s ă rbă toa re a n e a m u l u i , î n care Regele şi Poporul, ace­s te d o u ă Maies tă ţ i , se vor bu­cu ra deopotr ivă că, p r in câr­m u i r e în ţe leap tă ş i p r in b u n ă r â n d u i a l ă în m u n c ă , Ţ a r a merge pe d r u m u r i m i n u n a t e , în r â n d u l celorlal te ţ ă r î şi nea ­m u r i , Soarele civilizaţiei îm­prăş t i ind dragos te şi voie bu­n ă d e a l u n g u l şi dea largul g ra n i ţe lor ei fireşti.

Să n e s â r g u i m deci p e n t r u a-j unge rea aces tu i ideal , ca să se bucu re cei ce vor veni d u p ă noi şi să în ţe leagă m ă r e ţ i a Românie i m a r i şi jertfele noa­stre .

Cincentenarul Independenţei Sunt 50 de an i de când popo­

r u l r omânesc şi-a cucer i t in­dependen ţa . făur ind Coroana de oţel a Celui d in tâ iu Rege a l Români lor . O j u m ă t a t e de

. veac ne despar te de epoca glo­r ioasă , î n care şoimii noştr i , va t e ran i i de as tăzi , ş i -au dovedi t vir tuţ i le , a r ă t â n d în faţa lu­mi i că Ţ a r a r o m â n e a s c ă înţe­lege să t r ă i a scă l iberă şi s tă­până pe dest inele ei.

Câteva deceni i t r ecu t -au de a tunc i , şi războiul cel m a r e a yea să ves tească lumi i In t re g i rea n e a m u l u i românesc .

Geniul n o s t r u ocrot i tor ne-a u r m ă r i t î n aceste epoci de mă­re ţ i e n a ţ i o n a l ă făcându-ne , m a i în tâ iu , ca p r in sufer inţele r ă b d a t e din greu, s ă pr icepem ' b u c u r i a n e a t â r n ă r i i de as tăzi , î n grani ţe le noas t r e fireşti.

S lavă să le a d u c e m eroilor car i s 'au învrednic i t să m o a r ă , ca să t r ă i a scă — m a r e şi ne­despă r ţ i t ă — România ; p r in

m o a r t e a lor pămân tească , ş i -au glorificat s ingur i N e m u

' r i r e a ţă r i i ş i pe a lor. P a t r i a r ecunoscă toa re le va p ă s t r a cu pie ta te amin t i r ea , spre a sluji de v rednică pi ldă generaţ i i lor Viitoare, căci ei a u săd i t în ini­mi le noas t r e t randaf i r i i jer t -

i'fii şi ne -au îndrep tă ţ i t să t re -; cern p r in lume , cu f runtea sus , p r iv ind mereu îna in te .

Să în ţe legem f rumuse ţea fap­te lor m a r i şi r o s tu l m a r i l o r jertfe.

Aceas tă înţelegere n u se poate dobândi însă, decât pr in s t r ă d u i n ţ a t u t u r o r a de a r idi­ca, pe calea cul tur i i , p ă t u r a cea m a i deasă a societăţ i i ro­mâneş t i . Aceas ta ne s â r g u i m şi noi s'o facem pr in „Cultura poporului".

Poporu l ca t ă să fie la înăl­ţ imea aspi ra ţ i i lor super ioare

M A I U m faptul dimineţii, răsună lung famfara; — Prin glasu-i de aramă vorbeşte astăzi ţara...

Mulţimea calcă mândră, se leagă val de val, Pe străzi oştirea trece în tropote de cal. E-atâta bucurie în nesfârşitul zării Căci Zece Maiu sosit-a în tot cuprinsul ţării... Se 'nalţă veselia prin razele de soare. — E Zece Maiu române, e zi de sărbătoare L .

Atâtea generaţii muriră, rând pe rând, Sperând să'nfăptuiască al neamului meu gând. Furtuni nenumărate pe vremuri ne 'ncercară, Dar le-au învins strămoşii cu dragoste de ţară.

Pe fruntea ţării mele, sub umbră de drapel, Ei puseră la Plevna Coroana de oţel; Din ţara 'ngenunchiată şi neamul subjugat, Ei datu-ne-au deapururi cel mai frumos regat...

Mai ieri eroii ţării cu piepturi româneşti, Au scris în „Cartea sfântă" мп nume: MARAŞEŞTI, Apoi peste meleaguri încins-au, mândrii, hora, Vestind în glas de bucium: .Unirea tuturora.

Acesta a fost visul străbunilor eroi Şi Zece Maiu e astăzi zi sfântă pentru noi...

Ridică-ţi pălăria român din verde plaiu Căci trece Iricolorul sfinţit de Zece Maiu.

EM. C. PASCULESCU-ORLEA

0 lămurire, pe c rj nam voit-o eu

ale gen iu lu i dacol at in. El tre bue să fie deci sănă tos la min­te, şi la suflet, ca şi la t r u p . Trebu ie să se bucure , p r in u r m a r e , de p l ină t a t ea însuş i r i lo r sale fireşti, a rmon ios c u m p ă ­ni te în t re ele, spre a d a dovezi de popor cu adevă ra t indepen­dent .

I ndependen ţa — al cărei cin can t ena r îl s ă rbă to r im astă­zi — îşi află astfel in tegral i ta­tea sa, desăvârş i rea spre care d e a p u r u r i nezuesc noroadele bine înzes t ra te de n a t u r ă şi în­ţelept câ rmui te de dregă tor i i lor.

Exis tă o perfectă l egă tu ră în t re t recut şi vii tor. Sun t firele nevăzute ale prezentu lu i , car i leagă generaţ i i le apuse , de ge­nera ţ i i le ce s t a u s ă r ă sa r ă . Nu­ma i p r i n firul aces ta s'a păs ­t r a t d a t i n a s t rămoşească , t r a ­di ţ ia veacur i lor delà în temeie rea n o a s t r ă ca neam, s u b egida voevozilor delà Dragoş şi R a d u Negru p â n ă la voevodul Ţări i româneş t i de azi . In acelaş chip, a m e r s d in t a t ă în fiu, tot ma i f rumos în ţe leasă poves tea Independenţ i i care a fost p r i m u l p a s spre în t r eg i rea n e a m u l u i .

B ă t r â n i i au spus celor t ine­ri, dascăl i i au povest i t şcola­rilor, şi un i i şi a l ţ i i t r ă ind , la v remea lor, — ziele de epopee ale gloriei na ţ iona le .

Acesta e ros tu l m a r e i an i ­ve rsă r i — un ros t de s emănă ­tu ra sufletească şi de creştere ins t ruc t ivă а vieţii în acelaş t imp.

S lava eroilor, cari s 'au în­vrednic i t să se înna l ţe vu l tu -reşte p â n ă pe culmile Idea lu­lui na ţ iona l , ca, d u p ă aceia, pr in pu t e r ea jertfei lor, să ne ridice şi pe noi p â n ă 1я ei.

îmi pare rău, nespus de mult, eă trebue să ocup un loc în coloanele acestei gazete, destinate chestiuni­lor de ordin por culturale, cu o chestiune ee firesc era să privească nnmai administraţia gazetei. îmi pare rău pentru foarte multe cu­vinte, dintre cari unele P°t fi să-site, cn mai multă înlesnire, între rânduri.

Lămurirea aceasta e provocată ; de dorit era să nu fie. Cunoaşterea faptelor la car e se referă a r fi fost de ajuns între mine si cel care a provocat-o, între noi şi autorită­ţile cărora acelaş p e nedrept ne­mulţumit le-a cerut calificări de fapte şi sancţiuni.

îmi pare foarte r ău că trebue să vorbesc, dar am conţîinta liniş-tă ; eu, ii'affl voit.

îndatoririle slujbei mele ostăşeşti m'au chemat, din Ardeal, în Capi­tala ţării.

Mutându-mă acum doi ani, una dintre cele dintâi griji, Pe cari le-am avut, a fost să asigur „Cul­turii poporului" apariţia regulată, mai departe. Foaia aceasta trebuie să-şî împlinescă menirea.

Pentru că o stânjenire a mersu­lui foii, în eaznl rămânerii redac­ţiei şi administraţiei la Cluj, era lesne de prevăzut — prezenta mea acolo nefiind inutilă nici din acest punct de vedere —, am propus în­că de atunci fostului prim-redac-tor, d-lui Cehan-Raeoviţă, ca, oda tă cu mutarea acestei foi, să se stabilească şi d-sa în Bucureşti şi i-am şi înlesnit mutarea şi aşeza­rea aici. D. Cehan-Racoviţă, însă, tărăgănind lucrurile, a ţinut să creieze toate greutăţile eu putinţă mutării foii, până acum o Inuă dc zile, când, hoiărîtă fiiud de mine, definitiv, mutarea gazetei la Bucu­reşti, d-sa, în loc să recunoască a-ceastă imperioasă trebuinţă şi să înlesnească mutarea, fie că ar fi însoţit gazeta, fie că nu — după cum ar fi vrut. —, a fost nevoit sa dea pe fată adevăratele sentimente şi intenţii pe cari le nutrea în pri­vinţa „Culturii poporului", sub a-parenfa pretextelor de tot telul şi a tărăgăneliîor :

A dovedit că, rău intenţionat, o-prea corespondenţa gazetei, căutând să păstreze legăturile eu colabora­torii şi corespondenţii „Culturii poporului", nu numai pe aceasta cale şi pentru gazeta a cărei con ducere redacţională îi era încre dinţată, ci îiidemnâudu-i să nu mai dea concursul lor gazetei, de eâJ atâta timp cât va mai colabora d-sa ; iar, în cazul când d-sa va edita personal o altă gazetă, síi prefere colaborarea la gazeta d-sale.

A ţinut să câştige timp, spre a

copia registrul de abonaţi al ad ministraţiei gazetei.

A ţinut să oprească valoarea u-nui cek de 40000 lei, venit pe adre­sa administraţiei gazetei. Iar în urmă, adresându-se justiţiei, mi-a cerut o .despăgubire de încă 50 009

ei, • ««—~- -

pretinzând, eă, prin mutarea gazetei la Bucureşti, fără preaviz, -aş fi creiat o situaţie păgubitoa-e, deşi d-sa a uitat un şir de lu­

cruri, a căror cunoHştere pledează neted împotriva d-sale : că eu am ţinut seamă în totul de condiţiile in cari d-sa se putea muta dela Cluj la Bucureşti, proenrându-i ş' locuinţa ; că l-am rugat să vină aici ; eă i-am arătat, şi cu acest prilej, aceeaşi solicitudine pe eare i-am arătat-o totdeauna şi a cărei scădere nu mi-a putut-o imputa nici odată ; că, dimpotrivă, eu am avut motive de nemulţumire întru eât, prin îndărătnicirea d-sale de a menţine gazeta la Cluj, a creiat gazetei o situaţie neconvenabilă ; că toate obligaţiile mele, morale şi materiale, faţă de d-sa, au fost punctual îndeplinite ; că eram dis­pus chiar să nu ridic nici o preten­ţie în privinţa cekulni încasat de d-sa, în timpul din urmă, iară în­dreptăţire ; că d-sa a refuzat, în sfârşit să plec din Capitala Ar­dealului, de oarece obtiunnse acele un post oficial ; ş. a. m. d.

Socotind că toate acestea nu sunt de ajuns, d. Cehan-Raeoviţă s'a crezut în drept ca, în ultimul nu­măr al gazetei, tipărit la Cluj, să încerce să pună un articol de „ră­mas bun", adresat, din partc-i, co­laboratorilor şi cititorilor „Cultu­rii poporului". Un atare articol pu­tea fi admisibil, dar tonul pe care era scris echivala cu o necuvenită jignire adusă colaboratorilor, citi ioriior şi mie, şi cu o vădita tendin­ţă de discreditare şi desfiintar a gazetei acesteia. Logic, omeneşte şi gazeiăreşte, articolul acela nu pu­tea să apară şi a fost oprit la timp. El şi-a găsit locul, însă, într'o altă gazeta — care, apărută zilele trecu­te, poartă un titlu asemănător cu al .Culturii poporului' („Caltura neamulni"), cu certă tendinţă de a ii lesni confuzii — şi lămureşte în­

treaga atitudine a fostul ni prim-redactor, al foii, dar, tară îndoială, cu totul altminteri de cum a voit acesta.

Ceeace prevăzusem că s'ar putea întâmpla prin rămânerea „Cultu­rii poporului" la Cluj, dbi punct de vedere administrativ, s'a în­tâmplat cu prisosinjă ii dovedeşte că nu mai puteam lăsa gazeta să-şi continue apariţia acolo, oricât aş? i'i dorit eu acest lucru. Lipsind o bună administraţie, tirajul gazetei a .scăzut, în doi ani, până aproape sub nivelul posibilităţilor de sus­ţinere , şi mi-am legat prea mult sufletul de această gazetă, spre a

o lăsa să înceteze. Datoria d-lui Celian-IlacovHă era

să rămână la postul său, nu să sa­pe temelia unei foi culturale, care, in anii de după războiu, eu spriji­nul sufletelor curate şi iubitoare de tară, voioase să-i înţeleagă me­nirea, a putut aduce, cu mult fo­los, înlesniri mari de cunoaştere şi de apropiere sufletească, români­lor «lin cele patru colţuri ale ţării.

Colaboratorii şi cititorii noştri, cărora noi nu le punem la îndoia-

P u b l l u s V i r g l l i u s M a r o De viaţa lui pământească ne des­

part, aproape două milenii. Poezia lui Virgiliu, cioplită parcă In stân­că, mai tare ca stânca, a sfidat vea­curile şi va trăi veacuri de azi îna­inte, aere perennius. Cântăreţ al gliei, Buccholicele şi Georgicele sa­is au rămas şi astăzi comori de gândire sănătoasă, de îndemn la viaţa curată a pământului, de lau­dă a naturii acelei pline de taine.

Dar Virgiliu a cântat admirabil şi gloria Romei. Eneida este epo­peea grandioasă, care preamăreşte virtuţile străbunilor săi.

„Arma viruuque cuno trajaeque primim aboras"...

Versuri lapidare, care l-au emo­ţionat pe Dante.

Poetul Vasile Militam a isbutit să creeze o minunată adaptare din „Geargice", dându-ne în versuri româneşti un fragment din cânte­cul rodirii pământului şi din acela al stupilor, pe care le publicăm în numărul de azi al „Culturii Popo­rului".

Civilizaţia neolatină sărbătoreşti astăzi 20 de veacuri de când spiri-tul lui Virgiliu a sărutat pămân­tul cu aripa geniului său.

Şi lotuşi, e atât de tânăr, în câl opera sa pare de actualitate şi az.

L. I.

lâ cugetele curate şi bunul simf, deci discernământul şi năzuinţele frumoase, pot să judece acuma, Iacă atitudinea d-lui Cehan-Raco­vită a fost, ori nu, faţă de „Cul­tura poporului" şi de cel eare is­căleşte rândurile acestea, aeeea a unui om drept în cugetul său, a u-uui sincer îndrumător spre mai bine.

Colaboratorii şi cititorii noştri pot să cumpănească şi să judece. Aceia dintre colaboratori, cari vor să ne sprijine mai departe cu da­rurile lor sufleteşti şi cu scrisul lor bine gândit şi frumos, voj- fi pri­miţi totdeauna şi de acum înainte, in falanga „Culturii Poporului", cu braţele deschise şi cu adâncă mul­ţumire. Cititorii vechi şi noui, de vor voi să ne sprijine, căutând în coloanele gazetei acesteea gândiri cu rost, isvoare de cultură adevă­rată, îndemnuri inimoase dar şi cumpătate după cum se va cu­veni, puteri noui pentru îmbogă­ţirea minţilor şi a sufletelor, dragj ne vor fi şi fraţii întru năzuinţe româneşti. Cuvintele marelui ro­mân Costache Rosetti, „Lumînea-ză-te şi şi vei fi ! Voeşte şi vei putea!" au în vremea noastră dc acum, adânci înţelesuri simoblice. Sunt de luat aminte. Vom preţui t°tdeauna, cu sufletul şi cu mintea, strângerea rândurilor şi comuni­tatea de năzuinţe a celor cari vor merge alături de noi, pe căi lumi­noase, spre voinţa de a putea.

Aşezarea rosturilor gazetei în Citpitala ţării nu înseamnă o dare înapoi. Apropierea de isvoare mari de lumină nu înseamnă nesocoti­rea foloaselor luminii. „Cultura poporului" găseşte aci puteri noui de viaţă.

In jurul gazetei, datorita unui pas ferieit, avem o grupare îmbu­curătoare de energii sufleteşti şi intelectuale. Publicişti şi ziarişti dintre cei mai distinşi din Captală ne dau concursul lor. Conducerea e încredinţată unui încercat publi­cist, cm de inimă şi de mare cul­tură-

îmi pare rău, nespus de mult, că a trebuit să vorbesc despre unele fapte pe cari voiam să Ie pierd din vedere Şi să le uit. Vorbind, citi­torii au putut vedea, că faptul a-cesta mi l'au impus împrejurările, peste voinţa mea ; nu puteam să ias să se acrediteze păreri urâte în jurul ,,Cultnrii Poporului" şi în al numelui meu. Alte lămuriri nn voiu mai da ; nu vreau să polemi­zez cu nimeni, ţinând ca rostul ga-zetei acesteea să rămână pur cul­tural.

„Cultura poporului îşi ţine viaţa cu greutăţi mari, nebănuite. Sin­gurul, care a avut foloase materi­ale de pe urma ei până azi, a fost d. Cehan-Racoviţă.

Justiţia, pe care d-sa sesizat-o, va pătrunde în cugete, va cumpăni intenţiile, va califica faptele şi va hotăra, ca şi cei cari, de dincolo de resturile justitţiel, vor judeca de-opoirivă, obiectiv.

GEN. NICOLAE PETALA

A g r i c u l t u r ai Când blândul Prier îşi începe topirea zăpezii la munte Şi lung, dinspre soare apune, tăios, pe câmpii bote vântul, Injugă-fi la plug, nezăbavnic, plâ vanii cu falnică frunte Şi'n brazde lucioase şi negre răs TNNRIIĂ-TI, plugnre. pământul..

Când larma TU NU IMITATE, ÎNGRAŞ-O CU calde yunoae; Cenuşa, de-asemeni e bine s'o svâr li pe ogoare, cu carul, -Iar dacă şi cerul ogorul, la timp, îl adapă cu рШе, — Sub multele-i grăne rodite, va ge me în toamnă grânarul...

Dar dacă din fire pământul (i-e gras cu asvpra-măsură, Tu ară'l din vreme şi lasă'l pe ur mă în soare să zacă, Iar după ce praf se va face de-a Verii fierbinte căldură. Sămânfa sub el îngropată, va cere, la secere, clacă..

Nu singură pioaia, plugare, ţi-adu ce pe lume norocul; De mare folos într'aceasta îţi este adesea şi focul... De-aceia, în toamnă* când grâul (i-e strâns în hambare şi sad. Uscatele mirişti e bine sub flăcări, în scrum să prefaci...

Aceasta făcând, hrană grasă din scrum o să sugă câmpia Çi toate-ale sale metehne.în flăcări găsi-vor pierzare... Puteri neştiute, noui seve sui-vor pe urmă în glia Cu holde voinice, undite de vânturi în iar guri de zare...

A l b i n ă r i t u l l întâi se cuvine ca locul stupinii CU grijă-a'l alege. Nici vânturi la ea să n'ajungă, (că'mpiedecă-afbina să sbofre). Nici oi şi nici iezii zburdalnici sau capre în turme pribege Să n'aibă stupina .'mprejuru-i, sâ calce pe fraaeda-i floare..

Sopârle şi mici sburătoare să aibă pe-aproape, nui bine,— Cu mai osebire din toate, să n'aibă de loc rândunele, Că'n ciocul lor, pradă gustoasă, luând pe sărmanele-albine, Spre cuiburi în care'şi au puii, se'ndreaptă, săgeată, cu ele...

Dar cată, pe-aproape să fie pârâul cu apă-vioară, Cu verdele muşchi pe de margini şi iarbă culcată pe apr. Ca, dacă se'ntâmplă, albina să vină să bea, bunăoară, Si unda o fură la vale, — să poată pe iarbă să scape...

O horă de meri şi de piersici, de nuci şi caişi, totdeauna Să 'ncercue bine stupina, — şi câl mai departe de drumuri, — Căci astfel albinele fi-vor ferite, când vine furtuna; Pe soare lucra-vor la umbră şi'n miere vor strânge par fumuri...

Tradus de: V. MILITARU

Marii noştri dispăruţi

B. P . H a ş d e u de V. BILCIURESGU

Câtă. indiferenţă. s*a peştu amintirea acestui

aşternut • multora, dar pe care nimeni n's înzestrat lavut curajul să-1 spună până acum

român ! Ce ruină la leagănul dela Cristineşti şi ce paragină la ulti­mul culcuş dela Belu unde doar­me de 20 de ani alături de „nevea-sta româncă" dela Roşia Abrudu-dului şi de Tulia lui nepreţuită de care nu l'a putut despărţi nici moartea :

Diu două aripi un avânt, Diu două soiuri un cuvânt. Din rapsodii o epopee... Ori unde aş fi, ori unde-i ea, Noi pururea vom scânteia Ca una singură idee. Par'că de pe urma lui n'ar fi ră­

mas nimic, de-a fost dat uitării cu atâta sălbatecă satisfacţie ; par'că n'ar fi îndatorat cu nimic ţara lui pe care a iubit-o cu focul ce i l'am văzut în Ion Vodă şi în Răzvan şi Vidra ; par'că nu el ar fi fost a-cdla care dintâi ne á spus cu do­vezi cine suntem şi care trebue să ne fie graiul; par'că n'ar fi fost nici cugetătorul luminat, nici spi­ritul scânteietor, nici cercetătorul neobost, nici scriitorul fermecă­tor, nici polemistul plin de vervă şi de resurse şi par'că n'ar fi să vârşit el în literatura noastră ceea ce aiurea săvârşesc asociaţii de savanţi !

Multă simţire şi usturător ade­văr a pus un talentat condei în ideea aceasta dintr'un splendid ar ticol de ziar publicat de unăzi : .,Am sensatia unei generale con­spiraţii împotriva amintirii lui Haşdeu".

Iată cea mai dureroasă, dar cea mai cinstită caracterizare a unui adevăr care va fi fost pe buzele

Da, adevărul acesta este : conspi raţia tutror mediocrităţilor împo­triva unei minţi gniale, conspira ţie tăinuită câtă vreme titanul a fost în viaţă, conspiraţie fără frâu lupă ce moartea i-a înţepenit gu-ra şi mâna ; căci cum ar fi putut fi iertat el, aşa de necruţător cu puternicii vremii cari au încercat să-i înlesnească mândria şi aşa de isturător eu colegii cărora le cu­noştea nulitatea !

Nu vrau sä întinez seninătatea unui moment atât de solemn, des-tăinuind aci nume, nici din tabă­ra puternicilor nici din aceia a co­legilor ; poate însă voiu face-o în­tr'o zi, mai cu seamă de voiu fi proveat.

De o cam dată, rămânem la a-ceastă tristă constatare :

Sunt azi 20 de ani de când el nu mai este, de când cel din urmă dintre Haşdel s'a stins şi bilanţul sună aşa :

Pustiu la Cristineşti, ruină vred nică de jale la Câinâpina, paragi­nă la Belu şi nici o pomenire, nici măcar pomenirea creştinească ce se face celui din urmă dintre mu­ritori 1 In schimb, zecile dd mii de kiolgrame de bronz nemuresc prin cimitir pe aiâti iluştri necunoscuţi pe când, culmea ironiei,... acum câţiva ani la poarta locuinţei lui de la Câmpina se vindeau cu toba lucruri din cnsă, ca să acopere, graţie interesului executorilor tes­tamentari, prtenţiile fiscului t

Şi... r.eestíi e în toată nuditate.! lui, bilanţul după 20 dc ani debi moartea lui Bs^ .̂au VT {; Ь. <-icu Hnsdcn

\

2 ; У ~ ~

Evanghelia № la DumioUa (Ioan XX 19-29)

î nv i a se I i sus . j Cele t re i femei mi ronos i ţ e îl

În t â ln i s e r ă p e că ră r i l e ,grădi-ni i , i a r El le î n t â m p i n a s e zi-Cându-le: „Bucurati-VAL«*; apoi le -a t r i m i s să d u c ă ucenic i lor Săi, — car i s t ă t e a u ascunş i de t re i zile de frica Iude i lo r — ves tea m ă r i t e i lu i învier i ,

r î n t r ' u n suflet a u a l e rga t mi­ronosi ţe le şi a u s p u s ucenici­

i lor , că a u v ă z u t pe Domnul . ! Neîncreză tor i p r i m i r ă ucenici i aceas tă ves te ; to tuş i P e t r u şi I o a n a l e r g a r ă l a m o r m â n t , pe c a r e îl găs i r ă deschis . I n t r a r ă î n ă u n t r u şi p ipă i r ă giulgiul , ca re r ă m ă s e s e în m o r m â n t ; î n s ă n u se a r ă t a r ă pe depl in convinşi , f i indcă ei n u v ă z u r ă pe Domnul .

Din E m a u s se înapo ia ră Lu­ca şi Cleopa şi le spuse că a u vorbi t şi c inat cu I i sus ; d a r nici ei n u r e u ş i r ă să î n l ă tu re nec red in ţ a apostol i lor în în ­vierea D o m n u l u i .

O zi de zbuc ium n e l ă m u r i t t r ecuse şi u m b r e l e ser i i se co­b o r a u peste I r u s a l i m u l ca re a l u n g a s e din mij locul lui , ca pe cel d in u r m ă d in t r e păcă­toşi, pe Acela ce nu- i dorise decât m â n t u i r e a .

Ascunş i , zăvoi'âţi , s t ă t e au ucenicii, f r ă m â n t â n d u - s e în­

t re c red in ţă şi îndoia lă . De-odată l u m i n ă m a r e se

făcu în înch i soa rea lor şi, fără ' ca u ş a să se deschidă , a p ă r u

în mi j locul lor dumnezeescu l î n v ă ţ ă t o r şi b inecuvân tându- i le zice: „Pace vouă!1' Apoi, a-r ă t â n d u - l e mâin i le , p ic ioarele şi coas ta Sa, vă lu l îndoel i i şi-

' a l necred in ţ i i se r id ică de pe sufletele lor şi bucur ie m a r e l e cupr inse sufletele, p â n ă în cl ipa aceea a d â n c în t r i s t a t e .

I n s ă Torna, u n u l d in t re cei doisprezece ucenic i ai lu i I i sus , n u e ra de faţă la aceas­t ă dumnezeească descoper i re . Şi când î i spuse ră ceilal ţ i , că ei a u văzut pe Domnul , nici el n u crezu, d u p ă c u m nici ei n u icrezuseră pe femeile mi rono­siţe, ci le zise: „De nu voiu ve-dea în mâinile lai semnele eaelor, de na voia pane dege­tul mea pe ele, iar mâna mea pe rana din coasta Iul, nu voiu crede".

După opt zile, pe când uce­nicii , î m p r e u n ă cu Torna, se af lau ascunş i , a p ă r u în mij lo­cul lor I i sus zicân.du-le „Pace vouă!" Apoi, în to rcându-se că­t r e Torna, îi zise l u i : „Adu-ţi degetul tău şi vezi mâinile mele; adu-ţi mâna ta şi o pune In coasta mea. Şi nu ii necre­dincios ci credincios".

y ă z â n d toate acestea, Torna a căzu t c u a d â n c ă smeren ie în genuch i şi, c u p r i n s de n e ­m ă r g i n i t ă bucur ie , a s t r iga t : „Domnul şi Dumnezeul meu!" . A tunc i I i sus cu negră i t ă b l ânde ţe îl c ea r t ă : Căci m'ai văzut pe mine, Tomo, ai cre­zut. FERICIŢI CEI CE N'AU VĂZUT ŞI AU CREZUT.

Necred in ţ a pusese s t ăpân i re pe suf le tul lu i Torna. Şi n u ­m a i în fa ţa m ă r t u r i i l o r necre­d i n ţ a aceas t a se împrăş t i e ca

. fumul . I n să nec red in ţ a lui e r a o r â v n ă şi m a i m a r e de a cău­ta a d e v ă r u l , ca re să-1 oţe leas-

( că şi m a i m u l t î n c red in ţa ce * l-o săd i se în suflet d u m n e ­zeescu l s ă u î n v ă ţ ă t o r . Necre­d i n ţ a aceas t a îl făcuse să cau -^e şi m a i m u l t d o v a d a m â n t u i

r i i , Nec red in ţ a aceas ta î l înge-n u n c h i e smer i t la p icioarele Domnulu i , făcându-1 să-şi m ă r t u r i s e a s c ă mic imea lu i fa­ţ ă de Ato tpu te rn ic ia F i u l u i l u i Dumnezeu , V *

„...Fericiţi cei ce n ' a u văzu t şi a u crezut!".. . • • ц

De câ teor i suf letul n o s t r u se u m p l e de nec red in ţ ă şi n e În­d ă r ă t n i c i m i n p ă c a t u l aces ta , fără s ă c ă u t ă m „semnul eue» lot". Şi zi c u zi n e a f u n d ă m to t m a i a d â n c în p r ă p a s t i a fărădelegi lor noas t re , fără s ă a v e m r â v n a apos to lu lu i Torna de a cerceta adevăru l , x

Aceas ta e m a r e a deosebire în t r e nec red in ţ a n o a s t r ă şi ne ­c red in ţ a l u i Torna. Cred in ţa lu i e ra r o a s ă de o îndoia lă cu t e m e i u c u r a t ; c red in ţa noas ­t r ă e r o a s ă d e îndă ră tn i c i a de a păş i pe căi rele. Necred in ţa lu i c ă u t a pe Domnul , necre­d in ţ a n o a s t r ă e n ă s c u t ă d in vo in ţa de a s căpa de el, ca să p u t e m p ă c ă t u i sub scu tu l ei ne t rebn ic .

Torna şi-a v indeca t r a n a su­f le tească c e l chinuia , căzând la picioarele Domnulu i s t r i ­gând d i n a d â n c u l suf le tu lu i : Domnul şi Dumnezeul meu!"

Cum oare n e vom p u t e m tă ­m ă d u i şi noi de r a n a necredin ţii ca re sapă adânc , tot m a i a-dânc , î n sufletul n o s t r u ?

Cum?-P i l d a Evanghel ie i să n e fie

că lăuză . Torna a căzut l a pi­cioarele D o m n u l u i ; a semenea să facem şi no i : Să ne m ă r t u ­r i s im p ă c a t u l necredinţ i i l a picioarele lu i I i sus , p ipă in-du- i semnele cuelor însânge­r a t e de păca te le noas t r e şi să c redem î n t f a d e v a r , că El a m u r i t şi a înv ia t p e n t r u noi, i a r vieţii noas t r e l-a deschis o ca le nouă. . .

„Fericiţi cei ce n'au văzut şi cred!"-

EM. C. PASCULESCU-ORLEA

Nu-i de ajuns să fii dispus să-ţi iaci datoria; trebuie să ţi-o şi cunoşti.

D-na GUIZOT (Literată franceză 1773-1827)

Încă uu an de izbândă

După u n potop de l ip su r i şi de g reu t ă ţ i ma r i , răzbind cu p u t e r e a ideei ce o poar tă , „Cu l tu r a poporu lu i " poa te nu­m ă r a î ncă u n a n d e izbândă. Şi c u d r e p t cuvân t l P e n t r u o gazetă, cum e „Cul tura popo­ru lu i " , l ips i tă de orice a l te mij loace, a fa ră de u m i l u l a-b o n a m e n t , pe cari m u l ţ i — d in t re cei ce nu ' ş i în ţe leg ros­t u l şi da tor i i l e nici n u l plă­tesc—, a p a r i ţ i a acestei gazete p â n ă l a sfârş i tu l a n u l u i al şease lea este o b i ru in ţă dem­n ă de l ă u d a t , este o a d e v ă r a t ă izbândăj u n t r iumf ca pu ţ ine al te le .

Ţie, p u r t ă t o a r e de l umină , gazetă a celor mu l ţ i , car i t r e ­buie să în ţe leagă pu t e r ea cu­v â n t u l u i c inst i t şi î nă l ţ ă to r scr is , ţ i -a fost u r s i t e v r e m u r i de res t r i ş t e şi de a m ă r ă c i u n e ; d a r ai î nv ins încă o d a t ă şu­voiul r ău t ă ţ i l o r . Ca o c u n u n ă a aces to r isbânzi , î ţ i a d u c e m r o m â n e a s c a u r a r e : „Să t ră ieş ­t i m u l ţ i an i î n t r u D o m n u l " .

WIITRU BUCUMAŞU

ŞTIR! CULTURALE VIAŢA INTELECTUALA SLO­

VACA Ц Delà 1919, asociaţiile in teleotuale se Înmulţesc în Slovacia eliberată. M atica Slovenskà, supri mată in 1875 de guvernul ma­ghiar, a fost Înfiinţată. O întreagă serie efe societăţi literare au văzut lumina zilei: Societatea artiştilor slovadt Societatea 'Scriitorilor slo­vaci, Cercul artistic din Bratislava, Şi la ultimul timp s'a întemeiat In acest oraş, după cum1 am anunţat, Societatea savantă Jiafarik" (Uce-na spoioCnost Safarikova), cate În­truneşte cu deosebire membri din Universitate.

începuturile unei mişcări intelec tuiaile sunt totdeauna Însoţite de oarecare fierbere. Slovacia nu face excepţie. Aşa, Societatea artiştilor slovaci ѳ în litigiu cu celelalte aso­ciaţii literare. Matica Slovenskà în-sSşi se simte mubrită de creiarea in Slovacia, alături de ea, a Socie-tătti savante ,£afarik", care reven­dică caracterul unei academii de ştiinţe slovacă. Geloziile dintre grupările intelectuale slovace îşi au ecou până şi în presă, ceiace slovacii văd cu destul de vie ne­plăcere.

Fireşte, nu trebuesc luate în tra­gic asemenea litigii. Ele dovedesc că viata intelectuală slovacă creşte în lărgime şi în profunzime deo­dată.

SENTIMENTUL RĂZBOINIC ŞI CÂNTECUL POPULAR AL POPOARELOR SLAVE. - Luând

ca text cântecul popular cec Cho-vijte mne, mă maticko (Ţine-mă lângă tine, dragă mamă), d. Paul Eisner, în recenta d-sale lucrare asupra lirismului populau slav, a-nalizează sentimentele diferitelor ророаго slave cu privire la război şi soldaţi. Jugoslavii, după cum face dovadă trecutul lor, iubesc războiul şi se bat bucuroşi. Tot aşa şi micii-ruşi, Insă cu o nuanţă de melancolie pe care o găsrim chiar în cântecele războinice ale cazaci­lor. Магіі-ruşi Insă. sunt cu mult mai puţin războinici şi vorbesc ou amărăciune de serviciul militar de pe vremea taruluL Polonezii nu manifestă o dispoziţie războinică decât în cântecele elaselor supe­rioare, cari au prin ^urmare un ca­racter aristocratic. Cântecele cehi­lor sunt mai totdeauna pacinice, iar acelea ale slovacilor şi mai paci nice : balada slovacă asupra orori­lor războiului (Ш doline, na zele-nej: Pe vale îri ifltbă verde), are de altfel variante morave, poate fi considerată, în privinţa aceasta, ca una dintre cele mai; frumoase ma­nifestări.

CA SA ÎNLĂTURE CRIZA CĂRŢII, mai mulţi autori polo­nezi, dintre cei fiaeri, au început să-şi tipărească lucrările pe chel­tuiala lor.

Fabulistul şi satiristul Juljau Eysmoud a dat cea dintâi pildă.

Alti scriitori sunt pe cale să-1 urmeze

PATRIA

de : VASILE MILITARU

Eş ind pe u ş a judecător ie i , m t r e doi j a n d a r m i , v â n ă t l a

jjfaţă ca p r u n a , de m â n i e , Mit ru B u c i u m a ş u fulgeră cu o pr ivi­r e p l ină de u r ă pe m o ş Dumi ­t rache şi-i zise ;

— Mi-o făcuşi, moş Dumi-í r a c h e ! -i — P ă i , de, Mitreo- ta tă , pu ­t eam eu să j u r pe sfânta c ru-,ce şi să n u s p u n adevăru l ade ­v ă r a t ? S u n t om b ă t r â n şi m ' a r fi b ă t u t Dumnezeu .

Ţăranul român aşa de harnic mai ales în regiunea şeasă, unde lucrul câmpului cere o încordare maximală de muncă; săteanul ca­re a dat probe de atâta eroism în cumplitul războiu — ca şi în tre­cut, de altfel — să fie ajutat în toa­te chipurile ca să-şi întocmească o gospodărie model, locuinţă şi hrană igienică, unelte alese de muncă, vite de rasă bine întreţi­nute.

Să se împrăştie grozavul întu­neric de la sate, chemându-se ma-ssele efectiv la lumină; dar să i se dea şcoli şi învăţători.

Patrioţii cu dare de mână să nu mai ţină închise fără folos cele mi­lioane, să întemeieze industrii de tot felul, ca să încetăm odată a fi tributari streinătătii. Ţara esto bo­gată, materii prime destule, unele neexploatate încă; lipseşte sufletul care să trezească energiile, lipseşte încrederea între noi. Această stare de lucruri să dispară, alte princi­pii trebue să practice generaţia ca­re se ridică, pentru ca tara să ajun gă la nivelul de producţiune al centrului şi din apusul Europei. Lucrul nu este aşa de geru; Româ­nul e deştept, harnic şi înţelegă­tor.

Cu aceleaşi milioane, ce stau a-proape neproductive, să înfiinţeze tot felul de aşezăminte pentru bi­nele obştesc; imitând pe bătrânii: şcoli de diferite categorii, după vre muri şi împrejurări, căminuri pen­tru studenţi, spitale, aziluri, monu­mente de artă. Poporul e darnic; trebue însă să acţioneze o forţă ex­ternă în afară de el, care să-1 de­termine la acte de generozitate. І л noi, dobrogenii, slăbiciunea a-ceasfca se prezintă cu scăderi şi mai mari.

Ştim cu toţii cu ce greutăţi se descoperă:

Un leu pentru liceu. Un dinar pentru seminar. Egoismul searbăd, iubirea peste

măsură a banului, conrupător de suflete şi nimicitor de popoare, împiedecă aproape cu totul orice manifestaţiuni de generositate pu­blică în ţinutul dobrogean: „noi nu ne iubim patria îndeajuns, ci nu­mai pe noi şi pe ai noştri", contra adevăratelor primejdii ale legii creştine.

Ne tragem din strămoşi nobili „cl&rissimis paterobus nati", cari au uimit lumea în vremea veche. Să ne afirmăm cu însuşirile rasei

men i când pleacă noap t ea de acasă , când vine şi ce aduce cu eL d in ceiace fură.

Avea tovarăş i de hoţ ie şi p r in a l t e sa te , cu cari furau cai, boi şi câte al tele, de pe la casele oameni lor , apoi le vin­deau şi î m p ă r ţ e a u bani i .

Nu e r a om în sat , de »a care B u c i u m a ş u să nu fi furat ceva.

Şezuse de ma i mu l t e ori în puşcă r i e şi toa tă l u m e a se te-

să ne arătăm demni de această aleasă origine, să ne iubim mai mult ţara decât gologanul, căci noi avem o existentă numai de o clipă între bunurile noastre, iar tara o veşnicie.

Să nu uităm cuvintele înţelep­te, cuvintele profetice ale mare­lui Doumergue: „Iubirea de pa­trie, este siguranţa popoarelor".

lncheere, — Când deci întreaga tară, de la un capăt la altul va fi transformată într'un imens atelier, cu ramificatiuni nesfârşite; când în fiecare din aceste etupării se va lucra cu cinste, cu pricepere; când conducătorii noştrb politici vor da probe de cinste ideală în adminis­traţiile lor, când toii, de la munte la mare, ne vom îndeplini datoria cu cinste şi cu pricepere; când so­cietatea va isgc-nicpe leneşi din sâ­nul ei, ca pe nişte/nevrednici con­sumatori; când hoţrl yor fi pedep­siţi cu toată aspriifeea unor legi dure; a) când infamia de _ omorâ-tori, care sporesc $lnîc... 'se va su­prima cu toată rigoarea, fără multe formalităţi,-ca în vremurile vechi; b' când lumina adevărată va pă­trunde la sate, scăpându-le din ro­bia întunericului;- când judecăţile se vor împuţina iar judecătorii vor aştepta în zadar' pe împricinaţii cari nu mai sosesc; când fiecare suflet de om va dobândi soare şi aer, adică o locuinţă igienică; când liniştea cea mai desăvârşită va domni peste tot şi în toate, când toate acestea vor deveni fapte ; a-tunci, dar numai atunci putem spune că ne-am iubit în adevăr patria, cu căldură şi cu dragostea celui mai curat dintre sentimen­tele omeneşti.

Dar,... mai va fi mult până a-tunci t

a) La o Închisoare de hoţii şi de pungaşi de meserie, curtea era plină cu lemne de foc, când spitalul de peste CÍI ura şi unele şcoli din apro­piere se'nehideaU din lipsă de com­bustibil

OH. TANASESCU

— Şi, aşa , crezi t u că n ' a r e să te b a t ă ? . . .

j £ U cred că n ' a re dece sâ m e a d e e l > c a e r a l u t e l a m a " d a r a înţeles înda tă , ce s'a pe

Poporul cel mai civilizat este acela care are mai mulţi oa­meni inteligenţii interesaţi să consacre şi să desvolte morali­tatea publică.

BURET (Economist francez 1811-1842.

şui s'a opri t şi â 'nceput să str ige ta re la Pe t re , să iasă afară , să-1 păzească de câini, că avea niş te du lă i , de r u p e a omul , nu... altceva*,

Mare îi fu mi ra r ea lui moş Dumi t rache însă, când văzu că n u se s imte nici picior de câine.

Când a venit Pe t re afară , cu o l a m p ă în mână , să vadă cine e, s'a m i n u n a t şi el că nu se a u d — n u se văd câinii ,

Povestea grâului - FRAGMENT DIN „PUTEREA

CĂRŢII"

O (arte din înţelepciunea nea­murilor ce nu maî trăiesc astăzi pe pământ, povesteşte că un ţă­ran, care nu văzuse grâu decât aşa cum îl scoate Dumnezeu din mie­zul gliei, a fost scos odată din sa­tul său şl purtat de o fire ntllosti vă către oraş.

Acolo a mers la un han, unde hangiul le-a fost adus azimă nea­gră ea să-şi astâmpere foamea.

- „Ce eă fie asta 1" întrebă el pe cel ce-1 însoţia.

- „Iacă, g r â u ! Ce alta vrei eă f i e f

— „Cumt Asta e g r â u l " Milostivul om îi răspunse a

tunci : — „Da, este grâu din cel ce e'a

luat de pe câmp şi a fost dus la moară oa eă fie măcinat, şi apoi să se facă azimă din el".

A doua zi s'au fost dus ei la un boer, şi aeolo era ospăţ mare, iar ei au fost poftiţi la masă şi li s'a adus azimă albă, făcută cu oloiu curat, dospită bine.

— „Ce sä fie asta V întrebă ia-răş omul din sat pe cel ce-1 înso­ţia.

— „Iacă, grâu ! Ce alta vrei să fieî"

— „Cum 1 şi asta este grâu V Şi atunoi îi spuse milostivul om: — „Da, este grâu din cel ce-a

fost luat de pe câmp şi a fost dus la moară ca să fie măcinat, şi-a-Poi să se facă azimă din el. Dar grâul aceeta a fost curăţat de ne­ghină, şi iată că el este alb, iar pâinea albă e şi ea".

A treia zi aude şi Vodă de cu­minţenia pământului şi numai ce mi-1 chiamă să mi-1 ospăteze Mă­ria Sa la masa cea bogată dela Curte. Acolo li se aduce azimă ca spuma de uşoară şi albă ca nin­soarea, frământată cu aloiul cel mai curat şi dospită ca la Curte.

— „Ce să fie asta V întrebă o-mul din sat pe cel ce-1 însoţia.

— „Iacă, grâu ! Ce alta vrei să fie Г

— „Dar ce 1 şi ăsta e tot grâu ?'' Şi-i spuse iarăş milostivul om : — ,.Da, este grâu din cel ce s'a

luat de pe câmp şi a fost dus la moară ca să fie măcinat, şi apoi să se facă azimă din el. Dar grâul ăsta a fost curăţat de neghină şi ales să fie lamură de grâu. Şi iată că el este cât se poate de alb, iar azima e lamură de grâu".

Ce-ati priceput din toate acestea voi î

Iată ce cred eu că aţi priceput : GRÂUL DE PB CAMP ESTE

ÎNŢELEPCIUNEA, pe care Dum :

nezeu a sădit-o în oameni. E grâu sadea, că alta decât grâu nu oste. învăţătura de carte e moara, un de s'alege neghina din grâu ca să se macine numai grâu curat. /

Cu cât grâul măcinat la moara. cărţii e mai curat, eu atât şi min-' tea omului e mai deşteaptă, se lă­mureşte şi prinde să priceapă că mal e şi altfel de grâu decât cel de Pe câmp.

Lamura grâului e lumina ce-a deşteptat pe om de-abinelea şi l-a făcut curat la suflet, mai alb ca fulgii de omăt când ninge.

Dar câţi dintre noi se pricep s'aleagă neghina din grâu şi mai vârtos, cu lamură de grâu să se hrănească î

, Şi ştiţi vai ce mai înseamnează aceasta î

însemnează că „Cine vrednicia capului nu pricepe, acela lungi­mea cozii la mare cinste tine" — precum adevăr grăit-a Domnul Moldovei, Cantemir.

Aceasta este cât priveşte învăţă­tura de carte. Dar ce foloase tra­gem noi din atâtea strădanii î De Cd ne sârguim uneori chiar peste fire ? Cu ce ne alegem noi din vrăjitoria cârtii, care ştie eă ne facă oameni din neoameni ce e-ram 1

Cârciuma şi Biserica „Unde sunt doi sau trei adu­

naţi in numele meu, acolo sunt şi eu in mijlocul lor", a s p u s Mântu i to ru l , a c u m 2000 de an i . Cei ce l-au auz i t a u r ă spând i t cuvân tu l m â n t u i t o r şi în câ teva veacur i , l u m i n a Evanghel ie i a cupr ins p ă m â n ­tul . Cu toa te că e r au pr igoni ţ i cei d in tâ i creşt ini , „doi sau trei" se a d u n a u lao la l tă în nu mele Celui răs t ign i t pe cruce şi î m p r e u n ă a d u c e a u m ă r i r e F i u l u i lu i Dumnezeu . P r igon i ­ţi de păgâni , ei se a d u n a u în locur i ferite de ochiul v r ă j ­m a ş ; l iberi , a u r id ica t case d e închinare , şi m a i t â rz iu — de-a l u n g u l veacur i lo r — tur le le biserici lor s 'au r id ica t m ă r e ţ e spre cerul a lbas t ru .

Astăzi, m u l t e s u n t casele Domnulu i u n d e g lasu l b lând al p reo tu lu i se r id ică către cer; d a r câ ţ i oare sun t a d u n a -,i aci în n u m e l e Domnu lu i ? Câţiva bă t r ân i , câ teva b ă t r â n e îşi d u c cucernici m â n a l a frunte şi-şi p leacă genunchi în faţa ch ipur i lo r sfinte. De câte ori a m in t ra t în aceste lăcaşu­ri, i n i m a m i s'a s t r â n s de du­rere şi m ' a m în t r eba t :

Dacă satele s u n t m a r i şi toţi cei c a r i . l e locuiesc s u n t creş­t ini , de la m i c p â n ă la mare , unde sun t aceşti creşt ini în ceasur i le de rugăc iune?

Unde sun t ? Nimeni nu-ş i m a i amin teş te

de Casele Domnulu i . N u m a i când clopotul îşi poa r t ă sune-tu-i pes te sa te , ab ia a tunc i — şi poate nici a tunc i — îşi ma i face cineva semnul crucii , fiindcă e ,,popa'n liturghie".

P r e a puţ in i , z icând: „Las'că Dumnezeu ia r tă !" , îşi încep lu crul lăsa t S â m b ă t ă sau în aju­nu l să rbă toa re i ; mul ţ i , îmbră­caţi î n s t raiele de să rbă toare , pă lăvrăeso pe şan ţu l şoselei şi , ,pun ţ a r a la ca le ' ; d a r cei ma i mulţ i . . . iau d r u m u l câr­ciumii .

Iarăş i câ rc iuma, arz 'o-ar focu s'o a r ză i

m ă ba t ă , că n ' a m furat , ca t i­ne p o r u m b u l de la g u r a copii­lor altuia.. . .

— Bineee... om vedea l — r ă s p u n s e Buc iumaşu , — cu în­ţe lesur i mu l t e , şi plecă u r m a t de j a n d a r m i .

Acest B u c i u m a ş u e r a u n om care t r ă i a n u m a i d in hoţi i . î ş i aşezase c a s a l a marg inea sa­tu lu i .aproape în câmp , l ângă n ă d u r e , — ca să nu-1 vază n i -

nie şi înfigea cuţ i tu 'n om, ca ' n t r ' u n pu i de găină.

Acum câteva luni , în t r 'o noap te , lu i moş Dumi t r ache i-se bolnăvise baba : avea u n jungh i la in imă, de n u m a i pu tea nici să răsufle şi moş ­neagu l s'a dus , pe la miezul nopţi i , să cheme pe R a d a lui Pe t r e Gârn i ţă , să ' i descânte bab i de jungh i .

L a poa r t a lu i Gârn i ţă , mo-

trecut , când se împiedică de t rupur i le lor neînsufleţ i te , prin ogradă : Ii o t răvise hoţii

î m p r e u n ă cu moş Dumi t ra ­che şi cu l a m p a în m â n ă , Pe­tre s 'a dus m a i în tâ i la coşare, să vadă dacă nu i-au furat boii şi, găs indu- i culcaţ i l a eslea lor, a le rgă repede spre p a t u l u i de p o r u m b . Mai îna in te de a a junge însă, u n o m care cău ta să-şi acopere faţa

*} Dia broşura de propagandă cui turală ,,Puteiea Cărţii" a colabora­torului nostru d. Leontin Iliescu, broşură din care a doua ediţie s'a şi pus sub apar.

(N. Red.)

cu u n sac, a ţ â şn i t d in pa tu l afară , a săr i t ga rdu l pe la spa tele pă tu lu lu i , şi cu o că ru ţă cu cai a luat -o la goană spre lunca sa tu lu i .

Cel ca re a fugit, a fost Bu­c iumaşu . L'au văzut des tu l de bine, la l u m i n a lămpii , a t â t Petre cât şi moş Dumi t r ache , cu toate că hoţu l a v r u t să-şi a scundă fata cu sacul .

Cău tând apoi în pa tu l , pă­gubaşul a văzut că i-se furase, ca la un dric de po rumb .

A doua zi, Pe t r e s'a dus la Pr imăr ie , c u moş Dumi t rache , a făcut p lângere cont ra hoţu­lui, s'a făcut cercetare , la faţa locului , s 'a dovedit v inovă ţ i a ; ho ţu l a fost a r e s t a t şi, d u p ă două luni , s'a j udeca t proce­sul .

F a ţ ă de cele dovedite de P r i m ă r i a sa tu lu i şi pe baza măr tu r i e i sub j u r ă m â n t a l u i moş Dumi t r ache , h o ţ u l a iost

. Cu toate că legea a porunci t înch iderea câ rc iumi lo r în tim­pul slujbei bisericeşti , uşile „din f a ţ ă" ale cârc iumi lor sunt închise, pe când uşi le K din dos" sun t deschise.

Şi în t imp cc în Casa Dom­nulu i se cân tă sfânta l i turghie , în cârc iumi se ciocnesc paha­re le ; în t imp ce în biserică sun t citite cu evlavie cuvintele m â n t u i t o a r e ale evanghel ie i , în câ rc iumi se a u d râsete , în­j u r ă t u r i , clevetiri şi al te vorbe j urâ t e d in belşug. Acolo, cei ce a u u i t a t biserica, s t a u cu uşile închise în mi ros de b ă u t u r ă ş i 'n fum de t u t u n ; i a r biserica s tă cu uşile deschise şi aş teap tă pe credincioşii ca r i ş i -au r ă ­tăci t d r u m u l , greş ind cu cuge­tu l şi cu fapta. Pe când l a câr­c iumă m e r g ca hoţi i , biserica îi aş teaptă şi-i cheamă pr in g lasul b lând al c lopotului şi evangheliei . Ce câşt iga cel ce s'a dus la câ r c iumă? îşi lasă doa r ban i i î n t e jgheaua câr-c iumaru lu i , îşi îmbolnăveş te t rupu l şi min tea , i a r copiii şi-i l ipseşte de bucă ţ ica de pâ ine , l ă sându-ş i î n t r ' u n ceas de bău tu ră , t oa t ă agonisea la dintr 'o s ă p t ă m â n ă . In v remea as ta , d impot r ivă , cel ce merge la bi serică găseşte acolo l inişte su­fletească, a l i na rea gândur i lor , goni rea ispitelor, năde jdea în zilele vi i toare, i a r agoniseala

c o n d a m n a t l a a m e n d ă de două mi i de lei; despăgubi r i lu i Pe t re , cinci mi i de lei şi şase l un i închisoare .

Vremea care n ic iodată nu s t ă pe loc, a t recu t r epede .cu cele şase luni , cât a s ta t în puşcăr ie Buc iumaşu , — în care t i m p s t ă p â n i r e a i-a vân­du t din aca re tu r i , p e n t r u pla­ta amenzi i şi p e n t r u a despă­gubi pe Gârni ţă .

Când s ' an tors ho ţu l d in puş carie şi a aflat dela nevas tă -sa cum şi ce i-s'a v â n d u t din avere , a scrâşn i t n u m a i din d in ţ i şi a tăcut .

Pes te câteva zile era Dumi­necă.

In mij locul s a tu lu i juca hora .

Toţi să teni i — t iner i şi bă­t rân i , fete şi femei — e rau la horă .

I n t r e ei e ra şi m o ş Dumi ­t r ache . cu baba lu i .

lu i r ă m â n e agoniseală . In bi­ser ică să lăş lueş te Domnul , iai în câ rc iumă Diavolul ; în t r 'o pa r t e e binele, în cealal tă r ă u l ; î n t r ' u n loc e lumina, în cea­la l tă e intanerecal. Voi cei ce vă îngri j i ţ i de suflet şi de trup, lăsa ţ i c â r c i u m a ; şi dacă , ..doi sau trei" vă a d u n a ţ i , a d u n a ţ i -vă în n u m e l e Domnulu i , că acolo va fi şi El în mij locul vostru.

Em. Pascnlescu-Orlea

PRIETENII" ŞCOALEI Mai de mul t , nu oricine în­

vă ţa car te , căci o şcoală era pen t ru m a i m u l t e sa te . I a r la aceas tă şcoală n u e ra decât u n s ingur învă ţă tor . î n tune r i cu l domnia peste tot locul. Astăzi , cât de mic , u n să tu le ţ îşi a re postul de şcoală înf i inţat , u n d e mici i copilaşi vin să ca­pete educa ţ ia (pregătirea) ne­cesară p e n t r u cursu l vieţii. Dar şcoalele n u s u n t înzest ra­te cu ma te r i a l didact ic sufi­cient. Ba, mu l t e n ' a u de loc, căci S ta tu l nu a re nici el m i j ­loace, d^e-ajuns.

Atunci cine să procure aces­te ma te r i a l e?

Oameni i , pr ieteni ai şcoalei Astfel la şcoala din căt

Marman , j ude ţu l Mehedinţ i , l ipsea cu desăvârş i re orice ta­blou, în fine orice mate r ia l fo­lositor in tu i ţ ie i >'copailor. D-l inspector general de finanţe, P a n a i t Pe t rescu , a dona t aces­tei scoale 26 t ab lour i in tu i t i ­ve şi h a r t a Românie i -mar i . Mult a îmbogăţ i t Domnia-sa min tea copiilor cu acest da r . Acest gest, t rebuie imi ta t de cât se poate de mul ţ i români , căci n u m a i aşa vom face să d ispară în tunerecu l de la sa te . Vedeam copiii veseli cum se b u c u r a u şi l ă u d a u fapta.

Aduc viile mele m u l ţ u m i r i , d d u i P a n a i t Pet rescu, ca d i ­rector al şcoalei, pent ru da ­rul său nepre ţu i t şi pen t ru r âvna ce vădeş te pe t ă r â m u l cul tura l a l ţări i .

Pr ie ten al şcoalei p r ima­re — însuş i re de m a r e preţ —, .' domnia-sa să aibe an i nu.Iţi şi fericiţi spre a fi cu sufletul , cu sfatul şi cu voinţa , tot­deauna , în t re noi .

Iosif N. Dumitrescu Bist r i ţa +

DIN GROJDIBOO (Român i ţ i )

S e r b ă r i c u l t u r a l a

Cercul culturel .Grojdibod" a avut Ja 25 Aprilie, în comuna Grojdi­bod (Romanaţi) o reuşită serbare culturală în noul local al şcoalei pri mare din localitate, sub preşedin­ţia d-nei şi d-lui judecător C. Popa. Noul judecător al ocolului — ur­mând tradiţia înaintaşului său iu­de C. Rădulescu — a reuşit să "în-mănuncheze pe toţi intelectualii co тилеі — preoţi şi învăţători — în frumosul scop de a promova cui Iu rá în marile masse populare.

D. C. Grigorescu, învăţător, a-d^i chig serbarea arătând scopul fr,i mos al serbărilor din comunele ru­rale.

Totodată a mulţumit celor ce JU ajutat la înfăptuirea frumoşii iu i lo­cal de şcoală.

Prigramul, susţinut In îatregime de elevii şi elevele şcoalei, sub pri­ceputa conducere a d-пзі Anüi*ees<"4, a întrecut toate aşteptările. De re­marcat în deosebi a fost ..Joenl läge rilor" şi recitările copiilor: Clau-diu Florescu şi Laur a Grigorescu.

Munca învăţătorilor şi învăţătoa­relor — întotdeauna uniţi ţ-;> aceas­tă comună — a dat şi dă roade. Ne bucură şi niciodată пч vom precu­peţi cuvintele de laudă, pe cari, сз şi altă dată, le^merit^^ipriso^kită.

B u c i u m a ş u a t r ecu t pe aco­lo, i-a văzut şi apoi a plecat , ca a r s , înspre „Valea Cocio­cului" . .

Această vale a . Cociocului, este t o a t ă n u m a i J i v e z i . d e fân şi se face ca u n colac în ju ru l i ieleşteului adânc .

Spre fundul ei, l à , ,Podul Ciocoiului" este n u m a i stuf şi păpur i ş . Din he leş teu se vede n u m a i o l imbă de a p ă îngus tă , ca de doi paş i — n u m a i a d â n ­că decât p â n ă la g e n u n c h i , — încolo e n u m a i stuf şi coşcovă. Tres t ia e de două or i câ t o m u l de 'na l tă , i a r coşcovă este a ş a de adâncă , î ncâ t d a c ă a i d a d r u m u l în ea u n u i s t â lp de telegraf, s 'a r duce to t în jos .

B u c i u m a ş u a a p u c a t pe vale, spre livezi, tot u i t ându-se când îna in te , când înapoi.. .

Aproape de „Podul Ciocoiu­lu i " a cotit l a d reap ta , pe o l ivadă de c u r â n d cosită, î n

Bibliotecile populare, g a z e t e l e p o p u l a r e ş i s c r i i t o r i i 'Acum, când şi din partea scrii­

torilor şi din partea tărănimei [dornice de lumină se vede tot mai kmult, gândul unei aropieri, pro-(blema bibliotecilor populare pe /pune cu mai multă stăruinţă de 'cât oricând. 4 Scriitorii români ѳѳ găeeso în-|tro situaţie dintre cele mai îngri yjorătoare, ca, de altfel scriitori tu-(turor poparelor miei. Ei nu gă-І608С, între cei de aceiaşi limbă cu #i, numărul de cititori cerut de ti­părirea unei cărţi. Căci toată lu-tmea ştie cât, de costisitor este a {publica o lucrare oarecare. Spre a \fi suportate cu uşurinţă cheltueli-vie de tipar, e neapărată nevoie ca

І numărul celor ce cumpără caftea \aä fie cât mai ridicat. Cu o mie sau [•două de cetitori, de pildă, nu poţi ţtipări o carte ; sau dacă o tipăreşti, (costul fiecărui exemplar ajunge la aproape 200 de lei, ceeace, pentru imulte pungi e, orice s'ar spune, (destul de ridicat. La noi cărţile se (tipăresc cam în 5000 de bucăţi a-cum, în mijlociu, aşa în cât preţul

,lor e mai totdeauna subt o sută de /lei. Dar cinci mii acestea se vând (destul de greu în ani de zile, şi în 5 tot acest timp scriitorul nu înca-. sează nimic, iar cel care a făcut cartea ţine capitalul închis.

Şi aşa, chiar dacă toate aceste exemplare se vând, aproape jumă-

ilate (exact 45%) din preţul lor e rţinut de cela care o expediază-si

,de librara. Restul de 55% costă tir. parul, hârtia, legatul, etc., tot aci

•л câtigul editorului, — Qe să mai rămână deesi şi autorului.

* Nu ѳ muncă mai dureorasă şi, I de cele de mai multe ori, mai za­darnicii de cât a scriitorului ro-imân. Şi osebit de grea! Lucrează (în lisuri,toată ziua,sâcâit de griji de tot soiul, de multe ori în ad«-1

^vărata mizerie, căci munca lui nu produce nici un venit. Dar dacă o

jpoezie, o nuvelă se pot compune şi lîa orele libere, un roman, o piesă "de teatru cer şi timp şi chieltueli.

De sigur, în străinătate la popoa-ţrele mari, e altceva.

Acolo o carte se tipăreşte de o-ibiceiu în o sută de mii de exem­plare, pentru că acei care vorbesc si cetesc franţuzeşte, englezeşte

,*au nemţeşte, de pildă, sunt |nesfârşit mai numeroşi, decât cei |care cumpără cărţi româneşti. Dar 1 ee poţi face ? Una e un popor mare, |alta — cu totul alta — e un popor /mic. Urmează de aoi că numai (popoarele mari să-şi permită Jaxul" să aibe scriitori, poeţi, pic-

Itori, muzicanţi, aşa cum numai ca-eele boereşti au pian, odaie de baie

/telefon şi lumină electrică ? Fără îndoială, că nimănui nu-i

\ trece prin cap asta. Arta e ceva a-itât de trebuitor sufletului ome­nesc, în cât nu ne putem închipui

'on om întreg, care să nu simtă în jej un cât de mic fior în faţa fru-'mosului.

In nici un caz, orice s'ar întâm-\pla, noi nu am fi putut renunţa (la Eminescu, unul dintre cei mai imari poeţi ai lumii, gloria sufle-'1 lului românesc. Dar Eminescu, (după o viaţă de suferinţi îngrozi­toare şi de sărăcie groaznică, a murit nebun într'un ospiciu, şi a-

I tmici lovit cu ciocanul în cap de alt nebun. Şi e mare numărul scri­itorilor noştri, care au sfârşit fie tn spitalul de nebuni, fie în cel

' de tuberculoşi. întrebarea se pune : „Cine e da-

\tor să-şi spună cuvântul aci, să-şi ia asupra lui îndreptarea lucruri­lor î Statul. Statul e o tovărăşie a tuturor, pentru o cât mai bună eoncieţuire a cetăţenilor lui. Sta-

(tul ia de la acel căruia îi prisose-,ete şi dă celui în lipsă, care are i nevoie. Fiecare stat încurajează .ceeace înăuntrul lui întâmpină igreutăţi. La aoi, de pildă, pentru că nu existau fabrici de zahăr (căci fia preţ de concurenţă se temeau de pierdere), statul a venit şi a

t шз : „Vă dăm atât şi atât de kilo­gram, numai să fabricaţi zahăr". jLa fel face cu celelalte industrii 'toate.

Dă scutiri de vamă, scutiri de Impozite, scutiri de tren. Anglia care are una dintre cele mai gro­

zave industrii din lume şi n'are loc de agricultura, încurajează însă arioultura lăsând industria să tră­iască singură.

Dar se întâmplă, ca acum la noi, că Statul, după un crâncen război, nu are mijloace să facă faţă tutu­ror nevoilor.

Răspunsul aşteptat nu-1 pot da atunci decât înşişi sătenii şi con-duoătorii lor, preoţii şi învăţăto­rii. Ei sunt datori să răspândească tot ' mai mult cuvântul scris la tară. E o datorie faţă de neam. Astăzi când sătenii au, cei mai mulţi dintre ei, o mai bună stare ca înainte, pot să ee îngrijească mai mult şl de ale minţii. Dacă dintre zece noui ştiutori de carte, unul singur măcar devine şi citi­tor obicinuit al gazetei populare şi al scriitorului, yă închipuiţi ce câştig pentru cultura românească. Răspândind cartea la ţară, arun­când sămânţa roditoare de cultu­ră în ogorul sufletului românesc, preotul şi învăţătorul nu numai că înăcresc statul dândui cetăţeni lu­minaţi, dar îl întăresc dându-i şi posibilitatea să aibă o literatură care să poarte mândria numelui de român în largul lumii.

Iată, cum spuneam, locul unde trebue să se întâlnească cei por­niţii de la capetele diferite ale dru­mului .

Sătenii dornici de lumină şi de bucuria de a înţelege tot şi scritqrii dornici de a fi înţeleşi, iubiţi şi sprijiniţi.

Nimic nu ajută ma mult pe preot şi învăţător în frumoasa lor me­nire, decât gazeta populară, scrisă cu inimă cinstită, cu pricepere şi cu dragoste sau rafturile de cărţi : biblioteca populară.

Secretarul general al Ministeru­lui Artelor, anuţa nu de mult gân­dul lui de a înfiinţa 10.000 de bi­blioteci populare în principalele comune din ţară. Zece mii de fo­care de lumină, zicea el, şi zece mii de exemplare din fiecare carte tipărită, după hotărârea unor oa­meni cu pricepere. Vă închipuiţi ce binefacere pentru literatura noastră.

Iată de ce, în afară de dragostea şi de îndatoririle de cetăţean, un scriitor trebue să se găsească ală­turi de orice gazetă populară, de orice bibliotecă, de preot şi de în­văţător, pentru înălţarea cultura­lă a neamului care-i un tot cople­şitor ce se sprijină pe umerii tu­turor.

CAMIL PETRESCU

Deosebirea Intre oameni o face educaţia.

LOCKE (Filosof englez 1632-170«)

Cooperativele agricole în Cehoslovacia

Organizaţ i i le cooperative a-grieole cehoslovace, ca r i joacă u n rol î n s e m n a t în v i a ţ a econo mică a Cehoslovaciei , a u s tabi­lit d in v reme re l a ţ iun i în t re ele şi p i a ţ a in te rna ţ iona lă . Din-tr 'o d o c u m e n t a r e precisă asu­p r a n a t u r e i acestor re la ţ iuni , ex t ragem u r m ă t o a r e l e : Centra­la cooperat ivelor garicole de c u m p ă r a r e şi vânza re este „Coo pera t iva" . Cifra afaceri lor a-cesteia a fost in 1925—26 de ЗЛЛ

milioane coroane (peste 63 I A L . vagoane î ng ră şămin t e , cerea­le, furaje şi seminţe) . P r i n in­t e rmed iu l „Cooperativei" îşi a-coperă ma jo r i t a t ea societăţ i lor agricole cehoslovace nevoile de î ng ră şămin t e chimice. Acestea s 'au r id ica t îr. 1926 l a 42.762 tone po tasă şi 18.666 tone sal­pe t ru de Chili, ceiace înseam­n ă respect iv 55 l a s u t ă şi 40,32 la su t ă d i n to ta lu l de po tasă şi sa lpe t ru i m p o r t a t în Cehoslo­vacia.

Mai exis ta pe de a l tă pa r te in Cehoslovacia cooperat ive pen­t ru c u m p ă r a t u l şi v â n d u t u l p roduse lo r lap te lu i , o un iune a uscă tor i i lo r de cicorie, coope-

Activitatea căminului cultural Sft. Apostoli

Petru şi Pavel din Bucureşti (Bacău)

Prin şez&torile anului trecut şi ale anuluf acesta ţinute la amân­două şcolile din comuna noastră din două In două săptămâni, cu frumoa­se producţii şcolare (coruri pe una, două sau trei voci, lecturi şi poe­zii cu caracter naţional ştiinţific şi cultural) sătenii au fost ţinuţi a-proape permanent sub Înrâurirea preochuipărilor de ordine culturală.

Cei opt Învăţători u desvoltat, pe rând fiecare, câte un subiect: lectură şi cronică. Subiectele au a-vut aproape toate, caracter local, pentru folosul şi ridicarea săteanu­lui. Printre subiecte au fost şl a-cestea: „Cum ne putem petrece timpul cu folos şi uşor", „Cetrebue sä facm cu viile noastre ce se pără-ginesc şi ce foloase putem să tragem din dealurile comunei noastre", •Unde ѳ mai bine, la cârciumă, ori

la căminul care ne aduce foloase su fleteşti şi de Înălţare culturală''.

Sfatul căminului, fiind ajutat cu multă tragere de inimă de către ele­vii de curs secundar din această comună, a pregătit şi dat patru ser­bări, urmate de baluri unde au fost jucate cu succes piesele : „Zorib", dramă istorică in două acte de St. O. Iosif; „Suflet de părinte"; „Hart Răzeşul" ; „In sărbători" ; ,,Comoa-râ", „Ovidiu Şicamă" şi „Legenda Tazl&ului".

S'a desvoltat astfel atât de mult gustul sătenilor de a lua parte la serbări şi şezători, Încât totdeauna sala căminului a fost neîncăpătoare.

Cărţile biblioteci i au fost cetite de acelaş cetitor cbiar şi de două ori.

In cursul anului dela Ianuarie până acum, sătenii, funcţionarii şi In văţătorii comunei au cetit 640 cărţi. Cititori în total : 647.

Astăzi biblioteca acestui cămin numără 721 volume cărţi, la valoare de lei 9712,50. Cuprinde cărţi peda­gogice literare şi programe.

Pe lângă revistele la care biblio­teca e abonată, se distribuesc săp­tămânal, cu plată, câte 15 exempla­re din .Albina", elevilor şi adulţi­lor, cari le aşteaptă cu drag să le cumpere şi să le cetească.

Asemenea se distribuesc, săptă­mânal, prin şezători gratuit, săte­nilor, câte cinci exemplare din ga­zeta „Cultura poporului".

Ca recunoştinţă pentru sprijinul pe care „Cultura poporului" ni-1 dă în acţiunea noastră culturală şi pen tru a fi uşuraţi tn munca, noastră, d-nii membri ai căminuiui, Necu-lai şi Ioan Bibiri, sunt reporteri cui turali ai acestei gazete, căreia până astăzi, au izbutit totdeodată, a-i face 18 abonaţi în comună.

Membrii căminului, Învăţători şi preoţi, au ţinut a^ul acesta .Şezători şi tn diferite ocaziuni, mai ales la slujba serviciului divin, 32 predici şi conferinţe, In numele căminului nostru. Toate subiectele au fost ale­se astfel ca să Întărească credinţa, şi să preîntâmpine nevoile de azi ale sătenilor.

Au donat' pentru cămin:', casa d-lui Const. Rosety-fescanu 800 lei; Panait Cantily, 200 lei ; C. Pasca-line, I. Vorel, I. Radian, avocaţi, câte 100 lei ; d. Ioael Patrkhi, direc torul Băncei Bacău-Moineşti, 200 lei ; d-n a Olimpia Kirnoagă, învă­ţătoare, 100 leL

Căminul îi proclamă membri de onoare.

Căminul anul acesta, numără 521 membri ,iniţiatori, cotizatori şi ne-cotizatorL

Veniturile căminului au fos în a cest an de lei 16118,0000; cheltuelile de lei 16037,40; excedent lei 80.60.

Căminul mai are o farmacie po­pulară, pusă sub conducerea celui care semnează această dare de sea­mă. Ajutoarele şi medicamentele sunt date gratuit, elevilor şcoalei, adulţilor şi celor ce au nevoij.

N. BIBIRI Preşedintele căminului

tultural

Instrucţia (cultura) e o dem­nitate. Un om instruit e mal om decât ar fi altminteri; el s imte această deosebire. Dacă acest s imţimânt nu distruge ceeace e rău in sufletul lui, dă cel puţin putere binelui împo­triva răului. Şi, tn adevăr, nu-i putere In lume, care să poată face mai mult.

BERSOT

(Filosof francez, 1818-1820)

Discuţii asupra artelor frumoase

I mij locul căreia , p ă ş t e a u doi boi pr iponi ţ i . Ajuna l â n g ă boi, s 'a m a i u i t a t B u c i u m a ş u câte-

,ya clipe în toa te păr ţ i l e , apoi a des legat f r ângh ia boilor de l a ţ ă r u ş , i-a ap rop ia t pe u n u l de a l tu l , s t r â n g â n d u - l e funia In coarne ş i i-a l u a t d u p ă u r m ă , î n d e m n â n d u - i s p r e ,vale. I-a t r ecu t d incolo de l i m b a de apă a he leş teu lu i şi i-a a u s în păpur i ş , să n u se vadă . Àpoi s 'a d u s în mi j locul s tu ­fului u n d e e ra coşcovă cea a-d â n c ă şi, cu u n cosor ce-1

javea în şe rpar , a t ă i a t vreo t r e i b r a ţ e de t res t ie pe care a a ş t e rnu t -o pes te o bolboacă de ^apă, p l ină d e b răd i ş şi de no-^.mol, apoi a a d u s acolo boii şi, ^.pu u n ciomag, a începu t să le jbare pe sp ina re d in u r m ă . Bie­ţ i i boi a u po rn i t pe t res t ia a-jSezată pe ochiul coşcovei şi ^Căzând în adânc , s 'au sbă tu t &&teva clipe, fără să poată

înnota , d in cauza b răd i şu lu i şi a nămo lu lu i , apoi s 'au scu­fundat d i n ce în ce m a i mu l t , p â n ă când n u li s 'au ma i vă­zut nici coarnele . Deasupra a-pei noroioase a u eşit, î n u r m ă , o v a t r ă de bolboroei de apă, cari s 'au spa r t u n u l câte unu l , p â n ă ce a p a a r ă m a s d in nou înc remeni tă ca ma i îna in te . B u c i u m a ş u zâmbi , m u l ţ u m i t de fapta lui , îşi ap r inse o ţ i­ga ră şi zise în s ine : „Poate când o seca eleşteul , peste o s u t ă de an i , au să iasă la ivea­lă oasele boi lor lu i m o ş Dumi-t rache" .

Apoi plecă spre sa t , vesel, ca şi cum s 'ar fi în to rs de la o da tor ie b ine împl in i tă . Cum a i n t r a t în sat , B u c i u m a ş u s'a opri t la cea d in tâ i cârc iuma şi a cerut un ch i logram de vin, pe care-1 b ă u cu m u l t ă poftă, în câ teva clipe, apoi ma i ceru u n u l şi încă u n u l . —

d u p ă care , bea t - tun , începu să în jure în g u r a m a r e pe oa­men i , a ş a cum făcea to tdeau­na , de câte ori se ' rnbăta, — deşi n imen i nu- i zicea n imic , fiindcă toţi îl cunoş teau ca om ha r ţ ăgos la b ă u t u r ă şi gata pe bă tae .

Deodată cei din cârciumii văzură l u m e a a lergând 'pe d r u m şi auz i ră s t r igăte de : ,,foc, foc"!

Toti d ă d u r ă b u s n a afară , î nd rep tându- se în goană spre p a r t e a unde a rdea .

B u c i u m a ş u n u se clinti însă, ci ma i ceru vin, bă t ând cu p u m n u l în masă şi zicând p r in t re sugh i ţu r i : „Lasă să a rză tot satul!. . . Să r ă m â e câţ i epur i la biserică! Casa m e a nu arde... că e afară din sa t ! " Apoi luă oala cu vin, îi răsuf la în fund şi o t r ân t i pe d u ş u m e a de se făcu ţ ă n d ă r i . In aceaş i clipă însă in t r ă pe

Frumos e ceia ce place ochiului sau spiritului şi naşte din rându-ială şi simetrie, din proporţie, din armonie, din dispositiv şi chiar din convenţional. Frumosul tre­bue să facă să vibreze simţurile noastre, să le exajteze chiar. El stă în strânsă relaţie cu estetica, obligată să privească, frumosul in general şi sentimentul ce-1 naşte în noi, şi cu gustul oare este sen­timentul frumosului şi care înseam nă discernământ, iar, când frumo­sul so referă numai la opera de artă, el trebue să procure emoţia estetică, dacă într'adevăr avem a-face cu o operă de artă;*

Arta îmbrăţişează tot ceiace, spre a exista, cere intervenţia mâi­nii, spiritului eau voinţei omului. Această expresie de ar tă îşi are rostul cu deosebire în manifestă­rile activităţii omeneşti în ordinea simţimântului şi a imaginaţiei şi de obicei se înţelege prin artă cele cinci îndeletniciri în oare s'au acu­mulat de-a lungul vremilor gându­rile, emoţiile şi simţimintele ome­nirii: poezia, muzica, arhitectura, sculptura şi pictura, iar cu un în­ţeles şi mai restrânşi.s'a luat obi­ceiul să se desemneze: prin terme­nul artă, cele trei soi*»rî de creaţii ce ni se adrese&ză prin mijlocirea ochilor, adică arhitectura, sculptu­ra şi pictura, denumitearte plasti­ce.

Nicăiri mai mult ca In plastică nu ѳ mai la locul ei zicala: frumo­sul e adevărul, fiind că nicăiri ca în acest domeniu n u ş e cere mai mult gust, mai strictă proporţie, mai evidentă linie, mai desăvâr­şită armonie.

Frumosul se adresează întregii noastre fiinţe: raţiunii ca şi ini­mii, cugetării ca şi simţurilor şi imaginaţiei. El trebue să emoţio­neze toate puterile noastre de o dotă şi să satisfacă în acelaş timp spiritul ca şi simţurile şi sufletul; altfel nu'şi îndeplineşte menirea ş\ explicaţia o dă însuşi faptul că anumite culori puse alături încân­tă ochiul, pe când altele în aceleaşi condiţiuni contrastează oribil.

Frumuseţea plastică consistă în supleţa liniilor, în mlădierea miş­cărilor, în naturalul atitudinilor, în dulceaţa expresiilor.

Să nu se uite că frumosul de­pinde mult de gust şi că acest gust diferă după cum este!cineva mai mult ori mai puţin sensibil la fru­mos, adică, după cum M simte.

Opera de artă e determinată de un ansamblu care este starea gene­rală a spiritului şi a'obiceiurilor

Şcolii^ în Bulgaria

Ministerul comerţ ului bulear a publicat de -curând'o statistică a şcolilor profesionale din Bulgaria, care învederează că aproape toti ab solvenţii acelor şcoli practică îndelet nicirile pentru cari se pregătesc ce­iace a contribuit la o mare desvol­tare a meseriilor şi industriei bul­găreşti.

Deia desrobirea Bulgariei până azi au absolvit :

Şcoala mecano-tcchnică 1051 elevi; şcoala do industrie textilă 304 e-levi ; şcoala de zidărie, 11 elevi ; şcoala de olărie, 43 elevi ; şcoala de desen, 31 elevi ; şcoala de tâm-plărie 1205 elevi ; şcoala de carose­rie 61 elevi, alte şcoli profesionale, 61.'

Dintre toti aceşti foşti elevi, 390 au practică meseria liberi; 143 au intrat în întreprinderile Statului.

Lipsesc informaţii asupra a 269, iar 81 au încetat de a mai practica meseria ; 60 dintre aceşti foşti elevi ai şcolilor profesionale şi-au contir niiat mai departe studiile ; 20 au trecut în serviciul militar şi 12 au încetat din viată.

Întreţinerea şcolilor respective a costat pe-Slatul bulgar 23.193.046 leva, plătite pentru inventa-riul şcolilor; 1.688.119leva pen­tru orga izaţia cabinetsjor ştiinţi­fice şi 3.081.424 leva pentru mobi­le şi alte obiecte.

Inventaria] şcoalelor mcea.no tech nice se ridică la 13.100.000 leva ; cel al şcolilor de industrie textilă, la 2,802.000 leva ; iar inventării]] şcoli­lor de tâmplarie, la 7 milioane leva.

In total 50.864.589 leva.

uşă nevas ta lui, cu ochii hol­baţi , cu p ă r u l vălvoi, desple­tit, şi văzându-1, i sbucni : „Ne a rde casa, Mit reo, şi tu s ta i în c â r c i u m ă ? ! " — apoi fugi îna­poi tot aşa c u m venise:

Buc iumaşu , mai întâi clipi de câteva ori , apoi se r idică, r ă s t u r n â n d scaunul şi, parcă t rezindu-se niţel , o luă şi el la fugă, cu capul gol, după ne­vastă. Pr iv ind în zare, spre casa lui , văzu un nor de fum gros, pe care-1 s t r ăbă teau lim­bi de foc ur iaşe . Când a junse , tot sa tu l era în p rea jma focu­lui, roa tă , la o m a r e depă r t a ­re, din cauza dogoarei , fără ca cineva să se poată aprop ia să scape ceva. B u c i u m a ş u — ca să fie cât mai ferit de văzul oameni lor , — îşi înconjurase casa cu căpi ţ i îna l t e de fân şi pae , puse une le l ângă a l te­le. A c u m a r d e a u toate acele căpi ţ i , î m p r e u n ă cu casa. Văl-

înconjurătoare. E prea adevărat că arta traduce viaţa, insă talentul şi gustul artistului se schimbă în acelaş timp şi în acelaş sens ca şi moravurile şi sentimentele publi­cului, căci, mediul moral ca şi cel fizic lucrează asupra fiecărui indi­vid, prin excitaţii şi represiuni continue. Există netăgăduit o tem­peratură morală care reflectează starea generală a moravurilor şi a spiritelor, temperatură trebuitoare ca anumite talente să se desvolte; cu alte cuvinte, dacă temperatura so schimbă, felul talentelor se va schimba şi el.

Dacă frumosul se adresează — cum sperăm — raţiunii ca şi ini­mii, cugetului pe care trebue să-1 mulţumească ca şi simţurilor şi imaginaţiei pe care are datoria s'o încânte, gustul derivă din jo­cul lor simultan, din armonioasa lor întrunire. Toate aceste facul­tăţi sunt dăruite de natură înainte de a fi desvoltate prin exerciţii, orânduite şi orientate prin edu­caţie.

Frumosul, vorbind simţurilor, se adresează cu deosebire la două din ele: vederii, şi auzului, dar fie care din noi ştim că fineţea sim­ţurilor şi forţa imaginaţiei sunt prin esenţă daruri dela natură, da­ruri ce pot foarte bine fi pierdute sau stricate, dar cari nu se pot dobândi când lipsesc. Beethoven a surzit, fără însă ca geniul său mu­zical să se resimtă de această in­firmitate, dar ia închipuiţi-vă un critic muzical fără ureche, sau un critic de artă cu ochiu fără intuiţia proporţiilor sau fără simţul delicat al culorilor!

Prin educaţie în direcţie artisti­că poţi căpăta gustul şi cu el ştiin­ţa de a deosebi frumosul, fiindcă este o deosebire între frumosul pe care-1 simţi şi cel pe care îl înţe­legi numai. Şi tot prin această e-ducaţie poţi deprinde frumosul u-nei pânze de pildă şi să-ţi dai sea­ma de desenul ei, de perspectivă, de planuri, do proporţii, de gustul dispozitivului, de culoare, de viaţa motivului, de mişcare, de asociaţie armonică de tonuri, de sinceritatea ansamblului, într'un cuvânt de adevăr fiindcă, reţineţi bine, fru­mosul nu poate exista fără adevăr.

Adevărul, iată marea taină a frumosului, a existenţei lui în artă ! -

Dar despre adevăr şi despre alte păreri atinse aci doar în treacăt, cred că vom mai. sta de vorbă, cu alte prilejuri.

V. B1LC1URESCU

Mişcarea culturală D-nii subrevizori şcolari. î i con­

ducătorii de centre culturale d i -jidetul acesta au fost zilele trt-LMte-convocaţi l a o consfătuire. î)i'-pă lămuririle date de d. [f : R . şe-fi'J regiunii de propagând! cultura la, a" urinat o serie de interesante constatări şi propuneri făcute de conducătorii de contre. Toţi au ară­tat, că iniţiativa nonei organizări culturale, începute aci, a î ° s t pri­mită şi de învăţători şi de săteni cu vie mulţumire.

D. C. N. Ifrim a constatat că actiu nea întreprinsă de ,Casa şcoalelor" şi de ..Fundaţia Catol", în Basara­bia dă rezultate din ce i nce mai îmbucurătoare Şi a încheiat fă­când un călduros apel la conştiinţa conducătorilor de centre, să nu slă­bească de loc lupta ce au pornit-o in calitate de misionari ai ideii de înfrăţire prin cultur'..

Oraşul Soroca face parte din epar bia Hotiuului. Până la venirea în fruntea acestei eparhii a Episcopu-lci Visarion, viaţa cultural-religioa-să aproape nici nu se simţea în col­tul acesta depărtat de ţară. Dato­rita preotului-profesor VI.

In localul Casei de educaţie na­ţională" din tg.-Flore.şti, a f °st z i " Ціе trecute o frumoasă ;.ezătoar<; culturală de prjmăvară. Sala de spectacol destul de mare era ne­încăpătoare pentru marele număr

de săteni dornici să ia parte. Cu­vântul de deschidere a fost rostit de d. Harbuz, directorul şcoalei me­dii din localitate, care a vorbit des­pre „Nevoia de cultură şi rolul co­mitetelor şcolare",

C â n t e c u l p o p u l a r r o m â n e s c - — însemnătatea influentelor străine —

• - ' de MIHAIL VULPESCU

Dată fiind poziţia geografică a ţării noastr, noi trecem — pentru majoritatea poporelor civilizate — drept un popor oriental, deoi soco­tit cu toate calităţile şi defectele orientalilor. Iar muzica noastră — vorbeso de cea populară — nu prezintă, pentru marii muzicologi, nici un interes, întrucât ei o cu-noso pe cea orientală din publica ţiu Că străinii — necunoscători şi unii dintre ei de multe lucruri — pot gândi astfel despre muzica noastră populară, sunt, general vorbind, în dreptul lor; se bazează pe motivul mai sus citat, neavând la dispoziţia mijloace de cunoaşte­re şi de documentare.

Dar ceea ce a fost mai trist, şi continuă încă să fie în mare parte, ara şi este părerea pe care o aveau şi o au în această privinţă multe capete luminate într'ale,muzicii şi vrednice să preţuiască muzica.

Dacă unii dintre cunoscători nu susţin că muzica pe care o avem nu-i cu totul orientală, cred, ferm, că ea este lipsită cu desăvârşire de personalitate.

După unii, totul este de atribuit ţiganilor lăutari ; aceştia ar fi fi­ind alfa şi omega pentru muzica noastră populară.

I Şi cum pot susţine altceva, căci le-ar trebui argumente ; iar pen­tru a putea făuri o argumentaţie, trebnese documente. Şi documen­tele muzicale populare, ca tot ce priveşte viaţa intimă a unui po­por, nu pot fi căpătate în centrele mari, în huruitul maşiinilor, ci numai în mijlocul vieţii intime a poporului, luând cineva parte la toate manifestările lui, cu stărui­toare preocupări de pătrundere şi înţelegere. Aceasta e rigoarea ob­servaţiei ce se cere savantului, ca­re vrea să facă adevărată ope­ră nemuritoare. Cele ce nouă ni se par fapte fără importanţă, uneori, când vorbind despre un cântec popular, ca şi despre o poezie popit Iară, sunt efecte a mari cauze ce au sguduit profund popoare şi su­flete.

Ţiganii lăutari, despre cari d. profesor Iorga cu drept cuvânt zice ca seamănă, în acelaş timp, şi cu Dumnezeu şi cu maimuţele, n'au făcut alteeva decât să schi­monosească şi să încâlcie cântecul popular, după cum spunea muzi­cantul ungur Bolla Bartok, dân­du-i cântecului nostru de cele mai multe ori forme de nerecunoscut. Ei trăesc in mijlocul poporului, luând parte la toate tristeţile şi veseliile acestuia, cu facultatea lor uimitoare de a reţine ce aud. Când flăcăul voios, stăpânit de roşul ga­roafelor înfipte în coadele mân­drei, căreia-i strânge mijlocul la o „mânioasă" ori la o învârtită", dă drumul inimii să-şi strige fo­cul ; sau, când badea Oheorghe, înroşit de vin şi de asmuţul ahtu­rilor ţigăneşti, îşi trânteşte pum­nul în masă, făcând să zornăie pa­harele şi-i dă drumul glasului să sune cântecul ce-1 ştie dela stră­moşi şi pe care-1 mai înfrumuse-;ează 'n acea clipă ţiganul, fono­graful cu viaţă, 'i 1-a prins şi se-inănându-1 cu scălâmbăieturile-i maimuţăreşti, îl duce mai departe, in alte hori, la alte nunţi.

Cel care a trăit momente de a cestea şi-a mai avut şi norocul *ă-şi apropie secretele muzicei mari uşor poate da la lumină ade­vărul

In ce priveşte posibilitatea altor influenţe :

Cântecul nostru nu are nimic aface cu cântecul rusesc popular, care, de cele mai multe ori este scurt Şi de formă primitivă ; nici cu cel .sârbesc, care, în genere, dă impre­sia că nu se sfârşeşte şi a cărei li­nie melodică este iarăşi primitivă. Printre cele mai frumoase cântece sârbeşti, se găsesc cele de pe valea Timocului, unde se ştie că avem mulţi români, cari se întind până dincolo de Niş ') cât despro cânte­cele bulgăreşti, acelea sunt cu ade­vărat orientale. *

Dar cum îi vorba despre influ­enţele ce ar fi suferit cântecul no­stru popular, în cursul veacurilor,

vătae le se ' nă l ţ au până în sla­vă; l imbile de foc se încolă­ceau şi m i s t u i a u töt ce a d u ­nase din furat B u c i u m a ş u : caii nechezau în grajd, boii sb ierau înebuni ţ i de fum şi de flăcări, porcii se topiseră de rhult şi se făcuseră s c rum sub j ă ra t ec şi n imeni d in t re cei de faţă, — ch ia r dacă a r fi pu tu t , — nu c ă u t a u să scape nimic clin pârjolul mis tu i to r .

Toată l umea pr ivea mută la furia focului şi îşi făcea cru­ce, găs ind fiecare că as ta e ra bă ta ia lui Dumnezeu, ce că­zuse a s u p r a păcă tosu lu i de Buc iumaşu , pen t ru faptele lui nelegiuite.

In m u l ţ i m e a care sta acolo, încremeni tă de groază, era însă u n o m care r â d e a : Aces­ta e r a „ S a n d u n e b u n u l 1 ' c u m îi zicea sa tu l . S a n d u aces ta era c a m de vreo pa t ruzec i de ani я« tiffnise l a minte, de

atrag aci luarea aminte cunoscă­torilor, cum şi celor cari trăesc cu drag la auzul unui cântec dela ţa­ră, asupra unei influenţe ce ar fi trebuit să fie definitiv socotită şi lesne de auzit la execuţia unui cân­tec popular; vorbesc despre influ­enţa muzicii bisericeşti.

Poporul român crede puternic în Dumnezeu. Credinţa lui este plină de un bun simţ, pe care nu l-am ob­servat până acum la nici un popor. El crede sincer ; nu-i bigot nici pedant şi nici mistic. El a trăit şi-şi trăeşte viaţa religioasă intens —mai aevărat religioasă, decât ori ce popor. Şi în numeroase biserici, când dascălul este bolnav, se gă-seso zece oameni cari să-1 înlocu­iască. Dascălul din comuna mea, din Lupşani, nu ştie Psaltichia ; ceea ce nu 1-a împiedicat ca, la con cursul de cântăreţi bisericeşti, să reuşească, foarte bine.

Socotind aportul, ca influenţă în cântecul popular, pe care l-au pu­tut aduce orientalismul, ţiganii lăutari şi Biserica prin muzica bi-sericască ce-şi are fundamentul tot în orientalism, a fi de crezut, că Biserica, muzica bisericească, trebue să se simtă în cel urni mare i'umăr de cântece populare. O P<)t o.frma, ca un cunoscător şi execu­tant al muzicii bisericeşti, că acea stă influenţă este nulă- Iar în sus ţinerea acestei teze am un exemplu pe care-I pot da şi care-i cunoscut şi de copii Ii vorba de Anton Pan. de cel mai mare bard popular al neamului nostru, care, deşi nu e de origine românească — el ne-a ve­nit dinspre Adrianopol, cu speria-litatea de mare cântăreţ şi compo zitor bisericesc,—este totuşi cucerit completamente de puteree sufle­tească a poporului român ; în toa­te cântecele lui, caracteristicile muzicii ori mtale nu mai rămân de cât accesorii ale unui fond ce-i pur românesc. Iar ou „Tatăl nos­tru", el o rupe brusc cu trecutul trigorgoanelor fără sfârşit şi cu toţi accidenţii de aproape la fie­care notă, şi ne dă un exempfu do ce ar trebui să fie muzica biseri­cească, a noastră,muzică naţională isvorâtă din accentele sufletului nostru. Acest fapt ne demonstrea­ză încă odată cât de independent este sufletul românesc în creaţi ii-! lui.

Să nu se uite un lucru, eă omul. ca şi plantele, nu-i decât un pro­dus al pământului pe eare trăeşte strâns legat de conformaţiile lui şi de condiţiile admosferice cel a oopăr. Altfel ar creşte şi la noi ba nane şi orchidée Pe Bărăgan ; no grii din cei.trul sAfi'icii ar fi albi. Cântecul îi legat, ca şi omul, de toate aceste împrejurări şi condi-. ţii şi iată, eu ce cred că ne face să rătăcim în judecata noastră, asu­pra acestei chestii.

Prin poziţia geografică a ţării noastre, natural, suntem mai a-proape de orient ca de occident. Munţii şi câmpiile, pe cari noi le avem, nu se aseamănă întru nimic cu ale celorlalte ţări ce ne încou-joară. Noi, cu viaţa noastră, sun­tem ou desăvârşire independenţi •în mişcarea nostră sufletească şi deci şi cu cântecul popular la fel.

NUMĂRUL CĂRŢILOR Şl ZIA­RELOR IN POLONIA. O statistică oficială, de curând apărută, ne a-rată că numărul publicaţiilor din Polonia. în cursul anului trecui, sa urcat.

La ol Decembrie 1925 în toată Polonia, afară de Silezia, erau 127 de publicaţiuni. ,

In anul 1926, numărul lor a a-juns la 1598, dintre cari : 554 la Varşovia, 290 la Poznai, 19ö la Lwow, 136 la Cracovia şi 100 la Ladz.

In Polonia mai sunt 151 de zia^ re zilnice, 109 bi-săptămânale, 443 săptămânale, 208 bi-lunare şi 541 lunare.

Dintre toate aceste publicaţiuni : 1362 sunt poloneze, 70 rutene, 14 ale rutenilor albi, toate apărute la Vilna ; 63 germane, 111 în idiş, 17 in ebraică, 2 englezeşti. 1 cehoslo­vac, 1 esperanto şi 4 franţuzeşti.

când făcuse a r m a t a , din cau­ză că îl bă tuse cu p u m n i i în cap un „Majur"! S a n d u nu era pr imejdios n i m ă n u i şi de aceea e ra lăsat, liber.

T ră i a clin ce îi d ă d e a u oa­meni i şi do rmea pe unde-1 apuca noaptea . Cân ta toa tă ziua din fluer, u n u l şi acelaş cântec , zicând şi d in gură , — aşa pe n a s :

„Foae verde bob orez, „Eşti Mariţo de m ă vezi, „Până sunt g râne le verzi"... Atât şt ia şi a t â t cân ta San­

du. A c u m a el pr ivea la foc şi r âdea fericit, fără să zică u n cuvânt .

— Dece tot râzi, mă i San­du le? , — îl în t rebă un flăcău.

S a n d u privi un r ă s t i m p la flăcău, cu acelaşi s u r â s pe faţă şi 'n pr ivire , apoi, cu un fel de m â n d r i e idioată, răs ­punse , bă t ându - se c u degetul arătător a l mânel drepte tn

piept; „Eu i -am d a t foc!" — şi isbucni î n t r ' u n nou hohot de râs. . .

— De ce ? — Să arză toa tă t ămâia , cum

îi p lace lui Dumnezeu In s ea ra aceleiaşi zile, bie­

tul moş D u m i t r a c h e ' şi cu baba lu i , cău tându-ş i boii şi descoperind, d u p ă u r m e l e lor, bolboaca din coşcovă, unde îi înecase u n v r ă ş m a ş neştiut ,— u m p l e a u Valea Cociocului cu p l ânsu l lor sfâşietor, rugân-du-se şi făcându-şi c ruce : „Nu F a r m a i r ă b d a Dumnezeu pe faţa p ă m â n t u l u i l"

Răspândind „Cultura Poporului"

sprijiniţi cultura rcmanească

tele im Ш é tai Sburdalnic şi vesel alerga fiul

/гішціиі om pe іа і ішаі ae&iài$it ej pJSUuA&tuIui. P4ră іешЕ& şi рііл de nepusa» ee juca «J, fiuci ssflo-tel şx ochii 1ш erau pare i javiU luiU 4» «ea|&. Odrasla. ргідаиДді ora pu cunoştea frumösuL

P a j latr'o й ajunse IsfeV) câm­pie minunata. Flori, d* toaie ш -

^сгііѳ, da icafe m&ámJJa şi foarte pariumaie, ii închiseră calea. Cot. pilul parcă se deşteptă ошЗ^шг vie şi abia acum înţelese frumo-fu l

De atunci in fiecare zi fiul pr i ­mului om venea pe câmpie, das. mierda florile, le îngrijea şi numai putea trăi fără ele.

într'o noapte veni furtună grea. Florile muriră, iar a doua zi copilul nu mai găsi decât un câmp pustiu. Un simţământ ciudat il cuprinse: parcă se rupsese ceva în sufletul lui şi isbucniră, isvor, lacrămi necunoscute până atuncea. Fiul primulu om plânse.

\ ...iu. i Şi astfel se născu durerea. Ce minunat a întocmit Dumne­

zeu natura Fiul primului om nu se maj sătura admirând-o. într'o zi ajunse într'o grădină mare şi fru­moasă. Multe minunăţii văzuse el, dar, ce văzu aci, nu mai zărise.

In mijlocul grădinii, mândru, neasemuit de frumos, se înălţa un trandafir roşu. Cine ar fi putut s& descrie frumuseţea т Razele soare­lui se întrecuseră în a-i rumeni uniseră spre a-i face strălucirea mai vie. Un parfum nou, dulce, a-dormitor umplea văzduhul.

In faţa acestei flori, atât de mân­dre şi totuşi cu o înfăţişai e plină de un farmec duios, prietenesc, copilul tresări, inima lui caldă şi nevinovată se umplu de dragoste pentru trandafir.

Cu neastâmpărat avânt se repe­zi la el şi-1 îmbrăţişa. Dar, vai!

Copilul scoase un ţipăt. hGimpii nemiloşi intraseră în carnea lui albă ş moale ; picături de sânge înroşiră pământul.

Şi astfel fiul primului om eu-noscu înşelăciunea.

lese unuia singuri A

Dotam, mar» m. Jràfeto* «ün stiftete 1 Iun*

Dar l e i r e ù, pe «âni оеШ M ргіу*ац l i t e r a ţ i albastrul едш&г «asii ai cwûiii, « sfebaji m ém-ргдвде de pe boita eere&jcf şi dtau lângă el. Ce îami rainnoat era. « skuuiăJ Ea m ochi Albaştri «i bocle аигіі. Iu fiul omaisi *ш m mai săîm& prariad íMpUia mká §i dragăJ&ga de lângă e i Deocusa пи mai еш âiagm.

Ceasuri îairegi răi&oeaa ІЩ. dihnă. Copilul născocea iei de Ы de jocuri sjpje *-«i înveseli tovaxä. şe; dar mai ales acum ia» ntacase i n suflet un simţim ânt .bou, c&re-l împingea să apere §i să desmierde micuţa făptură ce trăia lângă eL

Şi astfel fiul primului om cu noecn Iubirea.

Nimeni n'ar putea spune cât de rău se simţea fiul primului om. Neobosit de dimineaţă până seara, alerga pe întinsele câmpii. Nu era colţişor рѳ care să nu-1 răscolească. Fiul omului vroia să ştie totul.

Şi multe erau dorinţele lui, dar una şi cea mai mare, era să aibă un tovarăş. Câte nebunii n'ar face împreună... Cum ar isbuti să pri-ctapă lucruri care rămân neînţe-

Nici nu se putea o muzică mai dulce decât aceea din grădina o-draslei primului om.

Toate păsărelele erau adunate în această grădină. Mari, mici, împes­triţate cu fel de fel de culori mi­nunate, toate erau Strânse aci ca să răsfeţe pe fiul primului om. In zori de zi ele-1 deşteptau cu cântece ve­sele şi vioae, ce umpleau sufletul de dor de viaţă şi de muncă, iar seara când valul fumuriu ascun­dea strălucirea soarelui, el« îl a-d ormeau în cântece armonioase, triste, mângâietoare. Atât se de­prinsese fiul omului cu ele încât ar fi fost nemângâiat, când cineva l-ar fi lipsit de cântecele lor.

Dar iată că într'o dimineaţă nici un sunet nu turbură liniştea de­săvârşită a firei. Fiul omului se încruntă: „Voi pedepsi fără milă pe îndrăsnetul ce-mi turbură plăce­rea". Şi porni spre grădină. Dar ma-re-i fu mirarea când, intrând, văzu o floare nouă, necunoscută, şi în jurul ei micuţele păsărele stând roată şi privind-o cu admiraţie. Copilu se apropie furios, întinse mâna spre a smulge această în-drăsneaţă, nepoftită, dar mâna lui s© opri. In faţă-i stetea cea mai sfântă dintre flori. Era albă, mai albă decât neaua; înfăţişarea ei era nevinovată, tulpina mlădioasă şi subţire o făcea să se plece cu mo­destie, un parfum delicat umplea văzduhul.

Copilul fermecat nu se mai să­tura privind-o.

Oeta Camera de agricultură din laşi Plenul Oamerei ogrietn« Л fn-

tţuaft eeb p r ^ d e n ţ i a d-luf B, Ta* aff.

In « r e » tmuî jejport al ивАсп-ret veterinar, 4. 4ь 1\\>К)і*орв8си, s a hoUtrât cumpărare» -amu teúr рѵа яюИоѵшевс vj ' '

D. mgmer. Majuerie, ШпмКошиІ Gtmereí, « propus, au foeft admi­se wraefoewae:

Înfiinţarea de; «fisSicate ale вй-Ѣешіот proprklari <5е vue, In eco-pul proearării 4e neproducatorí de rasă pentru despăgubirea «celor săteni, cărora le mor; vitele din di­ferite «aune;

înfiinţarea 4e cercuri agricole şi biblioteci agricole -comunele în scopul răspândirii cunoctisţilor practice şi ştiinţifice agricole; P e lângă cercurile agricole, vor fiinţa şt câte o colecţie de maşini şi unei-1 t» agricole, dintre cele mai bune 1

potrivite nevoilor regiunii.

AI .*

întinse braţele şi o sărută. Crinul.

Era

т ж т , uimeai mu Îngrijeşte ea ax cassïa insectă vătămătoare să Tie combătută!^ ». <> - « ,

iosette ee iveţfe, üBn întttle tue ale lunei Aprilie, mai m eewnă ta semănltatue äe ovăz ţî «re. In In na Mal năpWecle «u tctol franaole tieere ale «oeetor ветЫШт. Când agriettîiorul vede pata alb* de pe franze, «nde «ă-i fitoută de meîci, şi «u ştie «ă u * «Hb» «iteeva decât krva toeetlec „lenn вмааоормГ,

Ьегѵвіе, е»кШаЛа-9е părfeeec funea pe care е"сю «şeeat şi năpă-déec tntroaaja temăuftka &, chiar ţ i semizifiturile vecine. Ziua ee adă-posteee pe partea de desubt a fun-яеі, «rî pe partea ea oare frunza se leagă cu tuipia*.

Lema" «ale o instedtă mică, de ő т и , cu aripi de coloarea otelu­lui şi ca gâtul de coloare galben-roşiatic. Această insectă eefe foarte răspândită, dar se încuibează mai cu веат* ín semănăturile mai reu­şite de ora. Se iveşte de asemenea şi la semănăturile de grâu şi chiar şi la porumb. Semănăturile par

Organizarea unor concursuri de íninse de o albeaţă murdară, instrumente şa maşini, pentru ară-1 Ineecta roade franzele in dîrec-turi potrivite nevoilor regiunii, fai* sistemului veneai al acestora,

Concursul va avea loc pe moşia | în aşa fel, în cât o semănătură Şcoalei de Agricultură Mirosava ; ^năpădită, poate fi cunoscută de pe

Numeroase case vor îua parte jfrunzele roase în forma dinţilor de la acest concurs. jferesfcrău.

soc * Combatere» «e face prin stropire technke la reşedinţa fiecărei p lăş i jeu leşie de tótun (Ia K5 kgr. a p l în vederea unei expoziţii generale.se pun »—3 agr. taten) zoíAechnice ce va fi la Iaşi.

Se va edita şi un buletin al Ca­merei agricole.

Pricina inălbiiri semă­naturilor

In multe locuri, nici azi nu se cunosc încă pagubele ce le prici-nuegte semănăturilor insecta nu­mită ,,lema melanspus" şi, ca ur-

Stropirea. spr@ a avea un rezul­tat sigur, trebuie să fie făcută pe la mijlocul lunei Mai şi pe vreme uscată.

Lucrând astfel, semănăturile se însănătoşesc in timp de două săp­tămâni, ca şi când n'ar fi fost ata-

^ cate de această insectă. De altminteri, leşia de tutun

poate fi folosită cu succes şi îm­potriva altor insecte vătămătoare, ca de pildă păduchii de frunze şl altele.

T l „ASTRA- ROMANA" SOCIETATE ANONIMA Щ

Benzină, Lampant, Xato-rimă, Ureturl minerale de

prima calitate

1~ Pentru comenzi i a interio­rul ţârei « ee adresa : fii

. ДеіЛиІіШ * • — I m a S

I

Petneleutarl StTí G-î Budiştearm 11 Ыв

Bucureşt i FEMTBV YABZAnU PJSK.

TRU ЕЖРОЖТ

„'ASTRA-ROHANA" Bocletate Anonimă

BncaxeşU fi dul Carol N o . 10

sssst-

GAVANA SOCIETATE ANONIMA

ROMANA PENTRU IN­DUSTRIA TEXTILA

"ediul : Bnevreşti , Calea Telei. 7S/95

Victoriei M Paean. Imobil-Fabr i ca : Gavana, Jad . Ar­geş, lângă Piteşti Telei. 42 P r o d u s e : stofe de tmmbae ş i de lână, pânză naţ iona l i ,

şl căpiaşală

Uoncentrârne din acest an

Marele stat major al armatei, de acord cu Ministerul de războiu, a hotărît ca, în acest an, să aibe loc eoncentrări. Vor fi chemate con­tingentele tinere, cari şi-au făcut stagiul militar după războiu

Concentrările se vor face pe di­vizii, în limitele disponibilităţilor îugetare,

Spre a nu fi împiedecate munci

cu Iertarea. NORETA STRATULATIV

Şi astfel fiul primului -om cucos- J le agricole, chemarea oamenilor va fi făeută în Octombrie şi N0-embrie. Vor fi chemaţi şi ofiţerii de rezervă astfel cum e vine rân­dul după legea recrutării şi după tabelele ce se vor alcătui de către Marele stat major.

Pe măsură ce trece vremea, bă­găm de seamă, că numărul cazurilor de longevitate! de lungă durată a vieţii, scade din ce în ce mai mult. Rar de tot, când mai auzim despre moartea unui bătrîn care a atins suta de ani, şi mai rar e încă atunci când auain despre unul care a tre­cut suta de ani bine. De ce? între­bării, acesteea, pe care mulţi d ntre noi şi-o pun. fără să poată găsi lă­murirea firească, -iau răspuns, de multă vreme, ştiinţa şi bunul simţ, pe temeiul celui mai desăvârşit ade­văr : ,,0mul face toi ce poate, să-şi tmpuţineie sănătatea ii zilele. Nea­mul omenesc degenerează".

Unele dintre semmele degenerării neamului omenesc este şi Îmbătrâ­nirea pretimpurie, decreptitudinea •prematură.

întâlnim, adesori, oameni sub vâr­sta de 30 — 40 de ani, cu o înfăţi­şare de maimuţe : scofâlciţi, pleşuvi, cu vederea slăbită, cu dinţii prăpă­diţi, oameni cărora le lipsesc greuta tea normală a corpului şi ceva —uneori destul de simţit — din pu­terea inteligenţei. Sunt biete zdrenţe omeneşti, cărora nici îmbrăcămintea cea mai 'îngrijită şi cea mai preten­ţioasă nu reuşeşte să le dea totdeau­na înfăţişarea de oameni întregi.

Cum e de lămureit acastă Imbft-trînire înainte de vreme?

Cum am spus, ştiinţa şî bunul simţ l-au lămurit pricinile m as& iei, în cât nu mai încape în privinţa lor nici o îndoială. Obieet/i mai pot avea de făcut doar oamenii slabi la minte.

La îmbătrânirea pretimpurie, ajunge omul pe drumul scurt, dar foarte urît şi nenorocit, al obiceiuri­lor rele şi al destrăbălării. Beţia, sleirea sexuală, pierderea nopţilor şi otrava pe care o răspândeşte în eorp tutunul duc, ш scurtă vreme, la a-ceastă stare di plâns. Emoţiile şi grijile vieţii, tele mai multe prici­nuite de om sie-tnsuşi cu voinţă, ajută şi ele la această decădere. Când se întâmplă ca omul să fie născut şi din părinţi cari au avut aceleaşi pă­cate, ajungerea în această stare ne­norocită e grăbita ei mai mult.

Incultura individului — neputinţa lui de pricepere şi de judecată — e punctul de plecare ai tuturor vici­ilor ce duc la descrepitudine prema­tură. Uneori, bunul simţ înăscut poate înlocui, într'o bună măsură, darurile culturii; din nefericire, insă, bunul simţ e mai rar decât diaman­tul de mare preţ.

Sunt pomenite, adeseori, în cărţi şi în discuţii, oaasuri de longevitate, demne într'adevăr de pomină. En­glezul Henric Jenkins avea, în 1676, nu mai puţin de 169 de ani; iar la vârsta de 100 de ani înota în susul apei. Svrington, dan Norvegia, mort In 1797 în vârstă de 160 de ani, avea un fiu în vârstă de 103 ani, pe când fiul său cel mai mic nu trecuse încă vârsta de 9 ani, Gürger Duglas, mort în Germania, în vârstă de 120 ani, a avut 8 copii din a treia a sa lăsfl-torie pe eare a contractat-o la 85 de ani. Vin apoi, la rând, cazul d-rului

francez DufourneJ (120 de ani), al chirurgului Politiman (Ш de aai), etc., etc. Despre chirurgul Politiman este de amintit că, in ajunul morţii sale, el a operat o femee atinsă de rac.

De asemenea sunt pomenite câte­va cazuri de longevitate şi la noi în tară.

Despre toţi bătrînii Insă, pe cari i-am pomenit şi cari au trecut de suta de ani, se ştie, în aceeaşi vre­me, că ei au fost totdeuana de o mare cumpătare şi că mai alee n'au băut, nu le-au plăcut chefurile şi nu ?i-au bătut joc de sufletele #i de tru­purile lor.

Cercul cultura) cope-ratist „Leui" din iaşi

Funcţionează aici, din 1919, pe lângă banca populară „Leul", un cerc cultural cooperatist eu meni­rea de a răspândi ideile cooperatis­te în masseie populare.

In ziua de 10 Aprilie, la adu­narea generală a fost ales urmă­torul comitet de conducere:

Preşedinte:4iea:. Ventonicâ, pro­prietar; Vcie-preşedinţi: V. P. Gri-goraş, institutor, şi Didie Hulubei, avocat; Consilieri: Anton Bejena-ru, funcţionar, Gh. I. Huţanu, ca­sier al băncii „Leul"; Gh. Burghe. tea, agent de urmărire, V. Mato* vei, contabilul Federalei Coopera­tive, D. Leuhu, eontabilul Băncii populare G. F. R. şi Mihai Pădu-raru, contabilul băncii „Leul"; Cen zori: Emil Zaitz, industriaş, Carol Sidor, industriaş şî Ion N. Chirică, revizor contabil al Federalei Băn­cilor Populare laşi; Casier Gh. I. ііщапи, şi secretar M. Păduraru.

Acest cerc, care este unic în fe­lul său în Iaşi, are de scop a cul­tiva şi educa pe membrii săi în în spiritul cooperatist atât de nece­sar astăzi când sunt atât de puţin cunoscute la noi progresesle Coope raţiei atât ale celei din chiar ţara noastră, cât şi cele din străinătate.

Pe lângă acest cerc, s'a înfiinţat şi o bibliotecă populară, care este pusă la dispoziţia celor ce voesc a cunoaşte în de aproape coopera­ţia.

înfiinţarea şi îndrumarea cercu­lui au pornit într'o atmosferă de multă bună voinţă şi de multă cre­dinţă în reuşita acţiunii întreprin­se.

M. DELAPRUT

Spune-mi ce eiteşti şi-ţi voi spune c ine eşti.

MASARTE

Informatiuni PANA LA DEFINITIVA

STATORNICIRE a ros tur i lor gazetei în Bucureş t i , a p a r i ţ i a foi cere de î n t â m p i n a t g r e u t ă ţ i Din aceas tă p r ic ină fo rmatu l va r iază şi t ipă r i rea a u se poate face în condiţ i i le cerute de o foaie cu l tu ra lă .

Cerem scuze ci t i tori lor noş­t r i şi s p e r ă m să ' i m u l ţ u m i m c u pr isosinţă , pr in b u n a în tocmire progresivă a gazetei .

ABONAMENTELE LA „CUL TURA POPORULUI" : 200 lei p e n t r u învă ţă to r i , preoţ i ş i s tu denţ i ; 300 lei p e n t r u bănci le populare , cooperat ive şi comu­nele ru r a l e ; 400 le p e n t r u au­

to r i t ă ţ i şi a l te ins t i tu ţ i i pu­blice s a u pa r t i cu la re ; de l a 500 lei în s u s cele cu t i t lul d e con­t r ibu ţ i i la sus ţ ine rea ac ţ iun i i cu l tu ra le a acestei gazete.

REVISTELE CULTURALE, SOCIALE ŞI ECONOMICE car i cred că năzuin ţe le şi scr isul lor pot avea ecou m u l ţ u m i t o r în cronicele gazetei acesteia, s u n t r uga t e sa accepte sch imbul .

M u l ţ u m i m ma i d ina in te tu­tu ro r celor cari vor l ua ac t de

dor in ţa noas t ră . Pub l i ca ţ i i l e / ca r i u r m ă r e s c aceiaş scop, t re­buie, în in teresul scopului ur­m ă r i t să se spri j ine une le pe a l te le .

CĂRŢILOR, ce ne vor fi t r i­mise în dub lu exemplar , li se vor face cuvenitele recenzii .

Injuria provoacă injuria; ea irită, ea revoltă, ea nn conver­teşte pe nimeni.

JUJLES SIMON

Corespondenţa gaze,ei TuTluror colaboratorilor cari ne-

au trimis articole, bucăţi literare Şi relaţii culturale în timpul din ur­mă, le mulţumim deopotrivă. Dacă s'am folosit de cât © mică parte dintre ceie trimise, aceasta *'a 3a-torit Împrejurării că întreaga cores­pondenţă, din-cauEa mutării redac­ţiei şi administraţiei îu Bucura$ti. am prmit-o în chip foarte neregulat une oii întârzieri.

Mulţumim tuturor ceL-r cari poar tă de grijă ^Culturii poporului" şi-i rugăm ia ae de-a, şi da acum înain­te tot sprijinul posibil.

D-lui Vladimir Diaeoniţa, cu deo­sebire, informaţii de interes cultu­ral, social şi economic cu privire la localitatea şi regiunea îa care lo­cuiţi. Studiul d-vs., ..Şeolala Şi fa­milia" trlmiteţi-ni-1 şi de'l vom pu tea publica o vom face cu plăcere, în scopul pe cai'e-1 urmăriţi împreu­nă cu noi ; de au, vi-1 vom înapoia-

Ist, Brob«ava.DolJ, — Dare a de seamă, privjtoare la cercul cultu­ral local, venită prea târziu, e de întindere prea тагз. Reduceţi-o şi puneţi-o în legătură cu actualitatea.

D-lui Talaz. — Articolul trimis apare îatr'unul dintre primele

numere următoare аіз gazetei. D-lui V, Ghoornhiu-Oancea. —

Primit. Mulţumim. Vom folosi сеэа ce se va mai menţine în cadrul л-taalităţii.

D-lui C. Georeescu Obrejiţa. — Veţi fi satisfăcut. Faptele demne ds laudă, merită laudă.

D-lui V. Săaauleeea-Topaiiţa. — Contăm pe colaborarea d-vs. Mulţu­mim.

D-lui S. Belanoia. — Veţi fi satis­făcut. 1

F a b r i c a § Românească ie maşini | Ateii ere de reparat loco- {Ц

motive ş i vagoane flj Bucureşti I

Inginer N. M A L A X A & C e -Societate In comandită Щ

F a b r i c a : H a l t a T i t an Telefon 13/87

Biurou l : S t r . Dionisie, 19 Etaj III , Telefon 42/23

BANCA ROMANEASCA Capital şi Bezerra Lei 457.7O0.0M Adresa telegrafica: Romaneasca Sediul Centralei ; BUCUREŞTI

SUCUBSALE: ^i-ad. Bălţi, Bazargiç, Braşov, '-er-năuti, Cetatea-Albă, Chişinău, ,j

CuBsUnţ», Сгаіота, Făgăraş, Galaţi.Ismail, Oradea-Mare, Satu-Mare, Sil bra, Târgul-Mureşulul, Timişoara, TI ghîna şi Tulcea,

AGENŢIA: CaUifnt, СѵгаЫа ţi Soroee

Blad afiliate ta principalele oraş*din ţari. Tot Mul de transaction! băneam m firmele ai hiocila dinţară şi străinătate. eoooooooooooo*oooooooooooooeo»oooooeooooo»»eeeoeooe

A N C O R A R O M A N A FABRICA OE CABLURI DE OŢEL Societate Anonimă pe Acţiuni

Telefon No. 79)0

Ferărfe, Coloniale, Marchidănie, Vopselărie etc. etc., Я I Fabrică de fringfaii, site şi ciurele. j | EN GROS EN DETAIL O

EPTIHIE PRSDOLEANU & Co. " BUCUREŞTI — Şoseaua Mihai Bravu No. 24

Telefon 31/65 g • i i i i i i i i i i i i i i i i i e i B i B B i i i i i i i i B i i i i i f l

£1 a

»0»»#00»«-г«-о>»<

Furni­zorul

Curţii Regale

BORIS CrOLDBERG Reprezentantul firmei

BUBBERRY L-td LONDON Bucureşti, Str. Lipscani 21 ;

! Galaţi, Str. Domnească 32 Oradia Mare, Str. Regele

Ferdinand No. 3 STOFE EXCLUSIV ENGLE ZEŞTI, ULTIMILE NOU­

TĂŢI

FABRICA Of CĂRĂMIZI, CARIERE DE N I S I P SI P I E T R I Ş

T O N O L L A S o s . S t e f a n - C e l - M a r e B « K u r « f t l A lea TONOLLA T e l e f o n N o , 2 6 / 5 4 A d r e s a t e l e g r : F a b r i c a T O N O L L A , B u c u r e ş t i

! • • • • • • • • М В М Ш М в Ш В Ш і

• • • • • £• Г5 B e> V. M a

?»ooeeoooooooo»oooo»oooo4

eoooo»eo»eeo»o»oeoo»»»»oe VIZITAŢI

! ! Vechiul şi reputatul Restaurant \

ENESCU & Co. \l Orchestra sub conducerea d-lui; ;

GRIGORAŞI D I N O Sală de banchete, saloane par-

; ; oculare Str. Sf. Ionică 15 Mn- ; ; gä Palatul Regal, Telef. 54/29 »

üeeoooooeeteooeoeeo»»»»*»

UN MĂREŢ MONUMENT va fi ridicat marelui nostru voevod Mi­hai Viteazul, pe colina Şelimbergu-lui, la Sibiu.

Iniţiativa ridicării monumentu­lui acestuia are sprijinul Sancti­tăţii sale Patriarhului Mîron şi pe al d-lor generali Cihoskv şi Gă-vănescu.

POPULAŢIA IUGOSLAVIEI. — Refatul Jugoslaviei are o întinde­re de 248.990 km. p. cu 13 milioa­ne locuitori. După confesiune, po­pulaţia se împarte în: 6 milioane ortodoxi, 5 milioane româno-cato-lici, aproape un milion şi jumăta­te musulmani, 250 mii protestanţi, 65 mii evrei, 45 mii greco-catolici.

Desimea cea mai mare a popu­laţiei este în Banat; dar acolo nu­mai 38 la sută sunt sârbo-croaţi.

Comemorarea C l n c a n f e n a r u l u i i T t d e p e n

d e n i e i I a P a r i s Grandioasa recepţie delà legaţia româna.

Asistenta

Hiqieruca sa qarqn-leazä unqústhnJar marea sa spornicii avanraioasa însă .rrcbue sati«.

I Veritabil F r a n c k Ассаьга qaronj-ieocijf tő însâ numai arunci, daca p a c h e t d e poa* ra marco de fobriedi „Rosnita da carton" „

ЦСІИЯКН fRAMCKWhesar bucurej t i -braşov

A u t o m o b i l e C I T R O E N HUPMOSIÍ.E P A C K A R D S T E Y R

Str. C. A Rosettî No. 7, Tel. 82/W Hueureşti

t)

& il ei e &

P a r i s , 9 . (Radut*). — S e i U n i u n e i 6ärt4e : -a . iaie t ^ i a m a n i f e s t a ţ i u n i l a r f r«n 1 m a r e b a n c h e t o f e r i t d e

p e n t r u c e l e - i d-nii Louis Marin , m i n i s -m M m m m m • • щ m

r ia c o - r o m a n e brarea c incantenaruJui in d e p e n d e n ţ e i R o m â n i e i a î n c e p u t S â m b ă t ă s e a r a primtr'o s t ră luc i tă r e c e p ­ţ i e l a L e g a ţ k i n e a r o m a ­nă. P r i n t r e inv i ta ţ i i d-lui min is tru Di a m a n di f igu­rau : d-nii P o i n c a r é , Mil-leramd, Herriot , B o k a -T î o v s k ï , P a u l B o n c o u r , p r i n c i p e s a d e B o u r b o n , álsHfcaradjafcui de Kapur-ta ia , baronul d e Rot« Schild a m b a s a d o r u l d e S e a i i î î î s r c h a i s , i n i r e g cor pul d ip lomat ic şi nunţ iu l aposto l ic , persona l i tă ţ i o f i c ia l e f r a n c e z e şi r.'snâ n e şi un m a r e n u m ă r d e personal i tă ţ i par i z i ene , a c a d e m i c i e n i , scr i i tor i , ar tişii şi z iarişt i .

Maestru l G e o r g e E n e s -cu, a c o m p a n i a t d e p ian i s ­tul Caravia a o b ţ i n u t un i m e n s s u c c e s i n e x e c u t a ­rea programulu i muz ica l .

In s e a r a d e Luni 9 Mai va a v e a loc în s a l o a n e l e

Irul p e n s i u n i l o r ş i p r e ş e ­d i n t e a l S o c i e t ă ţ i i „Ami ­cii R o m â n i e i şi d e d. mi ­nistru D i a m a n d y . B a n ­c h e t u l v a fi prez idat d e d> P o i n c a r é ş i v a f i u r m a t d e o s era tă ar t i s t i că şi tc:i baL In d i m i n e a ţ a d e -J Mai se v a o f i c ia un T e ­d e u m la B i s e r i c a R o m â ­n ă .

Paris, 9. (Radcr). — D. Estait leur de Chanteraine, preşedin tele comitetului , L'Entente Française" a lansat aseară prin radio, delà postul din Turnul Eiffel, un mesagiu con sacrat României, Oratorul a reamintit în termeni călduroşi şi cu deosebită competenţă e-venimentele istorice prin care a trecut România delà 1826 până la 1877, pentru a ajunge la câştigarea independenţei, a cărei aniversare de 50 ani o celebrează acum. D-sa a adus omagii României, sentinela ei vilizaţiei in răsăritul Euro­pei.

Bucureşti Strada Lipscani 29

&

CEA MAI MARE ÎNTREPRINDERE CINEMA­TOGRAFICA DIN ŢARA

Reprezentanta marilor societăţi de filme First National Pictures | Famous Players { Metro-Goldwyn Mayer I

Cereţi la magazinele de noutăţi І ŢESĂTURILE І

I^Ba ^3« e s l a »

Vânzare engres Bucureşti Str. Lipscani 73 |

Institutul de Arte Grafice ,,TIP ARUL ROMANESC" Strada Sărindar No. 22 Bucureşti