П - f ţ U J t » JUVI

N I C O L A E mis V Rareori îa faţa unni mormânt

deschis, s'a spus cu mai mare sin­ceritate şi cu mai malt adevăr, atâtea cuvinte bune. 0 înţelegere tainică se făcuse între toţi, şi, trecându-se peste Marele înguste ale credinţelor po­litice sau ale ambiţiilor lumeşti, un ungar glas a plâns, un om.

Nici situaţiile, nici onorurile, nici chiar statele de serviciu im sunt

, i î e ' e a , cari dau conturul adevărat al ngurei nnaia dintre noi. In lumea ш care, oricine poate ajunge oriunde, '•care onorurile sunt de obiceiu *jM de ieftine, şi atâtea mediocrităţi Sălăgioase umplu cu persoana lor 8paţiul şi înălţimile, rămâne uu sin-S№ criteriu pentru stabilirea adevă­ratei ierarhii a valorilor : caractere!.

A fi modest, deşi conşteint de în-JJJîirile strălucite ale intelectualităţii

a fi generos, deşi nu apărat •cWeauna de preocupările mărunte

existenţei, a fi cinstit sufleteşte, 'fŞi trăind pe vârful piramidei so­ciale, a 11 drept şi mândru, deşi au-*i*í la flecare pas cuvântul adulaţi-JWi şi al platitadinei, înseamuă a ^Pişi cu mult aiăsnra oamenilor **гі, aşa cum îi concepe societatea "feazi...

Când acesta e caracterul unui om, ^«tă fapta şi toată lucrarea sa ca-WU un înţeles nou. Ea pierde par-^fiinl acela specific de arivism, care g e răspândeşte din orice gest al unui politician de profesiune. Pe deasupra ţi într'o lumină de cinste şi de ade­vărat devotament, „credinţa misiunei s aţe* înlocueşte spiritul meschin al interesului sau al ambiţiei. Pasiunea

e Btrn binele obştesc ia locul pati­mei egoiste, iar dorul sănătos de щписа devine un mult mai nobil ge­nerator de energii şi de iuiţiative, decât atâtea porniri deşarte şi ne-Biărturisite, îu adâueul cărora deslu­şim cel mult un seasn de întrebare.

Când un astfel de om se urcă pe g c a ra măririlor pământeşti, aerul vi-cjat de ceiace a fost înainte sau de ceiace va fi pe urmă, se curăţă. Un curent puternic pătrunde prin feres­trele larg deschise, şi un val de să­nătate morală şi încredere, loveşte în faţă pe toţi cei ce 1 apropie. Fie el diplomát îu străinătate sau fie el sfetnic al Regelui său, şi ţara şi oa-venii sunt fericiţi şi mâsdri de a-1 şti acolo unde este. Pe locul său şi

" el, toţi îşi fac datoria; toate

avânturile generoase, toate cauzele drepte, toate durerile sau toate de­cepţiile îşi găsesc ecoul just, ponde­rat, egal şi cinstit Pentru cei de sus el are atitudinea măsurată a adevă­ratului aristocrat, pentrn cei cari îi sunt prietini, cuvântul frăţesc al ce­lui ce iubeşte sincer, iar pentru cei de jos, îuţelrgerea generoasă a celui care fără a bate monedă demagogică simte şi crede îu rostul democratic al vremii.

Pe unii oameni mizeria li defor­mează în tiparul păcatelor profesio­nale. Pe el „cariera" l'a ridicat după cum el a ridicat-o la înălţimea sufletului şi inteligenţa sale: unind eleganţa diplomatului de ieri cu cul­tura pe care ar trebui să o aibă di­plomatul de azi, el a reprezentat modelul cel mai perfect al omului care, cu gravitate şi fără gălăgie, poate — îâ eonclavurile lumii — sâ discute soarta ţării sa le . . . .

Ceiace a fost puterea de totdeauna a acestui om, a fost sufletul şi a fost inima sa. După cum el înţelegea a vorbi cu fruntea sus, în Apus când apăra drepturile României, tot astfel, cu fruntea sus şi mai ales cu inima dreaptă şi curată a vorbit Regelui sân când soarta şi încrederea sal'au dus la treptele tronului.

Oameni ca el sunt cel mai puternic stâlp al unei metode constituţionale care, între Coroană şi factorii po­litici, pnne mintea sănătoasă a unui om superior şi sufletul cald şi gene­ros al nnui mare patriot...

De aceia, dnpăce o ţară întreagă s'a descoperit la mormântul lui Ni­colae Mişu, vin şi eu, care în luptă cu vrăjmăşia şi răutatea omenească, m'am bnrurat de sfătui său înţelept şi de toată prietenia sa, să zic, ală­turi de toţi oamenii de bine : Româ­nia a perdut nn om!

General PETALA

Decedatul Nicolae Mişu, fost ministru, şi-a început cariera diplomatică la Sofia în împrejurările cele mai grele în rela-ţiunile cu Bulgaria, apoi mai târziu la Constantinopol, şi Viena. In timpul răz­boiului la Londra, a adus ţării servicii eminente, iar după război ca delegat la conferinţa păcii, în calitate de ministru de externe. Moartea l'a ripit în cea mai înaltă demnitate, cel dintâi şi cel din urmă ministru al Palatuhv. ....N. R, jligă

. 8 A H B A T O B I L E N O A S T R E Acest titlu a frământat mult min­

ţile oamenilor chemuţi şi aleşi ai bisericei noastre şi cu toată munca, de a le arăta adevăratele noastre sărbători, românii noştri tot con­tinuă a sfiinţi cât pot mai bine, sărbătorile lor.

Avem sărbătorile creştinaşti, acele recunoscute şi fixate de biserică, sărbătorile adevărate, când fiece

: creştin, dator e, ca s'o sfinţească şi această sfinţire n'o poate face decât îndeplmind legile bisericii, cari sunt uşoare şi plăcute, pentru

; oamenii cei întregi şi adevăraţi. Legea creştină cere credinciosu-

, lui, ca în ziua hărăzită Domnului ; să se odihnească mergând la bi-; serică, unde în lata altarului sfânt, i fiece suflet, cât de sbuciumat, îşi

găseşte liniştea şi hrana binefăcă-j. toare de care are nevoe, îşi găseşte I doctoria — dacă vrei — doctoria \ sfântă care spală, închide şi vin-1 decă rănile făcute de sbuciumul în ţ vâltoarea vieţei. Şi dacă este multă

nemulţumire în viaţa omului şi dacă fruntea-i stă mereu încreţită sub nourii grijii, dacă suferinţa îi brăzdează adânc sufletul, este din pricina eă, în el pornirile după o linişte şi o alinare, au fost părăsite ou timpul şi grijile vieţii şi ale trupului nu-i mai dau imboldul de trezire din toropeala îu care a căzut.

Se, simte foarte bine Duminecă dimineaţa, când în pat, sătul de somn continuă a rămânea şi ca să-şi mai amorţească „ciolanele", trimite un copil cu sticla acoperită după rachiu şi dacă a fost bun şi a băut împreună cu copiii şi vecinii, alte sticle continuă. De se află vreo ceartă veche sau vreo neînţelegere, acum şi-au găsit timpul de cerut socoteală.

Aceştia cea mai mare parte la ţară. Restul se duc la târg, alţii la camp de-şi măsoară averea, de şi fixează hotarele şi dacă s 'au neme-nt doi cari nu's mulţumiţi cu sem­nele hotarelor, se ceartă până-şi j»e alte semne, care-i duc imediat la spital, sau chiar mai departe.

Fapt cert este, că cele câteva biserici mici, înăbuşite de ifosul Clădirilor semeţe, tot felul de loca­luri de diferite petreceri, ele — bi­sericile — sunt goale, glasul preotu-

U l răsună în pustiu, după cum Pusta de cele sfiote sunt sufletele Multor orăşeni.

Sărbătoarea este aşteptată ca zi petrecere, de chef, pe care-1

«içepe de Sâmbătă seara, pentru »-l isprăvi Luni dimineaţa. Dar aşa

nrea mai întâi, ş'apoi creşterea j i u l u i . Cum poate el să treacă pe "jnga localuri cu sute de mese ™De, î n fund cu rafturi pline ce-ţi « c cu ochiul, local ce-i dă prilejul "•-si ude puţin gâtul, să-i aducă "mul ţumire , pe când la biserică,

audă, ce sâ vadă? Să stea

în picioare privind nişte figuri vechi, ce reprezintă nişte finţe slabe, să audă preotul cum îi vorbeşte de cele sfinte, parcă el nu le ştie ? Nu ştie el că lisus Hristos e fiul lui Dumnezeu şi a fost răstignit? Şi nu mai ştie şi multe alte, dar la ce-i foloseşte ? Şi nu se duce, căci biserica nu i procură nici o mul ţumire — asta şi la ţară — şi fiindcă este legea repausului dumi­nical fixată de stat în urma pre­siune bisericei, de ce n'ar fi închisă şi biserica, în timp ce prin satele şi oraşele noastre de prin biata Moldovă,unde — mai ales la oraşe — negostorii şi industriaşii sunt străini, ţin magazinile, cârciumile şi tot felul de localuri de consum deschise.

Sunt sărbătorile creştine, respec­tate de credincioşi şi sunt legile statului respectate de cetăţenii lui 1 Şi cu toate astea dar cu multă du­rere, aşa stau lucrurile.

Nu plouă şi avem mereu secetă din pricină că nu vor legile naturii să o sloboadă, dar cu toată puterea cred — dacă există un Dumnezeu — tată al tuturor legilor bune, nu poate să trimită ploae şi căldură peste bieţii nenorociţi de muncitori, ce Duminică dimineaţa, înşiraţi cu zecile, dau iarba jos, prăşesc, lu­crează în gări, In scheli, mine şi în fabrici, mulţi de voe, mulţi de nevoe ? Sunt lucruri văzute, în faţa căror nu poţi tăcea. In schimb la ţară cele 12 Vineri, 12 Joi apoi Ilie Palie, Trifu cel Nebun, Foca, Dragaica şi mai ştiu câte, când creştinul, dar mai ales creştinele, sub nici un motiv nu pune mâna pe lucru, îl trăsneşti sfântul, ş'apoi aşa a apucat şi românul nostru ţine straşnic la datin ele strămoşeşti (la cele bune nu prea). Că avem o credinţă greşită şi năravuri rele, se vede din aceste câteva rânduri şi vina nu o putem arunca nimănui în parte, decât asupra noastră, a tuturora.

Şi la noi lucrurile bune sunt dis­cutate şi chiar începute, dar cele mai multe uitate, nu mai sunt con­tinuate. S'ar putea face şi termina ceeacj de multe ori s'a vorbit, adică :

1. Toţi factorii culturali, în frunte cu preotul, să convingă pe fiecare credincios, care e rolul lui şi cre­dinţa lui, biserica să fie cea dintâi şi

2. Statul prin puterea şi mijloacele lui s'o ajute, căci în mod indirect, pe el se ajută. Régule avem, dar nu le urmăm;

3. îndrumarea generaţiei tinere pe căi mai bune, crescută ceva mai creştineşte, măcar cei de mâine, să fie mai buni ca n o i ;

4. Toate acestea se rezumă în a avea pe lisus mai aproape de noi, a-i asculta glasul blând şi a urma numai pe cămările arăta 'e de El, altfel înzadar toate. M. PUŞCALAU

Vremea lui Antichrist Cumplite vremuri am ajuns. Când

stau şi număr câte aud, câte văd, câte citesc, mi-se înfiorează sufle­tul. Putem afirma cu toată sigu­ranţa fără a putea fi desminţiţi, că răsboiul trecut n 'a distrus aşa de tare omenirea, cum o distruge astăzi epoca de după răsboi. Situ­aţia de astăzi stă scrisă exact. în foile de aur ale evangheliei ; „Sâ ştiţi că în zilele de pe urmă, vor veni vremuri grele. Căci oamenii vor deveni iubitori de sine, iubitori de bani, lăpdăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţă-mitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, vrăjmaşi ai oamenilor de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, vor iubi mai mult plăcerile de cât pe Dumnezeu vor părea evlavioşi, dar vor tăgă­dui puterea evlaviei. Depărtează-te de oamenii aceştia. Sunt printre ei unii cari se vâră prin case şi mo­mesc pe femeiuştele îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, care Învaţă totdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cu­noştinţă a adevărului" (2 Tim. 3,1- 9.

Citească oricine rândurile acestea sfinte, luate din Sf. Scriptură, o-prească-se la fiecare caracterizare şi să spue cinstit la urmă, daca nu trăeşte astăzi omenirea cea mai decăzută epocă. Cu miile se duc pe drumul prăpădului şi îi numeri pe degete pe cei ce vin la biserică sau la vre-o conferinţă ţinută în orice sală vreţi. De multeori mulţi se entusiasmează când văd în anu­mite ocazii bisericile pline sau să­lile de conferinţe prea pline. Să nu creadă cineva că auditorii vre­murilor de astăzi sunt şi practi­canţi a celor auzite. Unii vin că n'au ce tace, alţii că e mult de când n'au mai vizitat biserica, sau n'au mai ascultat vre-o conferinţă, alţii ca să se delecteze de dulceaţa corurilor sau să examineze 'gestu­rile, ori să critice predica sau con­ferinţa Cu un suflet putred vin, cu el aşa stau şi aşa pleacă. Vai 1 atâta e de 'mare răul şi atâta de puţini se luptă contra lui ! Se zi­desc şcoli mici şi mari, unele des­tul de măreţe, se cheltueso milioane şi totuşi rezultatul luminei care se dă prin şcoli, e zdrobitor. De pe

.băncile şcoalei au ieşit şi iasă ta­lente care-şi pun condeiul în sluj­ba otrăvirei de suflete. Filme de cinematografe, poezii obscene, tea­tru murdar, operete pline de sen­zaţii bestiale, reviste triviale se scriu de o bucată de vreme, de o tagmă de scriitori fără suflet. Unde e poezia, proza cea curată de acum 4—5 ani, unde s scriitorii cei plini de evlavie, de idealism? Unde-s acei apostoli ai condeiului sfânt ? Ol astăzi cerneala e otrăvită, pe­niţa e limbă de viperă, hârtia e altarul conrupţiei, căci sufletul ce­lui ce scrie s'a materializat com­plect. Vai I şi cum aleargă lumea pe calea cea largă, care duce sigur la pierzarel

Antichrist, înseamnă tot ce luptă contra lui Hristos, contra legei Lui (1 loan 4 :3 ) . Antichriştii rânjesc de bucuria mare, că vremea lor a ajuns să fie stăpâna lumii.

Eşiţi la răspântiile drumurilor, pe uliţile satelor şi-a oraşelor, voi predicatorilor ai cuvântului sfânt, sau ai ordinei, şi îmulţiţivă, să ne salvăm biserica şi neamul din mâna ereticilor, a proorocilor mincinoşi a tâlharilor, a desfrânaţilor şi a tuturor ticăloşilor cari au uitat şi de Dumnezeu şi de înălţarea sufle­tului omenesc.

PREOT P. CHIRICA Misionarul Eparhiei Moldovei

lasi

D I \ T R E C U T U L N O S T R U

DIN ÎNSEMNĂRILE MELE P r o b l e m a d e s p ă g u b i r i l o r d e r ă z b o i a

In protestul României, pe lângă conferinţa dela Londra, se arată cu cifre exacte, pagubele suferite de România de pe urma războiu­lui, cari se ridică la 1,250.000.000 lire sterline (32 miliarde lei aur).

Câteva cifre : 20 milioane lire sterline (reduse apoi la 10 milioane de către experţii anglo-francezi), son­dele de petrol distruse ; 40 milioane lire st. tezaurul dela Moscva; 80 milioane lire st. biletele de bancă puse în circulaţia de către germani sub ocupaţie ; 120 milioane lire st. vaioarea proprietăţilor ce au apar­ţinut Austro-Ungariei ; 10 milioane lire st. datoria deliberare ; 20 mi­lioane lire st. partea repartizată Ro­mâniei din datoriile publice ale Austro-Ungariei : 78 milioane lire st. datorite aliaţilor din timpul iaz boiului, (cifre luate din „Financial Times").

In total, datorăm şi am pierdut 360 milioane lire st. (9 miliarde lei aur) şi socotind şi celelalte perderi, a j u D g e m la 1 miliard 250 milioane lire st. (32 miliarde lei aur).

In schimb acordul dela Spaa, ne dă 10% din despăgubiri (13 miliarde lei).

Şi să nu luptăm pentru „drep­turile noastre ? Atunci, când ne mai refacem ? Niool

R e f o r m a C a l e n d a r u l u i

C E R M A U Ţ I f D E A L T A » A T A

EFTINIREA TRAIULUI PRIN COOPERAŢIE Nu este zi şi aproape nu este

oră, ca să nu se audă vaete şi tân-gueli de scumpirea continuă a vieţii.

Ce ne vom face zic unii ? Vom muri de frig, de foame, de boale, răspund alţii. La ce capăt va eşi această scumpete ? Toţi sé întreabă.

Unii aduc vină guvernului, alţii aduc vină stiăinilor cari ne fură fără milă şi ne despoaie ; alţii aduc vină războiului, timpurilor, şi câte şi câte...

Uşor de a arunca vina pe unii, ba pe alţii, uşor este de a sta cu mâinele cruce la piept şi de a ne plânge că trăim greu şi că traiul este scump ; dar oare nu ni-ar veni mai uşor să lucrăm fiecare pentru eftinirea lui? Dacă trai ol s'a scum­pit enorm astăzi, nu s'a scumpit decât din cauza noastră. Noi suntem vinovaţi.

Se ştie bine că până în anul 1916, greutăţile vieţii nu se .prea simţeau aşa de tare ; iar începutul scumpirei traiului îşi găseşte ju­stificarea în pierderile materiale enorme din timpul i?azboiuIui.

La 15 August 1916 s'a început războiul pentru înfăptuirea idealului naţional ; război ce a: realizat visul de veacuri al românilor.

Ei biae, pentru întreţinerea ace stui război, na tu ra l ' că pe- lângă jertfele de sânge date, trebuia să se dea jertfele materiale. S'au pier­dut multe vieţi, mulţi ostaşi, mi' ; dar şi din bogăţiile ţării s'au perdut milioane. Milioane trebuiau pentru întreţinerea alimentară a armatelor; milioane pentru materiale de răz­boi ; milioane pentru îmbrăcăminte, ş. a. Milioane şi iar milioane. Dar de unde ? Ţara noastră avea atâtea milioane? Nu. Şi atunci trebuia să ne lăsăm de războ! ? Nu puteam... Ce trebuia de făcut? Trebuia să cerem ajutor dela alte ţări străine. S'a luat cu împrumut bani în aur sau materiale de care am avut nevoe şi s'a dus la sfârşit războiul. Am eşit victorioşi, şi ne mângâie acest fapt, mai mult, încă suntem fericiţi că ne vedem toţi românii, strânşi între aceleaşi hotare.

Dar asta nu ne scuteşte de a nu ne mai plăti datoriile. Dar ce s'a întâmplat. Toate datoriile făcute în ţări străine, ca orice datorie în fine, trebuiau garantate cu o avere; cu o bogăţie. Apoi pentru toate mi­lioanele dacă nu miliardele cu cari noi suntem datori în alte ţări, care ne este averea? Care ne sunt bo­găţiile ?

S'a găsi poate mulţi să răspundă că avem: aur mult sau puţin cât este ; apoi avem bogăţii sub pământ ca : sare, gez, fier ş. a., bogăţii de pe faţa pământului ca păduri, vite, peşte, cereale, pentrucă să ştie toţi, eă România este un grâ­nar al Europei. Toţi chiar am putea spune că ne ajnnge câte bogăţii avem în ţară ca să plătim datoriile şi eă fim şi noi bogaţi. Zic toţi am pu­tea spune, dar de ce nu spunem ? Pentru că dacă am spune, spus-ar rămânea şi nimic n 'am putea în­făptui. Ni-e ruşine să spunem, ni-e frică şi ştim de cine. De străini.

Bogăţiile ţării demult sunt în mâinile străinilor. Străini vor pă­trunde şi în cuiburile noastre şi ne voromori deci nu vom deschide ochii.

Cerealele eari formează o bogă­ţie a ţări da primul rang, la cari s'ar cuveni să ne fie nădejdea mai mare, nici nu apucă bine să fie scuturate din spice şi singuri noi mânaţi şi din nevoie dar mai mult din îndărătnicia nostră, îndreptăm carul scârţiind de greutatea hranei de tote zilele, spre hambarul străi­nilor cari ne fură şi ne înşală şi ne pradă ţara ducând bogăţiile de­parte de hotarele ei. Curge hrana, curge aurul printre degetele munci­torului român, curge în râuri şi crează milionari străini. Toamna nu apucă să se sfârşească bine şi în hambarele noastre bate vântul. Ni­mic n'a mai rămas cum n'a fost nici odată. Iarna, primăvara, vara aproape şi toamna, colţii ne voi ei sunt adânc înfipţi în spatele noas­tre. Ce să mai vorbim. Suntem vi­novaţi noi şi nimeni alţii. Ne lă­săm, jupuiţi, prădaţi, desbrăcaţi şi flămânzi de străini cari vor să ne omoare.

Străiaii din afară, în mâna că­rora suntem cu datoriile ne mic­şorează valoarea banilor, ne jumu­lesc cum vor ş i cum le place ; iar cei din ţară no ia ş i lingura de la gură. Suntem români, suntem viteji şi când duşmanii au vrut să ne ră­pească ţara, am ştiut s'o apărăm cu preţul vieţii ; iar acum când ne pradă ziua în amiaza mare fără ar­me nu ne putem apăra, ba ceva mai mult că ne ducem singuri în ghiara lor răpitoare.

Murim de foame şi sărăcie într'o ţară lăsată şi binecuvântată de Dum­n e z e u , bogată şi pliuă de hrană ş i nudin e«uzA nimănui decât din cauza noastre.

Specula ne distruge. Degeaba aş­teptăm să ni se dea. Degeaba aş­teptăm să ni se facă dreptate,degeaba ue învinovăţim u u i i pe alţii căci suntem îndărătnici. Nimeni, nimic nu ne poate da până nu ne vom face noi. Zadarnic se cere de func­ţionar mărirea salarului, căci tot greu va trăi. Zadarnic va ciuta ţăranul să cumpere eftin, căci nu va găsi. Zadarnic muncitorul din fabrici şi atelier va cere îmbunătă­ţirea vieţii că nu găseşte scăpare decât tot la ei înşişi. Specula ne omoară. Noi suntem оашзиі, dar omeneşte nu putem trăi.

Este o singură cale, dar numai una care poate izbăvi omenirea ş i de rău ş i de nevoi. Ea se nu­meşte „Calea unirii ş i a solidarităţii sau aceea ce se numeşte „Coope­raţie."

In loc ca în ţara românească să fie o puzderie de partide politice şi mii de partizani; ar fi mult mai bine să fie o armată de cooperatori, luptători ai cauzei ieftinirii traiului prin îndreptarea speculanţilor ş i in­termediarilor. Nu trebue să perdem vreme cu părdalnica asta de poli­tică care nu aduce nici un folos. Nu trebue să fim îndărătnici ş i să nu ne putem înţelege ş i unii în­tr'un glas când vedem pericolul.

Cu toţii trebue- să ne înfrăţim prin cooperaţie ş i să ducem lupta ş i contra speculei, care este tot un duşman de moarte. Cooperativa înseamnă: Unirea,munca cinstită, solidaritate ş i înfrăţirea socială. Deviza ei este; Prin noi înşine.

Prin cooperaţie se poate reduce datoriile statului în ţară, fapt care ar contribui la ridicare valorii leu­lui-nostru.

Prin cooperaţie se poate înde­părta străinii de produsele ţării ş i se poate astfel aduce bogăţiile în ţară.

Pria cooperaţie s'a scăpat odi­nioară de camătă în care s'a creiat mii de bănci populare.

Pr in cooperaţie s'a luat de ţărani pământurile la împroprietărire în care scop s'a constituit mii de Ob­ştii săteşti.

Prin cooperaţie se poate eftini traiul în care scop trebuie să se constitue în toate satele ş i oraşele, Cooperative de aprovizionare ş i desfaceri în comun, de exploatarea pădurilor ş i bălţilor, de brutării, de industrie casnică, căci numai prin cooeperaţie vom mai putea trăi.

Prin cooperaţie funcţionarul îşfva găsi alinarea nevoilor.

Prin cooperaţie meseriaşul îşi va putea desface mărfurile cu preţ bun şi fără concurenţi.

Cooperaţia este o mişcare sfântă care trebuie să ne întreţinută din munca ş i dragostea tuturor, dela Vodă ş i până Ia cel din urmă târie opincă.

Prin cooperaţie se aduce feri­cirea şi viaţa mulţumită.

Căutând să coopereze fiecare om în parte, coopeteză şi toate clasele sociale şi astfel se formiază o coo­peraţie mare şi puternică salva­toare a greutăţilor de toate zilele.

Atâta timp cât nu se va căuta să coopereze de la cel dintâiu in­telectual ş i până la cel din urmă muncitor, pentru eftinirea traiului, vom fi vinovaţi de tot ce ni se întâmplă ş i chiar condamnaţi de a trăi în nevoi ş i sărăcie ş i ia urma urmei robi sau vânduţi morţii. 6E0R6E E. FILIPESCU

Teouoi

Se apropie 14 Octombrie 1924, când în toate locurile ziua va avea aceeaşi dată, fie In viaţa civilă, fie In viaţa bisericească. Era necesară această reformă, mai ales că noi am rămas mai în urmă faţă de toate ţările culte în socotirea anului real nu cel de pe hârtie. Cerul nu prea ţine socoteală de consideraţiile noastre administra­tive bisericeşti, corpurile cereşti îşi urmează calea, nu ne cer să Ie cu­noaştem, nu ne cer să ne jertfim timpul şi liniştea pentru ele, nu sunt în funcţie, nu depind de noi.

Măsurarea timpului este una dintre cele mai frumoase şi grele probleme ale astronomiei. Socotelile se fac azi destul de uşor, dar este greu con­trolul socotelilor cu ajutorul aparatelor cari nu corespund preciziunii şi fineţii corespunzătoare socotelilor.

In biserica noastră s'a mai discu­tat problema calendarului încă înainte de războiu, dar înaltele autorităţi bi­sericeşti n'au aflat de bine să se schimbe ceva, doar canoanele aposto-leşti şi ale altor fiinţi dispun să nu schimbe nimic. Azi aceleaşi autorităţi găsesc motive politice, economice şi sociale, cari cer potrivirea calendarului vechi cu cel nou. Cei cari fac calen­darele se bucură de acest fapt că nu mai trebue să dateze aceleaşi zile cu date diferite, munca li-se uşu­rează întrucâtva, dâr nu de tot. Uni­ficarea, respective uniformizarea nu s'a făcut pe deplin şi de vină sunt Pastile. O dispoziţie a canoanelor apostoleşti pedepseşte cu afurisenie pe aceia cari vor serba Pastile deo­dată cu Pastile evreilor, ci totdeauna In urmă. Se ştie că anul iudaic este an lunar, nu ţine socoteală de miş­carea soarelui ci numai a lunei. Ca­lendar luat dela Egipteni. In momen­tul când luna este, în afară de lună nouă, este ziua întâi a lunei, iar peste 14 zile tste sigur lună plină. In ca­lendarele lor serbarea Paştilor, a mielului pascat în amintirea eliberării din robia altor neamuri, se pune pe 14 Nisan, care este în luna .Martie ori Aprilie, după cum luna plină este mai aproape ori mai departe de echi-nonţiul de primăvară (21 Martie). Sinodul ecumenic din Nicea dela anul 325 fixează data Pastelor pe dumi­neca primă ce vine după echinonţiul de primăvară, care coincide foarte mult cu Pastile Evreilor.

In calendarul nou, data se calcu­lează tot aşa, cu deosebirea că ziua când are loc luna plină o fixează momentul când luna plină trece peste meridianul cerului, închipuind că trece peste cupola bisericii Sf. Morrnâni.

La caz, că vor cădea cu Pastile Evreilor, se vor amâna pe dumineca următoare.

Biserica apuseană nu are restricţii în privinţa coincidentei Paştilor al 14 Nisan, şi la anul viitor, 1925, Pastile o vor serba deodată. Canoa­nele clasează admiterea coincidenţii ca şi unul din cele mai mari păcate, cari aproape nu se ierta.

In privinţa anilor bisecţi, calendarul cel nou oriental vrea sâ fie mai aproape de anul astronomic, intro­ducând o altă regulă. Pânăcând în calendarul apusean tot al patrulea an secular este comun, în calendarul oriental din 9 ani seculari 7 sunt comuni şi 2 sunt bisecţi. Cei bisecţi se socotesc aşa : Se iau sutele, se împarte cu 9, dacă i amâne rest 2 sau 6 anul este bisect, aîtcum comun. Astfel anul 2000 va fi bisect, pen­trucă 20 :9 = 2 şi rest 2, ceialalţt 2100, 2200, 2300, 2500, 2600, 2700, 2800 sunt comuni numai 2400 este bisect, deşi după calendarul apusean el ar fi comun. Calendarul oriental nu se va deosebi nimic în altceva decât cel oriental, lunile, zilele, evangheliile socotite dela Paşti vor fi aceleaşi.

Pentru anul viitor nu ştiu dacă s'a calculat de cătră astronomi data Paştilor. Nicidecum nu este necesar să meargă cineva la Ierusalim pen­tru aşa ceva, se poate face şi aici la noi, având la îndemână catalogul de stele al observatorului din Paris şi cunoscând precis locul unde este biserica din Ierusalim. Trecerea peste meridianul, direcţia la aruiaz din Ie­rusalim o putem socoti şi noi aici.

In fine s'a făcut ceva, dar tot nu este de ajuns. Se mai cere o modifi­care radicală In privinţa duratei luni­lor, a săptămânii, a numelor lunilor şi zilelor săptămânii, căci este ciudat să zici Septembrie la luna a IX şi Decembrie la luna XII. Numirile pă-gâneşti ale zilelor şi împărţirea săptă-mânei In .7 zile deasemenea se va schimba făcând o împărţire mai inte­ligentă a timpului punând totodată şi sărbătorile mai mici pentru zilele de odihnă, de sărbătoare.

Calendarul oriental este tot ce! a-pusean, întregit după cerinţele ştiinţei cerului.

întrucât privesc sfinţii cari sunt e-liminaţi pentru 1—14 Octombrie anul acesta, nu li se face nedreptate, după dispoziţia Sf. Sinod, ci se vor serba în zilele următoare a lunei Octombrie. Dispoziţie pentru mănăstiri unde se face în fiecare zi serviciu liturgic.

AT. POPA

M O T D E A B T Á Câteva rânduri, care slujeau drept

introducere la o cronică artistică, — din câte-am putut afla întâmplă­tor, — au fost primite cu entu­ziasm de unii, respinse cu indig­nare ori cu nedumerire, de alţii. Fiindcă schiţarea aceia introductivă, constituia de fapt o adevărată pro­fesie de credinţă, revenim ceva mai pe larg acum, ca să punem, o ia tă pentru totdeauna, lucrurile la punct. Socotim că după război ar fi trebuit să ne găsim într'o perioadă de continuă şi dârză ofen­sivă, culturală, mai exact, ofensivă de cultură naţională, dar că deşi au trecut şase ani la mijloc, nu avem încă semnele, care să arate o astfel de cruciadă culturală.

in planul de organizare a acestei ofensive, loc de frunte se cuvenea scriitorilor. Cum războiul a adus în multe direcţii, o şi mai accen­tuată deplasare a realelor valori sociale, scriitorii, ca să-şi fi putut desfăşura munca creatoare, şi va­lorifica în acelaş timp importanţa lor socială, aveau nevoe tocmai de această ofensivă, luminat organi­zată şi susţinută cu orice sacrificii. Fiindcă n'a avut şi nu are loc, şi fiindcă evoluţia societăţii româneşti, In ce priveşte direcţia culturală, se face sinuos şi anormal de încet, avem şi astăzi tot salahori ai scri­sului, cari ni dau de mântuială, atât cât poate da un trup istovit, şi o minte de timpuriu surmenată.

De haosul ce mai dăinueşte încă, de subita îmbogăţire a multora, de lipsa gustului estetic — a unui adevărat gust estetic — la marele public, precum şi de lipsa unei critice obiective şi competinte, au

T R E C U T U L N O S T R U : Pecetea lui Mihai Viteazn ca Voevod peste Valahia,

Moldova şi Ardeal, din anul 1600.

profitat şi profită, au abuzat şi a-buzează, materialmente mai ales, anumite categorii de artişti. Ano­malia aceasta revoltătoare, dăinu­eşte încă, ba se accentuiază din ce în ce, şi totuşi, din diverse motive continuăm a trece cu,ochii închişi pe lângă dânsa.

* * Socotim că efortul şi implicit în­

semnătatea produsului artistic, creş­te treptat treptat, în chipul urmă­tor : jos de tot, pictorul, apoi sculp­torul, artistul dramatic, compozi­torul, şi în sfâşît scriitorul proza­tor ori versificator. Credem că e deosebire, mare deosebire chiar, între efortul pe care-1 face scrii­torul, ca să urzească acţiunea din-tr 'o nuvelă, ori să şlefuiască vest­mântul unei poeme. (De cele mai multe ori, la artistul plastic, totul se reduce la o simplă dexteritate adică minimum de efort, şi funcţi­uni sufleteşti de a doua categorie) Fireşte că şi între dânşii, — între pictori de pildă — se poate stabili o adevărată ierarhie, şi e necesar chiar să stabilim a-ceastă diferenţiere, dacă vrem să păstrăm o perfectă obiectivitate.

X, prinde de noianul de impresii ce bat la poarta simţurilor, unele numai, deci o primă pecete a ade­văratei personalităţi. Grigorescu ne poate sluji drept exemplu în privinţa aceasta; adevăratul Gri­gorescu însă. Y, imprimă o anu­mită factură desenului său; oricât l-ai întoarce, oricât l-ai răsuci, pe­cetea individualităţii artistului, ră­sare întreagă. Desemnul lui Iser, rămâne oricând tot desemnul lui Iser. Z, are o maniera specială în turnarea culorilor, — Pătraşcu nu mai departe; şi aceasta constitue la urma urmei o nuanţă de origi­nalitate. Apoi între aceştia, şi cei robiţi o viaţă întreagă unei anu­mite şcoli artistice, ori cutărui ma­estru al penelului, nu e de făcut nici o deosebire? Dar între M, care zugrăveşte cu destulă înde­mânare o crisantemă, şi N, care a conceput într 'un anumit fel, şi a concretizat pe pânză, după ani şi ani de strădanie „Războiul" de pildă, nu e de făcut nici o deose­bire ? Compoziţia celui din uimă, care dovedeşte bogăţie sufletească, cugetare şi mai presus de toate cultură acumulată eu trudă, nu-i dă oare dreptul să lase turma în urmă ?

Nădăjduim că cititorul obiectiv, va sesiza anomalia semnalată în introducerea acestui articolaş.

10* DOrt&ORúZi

Pagina % CULTURA POPORULUI Numărul 78

Î N Ă L Ţ A R E A S F . CRIICI Sâmbătă in 14/27 Septembrie săr­

bătorim înălţarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci. Evanghelia acestei sfinte sărbători ne istoriseşte răstig­nirea pe cruce şi moartea Domnului nostru Iisus Hristos. Despre acestea am scris şi noi în numărul din săptă­mâna patimilor al gazetei noastre. Am arătat atunci, că, omorând pe Iisus, înverşunaţii lui duşmani n'au putut să omoare şi adevărul pe care El 1-a rostit în lume. lisus a înviat cu mă­rire şi s'a înălţat la cer, lăsând pe Apostoli să urmeze a vesti adevărul pentru care el a suferit chinuri, ocară şi moarte.

In drumul lor de vestire a împără­ţiei lui Dumnezeu au avut şi apostolii aceeaş soartă. Duşmanii adevărului i-au prigonit şi pe ei. Şi nu numai pe ei, ci şi pe aceia, cari au crezut cu­vântului lor. Vreme de aproape trei sute de ani creştinii au purtat pe umerii lor crucea grea şi amară a suferinţelor.

Lemnul Sfintei Cruci, pe care Fiul lui Dumnezeu şi-a întins manile şi picioarele, a fost îngropat în locul unde El a fost răstignit, pe vârful dealului Golgatha, împreună cu ale celor doi tâlhari cu el împreună ră­stigniţi. Aici au stat îngropate până pe ia anul 315 după Hristos, când împărăţia Romanilor a ajuns sub stă­pânirea marelui împărat Constantin. Mama acestui împărat, Elena, era creştină şi se silea să-şi crească fiul în frica lui Dumnezeu. La începutul împărăţiei Constantin a avut parte de multe şi grele iupte. Fratele său Ma-xentie s'a sculat cu armata împotriva lui, cu gândul să-i ia împărăţia. Constantin s'a rugat întâi idolilor pă­gâni, dar aceia nu i-au putut fi de ajutor. Atunci şi-a îndreptat gândul către Dumnezeul creştinilor, rugându-1 să-şi facă milă cu popoarele împără­ţiei sale şi s ă i ajute să biruiască în luptă. In vremea când se ruga a văzut dintr'odata un semn minunat pe cer. Acest semn era o cruce din stele, iar în jurul crucii scrisoare cu slove lati­neşti : In acest semn vei birui !

Văzând el această minunată arătare a dat poruncă să se pună semnul sfintei cruci pe toate steagurile împă­răţiei şi aşa a pornit la războiu. Intre soldaţii oştirei lui mulţi erau creştini, cari văzând semnul mântuirii au por­nit cu nespusă însufleţire la luptă. Armata lui Maxentie a fost biruită şi astfel semnul sfintei cruci a adus pa­cea în coprinsul împărăţiei romane.

Atunci împăratul a dat o lege, în care îngăduia cetăţenilor să mărturi­sească orice credinţă ar vrea ei şi oprea prigorirea creştinilor. A dat creştinilor şi dreptul pe care nu-1 aveau până atunci, de-a intra în sluj­bele statului. Creştinii au răsuflat uşu­raţi, şi-au clădit biserici şi numărul lor a început a se înmulţi, aşa încât în curând a întrecut pe cel al păgâ­nilor.

împăratul, împreună cu maică sa au plecat la Ierusalim, ca să vadă locul unde Fiul Iui Dumnezeu a păti­mit şi a murit pentru mântuirea nea­mului omenesc. Văzând muntele Gol-gotha, a pus să sape în vârful lui, în nădejdea că vor afla lemnul crucii Domnului. S'au făcut trei săpături şi s'au aflat trei cruci de lemn. Nu ştiau însă, care dintre ele este cea a Fiului lui Dumnezeu. De aceea au adus un om greu bolnav şi l'au atins pe rând de cele trei cruci. Când bolnavul s'a atins de crucea Domnului s'a vin­decat îndată şi atunci împăratul, luând crucea pe umări, însoţit de mulţime mare de popor a plecat către biserica sfântului mormânt, cântând cântece de laudă Dumnezeului celui prea înalt.

La biserică era deasemenea popor mult, care aştepta în genunchi sosirea lemnului vieţii. Intrând cu crucea în biserică, au aşezat-o în faţa sfântului altar, iar poporul întreg a cântat: Crucii tale ne închinăm Hristoase şi sfântă învierea ta o lăudăm şi o mărim.

împăratul a mulţămit cu prea fer-binţi rugăciuni lui Dumnezeu, că l'a învrednicit să poarte şi el pe umeri crucea, pe care şi Fiul lui Dumnezeu a purtat-o. Apoi nu peste multă vreme a primit botezul, spre marea bucurie a tuturor creştinilor drept-credincioşi.

In biserica din Ierusalim sfânta cruce a stat neturburată vreme de trei sute de ani. Creştinii din toată lumea alergau necontenit în sfânta cetate şi se închinau în faţa sfintei cruci celui ce cu trupul pe cruce păcatele noastre le-a pironit. După trei sute de ani împăratul păgân al Persiei cu numele Hrosse a pornit cu răsboi asupra îm­părăţiei romane. Biruind în luptă şi cuprinzând Ierusalimul a luat ca pradă de răsboi şi crucea Domnului, ducân-du-o în Persia. Atunci s'a făcut mare jelanie în toată lumea creştinească.

In Persia sfânta cruce a stat patru­sprezece ani. După patrusprezece ani împăratul Iraclie a cerut ajutorul lui Dumnezeu, ca să poată aduce sfânta cruce iarăşi în biserica cea mare din Ierusalim. A pornit cu răsboi împotriva lui Hrosoe şi biruind cu ajutorul Dum­nezeului celui preînalt a luat sfânta cruce şi împreună cu toată oastea a plecat către Ierusalim. Tot drumul din Persia până la Ierusalim împăratul l'a făcut pe jos, cu crucea pe umeri. Vestea biruinţei s'a lăţit ca fulgerul în toate părţile şi poporul a ieşit întru întimpinarea biruitorului împărat. Dar mai ales întru întâmpinarea cin­stitei şi de viaţă făcătoarei Cruci.

P E N T R U S A T E M 1

Când au ajuns la poarta Ierusali­mului, întru întâmpinarea împăratului a ieşit şi Zacharie, fericitul patriarch al sfintei cetăţi. Atunci dintr'odata crucea s'a îngreuiat pe umerii împă­ratului, încât nu putea să mai facă nici un pas.

Preafericitul Zacharia văzând acestea a grăit către împăratul:

O, împărate, tu vreai să porţi cru­cea Domnului îmbrăcat în haină de porfiră aurită şi cu coroană de aur pe cap ! Adu-ţi aminte, că atunci când Iisus a purtat crucea pe sfintele lui umere avea pe cap cunună de spini şi era îmbrăcat in haină mohorîtâl

Auzind acestea, împăratul s'a des-brăcat de hainele împărăteşti şi s'a îmbrăcat în haine mohorîte. Iar pe cap şi-a pus cunună de spini. Atunci dintr'odata crucea s'a uşurat şi împă­ratul, însoţit de patriarch şi de toţi episcopii şi preoţii cetăţii, între strigă­tele de bucurie ale poporului s'a dus spre biserică. Sfânta cruce au aşezat-o din nou la locul ei de cinste, pe care poporul văzândt^o a căzut cu faţa la pământ, închinându-se cu multă umi­linţă.

Acestea s'au întâmplat în ziua de 14 August şi de atunci această zi se prâsnuieşte în tot anul, în toate bise­ricile creştineşti. Ca şi creştinii acelor vremi, cădem şi uoi cu faţa la pă­mânt înaintea sfintei cruci şi apoi iar ne ridicăm, însemnând, că prin păcat omul a căzut, iar moartea pe cruce a Fiului lui Dumnezeu iarăşi l'a ridi­cat. Inchinându-ne sfintei cruci, nu ne închinăm lemnului sau metalului din care este făcută, ci celui ce pentru noi cu trupul moarte a gustat.

Tot în această zi ajunăm, pentrucă nu se cade să ne îmbuibăm în mân­cări şi băuturi atunci, când sărbătorim dumnezeieştile patimi. Dar numai când sărbătoarea cade în zilele de luni până vineri. Dacă sărbătoarea cade sâmbăta, cum s'a întâmplat în anul de faţă, atunci nu ajunăm, ci numai postim după vechile rânduieli ale sfinţilor părinţi. Şi rugăm pe bunul şi milostivul Dumnezeu să ne facă şi nouă parte de rodul patimilor unui născut Fiului său. SEPTiMiU POPA

D e l à Teatral Naţional din Craiova

Lucrul destul de vădit că teatrul nostru delà un timp merge spre o evoluţie vădită, care dă roade din cele mai frumoase. Faptul că el a început de doi ani încoace să meargă spre acest progres nu este decât venirea la conducerea lui a unui om capabil şi cu oarecare ap­titudini de organizarea teatrale.

Având de luptat eu două neajun­sur i : lipsa materială şi nepăsarea publicului, d-1. Drăgoescu, directo­rul Teatrului a reuşit să le învingă pe amândouă şi să ne dea teatrul aşa după cum îl doriana. Stagiunea trecută a făcută toate sforţările pentru a mulţumi publicul craiovean, care cerea numai premiere a căror montare costa mii de lei, şi care' totuşi le reprezenta în faţa unui public nu tocmai mulţumitor. Pentru ea reprezentarea acestor premiere să aibă o reuşită şi cât mai mul­ţumitoare s'au adus artişti din Bu­cureşti pentru ca să joace în seara premierei. Despre succesele avute cu un „Răzvan şi Vidra" „Nyu" „Păscuitorul de Umbre" „Contra Patriei*^ şi o mulţime de alte pre­miere, eri ti ca bucureşteană cât şi locală n 'a putut să vorbească decât cu cuvinte elogioase de modul cum a fost montarea făcută.

Munca şi priceperea d-lui Gr. Drăgoescu a dat roade şi noi cra-io venii ne putem mândri că s'a găsit şi la noi un om care să în­frunte orişice obstacole şi să ne dea un teatru cu adevărat occiden­tal. Unde a ajuns astăzi teatru sub conducerea d-lui Drăgoescu, s'au străduit mulţi să-1 aducă dar n'a reuşit.

Şi In stagiunea care va veni ca şi în cea trecută s'au luat măsuri destui de frumoase pentru a avea un teatru cu mult mai superior ca cel din stagiunea trecută.

Astfel s'a angajat ca director de scenă unul din cei mai talentaţi artişti ai scenei bucureştene în persoana d-lui Ion Manoleseu. Pe lângă d-sa s'a mai angajat şi d-na Vecera Manoleseu, d. M. Ţancovici-Cosmin, Antoniu delà Teatrul co­munal din Sibiu şi M. Gheorghiu.

Stagiunea care va Începe la 1 Octombrie a. e. se va deschide cu Cocoşul Negru, fantezie dramatică de Victor Eftimiu. In rolurile prin­cipale vor apare d. Ion Manoleseu în rolul Dracului, iar d. T. Călin în rolul lui Nenoroc. S'au mai pus în repetiţie „Clopoţelul de Alarmă" comedie în trei acte tradusă de d-na Stela Poenaru, artistă socie­tară la acest teatru. In rolurile prin­cipale vor apare d. Ion Manoleseu cu d-na Vecera. Clopotele din San Lucia, cu d. M. Ţancovici-Cosmin şi d-na Aura Fotino.

Succesiv se va mai pune în re­petiţie Scampolo, comedie în 3 acte de scriitorul italian Nicodemi.

Decorurile noi vor fi executate de pictorul Petrescu Muscă.

6H. I. CHIŢIBURA

R Ă V A Ş E D E L A S A T E Din Bogdăneşti (Oituz).

In ziua de 7 Septembrie s'a des­făşurat din partea cercului „Oneşti" o frumoasă activitate în mijlocul satului Bogdăneşti (Oituz) din jud. Bacău.

Disdedimineaţă a început sf. li­turghie săvârşită în sobor de către preoţii: Vasile Lupescu-Bogdăneşti, Sachelar Gh. Gheoldum-Răcăuţi, Gh. Surăianu-Oneşti, Gr. Constan-tine*cu-Căiuţi, Ghenadie Olteanu-Jevreni. Lume foarte multă. Ve­chea biserică zidită înainte de anul 1750 de către evlavioasa doamnă Safta Rosăteasa era plină. Cântă­reţii bisericeşti: Ion Oancea, Gh. Paşcanu şi Gh. Pâslaru au dove­dit deosebite însuşiri muzicale, bine cultivate şi bine glăsuite.

După sf. liturgie păr. Iconom Gh. Gheoldum, a explicat pericopa evanghelică despre tânărul bogat. S'au cercetat punct cu punct în­văţătura Dumnezeiască ce reiese din această parte a Sf. Evangelii, lămurind temeinice îndrumări pen­tru viaţa noastră creştină.

Şedinţa intima s'a ţinut In casa purohiala unde preoţii au discutat chestiunea restaurării bisericilor, care au nevoe de mare ajutor bănesc.

Deamiază pe la ceasul 3 în sala cea mare „de serbători" a primă­riei s'au rânduit mai mulţi vor­bitori, preoţi şi învăţători. Păr. Iconom Gh. Gheoldum-Râpile des­chide şedinţa îndemnând pe as­cultători la atenţie deosebită.

Păr. paroh Vasile Lupescu, un harnic şi înţelept apostol, vorbeşte despre Adventiem, punând în lu-minâtate toate rătăcirile şi igno­ranţa în materie religioasă ce se observă la adepţii acestei secte.

Păr. Ісопова Gh. Gheoldum dă lămuririle necesare asupra îndrep­tărilor ce s'au făcut calendarului Iulian, îndreptări cari se vor desă­vârşi pe ziua de 14 Octombrie 1924 stil nou, iar pe viitor calen­darul va rămânea neschimbat. Păr. N. Bălcanaş-Caşin arată că Ad­ventistául este o operă evreească, care tinde la distrugerea naţiona­lităţilor şi a statelor. Numai o re­gulată frecventare a Sf. Lăcaş ne poate feri de rătăcire.

Dl primar C. V. Vasiliu, care e şi învăţător, arată că astfel de ră­tăciri sunt streine sufletului nea­mului nostru. Ele nu pot prinde. Exemplul dat prin moartea cea cumplită suferită de Domnitorul Munteniei Constantin Brâncoveanu să ne fie veşnic în amintirea noa­stră, ca cel mai ilustru exemplu de păstrarea credinţii strămoşeşti. Dl Nicolae Matei fost deputat arată folosul cel mare ce reiesă din aceste conferinţe pastorale. Numai înlăturându-se cauzele, vor pieri şi relele urmări ce se observă în po­por. După care păr. Gh. Gheoldum încheie şedinţa, iar mulţimea în strigăte de ura salută pe preoţi la plecare. Printre cei de faţă se ob­servau şi învăţătorii: P . Dima, Puşoaşu fost revizor şcolar, Avăi-tăucii-Fiiipeşti şi d-nele Tudorache, Vasiliu, Matei, Dinca ş. a.

GH. ROBU.

Din Jevreni (jud. Bacău) Duminecă, 10 August, preoţii car'

formează cercul pastoral „Oneşti" şi-au dat întâlnire în satul Jevreni, sat aşe­zat pe o coastă de deal în stânga Trotuşului. In aceiaşi zi trebuia sâ se redeschidă şi biserica parohială „Sf. Împăraţi", care de mai multă vreme era închisă şi pentru restaurarea ei enoriaşii cu cea mai mare bunăvoinţă au dat tot ajutorul. La sf. Liturghie, care a fost săvârşită desdedimineaţă de către toţi membrii cercului, a luat parte şi P. S. Sa părintele protoiereu Teodor Zota delà Bacău. Prezenţa la sf. slujbă a diaconului Calistrat Berea, unul dintre cei mai de frunte diaconi ai bisericii noastre, ca şi răspunsurile la sf. liturghie date de cel mai iscu­sit cor parohial, corul bisericii din Grozeşti, condus de tinărul student medicinist Valerie Tudorache, au făcut ca atât biserica cât şi împrejurimea ei să fie tixitâ de lume venită de prin multe sate.

La sfârşitul sf. liturghii a vorbit atât de înălţător şi atât de călduros însuşi păr. protoiereu Teodor Zota, mulţumind pioşilor creştini cari au muncit şi au ajutat la repararea bi­sericii.

In casa energicului primar C. Udrea, un gospodar de frunte şi un om de­votat intereselor comunei ce conduce, preoţii au continuat în şedinţă intimă a se lămuri reciproc asupra unor chestiuni de seamă ale clerului no­stru cum ar fi: combaterea alcoolis­mului la sate, o mai vie manifestare religioasă şi morală în lumea de azi.

După cari, tot în curtea bisericii parohiale „Sf. împăraţi" s'a deschs o frumoasă şedinţă publică. Lume multă, setoasă de adevăruri creştine, dornică de o propăşire morală în calea vieţii au ascultat apoi în cea mai desăvârşită linişte punctele ară­tate de vorbitori. Corul Intonează : „Crucei Tale" şi „Imnul Naţional". Ce clipe scumpe de reculegere sufle­tească! Ce privelişte frumoasă să vezi mulţimea pregătită pe această cale, gata a primi toate învăţăturile bune 1

Păr. iconom Gh. Gheoldum-Râpile deschide şedinţa, cerând sătenilor bunăvoinţă şi dragoste fa{ă de celece se vor spune aci, desăvârşindu-le prin faptele zilnice.

Păr. protoiereu Teodor Zota lămu­

reşte însemnătatea momentului şi da­toria ce o au enoriaşii în lupta cea mare ce o aducem cu toţii pentru moralitatea poporului. Tînărul absol­vent al seminarului d-l Vasile Vlăgea, într'o amănunţită cuvântare şi bine alcătuită cu probe scripturistice arată că de multeori drepţii sufăr, dar acea­sta suferinţă este pregătitoare spre mântuirea sufletelor lor. Desvoltă în cel mai reuşit înţeles citatul din sf. Scriptură «Prin sufletul tău va trece sabie", adică cuvintele de proorocire ale dreptului Simeon.

Păr. I. C. Goagă-Bereşti-Tazlău, arată cât sunt de însemnate învăţă­turile Evangheliei pentru viaţa cre­ştină. Numai celce umblă în căile ei, poate spune că a biruit năcazul, rău­tatea ce sălăşlueşte în lume. Trebue să sădim în inima omului credinţă în Dumnezeu şi iubirea de fapte bune.

Tînărul medicinist Valerie Tudorache arată că toatevreIele de care suferim noi trupeşte, toate boalele ce ne ban­tué sunt o consecinţă a slăbirea mo­rale a sufletului nostru, a îndepărtării de Dumnezeu. Atâtea boli vin din neascultarea poruncilor Evangheliei. Oftica este fica beţiei. Şaptezeci Ia sută dintre beţivi sunt tuberculoşi. Şi doar mijloacele de îndreptare sunt la îndemâna oricui. Credinţa în Dum­nezeu, răbdarea, smerenia, cumpă­tarea.

Păr. econom Stavrofor Ioan Tudo­rache-Grozeşti deschide sf. scriptură şi explică Evanghelia de astăzi, mi­nunea săvârşita de Mântuitorul cu saturarea celor 5000 de bărbaţi (Ev. Matei 15. 36). Prin bogata argumen­tare teologică, prin amănunţita cerce­tare scripturistică şi prin cea mai clară înlănţuire a ideilor biblice, cu­vântarea păr. Tudorache devenea un curs de eecegesă biblică populară. Stăpân deplin pe sf. scriptură, un mânuitor de forţă al dovezilor evan­ghelice, Sf. Sa era stăpân pe sufietul ascultătorilor, pe cari i-a făcut să guste o clipă din pânea cea cerească cuvântul Domnului.

D-l C. Pâslaru dirigintele şcoalei primare din Jevreni şi adevăratul muncitor şi mânuitor al fondurilor de reparaţie a sf. lăcaş, arată greutăţile cu care a luptat pentru repararea bisericii „Sf. Împăraţi" aducând mul-ţămiri celorce au ajutat.

Printre cuvântări, corul bisericii din Grozeşti a fost la înălţime. Re­pertoriul muzical al acestui cor se îmbogăţeşte pe zi ce merge, atât prin hărnicia dirijorului care pu e altul decât tînărul student Valeriu Tudo­rache, cât şi piiti cultivarea elemen­telor componente. Vocea cântăreţului, devotat chemării sale, N. Puşcaşu ca şi contribuţia tînărului student teolog Dragomir, a dovedit şi acum, că prin unire se poate executa de acest cor cele mai grele partituri religioase şi cele mai gingaşe armonii.

Printre mulţime se observă o fru­moasă manifestare de mulţămire. S'au mai cântat: „Pre Tine Te lăudăm" de Gavril Muzicescu, „Răsunetul Ar­dealului" de Vidu, „Mântueşte Doamne Poporul Tău", „Răsunet din Cri-şana", ş. a. Gh.Robu

Din comuna Cojocna (Ardeal) Apa murdară care s'a strâns cu

ploia marelui război îu sufletele oamenilor nu e încă deplin curăţită. Trebuie multă muncă, multă lu­mină, multă căldură ca valurile răscolite de furtună să revie iarăş la alvia lor obişnuită. Noi preoţimea delà sate am văzut şi vedem cum în sufletul curat şi limpede al ţă­ranului s'a pus un fel de noroiu a gândurilor deşarte a lumei mate­rialiste de azi şi ne dăm toată os­teneala a desgropa talantul gându­rilor şi faptelor din lume. Preotul care a fost în toate vremurile — mân-guitorul turmei sale în timp de pace şi viteaz mânuitor de sabie în vreme de războiu — îşi face şi azi şi îşi va face şi mâne datorinţa nu cu alaiuri ci, muncind tăcut înfrun­tând toate curentele primejdioase bisericii şi ţării.

Bine îi cade acestui preot şi tu­turor intelectualilor delà sate când li vine ajutor în munca de propa­gandă culturală şi naţională. Ast­fel de ajutor preţios ne-a venit

nouă în comuna Cojocna, în 17 August, prin d-na Galia Tudor şi d-1 prof. Pop Slorentin. D-na Galia Tudor a vorbit aşa de frumos în biserică despre rolul preotului şi despre vrednicia acelora cari au ţinut eu tărie la legea străbună, în­cât a înduioşat pe cei de faţă. După amiază la şcoala ortodoxă în faţa unei mari mulţimi de bărbaţi şi femei şi a tinerimii, veniţi eu lăutari şi cântece delà horă, d-na Galia Tudor şi-a desvoltat într'un grai dulce şi curgător ca apa limpede, conferinţa despre rolul femeii — sufletul poporului acelaş în toate unghiurile ţării şi despre portul naţional. îmbrăcată într 'un frumos port naţional, vorbind -convingător şi însufleţit a stors admiraţia şi aplauzele sincere a ascultătorilor. Iar d. prof. Florentin prin perso­nalitatea sa, vorbind despre „orân-duiala în muncă" prin pilde potri­vite din viaţa practică a fâout cea mai bună impresie. Mulţumim şi pe aceasta cale acestor inimoşi slu­jitori ai culturii şi ideii naţionale.

GEORGE SUCIU, paroh ort rom.

Din Larga (jud. Iaşi) Duminică, 31 August a avut loc

o frumoasă serbare şcolară urmată de bal, organizată de d-1 D. Ionăşescu şi d-şoara Eleonóra Raţă, cu con­cursul mai multor învăţători şi frun­taşi ai satului, fiind sub patronajul d-lui C. Torna preşedintele comisiei interimare şi deputat de Iaşi. Această serbare s'a dat în folosul strângenii fondului trebuincios pentru repa­rarea şooalei. Programul serbării a fost bine executat sub conduce­rea harnicei noastre învăţătoare Eleonóra Raţă, ou d-şoarele şi d-nii Mărioara Raţă, Elena Maciade, J. Árust, I. Pantalori, Corduneanu şi alţii. încă de pe la amiază gru­puri de săteni din toate părţile, au început a se aduna umplând localul şooalei atât de încăpător. La masa comună a luat cuvântul d-1 Emil Diaconescu, care prin cuvinte bine simţite a mulţumit tuturor care au luat parte ţinând să în­curajeze această frumoasă serbare. A urmat apoi balul eât se poate de însufleţit. Dintre persoanele cari au luat parte la mărirea succesului material al acestei serbări, notăm pe d-nii : Emil Diaooneseu, profesor şi ajutor de primar de laşi. D-1 M. Mihailescu cu familia, D. Ionă­şescu, I. Raţă cu d-na, I. Voinescu cu d-na, d-nii N. Gjebovici, Matea Boj, Feteu Ţăran, R. Hulubei, N. Silioneseu, Maeriade cu familiile, d-şoarele: Eleonóra şi Mărioara Raţă, J. Arnat, Elena Maeriade, M. Nichituş, Z. Gavriluţă, E. Cu-coranu, Matcă Boj,Doroftei,Negoiţă, Vasilescu, Florescu, Aniţorei, Vrân-ceanu, Comarineauu, Moldoveanu, Manoliu şi altele. D-nii Iancu Pan­talon, Const. Corduneanu, George Dăscălescul Const. şi Ilie Râjă, Const. Maeriade, Theodor Nichituş, Mitică Platon, G. Gheum, I. Do-roşeanu, I. Handoca, M. Costă-chescu, Feteu, Bordeianu, Apreu-tesei, Dima, Barku, Apostol, Da-dirlat, Simionescu, Amariţei, But-naraşu şi alţii.

Serbarea s'a terminat dimineaţa în mijlocul mulţumirilor tuturor, căci a fost un prilej de întâlnire, de tot ce are mai bun împrejuri­mile şi o apropiere fireasca între săteni şi conducătorii lor. D. l.

Din Racoviţa (jud. Vâlcea) In comuna Racoviţa, satul Ma­

rita, din judeţul Vâlcea, s'a for­mat un comitet din dd. Gr. Bră-nescu preşedinte, I. Dumitrescu-Ridichie contabil, I. D. Pârvu ca­sier şi alţii, cu scopul de a se ri­dica o mânăstire şi un monument în onoarea iubiţilor noştri eroi.

In ziua de înălţarea Domnului şi pomenirea eroilor s'a oficiat un parastas de către preotul D. Ră­dulescu şi erarhul Gh. Popeseu, din com. Greci-Mateeşti, cu care prilej s'a strâns suma de 1360 de lei delà pioşii creştini şi văduvele de război.

După aceasta s'a fotografiat bi­serica, împreună ou cele două tur-

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

Nu aştepta pană când porcul sau Tita d-tale se va Îmbolnăvi!

FOLOSEŞTE regulat sarea antiseptică nutritoare de desinfeeţie şi- preparatele de apărare D E Ş O T F E C T O R ale prim-medicului veterinar Dr. DAVID E L E M É R concesionată prin lege. — Prin folosirea regulată a acestor prepurate n u m a i e x i s t ă b o a l ă la porci, la vitele cornute durere de gură, boale de ficat sau aprindere de splină. Fiecare gospodar cu aceasta îşi asigură o p r ă s i r e d e v i t e s ă n ă t o a s e ş i b i n e d e z v o l t a t e ş i p o r c i m a i i n t e î n g r ă ş a ţ i . Aceste preparate nutritoare şi de apărare se găsesc în fiecare comună, în prăvălii şi consum. Un pachet de У* kgr. cu instrueţiuuile de folosire costă 20 lei. — Comer­cianţilor un pachet de poştă de câte 20 cutii pe lângă trimiterea înainte a sumei de lei 300'— şi ramburs, eu lei 320"— li se trimite scutit de taxele postale. 97,1—x REPREZENTANTUL G E N E R A L P-TRU TOATĂ ROMÂNIA :

SOÓS & COMB, TÂRGU-MUBÂŞ, (TRANSILVANIA) STRADA PRINCIPESA MĂRIOARA 2. R u f ă i n c i t i tori i n o ş t r i c a 8* r e c o m a n d e comerc ianţ i lor sarea ant isept ica epre procurare , ca a s t f e l a c e ş t i a s'o rcTândâ gospodar i lor d in c o m u n ă .

nuri ce sunt aşezate pe cavouri la dreapta şi la stâ: ga bi sericii care încă nu este acoperită şi cosciugul eroului necunoscut, împreună cu micii orfani, văduvele de război, membrii comitetului, preoţii şi lu­mea oare a fost de faţă. După aceasta s'a dat o masă de către d. Grigore I. Brănesou, preşedinte, enoriaşi şi alţi membri fondatori. Lucru foarte lăudabil. Aşa dar co­mitetul aduce viile sale mulţumiri celor ce au avut buna voinţă a ajuta la act st sfânt locaş, şi în acelaş timp mai roagă pe toate per­soanele, părinţi, mame, fraţi, surori şi voi văduve de răbboi, să veniţi cu toţii şi să ne ajutaţi cari eu ce puteţi ca să construim o mă­năstire pentru pomenirea eroilor, de oarece fiind cheltueli prea mari avem nevoie de miei ajutoare de la pioşii noştri creştini.

Domnii primari, învăţători, no­tari, cinstiţi preoţi şi alte persoane cari au bunăvoinţa să ceară şi le vom trimite, contra preţ fotografia sfintei biserici. I. DUMITrtESfU, pugar

Din Copalnic-Mănăştur (jud. Solnoc-Dobâca)

La o depărtare de o poştă de Baia-Mare, în partea de răsărit, se află comuna Copalnic-Mănăştur. Şi cu ^ este încoujurată de o regiune ciestul de frumoasă, totuşi nu este vizitată de lume multă.

In ziua Adormirii Maicii Domnului, comitetul şcolar din localitate a aran­jat o petrecere urmată de teatru. S'au jucat piesele: „Nevasta mea, fie în­gerii cu ea" şi „Doi surzi" de către elevele Lucia Dragomir, Ana Tarta, Eleonóra Mhalea şi elevii Aurel Mi-clea, Alex. Miclea, Aug. Pop, I. Mi-halca, Gh. Marcu şi Şt. Nechita, sub conducerea harnicului învăţător Teo­dor Pasca.

Normalistu! Şt. Nechita, a declamat poezia „P*şa Hassan" de Gh. Coşbuc. Venitul acestei petreceri s'a dăruit şcoalei. Pe la noi asemenea petreceri s'au făcut multe cu concursul studen­ţilor universitari din localitate şi îm­prejurimi, cu concursul elevilor delà şcoaiele secundare, ţărani tineri şi mal cu seamă cu al elevilor delà şcoala primară.

La înaintarea aceasta culturală a şcoalei a contribuit învăţătorul Valeriu Bărbos, înaintat acum revizor peste plasele Copalnic-Mănăştur, Lăpuşul Unguresc şi o parte din Ileanda-Mare. Din îndemnul şi sprijinul acestui în­văţător am ajuns o mulţime de şco­lari azi pe la şcoaiele secundare.

Pe calea economică lucrează de vre-o 40 de ani banca „Riureana", care In trecut a zidit o şcoală pri­mară, a plătit învăţătorul, căci delà stat n'a primit şcoala nici un ajutor, iar azi susţine cooperativa „Mănă-ştiureanca".

Starea economică a comunei e slabă, deoarece pământ este puţin şi nu prea productiv, populaţia e deasă aşa că încă sunt locuitori cari n'au unde să-şi ridice casă. împroprietărirea nu se poate face aici pentrucă nu sunt proprietăţi mari şi nici domenii.

Starea culturală şi economică ar fi poate mult mai înaintată dacă am putea scoate industria şi negoţul din manile străinilor. tt. Nechita, noraalist

Din Doineşti (jud. Fălciu) Nu de mult s'a pescuit din Prut,

în dreptul Cernăuţilor, trupul re­gretatului nostru coleg şi prieten, Jenică Radu, absolvent al şcoalei normale din Zălau (Transilvania). In prezent se găsea în armată şi venind în concediu de vară acasă în sat, s'a dus la o soră a sa la Cernăuţi. Din nefericire, în ziua de 26 Iulie s'a dus cu câţiva colegi şi cu cumnatul său, să se scalde în Prut, unde şi-a găsit mormân­tul. Dumnezeu să-1 erte.

C. AHUŢIi

Din Valea Boereasca (jud. Muscel) In cătunul Ciocăneşti s'a sfinţit şi

deschis în ziua de 18 August, în pre­zenţa d-lui ministru Anghelescu, un nou local de şcoală primară ridicat din iniţiativa locuitorilor, şi a unui comitet alcătuit din sătenii şi fruntaşii satului: preotul Limberea, învăţătorul Velicescu şi proprietarul Florescu.

A fost o zi înălţătoare, căci acei cari au contribuit la înălţarea loca­lului de cultură sufletească, s'au adunat în mare număr în jurul d-lul ministru Anghelescu, îndemnătorul şi ocrotito­rul acelor hotărîţi să răspândească cât mai multă lumină la sate.

Să dea Dumnezeu, ca pretutinde-nea pilda mănunchiului de oameni din cătunul Ciocăneşti, Valea Boerea­sca, să găsească imitatori, căci cu cât vom avea şcoli mai multe şi cu cât băncile vor fi în întregime ocu­pate de ţinerile vlăstare, cu atât vom avea mai mulţi oameni luminaţi, spre folosul întregei naţiuni româneşti.

Traian Mihail

Din Mehadia (jud. Caraş-Severin) In această comună în ziua de

20 Iulie, a avut loc serbarea gra­dinei de copii. Micii copilaşi au spus poezii de-ţi era mai mare dragul să-i asculţi, cântau cântece frumoase şi jucau jocuri naţionale.

La urmă sf. sa preotul Iosif Co-riolan-Buraeu, a ţinut o cuvântare prin caro arată existenţa poporului român. Când sf. a rostit cuvintele: „România Mare" glasurile mulţimii ou lacrimi răsunau : „Trăească Ro­mânia 1" Pe urmă iarăş suntem mişcaţi de viile sentimente de fe­ricire produse de d. General Gă-vănescu. D-sa aduce mulţumiri

micilor copii, mulţimei de faţă, pre­otului luminător al comunei, direo-torului şcoalei primare şi conducă­toarei grădinii de copii. Fapta fru moaşă a inimosului bun român, povăţuitor şi îndrumător al culturii româneşti va rămânea neştears din inima mehadienilor.

IOSIF N. DUMITRESCU tflf.

Din Dobrovăţi (jud. Vaslui In ziua do 31 August, s'a ofi

ciat cununia D-şoarei N. Feldei ou d. I. Stegariu, în biserica st Pantelimon. Nuni au fost D-a* Elena Schreiner cu d. N. Ionescu, avocat din Iaşi. A fost o nunt foarte frumoasă. c. A.

Din Tencănău (jud. Dolj In ziua de 31 August a avut lot

în această comună întrunirea s&; tenilor pentru înfiinţarea cămin ub cultural „Principele Carol". D-lD-D. Boieoscu, luând această iniţia' tivă ou toţii s'au grăbit spre * veni la această întrunire. D-1 Tonea-Săleuţa în cuvinte vii arai lipsurile vremii şi îndeamnă pe toi a se strânge în jurul A. S. R Prin' cipelui Moştenitor Carol pentru în' dreptarea economică, culturală, po-litică, higienică şi religioasă a să' tenilor noştri. Serbarea luând sfâr şit sătenii se despart în urale dl „Trăiască Familia Regală şi Prin cipele Carol".

Preot Călăfătet*

iar

Sate pe Valea Mnreşu, lui superior

Trecând întâmplător, pe Valea Mureşului superior, într'o mieă câ. lătorie, am aflat în cale câtev4

sate cari au o deosebită însemna, täte din punctul de vedere istorie.

Deda este o comună situată pţ' malul drept al Bistrei. Locuitor ei ating eirca 2000 şi ceva. E цц sat românesc, ponte unul din ee e

mai frumoase sate româneşti de p e

acAstă vale. Nu e vorbă, sunt ţij câţiva străini, eă fără de aceştia românii noştri n'ar putea trăi.

Cum am zis comuna e aşezată pţ malul drept al Bistrei, pe un foarte frumos de-alungul apei. La dreapta satului se ridică dou şesuri frumoase. La margina şesu. lui din sus e cimitirul cel ѵесЬіц împrejmuit de jur împrejur de цц zid puternic de piatră rotundă сц grosimea cam de un metru înălţimea, după ruinare e de metru şi jumătate.

însemnat în acest sat este f parte frumoasă din vechiul атщ. roman ce se poate vedea bine la marginea din jos a satului. E цц drum bun. La partea de jos e for. mat din un strat de piatră mare, puşi unul lângă altul, frumos. Pe deasupra lor un alt strat de pietre mai mici puse una lângă alta şi pe deasupra lor, prund. Un drum ca acesta mai rar. S'au pus oa-menii po muncă să-1 strice dar în-zadar, că cere munca .prea mare.

In Deda, străzile sunt drepte, bine îngrijite şi curate. Cas/le aproape toate sunt nouă. D-1 Ioan Borşianu sub-revizor In Deda, care a binevoit a-mi da mai multe amănunte, îm spune ca In anul 1906, partea stângă, delà drumul principal, a satului a ars cu desăvârşire numa pământul a rămas

De-atunci s'au clădit alte case frumoase, în locul celor arse. Ca­sele simt făcute din bârne de brad, în cruce, şi sunt văruite. Grajdu­rile sunt tot aşa dar nevăruite. Inaintoa caselor, mai Ia fiecare gospodar, lângă drum, este câte-o verandă (cosliţă îi zic ei) pe la­viţa căreia stau bătrânii şi poves­tesc, iar babele torc la lână toată ziua.

In sat românii au o biserica mare, foarte frumoasă, cu două turnuri. Şcoală românească foarte încăpătoare pentru doi învăţători şi o grădină de copii. Este şi o far­macie, secretariat, medie. Evreii au sinagogă. Satul are târg mare de două ori pe an.

Bistra e o comună împrăştiată. Se începe din sus de Deda eu vreo 21 km. şi jumătate şi se în­tinde dealungul apei Bistra în sus vreo 10-15 km. pe la poalele mun­ţilor. Şoselele sunt neregulate, pe toate crescut iarbă. Casele şi mai vechi şi mai nouă. Se află biserică românească, şcoală, o fabrică de ferestrău: Foresta.

La o depărtare de vre 5 km. delà biserică şi fabrică, în susul apei, se află ruinele unei foarte vechi mănăstiri de a lui Ştefan cel Mare, lângă oare trăieşte şi as­tăzi un cireş sălbatic de grosimea cam de doi metri. S'a aflat aci, la mănăs­tirea asta un clopot de o mărime mijlocie, cu anul 1151 săpat în el, pe caro l-au dus la biserica din Deda unde se află şi astăzi. S'au mai găsit şi unele cărţi slavone şi româneşti do prin anii 1600, 1700, 1800, cari deasemenea sunt in bi­serica din Deda.

La stângă Bistrei, la o depăr­tare cam de un kilometru delà ru­inele mănăstirei sunt nişte stânei foarte înalte. Pe stânca cea mai mare şi largă deasupra, se poate vedea foarte bine craterul unui vulcan stins, care e de forma unei fântâni, cu adâncimea de vreo 6 metri. In sus se înalţă munţi înalţi eu păduri de arini. Privelişti mi' nunate.

SIMEON R I W

ABONAMENTUL: Pe un an 250 lei. Pentru săteni, învăţători, profesori, ţfreoţi, studenţi, funcţionari, mese­riaşi şi muncitori 200 lei pe un an. Abonamentul se plăteşte mainte; se face abonamente şi pe jumătate an Bültum Poporului

Abonamentul pentru instituţii finan­ciare, biblioteci, cluburi şi localuri publice £00 lei. Pentru sprijinitorii foaei minimum 500 lei. In America 3 dolari. In Jugoslavia 120 dinari pe an. In străinătate éőO lei pe an

„ C U L T U R A P O P O R U L U I " Cu începere delà 1 Octomvre „Cultura Popo­

rului" aduce noui îmbunătăţiri la ea. Va în­frunta criza tiparului, cu o singură ţintă: să dea cititorilor o hrană sufletească aşa după cum o cer vremurile de acum. Avem credinţa că vom fi sprijiniţi de toate clasele sociale, clase cari ne vor primi cu braţele deschise, văzând că în scri­sul nostru e numai sinceritate, iubire de oameni Şi îndreptarea tuturora înspre biserica strămo­şească. Fără tradiţii, fără datini, fără taina oare ne leagă de trecut ca să trăim în viitor, fără înţelegerea trudei rodnice de pe ogoare şi fără apropierea sufletească de viaţa închinată muncii ai acelora cari au ochii la Dumnezeu şi mângâerea în unealta meşteşugului, — nu vom Putea birui.

Să fim uniţi cu toţii sufleteşte ; să ne revăr-* « m însuşirile bune prin munca constructivă ta fericirea României, aceasta e calea dreaptă. Şi cine se îndepărtează delà ea, — păcătueşte.

In privinţa aceasta nu trebue să păcătuiască "mai cu seamă presa.

„Cultura toporului" conştientă de chemarea ce o are în rândurile scrisului românesc, păşeşte şi de data aceasta sănătos, la netezirea şi la îndru­marea către tot ce e mai frumos în viaţă, ce e fnai înălţător şi ce e mai aproape de Dumnezeu.

„CULTURA POPORULUI"

S I T U A Ţ I A P O L I T I C A partea unei judecătorii de pace-Acestei judecătorii să-i fie supuse toate ţările.

Lucrările viitoarei conferinţe a dezarmării le pregăteşte comisia de dezarmare, care şi acum lucrează la Geneva sub conducerea d-lui I. C. Duca.

Tot la acaastă conferinţă d 1 Ap ponyi, cunoscutul duşrran de pe vremuri al românilor din Ardeal, a rostit o cuvântare împotriva Ro­mâniei, Cehoslovaciei şi Jugosia-viei, spunând că ungurii din aceste ţării ar fi prigoniţi. I a ce priveşte România, lui Apponyi i-a dat ră spunsul cuvenit d-1 I. C. Duca, arătând, că starea ungurilor dm Ardeal e încă mai bună decât în vremea stăpânirii ungureşti. De-altcum nici guvernul unguresc din Budapesta nu e mulţumit cu Appo nyi, care prin vorbirea lui a stricat foarte mult Ungariei.

Ştiri din Grecia. Generalii Torulis şi Panaitopolos au fost are­staţi, dovedindu-se despre ei că urmăresc răsturnarea guvernului. Ofiţerii armatei greceşti au declarat, că armata nu a ascultat de sfatu­rile acestor generali şi că e hotă­râtă să nu se mai amestece în lup­tele politice.

Prretenii lui Venizelos, fostul prim-miaistru al Greciei, se silesc a-1 convinge ca să primească ale­gerea de preşedinte al republicei greceşti. D-1 Venizelos însă nu vrea să primească această cinste, spunând, că alegerea dânsului ar însemna noui tulburări în Grecia, iar Grecia acum are trebuinţă de linişte şi pace.

Omor politic în Italia. De­putatul Casalini din partidul guver­nului a fost ucis pe o stradă a Romei cu două focuri de revolver. Se crede, că uciderea lui a fost pusă la cale de partidele potrivnice guvernului. Musolini, prim-ministru Italiei, a luat toate măsurile pentru asigurarea şi păstrarea iiniştei.

Luptele din Maroc. In luptele ce se dau în Maroc între Spanioli şi Arabi, armatele spaniole au su­ferit mari înfrângeri. Garnizoana delà Tetuau a căzut în manile Ara­bilor. Guvernul spaniol a trimis în Maroc noui întăriri.

Mari răscoale în Rusia. O telegramă din Chişinău aduce ştirea, că ţăranii ruşi din jurul Odesei s'au răsculat împotriva stăpânirei bolşevice. La cea dintâi ciocnire între trupele bolşevice şi ţărani, soldaţii din armata bolşevică au trecut de partea ţăranilor.

Răscoala s'a întins asupra în­tregului ţinut al munţilor Caucaz. Răsculaţii au pus stăpânire asupra oraşelor Boran şi Tiflis, alegând un guvern din sînul lor. Se zvoneşte, că răscoala se întinde cu mare iuţeală către miază-noapte.

Revoluţie în China. O crân­cenă răscoală a isbucnit şi în ră­săritul depărtat, în China. O mare parte a armatei s'a răsculat îm­potriva stăpânirei. Intre trupele guvernului şi cele ale răsculaţilor au avut loc mari ciocniri. Răsculaţii au ajuns la 13 kilometri de oraşul Şanghai, ocuparea căruia ar însemna biruinţa lor desăvârşită.

Pentru apărarea Europenilor şi Americanilor aşezaţi în China gu­vernul Angliei şi al Statelor Unite din America a tr imiscâtevaicorăbii de războiu.

V A 1 E N I Ы ) E - I I II ЛІ T E

IN Ţ A R A Sfatul Miniştrilor. Săptămâna

trecută s'a ţinut la Bucureşti un gfat al miniştrilor sub conducerea d-lui prim-ministru 1.1. C. Brătianu. j j i acest sfat d-1 ministru Sàveanu 8 făcut o dare de seamă despre ßele ce a văzut în ţinuturile pustiite de revărsările de apă din Dobrogea. g'a hotărât să se mute comuna jiurfatlar pe un loc mai ridicat. Judeţul Constanţa va primi o sută de vagoane de bucate pentru în-săminţerile de toamnă, iar pluga­rilor li-se vor da ajutoare însem­nate, ca să-şi clădească noui lo­cuinţe.

Tot la acest sfat s'a hotărât să se grăbească lucrările împreunate eu clădirea Bisericii Neamului delà Mărăşeşti, pentru care s'a adunat până acum 5 milioane de lei delà oamenii darnici. Ceialalţi bani tre-buincioşi se vor acoperi din cassa Statului.

S'au mai sfătuit apoi asupra le­gilor, ce se vor vota la toamnă, eând se va deschide parlamentul, înainte de toate se va vota bud­getul, adică legea venitelor şi chel­tuielilor ţării în anul viitor, apoi legea administrativă, care va face o nouă împărţire a ţării pe judeţe, legea pentru dreptul de alegător, legea de unificarea judecătorească şi legea muncii.

O nouă încercare de unire între partide. Acum o săptămână d-1 C. Argetoianu, un fruntaş al partidului naţionalist al poporului, a avut o întâlnire cu d-1 Iuliu Maniu, preşedintele partidului naţional, la Sovata. La această întâlnire s'au eiătuit asupra felului, cum s'ar putea face unirea între cele două partide. Orice unire este spre binele ţării, de aceea ne-am bucura, dacă bunul gând al celor doi fruntaşi s'ar înfăptui.

Adunarea partidului ţără­nist. Dumineca trecută s'a ţinut în Bucureşti adunarea partidului ţără­nist, cu delegaţi din Muntenia, Dobrogea şi jud. Covurlui. La această adunare s'au dat lămuriri asupra pricinilor, cari au zădărnicit unirea între partidul ţărănist şi na­ţional şi s'a hotărât să se ţină adu­nări poporale în toate judeţele ţării.

D-l General Averescu în ju­deţul Gorj. Duminecă şi Luni, în 14 şi 15 Septembre, d-1 General Averescu, şeful partidului poporu­lui, a cercetat mai multe comune din judeţul Gorj. D-1 Averescu a fost însoţit de mai mulţi fruntaşi ai partidului. La adunările poporale ce s'au ţinut în comunele cercetate, d-1 general a dat lămuriri asupra gândurilor pentru viitor ale par­tidului.

O adunare a partidului maghiar. Astăzi 21 Septem­brie se va ţinea la Cluj o adunare a partidului maghiar cu delegaţi din toate judeţele Ardealului. La această adunare se va alege un nou preşedinte, în locul d-lui Ugron Gábor, care.şi-a înaintat demisia.

IN S T R E I N Ă T A T E Conferinţa delà Geneva. La

Geneva s'a ţinut săptămâna trecută adunarea Societăţii Naţiunilor, cu delegaţi din toate ţările Europei. La această adunare s'a făcut o mare cinste şi României, alegându-se d-1 I. C. Duca, ministrul nostru de externe, de vicepreşedinte al adu­nării şi preşedinte al comisiei de dezarmare. Dintre hotărârile aduse la Geneva în crestăm pe cea privi­toare la dezarmare. S'a hotărât să se ţină în curând o nouă conferinţă Ia care să iea parte toate ţirile şi oare să se sfătuiască asupra îm­puţinării armatelor. Având ţările mai puţină armată, în viitor să nu se mai facă războaie, ci neînţelege­rile dintre state să se judece din

In judeţul Prahova, mai sus de Ploieşti, stă fumos cuibărit la poalele munţilor orăşelul Văleni. Pe aici e larg deschisă valea râului Teleajen şi trece unul din drumurile mai um­blate dinspre Carpaţi spre Dunăre. Drum nu numai pentru turme, ci şi pentru îmbelşugate care de comerţ.

Odin'oară, pe când nu era tren, se desfăceau aici, în Văleni, mărfuri ve­nite din Ardeal şi negustorii răsări­tului le luau şi le răspândeau prin ţările noastre şi prin vecini. Satul Vălenilor, în mijlocul uiiei în­tinse livezi de pruni şi de tot soiul de pomi fructiferi, s'a tot mărit şi în­stărit. Largi case boiereşti, cu cer­dacul odihnitor in faţă şi cu beciul încăpător dedesupt, au fost durate cu trăinicie, de stau şi astăzi martore ale gospodăriilor noastie din trecut, îndestulate, cu pricepere şi cu gi st orâduite. Astăzi căile mari de negoţ trec pe aiurea. Vălenii au rămas în­tr'o patriarhală linişte, care i-a păs­trat in multe privinţi viaţa româ­nească de altădată. Trăeşti aici, în­tre multele biserici cuvioase şi între oameni de veche şi cinstită chiverni­seală, vremurile cuminţi de-acum câ­teva zeci, câteva sute de ani,

într'un asemenea potrivit cadru s'a aşezat marele cunoscător şi preţuitor al trecutului nostru, profesorul uni­versitar Nicolae Iorga. De aici începe faima culturală a Vălenilor de Munte, atât de modeşti până atunci. Ca o vie dovadă a adevărului, că omul sfinţeşte locul, orăşelul acesta devine dint'odată un focar de cultură româ­nească. Dl Iorga întemeiază o tipo­grafie, de unde ies şi se răspândesc

era român trecut pe acolo care să nu se întoarcă acasă cu minte şi cu ini­mă mai pregătite pentru marea luptă naţională ce erau să o poarte cu toţii. Dacă sfărimarea graniţelor s'a făcut

...Л .. lei. ...;.!:Â

NICOLAE IORGA

prin arme, unirea sufletească s'a fă­cut prin adâncirea şi răspândirea ace­leiaşi culturi româneşti, operă la care a contribuit mai mult decât orice Universitatea populară din Vălenii de Munte.

După uriaşul răsboiu, cursurile de vară au luat un nou avânt şi servesc de o nouă operă, cea mai însemnată

de asemenea conferinţe. E delà sine înţeles că toţi aceşti streini prieteni vor vorbi —• şi credem că nu de rău — la întoarcerea în patrie des­pre ţara noastră. Iată cum se fac rodnice legături pacinice, culturale cu streină ta tea.

Numărul cel mare al cursiştilor (în vara aceasta a trecut de 500) şi pu­ţinătatea mijloacelor lor băneşti au făcut necesară o organizare a vieţii oaspeţilor din Văleni. S'au constituit căminuri în şcolile primare din loca­litate şi o cantină in sălile tipogra­fiei. Pentru la anul s'a proectat clă­direa unui cămin propriu.

Notăm că Universitatea populară a fost trecută supt auspiciile Ligei pentru unitatea culturală a tuturor românilor, care s'a îngrijit, prin liste de subscripţie ca viaţa cursiştilor să fie, a celor mai mulţi, gratuită, iar a unora, cu preţuri foarte reduse. Organizarea n'a lipsit şi în alte di­recţii: cei cari au venit Ia Văleni s'au bucurat de o reducere de trei sferturi pe căile ferate; în fiecare Duminecă s'au făcut plăcute plim­bări prin împrejurimile Vălenilor, iar la sfârşiiul cursurilor a avut loc o instructivă excursiune mai mare pe la Braşov, Sibiu, Cozia şi Curtea-de Argeş. La toate a luat parte şi d-1 profesor Io rga, lămurind pretutindeni însemnătatea lucrurilor văzute. Ser­bările n'au lipsit nici ele, cu un bo­gat program de citire, recitări, mu­zică. Ba s'a înjghebat şi o trupă de diletanţi, cari au jucat o nouă piesă a d-lui Iorga. „îmbogăţiţii de războiu".

Vălenii de Munte iau din ce In ce o desvoltare culturală mai mare. In

l \ M I J L O C U L N O S T R U

UNIVERSITATEA POPULARA N. IORGA ŞCOALA DE MISIONARE „REGINA MARIA" DIN VALEN1I-DE-M L NTE

în toate colţurile locuite de români o sumă de cărţi literare ori ştiinţifice din cele mai potrivite pentru cultiva­rea şi înălţarea sufletului românesc.

Dar nu într'aceasta stă cel mai mare merit a operii ce se făureşte la Văleni. In vara anului 1908, se începe aici o serie de cursuri. Câţiva oameni de carte, îu frunte, fireşte, cu dl Iorga, din cea mai largă bunăvoie, fără gând de plată ori răsplată, ţin In fiecare vară, timp de o lună sau mai bine, lecţii în legătură cu tot ce interesează şi foloseşte cu adevărat marelui public românesc. Cei dintâi profesori cari au vorbit alături de conducătorul cursurilor, au fost dnii : G. M. Murgoci, N. Dobrescu, Ş t* " Bogdan, V. Bogrea şi Al. Lapedatu. Ultimii sunt doi iubiţi profesori ai universităţii din Cluj.

In afară de anii neliniştiţi ai războiului, Un.versitarea populară din Vălenii de Munte şi-a continuat neîntrerupt şi mereu sporindu-şi rodnica-i activitate. La 1 Iulie 1912, a fost inaugurată, în prezenţa A. S. Regale Principelui Ca­rol, o sală proprie de cur­suri, devenită azi neîncăpă­toare. La tribună s'au perin­dat unii din cei mai de seamă oameni de cultură ce avem. E destul se pomenim pe scriitorul Barbu Delavrancea, V. Pârvan, Dr. Canta-cuzino, A, D. Xenopol, G. Bogdan Duică.

Ascultătorii veniţi şi ei numai de dragul învăţăturii, sunt de diferite vârste şi diferite ocupaţii. Cei mai numeroşi sunt de sigur tinerii : stu­denţi şi învăţători. Insămnătatea na­ţională a cursurilor delà Văleni n'a constat numai în ridicarea culturală şi darea de sănătoase directive tine­retului nostru, ci şi — ori mai ales — în strângerea la olaltă şi înfrăţirea sufletelor românilor de pretutindeni. Intr'adevăr, nu se strângeau în jurul marelui dascăl numai cei din vechiul regat, ci veneau, trecând peste nedrep­tele graniţi din trecut şi înfruntând primejdii, fraţii din ţările odinioară sub­jugate. La Văleni se cunoşteau şi se învăţau a se preţui unii pe alţii, şi nu

pentru consolidarea României : unifica­rea sufletească' a tuturor cetăţenilor ei. Românii, acum liberi, vin din toate părţile.

Lor ii se adaugă, iarăşi de bună­voie minoritarii. Obiceiuri şi tradiţii deosebite, firi deoseb'te se apropie şi încearcă o colaborare cu ce are mai bun fiecare pentru întărirea şi pros­peritatea acestei ţări. Se ţin cursuri speciale pentru concetăţenii noştri de altă naţiune, ba chiar unii din repre­zentanţii culturii lor ne-o fac cunos­cută şi caută puncte de contact şi de sprijin cu a noastră. Aşa au făcut d-nii dri Bitai Arpad din partea un-

CASA N. IORGA

gurilor şi Roth, Müller şi Rosier din partea saşilor.

Anul acesta îndeosebi s'a făcut un preţios pas mai departe. Conferinţe au ţinut streinii şi în alţi ani, cum de pildă grupul de savanţi englezi care ne-au vizitat ţara dăunăzi împreună cu dr. Gaster. Dar acum lucrul a fost sistematizat. Ţările vecine prie­tene şi-au trimis distinşi reprezentanţi, cari au informat publicul nostru despre cultura şi stările delà dânşii. Am avut astfel pe d-nii Glixe'i din Polonia, Petrovici din Iugoslavia şi Kann din Cehoslovacia. Au fost chiar şi mai mulţi auditori din aceste ţări. Conferinţele lor s'au ţinut în limba franceză şi toţi streinii cari au luat parte la cursuri au căutat să se de­prindă cu limba noastră.

Din Apusul mai îndepărtat au sosit d nii profesori Courtois din Elveţia şi Enerit din Franţa, cari au ţinut

anul trecut, d-1 Iorga a înttmeiat într'o veche casă boierească o şcoală de misionare naţionale şi morale. Stau aci timp de un an 10-12 bur­siere, absolvente de liceu, îşi înzdră-venesc în aier bun şi linişte trupul slăbit de anii şcolii şi capătă o com­pletare de cunoştinţi şi o îndrumare care le fac elemente de sănătoasă şi înălţătoare viaţă în mijlocul familiei şi al societăţii.

Tot în Văleni se înfiinţează acum un gimnaziu, iar d-1 Iorga proec-tează şi un cămin de pictori.

După cum vedem, sântem în faţa unui caz fără exemplu de puternică

şi binefăcătoare iniţiativă par­ticulară. In ţara noastră, unde prea se lasă totul în grija statului, un om a izbutit cu mijloacele sale şi ale celor cari l-au înţeles şi urmat să îndeplinească o operă de cultură, de a cărei măreţie abia generaţiile viitoare îşi vor da pe deplin seama. Fa­milia Regală a noastră nu o dată a onorat cu prezenţa Sa instituţiile de la Văleni şi în­suşi M. S. Regele a fost de faţă şi a vorbit la des­chiderea cursurilor din vara aceasta. E cel m'ai de seamă îndemn de a urma şi spri­

jini cu toţii şcoala de la Vălenii de Munte, şcoală de înălţare şi împuter­nicire prin cultură a întregii noa­stre ţări. N. GE0R8E8CU-TISTU

GÂNDIRI In drumul vieţei sunt atâtea că­

rări 1 Fericit e acela care a trecut

prin cea mai spinoasă. Ochii mamei sunt, cartea în care

citeşte î îtâi copilul. Numai cine a putut să-şi lăp-

teze singără copilul a înţeles feri­cirea maternităţei:

Numai mama adevărată ştie ce-i vegherea, de la dânsa, copilul în­vaţă a fi santinelă.

O mamă nu trebue să uită nici odată că, copilul nu este al ei, ci al Patriei.

Ziua de 6 şi 7 Septembrie a a-cestui an a fost o sărbătoare sufle­tească pentru poporul din comuna Curtici, singura comună delà fron­tieră, însemnată pentru populaţia ei de peste 12 mii de suflete ro­mâneşti, cât şi pentruca leagă ră­săritul cu apusul. Curticiul leagă ţara noastră cu Viena, Berlinul şi Parisul. Bucuria noastră e cu atât mai mare cu cât aceasta fruntaşă comună curat ort. rom. e a ţării noastre, a Româniri Mari.

O bucurie neaşteptată ne-a adus coborârea alor 20 de generali, în frunte cu generalul inspector al trupelor române din Ardeal, d-1 N. Petala în mijlocul poporului nostru, găzduiţi în casele sătenilor noştri. Mulţi dintre românii noştri îngrijoraţi de cercetarea neobişnuită se simţeau din nou, ca în vremea de război, — socotind că iar are să fie ceva, căci ce alta ar însem­na atâţia generali la frontiera ro­mânească? Dar îndată s'au liniştit ţăranii, spunându-li-se că generalii cu întreaga lor suită, au venit să vadă pământul desrobit dimpreună cu fiii ei, cari o mie de ani au gemut sub jugul tiran.

A venit să se încredinţeze aicea ceice a luptat la Mărăşeşti, marele general-inspector de trupe din Ar­deal, pe unde a tra3 Dumnezeu cu plugul dreptăţii sale brazda vecinică între România şi Ungaria.

După îndeplinirea celor oficioase militare, a doua zi în 7 Septembrie mulţimea de generali cu suita lor a luat drumul în alte părţi.

Singurul general d. N. Petala însoţit de adjutantul său d. maior Şova, a rămas la noi. A rămas cu noi pentru ca să intre pe veci în inima noastră. Şi se putea altcum ca un Petala, care iubeşte atât de mult poporul român, părintele sol­datului român, şi marele apostol şi îndrumător al culturii poporului prin revista creiată şi inspirată de spiritul său profetic „Cultura Po­porului", se putea oare să nu vie în contact viu cu poporul? nu, era imposibil. Iubirea mare de care e călăuzit a aflat Jocul cel mai po­trivit de a conveni şi a se întreţine cu poporul: casa lui Dumnezeu. Iată-ne demni călcând prflgul sf. biserici din Curtici, pe general, ve­nind cu scopul vădit a învăţa po­porul ca un adevărat apostol. Un fior de bucurie ne a cuprins pe toţi şi de abia aşteptam momentul să auzim pe d. general Petala, vor­bind poporului.

La priceasnă păşeşte din strană d. general Petala şi delà locul am­vonului cu un suflet cald şi înăl­

ţător ţinu o cuvântare instructivă poporului, care umpluse biserica. Le- a vorbit ca un apostol naţional despre originea neamului, despre împilările de o mie de ani a asu­pritorilor noştri de ieri. O linişte mormântală în toată biserica, un resuflu lin naţional, d general din inimile ascultătorilor, cărora parcă le-ar fi zis, ca odinioară Pavel apostolul celor din Troada: „Aprin­deţi candelele voastie până ce vă vorbesc vouă". Cu adevărat can­delele sufletului poporului erau a-prinse şi sorbiau toţi învăţătura generalului ce curgea ca dintr'o fântână cu apă vie. La pasagiul „ i j r acum numai sunteţi robi pre­cum v'a ţinut ungurul una mie de ani, ci fii eliberaţi de sub jug prin sângele a sutelor de mii de soldaţi români căzuţi pentru elibe­rarea voastră" mi-au venit în minte cuvintele apostolului Pavel scrise şi trimise celor din Galatia: „Pentru aceea iată nu mai sun­teţi robi ci fii. iar de sunteţi fii ş i moşteni sunteţi lui Dumnezeu prin Hristos" (IV 5). Şi cu adevărat aşa este, din robii de odinioară am devenit fiii şi moştenii acestei ţării frumoase, din mila lui Dum­nezeu şi cu ajutorul atâtor muce­nici căzuţi şi a Hristoşilor naţiu­nilor române.

Remarc aci cum se copiază pe sine oamenii cei mari fără să vo-iască şi fără să ştie. Aceasta e caracteristica b ă r b a ţ i l o r plini de avânt şi dornici după libertate.

Dl general Petala a vorbit ca un prelat, ea un apostol.

Poveţele date poporului pentru credinţa morală, cultura miDţ i i ş i a sufletului prin citit, alipirea ş i ascultarea tot mai mult de biserică şi conducătorii săi fireşti, preoţi-mea şi învăţători mea, a produs cel mai mare efect asupra credincio­şilor, iar solicitarea către popor de a fi întotdeauna noi cei delà fron­tieră, cari avem să constituim un zid de apărare în contra împilăto­rilor noştri de ieri, a inflain-ţat atât de sdânc întrucât pute-ai să vezi cu ochii însufleţirea tot mai mare pentru apărarea nouei ţări.

Iată un general iubit de toţi, ge­neral care s'a pus în slujba ţării prin cultivarea poporului. Mi-am zis mie; cu astfel de generali ţara noastră în veci va trăi.

Pentru aceea în semn de prinos al recunoştinţei noastre repeţesc aplauzele din sf. b'serică si mai adaug : „Trăiască generalul N. Pe­tala la mulţi ani 1"

I0AN NICiRESCU, oaroh în Curtici

O i z b â n d ă a ţ ă r a n i l o r n o ş t r i Am fost la expoziţia zootechnică

din Cluj. Am văzut şi am auzit cu acest prilej pe Alteţa Sa Regală Prin­cipele Carol, cu ce inimă voioasă rostia cuvântul de deschidere a ex­poziţiei, aducând omagiu de recuno­ştinţă Ardealului pentru isbânda ce o culege aici.

Nu pizmă să isvorească din cele văzute — zicea luminatul Moştenitor al Tronului — ci hotărîre la muncă fără preget, din plin, convinşi fiindcă numai prin mimeă au izbutit şi arde­lenii să se ridice unde au ajuns, cu cultura vitelor.

Cu deosebit interes m'am uitat apoi la şirul de vite albe şi galbene înşiruite în lungile poieţi, cari sunt înfăţişate ca o salbă vie, culeasă de pe toate câmpiile Ardealului şi Băna­tului, şi am rămas încântat.

încântat mai ales de ceeace am văzut In partea vitelor.

Sunt interesante, negreşit, şi sec­ţiile celelalte, a cailor, a porcilor. Sunt foarte frumoase coteţele cu pa­seri de diferite soiuri. Minunată mul­ţimea şi felurimea porumbeilor, o bo­găţie de varietăţi frumoase cum nu se poate nici închipui.

Dar mai mulţămit am eşit dintre şireagurile de vaci şi viţele, dătătoa­rele de lapte şi de boi de jug. Ele sunt izvoarele de hrană şi de muncă. Delà ele ne vine hrana cea mai bună şi tovarăşii de muncă cei mai de nădejde, fără de cari toată aşteptarea de înaintare economică ar fi şubredă. Pentruca e departe încă vremea când „auto-tractoarele" d-lui Perry să se folosească şi la sate, înlocuind astfel plugurile cu juguri şi juncani.

Aici ţăranii noştri ni-au dovedit un

COR MIXT M À L\ l> K l L I Г À D E L A

( C â n t e c v e c h i b ă n ă ţ a i i e s c c u l e s d e N i c o l a « F i r n ) a r m o n i e d e LAURIAX XICORESCU

Mândruliţă delà munte Nu purta părul pe frunte Că ţ'or eşi vorbe multe.

Las ' să iasă că ru-mi pasă Că bădiţa nu'i acasă Mi s'a dus cu coasa rouă.

Să cosaseă fân şi vouă Rupă-i dorul coasa'n două Să-şi cumpere alta nouă.

Alta toată floricele Să vină'n braţele mele. Măi dorule, măi!

progres frumos, pentru care noi ii felicităm şi ei pot fi mândri.

O păţanie personală mi-a ilustrat izbitor această constatare. Am trimis şi eu la expoziţie o viţeluşă. Cea mai frumoasă vietate din mica . mea gospodărie cu care căutam să mă fălesc.

Curat soiu de Siementhal, de un an şi jumătate. „Viorica" mea mi-se părea cea mai frumoasă şi mai mare Intre viţelele de vârsta ei. Dar ce întâmplare. Chiar lângă ea ajunseră 2 viţele ale unui frate ţăran de lângă Med !aş. Şi ele de acelaş soiu şi în­tocmai de aceaş vârstă, însă, cu o şchioapă şi o palmă mai înalte d c â t „Viorica". Se înţelege, în proporţie cu înălţimea era toată desvoltarea lor şi frumuseţa lor.

Când le-am văzut alăturia m'am simţit umilit şi bătut şi mă interesam cu dinadinsul a cui sunt viţelele ve­cine ? M'am mai mângâiat constatând, că sunt ale unui ţăran român.

Mi-ar fi fost mai ruşine, dacă în­tâmplător ar fi fost ale unui con­cetăţean saş.

Astfel s'a dovedit, că ţăranii noştri, cari atâtea veacuri dearândul au păzit şi au îngrijit vitele stăpânilor lor străini, au învăţat ceva din aceasta umilă îndeletnicire, şi acum când au ajuns la putinţa de a avea vitele lor In ograda şi pe moşia lor, ştie să şi le îngrijească cu iubire şi cu plăcere. Expoz;ţia din Cluj este o izbândă a ţăranilor din Ardeal.

Izbânda lor este mândria noastră şi nădejdea noastră de mai bine.

UB. EUE DAIANU, protopop-senator

SCRISOARE £>IN SIBIU D 1 prof. N. Iorga în trecere prin

oraşul nostru cu cursiştii Universi­tăţii populare delà Vălenii de Munte, ale cărei cursuri s'a sfârşit, a ţinut în ziua de 19 August a. c. la teatrul orăşenesc o conferinţă, vorbind despre „Raporturile între literatura română şi a naţionalităţilor", concluzând că aceasta legătură este posibilă, câ există Ardealul avându şi istoria sa (aşa cum afirmase şi la conferinţa ţinută de dimineaţă minor taţilor saşi, răspun­zând întrebării „dacă Ardealul îşi are istoria sa".)

După conferinţă, trupa universităţii populare de sub conducerea d-lui V. Brezeanu, a reprezentat piesa d lui Iorga „ImbogăţIii de război" (piesă de moravuri sociale în..3i.acte).

Renumele conferenţ arului a strâns In acea seară la teatru tot ce intelec­tualitatea română din Sibiu are mai de seamă. NiCOU

Pagina à CVLTVBA POPORULUI Numărul 78

C E T A T E A I S M A I L Toa te aceste dajdi i se s t r â n ­

geau a n u a l , cu cea m a i m a r e s t ă r u i n ţ ă .

I n cetate , popu la ţ i a e ra a lcă­tu i t ă d in Tă ta r i , Turci , A r m e n i , Moldoveni , Greci şi Cara imi . Grecii şi Armen i i se ocupau ma i m u l t cu negus tor ia . A d u ­ceau m a t e r i e d in hâ r t i e , pos ta ­vur i , aa i t i an , şi alte m ă r u n ţ i ­şur i . Sch imbu l de m ă r f u r i se făcea în n a t u r ă : toa te aces tea se s c h i m b a u cu piei de an ima le şi sclavi , d a r se v indea şi cu bani . Merindele , legumele şi b ă u t u r i l e sp i r toase se v indeau cu m ă s u r ă . Un i t a t ea de m ă s u ­r ă e r a „cân t a ru l . " In el se so­coteau 7 j u m . „başman i . " î n ­t r ' u n b a ş m a n e rau 4 „ iozderma" s au 6 „oka." î n t r ' u n iozde rma erau 100 „masca l i . "

U n i t a t e a de lung ime era „pi-k o " sau „endarea" , care avea ap rope u n sfert de me t ru .

Monedele „beşl îc" e r au egale cu u n ban, „cara-beş l îc" e ra egal cu u n ban şi j u m ă t a t e , p iaş t r i i , „gruşi i" , s au „c iu ruc" e rau ega­le, cu 25 ban i . Când a jungea să se n u m e r e ban i ma i m u l ţ i în Bugeac , se s p u n e a „chese" s a u „sac ." Cheselle tu rceş t i e r a u ega­le cu 700 lei, i a r cele tătărăişti cu 87 lei şi 60 bani . Afară de aceşt i bani , în Bugeac, se m a i î n t r e b u i n ţ a u şi monede din s ta­tele învec ina te . Monedele e r a u făcute din a rg in t (mai ales p i a ş ­trii) . Turc i i d in cetate şi d in r a i a se ocupau m a i m u l t cu agr icul ­t u r a şi p o m i c u l t u r a . I n cetate se p u t e a u vedea f rumoase g r ă ­d in i .

Tă t a r i i se o c u p a u cu creşte­r e a cailor, e r au nomaz i şi u m ­b lau m a i m u l t că l ă r i . Ei e rau hoţ i . Dacă se î n t â m p l a să în tâ l ­nească vre-un călător , nu-I omorau , ci-1 l u a u în sclavie. F a i ­m a lor de hoţ i mis ter ioş i a jun­sese şi în s t r i nă t a t e . F i i nd no­mazi , ei îşi duceau toa tă gospo­d ă r i a în că ru ţe de Braşov. In că ru ţe aveau cu ei şi m o r i de m ă c i n a t . Se h r ă n e a u cu m ă m ă ­ligă, p r e p a r a t ă d in fă ină de meiu , p r i n d e a u peşte şi beau lap te de iapă, din care p repa ­r a u şi b r â n z ă . Aveau şi case pe car i le cons t ru i au d i n l e m n şi le acopereau cu olane şi m a i a les cu stuf, pe care-1 t ă i a u din os t roave le Dună r i i . Casele lor n u aveau g e a m u r i . Caii e r au mic i şi iu ţ i ; aveau şi cămile .

Deşi e rau s luţ i , Tă ta r i i ţ i neau la femeile şi la c ins t ea casei lor. A d u l t e r u l e r a piedepsi t g roas -ni-c: celui v inovat i se p r i n d e a u n m e m b r u a l corpului î n t r ' u n b u t u c desp ica t şi-1 p ă r ă s e a u a-colo, l ă s â n d u - i l ângă el u n cu­ţit . Dacă avea cura jul , ca să n u m o a r ă de foame, îşi t ă ia m e m ­bru l p r i n s în bu tuc şi p e d e a p s a era i spăş i t ă .

In t i m p de pace Tă ta r i i n ă v ă ­leau pes te g r a n i ţ ă şi p r ă d a u , i a r pe pr izon ie r i îi v indeau ca rob i in. Pe r si a, în Crime ea, s au pe p i a ţ a Bugeacu lu i . T ă t a r i i d in Bugeac , cu toa t ă u r â ţ e n i a şi f irea lor rea , n u e rau u r suz i ca Turc i i : e r a u m a i polit icoşi, m a i p r im i to r i şi m a i vrednic i . C â m p i a lor e ra l u c r a t ă m a i m u l t cu sclavi . Se cul t iva g r â u l şi me iu l (par incul) . Se o c u p a u cu ap i cu l tu ra , d a r p r inc ipa l a lo r ocupaţ ie e r a c reş te rea cai­lor, car i pe l ângă iu ţ ime , m a i aveau şi r ă b d a r e . Tă ta r i i nu- i ţ i neau nici oda t ă î n grajd, ci îi l ă s a u slobozi pe c â m p sau în bălţ i , ch ia r î n t i m p u l iernii , i a r c â n d aveau nevoie de ei, îi p r in ­d e a u cu a r c a n u l . Din D u n ă r e şi băl ţ i , T ă t a r i i scoteau peşte , d in c â m p şi bă l ţ i v â n a u a n i m a l e şi m a i aleg i epur i . B l a n a de iepur i se v indea ca orice mar fă .

S ta ţ i i de poş t ă n u erau . Tă­ta r i i î n să e r au obligaţ i s ă cau te cai p r i n t r e locui tor i i au le lor şi comune lo r p r i n ca re t r ebu i a să t r eacă poş ta . Căru ţe le de poş tă e r a u mici , cu roa te de lemn, t r a ­se de doi cai. P e a l t re i lea cal s t a că la re vizi t iul . De aceste că­r u ţ e se foloseau m a i ales func­ţ ionar i i d in Bugeac, car i n u p l ă t e a u n imic . P e n t r u aceas ta t r e b u i a u să a ibă „mens i t ech i r " s au bilet de d r u m , iscăl i t de Pa­şă . Biletele se d ă d e a u şi perso­ane lor p a r t i c u l a r e n u m a i d in milă , s a u cadou. P e n t r u a fi fe­r i ţ i de hoţ i , s a u p răd i to r i , călă­tor i i e r a u da tor i să poa r t e u n s e m n convenţ ional , a g ă ţ a t de n a s t u r i i ha ine lo r (acest s emn e ra u n fel de p a ş a p o r t ) .

In t i m p u r i ploioase şi m a i a-les t o a m n a , pe străzi le cetăţ i i I smai l , e r a u n noro iu cleios, p r i n care abea t e pu t ea i mişca . Comunica ţ i i l e se făceau n u m a i că lare . Căru ţe le r ă m â n e a u în mij locul s t răz i lor p â n ă se făcea t impu l m a i bun . P e n t r u t rece­r e a s t răzi i se făceau podur i , sau se p u n e a u deacurmez i şu l scân­du r i şi bo lovan i de p ia t ră , pes te car i se t r ecea cu piciorul , d in t r ' o p a r t e în a l t a a străzi i . In 1768, Ceta tea I smai l era mică şi în­t ă r i t ă s lab. In ea se găseau şi două m ă n ă s t i r i de că lugăr i : „Adormi rea Maicii D o m n u l u i " şi „Sf. Nicolae." La u n a din ele t r ă i a Mitropol i tul , ca re condu­cea biserici le ra ia le i tu rceş t i . Ceta tea se aproviz iona cu me­r inde , p e n t r u locui tor i şi mil i ­tar i din T a m a r o v a (Reni), u n d e îşi avea r e şed in ţ a aga turcesc . T a m a r o v era u n fel de depozit de a l imente , care î n t r e ţ i nea toa­te cetă ţ i le tu rceş t i d i n Bugeac .

Tiner i i n u se r e c r u t a u şi sol­daţ i i nu e r au p lă t i ţ i , d a r în t imp de pace şi m a i ales î n t i m p de

răsboiu , fiecare m u s u l m a n ar ­d e a de do r in ţ a să in t r e în foc, deoarece u r m ă r e a n u m a i u n s ingur scop, acela de a p r ă d a şi a se îmbogăţ i .

M u s u l m a n i i m a i aşezaţ i , ca r i c u m p ă r a u cai cu bani i lor, e r a u t recu ţ i în cavaler ie . Cavaler i i p u r t a u n u m e l e de „Spahi i . " Cei sărac i , d a r car i aveau a rme le lor, e r au t recu ţ i î n p iedes t r ime şi p u r t a u n u m e l e ide „ ienicer i ." Din cauza aceas ta , caii spah i i ­lor e r a u răi , i a r a r m e l e ienice­r i lo r de diferite feluri . Puş t i l e e r a u cu ţeve lungi s au scur te . Armele p iedes t r imei e r a u : „fu-zeia" s au puşca , „Po l ic iuga" s au a rcu l cu săgeţi , h r â u l cu inele de care se a g ă ţ a u cuţ i te le , ba io­netele , o pereche de p is to le te cu 2 sau 3 ca r tuşe . L a b r â u m a i a t â r n a u şi o cutie m a r e cu praf de puşcă . Cărţ i le de r u g ă c i u n e , Coranu l , p r e c u m şi luc ru r i l e s cumpe , se a t â r n a u tot la b râu , în diferite p u n g i de piele. Din a r cu r i Turc i i t r ă g e a u cu m ă i e s ­t r ie , d a r d in puş t i t r ă g e a u cu groază. P e n t r u î n c ă r c a r e a pus­tei, p e n t r u ca să och iască şi să tragă , se î n t r e b u i n ţ a u 5—6 m i ­nu te , i a r d u p ă ce ocheau, în tor­ceau capul în t r 'o p a r t e şi t ră ­geau . E r a u fricoşi şi dacă se î n t â m p l a să v a d ă î n d r e p t a t ă spre ei o puşcă , fugeau de m a m a focului . Discipl ina e ra slabă. P a ş a şi Aga a rmie i se p u r t a u cu m u l t ă i n d u l g e n ţ ă fa ţă de sol­d a ţ i . La neînţe leger i le d in t r e ei n u se p roceda cu pu t e r ea , ci cu vorba bună .

D r u m u r i l e e r a u s lab î n t ă r i t e . Şoseaua care ducea de la I sma i l la Chilia, d e a l u n g u l Dunăr i i , e ra pus t ie , i a r din loc î n loc în­t â lnea i mlaş t in i şi col ţur i de s tâncă .

l o r d . Ifr. Bucă .

Un om de bine Grigore St. Muşica cântăreţ bise­

ricesc în staţiunea balneară Car­men Sylva-T< chir ghiol, judeţul

GR. ST. MUŞICA Constanţa, a dăruit „Asociaţiei ântăreţilor bisericeşti din România

o bucată de pământ în mărime de 800 m. p. pentru a se clădi acolo un cămin pentru cântăreţii suferinzi, cari ar avea nevoe de băi la Tech'rghiol.

Bunătatea inimii şi măreţia f>»pt» i d-lui Grig St. Muşica, gândindu-se la câutăreţii reumatici din cauza frigului ce îndură în bisericile mereu fără foc iarna, ne dă prilejul să-i aducem mulţumiri cu recunoştinţă.

TH. 0RA6rMIR

Slujitorii ţârii Un iscusit jandarm, este I. Samoil

Gàlea şeful de post din Valea Cos-

SAMOIL GALEA minului, judeţul Cernăuţi. O dra­goste părintească poarta faţă de săteni şi e un aprig apărător al ordinei publice. De când e la noi, fărădelegile, au luat capăt.

Astfel de jandarm, face cinste în slujba care i-s'a încredinţat.

. 8 . D

DIM AMERICA Aceasta ѳ doamna I. I. Noian din

California, singura femee aleasă sena­tor la Washington, fotografiată în tim­pul rând pregătea mâncarea după ce s'a reîntors de la o şedinţă a congre­sului ţării. Ea pe

lângă că e un bun avocat şi om politic, mai e şi bună gospodină.

Ostrovul Calimăneşti Şoseaua bine îngrijită, care pleacă

delà Râmnicul-Vâlcea înspre vechea frontieră, urmează malul Oltului şi dupăce suie şi coboară ca o panglică argintie muscelele înverzite, trece prin Câlimăneşti, localitate ajunsă, datorită isvoarelor delà Căciulata, care tămă-duiesc pe suferinzii de rinichi, una dintre cele mai însemnate staţiuni cli­materice şi balneare.

Hoteluri elegante şi vile ce se 'ntrec în frumuseţe, se 'nşiruie de o parte şi de alta a drumului mărginit din când în când spre dreapta de bătrâ­nul Olt, atât de frumos cântat de scriitorul O. Goga, şi care îşi rosto­goleşte la vale undele gălăgioase de abia scăpate din îngustimea defileului pietros. Dacă din parcul Că-limăneştilor, în care se află hotelul Statului, ascuns la poa­lele unui deal acoperit de pă­duri, treci şoseaua, ajungi pe un pod turnat în beton şi care împreună Călimăneştii cu Os­trovul cu acelaş nume, ce se înalţă cu verdeaţa lui în mij­locul Oitului, ca un adevărat colţişor al frumuseţii nature', ca un locaş destinat odihnei.

Păduri de brazi, an'ni şi fagi umbresc ostrovul, iar florile de câmp împestriţează covoarele de verdeaţă. In os­trov se află o frumoasă bi­serică zidită la anul 1522 de Neagoe Basarab şi doamna Despina. Zidirea acestui sfânt locaş îşi are o pioasă le­gendă, rămasă din bătrâni.

Se spune, că un ţăran credincios şi cu evlavie pentru cele sfinte, mer­gând într'una din zile cu carul cu boi pe malul Oltului, şi auzind clo* potele unei biserici vestind vecernia de seară, şi-a părăsit carul şi a mers să se roage Iui Dumnezeu.

In acest timp apele Oltului venind mari şi revărsându-se peste maluri ameninţau să Innece carul şi boii cre­dinciosului ţăran.

Dumnezeu însă care păstrează de grije tuturor, pentru a veni în aju­torul ţăranului, a înălţat Ostrovul, şi spele Oltului s'au desfăcut în două braţe ce 'nconjoară şuviţa de pământ.

Noagoe Basarab, Voevod al ţărei româneşti, auzind de o aşa minune, a înălţat sfântul locaş ce se vede şi astăzi, cu picturi vechi de o frumu­seţe rară şi cu catapeteasma lucrată într'o adevărată broderie s:ulptată în lemn.

Tot în această biserică se află şi o icoană făcăto re de minuni a Sfin tei Fecioare Maria şi în faţa căreia credincioşii îngenunchiază, ca să-şi spună necazurile ce le tortură suf­letele.

Biserica este zilnic cercetată de nu­meroşi vizitatori şi de multe ori, e nevoie de prezenţa părintelui călugăr al bisericii, Efremie Nanescu, căci o explicaţie dată, ar sluji curiozităţei călătorilor, veniţi ca să cerceteze sfântul locaş, al reculegerei şi înăl ţărei sufleteşti.

Căpitan MIHAIL TRAI'N

C O M U N A G L Ă V I L E IV

Pentru a se putea urmări un istorie în viitor, cred necesar, să dăm aci şi numele împroprietări-ţilor cu întinderea terenului primit; Astfel cu câte 7 pogoane, şi 19 prăjini au fost împroprietăriţi, ur­mătorii locuitori: Ilie Avram, Sandu Constantin, Mitruţ Batăr, Nitru Şarpe, Dima Şarpp, Ioniţa Bălaşa, Mariu Meianu, Stan Nastolin, Niţă Niţu Ana, Nicolae Fotescu, şi Mariu Ene. 11 pagoane, au fost împroprie­tăriţi: Mariu Angelescu, Cărstea Chituc, Stan Chituc, Buse Bătâr, şi Florea Zivideanu. 4 pogpane şi 15 prijini, au fost împroprietăriţi: Tudor Barcanul, Neagoie Geonga-

O FAMILIE DE SĂTENI DIN GLĂVILE

delà, Ion Mitrofan, Radu Fotescu, Ilie Iepure, Dumitriu Toşu, Dincă Treistaru, Florea Croitoru, Cons­tantin Croitoru, Ion Badea, şi Du­mitru Mânzu. Cu 400 st. p. au fost împroprietăriţi: Stan Ţugui, Cons­tantin Strămbeanu, Traneă Tudora, Stau Speriuşi, Ion A. Stanică, Stancu Ciuculescu, Constantin Par-lapnu, Nicolae Strămbeanu, Ion Ciucurlescu. Stancu N. Buşe, Tudor Garamia, Tudor Coeojsel, Stoica Anghel, Gheorghe Drăgan, Ion St. Speriuşi, Ştefan Neaga, Stan Tănasie, Ion Viorean, Stancu Mor­moloc, Dumitru Râducă, Stanca Văduva, Luna Tănasie, Dincă Tă­nasie, Iii.1 Vulpoi, Mariu Temerel,

Chipul acesta ne arată marele fabribant din Cincinati, O. dând 600 de mii de dolari, pentru a fi împărţiţi Intre lucrătorii fabricii sale.

BISERICA DIN GLĂVI LE-OLTEANCA STĂNCULEŞTl

Mariu Andrei, Pătrascu Măgădan, Nicolaie Pătrascu, Barbu Pătrascu, Ion Pătraseu, Radu Giuroiu, Vasile

Cotui, Stan Măgădan, Radu Misoran Constantin Măroiu, Ion Măroiu, Mariu Preda, Din A. Stanică, Radu Strămbeanu, Ilie Beitariu, Ioana Stănculeasa. Cele mai multe din aceste împroprietăriri, s'au făcut po moşia Bucşeneasca.

Cu toate că prin legea din 1864, aceste pământuri nu se puteau vinde de cât acelora cari erau lip­siţi; azi cea mai mare parte din ele se găsesc prin cumpărătură în posesiunea bogătaşilor fără drept a cumpăra şi acestea din lip­sa de control a justiţiei, după vre­muri moştenitorii acestor terenuri runde, vândute şi-ar putea revendici

pământul, delà aceia cari au cumpărat fără drept, de oare ce legea de împro-pritărire d:n 1864, nu are prescripţie. A l t e împro prietâriri pi in legile de mai târziu, nu s'au făcut în aceasta comună până în războiul cel mare. Prin noua lege de expropriere votată la Iaşi după războiul din 1916, s'a admis dreptul de împroprietărire, la anumite categorii de persoane, în care scop, de către comisi-uni speciale s'au întocmit tablouri şi în această co­mună pe categorii, şi astfel au fost înscrise un număr de 433 persoane, cu drept de împroprietărire. La for­mai ea tablourilor, era mare zarvă în sat, căutând care

mai de care, să se înscrie mai întâi, din care cauză au fost multe cer­turi şi vrăjmăşii între locuitori mult timp mai ales între cei care luaseră parte la război şi cei râ­maşi ia vetre.

Venind porunca de colonizare în alte judeţe, fiind că în Vâlcea nu erau moşii suficiente pentru a fi împroprietărit*, au refuzat cu toţii, să se ducă mai ales când au auzit că, pâmâutul ce să dă, nu are dreptul a-l vinde. Au refuzat de a pleca din comună cei mai săraci dintre locuitori, cuci ziceau ei: „Vie n'avem şi vin bem, pruni n'a vem şi ţuică bem; căci de nu avem noi, au Cci-lalţi, şi tiâim, cam am trăit şi până acum; nu vrem să mai începem cu munca dtLt linguiă".

AT. N STĂNCIULESCU

V A R A P R I N O L T E N I A La 14 km. de Strehaia pe partea

stângă a drumului Strehaia-Corcova. Are 1481 de suflete. Satul nu

are nici un străinii. După datele ce le-am cules personal, delà notarul comunei şi delà agentul sanitar reese următoarele :

Satul e curat, ferit de boli are oameni silitori, păstrători ai tradiţiei dar au o şcoală mizerabilă, ce face ruşine satului şi chiar judeţului.

Lupta contra paludismului şi si­filisului se face cu folos. 53 fac tratament preventiv, iar 29 fac tra­tament curativ (paludian). Sunt înregistraţi 15 sifilitici, ur­mează tratamentul mai mult forţat. Anul acesta născuţi 41, morţi 13. Concubinaje 9. Biserica e interesantă şi veche.

Deasupra uşei de intrare se poate ceti (scris cirilic) numai atât cât am putut copia, căci, o mână proastă a unuia ce nu, ştia că şi în ţara aceasta e o comisiune ştia a monumentelor isto­rice, a tras cu tencuială şi lapte de var ;

f In această sfântă şi dumnezeascâ biserică ce se prăznueşte hramul sfântu­lui Nicolae şi sfântului Ni-codim s'au zidit din Te­melie cu toată cheltueiala şi osteneala logofătului Mi-l c u K o n d e s o u (ş)i cu ajutorul tutulo1" moşnenilo r în zile 1 6

împăratului nostru Nicolae Pavloviéi şi în zile l e prea sfinţiei, sale episcops.1 nos­tru Teofit anul 1833 şi ia-răş sau zugrăvit tot prin cheltuiala

Butoeşti (Mehedinţi). Sat lângă cale ferată aproape de Fi liaş. Foarte curat. Ban­tué dizenteria printre copii. Sanitarii şi echipele îşi fac bine datoria. Sfaturi ma­melor cum să şi hrănească şi îngrijească copii, aceasta să fie grija de căpetenie a tutulor oamenilor luminaţi ai ţării.

Mai mult de 1h din copii ce mor se îmbolnăvesc din cauza igno­ranţei părinţilor. Şi aci, ca în restul MehedinţUlui s'a făcut porumbul mai bun, ca grâul. Grâu peste tot 3-4 5-6 saci la pogon, excepţional 9 la Corcova. Preţul porumbului 60 70 mii la vagon, Grâu 70 mii. Via aediocră. Pădurile se tae de zor.

Delà Bulveşti am plecat prin Argineşti, care are o şcoală mize­

rabilă (face ruşine satului), la Gura Motrului ca să vizitez mănăstirea, despre care auzisem multe.

Prea Sf. Sa Protoereul Bălăceanu, născut în acele locuri, mi-a dat in­teresante date despre această mă­năstire. Cu altă ocaziune le voi da tiparului pe toate. Deocamdată atât : Inscripţia la intrarea în biserică.

Această sfântă şi Dumnezeiască mănăstire delà Motru, -al căreia hramul să prăzmueşte preapodoabna Paraschiva din temelia ei este zi­dită de Jupan Preda Brâncoveanu Vel Vornic la anul delà zidirea

Abonamentul delà 1 Oetomvre la „Cnltnra Popornlni", s'a mărit

Pe un an 250 lei; pentru săteni, învăţători, profesori, preoţi,

studenţi, funcţionari, meseriaşi şi muncitori 200 de lei. Abonamentul se

plăteşte înainte; se poate face şi pe jumătate de an. La cerere se tri­

mite un număr de probă. Cine a plătit pe anul întreg nu i s e mai socoteşte

adausul de plată pe a dona jumătate de an, ce se începe en 1 Oetomvre.

„Cultura Poporului" se va ocupa cu: Viaţa meşteşugarului şi a industria­

şului român. Viaţa economică. Viaţa tineretului şcolar. Viaţa cercetăşească.

Viaţa femeei române. Comoara poeziei populare româneşti. Viaţa copiilor. •

lumei 3P§ (1653) cu-ea delà aeee» vreme şi până ecuma a st*t ne­zugrăvită, iar după aceia luminatul şi înaltul Io Constantin Brânco­veanu Basarab Voevod, nepotul lui de fecior într'al şeaptesprăzeeelea an яі domniei s^le o au zugrăvit şi mai înfrumuseţat cum se vede la leatul 3CTI (1705) săvârşind o în bună pomenire şi slavă vejnică 1

Mesela Septembrie Bl : A : Ă .NN. DR. APOSTOL

A m i n t i r i d 7 S u b l o c o t e n e n t u l

Era cel mai simpatic băiat din re­giment, încă din primele zile după venirea delà şcoala militară, fu cel mai bun prieten al tuturora. Veşnic vesel şi cu zâmbetul pe buze, avea pentru fit care o voi bă caldă cu care să-1 apropie, iar pentru cei mici un sfat cu care să i încurajeze. Deşi tim­purile ereau destul de crit'ce, totuşi el le privea cu destulă încredere, graţie tăriei sufleteşti cu care era înzestrat. Nu era zi să nu vorbească trupei de vitejie şi curaj. Şi vorbele-i n'au sunat în zadar, căci inimile tu­turora se înduioşează la aducerea aminte despre el. Deşi rănit destul de greu în luptele delà Mărăşeşti, graţie ţârei sufleteşti şi fiziceşti se vindecă, şi cu puterile reînoite ia parte la de­zarmările bandelor ruseşti din Moldova şi Bucovina, după care merge de face pe btrâjerul neadormit pe malurile Nistrdui. Aci graţie caracterului său ales şi calităţilor sufleteşti cu care era înzestrat se face cunoscut în toată regiunea dintre Bender-Acherman şi de aci până la Chişinău.

Goarna sună din nou alarmă ; sosi momentul să desrobim Ardealul. Aci în Munţii Apuseni el se simte mai bine ca ori unde. Locurile de unde a pornit Clojca, Horia şi Crişan îi îmbărbătau şi mai mult sufletul şi-1 făceau mai dornic de eroisme.

la parte în ofensiva până la Tisa şi de aci până h Hernád-Németi, dar în retragerea cu Cehoslovacii îi soseşte momentul fatal ; cade acum, nu rănit

i n r ă s b o i OliARlT VASIL.E

Întreg regimentul a plâns şi va, plânge mereu pe sub-locotenentul Olaru Vasile, care scrie un nou pasagiu în istoria noastră, prin înfingerea crucei-

sale, care e cea mai înaintată pe pă­mânt vrăşmaş după cea a lui Canta-cuzino delà Viena.

. . . E şi el unu! din mulţii duşi, care au contribuit la gloria regimentului 9 de Vânători... T B L^E«NU

ADEVĂRAŢI FII Al POPORULUI Eite vorba de o grupă de elevi,

din comuna Mocira (jud. Satu-Mare) cari au ştiut şi şi-au îndeplinit che­marea sfânta ce-o au toţi faţă de popor, care este deşteptarea şi lu­minarea poporului.

Astfel elevii comunei amintite au aranjat un şir de serbări poporale în mai multe sate şi anume : Mo­cira, Lăpuşel şi Sârări, la care serbări s'au rostit mai multe conferinţe eu diferite subiecte din popor, şi mai ales din slăbiciunile şi patimele poporului. Unul din programele care l'au avut în comuna Mocira în ziua de Sf. Maria Mare, este următorul : Serbarea a avut loc după amiază în localul şcoalei primare din loca­litate în prezenţa distinsei d-nei M. Barbul, a d lui ing. P. Lucaciu cu soţia, a protopopului Breban din Baia-Mare a mai multor d-ni şi d-ne şi a unui mare număr de ţărani din împrejurimi şi localitate. —-

Sfinţirea clopotelor din Poianaa Stampii

D a c ă războiul ue-a adus victo­ria, în schimb ne-a costat un mare număr de jertfe mari şi scumpe, ne a lăsat nes arşiţele ruine fumegâude şi îndoliate încă, cari parcă se tânguesc şi plà-g fiinţa lor de altădată ce a adus atâtea foloase neamului nostru şi cari cer o ' grabnică refacere pentru a fi puse în aceleaşi servicii de mare trebuinţă.

Una din aceste pierderi a sufe­rit în timpul iăzboiului şi comuna noastră Poiana Stampii, când duş­manul ne a luat clopotele bisericii noastre strămoşeşti cu gândul de a fabrică din ele ghiulelele cu cari avea să nimicească lumea, dar Dumnezeu nu le-a izbândit gândul lor. In aer şti câţi va ani de linişte şi pace de după război, mult trâmbi­ţata operă de refacere, se pare că a rămas uitată, când tocmai ar fi timpul să se împrăştie atmosfera aceasta în eare plâng şi se tânguesc toate.

Pentru aceasta trebue muncă şi mai ales oameni cu pricepere şi dragoste de muncă, cari ar grăbi cu un moment mai de vreme rea­lizarea faptelor mari şi bune Unul

dm actşti oameni raii este şi sf. sa preotul paroh D i -mitiie Popovici, din Poiana Stampii, care vreme înde­lungată a depus o muncă in­tensă cu scopul de a rid'ca şi înălţa neamul, în acest colţ de ţară. Cu toate că trecem prin timpuri grele şi critice, sf. sa a depus multă energie şi ne-a adus două clopote mari şi foarte bune, a căror sfinţire a avut loc Duminică, 31 Au­gust. Poporul e plin de re­cunoştinţă că sf. sa a în­făptuit această faptă creş­tinească, ce de mult era în părăsire. In momentele de sărbătoare ale vieţii creş­tineşti, în cbpele de durere ca şi de bucurie satul va răsuna iarăşi ca în timpu­rile cele bune de sunetul clopotelor pe cari sf. sa preotul paroh Dimitrie Po­povici, le a adus şi aşezat cu o frumoasă ceremonie în clopotniţa bisericii noastre.

Sfiinţirea clopotelor s'a îndeplinit prin iniţiativa şi

/ pregUirea sf. sale în con-diţiunile cele mai bune. Po­porul se adunase şi um­pluse biserica, drumul din faţă şi curtea. Sf. sa preo tyl Popovici a săvârşit sluj ba religioaă dinpreună cu alt preot. Răspunsurile li turgice le-a dat corul con­

dus de I. Iancu Goian, dirigintile şcolei primare.

Această înălţătoare sărbătoare să rămână multă vrem*1 în mintea să­tenilor de aici, iar St. Sa preotul D. Popovici, are un deosebit merit pentru lupta şi dragostea ce o a-rată faţă de turma pe care o păs­toreşte.

Prin fapta lui acest preot, ră­mâne ca pildă şi altora.

M. NICU'ESCU

MORMÂNTUL SUBLOCOTENENTULUI OLARU VASILE

ca la Mărăşeşti, ci mort. Se încume­tase ca numai cu doi oameni să re­cunoască satul Taeta-Zada. îl recu­noaşte, vede că-i ocupat de inamic, dar merge mai departe când fatalitatea ii paşte şi un glonţ vrăjmaş îl răpune.

Serbarea a început cu un cuvânt de deschidere ţinut de I. Văclea. S'a cântat şi jucat mai multe bu­căţi iar la urmă s'a jucat Caluşerul, Brâul şi alte jocuri naţionale.

M R

S c r i s o a r e d i n Z ă l a a Guvernele ungureşti do рэ vre­

muri şi-au dat bine seama de ma­rea însemnătate a oraşelor pentru a putea stăpâni prin ele satele din ţinuturi întregi locuite de Ro­mâni. In felul acesta a lucrat ş i<u oraşul Zălau, în care au grămădit nu numai intelectuali (cărturari), ci mai ales negustori şi meseriaşi. Urmarea a fost, că ajungând în-sfârşit Românii stăpâni pe vechiul lor pămâot, în Zálau se filau numai patru familii româneşti. Din no­rocire, în oraşul acesta au ajuns la cârmă astfel de oameni, cari şi-a ţinut de datorie să-1 populeze cu cât mai mulţi Români, nu cum s'a lucrat în alte oraşe, ca de exemplu în Cluj, unde un număr mare de Români nu au găsit şi nu găsesc locuinţă, în schimb mii de venetici, pripăşiţi în anii din urmă se iăfăesc în locuinţe largi. In Zălau, popularea cu Români a ajuns azi la o astfel de desvoltare, încât abia se mai găseşte loc pentru alte fa­milii, dacă nu se vor lua şi alte măsuri din partea oraşului sau a Statului.

Familiile româneşti sporesc vă­zând cu ochii, în urma creării la noi a diferitelor aşezăminte de cul­tură. Nu de mult ni-s'a deschis cea dintâi librărie şi tipoprafie ro­mânea că numită „Luceafărul", pro­prietatea industriaşului nostru Gri-gorie Avram, ce s'a mutat la noi delà Şimleul-Silvaniei în urma stă­ruinţelor depuse de toate autorităţile în frunte cu agilul prefect Dr. Domşa şi a jertfelor materiale făcute de oraşul Zălau prin rostul primarului neobosit Dr. N. Cristea*), asigu rândi:-i-se localele necesare pentru deschiderea acestor noi fortăreţe indispenzabile în cucerirea acestor ţinuturi. Rămâne să se sprjjinească din tot sufletul aceasta întreprin­dere româneescă, fără care nu ne putem închipui naţionalizarea de­plină

Va fi necesar un azi atâtea şcoli în Zălau cari tre bue să aibă un organ de co^sfătui e cu publicul şi autorităţile oraşului.

ziar, având

In luna Septemvrie avem nădej­de a, ca să se poată organiza şi noul Cămin de ucenici în localul şcoalei primare de Stat din Str. Ştefan cel Mare, ce a fost în trecut orfelinat. -Comitetul şcolar a hotărît înfiin­ţarea acestui cămin şi întrucât Ca­mera de comerţ din Cluj şi Minis­terul Muncii ne vor da tot spriji­nul cuvenit, suntem de credinţa, că şi acţiunea aceasta va duce la bun sfârşit, cu atât mai vârtos, că oraşul de sub conducerea preziden­tului Comitetului şcolar, ce este şi primarul lui, ne-a promis un larg concurs în direcţiunea aceasta.

Ne-am bucura foarte mult să se deschidă cu începutul noului an şcolar şi Şcoala de Arte şi Meserii proiectată de Minister în fiecare reşedinţă de judeţ. La aceasta însă între împrejurările de azi numai atunci vom putea ajunge, când s'ar elibera de Şcoala Normală de în­văţători două locuinţe mari, cari le întrebuinţează pentru trebuinţele sale, deşi are încă trei edificii mari, în cari s'ar putea aranja pe deplin, făcând prin aceasta mari servicii neamului românesc, căruia îi lip­seşte la tot cazul şi are mare nevoie de o şcoală industrială în judeţul Sălajului. Prin reparaturile şi adap­tarea imobilului de pe vremuri numit „Hotel Vânători" în Şcoală Normală s'a dat posibilitatea sâ se adăpostească în acest edificiu elevii candidaţi de învăţători şi ca atare opinia publică aşteaptă, oa cele două edificii devenite libere să se cedeze pentru noua şcoală industrială şi pentru locuinţele funcţionarilor, cari azi-mâne nu mai pot fi incuartiruiţi fără a se da chestiunei acesteia im­portanţa cuvenită din partea tuturor intelectualilor noştri.

CORESPONDENT

FEREASTRĂ DE PIATRĂ ÎN CHI­LIILE MĂNÂSTIREI DE LA GURA

MOTRULUI (JUD. MEHEDINŢI)

* D-I Cristea e un vechi luptător pentru dea voltarea culturii naţionale. încă, de când era în Seminarul teologic din tíibiu a foet preşedintele societăţii teologilor, apoi venind să studieze la fa­cultatea de drept diu Cluj, a fost preşedintele eta-denţilor universitari români lucrând prin confèrent* ţinute în Cluj şi conferenţe populare la eatele din jurul acestui oraş pentru răspândirea şi păstrarea culturii româneşti. Cu toatecă şi-a luat doctoratul în drept, a rămas în slujba bisericii fiind în timpul războiului catihet pentru copiii români ortodoxi la toate şcoalele ungureşti din Cluj. Dnpă război, fiind lipsă mare de oameni pentru administraţie, a primit să fie numit primpretor (administrator de plasă) la Hida, unde punánde-ae în fruntea despăr­ţământului Abociaţiunii a desfăşurat o activitate culturală, cum în puţine alte despărţeminte s'a dovedit. Apoi a fost trimis la Zălau, ca eă romanizeze acest oraş. Nu e mirare, că oamenii pricepători ai trebuinţelor de azi i-aü propus să candideze pentru postul de protopop (protoiereu) din Cluj.

A D M I N I S T R A Ţ I A , roagă s t ă ­r u i t o r p e d o m n i i a b o n a ţ i c a r i a u r ă m a s î n u r m ă c u p l a t a a b o n a m e n t u l u i , să-1 t r i m i t ă cât m a i n e î n t â r z i a t . F a ţ ă d e s c u m p e t e a m a r e a t i p a r u l u i ş i a h â r t i e i , c r e d e m , că d - n i i a b o n a ţ i î ş i d a u s a m ă de s a ­cr i f i c i i l e c a r e l e a d u c e m , ş i n e v o r a j u t a , c o n t r i b u i n d l a r ă s ­p â n d i r e a c u l t u r i i r o m â n e ş t i .

Numărul 78 CULTURA POPORULUI Pagina Ő.

Statutele societăţii cooperative de aprovi­zionare şi des/acere în comun

CAPITOLUL I. înfiinţare. Scop. Durată.

Art. 1. — Se înfiinţează în co­muna . . . . judeţul . . . . o socie­tate cooperativă de aprovizionare şi desfacere în comun sub numele . . .

Art. 2. — Această societate va funcţiona în baza legii din 13 Aprilie 1905, privitoare la constituirea şi controlul societăţilor cooperative săteşti de producţie şi consumaţie, a legei băncilor populare săteşti din 28 Martie 1903, cu modificările ulterioare, în baza legei relativ la Înfiinţarea Casei Centrale a Coope­raţiei şi Improprietărirei Sătenilor, c u m şi în baza prezentelor statute a Actului de constituire.

Societatea nu se va putea con­stitui şi nu va putea funcţiona de­cât cu cel puţin 50 membri.

Art. 3. — Scopul societăţii este: a ) De a aproviziona pe săteni cu

cele necesare gospodăriei şi oeu-Paţiei lor.

°) De a le desface produsele în comun, ajutând la valorizarea lor.

°) De a organiza o secţie de con­sum.

d) Eventual de a organiza producţia pentru nevoile de consum local.

ѳ ) De a sădi între membrii spiritul de solidaritate şi prevedere cum Şi a le da sfaturi pentru îmbună­tăţirea muncii pământului, creş­terii vitelor şi pentru încurajarea şi desvoltarea industriei casnice.

Art. 4. — Durata societăţii este ^limitată.

CAPITOLUL II. Membrii. Drepturi. Datorii.

.Art. 5. — Pot fi membri ai so­rtaţii locuitorii majori din comuna (j'e reşedinţă şi din comunele ve-cjoe . . . . fără deosebire de sex ej de profesiune şi cari nu fac parte jjjii altă cooperativă similară.

Femeile măritate nu pot face nalte din societate fără autorizarea Lilor lor.

Art. 6. — Membrii noi se primesc j 0 Consiliul de Administraţie pe

unui act scris de intrare în

Acest act, dacă vine din partea jjgştiuitorilor de curte, va trebui să ge autentificat de judecătoria de

°°Persoanele respinse de Consiliul <je Administraţie, au dreptul de apel la adunarea generală. Apelul va fi prezentat Consiliului, care este dator a-1 trece în ordinea de zi a primei adunări generale.

Zece membri societari pot con­testa primirea membrilor noui, adre-gându-se în acest scop cenzorilor, oari sunt datori să aducă faptul în àesbaterea primei adunări generale următoare.

Art. 7. — Calitatea de membru se pierde prin :

1. Retragere; 2. Excludere; 3. Moarte.

Art. 8. — Partea socială a unui membru nu poate fi nici retrasă, nici cedată fără aprobarea adunării

Art. 9. — Când un membru se retrage, el feste dator, mai întâiu sa-şi plătească toate datoriile cătră societate, chiar dacă ele n'au ajuns Ineă la scadenţă.

In acest caz calitatea de membru se pierde la sfârşitul anului social şi plata părţii sale sociale se va face în termen de 6 luni după aprobarea bilanţului.

Art. 10. — Un membru poate fi exclus din societatea pentru urmă­toarele motive:

a) Când după două somaţiuni date din 30 în 30 zile nu-şi plă­teşte datoriile către societate.

b) Când este condamnat de ju­stiţie pentru fapte infamante.

c) Când lucrează contra intere­selor societăţii, sau nu se supune statutelor de faţa şi hotărârilor adunării generale.

Excluderile se pronunţă de adu­narea generală după propunerea consiliului de administraţie.

In cazul a) hotărârea de exclu­dere a adunării generale se ia cu majoritatea de voturi ; în cazul c) eu majoritate de 2/з a membrilor prezenţi la adunarea generală, iar m cazul b) societarul va fi consi­derat exclus de drept din societate.

Art. 11. — Un membru exclus din societate pentru motivele arătate la a) şi c) din art. 10 nu va mai putea fi reprimit decât după un an — cel puţin — din ziua când a fost exclus şi numai cu votul adu­nării generale.

.Cei excluşi pierd dreptul la orice beneficiu pe anul în care au fost excluşi.

Art. 12. — Cei ce au pierdut calitatea de membru în baza alinia­tului 1 şi 2 din art. 7 vor fi soco­tiţi pe baza aliniatului la sfârşitul ajaului social în care au pierdut calitatea de membru şi plătiţi până ln 6 luni dela această dată.

Art. 13. — Membrii retraşi, ex­cluşi, precum şi moştenitorii mem­brilor decedaţi rămân răspunzători lneă doi ani de zile, de toate obli­gaţiunile contractate de societate Pe timpul lor, conf. art. 232 din Codul Comercial.

Ei n'au nici un drept asupra rondului de rezervă şi alte averi sociale, afară de cazul moştenito­rilor nevârstnici ai membrilor de­

şi pentru membrii cari se retrag conform art. 9 de mai sus.

Moştenitorii nevârstnici vor fi re­prezentaţi tn societate prin tutorii lor legali.

Art. 15. — In caz de urmărire prin justiţie a părţii sociale a unui membru, executarea se va face con­form art. 86 din Codul Comercial, numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului după bilanţul anual, iar în caz de pierderea ca­lităţii de membru, sau disolvare a societăţii, asupra părţii sociale ce i s'ar cuveni.

Art. 16. — Societarii, cari şi-au achitat regulat vârsămintele, au următoarele drepturi:

a) De a lua parte la Adunări Generale ale societăţii si de a rota în mod egal cu ceilalţi membri.

b) De a lucra cu societatea, ca cumpărători sau vânzători, ori ca deponent de produse spre vân­zare, iar condiţiile ce se vor sta­bili prin regulamentele societăţii.

c) De a cere un avans asupra produselor depuse spre vânzare la societate.

d) De a se folosi de orice alte avantaje - prevăzute prin aceste statute.

Art. 17. — Dreptul de vot în Adunarea Generală se pierde pentru societari cari ies din societate, tn orice caz, din ziua ieşirii lor, afară de moştenitorii nevrâetnioi ai socie­tarilor decedaţi.

Nici un societar nu poate avea mai mult decât un singur vot, orioe va fi partea sa socială. Cei absenţi pot fi reprezentaţi printr'un mandatar societar. Un mandatar nu poate reprezenta decât un sin­gur societar, în afară de votul lui. Admininistratorii nu pot fi manda-tori.

Moştenitorii nevârstnici pot fi reprezentaţi prin tutorul lor care va avea numai un vot şi care va putea să nu fie societar.

In caz când tutela nu va fl cons­tituită, societatea e obligată să ceară prin justiţie constituirea ei.

Art. 18. — Membrii sunt înda­toraţi:

a) A plăti o taxă de lnecriere de doi lei, care în primul an va servi pentru acoperirea cheltuelilor de constituire şi birou, iar în anii următori pentru mărirea fondului de rezervă.

b) A-şi constitui un capital social în modul prevăzut ln art. 20.

c) A lua parte la Adunările Generale ordinare şi extraordinare sub pedeapsă de a li-se scădea, în folosul societăţii Vi din drepturile la prima de consumaţie. Acestei pedepse nu vor fi supuşi membri cari vor lipsi din motive bine do­cumentate, apreciate de Consiliul de Administraţie în unire cu cen­sorii.

d) A se spune tuturor dispozi-ţiunilor statutelor de faţă ei hotă­rârilor Adunării generale, ale Con­siliului de Administraţie, regula­mentelor ce вѳ vor întocmi, legii băncilor populare, legii Casei Cen­trale a Cooperaţiei şi Improproprire a Sătenilor şi Codului de Comerţ.

Art. 19. — Membrii prin faptul intrării lor în societate, nu sunt răspunzători faţă de terţii, pentru obligaţiunile societăţii, decât cu îndoitul capitalului social subscris de fiecare. (Va urma).

•Art. 14. — In caz de moarte a 'Huii societar, moştenitorii săi vâret-j}10^ nu pot ii primiţi ca membrii, flceât în conformitate cu art. 6 dia **ste statute. Dacă nu sunt pri-

socoteala lor se va stabili ca

Serbare şcolară în Cordeşti In ziua de 28 August a avut loc

în comuna Cordeşti, jud. Vâlcea, o ser­bare şcolară dată de un grup de în­văţători şi elevi de cur* secundar sub patronajul d. C. Mihailescu consilier judeţean şi cu conducerea dlor Junian Popescu seminarist şi Nicu Hurezanu învăţător. S'a jucat cu multă însufleţire comedia „Prostul" de Fulda şi s'au distins în executarea rolurilor dd. Nicu Hurezanu şi N. Vlăduţu învă-torii, lunian Popescu seminarist, Al. Sterfenistu, Ion C. Sanda, Mişu Gea-mănu şi Const. Bălă, normalişti. Ser­barea a luat sfârşit la orele 8 seara după care a urmat bal, care a durat până la ziuă. Această serbare se da-toreşte dlor B. Mihailescu, Serghie Popescu primar, învăţătorii dnii Hu-rezeanu şi Vlăduţ şi Junian Popescu seminarist, cari au depus o muncă covârşitoare.

Dumnezeu să le ajute la astfel de oameni.

N. Dumitraşeu, contabil.

DIN ÎNSEMNĂRILE MELE G a z e t e l e d i n R o m â n i a

In legătură cu articolul meu, „Si­biul cultural", dăm mai jos, după o statistică din 1922, numărul ga­zetelor din România.

Apar în România : 471 gazete scrise In româneşte şi 186 „ „ „ cele 12 limbi

ale minorităţilor. Din acestea apar: 362 îu Vechiul regat, 237 „ Transilvania,

35 „ Basarabia si 23 „ Bucovina.

In Transilvania, din 237 ga*ete, 130 sunt organe ale minorităţilor.

După aceste cifre, ar însemna, că românii, în Transilvania, sunt . . . minoritari (în minoritate)...

Câte curiozităţi ni oferă » mino­rităţile noastre" l NICOL

Serbarea din Brezoin Duminici, 24 August, a avut loc o

mică, dar înălţătoare serbare la că­minul societăţei pentru ocrotirea or­fanilor din războiu din Brezoiu şi s'a sfinţit noul local.

Au luat parte marele român din Bucureşti Gr. Alexandrescu cu fami­lia şi fiul Grigoraş, d-na şi d-1 Roman Căpăţână, fabricant de şocolată şl bomboane din Bucureşti, d-1 Aurelian Popescu student la Londra, d-nii Alex. Popa, Traian Mihailescu şi avocaţi din R. Vâlcea; membrii comitetului filialei, autorităţile locale şi mulţi vizitatori din Brezoiu.

După ce s'a vizitat noua clădire, cei 24 de orfani, ce se adăpostesc aici au spus poezii şi au cântat cân­tece patriotice sub conducerea d-rei Zoe Chiriţă, conducătoarea grădinii de copii din localitate. -

D-l N. Coman, judecătorul ocolului Brezoiu şi preşedintele filialei a făcut o scurtă dare de seamă a activităţii acestei filiale dela înfiinţarea ei din 1919 şi până azi, arătând că s'a putut ajuta din primul an 150 de orfani din întregul ocol al judecătoriei Brezoiu, cu haine şi încălţăminte, iar în anii ur­mători s'au putut chiar adăposti îngriji şi îndruma la şcoli şi meserii până la 40 de orfani din cei mai sărmani din jud. Vâlcea, primind şi pe orfanii dela orfelinatele ce nu au mai putut exista rămânând astfel de un an singurul or­felinat din acest judeţ.

Arată că s'a putut ajunge de s'au strâns însemnate sumă de peste ju­mătate de milion de lei, sumă care n'a fost atinsă de nici o altă filială rurală din ţară şi din care abia a 10-a parte s'a primit dela stat — dela regiunea Craiovei, că abia acum aceasta le-a promis un ajutor mai însemnat, dar care totuşi întâr­zie mereu.

Arată greutăţile ce le-a întâmpinat îndeosebi cu construirea acestui local şi mulţumeşte tuturor cari au ajutat filiala dela început şi până acuma.

Citează numele d-nelor şi d-nilor cari iu ajutat mai mult, în uralele or­fanilor.

D-na şi d-1 Grigore Alexandrescu mare industriaş din Bucureşti, d-na şi d-1 Jacques Eiser directorul general al societăţii Carpatina cu d-na Eufro-sina D. Greffens Ateniţă, Marina şi Zanflr Petrescu din Brezoiu, Obştea moşnenilor din Brezoiu cu lemne pen­tru casă şi pentru foc, Maria şi Al. Oancea, locul pe care s'a făcut casa, Otto Austerlitz cu înlesniri la cantina lucrătorilor Carpatina, Lotru, Oltul; Obştile Runculeţu prin Petre Droc, Catineşti prin M. Kirca, Radu Iva-nescu din Corabia, societatea „Mica" din Bucureşti, Vasilatu, Isidor Merdter, soc. Govora-Călimăneşti, soc. Căciu-lata, Ernest Vangler, C. Argetoianu fost ministru, Gr. Trancu Iaşi fost ministru, Colonel Budeanu, Regimen­tul Vâlcea Nr. 2 şi alţii cu sume mai mici, — ori cu concursul lor pentru sub-scripţiile din ziua de onoare a orfanilor cari s'au urmat In fiece an la Călimăneşti şi Brezoiu.

Arată In sfârşit nevoile cari mai sunt pentru desăvârşirea operii ce se Infăptueşte. D-l Gr. Alexandrescu, bunul român din Bucureşti, care ne-a ajutat, ca nimeni altul aproape dela înfiinţarea filialei noastre trimeţindu-ne regulat câte 4 mii de lei lunar plus în­călţămintea trebuincioasă, dupăce mul ţumeşte d-lui Coman şi comitetului pentru munca ce o depune pentru aceşti copilaşi, arată că d-sa nu-şi îndeplineşte decât o mică datorie din datoria mare ce toţi trebue să o avem faţă de urmaşii acelora cari ne-au dat România de azi, şi In cuvinte care stârnesc lacrămi roagă comitetul să primească încă 12.000 lei, din care să facă un fond Inatacabil de 100.000 lei cu care să poată să se înzestreze cu unelte pentru meserii, ori cele ne cesare pentru gospodării pe orfanii când se vor face mari. Arată că această sumă a promis-o pentru or fanii din Curtea de Argeş şi In acest scop i-a rugat şi prin gazeta „Neamul Românesc" să vină să-i ridice — câte 20 mii de lei lunar pe 6 luni — dar că nevenind nimenea, găseşte cu cale axi să-i dăruiască nouă, cum de alt fel a şi publicat. Urează tuturor dra­goste de muncă pentru păstrarea Ro­mâniei şi tot odată a mai dăruit ş: din partea d-lui D. D. M. Bragadim, marele industriaş din Bucureşti, suma de două mii de le).

D-l primar al comunei Brezoiu după ce mulţumeşte pentru acest nou semn de înaltă dragoste ce o arată orfani lor noştri — spune In aplauzele co­mitetului că această casă va purta pe veci numele d-lui Grigorie Alexan­drescu — ca semn de vie recunoş-tiinţă gentru această neţărmurită dra goste.

D-l avocat Alex. Popa Ii aduce mulţumiri d-lui Alexandrescu pentru sufletul mare şi nobil ce'l are îngri­jind şi de aceşti orfani ai neamului, deşi nu are nici o afacere In această, regiune. D-l Roman Căpăţână viu mişcat de chipul cum s'au prezintai: orfanii, — şi urmând pilda bunulu: d-1 Gr. Alexandrescu, Ie acordă şi d-sa anual 3 premii:

I. de 1000 lei pentru cel I-iu pre­miant al cl. V-a fa studii ;

II. de 500 lei pentru cel I-iu pre­miant al cl. V-a la purtare;

III. de 500 Iei pentru cel care va arăta mai multă voinţă de muncă (pentiu încurajare) şl ln plus tuturor celor silitor câte o cutie cu bomboane din fabrica sa-şi dă imediat 1000 le: absolventului cu premiu Gh. Popescu din Robeşti, precum şi 1000 lei ab­solventei Maria Coader din Catineşti pentru ajutor la croitorie. Pr. N. N. Ionescu laudă pe d-I Coman pentru sârguinţa depusă în construirea acestui local şi mulţumeşte tuturor donatori­lor pentru darurile lor. D-l Gr. Alexan­drescu cu colegul său A. Popescu îşi iau sarcina de ajutor într'un liceu pe orfanul Gică Popescu. A. v.

S ă p t ă m â n a Jertfele cari se aduc pentru îmbunătăţirea ace­stei foi, credem că vor fi răsplătite de către publicul cititor, prin aceea că fiecare va îndemna pe cunoscuţi să citească şi răspândească „Cul­tura Poporului". In fiecare sat trebue să pătrundă această foae. Fiecare sătean ştiutor de carte, muncitor, meseriaş, negustor, preot, învăţător, cărturar, mamă, elev sau elevă, va găsi în paginile Culturii Poporului îndemnuri bune şi folositoare.

A. S. B. Prmeipele Carol a ins­tituit la fundaţia culturală „Princi-oele Carol1* un premiu de 50.000 lei oentru cea mai bună lucrare cu su­biectul Avram Iancu (monografie, nesă de teatru, povestire). Premiul se acordă la 1 Septembrie 1926. IN COMUNA Cacoveni din apropierea * oraşului Oraviţa, jud. Caraş-Seve-rin, a fost o frumoasă expoziţie de vite şi industrie de casă. La expo­ziţie au luat parte comunele Agadici, Broşteni, Cacoveni, Cârneu, Como-rişte, Torotic, Greoni, Maidan, Oraviţa montană şi română, Ticvanul mare şi mic şi Vărădia. S'a admirat rari­tăţile de capete de boi, tauri, porci de rasă, cai, precum şi cele de poame şi legume. Bumbacul produs în păr­ţile acestea, a produs mare bucurie că In sfârşit se va putea cultiva si la noi In ţară.

Г Ѵ L ŞTEFAN POP, directorul liceu-lui Sf. Sava din Bucureşti, origi­

nar din Ardeal, a cerut ministerului şcoalelor ca să primească la interna­tul liceului, fără plată, cinci copii de moţi din ţinutul Vidrei-de-Sus, salul lui Avram Iancu. Dl. ministru Anghe-lescu a îndeplinit cererea. COCIETATEA SCRIITORILOR RO-

MÂNI, a luat hotărârea ca să ser­beze douăzeci de ani de la moartea talentatului poet Ştefan Petică. Cu prilejul acesta va avea loc şi un pe­lerinaj In satul Iveşti, din judeţul Te­cuci, locul de odihnă al regretatului scriitor, mort la 20 Oct. 1904. T A TIMIŞOARA, s'a ţinut al 36-lea ^ congres al inginerilor silvici. IN urma stăruinţelor depuse de d-1 1 Grigore Tăbăcarir prof. la şcoala normală şi docent universitar, la Te­cuci, se va deschide o şcoală comer­cială elementară de băeţi. PVUMINECA trecută, In apropiere

de Cosmin, la o depărtare de vreo 40 km. de Cernăuţi s'a întâm­plat o nenorocire de automobil. în el se aflau şeapte persoane. La un mo­ment dat s'a rupt cârma automobilu­lui, luând-o de pe şosea peste porum-bişte. Au fost răniţi: d. T. Tovar-niţchi, ruda d-lui Nistor, ministru ai Bucovinei, d-na Tovarniţchi, sora d-nei Nistor, d-ra Liteanu, o copilă de zece ani şi un licean. Răniţii au fost duşi la Cernăuţi, unde li s'au dat îngrijirile medicale.

I A sonda No. 2 a societăţii „Pra-hova" de la schela Runcu din

Câmpina, a isbucnit un foc, arzând Întreaga schelă. Inginerul Elias şi chi­rurgul Maer, au suferit arsuri. Maes­trul sondor Florea Ene din comuna Băneşti, a murit. Au mai fost răniţi: N. Dumitriu şi un sondor. TRIBUNALUL din oraşul Bordeaux * (se citeşte Bordo) din Franţa, con­

damnase Ia două luni închisoare pe spaniolul dela Torre, găsit că umblase fără nici un căpătâi. Făcând spani­olul apel la Curte, a dovedit că are la băncile din oraşul Madrid, depu­neri In 4 sumă de 1 milion pesetas, adică 2 milioane de franci sau 25 milioane de lei de ai noştri, şi Curtea găsind că aceasta nu înseamnă să fii vagabond, l'a achitat.

SĂPTĂMÂNA trecută au fost aduşi la comenduirea diviziei din Dej

(Ardeal), un grup mare de ţărani şi ţărance ce voiau să fie botezaţi de baptişti. Grupul a fost adus din co­muna Negrileşti şi a fost trimis spre cercetare la Cluj.

Câtă rătăcire din partea unor săteni. IARMAROCUL la Botoşani, se va * deschide cu Începere dela 28 Sep­tembrie şi va dura până la 13 Oct.

A SOSIT In ţară, la Sinaia, I. P. S. S. Mitropolit al Sevastiei, Do­

sitei, însoţit de d. Ghianaros, trimişi de Damianos, patriarhul Ierusalimului aducând pentru MM. LL. Regele şi Regina Maria, Marea Cruce a Sf. Mormânt cu lemn sfânt.

RUGAM ziarele „Dobrogea Jună", „Lumea" şi altele când reproduc

articole din foaea noastră, să aibă bunăvoinţa 'S scrie izvorul de unde sunt luate. E o datorie elementară, pe lângă că există şi o proprietate a scrisului. jyOMNII redactori si reporteri cul­

turali ai foaiei noastre, sunt ru­gaţi să ne înainteze cât mai curând fotografiile pentru a li-se înmâna carnete de legitimaţii noui, la „Cul­tura Poporului1*.

COMITETUL despărţământului „Hu­edin" al Asociaţiei „Astra", con­

voacă adunarea cercuală a despăr­ţământului pentru ziua de Duminecă, 28 Septembrie, In localul şcoalei primare din Mănăşturul unguresc. r\ASCÀLUL Pasarian Teodoreecu,

a reclamat postului de jandarmi din Bucureştii Noui, că fiind trimis de către preot a-i aduce nişte vest­minte, a găsit uşa bisericii deschisă iar lucrurile dinăuntru răvăşite.

Uşa fusese deschisă, lada cu vest­minte răsturnată iar o casetă mică de fier stricată şi ce a fost în ea iurat.

Jandarmii au început să cerceteze faptul pentru a da de urma nelegiu­iţilor. Cât de răi mai sunt oamenii 1

JjjXPOZlŢIA internaţională de lu­crări grafice, care a fost aran­

jată la Oradea-mare de către „ Uni­unea Muncitorilor Grafici din Ro­mânia'' în zilele de 7—12 Sept. a fost cercetată de 8048 vizitatori din diferite oraşe ale Ardealului, admi­rând îndeosebi lucrările din Olanda şi Austria, precum şi cele din Franţa, Belgia şi Cehoslovacia, rămânând impresionaţi de felul artistic cum se lucrează în ţările susmenţionate. După cum suntem informaţi această expoziţie se va aranja şi la Cluj şi Bucureşti.

TOATE NĂZDRĂVĂNIILE se în-* tâmplă tot In America. Un mili­

ardar american din oraşul Cincinati, a îmblânzit un şoarece, pe care l'a aşezat aproape de cuşca unei privi-ghitori. Şoricelul atât a ascultat cân­tecul vecinei sale, până In cele din urmă a început şi el să ţârăe. Astfel că micul şoricel a învăţat să cânte. IN CURÂND va avea loc în ora-* şui Bălţi, din Basarabia, sărbăto­rirea punerii petrii de temelie a unei frumoase biserici, ale cărei planuri sunt întocmite de arhitectul Adrian Gabrielescu. •MIŞTE făcători de rele au dat foc

la 42 de arii ale locuitorilor din satul şi comuna Ungureni, jud. Bo­toşani. Focul le-a mistuit pe toate. Patruzeci şi două de familii după ce au muncit o vară întreagă şi-au vă­zut avutul nimicit. D E BOLŞEVICI îi mai bate şi Dum-* nezeu pentru răutăţile lor. In vara care trece, în multe părţi ale Rusiei a fost secetă cumplită, încât plugarii din Volşevicia nu vor putea aduna nici atâtea bucate, câte sunt de lipsă pentru sămănăturile de toamnă.

PENTRU CITITORII NOŞTRI „Cul­tura Poporului" se gândeşte în flecare clipă, ca să fie mai folositoare cititorilor ei. Şi pentruca foaea e răspândită destul de mult în America, de aceea se pune la îndemâna acelora cari au neamuri peste Ocean, şi dacă vor să-i întrebe ceva, sau sâ aibă ştiri despre ei, — într'un cuvânt tot ce i-ar interesa — vor trimite în­semnările lor la „Cultura Po­porului unde vor fi publicate.

Aceiaş lucru şi pentru ro­mânii din America, dacă do­resc sâ aibă ştiţi dela ru­dele de acasă din România, să ne trimeată răvaşe şi ele vor fl publicate în foaie.

Tipărirea se va face fârâ bani. TN BUCUREŞTI, a ars fabrica de * mobile şi binale a d-lui Ernest Pol, de lângă spitalul Filantropia.

In mai puţin de jumătate de ceas întreagă clădirea a fost In flăcări.

Pagubele sunt de 5 milioane. C ÄTEANUL Gh. Eftime din Zorleni, ^ judeţul Iaşi, a fost înjunghiat cu cuţitul de către Gh. Grecu, în apro­piere de oraşul Iaşi, unde venea Ef­time cu carul.

Victima a murit. Criminalul a fost arestat. El a spus In faţa autorită­ţilor că Га omorât din ură. TERENUL cu călători care venea In * spre Iaşi dăunăzi noapte a fost

atacat de hoţi. Călătorii aflaţi In va­goane au fost cuprinşi de panică au­zind câteva focuri de armă, trase de pe câmp. Şi asta nu se petrecea de cât la un chilometru de gara Ploeşti. Un glonte a spart un geam de la vagonul restaurant, şi a eşit pe cea­laltă fereastră din faţă.

Ţăndările de la fereastră au lovit pe două persoane. Autorităţile cercetează cazul. JpBlETINII NOŞTBI. In toate

oraşele, târguşoarele şi comunele rurale din Bomânia vrem să avem prietini. Aceşti prietini grupaţi în jurul mişcării noastre culturale, vor trebui să ne scrie în foae : fapte bune, mişcarea culturală, artistică, econo­mică şi industrială din localitatea în care trăesc. Ştiri de asemenea na­tură încât să intereseze intelectualii oraşelor, muncitorii de prin ateliere şi fabrici şi lumea dela sate. Prie­tinii ne vor trimite aderarea lor, iar redacţia noastră le va răspunde ce au de făcut.

M I N I S T E R U L de agricultură, în * * â dorinţa de a veni în ajutorul micilor plugari cari au suferit mai mult din cauza secetei în vara a-cestui an, precum şi pentru a face cu putinţă cultura grâului pe o su­prafaţă cât mai mare, a destinat, pentru judeţele de mai jos o can­titate de 1250 vagoane grâu de sămânţă, care urmează a se dis­tribui prin organele casei centrale a cooperativelor săteşti, în modul următor: 100 vagoane pentru ju­deţul Covurlui; 100 vagoane pen­tru judeţul Cahul, 150 vagoane pentru judeţul Cetatea Albă, 150 vagoane pentru judeţul Ismail, 50 vagoane pentru judeţul Chişi­nău, 100 vagoane pentru Tighina, 300 vagoane pentru Brăila, 150 vagoane pentru Ialomiţa, 100 va­goane pentru Constanţa şi 50 va­goane pentru Tulcea.

In total se dă 1250 vagoane grâu de sămânţă. VILELE TRECUTE a murit In co-

muna Uneteşti (Chişinău) Ivan Ţu-gulea In etate de 107 ani. După urma lui Ţugulea au rămas patru feciori şi două fete. Cel mai mare fiu al Iui Ţugulea are 75 ani, iar nepotul cel mai tânăr este de 14 ani. IN SATUL BĂLŢĂTEŞTI din jud. 1 Neamţ, s'a înfiinţat o şcoală de economie casnică. Multe altele, spre fericirea ţării.

SÂTENI, dintre domniile voastre sunt oei mai mulţi oari ştiţi sa puneţi pe hârtie gftndu vostru, aşa cum trebue ; de aoeea vă rugim, oari v i bizuiţi a spune lucruri bune, — ca s i invităm şl noi cărturarii dela domniile voastre — s i ne scriefi pentru a se tipiri tn foaea aceasta, oare este a voastri. Vrem să auzim sfaturile voastre, vrem să ne ounoaştem de aproape, vrem s i vă spuneţi şi voi păsurile voastre, oum mai este prin sate şi oum aţi dori s i fie. Şi vorbind un sătean din Ba­sarabia, şi altul din Banat, şl altul din Buco­vina, şi altul din Ardeal şi altul din Dobro­gea, ne vom cunoaşte mai bine şi ne vom iubi na! mult.

ï A 27 SEPTEMVRIE se vor începe *-* la Mărăşeşti serbările naţionale, cu prilejul inaugurării criptei eroilor, şi urmează şi Duminecă 28, când se sfinţeşte monumentul.

In Biserica Neamului dela Mărăşeşti, In criptă, odihnesc osemintele a 500 de eroi cunoscuţi şi necunoscuţi.

Oficierea slujbei bisericeşti şi a pa­rastasului se va face de I. P. S. Mi-tropoliţi. CĂPTĂMÂNA trecuta o ploaie gro-^ zavă însoţită de furtună cu grin­dină, s'a lăsat pe subt poala munţi­lor Carpaţi în jud. Gorj, asupra sa­telor; Frânceşti, Brădiceni, Peştişani, Gureni, Boroşteni, Valea-Mare, To­peşti, şi altele, strivind aproape tot în calea ei.

Furtuna a ţinut până seara. Pagu­bele sunt destul de mari. Viile au fost cu totul nimicite. Şoselele au fost rupte de puhoiul de apă, iar po­durile au fost scoase din pământ şi luate cu puhoiu cu tot.

Bieţii locuitori au suferit mult de pe urma acestei ploi grozave. P ŞTIUT că vacile din Olanda, dau J-" în mijlociu, 4000 până la 5000 litri de lapte pe an. La o expoziţie făcută de curând în oraşul Strassburg, s'a adus o vacă despre care stăpânul ei spune că a dat într'un singur an 16 mii de litri. O aşa vacă cine n'ar vrea ! JUDEŢELE Braşov, Făgăraş şi

J Târnava Mare sunt bântuite de scarlatină şi febră tifoidă.

La Braşov s'a constatat peste 20 de cazuri de scarlatină, iar în ju­deţele Făgăraş şi Târnava Mare 15 cazuri de febră tifoidă.

Localitatea Ţincul Mare a fost izolată complect.

Serviciul sanitar din Braşov a luat masări pentru combaterea e-pidemiilor. I A Tg.-Jfu, In curând se va dés­a v e u Crucea Generalului Dragalina, pe defileul Jiului, la locul unde bra­vul general a fost rănit de moarte In luptele din 1916. DOALA somnului se întinde In toată

Japonia In proporţi îngrijitoare. Autorităţile au făcut comunicat cetă­ţenilor să poarte măşti pe stradă. REVISTE PRIMITE

Datina. (Literară şi socială) T.-Severin Anul II 7—8. Foarte frumos şi îngrijit tipărită. Cuprins interesant.

Dr. OD. Apostol. Cercetări so-matologice. Contribuţiuni statistice la o geografie antropologică a Ro­mâniei mari, Cluj 1924.

„Cultura" No. 4. (Anul I). Cluj 1924.

„Cuvântul dăscălesc" An. I. No. l/IX 1924. Roman. Cu un program bine stabilit. Ii urăm muncă rod­nică şi viaţă lungă.

P e n t r u „ S p i t a l n l M o ţ i l o r "

COMITETUL Soe. „Surorilor .de cruce" de sub preşidenţia d-nei

Ana Popp, aduce şi pe această cale mulţumiri d-nei văd. Eliza Cav. de Botta, şi d-lui Daniel Ilariu Monasterian din Abrud pentru suma de câte 500 lei, donaţi pentru „Spitalul Moţilor.

„Cultura Poporului" face apel către cititorii cari pot veni în aju­torul moţilor, să trimită după puteri donaţiuni Comitetului, care va pu­blica în gazete numele donatorilor.

MINISTERUL INDUSTRIEI şi al comerţului a dat la cassa

centrală a cooperativelor săteşti suma de una sută milioane de lei sub formă de avans pentru a se întrebuinţa la cumpărare de seminţe cari se vor împărţi agricultorilor In părţile bântuite de secetă în cursul anului. I N CAPITALA TURCIEI, oraşul * Constantinopole, a eşit svonul că palatul fostului Sultan va fi scos în vânzare. O societate străină do­reşte să cumpere acest palat sprev a-1 preface într'un mare otel. I A BISERICA DIN ŞIŞOANI, *-* judeţul Chişinău, s'a descoperit un pergament ce datează dela 1779 şi care este semnat de domnitorul Dimitrie Moruzzi.

Pergamentul este întărit cu pe­cetea domnească.

O GROAZNICĂ FURTUNĂ s'a abătut asupra insulelor Leemard

din Anglia. Sunt o sută de morţi, 300 de case au fost dărâmate; foarte multe corăbii şi vapoare an­corate (legate) la ţărm s'au scu­fundat. IN DUMINECA aceasta se va face * cu mare ; pompă de către I. P. S. Sa Mitopolitul Primat, sfinţirea fru­moasei biserici din comuna Vulcana-Pandele, jud. Dârnboviţa.

O DUREROASĂ nenorocire s'a în­tâmplat In gara Galaţi. Băiatul

Ionel Dimitriu se juca cu un frate al său In faţa fabricei de uleiuri de lângă linia ferată.

La un moment dat a trecut un tren de marfă, care pe neaşteptate l'a găsit pe linie pe micul Ionel.

Roţile maşinei au trecut peste el, despărţindu-i corpul de cap, care a rămas pe linie.

Rămăşiţele au fost adunate şi date părinţilor, spre a fi îngropate. CĂPTĂMÂNA trecută, 25 de oameni ^ înarmaţi au trecut Nisirul şi au intrat In comuna Nicolaevca. Ei s'au dus la primărie, omorînd pe primar şi furând 40 mii de Iei din cassa primăriei. Apoi s'au dus la târgul din sat, unde au jefuit pe negustorii aflaţi acolo.

Bandiţii de aici s'au dus la casa primarului, şi au omorît pe soţia ace­stuia şi o servitoare. S'au întors Îna­poi la primărie şi i-au dat foc. In urmă au luat trei căruţe din sat şi au fugit. Doi jandarmi sosiţi dela postul vecin s'au luat după bandiţi spre ai urmări. Aceştia însă, au des­chis un foc viu asupra lor, omorîndu-i pe jandarmi. ASUPRA oraşului Tg.-Măgurele,

într'o noapte, s'a deslănţuit un groaznic val de aer ferbinte, care a adus foarte mari pagube, viilor, po­milor şi zarzavaturilor.

Vântul a fost, aşa de puternic încât a desrădăcinat copaci, a trântit zapla-zuri şi a desvelit case. Căldura era aşa de mare încât mai toţi oamenii deştepţi din somn au socotit că va­lurile de aer fierbinte sunt flăcările vre-unui foc.

Bătrânii povestesc că niciodată n'au pomenit asemenea lucru; noroc că asemenea ferbinţeală n'a durat decât 8 sau 9 minute.

RECOLTA DE VIN ln regiunea Mol­dovei şi a Basarabiei este foarte

bogată. Preţurile au scăzut simţitor. In Basarabia se vinde cu 4—6 lei litrul de vin nou. M U DE MULT, doi profesori de

medicină, Dr. Bernheim şi Dr. Monnier au adus Ia cunoştinţa socie­tăţii de medici din Zürich o întâmplare foarte ciudată a unui copil sugaci, In vârstă de 7 luni, care începuse a ru­mega ca vitele.

Din această pricină copilul slăbea văzând cu ochii şi trebuia să moară,

Doctorii Insă l-au scăpat cu viaţa. După fiecare mâncare Ii vârau In esofag (gâtiţă) un balon mic de gumă până In partea de jos care dă în stomac. Balonul acesta 11 umflau apoi cu aer, care-1 duceau printr'un tub (ţeve) tot de gumă, astfel că mânca­rea nu mai putea ieşi din stomac înapoi în gură.

In felul acesta copilul s'a desvăţat

I n a t e n ţ i a d - lor J a n d a r m i !

SOOS & COMP. Reprezentant pentu toata ţara, firma : T â r g r u - M a r e ş , Str. Principesa Mărioara Ko 2.

D-nii învăţători şi jandarmi fiind în legătură cu gospodarii sunt rugaţi să răspândească şi explice gospodarilor marele folos aï acestor pre­parate. Pentru acest sprijin le acordăm 100 lei remiză după câte un pachet postai conţinând 20 de pacheţele à un sfert de kgram, un pacheţel.

Nu mai există boale de vite cornute, dacă fiecare gospodar îşi va îngriji regulat vitele cu sarea antiseptică nutritoare

DESINFECT0R a prim-medicului veterinar Dr. Dávid Elemér, care este concesionată prin lege. Un pachet de nn sfert de igr. Îm­preună cn inetrucţu aeupra modu­lai de întrebuinţare, coetă 20 lei.— Pentrn revânzători trimitem nn pa­chet postal, conţinând 20 pacheţele de câte nn efert de kgr., contra ши-mel de lei 300 trimişi înainta ian

S20 lei on rambure.

La comenzi rugăm a indica exact comuna, judeţul şi posta ultimă.

« Ч 8 Л »

să rumege, a început a creşte In greutate şi s'a vindecat pe deplin. Nu-i vorbă a răbdat destul chin — că doar nu-i plăcere să-şi vâre de câteva ori pe zi un balon în gâtiţă — dar a scăpat de moarte sigură.

Anunţuri gratuite! %ЛХы abonaţilor noştri, — eu condiţia Insă s i nu fie nici negustori, nici comercianţi — primim epre publicare fără bani, anunţuri de vân­zări şi cumpărări, ori de altă natură.

D O R E S C cunoştinţa acelor per­soane cari ar voi conversaţii In limba franceză.

Adresa exactă a se trimite Ia Post Restant pentru BUDA Cluj.

Pe plaiul verde. De vânzare loturi de grădină de câte 1100 m. pătraţi cu 30 lei metru. In capătul străzii Regale. Adresaţi-vă str. Regală 41 Cluj.

V I P T de casă ( e v e n t u a l ş i l o c u i n ţ ă ) c a n t l a o f a m i l i e b u n ă , f n c e n t r u l , o r a ş u l u i .

O. Urz ică , S t r . R e g i n a M a ­r i a 36.

Pagina 6. CULTUMA PO PO HU LVI Numărul 78

tin palat tn stil românesc la Cluj 0 interesantă contribuţie

pentru a da un aspect mo­dern şi românesc Clujului, a venit din partea vechei societăţi de asigurare ro­mână „Generala" din Bu­cureşti, prin clădirea impu­nătorului ei edificiu în stil românesc în centrul Cluju­lui, Str. Niculae lorga, lângă hotelul New-York.

Construit maaiv, sobru şi totuşi cochet, clădirea a-ceasta este destinată atât pentru sediul direcţiunei regionale şi agenţii princi­pale din Cluj al societăţei de asigurare „Generala" cât şi pentru prăvălii, birouri şi locuinţe particulare.

Astfel noul palat con-tribue în acelaş timp şi la micşorarea crizei de lo­cuinţe la Cluj.

Societatea de Asigurare „Generala" a dat o bună pildă de plasare a capitalu­lui din vechiul R» gat, în eonstrucţiuui -de imobile într 'un centru ai delenesc, chiar într'o epocă de mare criză economică.

S ă r b ă t o r i r e a « l e l a Ş i ş e ş t i Faptele şi munca celor din tre­

cut, ne stau pildă şi îndemn pen­tru viitor.

Aşa anul acesta s'a repetat ca în vremile de demult, pelerinajul românilor credincioşi, cari din de­părtatele lor sate vin cete, cete, gătiţi în costumurile lor pitoreşti, a so întâlni cme ştie a câtea oară la închinăciune, înaintea altarului sfânt dela Siseşti, care a fost şi a rămas simbolul credinţei ş i ai nea­mului nostru, încă de pe când slu­jea aici marele tribun şi discipol al creştinismului, preotul Vasile Lu-caciu.

Inoă de Mercuri, 27 August, au început a sosi cete de tineri, fete şi bătrâni, cu cântecele lorînduio-şetoare, ocolind biserica de nenumă­rate ori, apoi închinânduse cu evla­vie şi credinţă la Dumnezeu care i-a purtat dealungul secolilor spre aceste zile senine, pe care azi le preamărim, toată suflarea româ­nească.

Trebue ca cineva să se găsească în mijlocul acestui popor în săr­bătoare, sărbătoare nepregătită de nimeni, ci născută din convingere şi dragoste de Dumnezeu şi încre­dere în conducătorii ce îşi iau sar­cina a călăuzi acest popor pe ade­văratele căi bune.

Numai găsiudu-se în mijlocul acestui popor dela ţară îu săibă-toare, oricine se poate încrednţa de însemnătatea acetor adunări, în locuri pe care el, poporul, le-a sfin­ţit prin credinţa lui.

Se văd oaspeţi din toate jude­ţele îneunjurătoare, veniţi cale de 3—4 zile din Maramurăş, Solnoe-Dobâca, Bistriţ-i-Năsăud, Cojoerm, ş. a.

Toată lumea se buoură de această zi frumoasă, cu care se pare că Dumnezeu voeşte a cinsti memo­ria acestui martir.

In ziua de 28 August, de dimi­neaţă, se înghesuesc credincioşii pentru a se închina în faţa altaru­lui neisprăvit.

La oara 11 se începe slujba de către veneraţii protopopi loan Anca din Baia Sprie şi Epaminonda Lu-eaci, fiul întemeietorului acestui sfânt locaş, înconjuraţi de preoţii din

. Siseşti şi împrejurime. La slujbă iau parte familia în

viaţă a marelui dispărut, fratele său Petre Lacaciu cu familia, fiica şi fiul şi mulţi cunoscuţi personali, rude şi admiratori ai Leului din Si­seşti.

La oficierea serviciului divin a răspuns corul venit în acest scop din Satu-mare.

După îaceperea slujbei se ves­teşte că a sosit un delegat din par­tea societăţii mormintele eroilor, aducând o placă comemorativă în bronz, care să imortalizeze pentru poporul ce a iubit, pe marele conducător şi sfătuitor, cu chipul Iui blând şi blajin, să fie deapu-ruri prezent în acest locaş.

După terminarea slujbei a ţinut cuvântare protopopul Epaminonda Lucaciu, pria care a preaslăvit ziua Maicii lui Dumnezeu, care se roagă într 'una pentru noi cei păcătoşi.

Termină, invocând pronia cerească pentru ţara aceasta, conducătorii ei şi poporul acesta atât de blând şi bun.

Apoi se oficiază un parastas 'pe mormântul, ee este în biserică, a fostului apostol al neamului. In timpul acestui parastas nemângăiaţii membrii ai familiei, în cap cu fiea şi fiul, au vărsat lacrimi de durere la reamintirea celui ce le-a fost prea scump.

După parastas venerabilul pro­topop Anca din Baia Sprie, a ţinut o mişcătoare cuvântare, arătând că preotul Vasile Lucaciu, a fost unul dintre marii oameni cu care româ-mânii de pretutindei sefpot mândri, Vasile, spune cuviosul protopop, nu a fost decât prea puţin în mijlo­cul famiei lui, căci inteliginţa şi spiritul lui mare l'au dus toată viaţa aproape, a se ocupa de soartea

( poporului ce el îl iubia, deci a fost ' mai mult al nostru al tuturor.

In continuare spune eă a început a se arăta răsplata muncei depuse în viaţă de dispărut, prin placa comemorativă, trimisă de Mormin­tele Eroilor, recomandând " sâ fiö luată ÎD primire de preotul şi comi­tetul parohial al sfântului locaş.

Cei mai mulţi oameni mari,adaogă părintele sunt nnmai după moarte puşi îu adevărata lor lumină, reeu noscânduli-se adevăratul merit.

Preotul paroh local iuâfid cuvân­tul a spus că se laudă cu aceia că acum 12 ani a avut norocul să de vie colaboratorul celui ce a fost Vasile Lucaei, marele român 'şi apostol al neamului. Dsa ia în pri­mire placa сэ reprezintă chipul ce­lui ce nu a încetat un moment, în viaţă fiind, a lucra pentru nea­mul lui şi spune că va păstra cu sfinţenie ceia ee a primit.

Delegatul Mormintele Eroilor, arată îu câteva cuvinte, că fiind îndreptată toată atenţia acum spre Ţebea, pentru serbările de acolo, a fost delegat dsa a preda placa comemorativă celor îu diept.

Se dă cuvântul directorului Şcoa­lei de Arte şi Meserii din Baia Sprie, care deşi din vechiul regat, а arătat cum a cunoscut pe ma­rele apostol al neamului, prtobîl Vasile Lucaci.

L'am văzut, spune dsa, în în-trunirele publice din Bucureşti, unde arăta ţării libere eare ora neutră, suferinţele fraţilor de aici ce gemeau sub asuprirele străine, cum el le spunea celor ce trebuiau să treacă Carpaţii, pentru a aduce libertate iraţilor de aici, cu sacri­ficiul vieţii lor, că flăcăii români erau trimişi a lupta pentru cauză străină lor, omorîndu-i în luptele ucigătoare, în cai i îi împingeau foştii stăpâni.

L 'am văzut cum: după ce a contribuit la marea hotărâre, a României, prin declararea războ iului de desrobire, îmbărbăta po ostaşii ce m e r g e a u peste Carpaţi, la fraţii ce- i chemau, îrapărţindu-le ţigări, mângâind in acelaşi timp copilaşii ce se uitau speriaţi, nc-înţelegâad unde pornesc părinţii lor, încurajând în acelaşi timp pe mamele şi soţiile, cari poate pentru ultima dată îmbrăţişau pe cei scumpi lor, cari mergeau să adueă gloria şi întregirea neamulni.

Pentru a ne convinge cât era de ascultat şi iubit, nu avea de­cât a privi în acest sfânt lecaş, în jurul lui şi a asculta cântecele ce-i aduc laudă, aei în templul zidit din lacrimile şi suferinţele lui pentru popor.

E destul a privi sutele de oa­meni, copii şi femei ce vin cale de zile, pentru a se împărtăşi aici, apoi cu cugetul împăcat în cre­dinţă, să plece mai voioşi şi mai cu încredere în ei.

Adresându-se familiei lui îndu­rerate ii spune că durerea reamin-tirei celui scump, trebue a fi pre­dominată de mângăerea ce se og­lindeşte în viitorul pregătit cu atâta sacrificiu de oameni ea preotul Vasile Lucaci.

Recunoştioţa neamului se mani­festă azi prin imortalizarea chipu­lui celui dispărut, turnat în bronz, aşa blajin şi blând cum l'am cu­noscut cu toţii, gata de sacrificiu pentru fraţii lui.

Cinste celor ee au avut frumoasa idee ce înprocură azi Jacrămi de bucurie şi de recunoştinţă în ace­laş timp, care este societatea Mor­mintele Eroilor.

Unindu-mi glasul eu al tuturor, rog pe Dumnezeu să-1 aibă de a pururi la dreapta sa.

IOAN B. GEORGESCU

ARMATA SOVIETELOR Armata roşie, are nn efectiv de pace

de 70 000 oameni. In zona la 100 km. Est de Nistru

sunt 70.000 de oameni. In zona dela 300 km. Est de Nistru

cam 120.000 de oameni.

Influenţa Cinematografelor Dela un timp încoace şi aceasta

se observă mai mult după război, proprietarii filmelor de cinemato­graf, aduc fel de fel de filme cu diferite subiecte luate de speluncile Parisului, sau mai ştiu eu ce lo­curi pline de vagabondaj.

In desfăşurarea acestor filme ni-se reprezintă cu o claritate atât de vădita, diferitele trucuri Ja cari recurg vagabonzii, pentru a asasma pe cutare bancher sau director de bancă.

Faptul care ne-a făcut să ridicăm glasul împotriva acestor filme, es;e tocmai acela că la reprezentarea acestor filme uu vin oameni ma­turi, conştienţi de ceeace se repre­zintă pe acea pânză, oi spre neno­rocirea noastră, ba chiar a întregei naţiuni, sunt ţinerile vlăstare înee pâod dela etatea de 7 ani până la 18 ani. Ceeace ne mâhneşte şi шаі mult sufletul este, eă aceşti copii inconştienţi de ceeace văd, dar essi-i înregistrează toate 'acele trocuri ee i trec pe dinaintea ochilor, se duc mereu L-s astfei de cinemato­grafe, fără a fi opriţi nici chiar de părinţi, adevăraţii ior educatori.

Nu de puţine-ori am văzut la cassa cinematografelor cu astfel de filme o înghesuia'ă din cele mai m«ri, cerând fiecare câte un bilet. Şi cine credeţi că forma acest con­voi, dacă nu tinerimea noastră?

Ce credeţi că va fi de aceşti copii a căror minte nu este încă coaptă? Ei vor căuta dupăce va ieşi dela reprezentarea acelor filmo, să reproducă întocmai cele văzute pe acea pânză.

Şi să nu vă prindă mirarea când v'aşi spune iubiţii mei cetitori, eă spre feurprinderea si mâhnirea mea, am văzut câţiva din aceşti copii constituiţi în câte-o bandă de câte 6 sau 12 inşi. Iar ca ră de« un caracter şi mai banditesc acestor organizaţii cari posedă uu nume, la rostirea căruia ie înspăimânţi, se îmbracă cu câte o mantie m a ­gra, având ochii acoperiţi eu câte-o mască.

Iată deci unde duce influent-, fil­melor senzaţionale. Eie prepară ter; nul pentru distrugerea mordă a copiilor noştri. Eie pregătesc p« criminalii d e mâine. Deci să u u ne mire faptul câad vedem în fiecare zi că ziarele de reportaj înregistrează câte-o crimă odioasă, unica prin felul do executare.

Şi-a pus oi.recmev.t întrebări a câi;d vom putea scăpa de n ce:4-stă plagă, ca s'o numim aşa? Desigur că cei în drept nici nu s';«u gân­dit cel puţin la astfel dv lucruri şi zadarnice au rămas toate râa-durile bieţilor gazetari, după cum vor rămâ.-ea şi alo mele.

Aruncaţi-vă o clipă dar numai o clipă, privirea asupra străinătăţii cum au organizat rularea cin c a a • tografelor, Germania bunăoară, a ridicat preţurile cinematografelor foarte muit şi a scăzut p.-î cele ale teatrului, adevărata şcoala a lumii, tocmai pentru aceea ca să pontă fi vizitat şi de copii.

Lii noi, însă, se întâmplă tocmai contrarul.

îmi aduc n m i f d t i că la noi în Ciaiova distinsa societate „Prietenii Ştiinţei", începuse să aducă filme cu caracter ştiinţific Ja a căror re­prezentare luau parte câte doi pro­fesori cari explicau e'evilor diferite lucruri eari rămâneau neinţekse. Dar spre păre-ea noastră de rău acest procedeu n u ţ : nu mult.

Cu toate aoestea să sperăm în viitor. Timpul nu va fi aşa do vi­treg eu noi, şi el ne va da oameni de caracter şi iniţiativă, «uro va îndrepta toate aceste iele.

GH. I. Chiţibura

ION. NEDELESCIT AVOCAT

B U C U R E Ş T I STRADA OŢETARI N-ro 6.

dă consultaţii gratuite abonaţilor „CULTURII POPORULUI"

S Ă R A C A . I I M B A ! Limba noastră „ca un fagure de

miere" — cum zice înţelepciunea cronicarului, — dela războiu încosce e şi mai batjocorită.

Dacă eşti călător prin Transil­vania, de pe la Cops î-Mică, — roai rar dela Cluj, —• şi până la Sigbe-tul-Maramureşului, Iare ori ai no­rocul să auzi graiu românesc. Do^r conductorii, când opreşte trenul, anunţă numele staţiei cu accente ciudate de nici nu pricep ce spun. In restaurante aceiaş limbă schi­monosită, inr de multe ori ai r.evoie şl de interpret. La o staţie, numai ţin miuio eare — dar ştiu că e între Cluj şi Oradea Ala/o» — scris la intrarea m iest&urunt: „Aici sa va voibi numai româneşte", scris mare şi cu liiere îngroşate. M'am bucu­rat, căci di pe la Copşa nu mai auzisem voi bă tomânească şi m'am aştzat la o masă. A venit, chelne­rul, d >r de-abia cel de-al patrulea a prie: {-ut ce voiesc In felul acesta so respeotă ordonanţ h autorită­ţilor boastre! Deco nu so iau mă­suri ÎN eons at?mţă? La cassele de bilete acelaş lucru: Se cer bilete în ui gureşte r-entru Nagyvárad, Kolozsvá", Marama? oeszigtt, dar Miciodrta pentru Oradea-Mare, Cluj, ori S ghi-tvl Mar» raun şui ui 1 Şi ce e mai ciudat, e câ funcţio­narii rorr-âai de la ghişee, le răs­pund tot cu Nagyvárad. Kolozs­vár, ş. a. Ne apropriam de Careii Mari şi cum mergeam pentru prima oară pe ace st dr>: m, atn în­trebat pe ua tovarăş dsi călătorie dacă mai e mult până la Caveii-Mari. Mi a spus însă că nu ştie ce e acela Careii-Mari, d i r mi-a răspuns imediat ea і-аш spus Nagykároly. Să nu fi ştiut ceuce ştie toată lumea, că oraşul e al României ş ; in l imbi ţării se cheamă Curcii Маи, rr.t «ed . Crei dimpotrivă eă nu ia plăcut ade­vărata numire a crasului şi nu vrea sä so împace cu ideia că ora­şul nu se va mai chema niciodată Nagykároly.

Dintr'un magazin din Sighet, am cumpărat nişte săpun. PE el era imprimat îu ungureşte firma fa­bricei, i*r deiesapt s^ria: Kolozs­vár. Nu ered ca săpunul să fi fost fe or cu şase a;u m urma . E de mirare cum după atâta timp, oraşelor noastre diu Transilvania li so spune nu numai de minori­tari, dar şi de funcţionarii statului român tot ou vechea numire un-

gureaseă! Oraşele şi orice locali­tate de peste munţi trebue să poarte numirile !or cele adevărate, numirile românpşti, nu numai când se scriu рз acte ori corespondenţă oficială ori în birouriJe oficiale, dar şi în viaţ i privată ori unde şi de ori cine. Cum nu putem noi să zicem - - de exemplu — în loc de Sf. Etiene, oraşul Sf. Ştefan, fără ca să se piardă caracterul franţuzesc al oraşului şi fără ca să se ştie ca e în Franţa, ori cum nu putem zice îa loc da Petrograd oraşul lui Petru (cel M re), tot astfel nu ве poate zice, d: pildă Kolozsrár în loc de Cluj .ori Her-mannstadt îa loc de Sibiul Dacă i-aş spune unui frar,c-z că oraşul Sf. Stelaţi e îu ţara lui, m'ar râde şi ar îuălţa dia umeri. 'Localităţile ori cărui stat, trebuie să fie cu­noscute pretutindeni aşa cum se numesc în limba ţării respective.

Pe la oficiile poştale convoi bi-rile teb:fonice se fee de tegulă tot îa ii! gurtşie. Astu n'ar fi ni­mic în crase priveşte pe particulari. Dar d r a r ofeianţii când vorbesc dela un post la altul în interes de serviciu, tot limba ungară o între­buinţează. Şi aceştia sunt funcţio­nari ai statului român, care. an depus jurământul şi care primesc b a t ă dela s ta t . . .

Cri îrimitere;i şi primirea tele­gramelor scrise în româneşte, se produc adevărate năsdrăvănii La desenator telegramele pe lângă că ajung târziu, dar sjrmg cu adresele şi conţinutul g eu de des­cifrat, alteori chiar de neîiţcîes. In ziua de 14 Iulie s'a trimis dintr'o localitatea de lângă Sighgt o tele­gramă la Galiţi Str. Danubiului. Telegrama <• a redact-tă în cea mai curată şi cometa românească şi scrisă citeţ. La destinaţie a ajuns cu următorul conţinut : „Fe-niţ-mţ". Care român sau care cu­noscător de limbi moderne şi an­tice, poate ghi<>i ee însemnează pe româneşte sau ne altă limbă „Fe-niţanţ* ?

Taxele so percep, serviciul roer-;;e strună, Ardealul se români­zează ! Ce ironie 1..

E surprinzător cum duj.>ă atâţia ani dela unire, statul n'a luat mă­surile neeesire pentrucă măcar in­stituţiile cari depind de ei şi lo­calurile publice să pară româneşti.

Acestea sunt tolerări şi nspăsări absolut vinovate, c. N. DĂBÂRESCI».

P l a n a r i s c h i m b ă t o a r e

în toate mărimile, fabr. „FLÖTHEB" din Germania furnisăm cu preţuri eftine.

Adresaţi-Vă pentru pveţ-.m şi cataloage l a :

^enar famei i tu i M a ş i n e l o r al renn. agr. s. a.

S I O I C , S T R A D A S Ă R E I . \ 'o . 22. Sucursale: MEDIAŞ, Piaţa Cazarmei 16.

TG.-MUltEŞ, Piaţa Mihaiu Viteazul. S IG BIŞ O A li A, Strada Baier 47.

БВ äepftni GERAT; ţie ea HRAFNFE te răzbele <шІе маі Ьам

CU 11 « L E D E Т К А Ш В Д § І І Т 1 ¥ Е ІЛ mltoarela •paelaUtaţJ; ŰMK « t piele petre rimiez-:. < ш а г * Mar« fi tat filai ie piti c w t » MiteaJatai* ІезЫеі - ««ешай

F R A Ţ I I M E U , •ft ClJff iP, T E O E T A H AILONIMA

€ 3 MJ HÎ Jf»

4 »

Specialităţile fabricei de bere CZELL din Cin.j 4 »

59 HERC b e r e n u t r i t o a r e , s p e c i a l i t a t e a N E A G R Ă d i n m a l ţ d u b l u

I I R N 11 S b e r e A L B Ă , m u l t a p r e c i a t ă

din cauza calităţilor lor neîntrecute s'au dove-dit ca marca cea mai superioară. capătă pretutindeni*. | | 1

Prima Fabrică Româna de V a g o i M s t ; şi Motoare 8 . A » DIRECŢIUNEA GENERALĂ :

W C I C F L K Ş T I , H i r . Lascar Catargiu 1* Telegrame: VAGONASTKA BUCUREŞTI.

Scrisori : CĂSUŢA POŞTALĂ 136, BUCUREŞTI

II

âtr-TOBU-ee

de pasageri pentru oraşe ЗІ ioealitsţi ЫЛолчие. Pro­iecte de exploatare si de rentabilitate la ~ m e r > - \

• С а ж г о а п ь

s1? trinsmisiune prin <»*•>•-d^n, sau lanţuri citate 3Vä i'vne

4 H to-m obile-v Ы tern ь pentru transportai Í V uleiuri, benzină, şi petrol Oín.acitvyrea 8550 litri.

Automobile cu pompă de incendiu pnnt'ii pompieri.

Automobile stropitoare * pentru oraş?!, lărgimea de

strop;! 5 ггич

S t ' i " w n y u r i f i e p y - e v i s i e

pentru táMrea de gbevîn­duri Wiihworth, mili­metr ice şi rui-a d. Dis-W;>i?> îtihe vârfuri 1000,

Í60U 2500 m m .

Piefif- eu eaccentrîv PU inu-ßä rie 80 я»г«. nrft-

Grupuri electrogene de 35 Kw, 110 sau 220 Volţi, putând aliraeaíö 150 becuri de 25 l u m i n i

VFTTIMRE de ben-»ină 3r. 6, 14. 45, 60 şi 90 IIP

M a ş i n i d e g ă u r i t

de 15 шгіі. şi 35 m m .

Produsele noastre se găsesc ou preţurile originale de fabrică la următoarele firme:

ÁRAI): întreprindere de Масіш Automobile, Str. Alexandri f.. B R A Ş O V : ,,.SiIvania* întreprinderea Technicu, Strada Spitalului Ţ/K-Vtl: Blaga Kmil, întreprinderea Te-hnîca, Ріа(м Ştefan ле) Mara LUGOJ : Schwäbische Zentralbank, Filiale Lugoj. MEDIAŞ : Departamentul Maşinelor al reun. agr. s. a. suc. ORA DEA-MA RE; .Economia' S. A Comerţ şi Indust., ï'. M. Vito». HÄTMAR : „Mecanic", întreprindere Technică SIBIU: Departamr-i.tul Maşinelor al reun agr. s. a. suc. SIGHIŞOARA : Depairamentul Maşinelor al reun. agr. s. a. suc. ' Г А В О U-MUH.MŞ; UITA li., Ing, moeh. en dipi. Intreorindir-^ te-

• nieft, Str Ştefan Vöde l /a. TIMISOA RA.Schwäbischer Landwixteehaftsveraw.

64.

MAÀAÀAAAÀAAÀÀAÀAAAAAAÀÀAAÀAAÀAAÀAÀAAÀAAÀAAAAAAÀÀÀÀÀi 3 < M, •4 •4 •4І •41

•4 •41

1

DEPARTAMENTUL MASÎNELO AL REUWÜNEI AGRICOLE SĂSEŞTI ARDELENE

Centrala: S I Ü 1 Ü , Strada Surei Mr. 3 3 S u c « r s a l « : M E î > l A Ş , T Â f l O C - A S C R E 8 , S I G H I 8 0 A i t A

a r e î n d e p o z i t e l e s a l e c u p r e ţ u r i e f t i n e

œ

C D

•4 •4 •4 •4 •4 •4 •4

| l Pluguri de oţel schimbătoare şî'pe o brazdă

Pluguri cu grindeiu de lemn schimbătoare şi pe o brazdă a Capete de pluguri schimbătoare şi pe o brazdă

Fiere de plug pentru orice s'stem de plug

Grape de fer eftine Teascuri de vin Zdrobitoare de strugurr Zdrobitoare de poame Aiambice pentru fiert rachiu Pompe pentru vin

3 Triori pentru cereale Triori pentru linte Tocătoare de nutreţ Tăiătoare de napi №aşini pt. despicat strujeni

de porumb Maşini de sămănat

9

Vânturătoare Maşini de sfărâmat porumb

de mână şi pentru transmisiune

Maşini pentru scos cartofi Separatori de lapte Pietre de moară

Motoare de benzină de 2—22 cai putere.

RECLAMELE din „Cultura Poporului" au cel mai mare şi mai desăvârşit succes !

Cea mai mare întreprindere pentru export şi import de

MOTOABE întrebuinţate ş i nonă, de pnteri p e n t m motorina benzină, gaz natural şi gaz metan. M o t o r Diesel orizontal şi vertical.

Construcţiuni de mori şi di­ferite maşine pentru mori.

Consiliu şi expertise de inginer

íTütuif 1

Maşine cu vapor

semistabile.

Maşine de treerat în con-diţiuni de plaîa

favorabila.

Oferte, prospecte S ; 1 frt».f T-Tseá-:*t

ing iner TEODOR MOFFMAШШ CL1UI, « t r . Regina Maria 3 8 .

" IJJJILH LI..,, li " " І І І Ц Т А Т " jj I H M I J I Ş I '

O RECLAMA folositoare se fkee In „CULTURA POFORUI eare se tipăreşte îu 56 mii de ежетрРаге

Tiparul Tipografiei „Viaţa", Cluj, Strada Regina Harta 31.