„LUMINEAZĂ-TE Şl VEI FI : VOIEŞTE Şl VEI PUTEA".

C . A . ROSETTI

Director : Genera lu l NICOLAE PETALA R E D A C Ţ I A , STR. REGALA No. 16. Bucureşti, 4 Decembrie 1927 ADMINISTRAŢIA STR. REGALA No.16

ANUL VII, Nr. 212 Apare în f iecare Duminică

mMSSàâtëbëœstëmt ii

I. I. C. BRATIANU In m a i puţ in d e trei z i le o boa lă d e o n e -

mai p o m e n i t ă putere a curmat firul une ia din c e l e mai p r e ţ i o a s e vieţi a le ţării.

Mare l e ce tă ţean ş i m a r e l e r o m â n i o n I. C. Brăt ianu a murit . O faclă c e lumina tot c u ­pr insu l ţării româneş t i , s 'a s t ins .

P i e r d e r e a e s t e i m e n s ă ; o r e s i m t e ţara toată, î n s ă o r e s i m t e în d e o s e b i nădejdea c e a m a r e a ţării, ţăranul r o m â n căruia e i i - a c ai drept d e vot ş i drept la pământ, vo i ş i pämlnt cari s u n i c e l e d o u ă o p e r e covârş i toare din întreg m o n u m e n t u l lui po l i t i c a t â t d e bogat în faptă bună ş i r o m â n e a s c ă . Ş i f a p t a aceas ta , unită c u a c e i a a celui la l t Brătianu, a părinte­lui s ă u , i lus tru c a ş i urmaşul , î n s u m e a z ă ne- în trerupt a p r o a p e un veac d e frământări ş i de patr io t ice p r e o c u p ă r i p u s e numai în s lujba înălţării patriei , veacu l i s tor ie i R o m â n i ţ i m o ­derne , trăit ş i s c r i s în m a r e parte d e aceş t i d o i mari Brătieni , de tatăl ş i de fiul, unul în­făptuind i n d e p e n d e n ţ a ş i regatul s u b d o i d o m ­nitori : C u z a ş i Carol , ce lă la l t înstărind ţăra­nul ş i f ăcându 1 părtaş la viaţa publ ică s u b trei r e g i : Carol , Ferd inand ş i Mihai. A p r o a p e un v e a c d e activitate n e c u r m a t ă ş i rodnică , împl ini tă de a c e ş t i do i mari r o m a n i c e - ş i d o r m a c u m s o m n u l d e vec i alături unul d e altul.

V i e s ă l e fie p u r u r e a m e m o r i a In c o n ­şt i inţa n e a m u l u i r o m â n e s c Ï

CULTURA P O P O R U L U I .

Prilejuri de Demonstraţia de la Buftea

: 4*

păcătuire „Isus a zis ucenicilor săi : Este

cu neputinţă sa nu vină prilejuri de păcătuire, aar oai de acela prin care vin!'1

„Ar fi mai da foios pentru el ső-і se lege o piatră de moară de gât şi să jie a,uncat în mate de cât să facă pe unul din a-ccşii năcufi să pâcâ.uiascâ'"

„Luaţi seamă la ooi înşivă''1

(Luca, 17, 1—5) Un muncilor se sculase de cu

noapte sa plece în oraş dupa hrana. Era iarnă grea, noaptea ninsese atât de mult în cât omul nostru ab 2a putea rupe nămeţii ce se făcuseră. Mergând aşa, aude paşi în urma lui şi o voce. Se întoarce şi îngrozit vede ca unul din copiii Iui pornise din casă dupa el. „Ce cauţi după mine? Asta e vreme pentru tine sä pleci de acasă ?" întreabă omul îngri,at. „Nu e nimic, tata, — răspunse linişti copilul, — mi-e foarte uşor, calc pe urmele taie".

Tot aşa în via ja, pe urmele noastre calea mai mulţi ori mai puţini fraţi de ai noştri. Or fi

Societatea de astăzi şi Oamenii de maia

Timpul, acest neobosit că­lător, care poarta în sarcina sa pâcateie atâtor generaţii, în oglinda căruia cetim pre­facerile bulgărelui de humă pe carii ne creem vremelni-cile noastre muşoroaie de furnici, timpul, care în ma­joritatea c o n v o r b i r i l o r ce se raportă la starea actuală de presiune morală, este cri­ticat, poartă vina secolului ce se scurge... E aşa de obişnu­ită formula de pesimism ce însoţeşte noţiunea de timp, încât deseori auzim pronun-ţându-se cu amare clătinări de cap „Grele vremuri... amă­râtă viaţă".-.

Omul — in scurgerea atâ­tor ani, de mult, de când şi istoria caută cu înfrigurare să-şi fixeze limitele —, a fost înfrăţit şi strâns legat, con-fundându-se cu timpul care i-a adus prefacerile pe care le-a suferit nedându-si seamă, si

j 7 » numai în urmă posteritatea a găsit cu cale să-i critice — în înţelesul adevărat al cuvântu­lui — preschimbările aduse pe teren moral, social, eco­nomic.

In calendarul istoric al eve­nimentelor, citim lucruri de ö importanţă covârşitoare, de­ducem legi cărora fatal sunt supuşi oamenii.

Faţa societăţii in care trăim s'a schimbat atât de mult, lucrurile şi faptele au fost a-şa de straniu îndrumate, încât aducând un strămoş în mijlo­cul nostru, a celor de azi, ar rămâne tot aşa de încurcat ca şi Persanui lui Molière la Paris...

Nu numai câ ne-am schim­bat, dar mai mult de cât a-tât: am suferit modificări ge­nerale / S ă ne referim la mo­dificările directe cu societatea. Pe cîne vom acuza de gra­vitatea lor ? Se creiază tribu­nale cu pretenţii de consolida­re a temiliei statelor, se ţin conferinţe, congrese, cu toţii se înflăcărează, şi au foarte ma­re dreptate.

Dar se întreabă cineva care va fi soarta popoarelor — de gcum încolo,—cu toate în-

Vremea frece, vremea vine, Toate s vechi şi nouătate ; Ce e rău şi ce e bine Tu te'ntreabă şi soecate...

Eminescu (Glossa)

runirile pacifiste — dat fiind vârtejul social care ne târăşte? Sunt mulţumiţi apostolii păcii cu starea tnternaţional-sociala? Sunt convinşi ferm câ ego­ismul de astăzi — care va creşte mâine — nu va lua proporţii, aducând iarăşi, iinţo liul de doliu bătrânei noastre Europe ?

Ce a făcut tribunalul de la Haga în faţa uriaşului uragan? S'a sguduit din temelii dând o frumoasă lecţie pentru vii­tor popoarelor !

Se întreabă şi răspund chimiştii, că războiul viitor va fi mai crunt decât cel trecut ! E o laudă pentru noi? Oare acea ţară care scoate mai multe săbii să lucească în soare, acea ţară, e mai folositoare şi însoţeşte interesul uman ? Oare moartea şi valurile de sânge sunt ecourile atâtor ru­găciuni adresate umanităţii? Sălbaticul, nu stă şi el me­reu armat cu suliţa şi arcul ? Care-i este aportul de prog­res faţă de omenire ? El mai are o scuză : fiarele sălba­tice l'ar sfâşia de nu s'ar a-pâra !

Speranţa în ziua de mâine — aşteptând-o cu mâna în sân — va fi mai trista ca o oa­ză dorită din suflet în arşiţa copleşitoare a soarelui de Sa­hara !

Fata Morgana se va depăr­ta mereu, aruncându-ne din depărtare schiţări de mână, chemându-ne cu dulci zâm-biri...

Nu vom arunca în cârca vre­mii pâcateie noastre... vom deschide spiritul, ne vom în­treba conştiinţa şi îndemnaţi de linişte vom porni la mun ca ce ne va aduce mulţu­mirea.

Să lepădăm ochelarii aburiţi ce ne oboseşte vederea clară! Să ridicăm Evanghelia Păcii pentru întoarcerea celor întu­necaţi pe cai greşite!

Strigătelor noastre de pace, li se vor deschide uşile ca­pitonate cu postav negru, un­de în şoapte tainice se fău­resc destinele omenirii !

D. I. Doyaru

bune urmele noastre ? Nu cumva urinele noastre sunt rele şi atra­gem fara ştirea noastră pe alţii ducându-i la suferinţa şi la pier­zare ?

Nici nu ne dam seama cât râu face parintele copilului sau cu viaţa lui necreştineasca ! Tot a-semenea cei cari ocupă situaţiuni mai de seama într'o ţară, învăţaţi, profesori, preoţi, atrag şi târăsc pe dumul lor suflete nevinovate spre nenorocire !

Nimic nu e mai molipsitor ca exemplul, ca pilda vieţii. Mai ales când e rea. De vei întreba pe tinerii noştri şi fetele noastre : de ce bei vin, de ce bei bere sau ţuică, de ce fumezi, de ce pierzi nopţile, de ce eşti mândru şi a-supritor, de ce te bucuri la lucrul altuia ? Iţi vor răspunde toţi : pentru că aşa face toată lumea, se vede ca aşa trebue. Aşa am văzut pe tata, pe mama, pe pro­fesorul cutare, pe cutare şi cutare. Doar nu eşti D-ta mai priceput de cât atâţia şi atâţia !

Iată puterea formidabilă a rău­lui.

Mântuitorul a spus : „ Vai de acela prin care vina sminteala". Vedeţi dar, câta răspundere apasă pe umerii noştri şi ce pedeapsa ne aşteaptă. Sunt mii de ochi nevinovaţi şi nepricepuţi cari ne observă şi ne imiteazä. Dar dacă faptele noastre sunt rele ? Târâm după noi în păcat sute şi mii de suflete, care ne urmează.

M'am gândit la aceste lucruri şi m'am îngrozit la răspunderea morală ce avem noi, profesorii şi preoţii, „sarea pământului". Vai! cât de puţin sunt sare adevărata ! Căci puţini cugetă la tineretul din şcoală şi la turma ce o păstoresc. Văd profesori, cari se preocupă numai de materiile de predare, dar puţin le pasă de viaţa lor particulară. Elevii îi văd de multe ori clătinându-se de beţie, neso­cotind programul, mândrii în cât abia răspund la salut, hrăpăreţi, violenţi şi mincinoşi băgaţi până în gât în noroiul politicei de par­tid şi ai afacerilor.

lată ce tablou frumos oferim copiilor şi tinerilor.

Tot ceia ce brumă de carte vor fi ştiind, nu foloseşte la nimic.

In toate zilele citim în ziare fel de fel de crime, răniri, furturi, sinucideri, tâlharii..., făcute de oameni din popor (cei bine situ­aţi suni ocoliţi) într'un moment d e b e ţ i e , d e rătăcire s a u de desperare. Poliţia îi prinde, le face o corectiune. provizorie şi îi dă pe mâna justiţiei. Publicul ci­titor se indignează în fiecare di­mineaţă la cafeaua cu lapte. Care-i vinovatul ? De sigur, făptaşul. Noi vedem numai mâna, care execută, nu mintea care ordonă. Adevăratul vinovovat, este la loc de cinste la toate me'sele. Este cântat în versuri şi slăvit în gura mare. Este satana care-şi râde de ispră­vile sale.

" ş i Şi

In ziua de 20 Noemb. a. c. acum două Duminici, la Buf­tea a fost o mare demons­traţie de ordin cultural. Pre­fectul Judeţului Ilfov a dat semnalul propogandei cultu­rale pe judeţe, dovedind câ populaţia delà ţară este pre­gătită să se bucure de bine­facerile adevâra,. ci culturi. A-colo la Buftea,, în clădirea Gimnaziului, au vorbit expo­nenţi localităţii, s'au adunat în conferinţa pretorii, învăţă­torii si ceilalţi cărturari din Ilfov spre a se sfătui cu ai lor camarazi în cărturărie din Bucureşti despre chipul în care s'ar putea mai cu fo­los răspândi cultura în popor pe deasupra intereselor de tot felul ale politicii mărunte şi de partid.

Exponenţi ai ateneelor po­pulare din Bucureşti s'au în­ţeles pe deplin cu luminătorii satelor din judeţul Ilfov, în frumoasa şi frăţeasca întâlnire pusă la cale de d. prefect Ghiaţa.

Ce însemnează acesta ? însemnează că politica cul­

turală trebue să fie deviza in­telectualilor noştri de azi î-nainte. E singura politica în­ţeleaptă, graţie căreia vom ajunge mâine să ne mândrim câ am creiat în graniţa ţârii, o opinie publică întemiatâ pe mobilizarea dreaptă şi cinstita a conştiinţelor româneşti. —

In asemenea condiţiuni ci-

Domnul Isus are însă grijă

de Leontin Iliescu ne nu vrea să fie zidar, zi­ditorul viitorului social al Patriei sale ?

Nu pretinde nimeni s'ajun-gem în mare viteza în starea înfloritoare a ţârilor Scandi­nave sau a Danemarcei, un­de ţăranii citesc ziarele la cornele plugului iar lucrători în faţa unelteie lor, în clipe­le de repaus. Tragem însa nâ dejde că, urmând pilda pre­fectului de lifo , cei alţi con­ducători ai judeţe.or ţârii se vor sârgui sa fje socotiţi şi ei drept prefe:ţi culturali ai acestor judeţe !ar nu numai adminis rativi cum suit iz\.

in cazul acesta, fa^ lu­crurilor, în câţi-va ani, s'^r schimba pe meleagurile ro­mâneşti. Nu vor citi sătenii la coarnele plugului ziarele sau în faţa uneltelor lor lu­crătorii, dar se vor osteni cu bucurie aceşti lucratori şi a-ceşti săteni s'asculte la şe-zâtorile ateneelor populare cuvintele potrivite, înţelepte generoase ale cărturarilor şi îndrumătorilor lor.

lată ce se aşteaptă de Ia nucleele cultuiale ale satelor menite să împrăştie adevăr şi lumină îmorejurul lor.

„Cultura Poporului" are cuvânt să se bucure câ roa­dele semânâturei sale ies Ia iveala mai curând decât ne-am fi aşteptat.

Aceasta spre binele Nea­mului.

Ruga Florilor de Elena Boteanu

Când spre seară, din văzduhuri Se pogoară -a nopţii duhuri Peste ape, peste stuhuri, Pe ogor, In cîmpie presărate, Cu petalele plecate, florile, işi spun cu ţoale Ruga lor. Când începe ruga sfîntă Vântul stă şi nu cuv ntâ, Fluturii, pe-o c. eanyá f antă, Fac popas, Că pe cîmp şi'n depărtare Lin de iot, ca 'n.r'o uitate Oişict potir de floare Dă un glas. Cântă macul, iasomia Roma/iţa, păpădia... Rugaşi cî tâ 'nat câmp a, U.i p< pur Tot cu f u ze 'm r. .n.e I .à ţînJ . i ugă .o.. ( Sj,re cimpiile 'i.stcui.e Ctmă 'n LO, : „Du ninzeule prea sf,nte „Tu, al j,oiiur părui e „Dû-і.е ca şl mai 'nuin.e „Soure, ploi; „Rău să nu ştim c. -o 'nsamne „Dă-i,e oeii, şi aft-ue toamne „Şi nVhSă-ii mila, Doamne „Pes.e noi... ...Şi cşa, în urce seară Vălul nopţii când coboară Glasul florilor, şăgalnij Lin, stingher, Glasui fiorilor, şăgalnic Olas de jloare ae năoainic Se lidicâ 'ncet şi jalnic Către cer

A R I C I U L O S P I T A L I E R — F A B U L A

d e : V a s i l e Mil itaru

prin oamenii lui scapă pe ici colo sufletele delà pierzare.

Pentru aceia a spus EI că poarta ce duce la pierzare e mare şi largă, iar cea bună e îngustă

Aurelian I o n e s c u Ing.ner-Profesor

Brăneţti, Sept. 1927

In leasă unui lan de grâu, Vecin cu apa unui râu, — O prepeliţă cu cinci pui ce încă nu puteau să sboaie, Cânta atât de fericită, cum alta nu era sub soare!... Dar uite ceasul rău, căci râul, — umflat de ploaia ce căzuse, s'a revărsatsâ'nece grâul/...

Sărmana, când văzu câ vine spre copilaşii ei záporul Ca o săgeată 'şi luă sborul, — Cât aripioarele-i micuţe puteau mai repede s'o poarte,— Un loc mai ridicat să afle, să-şi scape puii delà moarte..

In mijlocul unor aglici, Aoâna'u-şi casa pe-o mooi/â, Găseşte pe jupan Arici Şi'l imploră sâ'i fie milă De puişorii ei cei mici : Să-i găzduiască pân'o trece Puhoiul, ca să nu se'nece....

Ariciul, — ce să vă mai spun, — S'a aratat la suflet bun Síi zice : „Draga mea copilă, „De piatră dac aşi fi, — şi milă „Ar trebui să simt acuma când văd cu hohote cum plângi „Şi mâinile cum fi le frăngi ! „Apoi, — adaogă ariciul cu lacrămile'n gene, — cată: „Şi eu am cinci copii, ca tine, şi deci sunt „tată !..." De fericire-aproape beată, sărmana prepelifă sboară Şi 'ntr'o clipită e 'napoi, Cu puişorii-aproape goi, Pe cari, de i-ar fi prins înecul, ar fi puf uf şi ea să moară f...

Puhoiul stăruia prin grâu Şi nu se retrage 7 spre râu...

A treia zi, fiindu-i puii înfometali ca vai de ei, Se duce să le-aducă barem, de nu mai mult, un pic de mei, Dar prepeliţa când se'nfoarse, îi năpădi şi plânsu'n gene, Căsi din odraslele-î iubite nu rămăsese decât pene !...

Când l'a'nfrebat cu ce greşit-au sărmanii ei copii sub cer, Ariciului aşa de nobil şi-aşa de ospitalier, — Scobindu-se prin dinfi, Ariciul răspunse cam tărăgănat: „Doar nu cumva, copilă dragă, pe mine te-ăi fi supărat?! „Eu te credeam mai înfeleaptă şi nici prin gând nu'mi

putea trece „Să nu mi'i dai ca o râsplată,că i-a m scăpat, să nu se'neoe!

Când, prigonit de-o soartă crudă, cu apa, foc sau cu răsboi, Plângând, vecinul îşi aduce gvutu'n pripă strâns, la noi Şi ne implora s'avem grijă de lucrurile-i mari şi mici, Adeseori, noi suflet mare avem ca nobilul arici!...

O viaţă nouă la s a t e

Daca ne aruncam un mo­ment privi:ea іьароі, nu mai mult decât cu zece uni , şi cer cetem relui de viaţa i\ ţăranu­lui nostru, vedem cu mirare cât de schi m Dat este faţă de cel prezent —

• Pe când înainte vreme, a-bia putea să-şi asigure viaţa de azi pe mâine, cu toata munca istovitoore pe care o depunea, acun observăm câ o trausformare radicală s'a produs în noua lui formă de viaţă. Zilile de clacă, dijma la tarla şi atâtea alte anga­rale, périra ca un vis, ră­mânând ca tot timpul anului şâ-şi muncească ogorul, care ia fost dat în urma sacri­ficiilor făcute pentru ţară şi pe care acum e pe depun stăpân. Dar odată înstărit ţăranul isi formă un nou fel de viaţa care cere in mod necondiţionat ridicăria stării lui m raie şi culturale la un nivel asemănător!

înainte se spunea câ sun­tem un popor de analfabeţi. A-aproape 7 5 n / 0 nu ştiam să ci­tim, fapt dealtfel foarte ex­plicabil pentru starea de luc­ruri din acea vreme. Astăzi însa înmulţirea şcolilor primare la sate, de undê în fieca­re an mii de tineri apuca drumul târgurilor şi oraşelor mari, unde îi aşteaptă focare noi de lumină, sunt o dovadă câ mergem cu paşi repezi spre progres, rupând cu în­tunericul.

Trebue se ţinem seamă insă câ din aceşti tineri, cea mai mare parte, se întorc în mijlocul satelor de unde au pornit — ocupând diferite pos­turi; dornici de a împărtăşi şi celor ramaşi la vatră, ro­dul muncei lor.

Să nu uitam deci, câ avem nevoe de cetăţeni formaţi şi bine pregătiţi în spiritul vre-mei, care pe lângă îndeplini­rea misiunei de apostoi, ai culturei sa fie şi destoinici purtători ai cuvântului de băr­băţie în vremuri grele. — Este o sarcină desigur grea, mai ales când ne gândim câ perioada pregătirea e relativ scurta ; şi deaceia cred câ ar fi nevoe de o cât mai grab­nică colaborare a tuturor forţelor de ordin moral, cul­tural, educativ pentru a pre­găti cât mai curând pe noul cetăţean, de care avem atâ­ta nevoe.

I. Popeseu

Totul pentru aviaţie

Cu aceiaşi adâncă şi sinceră mulţumire cu care am salutat prima expoziţie româneasca de aviaţie din Bucureşti, ne facem datoria de a saluta entuziaşti şi prima fabrica româneasca ue avioane de la Braşov, credem ca fiecare bun roman s'a simţit oarecum mândru de aceasta propăşire a noastră în aviaae, mai ales ca, uedcuui, tnoutui nostru pentru avioane a-duse um sirdiiidtaie, va scădea treptat, treptat.

Ne 0 reşn ca una din cele mai p r m . i j j a l . ; a i ' i n e d . e iduuoiuiiii vuior, Udi' d puwii Şi d pi Ogreaulih, eote Şi Vd a dViv/iiul. ç>i, cum toaie ccici^ue [dn, ne vecmc, tic: mai deportate, ia~ od^r.ûcu enorme pcuu'u piopuşiied Şi р і '0ра о а .еа aviaţiei lor, tot aşa ь а т е ш uutori şi iun sa ta~e.u a^eieaşi adcntieu, cu atat i..ai mult, cu cai prin pozi-ţiUiiea geo^ratiCd a idru noastre, ь а і п е т înconjuraţi aproape numai üe duşmani.

Deci : ne în bmp de rasboiu, ca sa ne apăram uine, fie în timp de pace, cd sd progresam, ne tre­buie o aviaţie cat mai dezvoltata şi mai Duna.

Dar ca sa o avem, e nevoie de mari sacrificii băneşti, de oarece sacrificiul vieţii, l'au adus cu pri­sosinţa piloui noştri.

Cum Ministerul de Rásboiu, — ne gândim deocamdată la aviaţia militară, — nu poate acorua toate sumele trebuitoare dezvoltarei mai curând a aviaţiei noastre, treöuie sa se găsească şi sa ia funia în­treprinderi particulare pentru acest măreţ scop. ţii aici sa mi se per­mită o propunere.

Ar fi urne ca toate şcolile se­cundare din ţara, odată la 3—4 luni — dupa putinţa — sa dea cîte o serbare pentru a aduna fonduri în acest scop.

Pnntr'o lege care ar trebui votata, ar fi Dine sa se puie o taxa în folosul aviaţiei, la toate actele ce se eliberează de motituţiuni către particulari. Bineînţeles că taxe modeste şi bine calculate dupa valoarea actelor.

Apoi, înca ceva, ^are ar fi de folos şi pentru propaganda : tim­brele poştale. Dupa cum, pentru „Societatea regala româna de geo­grafie" cu ocazia împlinirii a 50 üe ani de existenţa s'au emis timbre poştale de diferite valori, cari au avut putere ue francare timp de o luna, tot aşa ar treoui şi pentru aviaue, însa, dupa aceiaş procedeu, sa aibă patere de francaretot câte o luna, însa sa se repete de 2—3 ori pe an, la di­ferite epoci.

N'ar fi rău să se întrebuinţeze o loterie denumita „Loteria a-viaţiei" dupa modelul loteriei I. O. V. care nădăjduim ca ar da rezultate mulţumitoare.

Aui credinţ că şi cu acest pro­cedeu s'ar aduna o suma, din care s'ar putea cumpăra măcar 10 sau 20 avioane anual.

Puţin cu puţin, se adună mult.. Poate ca nu putem imita încă

pilda Italiei, ы care, fiecare pro­vincie s'a obligat sa dea statului câte un avion anual, dar, vom putea, fiecare, sa dam un modest ajutor pentru propăşirea aviaţiei noastre. Datorita merituoşilor piloţi pe care-i avem, şi cu ajutorul pre­conizat de noi, aviaţia noastră ar putea ajunge la nivelul celeia din Frdnţa, Uermania, etc.

Ooişnuindu-te cu un lucru, capeţi şi încredere în el.

Oare, în Anglia, în primul tren ce s'a pus în circulaţie — la in­venţia lui — oamenii n'au călătorit cu frică fireasca, ba, alţii, fugeau îngroziţi de el ?

Azi însa, aproape că nu există om—ori unde—care să nu fi că­lătorit o s.ngură data cu trenul, având deplina încredere şi mulţu­mire de el.

Tot aşa şi cu avioanele. Auzin-du-le vajâind şi vazâudu-le cum se urca sprintene în aer, te în-f.oara, inspirându-ţi în aceiaş timp şi neîncredere, care dispare pe măsura ce te obişnuieşti cu ele.

Că se întâmpla şi accidente, se întâmplă, dar ele sânt de aşteptat ca in orice acţiune, ce-şi face drumul spre progres.

Asta nu trebuie să ne descu­rajeze, ci să ne dea mai multă tane în hotărârile noastre, cari ne vor fi încununate de succese ne-bănuite, mai ales acum, când avem fabrica noastră de avioane.

Prinjvoinţă şi sacrificii la progres. I. Livideanu

2. „CULTURA POPORULUI

Clacă de vorbă Cronica Bucureş l eana

A L C O O L U L S ă p t â m â n a c u l t u r a l ă P r i n B a s a r a b i a c u l t u r a l ă — Bine iăte-aduse Dumnezău

domnule învăţător ! — Da de ce moş Gl'gore ? — Uite, mă cert cu agentul ăsta

al nostru de mai bine de un ceas. — Şi pe ce mă rog vă certaţi

aşa de aprig, de vă trebue cea­suri în'regi ca să vă înţelegeţi ?

— Păi cum să mă'nţeleg cu creştinul ăsta încăpăţâna*, d-lt în-văţa +or?... Îmi spune el mie, el un mucos pe lângă mine, ce poa­te romanu să bea şi ce nu...

— Nu e aşa Domnule învăţă­tor ; aici nu se'ncape bătrân şi mucos. Poţi să fii bă'rân şi sa nu te taie capu ca pe unu tânăr.

— Toate bune, da până acum nu ştiu care vă e moşia pe care va ar taţ i .

— Uite să-ţi spui eu, Domnu­le învăţător...

— Ba eu să-i spui. — Lasă agentule să spue moş

Gligore, ca'i se cade, ca mai bă­trân. Ia să te auzim moş Gligore.

— Uite cum s'a petrecut Dom­nule învăţător : viind eu spre ca­să astăzi cam pe la nămiezi, nu­mai ce mă soseş'e din urmă dumnealui, âge itu delà percepţie şi din una din alta.. hai şi-om bea câte un rachiu ici Ia Niţă. Eu ba, el da, până ajunserăm aci, adică dumnelui să facă spu ne ia gură b.estemănd-o. Domnule, zi­ce că doar rachiurile; sunt vâtă-mâtoare. pe cand v<nul şi berea dinpo'rivă nu numai că nu vătă­ma, dar chir întremează, dă pu­tere.

— Aşa am zis şi aşa zic şi a-cum, fiind ca de ia un d for am auzit-o căi doar ne-i fi vrând să zici că eşti dtamai căpăţânoş decit doftoiul, moş Gligore Şi ce mai încoa şi încolo, noroc cà'l aduse vântul tocmai la vreme pe domnul învăţător, care din noi doi are dreptate ?

— De sigur că nu d/a agentu-te.

— Cum, tot una e să bei vin cu să bei rachiu ?

— Sigur ca nu-i tot una fiind că vinul având mai puţină tărie al-cok'că decît rachiul vatămă mai puţin, dar de vătămat, vatâmă el deajuns.

— Va să zică, eu am dreptate. — Ba na-i de loc, dragă a-

gentule, fiind că te'n'oeţi din ori­ce băutura aicolicä, dar pe când ca să te'mbeţi de rachiu, şi ba­samac, adică otrava goală nu-ţi trebue decât, de rilda, o litră; ca sa- te 'mbeţi de vin îţi trebue în­doit, iar de bere, poate împătrit, poati chiar mai mult. De ce ?... Foarte simpiu : fiindcă pe când rachiul are 30 şi 40 de grade tă­rie, vinul n'are decât 10 — 12 grad.% iar berea abia trei. Ar urma de aci ca berea şi chiar vinul şa fie recomandate sau în tot cazul pre­ferate. Nimic mai netemeinic : al coolul în cit de neînsemnată par­te vătăma sănătat.a, pe când în cantitate mare, adică sub formă de rachiu, îndobitoceşte mintea şi ruinează trupul.

— Vezi agentule, îţi spuneam eu ?

— Spuneai d-ta moş Gligore, da n'auzi că şi domnul învăţă­tor mărturiseşte ca tot am avut dreptate când n'am pus pe o tre­apta rac.iiul cu vinul şi cu bere ?

— Asta da, e drept că e mai primijdios rachiul decât vinul şi vinjl decât berea, de şi fie care în parte şi toate împreuna sapă la rădăcina sănătăţii celor ce le obiciuneşte. In asta chiar sta taina gravităţii acciJentebr sau neno­rocirilor la doua epoci diferite de peste an, da pilda la culesul vii­lor şi la fabricarea ţuicii. Pe când la vremea culesului viilor, sau la încetarea fiertului mustului, lucru­rile se petrec în linişte şi nu se aud batai şi scandaluri, pe vremea culesului prunelor şi cu deosebire în epoca funcţionarii c zânelor de fabricat ţuică, se produc cele mai numeroase crime, cele mai multe fără de legi, jefuiri, spargeri şi dezordini. Ce dovedeşte asta dacă nu că rachiul îndobitoceşte, fură minţile până într'atâta, în cât înarmează mâna şi împinge la furt, la spargere şi la omor.

— Dar dacă n'om bea şi noi acolo un vin sau o bere, ce să bem domnuie învăţător?

— Nimic dr,gul meu, nimic. De unde aţi mai luat şi năzdră­vănia asta că trebue numai decât să bei alcool ca sa trăeşţi ?... Ce ? băutura este acum o hrană de care nu se poate lipsi omul, cum ar fi de pil Ja pâinea, ori leguma, sau peştele ?... Şi daca trebue nu­mai decât sâ bei, bea ap i , bea lapte, sau mănâncă fructe ze­moase, cari îţi potolesc setea, te răcoresc şi pe de-asupra te şi hrănesc. Prin urmare, agentule draga, moş Grigore are dreptate. Fa ca el şi ca mine ; lipseşte-te de rachiu şi de alte băuturi alco­olice şi de ţi-o merge rau, să ne blestemi pe amândoi.

B. VĂLENARU

Deschidem aceasta rubrică în foaia noastră cu intuiţiu nea de a pure în curent pe cititori cu mişcarea culturala a Bucureştilor. Râsboiul ce ne-a adus întregirea neamu­lui între fntaiee fireşti, a deschis o sumedenie de pro­bleme, dintre care cea mai importanta este fără îndoiala problema culturala. Românui se îndreaptă însetoşat spre altarul culturii, o doreşte cu ardoare şi caută, pe cât îl îngadue posibilităţile sâ se a-propie de ea.

U N A P E L Biserici moarie şi biserici vii.

Nu ooesc să stric bi­serici, ci din contra vreau sâ le mui acolo un^e este mai mare l psă de ele..,, la perijerii,

M. Berceanu

Criza de locuinţe de după războiu, precum şi scumpetea grozava A chiriilor, au silit pe mulţi ca vrând-nevrând sâ-şi zidească o căscioara şi mai pe la marginea oraşu­lui unde pământul este mai ieitin şi unde condiţiunile edi­litare sunt mai îngâuitoarea Astfel se explică creştere, rapidă a periferiilor oraşe­lor.

Că cineva şi-A făcut casa nu este de ajuns. Are nevoie de apă, canal, lumina, iar pentru creşterea copiilor, de şcoli şi pentru nevoile SUFLE­

teşti, de biserică. Din experienţă sunt convins

că toate se fac mai lesne decât biserica Nu mai sunt acei mari ctitori şi binefă­cători cari pe întrecute se sileau sâ zidească biserici cu ctitoria şi hramul numelui lor. Sunt azi oameni cari dispun de bogaţii materiale rnult mai mari decât muiţi ctitori vechi, dar acele bogaţii N U sunt întovărăşite de bogă­ţiile sufleteşti, ici colo mai răsa:e câte un creştin CARE

îşi deschide punga pentru A ajuta la construirea de loca­şuri sfinte. »

Şi atunci ne întrebăm ce este de făcut? Se vor mai putea zidi biserici la periferii, unde locuesc oameni săraci? Ce vom face cu creştinii de la marginile oraşelor cari pe o rază de câte 2 - 4 Km. au o singura bisericuţa veche, pentru 15 sau 20 m.i de fa­milii? Dar periferiile cari nu au biserica deloc ?

Acestea discutându se o-datâ în localul primăriei, în cabinetului bunului creştin, d. M h. Berceanu, omul venit la timp în ajutorul bisericilor, se ajunsese la adevărul ca în centrul oraşului sunt atâtea biserici cari nu au enorie, cari stau goale sau cari sunt închise chiar, şi A zis : „ Vreau să mut acele bise­rici "colo unde este mai mare lipso deele... la periferie11.

Iată un lucru la CARE până A C U M nu S 'A gândit nimeni, deşi E cel mai bun lucru ce se poate FACE.

Biserica A fost făcută, ca în ea creştinul, sa-şi plece genum hi la rugăciune, în casa D imnului.

Ctitorul sau ctitorii acelei

biserici aveau cu atât mai пыге mulţumire sufleteasca, când vedeau locaşul Domnu­lui plin de credincioşi.

Iar cât priveşte materialul, o biserica în centrul oraşului în stare de ruina es'e o ruşine, iar cheltuind i - se cu reparaţia, fara a fi folosita, este o risipă.

„îmi'trebuie biserica vie", a zis d. Berceanu.

Gândind mult timp asupra acestor cuvinte, şi fiind în curs strângerea de fonduri necesare pentru zidirea unei biserici în cel mai drag car­tier al oraşului, în cartierul ,Cotroceni"',— am zis cartie­rul cel mai drag, fiind-că aici este armata ţârii şi Palatul Cotroceni, — pentru a face cele plăcute lui Dum­nezeu şi oamenilor : Fac apel la Epitropiile bisericilor S-ftu Dumitru, biserica dintr'o zi, biserica Scaune, biserica Ni­colae Jignita şi altor biserici fără enorie, sâ decidă a lua locul în mijlocul acestui car­tier.

Se.vor mula păsţtându-şi cititoria, Hramul, Odoarele şi Istoricul.

Facându-se acest lucru, vom da acelei biserici posi­bilitatea de a aduna în sânul ei creştini civili şi militari, din toate unghiurile ţârii. Sufletele ctitorilor vor privi vesele din înaltul cerurilor văzând truda ş : sacrificiul lor şi mulţi vor fi scutiţi de pă­catul de a face risipă în bani, reparând an de an biserici cari stau moarte.

PREOT IC. V. BĂRBIERII Paroh „Cotroceni"

^BÎBLIOGRAFTE"" l oan N e c u ' c c — Buletinul

Muzeului municipal laşi . — Director: Gh. Ghibănescu Fas-cicola 6. — 1926 — ( Viaţa Ro­mânească — Iaşi).

Keyista genera lă a învăţă­mântului — Anul XV. No. 8. — Octombrie i927.

Surete şi Isvoade. (Docu­mente Slav )-Române intre 1546 şi 1587), Uolumul XIX, de Gh. Ghibâitescu, profesor Membru corespondent al Academiei Ro­mâne. — Editura Viaţa Româ­nească — Iaşi.

* Revista Critică. — Anul I.

No. 3—4. Iaşi. Semnează articole d-nii Iuliu Pascu, Giorge Pascu, Cezar Partenie Antoni, P. Constan-tinescu Iaşi, N. C. Băjenaru,

Minerva. — Revistă de Sin­teză Cui urală. — No. 2 Iaşi, — cu colaborarea d-lor I. Petrovici, P. Andrei. D. D. Roşea, V. Harea, Cicerone Iordăchescu. S. S. Băr-sănescu, Şt. Zeletin, Mihail D. Ralea şi alţii. —

De aceia găsim nimerit sâ înregistram activitatea lăuda­bilă şi dezinteresată desfăşu­rată pe acest teren, de către diferitele societăţi culturale şi mai c seamă de Ateneele Popul. cari se strâduesc, reuşind in mare măsură, — sa răcpândeascâ ideile gene­roase în pătura mijlocie a po­pulaţiei Capitalei. C. P.

Institutul Social Român

„Cultura ş i pol i t ica ei"

Conferinţa d-lui prof. N. lorga

„Institutul social român" de sub conducerea d-lui pro­fesor universitar D. Guşti a anunţat pentru anul acesta un ciclu'de 29 conferinţe publi­ce, grupate sub titlul de „Po­litica culturH". Conferinţele se ţn în aula fundaţiei uni­versitare Carol I, în fiecare Duminecă între orele 11 şi 12 dimineaţa.

Seria' conferinţelor a fost inaugurata de către d 1 prof. N. lorga cu subiectul: „Cul­tura şi politica ei".

Se vorbeşte mult - începe distinsul conferenţiar,— foarte muit şi în inte de vieme, de o politică culturala. Fiecare guvern şi fiecare om politic se simte' dator s'o inaugureze.

Se întâmplă cu politica cul-tuiii ce s'a întâmplat cu in­troducerea ideii. naţionale în şcoli : declamarea naţionalis­mului, Ideea naţionala, fireşte, trebue sâ o aiba fiecare în fiinţa 6-d, |nsă trebue sâ vor­bească de ea cât mai rar, сз de lucruri scumpe, la cari te gândeşti continuu. Altfel de­vine o obsesie. Decât o fraza naţionala în fiecare zi, mai bine sâ cufunzi pe tineri în realităţile naţionale, ca să* se împărtăşească de toate bine­facerile lor,

Distribuitorii automaţi ai culturei sunt o calamitate. Concepţia aceasta formalistă — fie si cif subsecretariatul culturii'-—, ori câte bune in­tenţii ar avea, e o superfi-c aiitate inutila. A da unei so­cietăţi sufletul, e unicul şi prima chestiune.

Acest popor de suflet şi iniţiativa poate sâ creeze prin resursele lui elementare, o viaţa şi o cultură, în toate domeniile de manifestare, ne-bânuit de desvoltate, ca la una din cele mai înzestrate na iutii. Trăinicia şi domina­rea nu o constitue materia­lismul, chiar cel mai forrna dabi,l ci puterile instinctive şi spontane ale sufletului. Cultivând acestea înseamnă că se face o politică cultu­rală. Pe cale oficială, cu for­me şi biurocratism nu se poate întreţine sufletul în vederea desvoltârii puterilor sale,

O politică culturală presu­pune n adoptai ea mijloace­lor maţeiale, ci păstrarea a-dâncei şi decisivei forţe na­ţionale, capabilă sâ influenţeze în mod definitiv. Trebue în­treţinut sufletul unei naţiuni, cu ceeace poate pune în miş­care sufletul. Frâmîntarea for­melor n'are nimic din aceste proprietăţi.

Ceeace condiţionează în primul rînd mijloacele unei politici culturale este elemen­tul de propagare a ei. Ea nu se poate face decît de oameni

Caii au în ei întreaga cul­tură a poporului. Nu diplo­mele şi talentele recunoscute în străinătate sunt un criteriu de alegere. Cultura au s'o facă oameni cari au topită în suflet întreaga viaţă a po­porului.

Athénéu l p o p u l a r D i c h î u

Ateneul popular „Dichiu" şi consiliul parohial al enoriei respective au sărbătorit Joi seara în biserica DLhiu-Tir-chiieşt pe marele bărbat de stat Ion I. C, Brâtianu.

Lume multă, pre фі biseri­cilor în vecinătate şi corurilor bisericilor delà Dichiu şi Pre­cupeţii vechi, au ţinut sâ aducă prinosul de recunoş­tinţă faţă de marele bărbat de stat.

Şedinţa a fost deschisa prin cuvântarea plina de însufle­ţire a părintelui Niculae Ră-dulescu, făcând istoricul vie­ţei de mare român şi creştin a Iui Ion I. C. Brâtianu, care avea în programul său de lupiâ ridicarea bisericei strămoşeşti,

D. George Lungulescu, conferenţiar la „Casa Şcoa­ielor", a schiţat cu căldură în linii largi viaţa şi concepţia de înalt idealism pe care Ion I, C. Brâtianu a moştenit-o delà defunctul sau părinte.

La biserica „Sf. Silvestru"

Se munceşte mult şi cu folos. Atât pe lingă şcoala primara cît şi pe lîngâ'bise­rica „Sf. Silvestru" se ţ n şe­zători, adunări religioase la cari se spun lucruri plăcute şi folositoare. Este o activitate frumoasa pe care am dbrj sâ o imite cît mai mulţi, dintre conducătorii Atheneelor po­pulare.

Astfel Vineri seara s'a ţinut a cincea şedinţă religioasa de reculegere creştinească, A cu-vîntat frumus S. Sa părintele Georgescu-Silvestru despre „Taina Botezului ' arât înd că însemnătate are această taine şi cari sunt deosebirile dintr-religia noastră şi ceîelaite re ligiuni sau secte.

Corul Seminarului „Nifon Mitropolitul" a executat coruri religioase cu multă îndemâ­nare artistică.

S o c . culturală „Tinereţea"

Joi seara în faţa unui ales şi numeros public societatea culturală „Tinereţea" de sub conducerea vrednic de lauda a d-lui Nicolae Batzaria, dis­tinsul scriitor şi publicist, a ţinut a 119-a şezătoare ar-tisrico-cuituralâ în sala Athe-neului popular „Principele M.hai" din Calea Griviţei.

A vorbit d, doctor Gomoiu despre „Condiţiunile vieţei*' după care a urmat un bogat program artistic la care au contribuit cu meritosuf lor talent d-nii George Frauga, Nicolae Popişteriu, A. Leo­nard (declamaţii) şi d-ra Tity Utskëvitz (canto).

D-l Nicolae Batzaria, pre­şedintele societâţei într'o su­gestiva formă, a rostit o cu­vântare omogialâ şi cu cuvinte calde a comemorat pe marele defunct Ion I. C. Brâtianu.

R. M.

Prefectul judeţului Gr. Berescu şi C. N. Ifnm au luat iniţiativa de a da fiinţa în oraşul Bălţi, unui cerc cultural. Şedinţa de consti­tuire a avut loc în ziua de 15 Noemvrie, cu care ocazie s'a ales următorul comitet de conducere : I. P. S. S. Episcopul Visarion, general I. Constantinov,- pr.mul preşedinte al Tribunalului Dimof-tache, prefectul Gr. Berescu, dr. Buzenschi, primarul Crupenschi, S. S. Vladimir D mitriu, directorul liceului de fete, d-n i Palamar, Ca­zacii, At. Necula, Pacuraru, Maxi-mion şi Paranici.

Comitetul astî.l constituit aclamă în unanimitate ca preşedinte pe I. P. S. S. Episcopul Visarion, iar ca vicepreşedinte pe d. prim pre­şedinte Dimoftache şi pe d. pre­fect Gr. Beres.u, casiera fost ales păr, archimandrit Melchisedec, iar secretar profesorul G. Paranici.

Totdeodată s'a ales şi o dele­gaţie permanentă cu atribuţia de a întocmi programul de activitate, a organiza şezătorile şi a desfă­şura întreaga acţiune în numele comitetului.

Prima şezătoare culturală s'a ţinut în sala societăţii „George Enescu" în ziua de 27 Noembrie.

Cunoscând inimoasele intenţiuni aie prefectului Berescu, centrul cul­tural Bălţi îşi va da roadele aştep­tate şi va desvolta activitatea pe care o aşteptam delà el.

* în dorinţa de a răspândi cât

mai mult gustul pentru şcoală şi cultura româneasca pe meleagurile basarabene un grup de profesori delà Şcoala Normală din Bălţi, a început conferinţele populare la sate.

Duminica trecută profesorii Pa­ranici şi Nicu Grămadă au ţinut câte o conferinţa în comuna Gri-

nauţi, în faţa unui mare număr de locuitori germani şi moldovani.

D. Paranici a vorbit minoritori-tanlor germani despre: însemnă­tatea limbii române, iar d. Nicu Grămadă a vorb.t populaţiei mol­dovene despre : Alcoolismul şi urmă iile lui nenorocite. S'a ob­servat că populaţia basarabeană este dornică de lumină şi învăţă­tura şi a ascultat cu mult interes expunerile conferenţiarilor.

Universitatea Populară din Chi­şinău se afla în al unsprezecelea an de activitate culturală şi na­ţională.

Aceasta universitate moldove­neasca este un aşezământ de cul­tura înalta, născut în preajma re­voluţiei ruseşti din 1917 şi apare în provincia noastră ca prima or-ganizaţiune culturală şi naţională a Basarabiei organizată pe ru.nele ţarismului prăbuşit. Ea a luat fiinţă etn in.tiativa particulara a celo-mai de frunte cărtururi basarar beni.

Universitatea populară are trei secţiuni ; literara, juridică şi de ştiinţa şi medicină.

Intre profesorii acestei universi-ţtăi notam pe dnii Ştefan N. Cio-banu, membru al Academiei Ro­mâne, I. Macovei, directorul liceu­lui Alex. Donici din Chişinău,

I. Negrescu, I. Jabaroyschj, F, Hotnog, şi L. F. Boga, magistraţii P, Davidescu şi V. Buşilă: avocaţii D. Apostolescu, C. Negrescu, A. Oprea, S, Cujbă, general Sc. Pa-naitescu, medic şi academician ; dr. C, Stancescu, dr. I, Papinianu, profesorii N. Hortoíomei, E. Mjro-nescu delà Universitatea din Iaşi.

In anul 1924—25 domnul ge -neral V. Rudeanu a ţinut o serie de leciiuni vorbind despre „Poli­tică şi războiu".

Ursulegç.

D E ~ I D A M S P I R T , Î L L U A D R A C U L

ln pihota muscălească, Izoi cel isteţ şi mare, Şt re minunat de bine şi să afle şi sâ care Votcă, păsări şi seminţe şi cu ele, furnizează Pe tooarăşi.— De aceia trenurile vizetează Tot umblând decolo colo, pânce poate să ochiască Pleşca mult dorită pentru pofta, fără saţ, rusească. 'Iafă-l, cum se 'nghesueş'e în vagon privind afară Pe când trenul se opreşte, sus, la Vorniceni în gară. Pă peron zări deodată u;i soldat ţigan, că ţine Un clondir plin, camdeun litru. Lui hot-scurt şi poţtai vine Si-l şi'ntreabâ: „Heitovarăş, ce-aiacolo?..." —„votcăbună" Zice păcăliciul nostru. Izot gata-i să-i propună Să i-o vânză, căci simţeşte cum îi lasă gura apă — „Bine, o vând cu bucurie" l şi-i arată, sâ priceapă. — „Skolkihăcişiza bulelcă?"-) — „Cât?., păi... no vând

pe parale •" De mi-ai da mantaua în schimbu-i, târgu-i ca şi pus la cale, —„Dăm dirji" 3) Izot răspunde şi mantau'i-o aruncă. Iar păcală se preface că nu-i place. —„Mai dăm încă Cişmele şi centironul,— De, nu-ţi cer vre'un lucru mare... Şi apoi votca mea e dulce, spirt curat de cel mai tare", —„Na, durah !,." *) Dar, pe dasupra gaşpârul tutun voieşte, —„Na, skarei, că pleacă poizd l" 5) ...Şi un „pacioc" ţi

dăruieşte. Cum văzu tutunu în palmă, vânzătorul om de treabă, Dă clondirul: dar, maşina, şueră pornind în grabă. Jos, ţiganul îşi admiră ; manta, cizme, centironul, Şi fumează cu plăcere.— Rusul, însetat, dă zorul Sfic/a-i scumpă o destupă ; dar, cum o pune la gură O aruncă pe fereastră, scuipă furios şi 'njură. Un sergent, văzând ţiganul radios, întreabă : — „ Cioară, Ce făcuşi?..." — „Zic, zău, că bine;., i-am dat votcă,..,

apă chioară". —„Dar aceasta-i o hoţie!" — „Poate,... ce, să mă pros­

tească ? Vrui să-l fac să ţină minte că-i în ţara românească,

Jefuită fără milă de-ai lor/",.. — „Vai de el, săracul" —,,Nu-l mai căina atâta de-i dam spirt, îl lua dracu",

Serafim Ionescu

1) Din volumul inedit — „Vitejii noştri" (S:en» şi znoavt dîn tranşele), de S. I 2) Cât vroi pe sticlă. 3) Dau, bine, 4) Na, nebunie. 5J Na, degrabă, că pleacă TRENUL.

Citiţi „Cultura Poporului"

I n s e m r ă r i l e m e l e

C h e s t i u n e a a g r a r ă î n R u s i a Contele W. Kokowtzoff publică

în „Revue des deux mondes" un interesant articol asupra reformei agrare în Rusia, din care extra­gem, pentru cit.torii noştri, urmă­toarele:

„In Rusia, ţară agricolă, ches­tiunea agrara a jucat totdeauna un rol hotărâtor. Liberarea ţărani­lor în 1861 nedând soluţia defini­tivă chestiunii agrare, a înlesnit lovitura dc stat bolş.v.ca.

Nu putem să ştim cauzele revo­luţiei din 1917, decât dacă studiem proprietatea funciara, delà a doua jumătate a sec. 19-lea încoace.

Restaurarea vechilor proprietari în dreptunle lor şi restituirea celor se le-au fost luate prin forţa eve­

nimentelor, e deocamdată cu nepu-t.nţa. Proprietatea ţărănească tre­bue considerata ca temeha ordinei sociale.

Chestiunea agrară delà 1861 până la i9l7.

înainte de reforma din 1861, pământurle erau fie ale statului, fie ale nobleţei (pomestişiki).

Cele dintâi erau cultivate de ţă­ranii Coroanei, celelalte de ţăranii nobililor. Pela 1860, erau 20 mi­lioane ţărani ai Coroanei şi 24 mi­lioane ţărani ai proprietarilor par­ticulari.

Legea din 1861, tindea la crea­rea unei clase ţărăneşti, proprie­tară a pământului pe care-1 cultivă.

Dar această reformă, nu fu Cari fură rezultatele acestor complect terminată. reforme ?

Modul de posesiune şi de ex- o nouă eră pentru Rusia şi ploatare a pământului, fu cel al desfiinţarea mir-ului (la 1 Ianuarie comunităţii sau al mir-ului. i 9 i 5 ) numărul proprietarilor indi-

In 1906, ministrul Stolypm, lărgi v i d u a i i e r a d e 3 m j ] . c u 2 6 . 8 mii. reforma agrara din 1861. des.tine, iar în Ianuarie 1916, nu-

In 1905, repartiţia proprietăţii m ă r u i t o t a l a l ţăranilor cari ce-funciare in Rus a europeană (fară r u s e r a s ă s a r e t r a g a d i n comuni-Poloma, Finlanda şi provinciile täte - mir - era de 5.7 milioane),

А х д а к & ^ Rf , e U a- i ni e p u , u i, r r , u i ' aproape ega l ä » un hectar): %££\£*Г ** * Pimïï!" ir'plit "„"іД ? » « «rebuit Rusiei tncă 10

mlaştini) 137.4 ani, pentrucă ehest unea agrară Domeniul FAMILIEI IMPERIALE . . 7.8 Să fie complect sfârşită, dar răz-PĂMÂNT pnm:T DE ŢĂRANI DUPĂ boiul împiedică aceasta.

'PROPRTETAV'PARTSIARA A t i rani i 1 3 6 " 3 , C

L A J " C e P U t U l láS^0ÍU}ui' A B J A

LOR. CUMPĂRATE DUPĂ iubi . 132 15—20% din imensele lucrări de Pământul поьіфі 49.8 reorganizare, erau terminate. P R ° A ^ S O S ; ; . Î ) S T O R I : 22.7 Perioada comunismului integral. PIMAMUI COSAOLNR 3.5 Revoluţia pohtea din Martie BISENCL ŞI MĂNĂSTIRI 2.5 1917, dădu putinţă turburărilor PROPRIETĂŢI ALE ORAŞELOR ŞI cor- agrare (prădarea şi împărţirea

p o r a t " l o r 3 - 5 proprietăţilor particulare). Legea lui Stolypin tindea Ia crea- Zadarnic Kerensky vrea să pună

rea unei puternice proprietăţi in- ordin, aducând legi agrare noui; dividuale. mulţimea nu ţinu seama de nimic.

Cu lovitura de stat bolşevică, instinctele mulţimei se desfaşurară în toată plinătatea lor,

Atunci se încercă să se realizeze împărţirea „neagră", adică împăr­ţirea nu numai a bunurilor noble­ţei şi negustorilor, dar şi ale ţă­ranilor mai înstăriţi pe seama co­munelor, Rusia urmând a fi îm­părţită într'o infinitate de loturi mici.

Dar împărţirea „neagră" nu se putu face, din cauza certurilor cari se iscară între comune.

In interiorul comunelor, însă îm­părţirea se făcea cu toată rigoarea.

Guvernul sovietic, încuraja ten­dinţele de egalitate, creând în fiecare sat „comitetele de săraci", recrutate dintre elementele cele mai desmoştenite — şi cele mai pervertite, — Acestea conduceau satele.

Prin această măsură, bolşevicii crezură a fi asigurat proletariatul agricol.

Astfel, întâia perioadă a revo­luţiei agrare a însemnat victoria tendinţelor de egalitate, distrugerea

proprietăţii particulare şi izbânda comunei.

Dar gândul bolşevicilor, era altul : naţionalizarea tuturor forţe­lor productive ale ţării şi regle­mentarea vieţii sale economice (pr.ncipiu socialist marxist.)

Aşa dar, la îuceputul lui 1918, marea industrie, transporturile şi comerţul exterior, fură naţionali­zate.

In ceace priveşte agricultura, ştiind că ţăranii nu se vor înpăca cu comunismul agrar, făcură fai­moasa lege „prodrazverstka", lege prin care ţăranii se văzură lipsiţi de rodul muncii lor (legea din 13 Mai 1918, prescria câ surplusul producţiei ţăranilor, trebuia dat, gratis, Statului).

Nu se lăsa ţăranului decât strictul necesar existenţei sale.

Totul era rechiziţionat de Stat, acesta obligându-se de a aduce, în schimb, ţăranilor, gratuit, pro­duse industriale.

Dar speranţele 1er fură înşelate:

producţia industrială (industria na­ţionalizată) scăzu.

Echilibrul între producţia indus­trială şi producţia agricolă, care este temelia vieţii economice a unui Stat modern, se rupse.

Ţăranii văzând că nu li se dă produsele industriale promise, nu mai dădură Statului surplusul producţiei lor.

Astfel începu (în vara 1918) lupta între oraşe şi comune.

Dar lupta se dădu între ţărani (cari-şi ascundeau recolta) şi co­misarii bolşevici (detaşamente şi alimentare) care-i controlau.

Dar aceasta însemna înfometa­rea oraşelor.

Atunci, bolşevicii, veniră cu le­gea naţionalizării agricole (în Feb­ruarie 1919): tot pământul era al Statului.

Se formară colectivităţi de luc­rători, întreţinute de Stat, cari munceau pentru Stat.

Rezultatele fură şi mai rele. Lucrătorii nu munceau şi aceste

colectivităţi (sovkhoz) coetau mai

„CULTURA P O P F M U T 1 3

Consfătuirea culturală dela Buftea — înfiinţarea primului a t e n e u popular s ă t e s c —

Duminica XXVIII-a de după Rusalii [ L u c a X I V - 1 6 - 2 4 ]

Pildele Mântuitorului gră-iau, cu multa târie, sufletelor şi în cartea lor, deschisa, fie­care îşi citea propria lui me­teahnă, sau propria lui virtute.

Cuvintele pildelor lui Isus se legau atât de bine între ele, încât toate formau un şirag de pietre preţioase, care avea sâ strălucească în depărtarea vremurilor...

„Zis-a Domnul pilda a-„ceasta: Un om a făcut „cină mare şi a poftii „pe mulţi. Şi a trimis, la „ceasul cinci, pe robui său „ca sâ spună celor poftifi: „ Veniţi că totul acum e gata"

„Dar toti. la olaltă, au „început că-şi ceară iertă-„chine. Cel dintâiu a zis: „Am cumpărat un ogor şi „trebue să mă duc să-l văd; „mă rog fie, iartă-mă".

„Un altul a zis „Am cum­părat cinci perechi de boi şi trebue să mă duc sâ-i în­cerc ; mă rog (ie, iartă mă".

„Al treilea a zis: „Mi-um „luat femee şi pentru aceea „nu pot veni".

„Si a venit robul şi a „spus stăpânului sau ace-„stea. Atunci osândindu-se „stăpânul casei, a rostit „către rob: „Ieşi degrabă „pe străzile şi ulilele cetâfii „şi adu aici săraci şi be-„tegi şi orbi şi ologi",

„Zis-a robul in urmă: „Doamne, s'a făcut ce ai „poruncit şi toi mai este loc".

„Atunci stăpânul a po­runcit robului; „Ieşi la „drumuri şi la garduri şi „sileşte -/ pe tofi să între, „aşa ţncăt să-mi fie casa „plină, Căci, vă spun, nici „unul din acei oameni cari „au fost poftifi nu vor gusta „din cina mea".

Un om а făcut cina mare şl a dorit că în jurul său, cu acest prilej, să albe pe câţi mai multt din cunoscuţii lui, din prietenii lui. Şi la vremea cinei a trimis să-cheme.

O mare mâhnire s'a co­borât în sufletul său. când robul i-a adus vestea că nici unul nu poate veni la cină. Mi-a m cumpărat ogor şi mă duc să-l văd a zis unul; mi-am cumpărat cinci pe­rechi de boi şi mă duc să-i încerc, a zis altul ; mi-am luat femee, a zis al treilea, şi de aceia nu pot veni.

Cu multă bucurie sufle­tească a făcut omul acela cina şi iatâ-1 acum mâhnii şi trist: nici unul din cei che­maţi n'a venit.

„Ieşi degrabă pe străzile şi uliţile cetăţii şi adu aici săraci şi betegi şi orbi şi ologi", a rostit stăpânul către robul său. „Acei pe cari eu ham crezut vrednici să stea alături de mine, la cină, mau nesocotit; chemaţi deci pe cei nebăgaţi în seamă, pe săraci şi pe oropsiţi ; a-ceştia se vor grăbi să oină"

tocmai aceia vină, găsesc pentru a nu

şi praznice, şi cari dorim să destule motive veni.

Iisus Cristos a făcut cina mare, praznicul mântuirii, pentru a cărui isbândă însuşi a băut oţet şi fiere; a su­ferit batjocură şi pironirea pe cruce.

învăţături şi pil.îe dumne-zeeşti a adus pentru a se adapă mulţimea ; minuni să­vârşite sub ochii poporului, a adus spre isbavire, arătând puterea şi voea lui Dumnezeu. Şi cine au fost cei dintâi che­maţi la ospăţul acesta ? Po­porul evreu. Şi poporul a-cest> s'a depărtat de cina cea mare a lui Iisus, şi mai mult, au făurit crucea şi pi­roanele cu ciocanul fierarului l-au pironit pe cruce, ase­menea celor fără de lege.

Şi atunci ucenicii Lui au plecat în ce'e patru părţi ale lumii, propovăduind evanghe­lia Sa la toată făptura bote-zându-i in numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh!

Au propovăduit Evanghelia, au chemat la cina cea mare a mântuirii, pe cei umiliţi şi asupriţi, pe cei cari până aci fuseseră orbi şi muţi, şchiopi şi ologi.

Şi numele său a cuprins pământul şi lumina evanghe­liei Sale 1-a luminat...

„Domne, s'o făcut ce-ai poruncit şi tot mai este loc" a zis robul sau, Atunci stă­pânul a poruncit robului : „Ieşi la drumuri şi garduri..'1

Toţi cei cari au înţeles, s'a ubotezat, au zis apostolii.

Chemaţi-i şi pe cei ce rí au înţeles,, a zis Dumnezeu.

Şi iată că şi sălbăticii s'au grăbit sâ vină la cină, încât s'a umplut casa lui Dumne­zeu aşa cum a dorit.

Şi noi ne-am grăbit să ve­nim la cină, însă câţi din noi şi-au cercetat sufletul să vadă dacă se simte vrednic sâ stea la masa cea mare, la masa mâ:.tuirii ? Am fost chemaţi la cină, dar ce vom da noi în schimb celui ce a fâcut cina ?

El nu cere nimic, dar su­fletul nostru va sâ fie el împă­cat, dacă nu-i va mulţumi?

Sâ-i mulţumim Tatălui Ce­resc şi Fiului său câ ne-a chemat Ia mântuire prin cură­ţenia sufletului nostru, prin mulţimea faptelor bune.

Tu, creştine, să nu fi ase­meni celor cari n'au voit să vină la cină, scuzându-se câ sunt ocupaţi cu lucruri peri-toare, ci din contra, la glasul clopotelor, să-ţi duci cucernic mâna la frunte pentru a-ţi face semnul crucii.

Şi să porneşti spre biserică pentru a te adâpa şi ospăta din învâţaturi'e mântuitoare ale Evangheliei lui Isus.

Sa nu fi numai creştin cu

Din iniţiativa d-lui Ghiaţă, pre­fectul jud. ilfov, s 'a adunat la gimnaziul din Buftea, Luni 21 No­embrie (intrarea în biserică a maicii Domnului), pentru consfă­tuire, toţi reprezentanţii autorităţi­lor administrative, bisericeşti şi şcolare din plasa Buftea, consfă­tuire la care au fost invitate şi câtsva personalităţi din Bucureşti.

Luând cuvântul cel dintâi, d. Prefect Ghiaţă arată necesitatea schimbării metodei foarte în t rebu­inţate până acum de către admi­nistraţii faţă de săteni, vechea meto la a forţei publice dovedin-du-se a fi şi ineficace şi neco-respunzatoare timpurilor. Singură cultura şi educaţia ar putea scihm-ba faţa lucrurilor, şi pentru a pune la adăpost cultura căpătată de copii în şcoli, este necesar ca şi mediului social, în care copiii vor întră la vârsta de 11 ani, să i se dea suportul moral care sa-1 ferească de a aluneca pe povâr­nişul stricăciunii.

In acest scop au fost înfiinţate şcoli complimentare, şcoala de a-dulţi şi cercurile culturale. Ele însă nu au dat roadele aşteptate, fie din pricina că cercurile cultu­rale, de pilJa, se întrunesc foarte rar, fie pentrucă majoritatea învă­ţătorilor, ne mai fiind idealiştii de alta data, nu mai găsesc în su­fletele lor destul îndemn, ca să fie mai departe elementele de a r ­monie, de ordine, d e muncă cari au fost şi-ar trebui întot­deauna sä fie.

A arătat apoi cât de mult au prins în Bucureşti ateneele popu­lare, cari sunt mereu pline de lume, cu tot beişugul de distracţii şi petreceri cu cari Capitala ade ­meneşte pe locuitorii sai. Dorinţa de cultura, de educaţie, de învi­orare а sufletului, prin mijloacele sănătoase ale ateneului popular, esie însă atât de vie, în cât ti­neri şi bătrâni, ocolesc orice alte distracţii şi populează a te­neele.

O acüvitate asemuitoare s'ar putea desfăşura şi la sate.

Terminând cuvântarea sa, d-1 prefect Ghiaţă roagă pe cei p re ­zenţi să-şi exprime părerea a s u / r a modalităţilor cum s'ar putea mai uşor aj'unge la înfăptuirea ideilor ce a ex rimat.

Ia cuvântul d-1 Stancu Bră-dişt.-anu, director general al cul­telor şi preşedinte al societăţii funcţionarilor publici, care spune ca după isbânda cea mare a î n ­tregirii neamului nostru, avem sfânta datorie sá ne dâm mâinile şi sá facem toate sforţările pentru ridicarea cât mai sus a poporului român. S'a dat ţăranului pământ şi votul obştesc. Ele nu-i vor fi de folos nici lui, nici ţarii, în mă­sura în care ar trebui, dacă nu i se vor deschide ochii minţei, spre a şti cum să se folosească de ele. Numai prin conlucrarea tuturor oamenilor de bine, a omenilor o -cupând funcţii importante în a d ­ministraţi i ţării, se va putea r e ­aliza dorinţa tuturor, ca săteanul să fie luminat asupra drepturilor şi datoriilor lui.

Ca preşedinte al ateneului p o ­pular „Regele Ferdinand", Dl. Bradişteanu arata cum la şedinţele acestor atenee viu oameni învă­ţaţi, profesori, ziarişti, preoţi, cari spun ascultătorilor învăţături fai­moase din comoare ce au adunat în minţile lor şi astfel, toţi cei ce pleacă d.da ateneu, pleacă mul­ţumiţi că au învăţat ceva folositor.

Face ape! la toţi sä se unească înt 'o ofensiva culturală, pentrucă judeţul ilfov să dea un frumos exemplu de ceeace se poate face pe acest târâm.

D-1. Victor Bilciurescu, redac­tor la ziarul „Universul", spune că d-1 Prefect Ghiaţă nu face prin acţiunea întreprinsă, de cât

DIN IAŞI

0 serie de conferinţe despre

Istoria Artei Româneşti Din iniţiativa d-lui S. Bărsănescu,

directorul şcoalei normale »V. Lupu" din Iaşi şi a corpului profesoral ' al a-cestei şcoli, s'a luat hotăiârea de a se

— î n c e p â n d c u n u m ă r u l d e f a ţ ă , f o a i a n o a s t r ă d e v i n e o r g a n u l o f i c i a l d e p r o p a g a n d ă a l A s o c i a ţ i e i „ C U L T U L P A T R I E I " .

S c o p u l u r m ă r i t e s t e a c e l a ş , d e a p r o p o g a i u ­b i r e a d e ţ a r ă ş i n e a m , p r i n d e s v o l t a r e a c u l t u r i i ş i a v i r t u ţ i l o r c e t ă ţ e n e ş t i .

D i r e c t i v a n o a s t r ă n u v a fi d e c i î n t r u n i m i c s c h i m ­b a t ă .

să respecte legea legilor, care este e t i n e , a a c e a s l ă ş c o a i ă j i n f i e c a r e a n _

Şi noi în viata noastră de numele, ci cu sufletul şi fa-toate zilele, facem cină mare pta sâ fi vrednic sa mulţâ-

meşti omului care a fâcut cina.

Şi celor ce n'au venit pre­cum şi acelora cari au venit la ospăţ numai pentru a-şi sătura pântecele, Isus le zice : „nici unul nu va gusta din cina mea11, nu vor fi vred­nici de împărăţia cerurilor, care este gătita drepţilor.

Em. C. Păsculescu-Orlea

constituţia, şi care spune că un prefect nu trebue să facă numai administraţie, ci este răspunzător de mersul şcoalei, al bisericii, al gospodăriei dela sate. Trebue deci să ne strângem cu toţi în jurul d-lui Prefect şi să-i dăm tot con­cursul de care suntem capabili pentru reuşita iniţiativei sale.

Vorbeşte apoi Părintele Parfenie directorul Seminarului Central din Bucureşti, care-şi exprimă marea-i bucurie că vede strânse la acest ospăţ sufletesc atâtea elemente ale administraţiei, ale şcoalei, ale bi­sericii, grupate în jurul scopului care să conducă ofensiva cultu­rală, atât de necesară ţării. Metode de porunci, de constrângere, să dispară, spre a face loc altei clă­diri sufleteşti. Săteanul are nevoe de educaţia cetăţenească şi numai pe cale culturală i se poate face.

D-1 Inspector şcolar Cherciu spune că activitatea culturală a învăţătorilor la sate este începută de ei încă de acum 25 ani, prin activitatea lor extraşcolară. Adu­narea dela Buftea are de scop intensificarea printr'o bună orga­nizare a acestei activităţi culturale.

D-1 Profesor Dinu, directorul gimnaziului din Buftea, propune ca administraţia să ia măsuri se­vere ca Duminicile şi sărbătorile să se închidă cârciumele, cari nu sunt decât localuri de îndobito­cire, de clevetiri. Pentru reuşita şezătorilor, cari se adresează unui început de obişnuinţă a sătenilor, este absolută nevoe de închiderea cârciumilor, ca şi de orânduirea unui program cât mai atrăgător.

Părintele Bodea din Buf'ea a-rată că cercurile culturale au fost de mare folos şi socoteşte că ar fi necesară menţinerea lor.

D-l Mihail Vulpescu, într'o cuvântare plină de cel mai cald elan pat iotic, arată câtă uimire cuprinde pe străini, când li se face cunoscut însuşirile rare ale poporului nostru. In domeniul muzicei, care-1 preocupă în deo­sebi pe D-sa, avem uu stil uni­ficat remarcabil, care dovedeşte civilizaţie, o cizelare sufletească rară. Cum, în mai toate domeniile spiritul neamului românesc se a-firmă cu tărie, apărând pe primul plan, este o datorie să luptăm pentru ridicarea păturei ţărăneşti, din mijlocul căreia ţâşnesc foiţele cari fac mândria neamului româ­nesc.

Pentru încheiere vorbeşte din nou dl. Prefect Ghiaţă, care arată mijloacele prin care se pot reuşi să se intereseze sufletul săteanu­lui de această mişcare culturală. Cere din partea tuturor, sârguinţă şi o vie dorinţă de a fi folositori ţărănimii, ai căror călăuzilor spre bine trebuie să fie cu toţii.

* *

După amiază a avut loc în sala de conferinţe a gimnaziului din Buftea o prea frumoasă serbare la cari au asistat toţi locuitorii satului Buf'ea.

îmbrăcaţi în costume naţionale şi cu drapele în mână, elevii şcoalei primare au cântat şi de­clamat cântece şi poezii patriotice. Corul gimnaziului a executat mi­nunat o serie de cântece româ­neşti, iar o echipă de elevi din gimnaziu au executat cu vioiciune figuri de gimnastică şi piramide.

In faţa sătenilor au ţinut cu­vântări, d-1 prefect Gloată, d-nii Stâncu Bradişteanu, Dinu şi Bălă-nescu, explicându-le rostul adu­nării.

Sărbătoarea s'a terminat într'o caldă atmosferă de perfectă înţe­legere; conducătorii sufleteşti ai sătenilor au înţeles care le este menirea, iar ţăranii, cari au auzit pe vorbitori, au priceput că este în interesul lor, să meargă pe calea pe care le-o deschid cărtu­rarii satului, după îndemnul d-lui Prefect Ghiaţă.

Dumitru Vas i l e scu Inspector central al Asig.

Sociale

un ciclu de conferinţe, de către perso­nalităţi culturale recunoscute, de anu­miţi specialişti şi de unii membrii ai învăţământului.

— La apelul făcut, au răspuns prin­tre alţii şi d-nul profesor Ioan Ştefă-nescu, care ca şi in anul trecut va deschide seria conferin.eior, vorbind despre: .Istoria artei româneşli",— subiect ce va fi tratat In nouă confe­rinţe.

Printre altele d. profesor Ştefănessn va vorbi despre : 1) monumentele de artă, mănăstiri, biserici, palate şi case vechi; sculptura in lemn şi metale pre­ţioase, broderii, miniaturi, rame. Grija monumentelor de artă şi foloaselor stud ilor lor ; 2) arta bizantină, monu­mente şl epoci principale; 3) Arta ro-mânnească ; arta moldovenească şi arta din ţara Românnască şi Ardeal: 4) Caracterizări şi deosebirea dintre epoci; 5) Arta relgioasă — veche — monumente principale ; 6) Arta ţără­nească — legătura ei cu fondul pre­istoric şi cu arta noastră n Iigioasă ; 7) Arta din Moldova şi Bucovina; a) Arhitectura, epoci principale, monu­mente de seamă, b) Metoda de con­strucţie, material, principii generale, c) Studiul lui Ştefan cel Mare. d) Studiul lui P. Rareş şi Lăpuşnnanu.

a) Artele santuare.- sculptura In lemn, broderii, miniaturi, — icoane moldove­neşti, b) Pictura morală : 1) monumente originale, refaceri, restaurări moderne-2) terminarea picturii moldoveneşti; 3) cum se studiază o pictură morală pentru a-i hot ri epoca şi valoarea.

9) Icanografia „pictu ii mo doveneşti, noţiuni iconografice, a) legătura picturii cu leturghia şi cărţile sfinte, b) intelec­tualismul picturii r ligioase. c) cum se citeşte pictura unei biserici.

11,) Iconografia—continuare : a) Ana-iza artistică, anat mia, draperia, deo­sebirea după epoci, b) Însuşirile mo-numenta şi decorative.

11) Expresia sentimentelor şi senti­mentul religios în arta moldovenească, a) Portrerul, pasagj', animalele, b) despre desemn In arta moldovenească.

12. a) Legăturile artei religioace cu arta noastră populară, b) Meşterii străini şi meşterii români, c) Originile picturi moldoveneşti, epocile principale, stil caractizări. ă) Legătura cu Munte­nia şi ţările vecine.

13. Cercetări şi studiu de opere la Sf. Teodor şi palatul mitropolitan, Golia, Cetăţuia.

D. 1. D.

Revista Medico-CWrurgi-c a l ă din laşi, cu articole de spe­cialitate medicală semnate de d-nii prof. dr. A. Slőtineanu (Po-liomyelila infecţioaso acuta), pi of. dr. M ducă, prof. dr C. Bucaio-glu şi C. Vasilescu Dr. O Fran­che. DT. O. Gheorghiu, Dr. Pet-rovanu, Dr. BaXgan.

Seruri fi vaccinuri în te­rapia ş i profilaxa bo l i lor in­fecţi o ase , de prof. dr. A. Slă-tinceanu şi prof. dr. M. Ciucă.

- Opoterapie , de prof. dr. C. Pa/hon.

Despre accidente le parali­t i ce de prof. dr. Emil Puşcariu.

Buletin de la S o c i é t é rou­maine de Neuro log ie , Psy­chiatrie, Psycho log ie et En­docr ino log ie . — Anul III. No. 4. Septembrie 19-6.

* Mesianismul Rusesc din Sec.

XV ş i XVI, de V, Harea (Edi­tura Viaţa Românească — Iaşi.)

Fasc ismul de P. Andrei (prof. universitar) — Editura Viaţa Ro­mânească — Iaşi.

King-Lear şi concepţ ia dra­matică a teatrului Shakes-peärean de I. Botez (Editura Viaţa Românească — Iaşi).

Curs de Minerologie de V. C. Bufureanu, profesor la Unioersitatea din Iaşi. — Editura Casei şcoatelor şi Culturii Po­porului.

Arhiva — Revistă de Isto­rie, F i lo log ie şi Cultură Ro­m â n e a s c ă . — laş i . A nul XXXI V No. 3—3, cu articole semnate de d-nii Ilie Bárbulescu, C. Ko-gălniceanu. Gh. Zâne, N. C. Bă-jenaru, D. Găzdaru, d-na Marg. Ştefănescu etc.

mult pe Stat, de cât aduceau Statului.

Iată şi numărul acestor colec­tivităţi:

Comune agrare . . . Societăţi pentru lucrul

câmpului în comune Agenţii agrare . , .

Total

VOI 1.289

4.516 1.351

No. p e r s .

34.609

84.111 29.741

7.156 148.461

Deci pentru o populaţie de aproape 100 milioane, trebuiau să lucreze 148.461 oameni.

Nu se putea. A fost falimentul programului dolşevic.

Lupta economică dintre guvern şi ţărani reîncepu, bolşevicii fiind nevoiţi, la urmă, să facă oarecari înlesniri ţăranilor.

Perioada lui Nep. Nep, este seria concesiunilor

făcute şi cari sunt: căderea fai­moasei legi „prodrazwerstka" şi înlocuirea ei, în 1922, printr'un „impozit de alimentaţie" (în na­tură), iar mai apoi.în 1923, printr'un „impozit agricol unic" (o parte în fejmi şi o parte în uatură) şi în-

sfârşit printr 'un impozit numai în bani ; prin „Codul agrar" din 1922, se revine, oarecum, la programul lui Stolypin (comunele agrare îşi pot alege singure modul de po ­sesiune pe care îl prefera).

Rezultatul acestui cod, fie că locuitorii începură să părăsească comunele (în toamna lui 1923, 8 milioane de familii cerurá aceasta) , luându-şi loturi unde voira, lo­cuind în ferme, aşa cum o pre­văzuse Stolypin.

O altă urmare a acestui cod fu că pe când la începutul regimului bolşevic domnea în sânul mulţimii ideea egalităţii individuale, acum, numai o mica parte s'a înstărit, pe când cei mulţi sunt tot săraci (o adevărată plagă socială a r e ­gimului bolşevic).

După statistici, reese că acum, 10—15% dintre ţărani, nu mai pot continua exploatarea pământului, cu propriile mijloace.

Incheere. — Viiiorul. Regimul bolşevic nu a putut r e ­

zolva problema agrara în Rusia. Haosul va demni şi din neu s e -

vietele vor trimite, asupra ţăranilor batalioane de represiune, pentru a le da produsele muncii lor.

Sunt rezultate pe cari nici Karl Marx, sărmanul, nu le-a visat, poate,

Exploatarea pământurilor va d e ­veni din ce în ce mai puţin p ro­ductivă.

Suprafaţa însămânţată care era în 1913 de 81 m.lioane desetine, a ajuns în 1923, la 59 milioane, înainte de revoluţie recolta Rusiei era de 6.4 milioane vagoane, pe când în 1923 este evaluată la 3,6 milioane vagoane (56% din p ro ­ducţia dinainte de război).

Aceasta scădere a producţiei, fie una din cauzele foametei din 1921.

Cu toate sforţările făcute, gu­vernul sovietic nu a reuşit sä ex ­perte, în 1923, decât 64 mii va­goane, faţa de 808 mii vagoane exportă e în 1913 (ceeace î n -seamnat numai 8% din export) .

Numărul animalelor a scăzut, iar starea industrială este şi mai rea.

Acestea sunt, sub raportul agri­

col, rezultatele domniei bolşevice. Chestiunea agrară nu a fost

rezolvită între nimic, Bolşevismul a întrerupt evoluţia

normală a proprietăţii rurale în Rusia.

Rusia nu-şi va reveni decât după stabilirea unui guvernământ conform concepţiunilor statului modern.

Guvernul sovietic a ruinat civi­lizaţia rusă prin aceste trei metode, de cari el însuş va cădea răpus:

Г Dominaţia vieţii şi a demni­tăţii omeneşti, prin forţă brutală şi sălbatică.

2° Demoralizarea populaţiei. 3° Distrugerea oricărui îndemn

la lucru productiv, prin răpirea dreptului proprietăţii particulare şi a iniţiativei libere.

Am reprodus, pentru cititorii foaiei noastre, părţi din articolul contelui Kokowtzoff, pentru a le oglindi chestiunea agrară în Rusia, chestiune care la noi a fost re-

Cărţi şi R e v i s t e

zolvată în chip atât de fericit prin trecuta reformă agrară.

Nutresc umilul gând că Rusia, în situaţia ei de totdeauna, nu poate trăi decât sub un regim ţarist, dar fără camarila încuibată pe lângă răposatul regim din 1916.

Nicol. 22. Nov. 1927.

Cetiţi şi Răspândiţi „Cultura Poporului"

Forţele morale şi forţele mili­tare în războiu de genera­lul l. Jitianu. — O noua lu­crare vine să înbogăţeascâ biblioteca cărţilor miiitare. E aceia a d-lui general I. Jitianu „Forţele morale şi forţele mi­litare în râsboiu".

O îndelungată experienţă dă posibilitatea autorului de a ne da la iveală o seamă de constatări de o rară limpezi­me, arătând câ armata nu poate fi un instrument de victorie, decât atunci când cele doua elemente cari o compun, — sufletul soldatului şi armamentul cu care este înzestrat, — sunt într'o intima şi desâvîrşita legătură, Şi u-nul şi altul îşi are impor­tanţa lui.

Forţa morala este puterea sufletească, care întareş'e forţa materială a omului si îl face sâ execute lucruri sau acte, câri adeseori nu le-ar face fără îndemnul acestei noi forţe. Cu soldat desbra-cat, nemâncat şi neech;pat complect pentru război, nu se pot duce bătăliile de as­tăzi, nu se poate avea forţa morală necesara, câci la urma urmei, cum spune Generalul Lewal, tot fizicul menţine partea bună a moralului.

Nici unul însă nu trebue să fie înăbuşit de celait, ci amândouă trebuese însufleţite, pătrunse de personalitatea u-unui comandant înţelgâtor şi bine format. Aci autóiul a-tinge una din cele mai deli­cate probleme. Ofiţerul, spune d. G-ral Jitianu, trebue sâ fie întâiu, un om care sâ se ţină pas cu pas, de progre­sele culturii. A te opri la cu­noştinţele, pe cari ţi le dă şcoala pregătitoare, şi chiar cea de război, este a te men­ţine într'o situaţie inferioară, gasindu-te cu desăvârşire ne­putincios, faţă de multiplele cerinţe şi nevoi, pe cari le vei întâlni în viaţă.

Rolul ofiţerului devine din ce în ce mai greu, cu cât înaintează în grad, pe deo­parte, iar pe de altă parte, rolul sau este legat de pro­gresele ştiinţei şi dc schimbă­rile vieţii sociale. In al doilea rând ofiţerul trebue sa fie un soldat, şi iată un in'eresant citat, după Generalul K eber : „A fi soldat înseamnă câ a-tunci când ai foame sa nu mănânci ; când ai sete sa nu bei ; când esti sfărâmat de oboseală, să mergi ; când nu poţi sâ te daci pe tine însuţi, trebue să dai ajutor şi unui camarad rănit".

Este bine precizat că răs-boaele în cari nu vom mai avea de aface cu coaliţii de popoare, vor fi din ce, în ce, mai rare. Sumedenia de in­terese a ceiat pe suprafaţa gobului pământesc întovără­şiri de popoare şi ciocnirile vor avea loc intre aceste asociaţiuni. Mai multe popoare coalizate nu vor putea ajunge la victorie, fârâ o comanda unică şi aci autorul ne ex­pune întreaga situaţiune şi multiplele încercări, cari au avut loc în această chestiune pe frontul apusean.

Interesele mărunte, cre­dinţele greşite, bănuiala, au mers câte odată până acolo încât erau gata sâ strice ali­anţa franco-englezâ-itaiianâ, deşi era în joc intersul comun.

Prin claritatea cu care sunt văzute toate problemele legate de titlul lucrării, prin felul gândit cum sunt tratate, car­tea diui general Jitianu trebue sâ fie cercetată cu atenţie de toţi acei ce se ocupa de pre­gătirea armata a neamului nostru şi sunt chemaţi să conclucreze în această di­recţie.

Mihail Traian.

l a ş i i d e o d i n i o a r ă , d e R u d o l f S u ţ u . — Viafa Ro­mânească—Iaşi— (Vol. II). Constatări, aduceri aminte, simple însemnări fugare înce­pând depe la 1 8 7 0 până a-pro^pe de vremea din urmă, sunt adunate cu dragostea şi duioşia pe care ţi-o dă amin­tirea, în al doilea volum din lucraiea d-lui Rudolf Suţu „Iaşii de odinioară". Ni se evocă o lume dispărută, cu calităţile dar şi cu defectele ei. Lângă aristocraţiunea de neam se schiţează, în linii largi şi binevoitoare, negusto-limea eşeanâ depe vremuri, figuri şi tipuri trecute de mult în lumea tăcerii şi a uitării, fiecare cu viaţa şi firea lui. „Mişcarea cu'turala, aitisticâ, muzicala, de odinioară, alături de viaţa mondena cu toate plăcerile ei, fac dn lucrarea d lui Suţu un interesant în­dreptar pentru aeei ce doresc să cunoască evoluţia laşului. Nu doar câ „Iaşii de odini­oară" ar constitui o operă istorică sau un studiu socio-locig, doar ne dă putinţa sâ cunoaştem rolul covârşitor r, e care acest oraş al voevozilor moldoveni, Га jucat în evolu­ţia politica, socială şi cultu-ra'â a neamului nostru.

D. Rudolf Suţu este un fanatic iubitor al pământului moldovean, are o dragoste adâncă pentru oraşul care a jucat un rol aşa de important în istoria ţârii noastre şi se găseşte oarecum străin în locurile în care si-a petrecut o bună parte din viaţă. De aici părerile de râu pentru figurile dispărute a!e laşului, de aici duioşia cu care ne evocă o lume ce nu maî este.

In mijlocul oamenilor de azi, grăbiţi si fârâ respectul trecutului, se simte din ce în ce mai izoiat şi nu şi gâseşte alinarea decât în desgroparea acestui trecut scump, cu care încânta pe toţi c e i ce înţeleg câ pe acest trecut s'a clădit prezentul.

B u l e t i n u l A p i c u l t o r i l o r . — Anul VI - No. 8 şi No. 9 -Tg. Frumos. De şase ani d. D. Stamatelache face să apară la Tg. Frumos (Jud. Iaşi) o prea interesanta re­vista lunara „Buletinul Api­cultorilor", cu pronunţat ca­racter de specialitate. Albi-năritul este una din cele mai frumoase ocupaţiunl şi în acelaş timp una din cele mai rentabile pentru o gospodărie bine organizată. De răspân­direa albinâritului în satele noastre, depinde în bună măsură prosperitatea gospo­dăriilor săteşti şi de aceia activitatea d-lui tamaielache este dintre cele mai lăudabile, făcând sâ pătrundă cât mai adânc în paturile largi ale poporului, dragostea pentru această ramura de ocupaţie casnica. Revista se prezintă în condiţiuni bune şi merită să fie răspândită cât mai mult.

C u r s e l e m e n t a r d e d r e p t a d m i n i s t r a t i v r o m â n , de Iuliu Pascu, Bucureşti, 1 9 2 7 . Lucrarea merită sâ facâ parte dintr'un manual de instrucţie civica pentru clasa VIII-a de liceu ; poate fi folosita însă, de asemeni, de către studenţii universitari şi de către func-tionjrii administrativi.

L i t e r a r ă . — şi 2. — Iaşi.

N o u t a t e a Anul I No. 1 Batiînei cetăţi moldovene îi lipsea de mult o publicaţie de soiul acesta. Imagini ale în'împlâruor importante, scurte priviri asupra evenimentelor la ordinea zilei, dau un inte­resant aspect nouei publica­ţiuni. Urâm noului confrate toată reuşita.

І

¥ M â c u l t u r a l ă î n B a s a r a b i a 0

O scurtă dare de seamă asupra activităţii Ateneului Popular din Orhei, pe anul trecut.

Scrisori Bârlădene

conferinţă despre Mussolini

I N F O T I U N I

In adunarea din Februarie 1925, a fost ales ca preşedinte al ate­neului d. Dem. Tiron şi delà sine se înţelegea că societatea trebuia să meargă pe alta cale şi cu p u ­teri noui. De oarece erau multe de făcut, pentru adunarea prime­lor fonduri s'a dat o serbare în ziua de 21 Martie, î n sala cine­matografului „Paradis" din ale cărei venituri să se poată face fată cerinţelor începutului.

Serbarea s'a deschis cu „Imnul Regal" intonat de corul Ateneului, condus cu pricepere de profesorul secundar Stefan Lozinschi. D-1 Preşedinte a arătat care e î n ­semnătatea acestui aşezământ cul­tural, ce ţinta are ş i a cerut con­cursul pentru înfăptuirea unei o-pere scumpe tuturor acelora ce simt într'adevăr româneşte. D. avocat Cezar Stoica a declamat poezia „Oltul" de O. Goga, do­vedind că aceasta poema eroica e veşnic răscolitoare de sentimente patriotice. D. Vichente Jemne, pro­fesor secundar, a cântat „ De ce te legeni codi uit" şi „Doina din Bucovina", după care d. N. San-dulescu a declamat „da uda Mâi ii" de Zaharid Bârsan. Dupa ce corul Ateneului a mai cântat „Pe al nosi.u stbag" şi „b'runzuxană Mărăcine", au urmat dansuri n a ­ţionale, executate de soldaţii bata­lionului din Reg. 7 Vânători, care a produs mult entuziasm in sude-tul asistentei.

Programul s'a terminat cu piesa „Doctorul fùra vue" jucata d e elevii liceului J e baeţi din localitate.

Vizita Ateneului Popular „Tataraşi"

Abea ne afirmasem existenta şi am şi primit vizita unei societăţi vechi, solid constituita şi cu multa trecere în massele populare din ţara : Ateneul Popular „ Tă­iai aşi" din Iaşi, asociata fundaţi-unei „Principale Caroi", de care se afiliase şi sociatatea noastră încă delà 5 Iunie 1925.

In ziua de 5 Aprilie 1925 ora­şul era împodooit cu steaguri. Oaspeţii au fost întimpinau la primărie de d-1 C. Plăcinta, pri­marul oraşului şi de consiliul co­munal, cortegiul în frunte cu muzica liceului şi a şcoalei nor­male, cercetaşii şi toate şcolile, s'a îndreptat spre gradina puolica, unde aştepta noroaul venit delà sate. Aci au rostit cuvântări i n -sufl.ţite d-nii üh . Turtureanu, pre­fectul judeţului, Col. Qjorgescu, comandantul garnizoanei şi D. Tiron, preşjdincele Ateneului p o ­pular Ur.iei. — Au răspuns — evo­când trecutul şi L-gaturiie de sânge, ideal şi credinţa c e ne leagă, d-1 C. Ifrim, preşedintele Ateneului Popular Taiaraşi şi d-1 C. Mugur, directorul Fundauei Carol.

Formându-se din nou cortegiul, mulţimea s'a îndreptat spre bi-sericB Sf. Dumitru, ctitoria lui Vasile Lupu Voevodul. Aci au fost salutaţi oaspeţii de către paroaul bisericei, Radion Piescu în numele bisericei şi de Protoereul Pavel Guciujna, fost deputat.

D. profesor secundar C. Ne-delcu de la „Funaaţie" arată în­semnătatea neţărmurită a acestei opere de cultura, luminarea mas­selor şi strângerea legatuJilor intre fraţii din întreagă tara.

Şezătoarea a avut loc în sala cinematografului „Paradis" unde Ateneul Tataraşi-Iaşi a avut un frumos succes. Corul „Ateneului" condus de cunoscutul maestru d i ­rijor V. Popovici, a intonat cân­tece eroice şi populare : „Imnul Regal", „Răsuriei din Ardeal", „Cântec ae leagăn", „Ileana", „Deş,eaptă-te Române'', precum şi „Dunărea Albastru". D-1 Târ-cuş, elevul vestitului profesor Mo-ceanu, a executat unele dansuri româneşti, ca „Banul Mărăcine" şi f,Bătutâ" în chip admirabil. D-1 Mih. Popovici delà teatrul Naţio­nal din Iaşi a declamat „Dumbrava Roşie" de Alexandri. Dupa a-cestea d-1 I. Savin, profesor se­cundar de la Fundaţia Principele Carol a vorbit despre „Rolul că­minelor culturale la sate".

Excursia la Iaşi

„Ateneul Popular Orhei" a luat parte ş i la serbările cu au avut loc la Iaşi, în zilele de 27, 28 şi 29 Mai ca răspuns la vizita ce i-o făcuseră fraţii ieşeni.

Atât de catr3 autorităţile celei de a doua capitale a Moldovei în frunte cu primarul oraşului C. Torna, P. S. Sa Arhiereul Grig. I. Botoşăneanu, vicarul Mitropoliei, D. General Zadic, Comandantul Corpului IV de armata, P. Fântâ-naru, prefectul judeţului, cât mai ales de către d. C. N. Ifrim, pre­şedintele „Ateneului Tataraş" su­fletul acestui însemnat eveniment cultural, ni s'a făcut o primire mi­nunată, într'o zi când se come­mora şi ziua eroilor noştri naţio-nali.Din partea Orheiului a răspuns d-1 Andrei Găină' fost deputat în sfatul Ţării, pe care d-1 General Zadic, emoţionat, l'a îmbrăţişat.

La Mitropolie, după oficierea unui Te-deum, au cuvântat Prea Sf. Sa. Arhiereul Leu, C. Torna, Col. Manolache, Prof. C. Bogdan

şi preotul şi marele scriitor Gala Galaction.

A doua zi la orele 9 dimineaţa s'a oficiat la Sf. Mitropolie un pios serviciu divin, la care au luat parte toţi vizitatorii basara-beni.

Cu muzicele şi şcoiile în frunte, invitaţii şi localnicii s'au dus la „Citniiirul E.erniiătii", unde s'a oficiat un serviciu divin, la care s'a asociat şi preoţii basarabeni aflaţi printre oaspeţi. Aci a vorbit din partea Orheenilor învăţătorul Croitor, membru al Ateneului Po­pular. A urmat apoi un ospăţ istoric, după datinele strămoşeşti, în curtea bisericei „Sf. Voevozi Rosa", cu care ocazie a vorbit din partea Ateneului popular Orhei D-1 Cezar Stoika, avocat. Seara, la Teoatrul National, o producţie artistică, unde corul Ateneului nostru, condus de d-1 N. Anto-nescu, a executat o serie de bu­căţi muzicale, a impresionat adânc pe ascultători şi mai cu seamă aria populara „Foaie verde de cireş ; lung e drumul pân'la Ieşi" a provocat un adevărat entuziasm în raiiJurile celor de faţa.

D-1 Lezar Stoika, avocat, a mulţumit din partea fraţi! >r oasa-rab.ni autorităţilor şi popu^iei de primirea ce li s'a făcut.

A treia zi, după ce au vizitat Universitatea şi monumentele isto­rice principale, cu trenul de seară, basarabenii au părăsit laşul, du­când cu ei în dar cărţi, reviste, broşuri comemorative, precum şi amintiri din acelea, aşa de pu­ternice, că rămân pe viaţă în­tipărite în cugetul şi simţirea fiecăruia.

Şezători la sate

Activitatea Ateneului Popular Orhei, s'a îndreptat şi în lumea satelor, deşi drumuri le sunt in-practicabile şi transportul anevoios.

In ziua de 17 Mai 1925 un lanţ lung de trasuri şi carute care duceau pe propagandiştii culturali s'a îndreptat spre centrul Chi-perceni.

Aci a fost comemorat, scriitorul basarabean, mort : Tudose Ro­man, născut in aceasta comuna. Ţăranii au ascultat cu mirare şi mândrie în aceiaş timp conferinţa ţinuta de d-1 avocat Cezar Stoica asupra acestui cântăreţ — aproape necunoscut — un mic Homer al ţinutului. Preşedintele Ateneului d. Tiron, a ţinut un cuvânt ocazio­nal, arătând şi aci care este sco­pul instituai noastre de cultura : „N um Vdiut sù vă cerem nimic, nu fac^m fjOiiJcă pentiunici un pánid, facem politica neamului" N. Sandulescu membru al Atene­ului, a declamat poezia lui Oct. Goga „Oht/1", d. Const. Dumit­rescu, avocat, a citit din opera nemuritorului povestitor I. Creangă „O amintiie".

Cât de mult se lipeşte de sufle­tul ţăranului acest scriitor, ce bine este înţeles, ce humor sănătos provoacă şi ce atenţie arătau go­spodarii, femei, baroaţi şi copii, la istorisirea vieţii simple şi pline de zicători cuminţi.

D. N. Antonescu, a cântat din vioară „Doina" şi alte bucăţi po­pulare şi clasice, iar corul atene­ului a întonat cântece populare ca „Bat'o focul lumea reali

„Foaie oerde de cireş'' şi altele. învăţătorul Sandu a răspuns,

şi mulţumindu-ne, vesteşte că va infiinţa un cămin cultural în Chi-perceni.

In ziua de 5 Iulie aceleaşi ele­mente au pornit intr'un alt cap alt judeţului, să ducă graiul şi arta românească. Dl. D. Tiron, preşedintele Ateneului a arătat şi aci scopul cultural al societăţii noastre, rugând pe toţi cărturarii satului sa dea tot concursul. Dl. judecător Juşcov şi învăţătorul Filip au răspuns că vor lămuri şl ei pe saieni şi că vor infiinţa câte un cerc şi un cor după modelul nostru. — S'au cântat mai multe arii româneşti şi au declamat bu­căţi din autorii români. —

Biblioteci săteşti

In cursul anulni 1925 Ateneul popular a întemeiat o bibliotecă cu 4300 de volume, luând o ca­mera de lectura în locului clubului. Bibliotecar onorific dl. Const. Scripca, un neobosit şi plin de iniţiativă membru al Atenelui.

Biblioteca, cu părere de râu tre­bue să spunem, nu e tocmai cer­cetată deşi sunt vre-o 6000 de creştini în oraş, — din cei 25000 locuitori. Cea mai mare parte a lo­cuitorilor creştini e formata din funcţionari săraci, cari sunt peste măsură de ocupaţi toată ziua,

Tot ca o filială culturală, doam­nele din Orheiu au înfiinţat un „Cerc al gospodinilor" sub pre-şidentja d-nei Eugen.a Demetrescu, cu scopul de o reinv.a portul şi cusăturile noastre naţionale. La toate serbările s'a introdus bunul obicen u ca doamnele să se îm­brace în costume vechi moldo­veneşti.

Conferinţele Ateneului

Spre sfârşitul anului s'a luat hotărârea să se ţină o serie de conferinţi în sala clubului. Cu ace­astă ocazie s'a dovedit că publicul Orheiului e dornic de a asculta elemente pregătite în diferite ches­tiuni însemnate de ştiinţa, artă şi literatură :

Au conferenţiat, la 12 Decem­brie d-1 D. Tiron, Preşedintele Ateneului : „Este sufletul nemu­ritor? Există o viaţă viiloare". — La 19 Decembrie d. N. Sandu­lescu, secretarul Ateneului, despre „Istoricul Partidelor PJithe"; la 9 Ianuarie 1926, d-1 N. Miha-lescu, despre „Arta româneasca".

La 23 Ianuarie 1926, d-1 Cesar Stoica, despre : Literatura română qi clasele sociale" : la 30 Ianuarie d-1 Stelian Ionescu, magistrat, despre „Mihail b'minescu ca poet şi filosof". La 6 Februarie 1926 d-1 C. Dimitrescu, despre „Poezia populară". La 6 Martie d-1 C. Cristescu, Ad-tor Financiar, despre „Viaţa şi operele lui P. Cemau

(Aminitirile unui fost coleg). — Trebue menţionat gestul studen­

ţilor din acest judeţ, care au ce­rut înscrierea ca membri in ate­neul nostru, ca o dovadă de în­credere ce le^a inspirat instituţia noastră culturală.

Ultimul moment cultural însem­nat e înfiinţarea căminului din co­muna Ignăţei, din iniţiativa d-lui C. Roşea, magistrat, membru al Ateneului, cu un comitet de ac­ţiune şi organizare.

Despre anul în curs altădată. Cesar Stoika.

DIN LUGOJ Consfă tu i rea p r e o ţ i l o r a s o ­

ciaţiei „ A n d r e i Ş a g u n a "

Congresul asociaţiei „An­drei Şaguna" a clerului mi­tropoliei ş'a întrunit în zilele de Î 0 şi 11 Noembrie a. c. în oraşul nostru,- onorat fiind de prezenţa Prea Sfinţitului Episcop al Aradului, Grigorie, care a pontificat la Sfânta liturgie săvârşita în bherica cea mare a Lugojului. R J S -punsurile au fost date de corul Reuniune: de Cântări de sub conducerea maestrului I. Vidu.

Congresul a fost deschis în sala prefecturei de către pre­şedintele asociaţiei protoereul Dr. Gheorghe Ciuhandu, care a arătat rostul „Asociaţiei Clerului", aducând omagii memoriei Regelui Ferdinand I şi felicitări protopopului Dr. George Popovici al Lugojului cu prilejul de 4 0 de ani de activitate ca protopop.

P. S. S. Episcopul Grigorie3

al Aradului a analizat apoi într'o splendidă cuvântare „latura mistică a chemării preoţeşti" şi a arătat rolul preotului în calitatea de re­prezentant al lui Cristos la Inpârtâş rea cu Sfintele Taine.

Au vorbit apoi Protopopul Dr. George Popovici, despre evenimentele de acum 4 0 de ani, Dr. Cornel Corneanu, prefectul judeţului, despre rolul covârşitor jucat de preotul bănăţean în .luptele noastre naţionale, culturale şi econo­mice din trecut; d. general M. Oprescu despre legătura dintre cler şi armată şi alţii.

După amiaza părintele Dr. Ioan Felea din Pecica-Română a vorbit despre „Esenţa Cul­tului Ortodox", iar părintele protopop dr. Ştefan Cioroianu despre „Atitudinea liturgică a preotului".

Seara, Corul „Reuniunei de cântări" a dat un concert cât se poate de reuşit în sala teatrului oraşenese; sub conducerea inimosului mânu­itor al baghetei, Filaret Bar­bu, iar parintele catihet I. Imbroane a vorbit despre „Sensul biserici".

B.

Sâmbătă 19 Noembrie, cu­noscutul publicist şi avocat din Galaţi. D-1 N. N. Len-guceanu a ţinut în sala Curţii cu Juraţi din localitate o in­teresantă conferinţă despre Mussolini.

După ce, în câteva cuvinte conturează oarecum portretul lui Mussolini, d-1 Lengucea-nu întră în discuţia fascis­mului si arată că el nu este atât un produs al Italiei, cât mai ales al întregei rase la­tine. Rădăcinile lui nu pot fi găsite numai ;n frământarea socială a italiei de după răz­boiu, ci e!e se înfing mai de­parte, până în trecutul isto­ric al popoarelor latine şi în special al Franţei.

Aici ne pune înainte în­treaga epocă de renaştere a Franţei dimpreună cu cele trei fundamentale credinţe ale acelei vremi. Prejudecata li­terară cari parodia 'antichita­tea, prejudecata filosofica — socială cari socotea raţiunea ca singura realitate socială şi în fine. prejudecata poli­tică prin însuşirea parlamen­tarismului Englez, care se po­trivea de minune cu organi­zarea descentralistă a Angliei şi prin urmare şi cu firea en­glezului, dar cari nu era po­trivită nici pe departe cu spi­ritul de independenţă a! po­porului francez şi starea so cială a Franţei.

De aici toată anomalia vieţii politice din Franţa.

Aceeaşi greşală s'a comis şi la noi, adoptând aceiaş sistem de parlamentarism en­glez care nu se potriveşte nici pe departe cu organizarea so­cială a poporului nostru, ba­zată pe tradiţie.

Trece apoi la analizarea împrejurărilor politico-sociale din Italia de după război, pen­tru a evidenţia şi arăta rolul ce l'a jucat Mussolini în a-ceste vremuri. Prin marea lui reformă, ce a constat în în­lăturarea pomenitului parla­mentarism şi înlocuirea lui cu „parlamentul corporativ", or­ganizat pe baze de m ncă şi tradiţie şi mai ales prin pu­nerea în valoare a tuturor energiilor naţionale, începe o nouă renaştere a întregei vieţi şi a întregului popor italian.

Sfârşeşte, printr'o frumoasă apologie la adresa lui Mu­ssolini si fascismului cari con-

>

stituesc noua renaştere nu numai a Italiei, dar a între­gei rase latine.

G, Nedelea.

Din ţinutul Severinului Sfinţirea bisericei din

Zgribeşti.

Preţul abonamentelor: lei 200 pentru învăţători, preoţi, studenţi ş i săteni; lei 300 pentru autorităţile săteşti; lei 400 pentru in­stituţii particulare ş i de stat iar delà 500 de lei în s u s pen/ru sprijinitorii a* cestei foi.

Dumineca 13 Noemvrie a. c. a fost sfinţită una dintre cele mai frumoase biserici din jud Severin. Terminate fiind reparaţiunile cupolei şi ale interiorului, vrednicul pre­ot al comunei Zgribeşti, Pă­rintele Romulus Şandru a invitat psreprezentaţii Episco­piei din Caransebeş la actul de Sfinţire. P. S. Sa Epis­cop Iosif Tr. Badescu l-a în­sărcinat pe destinsul preot-profesor Filip Pop să 1 rep­rezinte în acest scop. Cu la­crimi în ochi s'a adunat în­tregul popor şi toţi intelectu­alii din satele vecine în fru­moasa biserică cu hramul Sf. Mucenic Chiriacî ascultând cu atenţie solemnul act al sfinţirii. La orele 2 după a-miază a fost banchetul în fru­moasa casă parohială a Pâr. Romulus Şandrn. D-I preot-profesor Filip Pop a închi­nat în cuvinte alese pentru sănătatea M, S. Regelui Mihai I şi a P. S. Sale Episcop Dr Iosif Tr. Badescu. — Biserica a fost reparata num?i cu o-bolul celor 140 de familii ortodoxe din Zgribeşti, până la suma de 362.000 lei. — Lauda şi recunoştinţa lor pentru măreaţa faptă de buni creştini.

Tr. Ion.

Foaia noastră şi-a mutat redacţia şi ad-ţia în str. Regală No. 16. aşa că pe viitor toată corespondenţa şi sumele de bani ce ur­mează a se trimite, se vor îndruma la această nouă adresă.

— Casa Centrală a Inpro-prietărirei a hotărât să inpro-prietărească cooperativele delà ţară cu loturi de case. pentru, ca acestea sâ-şî poată construi localuri, magazii, depozite de maşini, silozuri etc.

O măsură foarte nimerită pentru întărirea cooperaţiei.

— într'o coniui ă din jude­ţul Dolj, făcându-se nişte să­pături mai adânci în pâmant, s'a dat peste oasele unui ani­mal uriaş, care a trăit mai înainte cu câteva milioane de ani. Animalul se numeşte mastodont aroanensis. Numai colţii lui au mai mu't de 3 metri. Ne putem deci inch pui ce grozav de mari vor fi fost picioarele şi trupul acestui animal.

— In cursul anului 1929 se va ţine la Bucureşti con­gresul Institutului Internaţional de Agricultură delà Roma. Un asemenea congres pre­zintă o importanţa deosebită pentru o ţară agricolă ca a noastră şi e de dorit să pu­tem trage toate foloasele unei asemenea cinstiri ce ni se face,

— Datoria României în străi­nătate este 215 miliarde lei hârtie. Pe cap de locuitor România are o datoria neînsămnată fată de alte ţări.

* — In zilele d e 4 şi 5 D e ­

c e m b r i e s e ţ ine la Sibiu adu­n a r e a g e n e r a l ă o r d i n a r ă a b ă t r â n e i s o c i e t ă ţ i C u i t u r a l e -a r d e l e n e „Ast ra" . Vor l u a p a t e toţi m e m b r i i soci c lă t i i , i a r d e s c h i d e r e a a d u n ă r i i se va face p r i n t r ' u n se rv i c iu d i ­vin î n o i se r i ce l e r o m â n e ş t i , u r m a t de u n p a r a s t a s p e n t r u p o m e n i r e a M S. R e g e l u i F e r ­d i n a n d J, fos t p r e ş e d i n t e d e o n o a r e a i A s t r e i .

— In judeţele Satu-Mare, Bihor şi Maramureş s'a ivit îutre vite una dintre cele mai cumplite boale, antraxul sau buba neagră. Vitele atinse de această boală nu mai au leac şi ea poate fi luată şi de oameni. Ei o capătă jupuînd vi-telemoarte de antrax,ori mân­când carnea celor bolnave.

Astfel în judeţele pomenite mai sus au murit în chinuri grozave peste 8 0 de oameni, căci lăcomia şi prosti* i-a în­demnat să nu asculte de sfa­turile doctorilor şi în loc să îngroape vitele moarte Sa mare adâncime şi să le stropească cu var, ei au mâncat carnea sau au întrebuinţat pielea animalelor moarte.

— Dupa o statistică publicată de ministerul muncii, aflăm că în cursul anului 1926, au plecat din România în Palestina 824 evrei ; dar în aceiaş an s'au înapoiat din ei 154.

Câţi vor mai fi venit din alte părţi !

* — O haită formată din vre-o

30 de lupi s'a năpustit asupra comunei Brezoi din judeţul Vâlcea şi a mâncat delà diferiţi locuitori vre-o 70 de capre.

Săteni înarmaţi cu puşti şi cio­mege au alungat fiarele peste munte.

— De m u l t e o r i nu ma i în­ţ e l e g e m c e fel d e h o t ă r â r i ea ş i guvernul nos t ru . Nu d e mul t s 'a î n g ă d u i t bap t i ş i i l o r s ă u r m e z e în şco l i l e n o r m a l e a l e s t a tu lu i . P e d e o p a r t e lup­t ă m c o n t r a s e c t e l o r r e l i ­g i o a s e şi pe de al tă p a r i e li s e d ă a ju toa re .

* — Avere 1 oraşului Bucureşti se ri­

dică la suma de 7.439,358,000 lei. iar datoria este de 240,975.000 lei,

— Funcţionarii delà oraşe s'au plâns în totdeauna după după războiu de lipsa mare de locuinţe. Pentru a se veni în ajutorul lor, Ministerul Muncii a cerut date si lamu-riri delà toate celelalte mi­nistere cu privire la ceace s'a făcut până acum pentru con­strucţiile de locuinţe aie func­ţionarilor.

Pe baza acestor lămuriri, se va putea înpârfi suma de 100 milioane lei, prevăzută în bugetul anului viitor pentru locuinţele funcţionarilor.

— Nu numai în ţările ci in Apus, dar chiar în Bulgaria, sunt unele sate în care la restaurante nu se vinde nici o picătură de vin, bere, ra­chiu, şi în general orice iei de băutură aionoiicâ.

Асе.ле fr,imoase exemple au fost urmate şi de un res­taurator din Midiaş, care a deschis un asemenea restau­rant în apropierea gării, unde nu se serveşte nici un fel de băutura alcoolică.

Ar fi de dorit ca aseme­nea localuri să avem cât mai multe.

— In ziua de 18 Noem­brie au fost înmormântate la Cluj, rămăşiţele pământeşti ale vrednicului Român Juiiu Pop,

A fost u n vrednic f u n c ţ i ­o n a r al societăţii minelor de a u r „12 Apostoli" şi un sfet nie bun şi ajutător a mineri­lor din acea regiune. Pe vre­mea Consiliului Dirigent a fost Comisar pentru minele de aur din regiunea Crişului Alb, când a prezintat un me­moriu, prin c a r e cerea des-robirea economica a Româ­nilor din Munţii Apuseni.

Aibâ-1 Domnul în grija Sa.

— Sinodul din Hamburg a ho­tărât ca femeile cari au făcut studii teologice pot ocupa postul de du­hovnic pela închisorile de femei şi pot prezida cultul. Nu vor putea administra însă Sfintele Taine.

Este însă o mare deosebire între pastor şi preot, ca şi intre tainele protestanţilor şi Sfintele Taine ale ortodoxiei,

— Credincioşii miei paro­hii din Cehoslovacia s'au ho­tărât să-şi facă o biserica în sat. Au pus mâna delà mână şi au cumpărat materialele de trebuinţă, dar când să le transporte nu mai aveau ba­ni, şi nici căruţe pentu ca­rat. Ce s'ău gândit aceşti credincioşi ? Într'o bună di-mineaţă, au tras clopotele la bisericuţa veche şi s'au adu­nat cu' toţii, delà bătrânul îngârbovit de ani, până Ia co­pilul ce putea merge pe pi­cioarele lui şi cu preotul în frunte, în brâcat în odăjJiile preoţeşti s'au îndreptat spre gara, unde sosiseră materia­lele. De aici a luat fiecare câte două trei cărămizi, du­pă cum il ajuta puterile şi în aceiaş ordine s'au înapoiat până la locul unde urma să se ridice noul lăcaş durnne-esc. Aceiaş lucru Iau făcut mai multe zile de a rândul, astfel căîn scurte vreme şi au putut transporta cărâmi-şi materialele, iar zidirea s'a început cu bine.

Aşa creştini să dea Dom­nul în toate satele şi in toa­te ţările.

— Românii din America sünt constituiţi în societăţi. Una din cele mai vechi este societatea „Carpatina" care în ziua de O Noembrie şi-a sărbătorit un pătrar de oeac de existenţa.

Două zeci şi cincidé ani dc viaţă, pentru o societate cu incepeturi aşa de modeste, într'o ţara aşa de îndepăr­tată de a noastră, e mult.

De aceia îi urâm şi noi de aici viaţă câl mai lungă, căci nnmai astfel se va pu­tea păstra legătura dintre fraţi din ţară cu cei de peste Ocean.

— Vecinii noştri Unguri, cari ne pârâsc veşnic pe la Liga Naţiunilor, se'dedau Ia toi felul de lucruri necinstite, numai sa aibă bani cu cari sa plătească pe acei ce Ie apără interesele şi ne injură pe noi.

După afacerea cu falsifi­carea hârtiilor de bancă fran­ceze, engleze şi cehoslovace, s'au apucat de alta.

Un bancher, Blumenstein, având strânse legături cu gu­vernul maghiar a vândut pe piaţă titluri de stat ungureşti, după ce în'ocuia stampila un­gurească cu o alta, franceză sau cehoslovacă. Pentru asta a fost arestat la Paris. Ceho­slovacia a fost păgubită cu peste 15 milioane lei.

*

— Averea lui Henry Ford, marele industriaş american se ridică la suma de pesté 400 milioane de dolari, ceacc în bani de ai noştri ar însemna aproape 5 0 miliarde lei.

in timpul din urma Ford a m ă r i t instalaţiile fabricelor sale de automobile şi pentru asta a cheltuit peste 2 5 0 mi­lioane de dolari, fără să alba nevoie să împrumute uu ban pentru asta.

— Nu de mult n avut loc la Londra un concurs, pentru a răs­punde care sunt cele mai frumoase cinci dorinţi ale omului. Premiul întâi a fost acordat aceluia care a dat următoarele răspunsuri : o soţie frumoasa, un copil frumos, o flo­ricică frumoasă şi mirositoarea, o casă atrăgătoare şi o ocupaţiune puţin obositoare.

— Un milionar din Springfeld (America) a promis că va da un premiu, un ceas de aur, în seara de anul nou, acelui tânăr din o-raşul său de naştere, care până la vârsta de 21 de ani nu va fi în­jurat nici odată în viaţa lui şi nici nu va fi scos vorbe de ocară.

#

— -Ploile generale ce s'au abătut anul acesta asupra recoltelor, au adus importante stricăciuni agricultorilor din Cehoslovacia. Pentru a se veni în ajutorul acestora, par­lamentul de acolo a votat, o lege prin care fiecare agri­cultor, este obligat să plă­tească o taxă ce nu trece de 12 la sută, asupra impozi­tului fonciar, iar statul dă a-nual 8 milioane de coroane, pentru a se face un fond de ajutorare.

In felul acesta, plugari păgubiţi de revărsări de ape pot fi ajutaţi curând, iar când nu se întâmplă astfel de nenorociri şi fondurile cresc, cu o parte din ele se poate regula albia râurilor, întăriri-du-se şi malurile. Contra grin-dinei se poate asigura oricine la multele societăţi de asigu­rare.

— Veniturile anuale ale Jugoslaviei. Totalul venituri­lor jugos'ave se ridică la 8 0 miliarde dinari anual. Princi­palele ramuri producătoare de venituri sunt: agricultura 18,6 miliarde dinari, creşterea vi-telor 13 miliarde, comerţul 8,03 miliarde, industria 5,3 miliarde, gospodăria forestiera 4 miliarde dinari hârtie. De fiecare locuitor revin 562 dinari aur. In Serbia de di­nainte de râsboiu reveneau 417 dinari aur pe fiecare locuitor.

* — Ca să îndestuleze populaţia

oraşului Londra cu locuinţi, se construesc anual 12.000 de case.

Către cititorii şi abonaţii noştri

O foaie s e scoate cu multe greutăţi. Cheltuelile sunt aşa de mari în tim­pul de faţă, încât fără aju­torul abonatului foaia este adesea între viaţă şi moarte. De aceia rugăm pe toţi abonaţii şi spriji­nitorii acestei foi, să ne trimeată plata abonamen­telor rămase în urmă, căci numai aşa foaia aceasta va putea duce mai departe făclia culturii în rândurile largi ale neamului.

T I P O O R A F I A G E N I U L U I (Cotroceni) Bucureşti.