CULTURA POPORULUI c o i t s T ^ ^ r c / o T i T A I ! Ж Г Ж Ш < > А Д И Й ^ Cluj, l > n m i i H 4 4 U Sept.

Lnmineaza-te şi vei li! — Voeşte şi vei pat ea!

АЯГІГЬ I T . I R U L T # a r e I n flecare D n m i n e e á

C a l v a r u l f u n c ţ i o n a r i l o r Nimeni nn poate fi nesimţitor în

faţa mizeriei, de care e copleşit tra­hi bieţilor funcţionari ai statului.

Ceeace s'a făcut în timpul din *rmă prin sfărmiturile acordate func­ţionarilor de itat snb denumirea «curba Lalescu", este mai puţin decât мміса. Această strâmtă şi, mai ales faţă de unii funcţionari extrem de tg&cită măsură în nici un caz nn P«ate fl considerată ca un pas hotă-r«or spre a nşura traiul acestor Mucenici ai zilelor noastre.

A fl astăzi funcţionar cinstit al Staţiuni român însemnează a fl mu-"ыіс şi a te sacrifica pe altarul ideii •aţionale-patriotice. Mai întâi, sunt enorm de grele suferinţele de ordin tn°rol, pe care trebue să le îndure

. *• funcţionar conştient de valoarea f ?Д Шепігеа sa. Perpetuarea vechiului

Metern de supunere fără murmur în j*ţa superiorului adeseori inferior în wate privinţele, slugărnicia codificată e*re vrea să ucidă orice cugetare ••dependentă şi orice spirit de ini-Pativă, constitue pentru omul price-| at^şî conştient nu jug din cele mai

Prin diferite ministere întâlneşti ^deseori funcţionari de rang îualt, •ameni specialişti în chestiile admini­strate de dânşii, cari nu îndrăsnesc, «Mă, în absenţa ministrului, să facă lici nn pas îu rezolvarea vreunui act fipgent. Probabil lipsa totală de în­credere a şefului în sfetnicii săi cei mai de aproape impune acestora cu timpul o dureroasă lipsă de judecată, precum şi teama explicabilă, că în­dată ce ar călca alături de voinţa şe­fului lor, s'ar putea trezi într'o bună dimineaţă cu un ordin de plecare la Ismail sau în... Caliacra.

Alături de suferinţele de ordin mor»!) bieţii funcţionari ai statului

se văd acum copleşiţi şl de enorma povară a mizeriei materiale, care a luat şi continuă & lua zilnic proporţii atât de înfricoşate, încât unii au cercat să scape de corvada vieţii chinuite... prin sinucidere.

Nu avem nici o categorie de func­ţionari cu retribuţie suficientă pentrucă bietul om să-şi poată acoperii din leafa sa legală măcar cheltuelile ne­cesare pentru hrana şi îmbrăcămintea familiei.

Cu toate acestea îu venitele statu­lui, dupăcum le arată bugetul pe anul 1924, sunt prevăzute 400 de milioane ca impozite directe plătite de funcţionari, adecă reţinute la în­ceputul fiecărei luni din lefile lor de mizerie! Când vezi din cifrele acelu-iaş buget, că totalul impozitelor di­recte dela toţi cetăţenii României în­tregite abia se urcă la cifra de 2 miliarde şi 900 milioane, te întrebi, oare funcţionarii statului să încaseze atâtea venite, încât impozitele lor să poată constitui îu mod drept şi nor­mal, a şaptea parte din totalul im­pozitelor directe?

E sigur, că ceice au fost în stare să alcătuiască şi să voteze un astfel de buget, nu vor putea da răspuns afirmativ la întrebarea aceasta! Ei îşi dau seama foarte bine, că venitele din bogăţiile fără de sfârşit ale ace­stei ţări nu curg în buzunarele func­ţionarilor, ci îu ale milionarilor şi miliardarilor îmbogăţiţi de război.

Impunând pe aceste hiene ale răz­boiului, cum s'a procedat şi în alte ţări, s'ar găsi fără întârziere mijloace suficiente pentru îmbunătăţirea sim­ţită a lefilor pe seama tuturor cate­goriilor de funcţionari ai statului. De ce nu se face? i. LUPAŞ

prof. UHÍV.

fi membru al 'cademlei RoMftne

O A N I V E R S A R A Bine este ca, omul, din când în

oând să-şi aducă aminte de faptele măreţe cari înscriu pagini glorioase ja ietoria popoarelor.

Manifestarea studenţilor macedo­români din 14 Septembrie cu ocazia aniversării independenţei Pindului este de o capitală însemnătate, re­amintind multora, gloriosul eveni­ment desfăşurat tn Pindul aromâ-jase acum 7 ani. ,

pindul, regiune pur românească în Grecia de azi, a fost menit de soartă, să dea pe: Şt. Nibi, Al. Diamandi şi alţii cari în ziua de 28 August 1917 st. V. au făcut ca tricolorul român, mândria noastră naţională, să fâlfăe mândru în acele meleaguri, proclamând independent» Pindului.

Această independenţă a fost de scurtă durată, dar însemnătatea ei este şi trebuie să fie ţinta către eare să tindă aspiraţiunile tuturor aromânilor.

Mişcarea din August 1917 a fost inerentă stării de lucruri creată după 1913.

Până la acea dată, an al dezagregă­rii imperiului Sultanului MehmedRi-şadal V-lea, elementul românesc din Peninsula Balcanică, se desvoltă în oea mai deplină libertate. Şco­lile şi bisericele funcţionau regulat iar aromânii, cetăţeni liniştiţi ai Guvernului Semilunei, erau mândri de situaţia lor, creată în graniţele imperiului dispărut odată cu anul fatal, atât pentru el cât şi pentru aromâni.

Anul 1913 a împărţit Macedonia în trei părţi, iar odată cu a-ceastă împărţire şi elementul aro­mânesc a fost ciopârţit şi repartizat celor trei state succesorale.

Numai acela care n'a trăit în acele părţi nu-şi poate da seama de felul mizerabil cum au tratat şi tratează grecii elementul aromânesc sub toate raporturile.

Vine anul 1914 şi cu el răsboiul mondial, supranumit de unii şi răs­boiul liberării naţiunilor asuprite.

Scântei de speranţe au început să licărească în inimile elementului românesc din Pind şi Epir, foc ce 8 fost alimentat şi de armatele lui Victor Emanoil al IlI-lea. Şi aşa, tn ziua de 28 August 1917 st. v. sătui de toate cele ce li s'au făcut, fruntaşii tuturor comunelor, s'au adunat în curtea bisericei cu hramul »Sf. Ilie" din comuna Samarina, »Blajul aromânilor" unde, în pre­zenţa unui numeros public au jurat credinţă steagului independenţei, care reprezintă lupoaica cu cei doi făuritori ai Romei, citadela latini­tăţii, purtând iniţialele : S. P. Q. R. (Senatus Populusque Romanus).

Gestul aromânilor dela Pind, Jc&gănul Întregului aromânism din Peninsula Balcanică a făcut să în­ţeleagă omenirea întreagă că ro­mânul doreşte să trăiască şi să «oară ca român. . Din consideraţiuni politice, însă, ^dependenţa proclamată n'a fost ВД lungă durată. Capii mişcării s'au ^zut nevoiţi să se retragă în Al­t u i a , ocrotitoarea lor, iar istoricul •««g s a i v a t a f o s t a d u 8 Î Q ş i

jj°nat Muzeului Militar, unde poate n*I?Z U t d e t o t c e l c e s i m t e r o m â -o«9te, ca împreună cu mândrele

ce au luat parte la Plevna, w m ţ a , Poradin, Mărăşeşti, Mărăşti

Dascălii şi şcolarii, de ieri şi de azi! Am dinainte câteva crâmpeie,

desprinse din „Cronica anului 1848", întocmită cu grijă şi pricepere, de doctorul E. Dăianu, în anul 1898. Dacă dăscălimea a pregătit atmos­fera pentru măreaţa mişcare dela 48, iar tineretul între 20 şi 30 de ani, a săvârşit minunatele fapte, fapte de epopee, ale amintitului an, nu e mai puţin adevărat, că şi tineretul sub 20 de ani, — şcolă-rimea — şi-a dat tributul lui, tri­but de neînţeles pentru mintea noastră, adică a celor de dincoace de B t ă v i l a r u l Carpaţilor. Dascăli cu plete albe, şi tinerii lor şcolari, necopţi la minte, dar plini de foc, discutând laolaltă nevoile şi cum-penile neamului, luând hotărâri de grea răspundere, şi împlinindu-le cu neprecupeţite jertfe. De n'ar fi atâtea şi atâtea mărturii adunate, aproape să nu-ţi vină a crede!

* *

şi Oituz, cari sintetizează gloria şi aspiraţiunile românilor de oriunde o fi ei, să fie pildă pentru genera­ţiile viitoare.

De aoeea gestul studenţimei Ma-cedo-române, de a comemora a 7-a aniversare a evenimentelor desfă­şurate în ziua de 28 August 1917 st. v. merită toată lauda.

Sărbătoarea a început prinţi/ Te-Deum oficiat tn sala cea mi. / a societăţii de cultură „Macedo- Ro­mână" apoi a urmat câteva cu­vântări ocazionale.

D-l I. C. Grădişteanu, preşedin­tele societăţii de cultură „Macödo-Română" şi bunul sprijinitor a tot ce este românesc, în cuvântarea sa, printre altele a spus:

,Ne-am adunat aici ca să sărbă­torim, fără să jignim pe cineva frumoasa sărbătoare de azi. Ea nu este decât o manifestare naţională. Evenimentele din August 1917 n'au fost decât o manifestare spontană a românilor maoedoneni cari au dovedit lumii întregi că românul ştie să trăiască şi să moară ca român".

După aceia face o frumoasă pa­ralelă eu mişcarea fraţilor ardeleni dela 1848 încheind cu: „Dacă cei dela Blaj, au strigat: vrem unirea cu românii din regatul român, cei delà Pind au strigat, rrem să avem independenţa noastră naţională şi să trăim ca români".

Ca punct final d-1 Grădişteanu, arată însemnătatea evenimentelor din 1848 precum şi starea de lucruri ce le-a urmat, dând România-Mare, conchizând prin: „Să nu credeţi eă faptele eroilor dela 28 August 1917 nu vor avea răsunet în stratul con­ducător al statului elen. Şi dacă Grecia, nu doreşte să păţească ceace a păţit Austro-Ungaria, urmează să dea românilor ceace este al lor după cum zice şi St. Scriptură „Dă Cezarului ceeace-i aparţine".

Ultimele cuvinte ale oratorului au fost acoperite cu aplauze frene­tice.

După magistralul discurs al d-lui Grădişteanu, studentul Cuza într'o cuvântare frumoasă şi bine simţită a descris măreţele fapte desfăşurate în acea zi, cerând asistenţei, să fie mai unită căci numai prin unire vor putea avea ceeace le trebuie adică: libertatea deplină într'un cultivarea limbii şi datinilor ro­mâneşti In acele meleaguri unde timp de 11 secole limba română a fost vorbită cu mult drag de urmaşii vitejilor legionari ai lui Traian. I. N. DELAVARDAR.

UN SINGUR SUFLET In vale, pe alee, zâmbeşte trandafirul Şi ei aergâni alene îi mângâe zefirul. El svelt, cu faţa brună, cu ochi care te sorb, Cu pletele mai negre ca penele de corb, Şi ea subţire, fină, cu mlădieri de floare, Cu buclele de aur, cu gene visătoare, îşi spun la braţ povestea etern întinerită A dragostei eterne, — şi 'n pajiştea 'nflorită, In cerul plin de soare, în cântul de isvor, In toată 'mprejurimea ei văd iubirea lor.

AL. I. ST AM ATI AO

Se cuvine să facem o paralelă, mai ales acum, în preajma deschi­derii şcolilor, între dascălii şi şco­larii de ieri, şi cei de astăzi. Das­călii de astăzi, îmbătrâniţi sufle­teşte înainte de soroc, dezorientaţi şi istoviţi de hamalâcul ce de-abea le îngădue să-şi amăgească nevoile de azi pe mâine, muncesc în silă, şi fără de spor. In ce pri­veşte tineretul, tabloul se înfăţişează în brâe şi mai negre. Indurând lipsurile şi opreliştele anilor de răz­boiu, se trudeşte ameţit de aburii victoriei, aburi cari au îngreuiat par'că toate capetele, să stoarcă vieţii, zorit, tot ce poate da, chiar mai înainte de soroc. Dela războiu încoace, întâi la Bucureşti, mai pe urmă aici în Craiova, am luat obi­ceiul să fac anchetă înscris, pentru şcolarii ce se găsesc în pragul ab­solvirii liceului. Două lucruri am căutat să dibui: tăria credinţei lor religioase, şi încrederea în propriile puteri. 97°/o din răspunsuri, oglin­desc deadreptul ateism, un ateism brutal şi naiv tn acelaş timp, ca concepţie.

La cea de a doua întrebare, nici o excepţie. Toţi, dar absolut toţi elevii chestionaţi, au răspuns că au ferma convingere, că şi acum Гцра războiu, tot prin favoritism [jn putea cineva răzbate până la

7*5ptele de sus, ale ierarhiei so­ciale. Exemplele aduse, fie privind epoca anterioară marelui războiu, fie posterioară acestuia, sunt oare de care mai interesante. îndeosebi m'a mişcat la prima anchetă, răs­punsul dat de şeful clasei a 8-a dela liceul „Lazăr" din Bucureşti, — fiul unui distins profesor se­cundar, — care mi-a înşirat pe şleau, cele îndurate de părintele său, fecior de ţăran sărac, care a trebuit să urce un adevărat calvar, până să poată ajunge acolo, unde merita să ajungă!

Ei bine, cu făuritori de Buflete — e vorba de dascăli — scoşi din circulaţie Înainte de vreme, şi cu un tineret cu credinţa religioasă clătinată din temelie, convins că numai prin proptele vei putea răz­bate, hrănit sufleteşte cu filme şi romane de aventuri poliţieneşti, cu „tiribombe" de tot soiul, şi cu bu­letine de sport, nu putem aştepta senini ziua de mâine, care se des­luşeşte pentru neamul nostru, cet-luind grele cumpene. Cum de în­dreptare nu poate fi încă vorba — nici un semn n'o prevesteşte — noroc ar fi pentru noi, oa ziua ceá de grea încercare, să ne ajungă cât mai târziu. Cine ştie : poate până atuncea, să se săvârşească şi „minunea cea mare" I

10* D0NG0ROZI

Însemnările mele Graniţa RomanA-Jna;oslaTâ

Am cedat comunele: Pardan, Mo-doş, Vârseţi, Biserica Albă şi am primit Jombolia, Varadia, Moldova.

Câţi români înstrăinarăm 1 Datoriile ţării

Deşi învingători, totuşi răsboiul ne-a costat scump, în afară de jertfele celor căzuţi.

România are datorii dela stat la stat de 25 miliarde către Franţa, An­glia, Statele Unite, Italia şi Belgia.

România a pierdut:. 1. Păgubiri de răsboi 31 miliarde 2. Emisiune forţată sub ocupaţie

2 miliarde. 3. Distrugerea instalaţiilor de petrol 4. PierdereatesauruluidelaMoscova. 5. Datorii de liberaţie. Ce ni se dă în schimb? Acordul dela Spaa (neacceptat de

România), ne dă 3 miliarde ( 1 % dela germani, 2% dela austro-ungari şi bulgari).

Ba ne şi obligă să plătim datoriile Deşi n'am încasat nimic, totuşi să

plătim. Cum să ne mai refacem ? Să nu ne prea grăbim cu plăţile

datoriilor, ci cu încasările lor. ' Bncretnl pe 103«

D a t o r i a p u b l i c ă a ţării e de 2.639,864.977 lei,faţă de3.000,647.912 lei, cât era anul trecut. O economie de 360,625.502 lei. Puţin câte puţin spre refacere. NICOL

D I W T R E C U T U*Jb W © S T^R U

Mănăstirea Dragomirna din Bucovina

PUTEREA CRED1NŢII IN LUPTA CU PATIMILE Mulţi laici şi chiar unii dintre

clerici, când se gândesc la credinţă sau discută despre ea, şi-o înfăţi­şează ca ceva cu totul abstract, plutitoare numai îu înălţimile văz­duhului, fără legătură cu pământul, ba chiar deadreptul sâcâitoare şi plictisitoare, când s'amestecă în socotelele omeneşti.

O asemenea concepţie despre cre­dinţă, las'că nu-i sinceră, dar nu reprezintă altceva decât numai un înveliş lustruit lipsit de miezul, care-i principalul, de experienţa religioasă lăuntrica, care-ţi frământă întreaga ta fiinţă şi-ţi dă o nouă îndrumare în viaţă. Şi 'n traiul nostru de astăzi, al modernilor şi modernizaţilor, sunt împrejurări, când tot rafinamentul intelectual, la care ţinem aşa de mult, rămâne neputincios şi avem nevoe de aluatul oredinţii, oare îmboldind voinţa pe alte căi plămădeşte din sufletul nostru o frământătoră nouă ? Sunt destule, dar de data ̂ ceasta ne vom opri numai asupra uneia dintre ele : lupta împotriva patimilor.

* Cu ce mândrie de suveran cuce­

ritor priveşte omul împrejurul săul Natura, ale cărei secrete în parte

el li-a descoperit, îi stă de multe ori îmblânzită, la picioare. Prin stăpânirea puterii aburului şi a electricităţii, pusă în slujba celor mai complicate şi multiple aplica-ţiuni tehnice, omul a ajuns într'o mare măsură stăpân pe pământ, pe apă şi chiar In văzduh. El re­duce spaţiul, scurtează timpul, pă-trânde infinitul mic cu microscopul şi admiră infinitul mare cu tele­scopul.

In lumea vieţuitoarelor, a ajuns să îmblânzească cele mai fioroase fiare. Leul şi tigrul i se gudură la picioare ca nişte câini. Şerpi uriaşi îşi încolăceşte pe trup şi nu-i fac nici un rău. Băeţelul de 5-6 ani al unui Negru trage după el un elefant, cum ar trage un mieluşel... Cu adevărat, mare este puterea omului în lume!

Şi cu toate-acestea, ia — priviţi-1 pe regele naturii : ce tristeţe adâncă şi ucigătoare se oglindeşte în pri­virea lui! Pe cât e de tare faţă de lumea din afară, pe » t a t este de slab faţă de cea din lăuntrul lui! A cucerit natura, dar nu se poate cuceri рѳ el. A îmblânzit fiarele, dar nu poate îmblânzi patimile ce-i clocotesc în piept. „Ştiu că nu lăcueşte întru mine, adică în trupul meu, ce este bun : că a voi se află în mine ; iar a face binele, nu aflu. Că nu fac binele pe care-1 voesc, ci răul, pe care nu-1 voesc, pe acela îl fac... Aflu, drept aceia, legea pentru mine, cel ce voesc să fac binele, că ce este rău în mine se află. Că Împreună mă veselesc cu legea lui Dumnezeu după omul cel din lăuntru. Dar văd altă lege întru mădulările mele osţindu-se împo­triva legii minţii mele şi dându-mă pe mine rob legii păcatului, care este întru mădulările mele". Pavel către Romani 7, 18-23.

Inima omenească nu-i mai mare ca un pumn — şi cu toal e-acestea în ea zvâcnesc patimi ce pot să zgudue o lume întreagă. Veninul lor este mai ucigător ca veninul viperii şi puterea lor distrăgătoare mai groaznică ca cele mai puter­nice explosibile. Ele nu vor să ştie de nici o piedioă. Cele mai pătrun­zătoare şi mai luminate minţi şi le cuceresc ca advocaţi, cari să le apere orice josnicie şi turpitudine Izvoare întregi de energie omenească, care îndreptată pe calea opusă ar fi putut ridica şi din pietre fii ai lui Dumnezeu, alimentează necur­mat furia nimicitoare a patimilor, născătoare de fii ai diavolului.

Şi furia lor nu cunoaşte nici ră­

gaz, nici descurajare. S'apropie de tine tiptil-tiptil şi mai fără zgomot ca tigru de prada sa. Şi după ce ţi-au prins toate fibrele fiinţei tale, te'ncleştează, te stăpânesc şi te con­duc acolo unde tu nu voeşti. Za-darnioă-ţi va fi orice zvârcolire şi împotrivire. După cum uriaşul acela din poveste a rămas nemişcat, după ce piticii, socotiţi de el slabi şi vrednici de despreţuit, i-au fixat de pământ, pe când el dormia, fiecare fir de păr din părul capului şi din barbă, aşa şi tu vei fi neputincios, când patimile alimentate de nepă­sarea ta îţi vor pătrunde până şi în cele mai mici cute ale sufletului.

„Ce ticălos om sunt eu! Cine mă va izbăvi de trupul acesta, care mă trage spre o astfel de moarte ? Mul­ţumesc lui Dumnezeu, care mă iz­băveşte prin lisus Cristos, Domnul nostru 1"

Da, orice sforţare omenească, care ocoleşte credinţa, rămâne neputin­cioasă în lupta împotriva patimilor. Toate sistemele de educaţie pentru înfrânare, întemeiate numai şi nu­mai pe voinţa omului, nu şi-au ajuns ţinta. De aceia nu-i de mirare că în adunări de oameni cu carte, strânşi de pildă să făurească legi pentru alţii, se deslănţuesc cele mai aprinse patimi de mâine, ură şi răzbunare, încât stai şi te întrebi dacă în faţa ta mai ai o adunare de fiinţi cuvântătoare.

Numai puterea credinţii, oredin­ţii în Hristos, se poate măsura cu puterea patimilor ; câoi a fi uceni­cul lui Hristos nu Înseamnă numai a-I purta numele, ci a te sili din răsputeri ca chipul Lui, adică chipul umanităţii desăvârşite, — fiindcă El a fost şi om adevărat — să se pecetluească în chipul tău (Galateni 4,19).

Şi-i cu putinţă aşa ceva? Viaţa din sânul Bisericii, dela început şi până astăzi, răspunde afirmativ. Prin cuvântul Evangheliei, viţioşi pe ultima treaptă a decăderii s'au purificat până într'atâta, încât s'au arătat ca nişte îngeri în trup. Şi-atâţea creştini, cari s'au încunu­nat cu nimbul sfinţeniei, au biruit mai întâi lumea lor lăuntrică de patini şi lumea din afară a ispite­lor. Uitaţi-vă ce se petrece chiar în zilele noastre, când Biblia se răspândeşte cu mult zel în toate straturile poporului. Beţivani so­cotiţi pentru totdeauna pierduţi îşi iau jugul înfrânării; destrăbălaţi, despreţuitori ai vieţii şi ordinii cas­nice revin în sânul familiei; pooăiţi, întocmai ca Zaheu de odi­nioară, răscumpără nedreptăţile fă­cute. Şi aiurea, unde activitatea socială a Bisericii este bine orga­nizată, toţi aceşti fii rătăciţi întorşi la vatra creştinească formează ade­vărate armate ale mântuirii, care caută pe fraţii lor pierduţi şi în cele mai întunecate ooturi ale oraşelor cu viaţă de Sodomă. Dar aşa ceva se poate săvârşi numai în numele lui Hristos şi a Evangheliei Sale. Aşa că unde este credinţă, va fi şi Înfrângere a patimilor. De aceia poate să-mi tot cânte cineva, că este om ou frica lui Dumnezeu, că ziua şi noaptea se gândeşte numai la legea Lui, că nu cunoaşte decât numai cărările L u i . . . dar nu-1 voiu crede, când voiu vedea că furia îl zgâlţâe ca pe un îndrăcit, că se răzbună până la al noulea neam, că aleargă după bani cum sboară corbii după stârvuri, că satisfacerea plăcerilor lui nu mai are hotar.

De aceia: zici că eşti bogat în credinţă ? Dovedeşte-mi credinţa ta din înfrângerea patimilor tale ; căci aceasta-i cea mai necesară mani­festare a oredinţii în zilele noastre.

PR. OR. 6H- I. 6HIA profesor secundar tn Craiova

O V I O A R A S F A R Ü I A T A — M O Ţ E —

Suntem obişnuiţi să privim în om ceiace are el mai pronunţat în aportul ce-1 aduce societăţii o-meneşti.

Este aceasta o dreaptă judecată? ori privim ca într'o oglindă abu­rită, în care nici propria-ne ima­gină nu ne-o cunoaştem?

înclin a crede că rare ori omul exercită o funcţie potrivită cu firea lui, temperamentul lui. De cele mai multe ori ne siluim tocmai ceiace avem mai de preţ în ele­mentul nostru sufletesc, crispând în locu-i o caricatură — fie ea şi mai necesară progresului (după mentalitatea idioată a resortului social, fie ea şi mai lesnicioasă câştigului material individual. Omul privit astfel însă rămâne în afară de ceiace este el cu adevărat — şi ne alegem cu o falsă conştiinţă asupra lui. Nu suntem fiecare la locul nostru pentrucă societatea, împrejurările ne forţează să ne fixăm lntr'n loc, înainte ca noi ori cei din jurul nostru să-şi dee seama de locul ce ni se cuvine.

Copilul ştie ce vrea, dar nu ştie ce va voi mai târziu. Voinţa, care nu e altceva decât rezultatul ele­mentului copt în substraturile a-dânci ale fiinţii noastre nu se poate afirma, dacă nu-şi are albia săpată treptat, treptat în însuşi creşterea noastră. Te înşală un drum până când te-a dus aşa de departe de ţinta ce urmărGşte, că atunci când constaţi rătăcirea, nu vei mai a-vea vreme să te întorci către ţintă. Şi de aici înainte o tragedie su­fletească să desfăşură în fiecare anonim ajuns la conştiinţa de sine, ajuns în faţa oglinzii limpezi a ceiace este el.

Voi căuta să ilustrez cele spuse mai sus, printr'un caz profund du­reros, deşi comic în aparenţă.

In satul Curseşti din judeţul Vaslui, trăeşte preotul bătrân Chi-rilă, miop, aproape orb. Reprezen­tanţii bisericii autorizaţi i-au in­terzis slujba, odată ou pierderea vederii.

Aşa scriu legile : Nu se poate sluji, dacă slujitorul nu vede struc­tura literilor negre pe filele albe ale cărţilor sfinte, deşi acest preot în atâţia ani de slujbă a învăţat pe rost întregul tipic şi evangeliile.

Sunt câţiva ani de când ѳ înlătu­rat dela altar — şi de atunci,bătrânul

preot îşi poartă bătrâneţea senină parcă şi totdeauna cu un zâmbet blajin, pe uliţele satului şi printre ai săi — o fică şi două nepoate de care e iubit şi îngrijit. Dar ee ar fi numai asta la cele ce voiam să spun mai sus? Iată însă:

Acest preot când îţi va vorbi ceva, vei simţi acel fior tainic ce ţi-1 produce sunetul unor metale scumpe când se ating.

E destul să ştii a preţui acest lucru şi vei rămâne uimit câtă deosebire e în glasul lui faţă de toată lumea ce vorbeşte în jur, ori unde te întorci. Spui fără să vrei. Acest preot a fost şi poate este şi acum un muzician distinşi Nu vei fi înşelat într'o bună parte de aceasta, dar nu vei fi înşelat cu nimic de artistul mare — aco­perit totuşi de mohóiul altor pre­ocupări şi necultivat mai ou samă. Trecutul lui îşi are gloria locală, glorie creiată în jurul maselor bo­gate în vin şi rachiu, la praznicele sătenilor. Fiecare locuitor de pe aici va putea spune oricând: — „da frumos mai cântă!" Dar cânte­cele lui tn afară de cele biseri­ceşti, erau numai cântecile de lume auzite pe ici pe colo din gura po-porenilor. El le iubea şi putea sä Ie învie numai şi numai ou vibra­ţia minunată a glasului lui. Astăzi însă, toate aceste cântece, n'au mai rămas decât frânturi fără or­dine.

Adeseori versuri oreiate de el şi spuse aşa întâmplător pe ori­unde se află, îi dau o preferinţă ridiculă pentru cei-ce nu-1 cunosc şi nu-i simt mutilatul suflet

Conştient sau inconştient de ca­lităţile şi defectele lui îşi sprijină în cârje anii oe mai are de vieţuit şi nu spune nimănui că dacă por­nea pe alt drum, putea să fie as­tăzi venerat de o lume şi să aibă o răsplată ceva mai mare decât ri­diculă pensie ce o primeşte . . . Şi totuşi 1

Cunoscându-l zici, fără să vrei, că locul lui ar fi fost poate acela ce e ocut de unul ou care se prin­dea mai bine rolul do păstor de capre . . .

Dar preotul acesta îmi pare o vioară sfărâmată de paşii aspri ai destinului. O coardă poate tot mai vibrează, atinsă întâmplător de obiectele între oare se ană.

6. TALAZ

Scrisoare din Withman (America) — R A V A G I I L E B Ă U T U R I L O R S P I R T O A S E —

Valurile soartei m'au adus în America, în anul 1910. In vremea aceasta era şi aici tot atâta bău­tură oât este astăzi în România, ba poate şi mai multă De abia de patru ani de zile, s'a oprit In Ame­rica, cu desăvârşire băutura alcoo­lului, prin legi foarte aspre. înainte de această măsură foarte bună, oraşele de aici unde este atâta in­dustrie şi comerţ, erau sumedenie de saloane-crâşme, încât s'ar fi putut socoti tot la 10 sau la 20 locuitori, un salon. Şi toate aceste localuri de petreceri şi pierzanie, erau tixite de lume de tot soiul. Se bea de către muncitori pânăce nu mai ştiau pe oe lume sunt, se bea toată munca agonisită cu multă trudă prin fabrici, se irosiau banii adunaţi cu sănătate şi viaţă.

De patru ani, însă, de când s'au oprit băuturile alcoolice, în America, se vede o îmbunătăţire atât de mare încât poporul nu e în stare a o preţui. Acum nu se mai văd camioanele dela poliţie, eărând oameni la închisoare, ca mai îna­inte, nu se mai văd persoane ame­ţite, zdrenţuroase şi fără nici un pic de cumpăt, atacând trecătorii, nu se mai întâmplă prin oasele multora scandaluri, în zilele de Dumineci şi sărbători.

Statisticile ne arată că toţi clienţii de prin spitale şi ospicii s'au îm­puţinat, precum şi puşcăriile ora­şelor nu mai sunt pline de robi, nu mai sunt pline Lunia şi Dumi­neca, aşa cum era în vremea bău­turii. Acum ziua de Luni este paş­nică şi de lucru mult; Dumineca se duoe lumea pe la biserică, pe la biblioteci, iar care stă acasă îl vezi ou familia întreagă, citind gazete şi luminându-se.

M'am bucurat foarte mult, oând am citit şi în „Cultura Poporului" — cea mai dragă foae şi bună, care ne vine nouă aici în America, de acasă, — oă a dat Dumnezeu să avem şi noi oameni în ţara-mamă, oameni cari să se intereseze de soarta poporului, voind a pune stavilă împotriva băuturii fără şa­man. Deoarece nu este o mai mare patimă de care România sufere. Câţi dintre noi nu ne aducem aminte că ştim destui plugari buni dela sate, plugari cari erau cu stare frumoasă şi rămasă şi dela părinţi şi cari averi se perdeau şi intrau în manile străine din pricina beţiei. Ei vindeau tot, vindeau boii dela jug, apoi vaca cu laptele dela copii şi In urmă şi pământul pânăce ră­mâneau în uliţi cu toată familia, iar la urmă însuşindu-şi jalnica cântare oare zioe:

Băui Marţi, băui şi Joi, Băui preţul de patru boi; Băui Luni şi băui Marţi, Băui preţul de patru vaci; Băui azi, băui şi mâine, Băui şuba de pe mine.

Şi ou câtă jale se gândea un om ou mintea bună la cântarea aceasta a beţivului, prin care el îşi arată du­rerea după boii lui şi după vacile ou lapte, care a trebuit să le vîndă. Câţi dintre noi nu am văzut oameni beţi, zăcând în şanţul drumului, schimonosiţi şi cu spume la gură, ou ochii holbaţi, şi nefiind în stare să fie ei printre oameni ou minte, printre oameni ou judecată dreaptă. Şi cei mai mulţi din aceştia îşi pierd şi viaţa, rămânând îngheţaţi în timpul ernii, iar copiii lor orfani pe capul statului ca să-i îngrijească. Şi cu acest prilej ne aducem aminte de cântarea care zice:

Eu te băui rachiu de tare, Tu dai cu mine de oale; Eu te beau rachiu de bun, Tu dai cu mine de drum. Băutura udă gura Şi strică căutătura.

In zadar beţivul cântă această cântare, căci pentru el este târziu, deoarece patima beţiei s'a înfipt într'însul şi 1-a prins In ghiarele ei şi el de ea nu mai poate scăpa până atunci oând băutura va fi ştearsă ou totul sau el va muri.

Oare oâţi dintre noi nu am vă­zut destui fraţi de ai noştri, cari căzuţi în patima beţiei, tşi ne­cinsteau familiile, părinţii, soţiile şi copii ; oasa lor este cu ferestrele sparte, curtea neîngrădită, copiii murdari şi desbrăoaţi. Ba, câte soţii nu îşi lasă bărbaţii din cauza aceasta şi devin necinstite, pentru oare Întreaga societate trebue să sufere. Şi câţi dintre noi nu ne aducem aminte de jalnica cântare a acestor femei, cântare oare zioe:

Cu bărbatul băutor Nu-i avea plug în ogor Şi nici pită în cuptor. Vine acasă Înfuriat Tocmai oa uu oâne turbat; Eu îi pun oina pe masă El mă ia de oonoiu prin casă.

Şi ou toţi stând şi socotind aceste cântări, ele ne sunt dovadă că beţivul îşi are şi el părerea de rău Ia urmă, atunci când s'a mai desmeţit de boala de oare a fost cuprins şi acestea pot sluji şi oa pildă pentruce s'au oprit băuturile spirtoase în America.

Dar, voi mai reveni. PASCU CRIŞAN

Preşedintele Sortetaţl Mineri) Români

Pagina 2 CULTURA POPORULUI Numărul 79

M I N U N A T A P E S C U I R E : D u m i n e c a a o p t s p r e z e c e a d u p ă R u s a l i i ( î n t â i a d e l à b u c a ) .

Lângă lacul Genizaretului lisus era înconjurat de o mulţime de oameni de toată starea şi vârsta, cari veni­seră acolo să-şi nutrească sufletul cu dumnezeieşti le lui învăţături. Tocmai atunci se apropiau două corăbioare de ţărm. Erau corăbioare de pescari din Galilea, cari văzând mulţimea şi pe lisus au grăbit să asculte şi ei minunatele cuvinte, cari până atunci nime nu Ie-a grăit nici-odată.

lisus a-făcut semn celor ce se aflau pe una dintre corăbioare să o apropie de uscat. Apoi urcându-se In coră-bioară şi depărtându-o puţin de uscat, învăţa popoarele, cari ascultau şi se minunau de cuvintele ce ieşeau din gura lui.

Dupăce şi-a isprăvit cuvântarea, iar popoarele s'au depărtat, lisus a poruncit cârmaciului corăbiei, care se numia Simon, să arunce mraja în apă, ca să prindă peşti.

Simon a răspuns: „Doamne, toată noaptea ne-am

trudit şi nimica n'am prins, dar după cuvântul tău, vom mai arunca odată mreaja.

Au aruncat mai multe mreji în apă şi s'au prins o mulţime de peşti, cât aproape se rupeau mrejile. Simon a trebuit să cheme pe corăbierii celei­lalte corăbii să le ridice. Au aşezat peştii în amândouă corăbiile, şi coră­biile aproape se cufundau de atâta greutate.

Simon s'a minunat de atâta belşug, ce-i dăruise Dumnezeu deodată. El s'a trudit o noapte întreagă înzadar şi dacă după aceasta trudă zadarnici a mai făcut o încercare, a făcut-o împins de credinţa tare şi neclătită, că lisus îi va ajuta. Acum a văzut cu ochii, că credinţa lui n'a fost za­darnică.

Dar şi-a adus aminte, că el poate nu e vrednic de atâta bunăvoinţa alui lisus. Şi-a adus aminte, că e un om păcătos, că va fi greşit şi el multe înaintea lui Dumnezeu, de aceea a căzut în genunchi în fata lui lisus şi a zis :

— Ieşi delà mine Doamne, că om păcătos sunt eu ! Inchipuiti-vă fraţi creştini, cu câtă durere a sufletului său a spus Simon aceste cuvinte. In durerea aceasta lisus a cunoscut semnele părerii de rău. Durerea aceasta a spălat păca­tele lui Simon şi 1-a făcut curat şi vrednic de lisus. De aceea lisus l'a ridicat, grăindu-i:

— Nu te teme Simone, de acum vei vâna oamenii

Simon şi tovarăşii lui au mai vor­bit multe cu lisus, iar la urmă atât el cât şi alti doi, Iacob şl Ioan, pără-sindu-şi corăbiile s'au dus după lisus şi nu l-au mai părăsit niciodată. Pe toţi trei lisus i-a făcut vânători de oameni, aşa cum le făgăduise cu pri­lejul acestei minunate pescuiri. Lui Simon i-a schimbat numele In Petru, care româneşte înseamnă peatră, în­semnând tăria credinţei lui.

Din cuprimul sfintei Evanghelii de astăzi putem să scoatem trei învăţă­turi şi anume: 1. despre râvna ce trebue să o avem pentru cuvântul lui Dumnezeu, 2. despre încrederea în ajutorul lui Dumnezeu şi Insfârşit 3. despre curăţenia sufletului.

Viaţa noastră este o trudă necon­tenită. Muncim zi şi noapte, ca să ne câştigăm pânea de toate zilele şi această muncă uneori e rodnică, iar alte-ori mai puţin rodnică. Uneori suntem ca şi pescarii din sfânta Evanghelie de astăzi, trudim ii şi noapte şi nu cunoaştem nimica. Am văzut însă, că pescarii din sfânta Evanghelie în vreme ce se trudiau să câştige cele de lipsă pentru nutrirea trupului nu şi-au uitat, că şi sufletul are lipsă de nutremânt. Când au văzut pe lisus Ia marginea lacului au alergat şi ei, să-şi nutrească sufletul cu nutremântul, care rămâne în viaţa vecilor. Aşa şi noi, trudindu-ne zi şi noapte, să nu uităm de cuvântul cel viu al lui Dumnezeu. Aceasta o putem face în multe chipuri, dar mai ales cercetând biserica în Dumineci şi săr­bători. Cel ce după munca grea a unei săptămâni îşi îndreaptă paşii către sfinta biserică face ca şi cei trei apostoli: îşi îndreaptă corabia vieţii către lisus.

Dupăce o noapte întreagă s'au trudit fără să prindă vre'un peşte, la cuvântul lui lisus cei trei apostoli au mai făcut o încercare. N'a fost o în­cercare zadarnică, dupăcum ne arată sfânta Evanghelie de astăzi. Noi, oamenii, adeseori, când truda noastră e zadarnică ne pierdem toata nădej­dea, lisus însă ne învaţă «ă nu des-nădăjduim niciodată, ci cu încredere deplină în ajutorul lui Dumnezeu să muncim mai departe şi atunci, munca noastră nu va fi fără rod. Dumnezeu ajută adeseori şi pe cei nevrednici, cu atât mai vârtos va ajuta pe aceia cari au toată încrederea într'însul.

Să ne aducem apoi aminte, că de multeori tocmai din vina noastră nu avem parte, ca ostenelele noastre să fie rodnice şi binecuvântate. Dum­nezeu cere delà noi să nu păcătuim, iar noi cerem, ca el să ne ajute. Noi nu împlinim voia lui Dumnezeu, dar aşteptăm, ca Dumnezeu să împlinească voia noastră. Să ne dăm aşadar seama, că truda noastră e zadarnică de multeori tocmai pentru păcatele noastre. Părăsind păcatele ne facem vrednici cu adevărat de ajutorul lui Dumnezeu.

lisus pe cei trei pescari i-a făcut vânători de oameni. Până atunci vânau peşti spre moarte, deacum aveau să vâneze oameni spre adevărata viaţă. Prin botezul pe care l-am primit, am fost vânaţi şi noi şi aşezaţi în cora­bia vieţii, care este biserica lui Hris­tos. Să ne silim prin fapte bune şi prin viaţă curată a ne face vrednici, ca prin corabia aceaita să ajungem la fericire şi mântuire.

SEPTIMI» РПРА

S f a t u r i p e n t r u a p i c u l t o r i Albinele, după îndelungata muneă

de vară, în curând vor căuta să se aşeze pentru iarnă. Dacă recolta a fost mulţumitoare atât pentru stupar eât şi pentru ele, nu prea avem mare bătae de cap ou aşezarea lor pentru iernat. Totuşi pentru aşezarea stupilor e bine să ţinem socoteală de sfaturile şi poveţele unor stupari încercaţi în îndelungata lor înde­letnicire eu munca stupăritului.

Căci, aşezând spre iernat stupi cu proviziuni slabe sau puţin popu­laţi, ori cu regină bătrână ne ducem la pierderi sigure, mai cu seamă dacă iarna este lungă sau prea grea.

Vizitarea stupilor, Înainte de a-i pune la locul de iarnă o facem în ceasurile calde ale lunei curente, adică delà mijlocul lui Septemvrie până la mijlocul lui Ootomvrie. Dacă coloniile sunt în bune con­diţiuni pentru a putea trece uşor iarna şi familiile orfane sau slabe ori cu regină slabă şi bătrână sau unit şi contopit în familii tari, încă în vară, acuma nu ne mai rămâne decât a face o selecţiune mai amă­nunţită numai asupra nutremântu-lui trebuincios la iernarea definitivă.

Asupra cantităţii de miere tre­buincioasă unui stup pentru hrana în cursul iernii nu se poate da o cifră (număr) precisă. Totul atârnă delà timpul mai mult sau mai puţin lung în care albinele sunt constrânse a rămânea în coşniţă. Luând, însă. In mijlociu timpul delà sfârşitul lui Septemvrie până la sfârşitul lunei Martie, putem socoti pentru fiecare coşniţă ca 10—12 kg. miere. Afară de această cantitate trebue să mai avem în rezervă 5—6 kg. la coşniţă pentru a-i putea scoate din iarnă în caz că la data de mai sus nu i-am putea scoate afară. Această rezervă se poate ţine parte ln faguri, altă parte strânsă pentru a o ames­teca cu apă în scop de nutrire sti­mulantă. De altfel totul atârnă — cum am spus — de clima re­giunii şi lungimea iernii.

La revizia de toamnă, ramele încărcate de miere şi polen se vor aşeza în felul următor : înspre pe­retele frontal al stupului una sau două rame cu polen atât sus cât şi jos. Acestora le vor urma ramele

eu miere în partea de sus, iar cei cu pui în partea de jos, apoi ur mează câţiva faguri goi deasupra şi dedesubt, ridicând tot ce ne-a rămas şi, apropiind uşa sau pere­tele din dos către cei din urmă faguri. In coşniţele bine populate se va lăsa coloniei întreg compar timentul.

Să nu strângem prea mult locul in coşniţă cum se obişnueşte mai totdeauna, căci lipsa de aer adeseori produce familiei sete şi nelinişte, care se preface într'o consumare mai mare de miere, pierdere de albine, ş. a.

La această revizuire se vor ob­serva şi fagurii, distrugând pe cei vechi sau rău făcuţi sau pe cei clă diţi cu celule de trântori. Câteva celule de trântori trebue să se lase în fiecare familie ca să se poată relua normal lucrul de primăvară.

Stupii rustici adică coşniţele ne sistematice, la cari nu putem scoate fagurii în modul sus arătat, sa vor cântări şi astfel vom putea deduce dacă sunt destul de buni pentru iernat sau nu. Se va răsturna apoi fiecare coşniţă şi se va cerceta dacă nu cumva sunt atacaţi de fluturele de ciară.

La toate aceste lucrări stuparul va avea în vedere ca să nu îndemne albinele la furt, ci se întâmplă adesea în acest prilej, mai cu samă câne este lipsă de nectar.

In potriva duşmanilor se va re> strânge urdinişul (gaura) cu placa ţincată pentru a împiedeca intrarea insectelor mai mari. Se vor distruge larvele fluturelui de ciară, făcând curăţenie în fundul stupului.

T. FLORIAN

R ă v a ş e d e l à s a t e

У 2 4,

Din Dobriceni (jud. Vâlcea) Soc ie ta t ea c u t u r a l ă „Fa ru l " ,

d i n Dobriceni-Vâlcea, D u m i n i c ă 14 Sep tembr ie c , a ţ i n u t cea d in u r m ă şed in ţă l i t e r a ră , d in v a r a aceas ta .

Ş e d i n ţ a s'a deschis p r i n citi­r e a p ro t e s tu lu i în con t r a dă râ ­m ă r i i casei lui Eminescu , publ i ­cat în „Cu l tu r a p o p o r u l u i " Ce­t i r e a s'a d a t p r i n r i d i c a r e a în p ic ioare a celor de fa ţă şi în t r 'o a tmosfe ră de îna l t ă re l igiozi ta te .

A u r m a t ajpoi confer in ţa d-rei Kr. B u r c e a deapre „ F e m e a de azi."

Confe ren ţ i a r a a r a t ă fenieea t u t u r o r t impur i l o r , a r ă t â n d car re este da to r i a s fân tă a. femeii de azi : d e a cont r ibui , p r i n m u n ­ca ei, l a p rog resu l şi a r m o n i a d in t r e popoare .

D-1 T r a i a n Zah . T i e ă u a citit nuve l a „P r i e t enu l m e u J e a n " de Cesar Pe t re scu . D-l G. Bobei a c â n t a t „Grenad i r i i " de Schu­m a n , „Codrule c o d r u ţ u l e " d e Eminescu , la v ioa ră .^Serenada" de Gaunod , d u p ă ca re şi-a citit d o u ă d in f rumoasele sale poe­zi i : „Tot s i n g u r " şi „Cum-va de- ţ i î n t â l n i " . . .

D-1 Saor. Sace rdo ţ eanu a vor­bit despre Pes ta lozzi . D u p ă ce a r a t ă pe scu r t v i a ţ a s b u c i u m a t ă a m a r e l u i pedagog, t rece la mo­n u m e n t a l e l e sale opere , p r e c u m şi la ceea ce a rea l iza t p e n t r u educa ţ i a omeni r i i . Conferenţ ia­ru l spune că Pesta lozzi apa r ţ i ­ne n u n u m a i n e a m u l u i său , ci ca toţi o a m e n i i m a r i în t regei omenir i .

D-1 C. Popescu a vorb i t cu de­s tu lă pr icepere şi c ă l d u r ă des­pre „Poezia p o p u l a r ă . " Dnsa a-r a t ă că poezia p o p u l a r ă , caşi muz ica popu la ră , ca şi to t ce porneş te d i n a d â n c u l firii u n u i popor, formează o c o m o a r ă nă ­scu tă de in sp i r a ţ i e p e n t r u poeţi i şi a r t i ş t i i ace lu i popor . A r a t ă că poporu l r o m â n e s c es te u n u l d m cele mai bogate popoa re în ceeace formează ave rea cea m a i de s e a m ă a n o a s t r ă : poezia, muzica , e tc . „Mor i ţa" şi „Legen­da m ă n ă s t i r i i Cur tea-de-Argeş" s u n t n e m u r i t o a r e .

Confer in ţa d- iu i C. Popescu a fost a scu l t a t ă cu m u l t in te res .

D u p ă t e r m i n a r e a p r o g r a m u ­lui , d-1 G. Bobei, p reşed in te le societăţ i i , i a c u v â n t u l de înch i ­dere a şedinţe lor . D-sa cu sufle­t u l mişca t , a r a t ă cât se s imte de fericit c â n d vede că sp re lumi­n a „ F a r u l u i " se î n d r e a p t ă toţi cei dorn ic i de-o v i a ţ ă m a i îna l ­tă şi m a i sen ină .

S p u n e că s i n g u r a şi c e a m a i de s e a m ă m e n i r e a n o a s t r ă , aici pe p ă m â n t , este de-a înb iba su­fletul de g â n d u r i m a r i şi sf inte, şi a r e v ă r s a m â n g ă e r e a în su­fletele î n d u r e r a t e .

D-sa spune că n i m e n i să nu-ş i î n toa rcă ochii de la l u m i n a „Fa­ru lu i " , L u n g i ap lauze de însu­fleţire a u u r m a t d u p ă cuvân tu l de înch idere .

In s u n e t u l viori lor , socie ta tea înc inge o h o r ă m â n d r ă , bă t r â ­nească , d u p ă care, în t r 'o îna l t ă însuf le ţ i re cei d e fa ţă se des­p a r t . A. B.

Din A r d e v a n i (jud. Vâlcea) Şi la no i ca şi î n celelalte sa ­

te d i n î m p r e j u r i m i dd. î nvă ţ ă ­tor i m u n c e s c ou ace iaş dragos te p e n t r u r i d i ca r ea şi l u m i n a r e a sufletelor . Aşa că p e n t r u micele r e p a r a ţ i i ce s ' a s im ţ i t l a şcoala Leonteneş t i Com. A r d e v a n i , d î n v ă ţ ă t o r Cons tan t in Gh. Dohro-v ă t a ju t a t f i ind de p r e o t u l I Procopie , p re şed in te l e comite tu­lui şcolar V. Condrea şi V. Aga-pie şeful p o s t u l u i d e j a n d a r m i , a u h o t ă r î t să dea o se rbare tea­t r a l ă u r m a t ă de joc în localul bănci i p o p u l a r e . „I . Gh. Duca" Ardevan i , p e n t r u a « t r ânge su m a de care e r a nevoie .

Hotărârea l u a t a s 'a îndepl ini t , a v â n d f r u m o s u l concu r s , p e n t r u p r e g ă t i r e a t e a t r u l u i d i n p a r t e a d-lor î n v ă ţ ă t o r i : I o a n I. Bibiri , V. I. Ghineţ , N. Sova şi d-rele s t u d e n t e : E l e n a P reo t . Proccf

pie îşi D id ina Sp i r idonescu , c a r e a u j uca t în mul ţumi j rea t u t u r o r p i e sa de t e a t r u : „Doi ţ ă r a n i şi cinci c â r l a n i " vodevil de I. Ne-gruzzi .

Acelaş succes a a v u t şi c â n te cele d in v ioară , a d-şoarei Di d i n a Spi r idonescu .

S e r b a r e a s 'a t e r m i n a t c u u n f rumos bal u n d e a m p e t r e c u t c u toţi i j ucând , jocur i r o m â n e ş t i .

Cu aceas t ă ocazie s'a s t r â n s u n benificiu f rumos . Se rba rea s 'a s fârş i t In m u l ţ u m i r e a t u t u r o r celor de faţă, car i dornici de a a j u t a şcolile şi de a pe t re ­ce î m p r e u n ă câ teva m o m e n t e s 'au a d u n a t î n t r ' u n n u m ă r foar­te m a r e .

A d u c e m m u l ţ u m i r e l e noas t r e t u t u r o r celor ca re m u n c e s c p e n t r u l u m i n a r e a sa te lo r . i v.

Din Lnpşa (jud. Turda-Ar ieş ) Din in i ţ i a t iva m a i m u l t o r t i

ner i , elevi ai diferi telor scoale în f runte cu elevul Emi l S a b ă u în vechea n o a s t r ă c o m u n ă L u p -şa, s'a în f i in ţa t o socie ta te c u ca rac t e r c u l t u r a l - m o r a l şi de educa ţ i e n a ţ i o n a l a s u b n u m e l e d e societatea de l e c t u r ă „Tine­r i m e a " ' d in L u p şa, cu scopul de a p r o p a g a o c â t m a i m a r e cui t u r a în popor şi a î n d r e p t a t ine r i m e a şco lară p r i n c i t i re şi pil­de, pe căi b u n e şi eăna toase .

cari apoi s ă a d u c ă folos a t â t t i ­ne r e tu lu i şcolar cât şi n a ţ i u n i i r o m â n e , f o r m â n d o p ă t u r ă con­ş t i en tă şi la locul s ău .

I n acest scop s 'a făcut m a i m u l t e donaţ i i î n b a n i şi căr ţ i p e n t r u bibliotecă, c a r e a re azi peste 100 căr ţ i ale celor m a i aleşi scr i i tor i r o m â n i .

Neobosiţ i i in i ţ i a to r i n u s 'au m ă r g i n i t n u m a i la a tâ t , ci a u a-r a n j a t m a i m u l t e pe t recer i po ­poare le l a ca re a u lua t p a r t e toţ i ca r i cunosc ro s tu l acestei socie­tăţ i , d â n d u - l e spr i j inu l m o r a l şi m a t e r i a l .

A m m a l a r an ja t , cu pr i l e ju l conferinţei D e s p ă r ţ ă m â n t u l u i Asoc ia ţ iune i d in Sibiiu, o p r o ­ducţ ie t e a t r a l ă î n c o m u n a Oco­liş, u n d e s 'a j u c a t p ie sa „Ţiga­n u l l a Că tăn ie" şi a c â n t a t co­r u l t i ne re tu lu i şcolar de sub conducerea v r edn i cu lu i m a e s t r u Pamf i l Tureu , î n v ă ţ ă t o r . L a a-ceas tă s e r b a r e a l u a t p a r t e in­t e l ec tua l i t a t ea câ t şi popo ru l d in loc şi împre ju r imi .

S 'au ţ i n u t 9 şed in ţe d i n t r e car i 4 admin i s t r a t i ve şi 5 festive, în cari s 'au l u a t h o t ă r â r i a s u p r a celor de u r m a t p e n t r u ca socie­t a t ea să obţie u n rod câ t m a i înflori tor pe t e r e n u l cultiural-m o r a l şi de educa ţ i e na ţ iona l ă .

A d u c e m viile n o a s t r e m u l ţ u ­mi r i v redn ic io r in i ţ i a to r i ca r i Lucrează cu m u l t zel şi m a r e râv­nă la în făp tu i r ea u n u i m a r e ideal na ţ iona l .

L V. CIAPA

Din Tazlău-Lucăceşti j ud . B a c ă u )

In z iua d e 24 A u g u s t a a v u t loc l a noi desch iderea loca lu lu i de p r i m ă r i e , n o u zidit, în locul celui vechiu , d in in i ţ i a t iva d-lui Necula i Ja lbă , p r i m a r u l acestei c o m u n i . î n c ă de d iminea ţ ă a u începu t a sosi în local i tate , foar­te mu l ţ i să teni de p r i n comuni -le învec ina te , c ă u t â n d a l ua p a r ­te l a aces t m ă r e ţ act, a d u c â n d cu aces t pr i le j vii m u l ţ u m i r i d-lui Necula i J a lbă p e n t r u act i­v i t a t ea ce o depune î n i n t e re su l c o m u n e i şi a b ine lu i obştesc .

Toţ i locui tor i i d in c o m u n ă au c ă u t a t de a semenea s ă ia p a r t e şi să m u l ţ u m e a s c ă celuice m u n ­ceşte p e n t r u ei .

A u m a i sosit î n local i ta te d-1 Mircea Costinescu, prefec tu l ju­de ţuilui însoţ i t de d. Dimi t r ie Mihai lescu, rezizor şcolar al ju­de ţu lu i şi d. Mihă lăchescu , in ­s t i t u to r d in Bacău .

I n t r u î n t â m p i n a r e au eşit pes t e 20 că l ă r e ţ i cu d r a p e l e în m â n ă , la o d i s t a n ţ ă de 3 Kim.

In c u r t e a de d in faţă a p r i m ă ­riei , s 'a oficiat u n serviciu re l i ­gios, făeândju-se s i m ţ i r e a apei şi a loca lu lu i de că t re preoţ i i Ioan Crăc iun d in P ră joa i a şi Cl iment P a t r i c h i d in Valea Ar i ­ni lor .

D u p ă t e r m i n a r e a se rv ic iu lu i rel igios p r e o t u l Ioan C r ă c i u n a ţ i nu t o c u v â n t a r e , a r ă t â n d m u l ­ţ u m i r e a suf le tească că In locul vech iu lu i local b ă t r â n e s c dona t de t a t ă l sfinţiei sale , se r id ică as tăz i aces t local compus d in 8 odă i mobi la te , r ă m â n â n d ca o a m i n t i r e de n e u i t a t p e n t r u ge­nera ţ i i l e v i i toare şi se rv indu-ne n o u ă celor de as tăz i ca u n i m bold la m u n c ă şi sacrificii p e n ­t r u binele obştesc.

I n c u v â n t a r e a sa p r e o t u l Cră­c iun a c i t i t o sc r i soare a D o m n i to ru lu i A l e x a n d r u I. Cuza, a-dresa t ă p ă t u r e i de jos, p r i n ca-re-i Î n d e a m n ă la m u n c ă p l i nă de rod, d u p ă ce le-a făcut î m p rop ie tă r i r ea , şi u r e a z ă b u n so sit oaspeţ i lor .

D-1 p r i m a r , l u â n d c u v â n t u l a a r ă t a t t u t u r o r g reu tă ţ i l e ce le-a î n t â m p i n a t l a c lăd i rea aces tu i local, d i n l ipsa de fondur i .

D-1 p r i m a r a î n c r e d i n ţ a t loca­lul p r i m ă r i e i d-lui prefect, oda­t ă cu demis ia d in f run tea co m u n e i .

D u p ă a c e a s t a a l u a t c u v â n ­tu l dd. R a d u a d m i n i s t r a t o r u l p lăşei , ca re a c ă u t a t s ă scoată în l u m i n ă m u n c a fă ră prege t a d-lui Ja lbă , p e n t r u b inele ob­ştesc.

Afară de c lăd i rea d in temel ie a loca lu lu i de p r i m ă r i e , d-sa a c lădi t d i n c ă r ă m i d ă şcoala d in s a t u l Gâr le le d in aceas t ă co­m u n ă .

A r e p a r a t b iser ica d in Lucă-ceşt i şi acea d in Valea Ar in i lo r ; a s t ă r u i t să se v ină în a u t o r u l şcoalei d i n Sa tu l Taz lău şi a ob ţ i n u t de là Cassa Şcoalelor u n a ju tor de 30 mi i de lei cu care a făcut r e p a r a ţ i a trebuincioiasa

A a j u t a t b iser ica din s a t u l Tazilău ce se zideşte în p rezen t şi d in p a r t e a d-sale şi d in p a r ­t ea comune i cu pes te 30 m i i de lei.

A r e p a r a t u n n u m ă r de pes te 80 de p o d u r i ; a r e p a r a t d r u m u ri le comuna le care e r au cu to­tu l rele.

A câş t iga t i s l azu l necesa r co m u n e i , î n î n t inde re de pes te 400 hec ta re .

In p rezen t a l u a t i n i ţ i a t iva clă-direi u n u i nou local de şcoală în s a tu l B ă l ă t ă u .

L u â n d c u v â n t u l d-1 Mircea Cost inescu, prefec tu l j u d e ţ u l u i B a c ă u a m U l ţ ă m i t d-lui N. J a lbă p e n t r u a c t i v i t a t e a depusă şi c u l a c r ă m i de b u c u r i e a r a t ă că nu- i p o a t e p r i m i demis i a deoarece de o a m e n i ca d-d Ja lbă , ţ a r a

s imte nevoe m a i m u l t acum, de­c â t î n t o t d e a u n a .

D u p ă aceas tă c u v â n t a r e , cei d e f a ţ ă în n u m ă r de pes te 120 a u l u a t m a s a în sa la de consi­l i u a p r imăr ie i , pe când a fa ră flăcăii şi fetele îmbrăca ţ i în h a i ­n e de să rbă toa re , j u c a u în cur te f rumoase le noas t r e jocur i r o ­m â n e ş t i , moş ten i t e delà s t r ă ­moşi .

La m a s ă a u l u a t c u v â n t u l d-nii P e t r u Torna şi C. Z u g r a v u n v ă ţ ă t o r i d i n local i ta te , m u l ţ u ­

m i n d t u t u r o r p e n t r u concur su l ce-1 d ă şcoalei şi, fel ici tând pe d-1 Ja lbă , la care a r ă s p u n s d-1 Mircea Cost inescu prefectul j u ­d e ţ u l u i .

La o r a 3 d-1 prefect însoţ i t de d-1 Dimi t r i e Mihai lescu revizor şcolar a l jud . Bacău , a u p ă r ă s i t loca l i ta tea d u p ă ce şi-a lua t r ă ­m a s b u n de là toţi .

Pe la o r a 4 a sosit î n locali­ta te d-1 Cris tea Cr i s to reanu de­p u t a t al j ude ţe lu i d i m p r e u n ă c u d-1 Cr is toreanu , judecă tor , ce au a v u t p lăcere a l u a p a r t e la aceas tă i n a u g u r a r e , ca s e m n de dragos te şi m u l ţ u m i r e p e n ­t r u m u n c a depusă de a c t u a l u l p r i m a r .

S e a r a la m a s ă a vorbt i d-1 Cris tea Cr i s to reanu deputa t , a-r ă t â n d câ t p re ţueş t e u n p r i m a r b u n şi u n b u n func ţ ionar pen­t ru o comună .

Tot t i m p u l petrecerei care a ţ i nu t p â n ă a doua zi a fost pen­t r u cei de fa ţă a d e v ă r a t e clipe de m u l ţ u m i r e sufletească.

In m e m o r i a t u t u r o r celor ce au l u a t p a r t e la aceas tă se rba re vor r ă m â n e a neş terse clipele pe t r ecu te , aiducându-şi cu d r a g a m i n t e de i n a u g u r a r e a p r i m ă ­r iei Lucăceş t i .

P r i n t r e cei ce a u l u a t pa r t e r e m a r c ă m p e :

D-nii Cr is tea Cr i s to reanu de­p u t a t , Mircea Cost inescu prefec­tu l j ude ţu lu i , JJ imitr ie Mihai­lescu revizor şcolar al j u d e ţ u ­lui , C r i s to reanu judecă tor , G.Po-p i a n u judecă tor , preoţ i i Ioan Crăc iun şi C l iment Pa t r i che , Gh. Spi r idonescu , R a d u a d m i n i s t r a ­tor de p lasă , P e t r u Torna cu d o a m n a învă ţă to r i , Cons t an t in Zugrăve l învă ţă to r , d-1 P r o d a n conduc tor tehnic , M. S tav i la pens ionar , Alex. Cojan cu doam­n a şef ocol Silvic, d-ni Berd i la perceptor , Dăscălescu notar , Vă-săi b r igade r silvic, Văsăi secre­tar , d-nii p r i m a r i Bujor P o d u r i Condrea Vâsleşt i , Condrea dus t r i a ş , Condrea p r i m a r sieşt i , d-nii n o t a r i S t igan "Vâ­sleşti , Lupeş P o d u r i şi d-1 şi d-na Gută Moldoveanu Bucseş t i şi a l ţ i i .

PETRU T0MA înv.

Din Horez (jud. Vâlcea) In c o m u n a de m u n t e vec ină

cu vechea şi f rumoasa m ă n ă s t i ­re a lu i B r â n c o v e a n u delà care a p r i m i t nume le , s 'a da t în sea ­r a zilelor de 3 A u g u s t şi 7 Sep-tt&mbrie câte o se rba re u r m a t ă de ba l , în folosul comi te tu lu i şcolar local p e n t r u a se m ă r i fondur i l e t rebuinc ios e celor două să l i de clasă, car i sun t p u ­se în cons t ruc ţ ie . A m â n d o u ă ser­băr i s 'au d a t cu c o n c u r s u l elevi­lor şi e levelor de là diferite şcoli s ecundare , car i cu o m u n c ă şi u n e n t u z i a s m ide nedescr i s iau n ă z u i t d in toate p u t e r i l e e a să p r o c u r e pub l i cu lu i a d e v ă r a t e clipe de înă l ţ a r e suf le tească.

S'a j uca t comedia „Doctoru l fără voe" ş i „O noap te f u r t u n o a ­să" d e I. L. Caragale . S 'au ju ­cat jocur i na ţ iona le , şi s 'au r e ­ci ta t poezi . P r i n t r e jucă to r i r e ­ţ i n e m n u m e l e no rma l i ş t i l o r : I. S t ănuseseu , I. Crăeuinescu , To­rna A d a m şi al no rma l i s t e lo r : E u t r o s i n a Vint i lescu, E l e n a Ni-eolaescu, Georgeta Cons tan t i -n e s c u l iceenelor : Ionel Saoeî-do ţeanu , Ştefan Mateescu, Va­sile Niculescu, P e t r e Ceauşu şi al s e m i n a r i s t u l u i I. Boşa şi Alex. Eft imie.

P u b l i c u l ho rezan şi cel d i n comune le vecine, însufleţi t , de cele m a i alese sen t imen te , a r ă s ­p l ă t i t cu ap lauze pe t ine r i i j ucă ­tori şi j ucă toa re .

A t â t la î n t â i a c â t ş i la cea de a doua serbare s 'a r e m a r c a t p r e ­zen ţa d-nei I r m a Iancovescu, d -na Draga , ş. a. şi a domni lo r E u g e n Baceseu, R a d u Tine to-r e s c u advoca ţ i ; R o m u l u s Veţe-l eanu admin i s t r a to r , I. Nico-l aescu revizor, C. Boieescu ing i ­ner , Nicolae Mihaiescu judecă­tor p r ez iden t şi A lecsand ru To-m a s i a n judecă tor -a ju tor , d is t in­sul î n v ă ţ ă t o r Dumi t rescu-Ro-miani, î nvă ţă to r i i I. Dozeseu, Ia ­cob Ionescu, Georgescu, Ionete, p r eo tu l Radu lescu-Măldă reş t i şi b ă t r â n u l î nvă ţ ă to r p e n s i o n a r I. S imionescu, D. M u n t e a n u p r e ­şedintele comi t e tu lu i şcolar lo­cal. Toa te aceste pe r soane în­semnează în aceste p ă r ţ i ade ­v ă r a t e energi i m o r a l e p r i n ţi­n u t a d e m n ă ce ş t iu să o i a d e ­çà te or i se fac mani fes ta ţ i i r o ­m â n e ş t i o r icar i a r fi (caracterul lor.

Un mer i t spec ia l r ev ine d-lui An ton Ionescu, care a da t cel m a i p re ţ ios c o n c u r s la cea de a doua se rbare .

To t d-sa es te şi d i rec to ru l şcoalei de meser i i d in local i ta­te . T u t u r o r acestor p e r s o a n e le a d u c e m şi pe aceas t ă cael s in ­

cere m u l ţ u m i r i p e n t r u spri j i ­nu l , cura ju l şi î nc rede rea ce-au ş t iu t să o s t r ecoa re în sufletele noas t r e .

Rezu l ta tu l m a t e r i a l al se rbăr i i s'a ridicat l a f rumoasa s u m ă de peste 5000 lei, a fa ră de s u m e l e încasa t e p e o l i s tă de subscr ip ţ ie l a cea de a d o u a ser­b a r e de că t re d-1 j udecă to r Ni­colae Mihăeseu şi D u m i t r u Mun­teanu , p reşed in te le comi te tu lu i şcolar .

De cons t ruc ţ i a celor 2 s ă l i de­c lasa despre care a m scris m a i s u s se in te resează de a p r o a p e h a r n i c u l şi p r i c e p u t u l p r i m a r R. Tinctorescu, c a r e es te şi p reşe ­dinte le a d o u ă m a r i societăţ i fo-r e s t r i e r e : „Arno ta" şi „Brânco­veanu . " — El este , a ju t a t de d. H a u g i n p r e c u m şi revizo­r u l şcolar I. Nicolaescu şi ad­m i n i s t r a t o r u l de p l a să , R o m u l u s Veţe leanu şi d-1 advoca t Eugen Băcescu, car i s u n t şi m e m b r i în comi te tu l de cons t ruc ţ ie . Un a d e v ă r a t m e r i t rev ine şi d-lui Emi l . Gr. Mari ca fost m a i îna in ­te p reşed in te al comi t e tu lu i şcolar.

Tot a c u m s'a începu t şi con­s t ruc ţ i a u n u i nou local de p r i ­m ă r i e model sub al c ă r u i acope­r ă m â n t să i n t r e : pe rcep ţ i a , sec­ţ ia de j a n d a r m i şi d u p ă câte a m aflat şi j udecă to r i a .

Se spe ră că în c u r â n d Hore-zu l va avea şi l u m i n ă electr ică da to r i t ă i n imosu lu i comerc ian t , Gheorghe Gânjă . I n p r i m ă v a r ă , d u p ă t e r m i n a r e a şcoalei şi a p r i m ă r i e i e vorba să-se înceapă c o n s t r u c ţ i a une i biserici m u l t m a i m a r e şi ma i î n c ă p ă t o a r e ca c e a de a c u m . F o n d u r i s 'au mai a d u n a t .

Pub l i cu l îşi s e a m ă n ă p e acest f rumos plai obolul s ă u ş t i ind că p a t r i a nu - i decât u n ogor lăsa t de s t r ă b u n i pe care noi s u n t e m da to r i să-1 s e m ă n ă m p e n t r u a fi secera t de u r m a ş i noş t r i .

Mache de <a Răaăeşti Archiud (jud. Cojocna)

S'au împlinit 6 ani, de când în comuna noastră nu s'a făcut nici o producţie teatrală, nici o mani-festaţiune culturală de acest fel. In vremea aceasta poporul a avut mai multe schimbări. Preotul Ioan Macavei murise şi în locu-i veni Patriciu Tatar, care. pânăoe s'a in­stalat a avut de luptat mult pentru trai şi astfel nu a putut îndruma poporul spre fapte culturale, •î învăţătorul I. E. Butnariu n'a lucrat nimic pentru luminarea să­tenilor.

Abea acuma se iveşte un tînăr înţelept, cu dragoste de poporul său, cu dragoste de tot ce este româ­nesc, şi acest tînăr este d-1 student Simeon Rusu, care văzând criza culturală din această comună, vă­zând atâta nepăsare pentru tot ce e cultură adevărată românească, a început cu mintea sa ageră să sa-mene sămânţa sfântă a luminei In sufletele sătenilor din care s'a născut, a început, înfruntând atâtea piedeci, să dea la cale pe toţi aceia, cari nici idee nu атеаа ce e aceea: cultură.

Delà cuvânt d-1 student S. Rusu, a trecut şi la fapte. A adunat în jurul lui tinerii ficiori şi fete de ţărani, şi pe lângă sfaturi şi învă ţături bune de tot felul, a aranjat cu ei ln seara zilei de 6 Septem­vrie o producţie teatrală, eu coruri şi urmată de joo.

Dupăce s'a cântat „Imnul Regal" de către corul ţărănesc, sub con ducerea d-lui stud. S. Rusu, tot d-sa, a ţinut o frumoasă vorbire, prin care a arătat însemnătatea culturei poporului la sate, lnsem nătatea teatrelor delà sate, despre care zice : „Teatrele la sate au o îndoită însemnătate. De-oparte adu* mari foloase morale, de alta foloase materiale"...

După vorbirea sa, d-1 Rusu, pe eare o sfârşeşte cu cuvintele : „Lu-minează-te şi vei fii Voieşte şi vei puteai" Îşi Începe programul teatrului.

Au cântat „Eu mă duc", corul tinerimei rom. sub cond. d-sale; apoi la rândul lor au urmat coru­rile „Voinicul din Carpaţi" (marş), „Oituzul" (marş), ş. a., cari au fost cântate cât se poate de bine, mai mult nu se putea aştepta delà aceşti fii de ţărani.

Piesa reprezentată a fost : „Ruga delà Chiseteu", comedie într 'un act de Iosif Vulcan. Corurile din acea­stă piesă: „Luceafărul" şi„Auzit-am, auzit" au fost reuşite.

In piesă au juoal bine Nastasia Roşea, Iosif Cătana şi Grigore Roşea. In cântări s'a distins ea so­list: V. Brătfălean în „Luceafărul".

După program preotul gr. c a t , de aci Patriciu Tătar a mulţumit prin cuvântarea sa, tlnărului stud. S. Rusu, pentru munca ce-a depus-o d-sa. La producţiune au luat parte peste 300 de persoane, atât din comuna noastră, cât şi din corn. Stupini, Comlod, Pinta, Iuda, Oo-niţa, Budurlău, ş. a.

După teatru a urmat joo. Venitul curat de 1203 lei, a fost

destinat bisericei gr. cat. din Archiud. Noi, din parte-ne, trimitem şi pe

această cale călduroase felicitări d-lui stud. S. Rusu, şi dorim să-i fie aceste câteva cuvinte Încurajare pentru viitor, pentru a lucra mai departe fără preget la desţelenirea ogorului sufletesc al ţăranului nostru.

Nicolae Tro»coţel

Din Padina (jud. Buzău) In ziua de Adormirea M. Dom­

nului, Căminul cultural „Izvorul Tămăduirii" din această comună, a organizat cu elevii de curs se­cundar o mare serbare patriotică, urmată de jocuri naţionale închi­nată marelui erou al neamului ro­mânesc, Avram Iancu.

Serbarea a Început cu corul Deşteptă-te Române" cântat de

elevii de eurs secundar şi fie' :i din corul Căminului.

D-1 Radu H. Bocioacă, directo­rul şcoalei primare şi secretar al Căminului, a vorbit sătenilor despre luptele duse do neamul româ­nesc pentru susţinerea sa, dând pildă pe Avram Iancu, a cărui viaţă şi fapte le descrie. Inchee arătând sătenilor datoria ce o avem de a prăznui pe aceşti eroi ai nea­mului şi urmând lor să fim tot­deauna gata a ne jertfi pe altarul patriei.

A urmat recitări; Doina, de Coş-buc, spusă cu multă însufleţire de elevul normalist Urse Marin, orfan de război.

S'a cântat „Doina", de elevul Parapancea Th. cl, 7 liceul Haşdău şi „Bătrânii" de Goga, de semi­naristul Costache R. Ioan.

S'a spus cu mult haz monoloa­gele: „Drăgan", de elevul Mitrea Vasile seminarist şi „Sâmburele" de normalistul Ursa Marin.

Elevul Costache R. Ioan a vor­bit frumos despre rolul Căminului la sate şi decl&ră în numele ele­vilor de curs secundar, că-i vor da în totdeauna preţiosul lor concurs.

Urmează piesa „Spre ziua li« bertăţii" după care preotul Cons­tantin, preşedintele Căminului mul­ţumeşte elevilor şi îndeamnă pub­licul de a da cercetare biblioteoei Căminului.

Se închee cu corul „Imnul Eroi­lor", serbarea a avut un strălucit rezultat moral, sătenii rămânând adânc mişcaţi de cele auzite.

Comănesoi

Din Bălţăteşti (jud. Neamţ) In prezenţa d-lor E. Grinţescu, di-rector general ln Ministerul Dome­niilor, G. Savin şi V. Georgescu inspectori generali, dr. A Como-niţă prefectul judeţului Neamţ, Tapu cosilier agricol şi C. Radu, administratorul plăşii Cetatea-Neara. ţului, а avut loc în ziua de I4 Septembrie daschiderea şcoalei de gospodărie casnică din satul Bălţă-teşti, sub conducerea d-rei Elena Rădulescu.

In vremurile noastre, când fe­meia este chemată tn viaţa sociali să ia parte alături de bărbat, ÎQ toate ramurile de activitate, este o datorie din partea conducătorilor noştri, să se ocupe şi de soarta fe­meilor noastre delà sate.

Şcoala de gospodărie pregăteşte săteanca în direcţia gospodăriei' casnice şi-o îndrumează, spre un traiu mai civilizat.

Expoziţia şcoalei de gospodărie din Bălţăteşti, îţi dă, delà prima vedere însemnătatea ce a urmărit această şcoală : obiecte de ţesătorie, croitorie şi gospodărie casnică Iu-erate cu multă artă*

Cămăşi naţionale, covoare cu motive româneşti, cămăşi de zi, cămăşi de noapte, borangic, pânzi de borangic, rame lucrate şi In­sfârşit tot felul de lucruri de ţe­sătorie şi croitorie, precum şi pre­parate de bucătărie.

Deschiderea a început printr'un serviciu religios, oficiat de părintele Enăchescu, parohul bisericei din satul Bălţăteşti.

D-ra Elena Rădulescu, directoa­rea şcoalei printr'o cuvântare sim­ţită şi plină de înţeles, arată sco­pul şcoalei de gospodărie şi activi­tatea ce s'a desfăşurat timp de un an la această şcoală de când a luat fiinţă.

Din cele spuse de d-ra E. Ră­dulescu, trebuesc făcute sforţări mari, mai ales că sătenii, nu sunt încredinţaţi de feloasele ce va 8' duce această activitate de educare a tineretului feminist.

Totuş d-ra Rădulescu nu-şi pier de speranţa, şi d-sa îşi propune SA muncească mai departe, cu aceeaţ râvnă.

Urmează apoi cuvâtările delega­ţilor ministerului de domenii şi a-gricultură care au fost încheiate de către d. dr. A. Comoniţă, prefectul judeţului, care a încheiat prin a dărui, din bugetul statului, pentra şcoală, suma de douăzeci de mii de lei. După aceasta a urmat o serbare compusă din ; coruri, reci­tări şi jocuri naţionale, executate de elevele şcoalei. Serbarea a fost urmată de bal, la care a luat parte mult public de prin împrejurimii dintre care remarcăm : d-na şi d-1 C. Radu, d-na şi d. V. Macarie, d-na şi d. Bicleanu, d-na şi dJ Căp. Lăzărescu, d-na Col. Ducesei d-na Mihailescu, preot. Enăchescu cu d-na, şi alţii. D-rele : Elen» Rădulescu, Pavlov, Vasilui, Pe povici, Peruţescu, Mihailescu Pa* sat, Enăchescu Munteanu, Po; pescu, Grigoriu ş. a. D-nii student1

Preuţescu, Şerpu; învăţătorii : » Gheorghiu, Savine^cu, Nieolau, Slţ Cosma, Pasat, Roban, ş. а^Щ I

I0AN~G. ISPIB, stude'

ABONAMENTUL: Pe un an 250 lei. Pentru săteni, învăţători, profesori, preoţi, studenţi, funcţionari, mese­riaşi şi muncitori 200 lei pe un an. Abonamentul se plăteşte înainte; se face abonamente şi pe jumătate an ùiltum Poporului

Abonamentul pentru instituţii finan­ciare, biblioteci, cluburi şi localuri publice 4:00 lei. Pentru sprijinitorii foaei minimum 500 lei. In America 3 dolari. In Jugoslavia 120 dinari pe an. In străinătate 450 lei pe an

V O R B E ) D E C L A C Ă — P O V E S T I R E D E A L T Ă D A T Ă —

PERSONAGIILE : v

ILEANA, 18 ani ) strănepoatele FLOAREA, 16 ani} Vărului

şi altele LELEA L U X AN DR A, 40 ani LELEA MANDA, 30 ani JUPENEASA SAFTA, 55 ani

şi altele VĂRUL, sau UNCHIUL, 65 ani BASMEŞUL, 50 ani

şi alţii U N DEMOBILIZAT } UN LIBERAT DE CURÂND

D E C L A C A ÎNTÂIA SEARA.

•8 o clacă de porumb într'o arie. Clăcaşii curăţă coceni. La ridicarea cortinti, unul cântă, cu glasul pe jumătate, următoarea veche ЖОВА din Muscel:

1N1Â1A SEABA: Descdlicătoarea română Întemeierea credinţei noui Legenda

A DO DA SEARA: Clucerul Albu Bătălia delà Jilietoarea Jertfa

A 1BEIA SEARA: lertipul lui Ioan Vodă cel Cumplit urzeala moşului Ivaşcu Doi veri

V O R B E

Ш Fm - " V" - « 37" Ш У \ \U\)

К-Г» *t TI/ <m.

s t ИІСА

5 5

I. Foaie verde de cucută, Am o mândră n'am o sută, Dragă'mi este că m'ascultă. Mândra mea şi leleo fa.

II. Şi, de nu m'ar aseulta, Altă mândră 'mi-aş căta Hai frumoasă de cât ea. Mândra mea şi leleo fa.

ПІ. Seara, de m'am dus la clacă, N'a fost mândră să nu-mi placă. Dar a mea e porumbacă. Mândra mea şi leleo fa. 1)

VĂRUL ŞI BASMEŞUL intrând fi vorbind între ei, se face tăcere.

1 BASMEŞUL

Multe-aşi vrea să povestesc Despre neamul românesc,

Dar 'mi-e teamă, vere; Incercarea-i foarte grea, Neînţeleasă, pilda-i rea, Musca bâzâie, şi ea,

Dar nu face miere. 2

O să spun cum s'a făeut Şi prin câte a trecut

Viţa românească: Cum, prin lungul lor şirag, Anii 'mping câte-un pribeag Către-acest mănos meleag

Ca eă'l stăpânească. 3

Dar mă tem de ceasul rău : Clevetiri de nătărău,

O răstălmăcire, Se, 'ncuibează în mii şi mii De minţi moi, ca de copii, Otrăvind izvoare vii:

Simţ, dreptate, fiire. 4

Să-i dau drumul:? Să nu 'ncep? Zăoătorii 'i-am dat cep;

Şi ce-o fi să fie. Supăre-se omul prost; Să te supări pe ce-a fost 2) E mânie fără rost.

E copilărie. 5

Vremea trece, a trecut. Mâine e necunoscut.

Ce-a fost nor, e stâncă. Clipa să mai stea nu vrea: De-o fi bună, de-o fi rea, N'o domneşte nimenea.

Decât moartea . . . şi — încă . . . 6

In năvala vremilor, Clipa 'i doamna lumilor,

Veşnică şi rece, Vremi urâte de s'au dus, (Multe 'n cale ni s'au pus) S'au întors, iar au apus . . .

Trece clipa, trece . . . 7

Hotărât, încerc şi eu. Câtm'o ţine Dumnezeu,

Crucea 'mi-o voiu duce. V Ă R U L :

Şi pe urmă? BASMEŞUL :

La noroc. Focul pentru toţi e foc ; Viaţa nu-i decât un joc :

Pajure sau cruce. BASMEŞUL şi VĂRUL, tte aţevia Япда JUPĂNEASA SAFTA, care

le face loc. « и Ч . Л « ? e o n v l n t e - Porumba** însemnează j t w -BnEdiTÎ Ï. e ? , n t " t r i 8»'e găinile la boabe de către « S «Ш» Muscel) Şi e în aceiaş timp f> locaţie

, . л - x^аГ!u ü l o^' Racărenf, pentru a яеѳ : de * і и а І ! г ч Т ^* 1 3 1

Porumba* (Locuit de Ungeri / g . à m ) ^ tùratul Făgăraş.

C ă l ă t o r i e p r i n B u c o v i n a

8 BASMEŞUL, urmând:

Visuli Să trăieşti în nori Prinde bine uneori;

Visu-i de minune, Frumos. Dar să năzuieşti Visul să-l înfăptuieşti E prostie mare . . . e ş t i . . .

V Ă R U L : Spune, bade, spune.

9 BASMEŞUL, urmând:

Octav August, împărat, Cel dintâiu ar fi arat3)

Marnea Dobrogeană, Prin oşti multe, exerciţi 4) Mai apoi, prin osândiţi, In sfârşit prin oropsiţi

Aleşi pe sprinceană. 10

Din oştirea lui Trăian, Bunul 6) Împărat roman,

Ne-am tras noi, Românii; Legiunile — au lăsat Câte un drum, un turn, un s a t . . . Ba cbiar şi le-au botezat:

Vezi Bărboşii, Spânii. . . ' ) 11

Zice-se c' Aurelian, Strănepotul lui Traian,

Ar fi dat o carte : „Ca treizeci de mii de-argaţi, „Prunci, bătrâni, femei, bărbaţi, „De prin lume adunaţi,

(Şi mai de departe) 12

„Orbi, schilozi, guşaţi (toţi robi), „Ciungi, ologi, netoţi, neghiobi,

„Să pornească 'ndată: „Meargă 'n ţara corbilor. „Sus e Calea Robilor, „Jos ţinutul codrilor:

„Dacia comată". 13

Turma se 'njghebă curând; Şi mileşii 0), rând pe rând,

Ne-o porniră 'n ţară ; Unii, arseră pe rug; Alţii traseră la plug; Unii fură boi la jug ;

A l ţ i i . . . de ocară. 14

Lut din om şi om din lut; Astfel Dumnezeu a vrut:

Vorba legii sfinte; Robi, ostaşi, câţi au venit, Dis de unde au pornit, Până aci, şi-au mărginit

Calea ou morminte. 15

De-aia suntem răi şi buni; Nu din noi, oi din străbuni;

Cauza-i adâncă; Duhuri mari la vorbe mici; Venetici 's venetici; Cine naşte din pisici

Şoarece mănâncă. 16

ILEANA: Eu pisică?

FLOAREA: Noi pisici?

ILEANA: Auzi vorbă.

BASMEŞUL : Doamne, n i c i . . .

FLOAREA, întrerupând: Să ne ceri iertare.

ILEANA: Aşa e. (Va urma) AL. DAVILA

S) Colonia Agricolă. i) „Bxercitum", adică oştire. Basmeşul acesta

face paradă de latinească. Lalincattd lui tăiănu-său &T zice Caragiale.

5) Urare a poporului roman noullor împăraţi : Sis ftlicior Augusto H mtlior Trajano.

6) Mă miram ea să nu răsară IRONIA în ace-actă luncă de flori.

Câţiva învăţători din Secueni-Bacău, ne-am unit şi am plecat spre frumoasa şi scumpa noastră Bucovină, unde se pot vedea atâ­tea lucruri şi urme vechi ale isto­riei noastre. Această călătorie a avut ea ţintă vederea mănăstirei Putna, In care zaee şi astăzi Ma­rele nostru Voerod Ştefan cel mare.

Nu voi dascrie nici sgomotul maşinei, nici mişcările şi nici pri­veliştile Tăzuţe pe fereasta vago­nului, ci numai ceiaee ne intere­sează de aproape pe noi Românii.

Mănăstirea Putna. Joi, 28 Au­gust, dimineaţa coborâm din tren spre a ne îndrepta către cuibul li­niştit, aşezat Intre brazii de pe lângă apa Putnti. Bătrâni şi tineri, băr­baţi şi femei, flăcăi şi fete, toţi îmbrăcaţi în frumoasele costume româneşti de sărbătoare se îndreaptă spre mânăstirea Putna. Azi este sărbătoare, Adormirea Maicei Dom­nului şi acest popor adunat de pe toate satele, vine să se închine aici în sfântul locaş.

Iată ne în mănăstire. Nu ştii în ootro să priveşti : Munţi, brazi, tur­nuri înalte, chilii adăpostite de groase ziduri, în fine corpul mă­năstirei ce-şi arată turlele ei stră­lucitoare, toate-ţi sunt martorele vremilor glorioase ale Moldovei vechi.

La ora 9 şi jumătate suntem în faţa mormântulni lui Ştefan cel Mare. Nu poate condeiul scriefsta-rea de simţire în care se află ro­mânul adevărat, când pentru întâia ee găseşte în faţa acestui erou al românismului, care şi-a găsit ca loc de odihnă, aeest colţişor de pă­mânt, ferit de sgomotul oraşelor şi satelor şi aşezat la cântecul pădurii şi fâşiitul Putnei, ce vine din munţi spre a mângăia aceste locuri singuratice.

In lăuntrul mânăstirei, sute de români şi românce, cu busuiocul lor mirositor în mână, se închină ou multă evlavie înaintea acestui mormânt ce se află în. partea dreaptă a intrării în mănăstire. Mormântul este aşezat într'o boltă făcută în zid, acoperit cu o piatră pe care stau scrise literele vechi; bolta este închisă printr'un mare geam de sticlă prin care se pot vedea ornamentele şi steagurile aşezate deasupra mormântului. Lu­mânările şi candelele aprinse, precum şi podoabele aşezate în jurul pe­trii ce acopere odo­rul cel mai scump al românilor, ne fac să rămânem.uimiţi şi tăcuţi, înălţându-ne cu sunetul îu afară de sferile ome­neşti şi plutind un moment în cele mai înă l ţă toare c l ipe din viaţa unui om.

Pot să mor, căci ochii m e i văzură „mântuirea* sufle­tului meu. Chilia lui Daniil Sihastru. Eşim din mănăstire, deşi nu ne înduram să părăsim aceste clipe înălţătoare şi ne îndreptăm spre chilia sihastrului Daniil ce altă dată îndemnase pe Ştefan să meargă la luptă. Chilia este în apropiere de Putna şi în malul apei, într'o stâncă. Acest sihastru a avut răbdarea să-şi sape în piatră locul unde să-şi trăiască viaţa lui singuratică şi să-şi facă rugăciunele lui credin­cioase. De altfel vremea a stricat din acest locaş care a fost martor între vorbirea sihastrului cu Vo-evodul Ştefan, dar au rămas ur­mele unealtei cu care bătrânul şi-a săpat încăperea, spărgând şi să-pând ou răbdare blocul de piatră oe-a fost hărăzit să poarte şi el o amintire istorică din trecutul Moldovii.

Dupăce vedem şi munca din fabrica de sticlă aşezată lângă alte două fabrici de ciment şi scânduri, fabrici ce omul le-a aşezat tocmai aici unde Voevodul a vrut linişte, plecăm cu mândria sufletească că colectasem tu sufletul nostru, cele mai frumoase amintiri.

Suceava : ruinele cetăţii şi mănă­stirile vechi. — Delà Putna ne-am oprit în Rădăuţi spre a vedea şi biserica veche a lui Bogdan-Vodă şi de aici spre Suceava, fosta ca­pitală a Moldovei.

Nu voi descrie oraşul Suceava căci repede ne-am îndreptat spre

ruinile Cetăţii unde era cuibul Voevozilor noştri moldoveni.

Ruinele cetăţii aceştia sunt pe un deal de lângă Suceava. Acolo este un bătrân care dă toate ex-plicaţiunile necesare: Cetatea a fost înconjurată cu un mare sanţ prin care era apă şi apăra cetatea de vrăjmaşi. Şanţul se păstrează încă şi astăzi. Tot ce te uimeşte mai mult sunt blocurile mari de piatră ca au fost întrebuinţate la zidirea cetăţii, apoi grosimile zidu­rilor făcute cu piatră şi cărămidă aşa de bine legate încât până as­tăzi se menţin unile ziduri destul de înalte.

Au rămas şi azi urmele turnu­rilor de strajă, urmile magaziilor de hrană, urmile eapelei de rugă­ciuni, camere de judecată, închi­sori diferite, magazie de arme, magazie cu cremene pentru sâneţe (puşti vechi) ş. a. Te uimeşte pu­terea de muncă ce-a fost între­buinţată la zidirea cetăţii şi ţi se pare că numai mâinile acelea -de uriaşi din poveste numai ei au putut ridica asemenea Intărituri.

Când te gândeşti că fiecare pietricică ar putea spune — dacă ar vorbi — lucruri ce-au avut loc de sute de ani în urmă, românul se opreşte cu respesct în faţa ei şi gândind îşi aruncă gândul la freamătul şi zăngănitul de arme între poloni, unguri, turci şi moldovenii lui Ştefan şi un mo­ment Iţi defilează luptele strămo­şilor noştri pentru apărarea pă­mântului, limbii şi credinţei stră­moşeşti. Călcăm cu respect peste acgste moaşte sfinte ale pământu­lui nostru şi cu sfială ne luăm rămas bun delà ele.

Moaştele Sfântului loan-cel-Nou. Intrăm din nou în oraş şi mergem la biserica Sf. Ioan cel Nou. Aici un preot ne deschide sarcofagul sfântului loan-cel-Nou, care se află pe un postament înăuntrul bisericii. Postamentul este din piatră zidită, are câteva trepte de scări şi acolo se află o cutie mare de argint pe care sunt sculptate toate suferinţile sfântului. La ri­dicarea capacului apare chipul omu­lui sfânt care este îniăşurat în pânze scumpe, pe cap poartă un fel de căciulă numai în pietre scumpe bătută, pielea şi carnea feţei uscată, lasă să se vadă dinţii

CETATEA SUCEVEI

gurei. Acestea sunt sfintele "moaşte Întregi, unde sute de credincioşi vin de prin toate colţurile ţării să se roage pentru mântuirea sufle­tului săupentruafivindecaţi de boale.

Biserica este zidită de Bogdan IV unul din fii lui Ştefan-cel-Mare; pictura din lăuntrul ei este tot cea veche.

Biserica Mirăuţi (Sf. Gheorghe). Trecem să vedem biserica zidită de Alexandru cel Bun la anul 1401. Biserica este complect restau­rată şi frumos pictată. înăuntru se văd frumoase picturi nouă. Aici, în* această biserică, se miruiau Voevozii moldoveni când deveneau domnii Moldovi.

Călătoria s'a^făcut pe propriile noastre mijloace, sacrificând ceva din al nostru numai de dorul să trecem şi noi măcar odată în viaţă pe dinaintea altarelor noastre sfinte şi care se găsesc semănate pe în­tinsul pământ românesc spre a arăta unei lumi întregi şi chiar urmaşilor, timpurile glorioase ale strămoşilor noştri.

Dacă musulmanii vor să vadă odată în viaţa lor Meca; atunci niciun român să nu se lase până nu va vedea odată măcar în viaţa lui Bucovina cu odoarele ei.

SCARIAT BURGHSLEA, învăţător

VARA PRIN OLTENIA III.

Voloiac (Mehedinţi), 23 August. La spitalul Strehaia, am avut pri­

lejul să văd multe cazuri de bătae întâmplate în acea comună. Voloiacul şi Cremenea se întreceau în cazuri. Bătuţii, după obiceiul locului, nu ve­neau pentru îngrijire medicală. Exa­gerând durerile spuneau trăgănat: „Ia'n vezi, domnule doftor, ce mi-a făcut vecinu şi dă-mi un „certificat", că plătesc oricât numai să-1 pot da în judecată!"

M'am dus să văd şi acest sat. Satul aşezat pe un deal şi pe o

vale, nu departe de Strehaia, ocupă o suprafaţă de 2048 ha. dintre cari 120 ha. sunt păduri şi 86 ha. livezi. Casele mici mizerabile, curţile mur­dare. Am văzut şi câteva case fru­moase şi unele acum gata clădite. Biserica e veche, prost întreţinută. La intrare în sat m'a izbit mirosul de ţuică şi vin. Mi-am explicat aşadar cauza bătăilor. M'am plimbat prin sat, m'am oprit la o fântână prost îngrijită.

Satul are vre-o 425 bărbaţi şi 480 femei 780 copii de ambele sexe. Fa­miliile socotite se urcă la vre-o 440. Analfabeţi vre-o 780, iar ştiutori de carte 905. De Sf. Marie a fost govie (nedee) în această comună. Bucatele ca în toate părţile. Maşina de treerat acu abia începe să intre în funcţie.

Sifilisul şi tuberculoza s'au înfipt şi aci, adică de ce nu, când „alcoo­lul" spune că-i ca la el acasă?!

Bâltanele (Mehedinţi), 25 August. La un ceas depărtare cu trăsura

de Strehaia, Intre Greci şi Slătinic, se află satul Bâltanele. E lung, cu case îngrijite, cu o biserică mică, veche (1816), cu tindă şi acoperită cu şin­drilă, cu un cimitir vechi (cruci din 1862), cu o primărie foarte curată şi frumoasă, cu arhivă într'o ordine exemplară şi cu o şcoală frumoasă. Satul merită laude.

Fabrica de spirt, am văzut-o, gra­ţie amabilităţii directorului, cu deamă-nuntul. încăperile de încolţire, apara­tul de făcut pastă de porumb, destile-riile, motoarele, magaziile, aparatele pentru borhot, grajdurile, motoarele electrice, strungăria, birourile, curtea, etc. De remarcat curăţenia exemplară. Lucrătorii sunt curaţi, sănătoşi şi mulţumiţi. Fabrica e veçhe, de vre-o 32 ani, mereu în transformare. Pro­dusul e de peste 3000 litri spirt zilnic şi e căutat pretutindeni. Directorul ne

asigură că va pro­duce mai mult. Din statistica foarte im­portantă publicată de prefectul jud. Mehe­dinţi, d-1 Marius Vor-voreanu, (pentru care merită laude), cule­gem următoarele date satul are 450 bărbaţi, femei mai puţine 404. Copii de ambele sexe 600, analfabeţi 955, iar ştiutori de carte cinci sute cinci.

Greci (Mehedinţi), 25 August

La mică distanţă de Bâltanele răsfirat pe dealuri şi văi stă ascuns şi timid satul Greci. E frumos. Are o primărie murdară,

o biserică (1886) frumoasă, cu un cimitir îngrijit şi un monument al eroi­lor, demn de numele săpate pe soclul lui. Grădinuţa din jurul lui arată dra­gostea şi cultul oamenilor de acolo. Şcoală mică, neigienică.

Satul are o suprafaţă de 1005 ha. din cari 45 ha. sunt ocupale de pă­duri, 880 ha. e pământ arabil, iar 80 ha. Izlaz.

Are 1615 suflete sau 340 familii. Sunt mai mulţi bărbaţi decât femei, iar copii de ambe sexe vre-o 701.

Analfabeţi sunt vre-o 1166, iar ştiutori de carte 449. Meşteşugari 106.

Din punct de vedere juridic s'au înregistrat într'un an vre-o 23 crime.

Din punct de vedere higienic şi sanitar: Copii slabi. Paludismul, sifi­lisul şi tuberculoza şi-au înfipt şi aci steagul lor.

Anul acesta, până azi, s'au înregi­strat 40 născuţi şi 22 morţi, dintre cari 2 născuţi morţi.

Oamenii merg la doftor, dar târziu, trec pe la popă întâi pentru maslu.

Am văzut oameni, în orele când ar fi trebuit să muncească (maşina de treerat mergea, curţile erau mur­dare) stând la taifas cu haina pe umeri şi cu pălăria pe-o sprinceană, la capul podului. Indolenţa!?

Dr. APOSTOL

M u l ţ i c h e m a ţ i ş i p u ţ i n i a l e ş i C u l t u r ă — m o d e r n ă m â n t u i a l ă

Primesc zilele acestea o scrisoare delà un „biet" prieten, şi pe lângă rândurile ţintuite la fiecare început şi fine de propoziţiune câte cu trei puncte, îmi face dar „iubitul meu amic", un cârd de „poeme ale sufletului" de felul celei ce urmează: Seară elveţiană Peste satul nostru cu lunci înverzite de cu primăvară,.. Ascult cum cântă privighetoarea In adâncul umbrelor Şi sufletul meu tupilat după o tufă S'aşterne ca un covor Iar trilurile privighetoarei Cad, picur, liniştite, strălucitoare Ca nişte mere de aur...

Până 'n seara asta, Eram sărac şi nu ştiam Ce plan să dreg Ca să devin un rege al rubinelor.

mălăul, cu ierburi roşii şi rotund ca o comoară imensă de rubine, din cine ştie ce poveste, scurmat pe unelocuri de mânia războiului, se prăjia leneş în bătaia soarelui de vară, în vreme ce o turmă bogată în capete şi în glasuri de tălăngi, năzuia să-i pască vârful... De departe vedeam cum vin cârdurile de munţi ca nişte ziduri de fortăreaţă puternică, îngrădind cetatea Rarăului. Şi cu cât zarea era mai senină, ochiul străbătea şi mai de­parte, şi tot alţii... şi tot alte praguri veniau sfioase din păinjenişul străve­ziu, al depărtării, să se închine înăl-ţimelor unde doar vulturii tăind cu sborul câmpia albastrului — poposesc o clipă...

...Şi veni şi seara. Soarele, apuse roşu, mai roşu ca

MÀNÀ ŞTIREA PUTNA

Sărmană privighetoare: Mai câutămi, cântămi înainte Căci astăzi sufletul mi-l-am întins In soarele primăverii Si e curat Şi nu se vor îngloda de el boabele de

[triluri... Săracă privighetoare, caro torni bogăţie 'n

[suflete!...

iată cum sfârşeşte meu amic „poate

Asta-i poezia, scrisoarea bunul simbolist se va fi numind", dornic de forme noui în poezie.

„Aceste câteva poeme ţi—le trimit, numai să-ţi faci părerea şi să te pre­găteşti cu o cronică obiectivă. Ţin mult, faţă de mine să fi obiectiv. Volumul va apare în curând. Cum pun mâna pe bani. Am fost pe la câteva case de editură şi cum ambiţia mea nu mă iasă să-şi râdă ticăloşii de editori de mine m'am hotărît(!) să o editez eu personal(?). Am voinţă şi voi isbuti. R., auzind despre opera mea, şi-a bătut joc de mine în mai multe cercuri. Oameni de pleaşcă. Ce vrei dragă!*)

Vivat, scrie-mi o prefaţă !

S c r i s o a r e î n l o c d e „ P r e f a ţ ă " . . .

Iubitul meu amic, Ţi-am cetit, atât scrisoarea cât şi

poemele şi una dintre ele, iată, îi fac cinstea dând-o publicităţii, fără să-mi iau răspunderea greşelilor gramaticale, de fond, de ritm, de rimă — şi drept „prefaţă" ori „cronică obiectivă", ca prieten rezultat dintr'o călătorie cu trenul, îţi dau nişte poveţe bune, deşi creerul meu „săracul" are fericirea să numere abia 22 de primăveri... îmi vei face obiecţiunea că sunt prea tînăr ca să-ţi pot da poveţe domniei voastre. Rândurile mele, ce vor urma mai jos, dacă vasta D-v. cultură-simbolistă et comp., le va lua drept învăţătură, sau ironie, poate vreai să-i zici invidie, ori, prefaţă pentru „vo­lumul de poeme ce va apare numai cu singura valoare, ambiţia-ţi perso­nală" — eu, nu voi ti supărat nici într'un caz, de vremece chiar unele fiţuici pornografice au refuzat să-ţi răspundă, doar la „poşta redacţiei14...

E vară. Şi nu ştiu ce slujbe îndrugi. O lună de concediu şi bani cât să poţi colinda „ilustre" meleagurile ţă­rişoarei noastre oropsite, vei fi având dacă te încumeţi să dai publicităţii astfel de „ giuvaere-a lbe".

Ascultă-mă... Era pe la începutul lunei trecute,

într'o Duminecă. Colindam munţii şi în dimineaţa sărbătoarei aceleia, m'am trezit sus, pe stâncele din împărăţia Rarăului. Seninătate multă şi munţi îmbrobodiţi în zarea depărtării. In spre amiazăzi Tomnatecul, cu brâiele de surpături coborânde pripuriu la la vale, îşi oglindea toată măreţia în valurile liniştite, amestecate cu aur, ale Bistriţei. Nici înspre apune-soare, dar nici înspre puterea nopţii, Giu-

') Să te laşi de scris poeme...

Cor mixt Măyiă bade boii bine

(cântec popular) Cules ţi armonizat de: LAURI AN NICOMESCV

1) Mână bade boii bine, Măi bădiţă, bade, măi Nu te tot uita le mine Măi bădiţă, bade, mă!

2) Nu sta'n drum ca şi un par Măi bădiţă, bade, mă ! Că îţi pierzi fânul din car Măi bădiţă, bade, mă !

3) Ochii mei îs verzi ca iarba Măi bădiţă, bade, mă! Vrei să-i furi, dar e de geaba Măi bădiţă, bade, mă!

4) Ochii mei îs fermecaţi Măi bădiţă, bade, mă! Bagă boală în bărbaţi Măi bădiţă, bade, mă!

florile de mac crescute în buiecie sub fereastra casei unei mândre fete. Munţii se scăldau într'o mare de sânge, până pe la umere, iar viile nici nu se zăriau de sub covorul ceţei. Buciumele îşi chemau oile sătule la la mulsoare. Tăcere... Câte un val de vânt cald, ca pâinea cea de grâu, desmerda urechia cu câte un FÂSÂIT lung, dulce, pierdut melancolic. Lu-ciau pe ceriuri, dacă vrei, luceferii de seară, suindu-se tot mai sus, ca apoi aceiaş drum de veacuri să-1 coboare înapoi. Şi într'un târziu veni şi pri-vighitoarea cu cântecul. Sufletul meu vibra de fericire, că putea cuprinde toată simfonia ceea a „nopţilor româ­neşti". Sburda cum zburdă mieii, ini­ma că mai avea într'însa puţin sânge iubitor de ţ a r ă . . .

Şi atunci... Era seară românească peste munţii

noştri mândri, înverziţi de buiecia pri­măveri. Ascultam cum cântă privighi-toarea în adâncul polcurilor de brazi, iar sufietui meu, în loc să se împi­leze după tufişuri, plângea alăturea cu privighitoarea, care picura triluri de aur, că n'are cine s'o asculte şi nici pe cine să-1 facă regele rubine­lor româneşti. Voi cei car! nici o chi­tanţă n'aţi învăţat să scrieţi, aţi şi în­ceput să jeliţi „Nopţile Elveţiene". Sărmana noastră privighitoare, nu­mai are cui să-i cânte, căci Eminescu a murit cu amintiri cu tot, nici praf nu s 'a t ales din micuţa lui căsuţă, unde, poate sub streşina ei asculta poveştile româneşii. S'a dus Alexandri, cine să mai colinde stânele ciobanilor ? S'a dus Coşbuc, cine să mai prindă cântecului fusului? S'a dus Vlăhuţă cine să vă mai tragă câte o „ustură-toarede refenea" vouă, spune încre­ţite de vânt.

S'a dus Creangă, povestitorul delà Humuleşti, cine să ne povestiască amintirele din copilăria satelor aşa de frumos?

Ei, da, s'au dus cu tot farmecul românesc, iar voi scribi de minister, cu simbolismul în Elveţia, în loc să vă luminaţi mintea cu vre un cântec al ciobanilor noştri simpli, vă aşter-neţi sufletul (ce ironie) în bătaia soarelui ce nu există şi chemaţi pri-vighitorile noastre se vă cânte triluri româneşti . . .

Iubitul meu amic, cu volumul de poeme elveţiene, iartă-mă că ţi-am tradus poema într'o părere de rău românească. Dacă vei pribegi numai câteva zile prin m unţii noştri, mai frumoşi ca toate frumuseţile visate de voi; umilit şi cu câteva pagini cetite din gloria Voevozilor, vei trece pra­gul mănăstirilor şi dacă tc va pri­cepe mintea şi capul să înţelegi, că şî ţărişoara nostră are încrestări pe ră­boj şi cântece hoinare purtate de gura bătrânilor ori a ţiganilor lăutari, atunci, te vei întoarce de prin rusticanele lo­curi din Ţara-Fagilor, ori din alte părţi, cu alte poezi şi cu alt suflet şi în loc să mă rogi pe^mine, să-ţi scriu „prefeţe", se vor strădui alţi mai de seamă să te înal ţe . . .

Dumnezeu încuminţească-te,,, AT. MITRICĂ-RAMURÂ.

CULTURA POPORULUI"

din două în două săptămâni apare în

8 p a g i n i 8

Pagina â. CULTURA POPORULUI Numărul 79

S I T U A Ţ I A P O L I T I C A m Ţ A R A

SFATUL MINIŞTRILOR. Săptămâna trecută sfatul miniştrilor s'a ţinut sub conducerea d-lui Văitoianu, care înlocuieşte pe prim-ministrul plecat ÎQ streinătate. La acest sfat d-1 ministru Duca a făcut o dare de seamă asupra celor ce s'au ho­tărât la conferinţa Societăţii Na­ţiunilor şi asupra felului, cum a fost preţuită România la această conferinţă. O altă dare de seamă a făcut d-1 ministru Mărdărescu despre stările din Basarabia, mai ales în legătură cu atacurile ban­diţilor ruşi. Acum în Basarabia s'a făcut linişte deplină, bandiţii au fost alungaţi şi mulţi dintre ei fă­cuţi prizonie.i. Poporul din Basa­rabia a fost de mare ajutor arma­tei în alungarea bandiţilor. Ce pri­veşte parlamentul, sfatul miniştri­lor a hotărât sa se deschidă la 28 Octomvrie, după întoarcerea d-lui prim-ministru în ţ-iră.

ADUNĂRILE PARTIDELOR. Parti­dul national-liberal a ţinut o adu­nare bine cercetată în Turda, la care intre alţii a luat cuvântul şi d-i ministru Gh. Cipăianu, care a spus, că gândul cel dintâi al gu­vernului ţării este desăvârşirea re­ferme: sgrare şi îndreptarea ne­dreptăţilor cari se vor fi făcut la înfăptuirea acestei reforme. In toate comunele se vor înfiinţa eoopera-tivj , cari vor ü de mare folos ţă­ranilor, scoţârjdu-i din ghiarele ne­guţătorilor streini şi ieftinind viaţa. D-1 ministru Cipăianu a fost ales preşedinte al partidului national-liberal din judeţul Turda-Arieş.

— O altă adunare a ţinut par­tidul naţional de sub conducerea d-iui Iuliu Maniu la Buziaş, în ju­deţul Caras Severin. La această adunare atât d-1 Maniu, cât şi d-1 Vai da äu. dut lămuririle trebuin­cioase cu privire la zădărnicirea unirii ou partidul ţărănesc şi a des-minţit toate zvonurile despre o des­trămare a partidului.

— Adunsirea, ce era să o ţină partidul naţional-democrat îu Ti­mişoara în 28 Septemvrie s'a a-mânat din pricini necunoscute.

I n s t r ă i n ă t a t e

CONFERINŢA DELA GtNEVA. La conferinţa riela Geneva s'au adus hotărâri cu privire la măsurile ce sunt a se lua faţă de statele, cari şi în viitor ar încerca să facă răz­boiu. Cu un astfel de stat celelalte state vor rupe orice legături, iar armata de mare (flota) a Angliei îl va sili să se întoarcă la gându­rile păcii. Nu se ştie încă, dacă Anglia se va învoi, ca flota ei să aibă această slujbă de împăciuitoare intre ţări.

GERMANIA IN SOCIETATEA NA ŢiUNILOR. Dintre ţările Europa până acum numai Germania şi Rusia nu fac parte din Societatea Naţiunilor. Mii multe gazete fran­ceze şi italiene au scris, că Ger­mania are de gând să ceară, ca să fie primită în Societate. Guvernul german a desminţit cu toată hotă­rârea această ştire spunând, că vremea intrării Germaniei în So­cietatea Naţiunilor încă n'a sosit.

PACE IN MAROC. In urma în­frângerilor suferite în luptele din Maroc guvernul spaniol a cerut conducătorilor arabi pace», tăgă-duind, că va recunoaşte neatârna­rea Marocului. Aceştia au răspuns, numai atunci poate fi vorbă de pace, când armatele spaniole vor părăsi Marocul.

REVOLUŢIA DIN CHINA. Luptele din China întte trupele guvernului şi răsculaţi sunt tot mai îndâr­jite. Foarte mulţi soldaţi din tru­pele guvernului au trecut pe faţă de partea răsculaţilor. Din Tokio se anunţă, că guvernul japonez aro de gând să intre cu armata în China, ca să împăeiuiască pe chi-neji.

AMNISTIE IN IUGOSLAVIA. Guver­nul «Iugoslaviei a dat un decret, în înţelesul căruia se iartă toate pedepsele acelora, cari au fost ju­decaţi pentru fapte politice. Singur aceia nu primesc iertare, cari s'au însoţit cu duşmanii în vremea ma­relui războiu.

( I l l ţ l i & C A R T E

„ P E N T R U Ш1АМ S i T A R A " 9 9

L i t e r a t u r a n o a s t r ă de d u p ă război s'a îmbogăţ i t în u l t i m u l timip cu o n o u ă operă de ar tă , operă care, de la început p â n ă La sfârşi t n u este decât u n i m n d e s lavă î nch ina t o s t a şu lu i ro ­m â n : „erou a p ă r ă t o r care *a s t ră ju i t cu d i spe ra rea celor m a i pu t e rn i ce s for ţă r i " a l up ta t şi a m u r i t cu cinste, e l iberând de sub j ug s t r ă in p ă m â n t u r i l e ro­m â n e ş t i roibite de veacur i .

Seceraţ i în l u m i n a "datoriei îm-'plinite, eroii imântuirei na ţ io­nale , a l â t de aş tep ta tă , r ă m â n necunoscu ţ i în lucra re , ca u n s imbol pu t e rn i c că la Unire a u cont r ibu i t toţi , oa o d o v a d ă că eroizimul n u se t r â m b i ţ e a z ă şi n u cere nici o r ecompensă .

Autor i i .sau. au to ru l , care a ţ i nu t s ă r ă m â e şi necunoscu t , î nzes t r a t cu d a r u l b ă t r â n u l u i povest i tor , des făşură în fa ţa ochi lor c i t i tor i lor toa te eveni­men te le de la i zbucn i r ea r ă z ­boiului m o n d i a l şi p â n ă în cli­p a când „ d r e p t a t e a s'a r id ica t p u t e r n i c ă şi de ne învins , p e n t r u a pedeps i şi a r ă z b u n a în t r egu l ca lvar de sufer inţ i şi de n e d r e p ­tă ţ i . "

Lupte le de la Cerna, Jiu, Olt, Mărăş t i îşi Mărăşeş t i , ofensiva de l a Tisa, dez rob i rea Ardea lu ­lui şi o c u p a r e a Budapes te i , s u n t desc r i se în s impl i c i t a t ea p l i n ă de însuf le ţ i re a a d e v ă r u l u i n e ­m u r i t o r scoţând în l u m i n ă eroiz-m u l so lda tu lu i r o m â n :

„Stâ lp pu te rn ic al la t in i tă ţ i i , s tav i lă de ne înv ins în fa ţa să l ­băt iciei ba rba re" , „erou al re ­deş tep tă r i i şi un i t ă ţ i i n a ţ i o n a ­le", „ n e p r e ţ u i n d d e cât iub i rea de Ţ a r ă şi Neam, în d i s p r e ţ u l vieţii şi mor ţ i i , a t r a s a d â n c brazdele g ran i ţ e lo r Românie i întreigte, în veci n e m u r i t o a r e " şi de aceia „în fa ţa lu i n e a m u l şi ţ a r a îşi î nch ină î n t r eaga r e ­cunoş t in ţ ă . "

Pag in i d e eroism, pag in i d e duioş ie şi de d u r e r e n e ţ ă r m u r i ­tă, c â n d n e a m u l sângera , f ă ră ca v re -un n u m e să fie amin t i t , l u c r a r e a aceas ta este u n •adevă­r a t mijloc d e p r o p a g a n d ă na ţ io­na lă . Sacrificiile făcute de în ­t reg n e a m u l r o m â n e s c n u t r e ­buesc lăsa te în u m b r ă , ci săpa­te în l i tere d e au r în i s to r ia n e a ­m u l u i , ca o p i ldă g ră i toa re ge ­nera ţ i i lo r v i i toare .

L u c r a r e a „ P e n t r u N e a m şi Ţ a r ă " este o a d e v ă r a t ă o p e r ă d e a r t ă graf ică p r i n execuţ ia i r epro­şab i lă a clişeelor cari împodo­besc cele d o u ă su te de pagin i , cât şi ale 'Chenarelor a legor ice din frunze de spini . »Format m a ­ro, l ega tă admi rab i l , l u c r a r e a aceas t a este o a d e v ă r a t ă podoa­bă şi p e n t r u cea m a i p re t en ţ ioa ­să bibl iotecă.

T ipă r i t ă sub auspici i le „So­cietăţei oc t ro t i rea orfani lor d i n război" este în acelaş t i m p şi o o p e r ă u m a n i t a r ă , p e n t r u c ă în r â n d u r i l e ei citeşti î n d e m n u l cel m a i sfânt, de a ne împl in i a a t o r i a că t re cei r ă m a ş i în u r ­m a eroilor m o r ţ i p e n t r u ţa ră , căt re orfani i d in război .

„Soar ta şi v i i to ru l aces tor co­pii e r a o p r o b l e m ă na ţ iona l - so-cială , p rob lemă a cărei î n sem­n ă t a t e cerea o dezlegare cât m a i

C O M U N A « L A V I L E

g r a b n i c ă " şi, a tunc i , când t ru­pele rama ne p ă t r u n d e a u elibe­r a t o a r e in Ardea l , P r inc ipesa Olga M. S türza , „cu v iz iunea c la ră a nevoilor şi du re r i lo r " a înf i inţa t la Iaşi , sub î n a l t u l Pa ­t ronaj al M. S. Reginei, cel din­tâ i orfel inat .

In p a r t e a a doua a acestei lu­crăr i , c i t i torul poate găsi toa tă ac t iv i t a tea „Societăţ i i oc ro t i rea orfani lor din războ i" m a r e a operă pe care a înfăptui t -o r id i ­când ap roape în toate oraşe le ţă r i i orfel inate , s a n a t o r i i şi şcoli, p e n t r u adăpos t i rea , în t r e ­ţ ine rea şi e d u c a r e a organi lor , l u m i n â n d u - l e sufletele cu o pă ­r i n t ea scă dragos te . Ţ i n e m să m u l ţ u m i m Pr inc ipese i Olga M. S t ü r z a p e n t r u pub l i ca rea acestei l uc ră r i şi p e n t r u g â n d u l f rumos pe care Га a v u t p e n t r u ca p r i n mij locul a r t e i şi al na ţ iona l iz -m u l u i să p o a t ă cont r ibui o d a t ă m a i m u l t la a l i n a r e a sufer inţe­lor orfani lor d in război, a d ă o -gânid încă u n ine l la u n l a n ţ în­t r eg de opere f rumoase .

Dar, aceas tă dator ie — a c e i a că t re u r m a ş i i eroilor — n u este n u m a i a „Societăţ i i ocro t i rea orfani lor d i n război", ci este o da to r i e a î n t r egu lu i n e a m , ocrot i rea aceas ta fiind o ope­r ă imensă , g rea şi de sacrificii , o ope ră ce n u se poa te în făp tu i f ă ră spr i j inul t u t u r o r a şi în spe­cial fără suf le tu l femeei, care a d a t cele m a i sp lendide exem­ple. P e n t r u c ă „este cea m a i m ă ­r e a ţ ă şi m a i f rumoasă operă cu l tu ra l ă , n a ţ i o n a l ă şi socială d i n câte s 'au înfăptu i t v r eoda t ă în ţ a r a noas t r ă , şi n i m e n i n u va lipsi de a l ua pa r t e la desăvâr ­ş i rea ei, şi n imen i n u va u i t a să-ş i facă da to r i a că t re orfani i de război , orfani i n e a m u l u i în ­t reg" , aivând m u l ţ u m i r e a , m â i ­ne, când ocrot i ţ i i de azi „vor fi p i ldă de m u n c ă şi cinstie în înişi-r u i n d u - s e p â n ă la u n u l în r â n ­du l lup tă to r i lo r devoraţ i p e n t r u c ins tea şi s lava Ţărei , Neaimuiui şi T ronu lu i . " _ _ _ _ _ P E U CLUJ

Fapte bune Săvârşite de trupa Begimenlului

2 Grăniceri

In noaptea de 6 Iulie, soldaţii Dobre Ştefan şi Tudorache Vasile formând patrula de serviciu a pic­hetului „Principesa Elena" din compania 5 a pază, Regimentul 2 Grăniceri, drşi întâiul a căzut ră­nit, totuşi au reuşit să pună pe fugă o bandă bolşevică.

In noaptea de 26 Iulie, capora­lul Drăgoi Vasile şi soldatul Ioana Carol, formând patrula de control a pichetului „Principesa Elena" din compania 5-a pază, Regimentul 2 Grăniceri, fiind atacată de o bandă mult superioară, au reuşit s-o respmgă deşi soldatul Ioana Carol a căzut rănit.

Devotamentul şi curajul acestor soldaţi a stârnit admiraţia D-lui Mi­nistru Tătărescu care le-a oferit sol-daţilorrăniţi câte 1000 lei, ea drept recompensă, iar Regimentul 2 Gră­niceri a avansat la gradul de ser­gent pe caporalul Drăgoi Vasile şi a întărit în funcţia de fruntaşi pe toţi cei trei soldaţi.

Pentru a reînprospăta unele stări de lucruri, asupra celor ce mai ştiu bătrânii înaintea lui 1864, am întreprins o anchetă în ace­astă comună; cu greu, însă, am putut afla câte ceva, pentru moti­vul că, cei mai mulţi, de şi băt­râni, nu ştiu nimic, iar cei ce îşi mai amintesc câte с-зѵа delà pă­rinţii lor, se feresc de a mă lămuri, fără să-mi arate motivul.

Despre organizarea administra­tivă, povestesc că în capul jude­ţului era un vornic, în capul plăşii ua ispravnic, iar în capul comu­nei un pâ r călab. Mai târziu, în

şi n 'am parale să-ţi plătesc; zi mai scurt, zi ca mine: -

,,Eu văatful Cojan, Vând pe'ursul meu bălan, Ursarului Plejan. L'a văzut şi ia plăcut L'a jucat ş'apoi l'a luat. Bani a dat şi urs a luat ; Picătura şi iscălitura, Ce atâta tevatura",...!

Dările delà loeuitori, se încasau tot de pârcălab, de cele mai multe ori cu răbojul, căci nu ştia carte, şi fixarea lor se făceau de ruptaşi, cari le plăteau după starea lor ma­terială, unii loeuitori erau scutiţi de dăjdii şi se numeau soutelniei,

V E D E R E A U N E I F Â N T Â N I DL4 G L Ă V I L E

capul judeţului a fost un isprav­nic, iar în capul plaşii a venit tradiţionalul zapciu, caro intra în sat răsturnat în trăsură, iar pe capră alături de vizitiu, care mâna patru cai, purtând ciopotila cât căldările, stătea înarmat până în-dinţi, dorobanţul.

Căderile pârcălabului erau foarte mari, iar în еелее priveşte ap­licarea pedepselor, au rămas pro­verbiali 1 Cea mai mică din pedepse era bătaia ; 50 de nuiele la tălpi. Alte pedepse mai erau închisoarea fără hrană ia casa dc sfat, timp de cinei zile, iar pentru cei ce să­vârşi au fiu tui!, eia afumarea; această din urmă, se foc-" a într'o odi<e .unda se punea un ves cu cărbuni, peste care s î presăm ar­dei ; : s „ t . Pârcălabul, era ajutat

B I S E R I C A D I N G L Ä V I L E - O L T E A N C A „ F U N D U L O L T E N C I I "

în căderile sale, de doi aleşi, de preot şi de proprietar sau ipisUtul moşiei, care pe lângă alte însăr­cinări, aveau şi pe acea, de a ju­deca în tinda bisericii, sub preşe-deirţia preotului toate pricinile dintre locuitori şi cari se pronun­ţau cu drept de apel la zapciu Atât pârcălabul, cât şi aleşii, a căror alegere se făcea pe un an, nu primeau nici o leafă, dar erau scutiţi de toate dăjdiile, fapt c-e-i împingea pe mulţi de a se înfige la această slujbă, cheltuind mulţi bani şi mai ales băutură. Pe lângă aleşi, pârcălabul era sjutat şi de un scriitor numit logofăt, care avea ca semn distinctiv nişte călimări mari de alame ee le purta la brâu în tot timpul.

Aceşti logofeţi au devenit pro­verbiali prin felul lor de purtare faţă de locuitori, deia care depin­dea tot câştigul afacerilor motiv ce îndemna pe mulţi, să le strige iu bătaie de joc chiar în horă:

„Logofete brânză-n bete, „Caşcaval în buzunar, „Lapte acru '11 călimări, „Şi cu tocu 'n subţiori".

Pârcălabul nu lua nici o

bătrânii însă nu pot preciza din ce cauză erau scutiţi. Răbojul eu care se încasa, era un beţişor, în forma acelora ce sunt atârnate îa firele de eănuri ce le vopsesc boar gü, şi el le purta înşirate pe o sfoară, atârnate de gât. Răbojul se spăr­gea în două : o parte o lua birni-cul ca dovadă că a plătit, iar cea­laltă parte, cotorul sau matca, ră­mânea bt pârcălab, caie o prezen­ta zapoiuliîi pentru control, şi care scădea pa birnio, după lista ce o avea întocmită de ruptaş.

Dacă vreunul dintre locuitori era rău de plată, pârcălabul după cei aplica nuieiele cuvenite, raporta zapciului, care trimitea îndată do­robanţ să 1 execute.

După ce birnicul era crunt bă­tut, şi de se întâmpla cum^a ca

nici atunci să nu poată răspunde dujdia, doro­banţul se aşeza îa casa lui, poruncind să-i se ue mâncare, şi nuplecu până ce birnicul nu achita. Dacă aceste 1 ieruri se petreceau asi-fel acum 80—90 de ani. ce trebuie să fi fost în timpurile mai vechi.

Dar nu numai bani erau obligaţi sătenii să des"» ; aşa ei dau dajdie din păsări, di;> vite de tot soiul, din'vin, din miere, caie pe acea vre-meera toarte multă, cum şi diu alte produse de ah» c-isei.

Tot de fiica biruri­lor şi al jafurile;*, ce se luau de poftiţi şi ne­poftiţi, mai alea când ţara era sub jugul tur­cesc şi rusesc — toţi locuitorii îşi aveau ca­

sele construite pe vălcele ascunse până şi de» soare, cu ferestrele mici da nici capul unui copil nu încăpea pe ele, fără geamuri, care erau înlo­cuite cu un şotnoiag de cârpe portati­ve, pentru a se vedea sosirea jefuito­rilor.

Pentru alarmă în cazuri de nă­văliri, mai ales din partea turcilor, aveau ca punct de observaţie dea­lurile cele mai ridicate, de unde oe strigau de cei care f s c 3 a u de pază cu rândul : „boii în porumb mă....l" La acest semnal, tot satul era în picioare, îşi luau tot ce pu­teau duce în spate şi pe-aici li era drumul ! ST. N. STÀNCHJLfSCU

L I T E R A T U R Ă

Ş T I I N Ţ A C E R U L U I

UN SOARE ŞI 0 LUME NOUĂ SE NAŞTE,

rare iară aleşi hotă-

şi fiind că ei nu ştiau carte, aveau o peeetie despicată în trei părţi, o parte o lua pârcălabul, iar aleşii câte una; când luau vre-o hotărâre, trebuia să unească toate trei bucăţile şi să se aplice pe act, fără de care hotărârea nu era bură .

Pe vremuri, hă r t i i le ce se pri­meau delà zapciu şi alte autori­tăţi, nu se făceiui dosare ca acum ci, în casa de sfat se întindea o sfoară de la un colţ la altul şi se înşirau hârtiile în ordinea sosirei lor, iar la „Sânt-Văsâi" (Sf. Vasile) se ardeau toate, din care pricină, azi nu se mai găsesc asemenea acte, de cât foarte rar şi acelea privitoare personal pe locuitori.

Logofătul, pentru servicile ce le făcea, nu avea leafă şi era plătit la trebuinţă de săteni. Retribuţia se făcea după cantitatea scrisului: cu cât scria mai mult, cu atât pretindea şi el mai mult. In această privinţă, se povesteşte că un ur­sar (ţigan de cei ce umbla cu ur­sul) să prezintă odată la logofăt să-i facă un înscris pentru un urs ce i-1 vindea altui ursar. Logofătul ca să ia cât mai multe parale după munca sa, se apucă şi scrie vre-o câte-va coaie; ursarul desperat de preţul ce avea să răspundă, se adresează locofătului răstit : nu aşa logofete, că mi-ai scris un conac

V O R N I C U L (Pastel istoric)

Ca un castel din eval niedin, sumbră. Stă cula boierească 'n vraja sării; Ke 'mbracă firea 'n purpura 'nserării, iar la unghere joc lumini 'n umbră... Stă vornicu 'n ceardac, robit visării Şi trage-alene diu ciubuc de ambră, Ca un Calif-poet din vechea Alliambră, Pnvind agale 'n margenile zării... „Mărite Doamne, nn om aşteaptă 'n scară, Ar vrea ca să v'adnc'o jeluire." L-anunţ'o slugă printre temenele... Dar vornicul trezit din nesimţire : „Cum, nu-Піі dau pace nic'-acum, pe sară?... Argat, să-i tragi o sută de nnielel"

VICTOR H0RT0PAN

LÀCRÀMIOARE Nu le-am pictat căci nu-s artist Să-mi pun talentul într'o floare. Dar, sunt poet şi gându-mi trist L-am preschimbat în lăcrămioare!

Aşa-ţiva spune ce am gândit, Şi dorul cel care mă doare, Căci multe lacrămi s'au topit In versul răsărit din floare 1

MARI* GRIGORESCU

IN SAT Din adormita linişte de sat Răsare stins lătratul unui câine, La porţi a amuţit bătrânul sfat, Iar, obosiţi, sătenii s'au culcat Ş'aşteaptă truda grijilor de mâine. Prin curţi stau irosite în grămadă, In car un plug şi roate din urmă Nişte găini, chiar claia stă să cadă, Motanul stă pe prispă să le vadă, Iară Grivei рэ lângă poartă, scurmă.

Cernita noapte şi-a întins obracul Din lună a pornit o rază plină, lugălbenind un creştet de zăvoi . . . Şi noaptea-şi pierde frumuseţea ei

[divină Din deal se aude un hăutit la boi Şi prin copsei, suratele 'ncep jocul

NICOL.

aşa zicând înaintea ochilor noştri. De multe-ori cetim că într'o parte a cerului, astronomii au observat cum apare o stea care creşte mereu până ce ajunge la o strălucire şi mărime aşa de mare, că întrece şi pe cele mai frumoase stele ale cerului. Stră­lucirea ei nu ţine prea mult, câteva zile şi încetul cu încetul lumiha ei scade întratât încât deia o vreme nu mai poate fi văzută decât c-i echia-nele cereşti cele mai puternice.

Privind un fenomen de acesta şi observând locul unde se produce îţi vin multe în gând. Primul gând este fără îndoială că prin lumea stelelor s'a făcut ceva catastrofa, ceva ex­plozie puternică, ceva ciocnire înti e sorii îndepărtaţi care s'a făcut şi s'a terminat do^r numai în câteva zile.

Da ceva s'a făcut. Catastrofă fără îndoială. Stelele pe cari le vedem sunt foarte departe de noi, cea mai apropiată stea este Îs 3,5 ani de lumină şi cea mai îndepărtată nu s'a socotit încă. S'a putut socoti depărtarea frumoasei stele Spica din constelaţia Fecioarei şi s'a aflat că este la o depărtare de 500 ani de lumină. Şi este în:ă aprospe faţă de

mare este multă, foarte multă mişcare şi poate că şi viaţă. Da, viaţa fără să ne putem da seama ce fel de viaţă ar fi la o depărtare neinch'puit de mare.

Aceste nebuloase nu sunt. solide, nici lichide ci din materii gazoase. Examinate cu speciroscopul, se află că gazele cele mai uşoare hidrogenul şi heliul se află In măsură mai mare şi încă un g^z necunoscut încă In noi anume nebulium, din aceste şi ;.l:e gaze s'ar compune materia unei ne­buloase. Nebuloasele nu sunt mici, sunt foarte extinse, rari, lumini slabă, şi au o mişcare proprie destul de mare unele şi sute de km. pe secundă.

La toate aceste cunoştinţe s'a ajuns numai în timpul mai nou. An de an, zi de zi se descopăr tot mai bune m jioace de studiu al corpurilor cereşti, lumea de aici încetul cu încetul caută să cunoască şi să înţeleagă lumea din afară de noi, din Universul mare, şi această năzuinţă îmbucurătoare îşi aduce roadele sale. Neştiinţa dispare din bagaj-s 1 intelectual al omului de cultură şi locui il ocupă tot mai mult ştiinţa s'gură. In alte ţări şi alte lo­curi don;! de a cuncoste este msi

C U M S E N A Ş T E O L U M E N O U A .

alte stele şi mai ales de unele în­grămădiri de stele la cari distanţa este de mii de ani de lumină, ţinând seamă că raza de lumină, face în 1 secundă" 300.000 km. Numărul kilo­metrilor scris pe hârtie puţini far şti ceti, dar încă să-şi dea seamă da mărimea lui. Cu multe osteneli s'a putut să se meargă şi mai departe sâ se cunoască şi depărtarea unor norişori din stele, cum este Calea Laptelui, care toată încunjură ca un brâu pământul nostru şi pare a fi un nor de-alungul cerului. Se pare aşa la privirea cu cu ochii liberi, o-chismi! îndrepiat în aceste regiuni nè va spune multe lucruri din ce ín ce mai interesante.

Ochianul vede în Calea Laptelui mii de stele îngrămădite, norişorul se desface in alţi norişori mici cu câte un sâmbure mai mare iar în ju­rul lui stele mici legate unele de al­tele de un lănţişor de stele.

In apropierea acestui brâu al ce­rului, în apropiere de Calea Laptelui se află mulţi norişori neclari, unii dintre ei se văd şi cu ochii liberi cei mai mulţi însă numai cu ochianele. Acestor norişori de pe cer li se zic nebuloase care este cuvântul latinesc al norului. Nebuloase putem vedea cu un binoclu militar destul de multe şi acum toamna putem admira în spre nordest frumoasa nebuloasă din con­stelaţia Andromedei, cu care dealt-cum ne vom cunoaşte mai de aproape nu peste mult. In cursul iernei vom putea admira cea mai mare nebuloasă a cerului, nebuloasa din Orion, din spada vânătorului grec.

Alături de aceste mai sunt încă foarte multe şi mai interesante. Se cunosc peste 8000 de nebuloase şi în măsură ce înaintează ştiinţa ceru­lui, astronomia, se ştie tot mai mult despre ele. In fotografia, de aici ve­dem una dintre cele mai frumoase nebuloase şi un model cum sunt şi celelalte, dar pe cari nu le vedem aşa de bine, fiindcă poziţia lor este într'o parte nu în faţă. Nebuloasa aceasta nu se vede cu ochii liberi, ci numai cu luneta, fotografia ei însă este admirabilă. Par'că vedem o văl-toare, un vârtej. Fiecare punct lumi­nos oricât de mic, este un Soare. Toţi se desfac din sâmburele cel mare din mijloc şi nu sunt asvârliţi aşa de a valma, ci după o rânduiaiă anu­mită. Forma cum se face aceasta lume este un model cum s'a făcut şi lumea noastră. Forma de spirală care se depărta este o formă uşor de so­cotit şi este cea mai potrivită pentru formarea unei lumi, unui sistem de lumi, a unui univers mic.

Dupăcum se desfac din această nebuloasă (din constelaţia nordică Câinii de vânătoare) bucăţi mai mici la distanţe, depărtări, din ce în ce mai mari, Ia fel s'au desprins şi din cor­pul, massa Soarelui nostru, rând pe rând planetele pe cari le cunoaştem în număr de 8, între cari este şi Pă­mântul nostru. Ba şi Soarele nostru cu întreaga lui familie s'a desfăcut din o altă nebuloasă de care ne ţinem încă şi care nu este alta, decât toc­mai Calea Laptelui. Din această ne­buloasă mare, care deasemenea este în formă de spirală se desprind şi acuma Sori, ba in învălmăşeala de stele cari se desprind din un sâmbure mai mare se întâmplă foarte adeseori şi ciocniri de stele, pe cari le vedem când apare câte o stea nouă — Nova.

Stelele acestea apar de regulă în Calea Laptelui şi sunt dovada cea mai frumoasă că în această nebuloasă

mare, noi încă suntem şî acum tot la începutul cultivării, în silinţa de a fi siguri pe ceea-je ştim d'n lunva mare.

Această nebuloasă spirală e^te o cheie dintre cele mai preţioase pentru mintea omului cugetător. Cine se fo­loseşte de ea va avea mare mulţu­mire şi bucurie în cunoştinţa lui.

AT. POPA

U n o m d e b i n e Dăm aici chipul preotului paroh

Variam Buziîă, din comuna Satu-Nou, j jdeţul Tighintî, român-basa-rabean, c.'.re ineă da la reîntoar­cerea ia patria mumă a Basara­biei, lucrează eu suflet curat la

P R E O T U L V . BUZ1LA

aducerea pe calea binelui a popo­ranilor săi. Activitatea îi este rod­nică. Datorită sfaturilor înţelepte ce ţine în comună, răii au dispă­rut. In co;uună mimni este nici primărie, nici post de jandarmi şi aproape nu se simte nevoie, pentru ca ni.ii o faptă rea au se Le-j.

Părintele a muncit mult şi a pus multă stăruinţă până ce s'a repa­rat biserica lăcând-o adevărata casa Domnului, cuibul păcii.

Pentru darul cuvântului drept şi sfânt, cu care este înzestrat din prisos de Atot Puternicul, este numit misionar.

In prezent, într'o casă din og­rada biseri ii ce are o eşi re Ia drum, a înfiinţat o casă de cetire românească. Această faptă merită a aduce toată lauda acestui ade­vărat apostol, cu atât mai mult cu cât asemenea fapte nu prea se văd prin satele româneşti de aici.

Iţi este mai mare dragul să intri Dumineca şi sărbătorile, în sala de cetire a acestei case între orele 2-7 unde vei găsi-o întotdeauna plină cu săteni, care mai de care mai dornici de a sorbi sfaturile îiiţ-'h-pte din cărţi şi ziarele aless do părintele Variam. Părintele nu lipseşte nici un moment din mij­locul lor: li dă la fiecare ce tre­buie să citeaseă şi li explică ceia ce nu înţeleg. II rog sa mă ierte că vorbesc de S. Sa aci, dar faptele bune trebuiesc aràta'e peniru a fi' imitate. Este un suflet mare, o inimă curată, care bato româneşte şi i se cuvine laudă.

R. VUOÎANli-TARiCUA

CERCETAŞII IN AMERICA Ciripii r.ecastâ înfătişază eum

Boy S ' i o ű r j (tinerii cercetat) nme-гіслпі, î:;vH',ă p? lâ gă alte lucruri

frumoase şi arta de a sculpta îu lemn.

Tanárul acesta sculptează capul unui indian, pe o tablă de lemn.

U N V À N À T O R

Aici d. I. V. Eilis din Houstin. Texas. El ştie meşteşugul cum să prindă crocodilii de pe câmp şi

apoi să le sucească gâtul şi pici­oarele în aşa fel, că crocodilii ră­mân neputincioşi şi nu-1 pot muşca. E o rută mare aceasta, — zic oa­meni din acele părţi.

STRIGĂRI I.A JOC Am a u z i t din b ă t r â n i Că nu- i Ьші g a r d u de s p i n i Şi m â n d r u ţ a -din vecini . Gardu- i bun d e s c â n d u r i l a t e Şi m â n d r u ţ a de d e p a r t e .

J o a c ă lele-o d a . . . n u p r e a Că n u e c ă m a ş a t a Şi es te-a vec ină- ta . Azi ţi-o dă, mâ ine ţi-o ia , R ă m â i to t c u t r e a n ţ a ta .

Ş 'am fost a s e a r ă la c l acă ; N ' a m găs i t fată să-mi p l a c ă . F a t a ca reémi p l ace mie , La clacă, n u v r e a s ă vie . Nu şt iu maică-să n 'o l a s ă S'au din fire-i s o m n u r o a s ă .

Culese D. Dogăroiu Bărbăteştd-V aleea.

V i a ţ a c e r c e t â ş e a s c u

Chemare către toate organizaţiile., cercetăşeşti din ţară

începutul anului şcolar cerce ta­sul il aşteaptă cu drog, privind îa • viitor cu înciedere şi cu buna nă­dejde că va putea să înveţe tot! mui mult cum sa trăiască în iegta 5

cercetăşească. Ori-ce om de inimă ţine mult

ca.să vadă din copilul său ua om cinstit, iubitor de muncă şi do în­văţătură şi să fie de folos neamu­lui său. Scoală practică, şeoaia de viaţă a cercetăşiei îl face om se­rios şi harnic pentru a duce lupta cu viaţa. Fiecare cercetaş simte îa sufletul său o tărie şi o mândrie, ştiind că el vrea să fie modelul colegilor săi cercetaşi şi necercetaşi. Fiecare cercetaş caută să cunoască legea în orice clipă a vieţii sale, trăind aşa cum cere legea pentru sine şi pentru alţii.

Pentru desăvârşirea creşterii noa­stre ea cercetaşi, cea mai bună şi eea mai răspândită gazetă cultu­rală din ţară, „Cultura Poporului" ne va sta de acum într'ajutor pu­blicând în fiecare număr tot ce se afla de bine de a îndruma, do a in­forma şi de a instrui pe cercetaşi şi organizaţiile eercetăşeşli.Ne bucu­răm foarte mult de acest sprijin şi vom căută să ae folosim de acest ajutor r-ăutând a avea la îndemână gazeta, unde găsim cele mai fru­moase şi cele mai instructive lucruri peniru cultura fiecărui om cărtu­rar, sătean ori şcolar.

In buna nădejde eă vom înlocui lipsa cea mare ce o duce ee'cefă-şia în ce priveşte legătura dintre unităţi, facem chemare tuturor or--nizaţiilor din „Marea Legiune a Cercetaşilor din România" cari ne vor sta într'ajutor în a ne pro­pune probleme de, educaţie, instruc­ţie, administraţie mai ales că în româneşte nu se află o carte bună de îndrumare şi în cele mai mici amă­run te . Principiile se spun uşor, realizarea lor cere însă multă stă-;

ruinţă şi întâmpină multe greutăţi. Prin această gazetă care se tipă­reşte în zeci de mii de exemplare se va cunoaşte întreaga sufiare româ­nească cu ce este şi ce vrea cerce­taşi;1, şi vom ajunge să. fie oglinda cea mai curata a activităţii, cohor­telor noastre din toată ţara.

Facem deci cunoscut acest fap* îmbucurător şi ne adresăm cătră toţi comandanţii de legiuni, cohorte, centurii şi grupe, ca toate îndoe-lile neorientările şi ori- ce lacuna сѳ ar avea-o să ne-o comunice, vom sta Ia dispoziţia tuturor în toate ches­tiunile cercetăşeşti în măsura îfl care putem. Vrem să avem legă­tură cât mai strânsă cu armata su­fletelor tinere, vrem se facem cu­noştinţă tuturor cu tot ce este de folos pentru elevi şi oameni mari cari deasemenea doresc o viaţă mai frumoasă mai curată şi ma< idea^ lizată. Prof. A. POPA

Comandantul de centurie Cluj.

Numărul 79 CULTURA POPORULUI Pagina 5.

P E N T R U C O P I I ÎNCEPUTUL ÎNŢELEPCIUNII E

TEMEREA DE DUMNEZEU Sunt acum 50 de ani, de când

trăia într'un oraş din ţara noastră o familie formată din puiru per­soane. Capul femiliei alerga do a-gonisea cele de trebuinţă pentru viaţă. Soţia îşi creştea cei doi bâ-eţi în frica lui Dumnezeu. In fie­care sărbătoare şi Duminecă, ma­ma cu cei doi copii mergeau la biseriaă şi ascuhau sfânta slujbă

In fiecare zi, dimineaţa şi seara fe i doi copii supraveghiaţi de ma­mă îşi făceau regulat rugăciunea Dumineca după amiază, la casa a-ceste i familii veneau rude şi prie­teni cari se înveseleau ascultând pe cel mai mic din băeţi, citindu-Je c u gUg tare fia mics epistolie fje ceva din vieţile sfinţilor. Cu deosebire le plăcea tuturor să as­culte Visul Maicei Domnului. A-eeastă rugăciune citită de mai multe 0 r i j a ajuns micul băeat s'o spună Pe de rost.

Cum în această rugăciune se spune că cine o va zieo de trei °fi> va fi ferit de ; tunote, trăsnete 8 1 de orice moarte năprasnică, la orice întâmplare grea t i îşi aducea aminte de Visul Maicei Domnului 8 1 ш felul acesta eşea diuîncureătură. . Mama câzu greu bolnavă, şi doc­

torii ce-i putu «duce, nu putu s'o ymdece cu una cu două. Copiii ei mrâ puşi să so roage lui Pumne-Z ß u pentru sănătatea mamei lor. . Cel mai mic îşi luă sarcina să

iţească, pentru sănătatea mamei 8 a i e , Visul Muicii Domnului de trei o r i pe zi. După şease luni de boală juama se făcu bine şi mulţumi lui Dumnezeu că i a ajutat să so scoale <«a pat, ca să poată îngriji mai departe de copiii ei. Aceştia nu |fiău cum să se mai roage lui Dum-резеъі, ca s ă i mulţumească că le-a Auzit rugăciunile lor şi a dat sănă­tate mamei.

Copihü cel mai mic avea atunci etatea de şapte ani.

Paeă până atunci mama îi du­sese la biserică, cu voinţa ei, după mgănătoşirea mame', copiii mergeau ga mai müre dragoste la biserică gpre a arăta lui Dumnezeu cât Jjai multă recunoştinţă pentru să-etatea mamei lor.

Această familie pioasă a cumpă-yat tot felül de cărţi sfinte, ca : Minunile Maicii Domnului, Vămile Văzduhului, Vieţile Sfinţilor, şi alte pnilte cărţi pline de morala religi­e i creştine.

In zilele de sărbători şi Dumine­cile după amiază veneau la pioasa jfeDjee, rude şi vecini, ca să asculte eele ce se citeau în cărţile sfinte.

Rămânând văduvă prm moartea gotului, se mârigăe cu soarta ei, zioâodj aşa a voit Dumnezeu, voia lui s'a îndeplinit.

Din gura ei nu se auzea nicio­dată vorbe urâte nici blesieme, eum au urâtul obicei multe femei. Ea dădea bucuroasă un sfat fru­mos, oricui venea să i-1 ceară şi îndemna pe toţi să se roage lui Dumnezeu. Pentru aceia trecea drept o persoană foarte înţeleaptă.

Această evlavie, făcură pe toţi cunoscuţii să o respecte ca pe o

femee înţeleaptă la sfatul, căreia alergau toţi cari doreau să afle un cuvânt mângăitor.

Acea femee a început prin a se ruga lui Dumuezeu şi a sfârşit prin a da sfaturi înţekpte. Iată dar că e adevărată vorba care zice că: începutul înţelepciunii este temerea de Dumnezeu.

ST 6H. CARPEN

DOGARUL CEL RĂUTĂCIOS — După o nuvelă asalciană —

înt r 'un oraş din Dobrogea, trăia odată ua om aspru, răutăcios şi sgârcit nevoe mare. Omul acesta se ocupa cu dogăria.

Perne', a, copiii şi vecinii lui aveau de suferit o mulţime de neajunsuri din cauza răutăţii şi sgàiceiuei lui. Nimeni na îndràsnea ca să-i ceară, nici măcar înprumut, măcar un capăt de aţă şi nici să-i calce prin casă sau prin curtea lui.

Intr 'o zi, pela începutul lui De-cemviie, pe când dregea în curte la un butoi, văzu întrând în curte o femee bătrână, gârbovită şi sdren-ţuroasă, care îl rugă plângător şi plin de milă ca să-i dea de pomană o bucăţică de pâine, că nu mâncase de două zile.

Răutăciosul şi sgâreitul dogar o refuză categoric; dar ea flămândă cum era, stărui. El eşindu-şi din răbdări, îi strigă mânios :

— Du-te dracului de aicil Sărmana femee îl privi tristă, cu

ochii înecaţi de lacrămi şi văzând că oricât l-ar ruga ar fi zadarnic, porni încet spre poartă. Dar doga­rului părându-i se că merge prea încet, sa repezi la ea şi tmbrâneind-o o scoase din curte.

Atunci bătrâna cerşetoare se în­toarse spre el şi cu glas aspru şi ameninţător, strigă :

— Pentru răutatea şi sgârcenia ta te blestem ca să nu mai poţi mânca şi dormi până când nu vei umplea butoiul acela cu apă.

Şi bătrâna femee dispăru. Când termină butoiul de cireş,

împins ds-o putere nevăzută, îl puse în spate şi se îndreptă cu el spre fântână. Dar, ol minune 1 apa curgea şi butoiul rămânea gol.

Ingrijat de faptul acesta, dogarul porni eu butoiul la Dunăre, unde îl cufundă în apă; zadarnic însă căci butoiul rămase tot gol.

Rând pe rând, încovoiat sub greu­tatea butoiului, neputând nici mânca, nici dormi, umblă din fântână în fântână, dela rău la rău, până ajunse şi-i cufundă şi în apele Mări-Negre. Zadarnic, butoiul ră­mase tot gol.

Intr'o zi, după un an de sforţări zadarnice ; se opri pe marginea unui rău ca să se odihnească puţin, şi fără să vrea gândul său se duse înapoi spre trecutul eau, atâta de plin de păcate. Işi aduse aminte de toate câte suferiseră copiii, soţia şi vecini săi din cauza răutăţii şi sgârceniei lui şi-o lacrimă plină de căinţă şi păreri de rău apăru în ochi lui, juca o clipă îngene, apoi se scurse pe obraji şi căzu în butoi.

O! ce minune! Dintr'o singură lacrimă butoiul s'a umplut.

„Căinţa duce întotdeauna la mân­tuire". D. DiACONESf.U-DAFSTi

E x p o z i ţ i a p i c i o r u l u i A u r e l C i n p e l a L u g o j

PENTRU „CERCUL DE CULTURĂ CREŞTINĂ" In numărul de 7 Septemvrie al

„Culturii Poporului" sub „Cronici buoureştene", d-1 Traian Gr. Stoe­nescu, răspunde unui aliniat din articolul meu „Problema culturală la sate", spunând că „Cercul de cultură creştină", a existat şi există şi îmi arată pe scurt şi activitatea ce a desfăşurat. Cele ce scrie d-sa îmi umplu sufletul de bucurie. O forţă mai muit în slujba binelui şi a progresului trebuie să bucure pe oricine, căci aşa ceva e mare lucru în vremurile în cari ne găsim.

In anul 1916, de nu mă înşel, am citit într'o revistă bisericească despre înfiinţarea acestui „cere". Pe lângă laude şi vorbe de încura­jare, se mai arăta acolo şi viitoarea activitate a „cercului", spunând, printre altele, că va răspândi cărţi folositoare la sate şi va scoate un ziar în spirit naţional-creştin.

Eram dornic să mă pun în le­gătură cu „cercul", dar stârnindu-se

: furtuna războiului, dorinţa mea a i fost zădărnicită. De atunci şi până iacum n'am mai citit şi n'am mai \ auzit nimic despre acest „cerc".

Otim multe societăţi şi cercuri culturale — unele cu oarecare ve-

' chime şi trecut — au fost înghiţite : de vârtejul războiului şi cum, între [timp, nu mai auzisem nimic despre |exisţenţa „Cercului de cultură creş-[tină", am crezut că şi acesta, — lepre părerea noastră de rău şi în ţPjjguba progresului, — a avut aeeiaş \тЩ soartă. Dacă el, trecând prin

e greutăţile, a continuat să tră­iască, — fie chiar r.ilit a se măr­

gini la o activitate mai mult lo­cală, repet, e un mare bine şi e şi o dovadă că e condus de oameni de inimă, dornici de luminarea celor mulţi. Cred însă că ar fi bine ca %cercul" să-şi înd epte activitatea şi spre marile masse ale poporului dela sate, mai mult, — sau cel puţin tot atât de mult, — ca şi prin car­tierele Bucureştiului, unde a lucrat până acum. Preoţii şi învăţătorii, cu toată vitregia vremurilor, cred că i-ar veni în ajutor. In acest caz şi cei dela „centru" s'ar simţi în­curajaţi, căci li s'ar mări numărul eu noui tovarăşi de muncă, iar sporul ar fi mult mai mare. D-l Traian Stoenescu, secretarul general al „cercului", poate să încerce lansând un apel in acest sens. Cred că gla­sul său nu va răsună în pustiu. După ce sătenii îşi vor fi strâns roadele de pe câmp şi se vor fi pregătit pentru iarnă, în loc sa lenevească ori s'apuce calea crâşmei, vor putea fi chemaţi la şezători, unde să-şi audă proprii copii spu­nând poezii ori bucăţi morale, unde preotul şi învăţătorul le ar îndestula sufletul cu învăţăturile Mântuitoru­lui. Tot acolo li s'ar putea împărţi cărţi din cele alese şi recomandate de „Cercul de cultură creştină".

In ceace mă priveşte, doresc să înfiinţez îu satul meu o secţie a „Cercului". Voiu stărui pe lângă colegi şi prieteni să facă acelaş lucru prin satele lor. De aceia rog pe dl Stoenescu să-mi comunice lămuriri şi directive în acest scop la O teşani-Vâlcea, c N. DĂKVĂBESCU

opqo

Ѵ І 1 ^ AMERICA

e a

ш ш АСФІІЫВІ N O A S T R E >t | ^ UUCUJtEŞTl : Calea Şerban Vodă 42, redactor d. Tra­

ian Stoenescu. In oraşul Detroit Mich, 2980 Franclin St., redactor d. G. Branuţiu. In oraşul Yongstown, Ohio, 263 E. Front St. or F. O. Box 418, redactor d. M. T. Roman. In oraşul Saint Faul, Minnesota 854 Woodbridge St. redactor Grigoriu I. Coste. In oraşul TJniontorow Fa. 260 JV. Gallatin ave, redactor d. George E. Tempea. I. Gonzagasse 11. IV. 24. redactor d. Fi-laret A. Barbu, d. Valeriu Mugur, redactor.

UN INTERIOR de Aurel Ciupe

Publicului, iubitor de pictură, i-a fost dat să vază în Lugoj, — orăşel cu un frumos trecut de cul­tură românească — expoziţia de pictură, a tânărului pictor acade­mic, Aurel Ciupe, care în ultimii ani a fost elevul renumitului ma­estru italian M. Coromaldi. Cu acest prilej, ni-se dă din nou oca­zia, de a vorbi in coloanele „Cul-turei Poporului" despre arta plas­tică, cultivarea căreia începe să ia şi la noi un elan însemnat.

Artistul nostru, e socotit, ca unul dintre talentaţii pictori din generaţia mai tânără. Tablourile sale, ne arată un început de şcoală românească, bazată şi pe influenţa picturei franceze, căci acolo şi-a început studiile superioare. Dar, vedem la tablourile D-sale două tendinţe: impresionismul, care l-a

PORTRETUL PROPRIU (Aurel Ciupe)

influenţat mai mult, precum şi influenţa artei c'asica italiene şi-a

PORTRETUL D-ŞOAREI S. P. TG.-MUREŞ de A . Ciupe

„primitivilor". Expoziţia din Lugoj, я întrecut aşteptările tuturora. Picto­rul numără nenumărate peisagii,pre­cum şi portrete diferite. Din re­centele-i portrete, vedem pe teno­rul Grozăvescu, în care pictorului i-a reuşit să deslege o problemă grea pentru pictori, de-a modela in alb. Peisagiile sale sunt de-o adevărată sinceritate. In ele se re­varsă calmul, liniştea, precum şi împăcarea cu sine. Motivele şi le culege la Roma, între ruinele ve­chiului oraş, pe Palatin, Forul Ro­man, precum şi celelalte vederi admirabile din Italia.

Tânărul artist, va merge în iarna aceasta la Viena, pentru a-se face cunoscut şi poporului de-acolo prin arta lui tânără, dar perfectă.

A V.

C Â R T I S I R E V I S T E

C r o n i c a f e m e n i n ă : D e s p r e f e m e n i s m

VIENT: Wien

A B I S;

F e m i n i s m u l ! c u v a n t n u se poa te m a i i n t e r e s a n t în j u r u l că ru i a s 'au secat mi i de căli­măr i , s 'au scris m i i de coaie de hâ r t i i şi s 'au d i scu ta t cu ap r in ­dere fel şi fel de cont roverse . Suht câte forme n u s 'au prezán-ta t s tăr i le sociale ale femeii şi n u a eşi t ferne a vecinie o victi­m ă a forţei b ru t a l e a b ă r b a t u ­lui , a a lcă tu i r i i legilor sociale, a moravur i lo r , şi ch ia r a s tăre i ei sufleteşt i . D e z a r m a t ă în to t ­d e a u n a de s u p e r i o r i t a t e a cul­t u r i i mascu l ine , de p re judecă ţ i ­le î n care e r a î n c ă t u ş a t ă a jun­sese p r i n t r ' u n fel d e suges t iune s ă găsească aceas t ă s ta re de lu­c ru r i şi să l âncezească î n t r ' î n s a cronică, câte o savan tă , câte o eroină câte o savan tă , câ te o m a r t i r ă , vreo poe tă or i vreo ar­t i s tă celebră, făceau să scân-teeze in te lec tu l femin in şi să facă pe femei să t r e sa l t e de bu­curie şi pe bărba ţ i să s u r â d ă cu b u n ă v o i n ţ ă ! Aceste femei consi­dera te m a i t o t d e a u n a ca a n i m a ­le de rep roduc ţ i e , de m u n c ă , ori de plăcere, m a n i f e s t a u o con­cepţie i n t e l ec tua l ă s u p e r i o a r ă , o forţă m o r a l ă pu t e rn i că , o ener­gie v i r i lă s u r p r i n z ă t o a r e ; ş i m a ­rele n u m ă r , acel d in u m b r ă r ă ­suf la m a i uşor î n t r e v ă z â n d pen­t r u fiicele lor u n o r i zon t irmai l impede .

In sufletul acelui p o p o r fe-m e n i n suf la um v â n t de r ă scoa ­lă care b u b u i a ca s u n e t u l p re ­ves t i tor de vi jel ie: e ra u n vuet s u r d care r ă s u n a de la i n i m ă la in imă . Din când, î n c â n d scâm-t e a u n fulger ca re l u m i n a calea acelora care î n d r ă s n e a u să se a v â n t e p e d r u m u l în tunecos . Toa te încercăr i le s u n t p r i m e j ­dioase şi î nd ră sne ţ i i t r ebuesc su s ţ i nu ţ i d e s f i n ţ en i a sen t imen­t u l u i î n n u m e l e c ă r u i a în f run­t ă o r ien tă ţ i l e . î nce t s'a fo rmat s â m b u r e l e în j u r u l c ă r u i a t re­b u i a să se formeze f rumosu l f ruct : F e m i n i s m u l .

Toate femeile care a u s imţ i t g r e u t a t e a a tmosferei c rea tă de cei cari i o da s'o r e sp i r e cu por­ţia, au v r u t să r e sp i r e în ae r li­ber , să sboane d in colivia în ca­re m â n c a s ă m â n ţ a a d u s ă d e m â ­n a p ă s ă m r u l u i .

F ieca re a vru t , for ţă m o r a l ă fără de care n u poţ i r ă d i c a u n deget ; ş i 'n î n v ă l m ă ş a l a care a decu r s d i n sbo ru l care s ' a por­ni t poa te cam repede , ca to t ce este ah t i a t de l iber ta te s'a p ro ­d u s u n m o m e n t de n e d u m e r i r e . Bărba ţ i i i ronic i şi t a r i de con­v ingerea super io r i t ă ţ i i lor au combă tu t d i n p r i nc ip iu acest a v â n t , n u şi-au înch ipu i t că vor a v e a adve r sa r i serioşi în lup tă .

Ce s'a î n t â m p l a t ? acele fiin­ţe slabe şi s lăbi te de secole de necu l tu r ă , de negl i jen ţa celor care a tunc i c â n d n u le i ubeau , le d i sp re ţu iau , oari n u i s b u t e a u în î n t r ep r inde r i l e lor decât p r i n ­tr 'o dibace ş i re tenie , care p r i n for ţa luc ru r i lo r devenise o ar­m ă p r i m e j d i o a s ă a sexu lu i fe-m e n i n , se a f i r m a u în s ta re să l u p t e făţ iş cu celăla l t sex, p r i n mij loace egale in t e l ec tua le şi m o r a l e . Deveneau agres ive , pe toate t e renur i l e u n d e l u p t a u se a r ă t a u d e m n e de lup tă , i s b â n d a le f ăceau să m e a r g ă cu f run t ea sus . S 'a n ă s c u t a t u n c i p r i n t r e b ă r b a ţ i o î n t r e b a r e : aces t a n t a ­gon i sm n u d e v i n e p r ime jd ios , l ibe r ta tea p r e a m a r e a încălcă-rei t e r e n u l u i u n d e p â n ă azi a m d o m n i t n u n e v a aduce v re -un p re jud i c iu?

P â n ă ie r i femea e ra u n a n i ­m a l d răgă l a ş p e ca re u n e o r i <unii îl r ă s f ă ţ au , al ţ i i se s e rveau să-şi a ibă ro s t îa j u r u l lor, d a r

rm-i a co rdau a t e n ţ i a une i forţe cu care poţ i să stai de vorbă, şi ch ia r să te răsboeş t i . Se sch im­bă însă l uc ru r i l e : femea dorn ică de i n d e p e n d e n ţ ă o cau tă în cul­t u r ă şi 'n luptă , işi d in aceas tă l up t ă se naş te s en t imen tu l de a p ă r a r e .

Bărba ţ i i car i bine, r ă u , p â n ă ieri, a la l te ier i a v e a u obl igaţ iu­n e a să îngr i jească d e a c e a s t ă f i inţă zisă s labă căreia îi închi­sese d r u m u r i l e liberei p r o d u c -ţ iuni , se pomenesc că fiinţele a-celea se deş teap tă d in t r 'o lun­gă lâncezeală şi probează că pot vroi , şi că vo in ţa lor este pro­duc t ivă ! Să vedem dacă acest succes n u le duce spre u ş o a r ă beţ ie u n d e sf idând pe s t ă p â n u l d e ieri n u şi-1 fac d u ş m a n ? Să vedem c u m ;ar fi bine să facem ca d u p ă ce ne c ă p ă t ă m l iber ta­tea şi c u l t u r a să fim nu an ta ­gonistele bărba ţ i lo r d a r tovară ­şe în ap r iga l up t ă a existenţei .

I n n u m e l e civilizaţiei, omen i ­r ea t r ebue să progreseze, şi n u poa t e p r o g r e s e d e c â t a t unc i când femea v a fi colaboratoa­r ea b ă r b a t u l u i ; să m e a r g ă m â -n ă ' n m â n ă l u c r â n d fiecare în domeniu l său .

P r e c u m se special izează u n indiv id în t r ' o car ie ră ca să poa­tă a junge la perfecţ ionare a ş a şi femea t r e b u e să-şi a leagă u n c â m p de l up t ă unde să evolueze cu cea m a i perfectă s igu ran ţă . Să i se dea d rep t de vot femeii este ceva n a t u r a l , de oarece se recunoaş t e însfârşit , că este o fi inţă conşt ientă , şi că are drep­tul de ansi r ep rez in t ă şi a p ă r a in te rese le ; d a r in t e resu l femeii cel m a i m a r e , este m a t e r n i t a ­tea.

Ma te rn i t a t e a în a d e v ă r a t a şi î n ă l ţ ă t o a r e a ei simnificaţ ie . A crea u n om, n u î n s e a m n ă a-i da v i a ţ ă : î n s e a m n ă a-1 crea sufle­teşte , a u r m ă r i zi cu zi desvol­t a r e a lu i fizică şi mora lă , a-i îm­podobi m i n t e a cu idei sănă toa ­se, şi suf letul cu p u t e r e a de lup ­tă t r ebu inc ioasă 'n via tă , şi a-ceas tă educaţ ie nu o poate da o femee fă ră cu l tură , fă ră r ă b ­d a r e , fără suf le tu l bine oţelit .

De s igur că o m a m ă si l i tă să •fie func ţ ionară n ' a re v reme să fie o m a m ă adevă ra t ă , orcâ t de cul tă ar fi, şi copiii ei cresc pe

arn і іуи ii i n

Slujitorii ţării Plutonierul jandarm Zărneseu C.

s'a născut în anul 1893 în comuna Albeşti, jud. Fălciu. In prezent este

ZÀRNESCU C.

şef de post în comuna Grozinţi, jud. Hotin şi datorită energiei sale toate lucrurile merg bine. De eâud a venit la noi toate hoţiile le-a stâr­pit. Cu gospodarii să poartă cinstit şi blând şi de aceea e iubit de toată lumea din comuna noastră

Diacon P. CQUCE»,

începând cu 1 Octombrie abonamen tnl la „Cultura Poporului" s'a mă rit după cum se vede din fruntea paginei a 3-a.

m â i n i de m e r c e n a r e care le otrăvesc sufletul . Ar t r ebu i ca femeile de acord cu b ă r b a ţ i i se v a d ă care sun t car ierele care se pot r ivesc firei lor ma i .mult, şi de s igur că a t u n c i când n u ar mai fi an imoz i ta te p r e a m a r e în t re aceş t i doi antagonista s 'ar naş t e o a r m o n i e socia lă care a r da roade bune . B ă r b a t u l min is ­t r u de externe , femea m i n i s t r u de i n t e rne , a m â n d o i culţi , civili­zaţi , tovarăş i creaţ i de n a t u r ă să calce p e acelaş d r u m reze-m â n d u - s e u n u l pe a l tu l a r fi i d e a l u l . . .

Nu pr icep că o femee d a c ă a r e u n t i t lu academic să renege ca­l i tă ţ i le cu care a dotat-o n a t u r a de gra ţ ie , d răgă lăşen ie , seduc-ţ i unea ca să devie o b ă e t a n ă cu p ă r u l t uns , cu pan t a lon i , cu pă­lăr ie băe ţ ească 'n cap, cu ţ iga-r a ' n gură , mi ros ind a t u t u n de la d i s t a n ţ ă , şi c ă u t â n d în loc ca p r i n c u l t u r a ei să d e s b a r e pe uni i bă rba ţ i de viţiile lor, să le câşt ige şi ele d u c â n d v ia ţa d ă -s t r ă b ă l a t ă a m u l t o r a din ei. Oa­re a s t a a fost scopul e m a n c i p a ­rea femeilor, să se mascu l in ize ­ze? I n d e p e n d e n ţ a câş t iga tă p r i n m a r i sacrificii să ducă la pier ­derea s imţu lu i mora l , şi cuvân­tu l v i r t u t e s ă n u imai î n s e m n e n imic p e n t r u femei?!

Din fericire c u r e n t u l aces ta nu d u c e cu el pe toate femeile, şi cred că a r e să vie o s ch imbare când toa te l uc ru r i l e vor veni la m a t c a lor. Femei le vor fi femei în a d e v ă r a t a concepţie a cuvân­tu lu i : m a m e , soţii, colaboratoa­re, t ova răşe de luptă , şi tocmai p r in civi l izaţ ia şi exemplu l lor să i m p u e r e spec tu l pe care b ă r ­baţ i i t r e b u e să le poa r t e . A tunc i bă rba ţ i i n u vor m a i s u r â d e i ro­n ic când vor auzi pe femei vor­b ind die l iber ta te , căci vor ş t i că v a fi î n t r e b u i n ţ a t ă p e n t r u î n ă l ţ a r e a o m e n i r e i ! A tunc i n e ­vroza care domneş te a c t u a l m e n ­te în societate se v a m a i c a l m a şi pe t recer i le a u se vor m a i c ă u t a î n ex te r io r iza rea senzua­l i smulu i , c ă u t â n d p lăce rea în d a n s u r i l e moderne , în jazban-dur i le b a r b a r e şi sgomotoase , în spectacole decaden te şi fu­m a t u l o p i u m u l u i . F e m e a b ine ech i l ib ra tă v a c ă u t a ca p r i n far­m e c u l ei n a t u r a l înpodobi t ide c u l t u r ă .şi de conş t i in ţa r o l u l u i ei de c ivi l izatoare să fie u n fel de c ă l ă u z ă socială ca re să în­d rep te paş i i celor care ca l că g re ­şi t .

I n d o m e n i u l car i tă ţ i i femea a juca t t o t d e a u n a u n ro l p répon­dé ran t , şi a face b ine n u se c h i a m ă n u m a i a a ju t a m a t e ­r i a l m e n t e pe o m u l s ă r ac sau a lega r ă n i l e ; este o m a r e car i ta ­te eă scopi pe «rm de l a o pei re m o r a l ă să-i în t inzi o m â n ă de a ju tor în c l ipa c â n d a lunecă , şi câţi m a i s u n t oare n ' a r cădea d a c ă a r avea l a v r e m e u n su­flet d e femee pe care să se r a -zirne! F e m i n i s m u l poate face o revo lu ţ i e socială folositoare b i ­ne p r i cepu t şi aplicat , p r e c u m poate ş i degene ra în doct r ine p r ime jd ioase ; este u n cu ţ i t c u două t ă i şu r i . P r e a m a r e a liber­t a t e a pr inc ip i i lo r feminis te v a duce l a o a n a r h i e per icu loasă .

Nu v ă d fer ic i rea unei vieţi de c lubur i , de cafenele, u n d e v i a ţ a de famil ie este complect d is ­t r u s ă .

Şi p e n t r u ce să a d o p t ă m d e la cel ibatar i ceace p â n ă ier i c r i t i c a m cu a s p r i m e ? Nuc leu l c rea tor al societaţei este fami­lia, şi femea t rebue să r ă m â n ă v e s t a l a focului s a c r u a l vet re i căminu lu i , o r câ t s 'ar civiliza!

E'JFftOStN S PALLĂ

In revista din Bucureşti „Cugetul Românesc" Nr, 2—4 din 1924, pag. 247 a apărut următoarea recensiune. DR. 10ANLUPAŞISTOSIÂ. RO­MÂNILOR — BUCUREŞTI 1923.

Acest rnanjal de şcoală este de fapt o carte pentru toată luaiea. Ni-câiri — ecsceptâfd volumul IV din Studii şi documente ;ile dlui Iorga — nu se atinge aşa de concret, cu de­getul aş zice, realitatea unităţii noas­tre naţionale. Istoria îşi schimba per­spectiva ; la lunrna unor mari rezul­tate, cadrele oficiale se strică, dispar şi adevăratul sens de muife ori as­cuns, deghizai, subteian, al istoriei, se arată tocmai prin acele rezultate.

Războiul ce] mare, realizând uni­tatea tuturor Românilor, a arătat, că o istorie unitară a acestora există. Ea trebue căutată în alt pian decât acela al istoriei suveranilor şi clasele domi­nante şi tocmai în acel plan se va desfăşura mai ales istoria în viitor. Istoria tuturor Românilor este istoria vieţii comune a unui popor în ace­leaşi condiţii, îu aceeaşi credinţă : sforţări, nedreptăţi, tradiţii şi scopuri precuin şi în continuă circulaţie şi interpenetraţie de energie dela un cap la altul al teritorului naţional. Este de fapt istoria vitalităţii unui popor, care îmbracă sau purpura maghiară sau pe acea a martiriului care „sparge" in revoluţie sau înfioreşte în rafina­ment pohtic; istoria unui popor ve­chiu şi fin, dând măsura nobleţii sale ca o plantă ce se lipeşte printr'o tul-pină-rădăcină aspră de stânci mereu călcate în picioare sau sguduite de furtuni. Şi atunci ce mai fundamen­tal acest fond nesecat al masselor ce se ridică unitar la nivelul civilizaţiei şi culturei, dupăce a pierdut situaţii politice şi militare, elite şi privilegii, averea spirituală şi materială în pro­fitul altora, ese la suprafaţă şi ni se opune ca adevărat element al evoluţiei în aceste locuri. Mai e desigur şi unitatea reală a acestor locuri, viaţa lor comună, socială şi politică, prin exponenţii contingents prin elementele de toate neamurile, conduse de nece­sitatea istorică a „tractului" Daciei.

Toate acesie realităţi sunt prinse şi redate într'un mod admirabil de D. Lupaş. E vădit că o altă nuanţă trebue dată istoriei noastre, alte ac­cente trebuesc relevate, asupra altor fapte trebue apásat de acum înainte. Această nouă nuanţare şi schiţarea unei noi sinteze, mai apreciată ca ori unde, se vede în cartea de şcoală a dlui Lupaş — bineînţeles în margi-nele atât de restrinse ale unui ma­nual.

In acest sens, cât de interesantă apare de pildă, grija pătimaşă şi deli­cată al lui Şerban Vodă pentru păs­trarea ortodoxiei în Ardeal sau mai mult în a Iui Brancoveanu care scrie în 1701, „încredinţaţi suntem ca Dumne­zeu unora ca acestora, cari ocăresc şi nu cinsfesc legea întru care s'a pomenit şi înaintea iui Dumnezeu s'a făgăduit, cu degrabă le va răsplăti. Cei ce-şi lasă legea sa şi pofteşte

alta, îa plată dela dreptul judecător Dzeu". (p. 254).

Sentimentul unităţii naţionale şi re­ligioase, conştiinţa naţională, sforţarea spre ajungerea la nivelul politic şi cultural european pulsează când din­coace de Carpaţi, când dincolo mai tare; dar jocul forţelor se echilibrează repede şi orice act naţional dint'un loc sau altul devine un act unic, al unei singure naţiuni. Acest „miracol" al istoriei noastre precum şi sufletul democratic şi nobil al poporului nos­tru este redat cu credinţă, cu grija adevărului, cu multă dragoste de neam în această carte, pe care ar trebui s'o citească, cred orice Român.

V. ZABGROVSCHI.

C. Răduleseu-Motru : ŢĂRĂNIS­MUL. Un suflet şi o politică. Bucu­reşti (1923). Preţul 20 lei.

D-l C. Rădulescu-Motru, profe­sor universitar, e cunoscut în cer­curile cele mai largi ale intelectu­alilor dela noi din ţară dar şi din străinătate, mai ales, prin lucrările sale filosofice. Este însă şi unul din fruntaşii minţii româneşti, cari se pun în serviciul neamului lu­minând cu succes pentru ceice îl citesc chestiuni de actualitate.

O astfel de chestiune e şi cea ţărănească. Votai universal, egal şi secret, apoi împroprietărirea a făcut din ţărănimea noastră — peste optzeci la sută din neamul curat românesc — o putere, care edu­cată bine şi convinsa îndeosebi şi de datoriile ei faţă de neam şi ţară, are se asigure pentru vecie existenţă acestora.

In broşura sa, d-1 profesor Rădu­lescu-Motru, dupăce accentuează în Prefaţă ispita la care sunt expuşi ţăranii noştri de cătră demagogii fără scrupule, o împarte în trei capitole: Psihologia şi religia ţăra­nului, ţăranii şi partidele politice, intelectualii şi ţărănimea.

In toate acesta trei capitole, ideile sunt expuse eu claritatea şi puterea de convingere obişnuite în tot ce ne dă d-1 prof. Rădulescu. Capitolul întâiu e o revelaţie pentru mulţi din orăşenii cari se cred cunoscători ai ţăranilor noştri, în cari unii văd sau numai fiinţe ide-slizate, suferinde, sau apoi numai leneşi, răi. Capitolul al doilea (ţă­ranii şi partidele politice) ar tre­bui citit de orice ţăran cărturar şi şi de orice intelectual care trăeşte în imediată atingere cu ţărănimea noastră, căci se demonstrează pri­mejdia pseudodemocraţiei, la adă­postul căreia mulţi demagogi îşi fac mendrele po socoteala Intere­selor conservatoare ale ţăranilor. Frumos se arată în capitolul al treilea datoria intelectualilor faţă de ţărănime şi cât de puţin au lucrat ei pentru aceasta.

Nu reproducem nimic din bro­şură, căci ea trebuie citita întreagă, ia sat ca şi la oraş, pentrucă să producă folosul ce-1 urmăreşte.

V L

L'teratnră

TÂNGUIRI DE TOAMNA Zi de toamnă, mohorâtă, Clipa gândurilor reci; Zi de toamnă, amărâtă Firul gândurilor reci.

In bătăile de vânturi Cad alene frunze moarte Şi se 'ntrec prin ramuri cânturi Ca să chieme, ca să poarte, Legănări de fruuzs moarte.

Zi de toamnă, zi pustie. Văl ţesut din cute pure, Prinsă 'n grea melancolie Par'că zaci peste pădure Ca un nor de văluri sure.

In bătăile de vânturi Cad alene frunze moarte, Clipe toarse 'n fir de cânturi ; . . . Mâini pustiul o să-şi poarte Frunze albe, frunze m o a r t e . . .

V. i !0 ;B5SCA

MELE C a n a l u l A r s e ş - B n c u r e ş t i - V n n ă r e

Se cere a se uni Bucureştii cu Du­nărea (60 km.) printr'un canal navi­gabil, proect de importanţă economică şi vitai pentru interesele Capitalei.

Transporturile pe apă sunt şi mai eftine (un cal trage 1 —2 tone pe şo­sele, 5—10 tone pe şine şi 50—80 tone pe canal).

De-ar fi numai aceasta de făcut pentru refacerea ţării !

C â t e c e a s u l ! Dacă la Bucureşti este ora 12, va fi la

Londra. . . IO 1 5

Paris . . . 10 3 4

Roma . . . 10e

Berlin . . . 11° Viena . . . I I г о

Constantinopol 1 2 u

Moscova . . 12 4 5

Ca s'o ştim şi aceasta.

SCRISOARE DESCHISA Domnule Cristulescu,

Comersant în Cuj mir. înaltul simţământ de iubire

pentru locul natal, de care aţi dat dovadă dăruind şcoalei noastre din Fântâna Domnească- Mijarca din jud. Mehedinţi suma de lei 1000 la serbarea organizată în Severin, este chezăşia celui mai frumos viitor al satului nostru, pe care ne străduim a-1 ridica în acea lumină trezitoare de conştiinţe.

Deaceea, fie-mi îngăduit, a vă ruga ca în numele poporenilor de aici pe lângă mulţumirea noastră desăvârşită, să primiţi acel salut de dragoste aleasă ce se cuvine a purta unui nobil fiu al satului.

învăţător E I G E N MĂRCULESCU

Starea sămănăturilor După ultimele rapoarte primite

ia direcţia statisticei agricole din Ministerul agriculturii dela consi-iieratele agricole judeţene, situaţia agricolă a ţării este următoarea:

In întreaga ţară s'a lucrat la pre­pararea pământului pentru sămân-ţările de toamnă. Timpul ploios a înlesnit facerea ogoarelor pentru insămâuţările de toamnă, cari s'au făcut anul acesta pe suprafeţe în­tinse, ploile ajutând într'o mare măsură porumbului, cartofilor, sfeclei de zahăr ş. a. Aceste au fost cul­tivate în anul acesta pe suprafeţe mult mai întinse decât anul trecut, porumbul ocupând o întindere de 3,600.000 hectare (7,260.000 jugere) faţă de 3,400.000 hectare în anul trecut, cartofii 180.000 ha anul acesta faţă de 170.000 ha anul tre­cut, sfecla de zahiir pe o suprafaţă de 54.000 ha faţă de 37.000 ha anul trecut. Se crede că sfecla de zahăr va fi aproape îndestulătoare pentru tre­buinţele noastre la fabricarea za­hărului, încât nu vom fi nevoiţi să aducem zahăr din străinătate.

In Muntenia în unele judeţe pe lângă facerea ogoarelor pentru în-semănţăriie de toamnà, s'a continuat cu treerarea (îmblătirea) păioaselor, culesul şi uscatul frunctelor de vară, cositul plantelor artificiale (lucerna, trifoiu) culesul fasolei (mazărei) tu­tunului şi strânsul otăvilor.

In Moldova^ asemenea s'a lucrat la prepararea terenului pentru în-săminţările de toamnă.

In Transilvania s'a început în unele locuri culesul porumbului, care în urma ploilor din vară s'a îndreptat foarte mult, îndeosebi cal sămânat târziu pe care ploile la ajuns în cosiţă (floare). Se lucrează la cositul otăvilor cari promit bună recoltă şi se speră eă se va putea usca în condiţiuni bune, dat fimd timpul frumos din săptămâna din urmă. S'a cules multe fructe, în­deosebi mere, prune, eari însă ser­vesc mai mult la fabricarea rachiu­lui, neputândule oamenii vinde cu preţ mai rdicat din cuza opriri, acestor fructe l'a export.

In Bucovina s'a treerat păioasele strâns otăvile s'au făcut şi se fac ogoare pentru însămânţările de toamnă.

In Basarabia se fac ogoare şi se samănă de toamnă. S'a recoltat fasolea, cartofii, sfecla de zahăr, floarea soarelui. S'a continuat cu treeratul păioaselor :

In Dobragea în unele regiuni s'au făcut însămânţări de repită, s'a cules fasolea se cosesc otăvile în regiunile inundabile.

Pagina 6 CULTURA POPORULUI Numărul 79

P A Z N I C U L C I I i m C L C I Kir An to n era u n b ă t r â n îna l t ,

cu f run t ea încre ţ i tă , cu ochi i posomorâ ţ i , cu ob razu l osos, cu b a r b a l u n g ă şi su ră .

S ă p a m o r m i n t e , m ă t u r a bise­r i ca şi t r ă g e a clopotele. C â n d eşea vre-o lespede >din loc, a s t u ­pa g a u r a cu p ă m â n t şi p ie t re . Când se r u g i n a v r e - u n gr i la j , el îl curăţia şi-1 vapsea p e n t r u n i m i c a t oa t ă . N u vorbea cu n i ­meni . Ţ inea ochii în p ă m â n t şi nu- i r i d i ca n ic i când t recea vre-o b ă t r â n ă şi-1 o m e n e a cu :

— B u n ă ziua, Kir A n t o n ! . . . Copiii şi cerşetori i îi s ă r u t a u

m â n a , de câteori îi p r i n d e a p r i n c u r t e a bisericei . Dar dacă eşea a r a r e o r i pe ul i ţ i ş v â r l e a u cu pie­t re d u p ă el . N 'a vea nici u n pr ie­ten. N u m a i cu ipopa d e m a i sch imba câteo vorbă :

— Ai d r e s clopotni ţa , An-toane?

— Dres . . . d a r t rebuie funie n o u ă . . .

— Ai îng ropa t oasele Pol ixe-niei, An toane?

— î n g r o p a t . . . d a r a m găsi t al tele . . . în c o l ţ . . . l ângă m o r ­m â n t u l cel nou . . .

— Dar cine a spa r t cande la lui P o p a Cr i s an the economul?

— l a copiii . . . ş t i u eu? . . . cer­şetori i . . . u m b l ă d u p ă m u c u r i de l u m â n ă r i pe la gropile oa­men i lo r . . . o r fi da t cu piciorul , şt iu e u ? . . .

Şi p o p a se d u c e a . Ki r An ton r u p e a câte o b u r u i a n ă , micşora l u m i n a une i candele şi î n t r ă în ch i l i u ţ a lui , d in dosul idser icei . Nu se g â n d e a l a n imica .

Vremi le de d e m u l t le u i t a se . Cău ta să-şi facă gri je noui , n u ­ma i ca s ă nu-ş i a d u c ă a m i n t e . Din feres t ru ica lu i vedea tocmai c imit i rul , cu crucile înfipte de el acolo, îngr i j i te de el. Se cu­noş tea a şa de bine ! Le c u n o ş t e a ca şi v ia ţa celor ce se o d i h n e a u subt ele . . . Kir Anton , auzea mul t , vedea mul te , fără să-şi ri­dice ochii , fără să s tea cu n i ­men i de vorbă.

Mur i se ră b ă t r â n i i s a tu lu i toţ i — şi a c u m n i m e n i nu-ş i ma i a-ducea amin t e cine era Kir An­ton, cum venise în sa tu l lor. Şi n imen i n u şi-ar fi înch ipu i t v re -oda tă că c imi t i ru l s ă rac va fi l ips i t c ândva de î n a l t a u m b r ă a pazn icu lu i . Nici el n u credea c'o să m o a r ă .

N u m a i în z iua c â n d a 3ăpat m o r m â n t u l celui m a i b ă t r â n o m d in sat , d-lui Moş Dionisie, s'a c u t r e m u r a t şi, fără să vrea , a cerce ta t u n loc fără cruce, d in­t r ' u n colţ al c imi t i ru lu i , u n d e mâ ine -po imâ ine o să- i s a p e alţi i g r o a p a l u i . . . Ca nic iodată , el a înfipt l opa t a î n p ă m â n t şi s'a s t r e c u r a t în b iser ică să valdă m o r t u l . Moş Dionisie e ra ga lben şi foarte î n c r u n t a t . Haine le n o u i şi p leoapele galbene îl făceau a l t u l . . .

Nic ioda tă n u s ă p a s e g roapă a şa de a d â n c ă Moş Anton, fiind­că n i c ioda tă n u se gând i se a tâ ­ta. Săpa m e r e u şi n u m a i a u z e a n imic şi n u m a i vedea n imic . Un în tune rec a d â n c şi u m e d îl î m p r e s u r a : g la su l amin t i r i i , a-m i n t i t a t â t a v reme, se deş tep ta acum, î n t â iu răguş i t , apoi l im­pede şi vorbea în g r o a p a care se a d â n c e a n e c o n t e n i t . . .

O fi o j u m ă t a t e de veac. Sau dacă nu, câţ i -va ani m a i p u ţ i n . Un sa t luminos pe m a l u l mă re i , depa r t e , î n Ana to l i a . . . Şi în sa­tu l acela, cu plopi mu l ţ i şi ur iaş i , o căsnic ie nefer ic i tă : o fată t â n ă r ă , d e cincisprezece an i n u m a i , m ă r i t a t ă cu sila du­p ă u n î n v ă ţ ă t o r t r ecu t de p a t r u ­zeci de a n i .

F a t a p l ânge în g r ă d i n ă şi An­ton o p r iveş te p r i n t r e s p a r t u r i l e g a r d u l u i , — Şi ştie de ce p l ânge .

P r i n t r e neves te , la fân tână , Evr id ich i pa re o copilă de-<a lor, o copilă t r i s tă , cu ochii cerni ţ i şi cu igura s t r ânsă . Neveste le o cea r t ă f i indcă p lânge şi Anton , a s c u n s d u p ă u n nuc , de l â n g ă fân tână , a u d e c u m se c e a r t ă şi ar v r e a să p r ă v ă l e a s c ă s t â n a d e - a s u p r a lor, dacă n u s 'a r gând i că o loveşte pe dânsa . Ne­veste le s u n t rele în sa tu l acela l u m i n o s cu plopi u r i a ş i . S u n t rele, f i indcă bărba ţ i i lor, ple­caţ i î n lumendupă noroc , n u v in cu an i i p e a c a s ă nici n u t r i m i t scr isor i .

— Şi t u , cu b ă r b a t a icea, la casa ta, ma i te boceşti, Evr i ­dichi ! . . .

A n t o n a re op tspreece a n i şi-i mi l ă de Evr id ich i . I-̂ e mi l ă de ea, i-e necaz pe păr in ţ i i ei fiind­că a u măr i t a t -o şi a r v r e a să fie p r i e t en cu ea. D a r a s t a n u se poa te . Nu se p u t e a nici când Evr id ich i e ra fată, d a r a c u m ? Nici n 'o m a i a ş t e a p t ă c â n d se în toarce de la fân tână , f i indcă neveste le celelalte o păzesc bi­ne . Şi n ic i e a n ' a r vorbi cu el f i indcă i -ar scoate ochii t ova ră ­şele. Aşa i-a s p u s oda t ă .

Acum, A n t o n se m u l ţ u m e ş t e s'o vază în t reacâ t , s ă se gân­dească la ea când se duce la pă ­dure , c â n d ră tăceş te p e m a l u l m ă r e i sau când doa rme . Ce b u n p r i e t e n a r fi el cu Evr id ich i ! Ar lua-o de m â n ă ca a l t ă d a t ă şi ar m â n g ă i a - o p e t âmple . Şi i -ar s p u n e c u m se p r e u m b l a u a m â n ­doi pe câmp , în v i su l de a s t ă -noap te , şi c u m se gândeş t e el ce p r i e ten i bun i ar fi a m â n d o i .

D a r n u se în t â lnesc n ic iodată . Vremea t rece . Evr id ich i se fa­ce m a r e d e tot şi f rumoasă ; i a r An to n aduce d i n p ă d u r e cele m a i m a r i pover i şi f run tea lu i

— N C T E 1 L 1 — A n t o n începe să-se înc re ţească de câteor i se gândeş te l a Evr i ­dichi . Dacă s 'ar în t â ln i cu ea, e l n u se m a i gândeş t e a c u m s'o m â n g â i e pe f runte şi pe m â n ă . Şi nici visele de pes te noap t e n u i le*-ar m a i povest i .

A n t o n se face bă rba t , i a r Evr i ­dichi a r e doi copii. Vani , bărba­t u l ei, începe să se î n c ă r u n ţ e a s c ă şi n 'o m a i l a s ă l a f â n t â n ă .

— Ce cauţ i tu acolo? Ducă-se c e l e l a l t e . . . лсеіеа n ' a u bărbat . . . Ce să cauţ i t u acolo? . . .

Şi Evr id ich i n u se m a i ducea la f â n t â n ă nic i 1*. cuptor . S tă s i n g u r ă acasă , î n p a z a m a m e i lui V a n i ; to rc a m â n d o u ă ziul ica î n t r e a g ă şi se scoa lă când cade v r e - u n copil în cur te ş i p l ânge . Sau Vani începe să c a m înebu-nească , se duce d e trei or i pe s ă p t ă m â n ă la t â r g şi v ine în­că rca t cu d a r u r i p e n t r u Evr i ­dichi . Şi cu cât îi aduce m a i m u l t e l uc ru r i din t â rg , cu a t â t îi sb ia ră m a i m u l t :

— T u ai să s ta i aoasă , auzä? Ce să cau ţ i l a c u p t o r ?

Ce cauţ i l a f â n t â n ă ? Las ' că se duce m a m a ! . . .

C â n d a m u r i t m a m a lui Vani , Evr id ich i a v e a t re i copii, i a r Vani a înebuni t deab ine lea .

Nu v rea să se m a i d u c ă la şcoală fi indcă r ă m â n e a n e v a s t a s i n g u r ă acasă şi n ' avea cine s'o păzească . .Acum n 'o m a i l a să nici la fe reas t ră să stea.

— Cui să se p l â n g ă ea? Să se p l â n g ă pă r in ţ i l o r şi ei o cer tau .

— Aşa a m fost şi eu — îi spu­n e a m a m a s a — a ş a să fii şi tu !...

Şi p lecau l ăsând-o pe g â n d u r i . Dela o v reme , Vani începu să

s p a r g ă oalele şi să svâr le cu p ie ­t re în m ă g a r i i şi găinele oame­ni lor . Oda tă a o m o r â t v i ţe lu l vec inulu i , f i indcă m u g e a când îi e r a s o m n u l m a i du lce . Ia r ve­cinul s 'a p l âns s fa tu lu i b ă t r â n i ­lor, şi b ă t r â n i i au ho tă r î t să-1 ducă pe Vani în târg , l a casa nebuni lor , f i indcă mâine-po i -m â i n e o m o a r ă om.

Şi l-au dus , l e i g a t . . . In cele d in tâ i zile, Vani voia

să se lup te cu toţi nebun i , şi a-poi, s 'a potolit . S t a t o a t ă z iua pe g â n d u r i . Adeseori p l â n g e a . Avea capul m a r e şi c u m îi cu rgeau l ac rămi le , se făcea a ş a de u r â t , că r â d e a u doi moşneg i nebun i , d e l ângă e l . Evriidichi p l â n g e a când venea la t â rg , să-şi v a d ă bă rba tu l . El li p u n e a n i â n a în c reş te tu l capu lu i şi o p o v ă ţ u i a s ă n u se m a i ducă la f â n t â n ă . Vorbea ca u n o m cu­m i n t e . 0 în t reba de copii, de oa­m e n i i d in sa t şi când îşi a d u ­cea a m i n t e d e r ă p o s a t a mai CA­sa, — i a r î n e b u n e a :

— Baba d r a c u l u i ! Ii e r a lene să se ducă l a cuptor , d 'a ia a m u ­r i t .

Şi pe Evr id ich i n 'o m a i l ă s a u acolo, ca să m u ş i v a d ă b ă r b a t u l legat . Ea p leca d i n casa nebu ­nilor, cu m o a r t e ' n suflet . Afară e r a soare , r â n d u n e l e l e c i r i peau şi m i r o s e a a m u g u r i c răpa ţ i .

T ine re ţea firii îi u m p l e a s u ­fletul de d o r u r i . I coana celui lă­sa t î n u r m ă venea isă-i î n tunece g â n d u r i l e . P a r ' c ă se l ă sa pe cer o apă neag ră , u r i a şă , r ă sco l i t ă de v â n t u r i reci . Se c u t r e m u r a . Femei le cu cari se în to rcea de la t â rg , o p o v a ţ u i a u să-<şi v a z ă d e copii, să fie c u m i n t e .

„Mâine-poimâine Vani a r e s ă se facă bine, a r e s ă se î n t o a r c ă acasă , — ş i . . . i a r o s ă fii feri­cită, f a ta mea . "

Ani i t receau , copiii c reş teau , i a r Evr id ich i se făcea to t m a i t r i s tă . P e n t r u ea e r a to t u n a şi d a c ă s e în torce Van i şi d a c ă mu. Gândur i l e cele m a i a scunse îi s p u n e a u că ea a re d r e p t u l l a m a i m u l t ă fericire.

C â n d se în to rcea v re -un băr ­ba t d in l u m e şi auzea câ tă ve­selie e la casa c â t e u n e i a d in to ­varăşe le ei, Evriidichi se î ncu i a în casă şi p l â n g e a ceasur i în­tregi . . .

De ce o pedepsea D u m n e z e u ? F i i n d c ă e r a ma i f rumoasă ca al­tele, f i indcă era m a i b u n ă ? î n ­t r 'o s ea ră t â rz iu , auzi o bă ta ie în g e a m . Tresă r i spe r ia tă . Afa­r ă e ra nou r i şi cu u r l e t e de vân t .

— Cine e? — Ei s u n t . . . deschide . . . E r a g lasu l lu i Anton . Evr id ich i n ' a v ru t să desch idă . — D u - t e . . . Du- te . . . Să n u te

v a d ă c ineva . — Nu plec . . . a s c u l t ă . . . Vin '

afară , s a u l a s ă - m ă î n ă u n t r u . An ton nu voi c u n i c iun chip

să plece. Evr id ich i eşi afară , t r e ­m u r â n d .

— Ce vrei , sf inte D u m n e z e u ­l e ? !

— Vino eu m i n e , Evridichi . . . ha i să fugim . . .

V â n t u l u r l a în j u r u l lor şl 1« fu ra şoaptele .

— Evr id ich i , t u eşti t â n ă r ă , n u - i p ă c a t să t e p r ă p ă d e ş t i în p u s t i e t a t e a a s t a ? ! Mi-e m i l ă de t ine , Evr id ich i .

Şi o a p u c ă de m â i n u : — L a s ă - m ă . Du-te . Să n u te

v a d ă cineva. Destul vorbeşte lumea . E u t r ebu ie să s t a u aici , auzi . Şti i ce s p u n neves te le? Vani , a înebun i t f i indcă îl înşe­l a m eu, a u z i ? Şi m a m a a auz i t a s ta . M a m a mi - a s p u s că m ă o m o a r ă dacă aude ceva. Şi e u o ascu l t pe m a m a . Nu m ă des­p a r t de Vani, m a i a l e s a c u m . . . Dac '-aş pleca, ce-ar zice l u m e a ? Nu s 'ar adever i vorbele neves te­lo r? Du-te, An toane , du- te !

Vorbele îi e r a u ames teca te cu susp ine . II îndu ioşase .

An ton îi l ă să m â n a , săr i gar­d u l şi eşi în c â m p .

Nour i negri i a le rgau în văz­d u h , se f r ă m â n t a u în gheare le v â n t u l u i şi sue rau . G â n d u r i ne­gre cu t r ee rau m i n t e a lui Anton . Ii era mi l ă de fi inţa aceea nevi­nova tă care se ofilia în casa lui Vani, şi-1 u r a pe b ă t r â n u l cu ca­p u l m a r e din tâ rg . Dacă n ' a r fi el, Evr id ich i s 'ar m ă r i t a cu al­tu l şi a r fi fericită. G â n d u l ă s t a se înfipse în cugetu l lui An ton şi se r ă s u c e a în toa te chipur i le acolo.

D u p ă t r e i zile, pe Vani îl gă­s i r ă gâ tu i t . Doi moşneg i n e b u n i s p u n e a u că a veni t Arhenghe lu l Gavri l , 1-a v ă z u t cât e d e u r â t când p l ânge şi 1-a p lesn i t pes te ochi cu o n u i a de foc. D a r paz­nici ş t i au că cel oafe-1 omorâse e r a u n f lăcău d i n S a t u l lu i Vani . II văzuse ră de câteva ori pe a-colo. In ziua cea d in u r m ă , şe-za ră m u l t de vorbă cu Vani , — şi plecase fă ră să-1 v a d ă n i ­men i . . .

Şi s ' a dus . . . VICTOR EFTINIU.

CÂNTEC POPORAL Câtu-i Bănatul de mare Fete ca Comnoşul n'are Nici la ochi, nici la sprâncene Nici la buze subţirele De-ţi pui capul după ele; Măcar capul să ţi-1 perzi, Numa 'n braţe să le vezi.

Cât eram la maica fată Eram ca uăframa 'n ladă, Nu torsei, nu pusei pânză, Numai tot cântam tn frunză; I M decând mă măritai Toate iute le-învăţai Şi torsăi şi pusei pânze Şi lăsăi pe cucu 'n frunzt.

*

Păsărică eu cunună Nu-mi cânta seara pe lună, Că^ inima mea nu i bună, Ci cântă-mi ziua cu SOSJÎ, Să audă orişicare, Că inima rău mă doare Dup' un fir de busuioc, Dup' un fecior dela joc, Busuioc bătut de vânt, Şi-1 iubeam cu jurământ, Că 'n lume cât voiu trăi Alt bădiţă n'oiu iubi. Frunză verde, lemn uscat, Tare rău m'am înşelat, Că bădiţa m'a lăsat Şi inima mi-a stricat.

Badea meu cu părul creţ Ce te ţii aşa măreţ, Că de când eşti grănicer Nu mai văd stele pe cer, Dar de-i fi şi roşior Se topeşte luna 'n nor Şi eu voiu muri de dor După tine bădişor.

Comloşul-Bănăţan George Contrée

Nu aştepta până când porcul sau Tita d-tale se va îmbolnăvi!

FOLOSEŞTE regulat sarea antiseptică nutritoare de desinfeoţie şi preparatele de apărare D E Ş I î ¥ F E C T O R ale prim-medicului veterinar Dr. DAVID E L E M É R concesionată prin lege. —Pr in folosirea regulată a acestor preparate n u m a i există boală la porci, la vitele cornute durere de gură, boale de ficat sau aprindere de splină. Fiecare gospodar cu aceasta îşi asigură o prăsire d e r i te sănătoase şi bine desvoltate şi porei m a i iute îngrăşaţi . Aceste preparate nutritoare şi de apărare se găsesc în fiecare comună, în prăvălii şi consum. Un pachet de V* kgr. cu instrucţiunile de folosire costă 20 lei. — Comer­cianţilor un pachet de poştă de câte 20 cutii pe lângă trimiterea înainte a sumei de lei 300'— şi ramburs, cu lei 320— li se trimite scutit de taxele postale. 97,1—x REPREZENTANTUL G E N E R A L P-TRU TOATĂ ROMÂNIA :

SOÓS & COMP, TÂR G U- MZJRĂŞ, (TRANSILVANIA) STRADA PRINCIPESA MARIOARA 2. B n ţ ă m c i t i t o r i i n o ş t r i e a s â r e c o m a n d e c o m e r c i a n ţ i l o r s a r e a a n t i s e p t i c a s p r e p r o c u r a r e , e a a s t f e l a c e ş t i a s ' o r e v a n d a g o s p o d a r i l o r d i n c o m n n ă .

ГУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУУ»

„CnlturaPopornlni" Din două In două săptămâni ,

această foae va apare In 8 pa­gini, pentru ca in cuprinsul ei să se poată scrie ma i in toate ramurile de activitate omenea­scă. Nu vor lipsi articole i n care se va oglindi viaţa economică şi industrială a ţării; se vor în­druma mai cu seamă meseriaşi i şl industriaşii mici, români, cari au петоіѳ de atâtea sfaturi şi cunoştinţe bune. In acelaş t imp I I Tom uita nici pe copiii cari au nevoie să citească poveşti in­structive; rom. aduce tn lumina minţii comorile poeziei popula­re, cântece şi doine cari ne-au păstrat fiinţa noastră etnică na­ţională. T o m deagropa poveşti uitate iar scriitorii noştri mari, li vom populariza şi mai mult. Şi pentrucă rostul vieţii e ca fiecare trebue să se Îndrepte cât trăeşte către frumos şi artă, vom încuraja pe tinerii din cursurile şcoalelor secundare, să scrie.

„Cultura Poporului" e la în-d amâna tuturora, cari prin cul­tură, muncă, meşteşug şi indus­trie, — pe aceste căi cinstite — vor să lupte pentru unitatea su­fletească şi înstărirea înfloritoa­re a ţării.

Sufletele alese ş i toţi acei cu inimă curată, pot să ne trimită scrisul lor, in ramura în care se pricep, de la oameni de specia­litate, până la şcolari şi copii, cari trimetindu-ne articole bu­ne, le vom publica.

Pe drumul literaturii

CODBUŢIILE Codruţule, codrişor Ah! de tine mult mi-e dor Să te văd ou frunza verde ŞI paseri să te desmerde, Nu ca AZI cu frunza moartă Pe care vântul ŢI-o poartă Peste dealuri, peste şes Şi ŢI-o seamănă DIA mere! Codrule, albit de iarnă, Nimeni nu ştie a ta taină Spune-mi-ч) codruţ, şi mie Că ŞI eu ţi-oi spune ţie, Spiune-jni jalea a ta crea Săţi-o spun ei eu pe va mea, Ce tn pieptu-mi a venit De când umbra ţi-a pierit, De când frunza de sub poale A lăsat cmnf ile goale . . .

Gh. Păngvlesat Otetşani-Vâilcia.

NOAPTE DE VARĂ Noaptea 'neepe să coboare Peste satul liniştit, Şi 'n răcoarea ei tresare Cel ee-a fost pârlit de soare

Păpuşoiul oflUt.

Tot ee-a fost la câmp, la muncă, La prăşit, arat sau coasă, Acum toţa se 'ntorc acasă; Şi cum darul li-j 'hodina Ei prin case sting lumina,

Şi se culcă.

Dorm cosaşii şi ciobanii Dorm copii dorm şi femei Dorm prin cuiburi porumbei: Iar prin vetre dorm motanii

Dorm şi ei!

Adoumit-a 'n vale lacul Dintre sălciile bătrâne Iar prin aurite grâne Doarme dus şi pitpalacul

Până mâine! Gh. Em. Oanea

Hăneşti-Doronoiu.

TOAMNA Bate vântul printre ranrart Crengi uscate legănând, Frunzile îngălbenite S'astern pături pe pământ.

Ploaia cade'n stTOpi de ghiaţă, Buciumul, nu mai răsună Iar viţelele grămadă Tremură pe lângă stână.

Vântul leagănă оорасй, Codrul geme întristat, Soarele-i trimit-o rază De sub noru 'ntunecat.

Apoi, iarăşi nu se vede Decât nori mânaţi de vânt. Florile de brumi bătute, Plecând capul la pământ.

Păsărelele 'ntristate Se tot <duc, se duc mereu, Bate vântul, iarna vine, Apa 'nghiaţă pe părău.

Norii negri se frământă Zări albastre 'ntunecând, Stoluri negre de cocoare Se duc iarăşi . . . pribegind.

Vă duceţi, dragi păsărele, De pe-aceste locuri dragi, Şi rămâne să se vaite Vântul, prin ramuri de fagi

Vă duceţi în ţări mai calde. Duceţi-vă dar cu bine; Bruma cade peste flori, Vântul 'bate, iarna vine.

Ilie Merttcariu cântăreţ

Ştnibieni-DoroboL

RUBRICA TINERETU­LUI DIN ŞCOALELE

SECUNDARE

DIN BĂTRÂNI Era tocmai In dimineaţa zilei de

Joia-Mare. Prin sat încă nu se lu­minase bine. De jur-împrejurul „bi­sericii-vechi", încet, încet se a-prindea câte o mică licărire de foc, aici una, mai colo alta... şi aşa mai departe, încât toată biserica părea că e cuprinsă de un foc ceresc

Rare-ori vedeai câte o femeie care arunca din când vreascuri pe foc, iar pe faţa ei încet şi tainic se arătau trăsăturile cele posomo­râte ale v ie ţ i i . . .

La lumina slabă şi roşietică a focurilor, de abia se zăria „bise­rica-veche". „Ei vezi băete îmi zise moş Gavril, un bătrân cu părul alb ca neaua, vezi îmi zise el, bi­serica asta eu ştiu când s'a făcut.

He i ! E de mult d'atunci.... 'Mi-aduc aminte după spusele bătrâ­nului, tatăl meu, când îmi spunea că pe locul unde se află azi bise­rica asta mai fusese una, dar vre­murile cele amare din timpul fa­narioţilor, au făcut ca să fie arsă şi prefăcută toată în cenuşă."

Trecuseră câţiva ani de atunci. Era într'o Duminecă după amiazi. Un soare frumos de primăvară, dă­dea o căldură care încet, încet deş-gheţa pământul îngheţat din tim­pul Babei lerne. Tocmai în această zi se hotărîse, ca să se adune câţi­va oameni pe cenuşa vechei bise­rici, şi să înceapă sfătuirile pentru zidirea altei biserici.

Nu trecu mult timp şi câţiva din­tre bătrânii satului se strânseră şi începură sfatul;

— Eu, zise moş Barbu, am să dau scândurile pentru încheiatul bisericii.

— Eu, zise Blendea primarul, am să dau lemne pentru acoperiş şi şindrilă.

— Eu, zise înjsfârşit Praja, fos­tul primar, am să dau şindrilă, cuie şi totul ce va mai trebui.

Totul fu gata. Acum nu le mai rămâne decât ea să găsească lo­cul unde s'o aşeze.

Unii ziceau ca să fie tot pe ce­nuşa celeilalte. Alţii, ziceau din po­trivă, ca să fie aşezată în alt loc. Şi aşa s'au tot sfătuit ei până seara şi locul tot nehotărât a ră­mas până a doua zi când trebuiau ca să se strângă iar cu toţii, adu­când şi lemnarii caisă cioplească scândurile.

Dar care nu le-a fost mirarea a doua zi de dimineaţă când au ză­rit toţi unde fusese biserica cea­laltă, scris pe cenuşe următoarele: Aici.

Tot atunci, în noaptea aceia, se zice că tot timpul nopţii ardea un foc într 'una pe locul plin de cenuşe.

— Aici ! vom lace biserica ! stri­gară cu toţii, aruncând cenuşa la o parte.

N'a trecut decât câteva săotă-mâni şi bisericuţa îndată fu ispră­vită. După isprăvirea ei au întins o masă şi toţi cari au ajutat cu câte ceva la facerea ei, dimpreună cu lucrătorii, au mâncat acolo, în­chinând în numele Domnului care le ajutase.

— Ei ! noroc iubiţii mei ! zise moş Barbu Noi ne vom pierde unul câte unul, dar ea va dura câteva veleaturi, ea va fi essa de ol ihnă a sufletelor noastre !

Şi adevărat a fost, eă bătrânii, unul câte unul s'au pierdut dar „bisericuţa" zidită de ei, şi astăzi se'nalţă ca o frunte de voinic prin­tre crengile copacilor.

Tainic auzi câteodată, doar câte un cariu, care roade -a lene îa lem­nul hodorogit şi îiivechit.

Din'năuntru jalnic se aude scâr-ţăitul melancolie al vreunui greer care, încet, încet poate spune ori­cui povestea neamului de demult.

C0STICÄ ZAMfRA. sescinariat.

Eşti în sicriu copilărie O vino iar copilărie, Să simt acele seri senine Să 'ugâii acela.ş cânt în mine Să S'bor cum mai sbuiram ouată Pe cal de tei şi'n mâni săgeată. O vino iar copilărie . . .

0 vino iar copilărie, Şi adă-imi zilele cu soare Să mai alerg pe cele răzoare Cu capul gol , să prind la fluturi S'arunc cu praştia după vulturi. 0 v ino iar copilărie . . .

0 vino iar copilărie, Şi adă-mi vara'înflorită Sänmi râdă inima cernită . . . Din ceaţa anilor în noapte Nu se mai simt a tale şoapte . . . Eşti în sicriu copilărie . . .

Simeon Rusu e lev cl. Vll-a l iceală.

Stadionul d i n Bucureşti Oficiul Naţional de educaţie fizică,

e o instituţie de stat, condusă de un coaaitet de civili şi militari, dintre cari, cea mai mare parte sunt oameni din Înalta pătură cul­turală: generali, profesori univer­sitari, doctori, ingineri şi oameni de şcoală.

Oficiul are drept scop urmărirea şi îndrumarea educaţiei fizice din toată ţara şi din toate ramurile : şcoală, armată şi marele public, urmărind în vederea scurtărei tim­pului de stagiu militar, pregătirea şi întărirea fizică a omului înainte de a intra în armată.

Oficiul e pus sub înalta preşi-denţie a A. S. R. Principelui Carol, Moştenitorul Tronului.

Director general al oficiului este d-1 colonel Bădulescu Virgil, absol­vent al Institutului Regal din Stok-cholm, ales tocmai pentru îndoita sa calitate, de militar destoinic (fiind şi cavaler al ordului ^ Mihai Viteazul") fiind printre foarte pu­ţinii dela noi din ţară cari au o pregătire special ştiinţifică în ma­terie de educaţie fizică.

Astăzi, educaţia fizică se face, cunoscându-se perfect corpul ome­nesc şi toate posibilităţile lui. Pen­tru aceasta trebuesc întinse cuno­ştinţe de anatomie, fisiologia şi medicină, pentrucă sä se poată şti cât să se dozeze un exerciţiu şi cum să se controleze efectele iui asupra organismului omenesc.

Oficiul prin întreg aparatul lui, urmăreşte tocmai lucrul acesta :

„Organizarea educaţiunei fizice naţionale, pe baze ştiinţifice, folo­sind experienţa popoarelor din apus şi raportându-le la caracterul specific naţional-român".

In acest scop oficiul a înfiinţat un „Institut naţional de educaţiune fizică", care de fapt este o — fa­cultate — de educaţiune fizică, (la nivelul facultăţilor universitare) în care se formează :

1) Profesori de educaţie fizică pentru şcolile secundare, echivalaţi cu profesorii de curs secundar.

2) Ofiţeri, cari să împăneze în­treaga armată şi şcolile militare.

2) Cursuri de informaţii, în care se îndrumează învăţătorii şi învă­ţătoarele în timpul verei.

Organul de publicare al oficiului este : „Buletinul oficia! de educaţie fizică."

Cursurile pregătitoare pentru vii­torii profesori ţin trei ani., cu elevi, eari au bacalaureatul, având toate titlurile şi drepturile de student.

Oficiul este în curs dr; a-şi face instalaţii cu totul moderne. Deşi greutăţile financiare sunt mari, to­tuşi oficiul are un local amenajat complect şi lucrează chiar acum la constituirea unui „stadion", care va fi cel mai complect, din câte există azi în Europa, care va fi o adevărată minune şi o mândrie naţională.

Acest stadion are două Intrări : una pe strada Maior Ene şi alta pe strada Isvor.

In prezent se lucrează cu multă înfrigurare la această măreaţă şi complicată construcţie, care predo­mină totodată întreaga capitală, fiind pa dealu Spirei.

Se zice că vor încăpea 40 — 50 mii de privitori.

CflN*T. GH. С«іСи (Botoşani)

CHIUITURI Spune mândrăTadevărat De ce-anume m'ai lăsat? Spune -Jni mândră să ştiu bine D e ce m'ai lăsat p e mine? . . . Ziua plâng, noaptea suspin Cu nimic nu m ă alin, Ci'n dureri şi chin mă sbat Ca un peşte pe u s c a t . . .

Auzită din Ardeal, Simeon Rusu.

îngrijirea în caz de arsuri Deunăzi, am fost într'un sat.

Gospodina grăbită şi fără băgare de seamă, a răsturnat oala eu ciorba ce fierbea în clocote, pe picioarele ei şi a unui copilaş ce so ţinea de poala ei.

Sigur, le-am dat ajutorul dofto­ricesc. M'am gândit după aceea, văzând ce rău e când omul nu ştie să se îngrijească şi singur (fără doftor), să vă scriu "ceva şi despre arsuri şi în deosebi de felul cum se pot tămădui.

Te poţi arde, sigur din diferite pricini, cu apă sau mâncare fer-binte, cu loc, cărbune, cu sodă, cu var nestins, cu vitriol, oţet tare, ceară roşie şi aşa mai departe.

Doftorii, ci-că deosebesc trei grade de arsuri, adică:

1. primul grad, când arsura nu cine ştie ce, a înroşit doar pielea

2. Al doilea grad câne pielea se băşică, şi în fine

3. al treilea grad a ajuns pâni la os, ba chiar a atins şi osul.

De durere nu mai vorbim, o simţi chiar la gradul 1, ba chiat bine.

Oe faceţi în atari, destul de dtt reroase împrejurări?

In cazul I, 1. Băgaţi partea arsă în apă rece,

dar curată. 2. Ungeţi o cu orice oloi, cu un

proaspăt, iaurt, lapte acru, smântâni sau vaselină dacă aveţi.

3. înveliţi partea arsă cu carp* curate (şervete, batiste, comprese, muiate în apă rece curată.

Faceţi aşa de câteva ori şi VÍ veţi vindeca uşor.

Ia cazul al Il-laa. Nu spaigeţi băşicile, mai

cu unghia, ace murdare, ba chiaf cu cuie. Să nu vă mire, din cauz* acestei prostii, se poate otrăvi tri* pul şi dintr'un fleac să mori îi chinuri.

2. Dacă nu AV6ŢI în casă : lini, ment oleo aulcar, -praf de acidborin, salol sau bicarbonat de sodă sau altă doftorie, puneţi: iaurt, sman. tână, albuşuri de ouă. Nu cu тещ murdară!

3. Puneţi deasupra batiste, sei, vete sau comprese curate, apoi vat| curată.

4. L-g.iţi bine, dar nu strâng In cazul al treilea.

In afară de ce v'am spus mai вщ adaog:

1. Spălaţi-i rănile cu soluţie acid boric 4 la sută (e bine să a. veţi în casă) sau de acid picrio J la sută.

2. Daţi-i să bea lapte, ceai caii cafea turcească.

3. Chemaţi doftorul. La fel când e vorba de arsm

întinse pe trup, sau arsuri la ocbj DR. APOSTOL.

POEZTL POPULARI

C Â N T E C B Ă T R Â N E S C Foaie verde liliac, Mitrică când s'a sculat Po ochi negri s'a spălat, Pe cal negru-a încălecat, Drumul la mândre ş'a luat. Mândrele când l'au văzut, Toate 'n cale i au ieşit. Una calul deschingea, Alta merinde-i făcea, Alta masa o punea Şi la masă ce-aducea? 0 găină rumenite Şi la mijloc otrăvită Câud Mitrică luă din masă 1 se pune junghiu 'n coastă; Iar când lua de două ori El ofta de nouă ori. — Ia Mitică nu ofta — Adu-mi calu' mai înooa Şi-arată-mi şoseaua. Calu 'ndată aducea Şoseaua toate-o arăta Mamă-sa când îl vedea — Ce ţie mă Mitică: Mândrele te-au otrăvit, Ori calul că te-a trântitj? — Mândra nu m'a otrăvit Calul că nu m' trântit Dar mă arde inima Nu ştiu maică ee-oi avea. Pune maică scoarţa 'n dat Să mă culc să dorm un veac, Cântă cucu' sus pe coastă Mitrica-1 pe ducă, cască; Cântă cucu' pe oblon Pe Mitrică-1 bagft în tron. Cântă cucu' sus pe cruce Pe Mitrică la groapă-1 duce Cântă cucu' pe fântână Pe Mitică trag ţărână.<

Culese de IQSIF DUMITRESCU Din enm. Ghalmagioaia-Mehedil

CÂNTEC DE DOR

í

Aoleo ee să mă fac Cu două doruri p e cap Cu dorul m'aş împăca, Dar ce fac cu dragostea? Mândra când îmi vine 'ngând Mă deştept din somn şi plâng, Mă leagăn ca frunza 'ncrâng Şi ca iarba d e p e câmp Aista-i mândra c'o cunosc-Căci la mine 'n braţe-a îost Asta-i .mândra c'o ştiu bine Că l a mine 'n toate vine.

Auzit în corn. Biefc losif Dumitrescu-Butriloi, Й

CLOPOTE pentru biserici în orice mărimi din material special l a prăvă­

l ia technică din Cluj C e r e ţ i o f e r t e i .

P OI TT

n< bi NI P, M ei M

IDE M OR ZO O

M CA OO a EH

as t« fi $ fei vit

seiiiEB&co.

Numărul 79 CULTURA POPORULUI Pagina 7.

DE CE NU FACE STATUL ŞCOLI LA SATE ? Asta este întrebarea multor oameni

mai ales prin comunele din nouile ţi­nuturi, alipite la ţara mamă. Această întrebare porneşte delà faptul că In aceste ţinuturi foarte multe comune curat româneşti, pe timpul stăpânirii străine, numai că se pomeneau cu câte o şcoală mare şi frumoasă fă­cută de stat fără ca să plătească nimenea nici un ban. Ba se trimeteau Şi Învăţători Ia aceste şcoli, la cari oamenii din sat nu mai erau siliţi să lc dea nimica, nici bani, nici de ale mâncării şi nici zile de lucru.

»Ce cu noroc sunt aceia unde este ţcoală de stat" îşi ziceau unii oameni ш a căror comună nu erau decât Şcoli confesionale, sau nimic . . . Dar & cu şcoli de stat, de multe ori jjU lacrimi în ochi începeau să observe bunătatea vitregă a acelui stat care 0 1 atâta bunătate li-a făcut şcoala în

deoarece copiii lor când veneau °*1а şcoală vorbiau într'o limbă străină,

spuneau poezii, spuneau poveşti, P 6 cari părinţii şi fraţii lor de sânge П ц le mai înţelegeau. La sfârşitul anu-1 ш şcolar mergeau părinţii ca să-şi audă odraslele lor mult iubite, cum răspund şi ce au învăţat, însă nu •nai înţelegeau un cuvânt din ceeace *Pj|neau copiii şi vorbeau domnii ve-TÖ \a examen. Atunci începeau a-şi

ei seama, pentruce li-a făcut statul *J0alä şi li-a trimis învăţător fără

Numai că atunci era prea ^ i u .

Azi când cei delà conducerea sta­t u i nostru fac sforţările şi jertfele cele

fie

mai mari, numai ca să poată 'ígheba în fiecare sat câte o şcoală

ea cât de mică şi simplă, în multe locuri

acest plan — pe care ar trebui j 1 numim sfânt — se loveşte de ^dârjirea multora nesocotiţi şi întune-^ la minte cari în neştiinţa şi ne-

erea lor nu se siiesc a adresa ^vinte necuviincioase la adresa sta Sui, zicând: „De ce nu ne face .tótul Şcoală, pentruce să ne mai chi­nuim Ş> c u f a c e r e a Şcolilor, că doară veto noi alte necazuri destule pe

jLjill nostru ?" Iată unde poate duce 2 om întunecimea judecăţii, care a Pjjjs rădăcini atât de adânci în su­jetul s ă u » î n c â t n u l e m a i p o a t e s ă p a

vT faptele cele mai înălţătoare şi pe Üre Întuneric nu-1 poate uşor lumina

*a sfântă a învăţăturii, de care în Hele noastre grele de azi fiecare om L o trebuinţa atât de mare. Fiindcă,

îTeste şcoala? Ea e fântâna cu is-pururea nesecat al învăţăturii

ire astâmpără setea după lumină sufletului omenesc, ce mereu se

L|te în întunericul neştiinţei. Şcoala !gte hrana sufletului, aceea schintee ^nnezeiască, ce ridică pe om dea­

supra tutulor vieţuitoarelor din lume şi-I face stăpânul la toate de pe faţa pământului. Şi pe cum corpul fiecă­rui om nu poate trăi fără hrană, oare sufletul acela care este nemuri­tor şi care îl face pe om asemănă­torul lui Dumnezeu, acela oare nu este vrednic să-şi primească hrana sa?! Mai suntem noi oare vrednici ca oameni să cârmuim lumea, când noi tocmai aceea schintee dumnezeiască prin care suntem ridicaţi la treapta cea mai înaltă a vieţuitoarelor, o le­pădăm mişeleşte, n'o hrănim şi nu o adăpăm ! ? Eu zic că nu !

De aceea, bade Gheorghe, nu te supăra când ţi-se cere vreo câţiva gologani pentru zidirea şcolii în sat şi eşti trimis cu carul să cari nisip, cărămidă şi lemne la această zidire. Pentrucă să mai ştii un lucru: un străin când trece prin satul d-tale şl va vedea o şcoală frumoasă în mij­locul Iui, dacă acesta va şti că-i fă­cută de stat va zice în sine „d'apoi e uşor să fie faină, dacă-i făcută de stat", însă când va auzi că şcoala aceea e zidită cu cheltuelile şi truda sătenilor, va sta mirat în faţa ei şi dacă să vie din întâmplare te nime­reşte chiar d-ta să treci pe acoalea, îşi va ridica pălăria în faţa d-tale. Atunci apoi aşi vrea să ne întâlnim amândoi şi să te întreb : „Unchieşule, pentru cât n'ai da cinstea aceasta ce ţi-se face din partea unui necu­noscut." Parcă te văd cum te-ai roşi de fericire şi de bucurie. Ce e drept, ai avea de ce să fii mândru şi bu­curos.

încă una. Să zicem că statul într'o bună zi s'ar şi apuca — şi azi — ar ridica şcoli In fiecare comună şi oraş din ţară, fără ajutorul celor din sat sau oraş. Oare şi atunci nu tot noi facem şcolile acelea? Apoi statul acela cfne-i, nu tot noi suntem ? Să nu uităm un lucru. In ţinuturile acele* cari nu demult gemeau sub jugul străinului asupritor, aceştia ne făceau şcoli de stat, cu banii statului, cari erau itorşi tot din truda noastră amară, Insă fiindcă la mijloc era minciuna neruşinată că totul e făcut de s t a t . . . ca să ne poată răpi limba şi datinele strămoşeşti, noi tăceam şi înghiţeam. Prin urmare să nu privim la fel sta­tul asupritor de eri, cu ţara mamă de azi şi să căutăm a ne supune po­runcilor timpului, ca astfel prin muncă cinstită, viaţă cumpătată să ne facem urmaşi demni ai marelui popor roman a cărui civilizaţie a stăpânit lumea, atât din punct de vedere politic cât şi conducere, muncă şt creştere. Atunci, apoi vom putea spune că suntem stăpâni în ţara noastră.

P FODOREAN

S I I U I D№ P R E T U T I N D E N I

V E S T I D E PRIAI T A R A л*\ Din Cuizorca (jud. Orhei) lo ziua de 28 August a avut loc

a mare petrecere populară cu tea-şi joc în comuna noastră, ser­

bare dată de către dd. Pantelemon Buca perceptor, d-na Maria Duca, Qgva Duca perceptor şef, Alexie pjoguş primar, părintele Popovici Volosciuo notar şi d. Burian nor-jnalist cu concursul Casei de ce­tire „Prinţul Carol" din Mahala jud. Cernăuţi, care încă din anul trecut a întreprins această propa­gandă de cultură naţională.

S'a jucat piesa „Culai Făt fru­mos" de N. Bogdan şi „Herşeu Boocegiu" de V. Alecsandri. La

Etrecere a luat parte un public irte numeros de prin toate looa-

: fităţile din împrejurime. Bunătatea cu care au fost pri­

miţi bucovinenii în mijlocul fraţi­lor basarabeni e de nedescris.

Pentru această faptă frumoasă, noi reprezentanţii casei de cetire „Prinţul Carol" din Mahala tn

Lfrunte cu preşedintele ei d. ins­pector Ieremie, aducem cele mai călduroase mulţumiri fraţilor noş-

: tri basarabeni. A. в. Din Mănăstirea Bogdana

(jud. Bacău). Duminecă,14 Septembrie 1924 stil

nou, s'a sfinţit cu toată strălucirea biserica cea mare din sfânta mă­năstire Bogdana, de către însuşi P. S. Sa Episcop Lucian al Ro­manului, înconjurat de înaltul cler eparhial. La Sf. slujbă a luat parte multă lume din satele cele mai depărtate. Curtea mănăstirei nu mai putea cuprinde mulţimea de credincioşi, cari au alergat încă din zorii zilei la această serbare. Era o privelişte măreaţă. Diaconii Ca-listrat şi Calist au dovedit fru­moase însuşiri liturgice, iar corul catedralei Sf. Neeulai din Bacău, condus de maestrul Gh. Irimescu * dat răspunsurile după toate ce­rinţele muzicei noastre bisericeşti.

Prea Sf. Lucian a ţinut apoi o .desăvârşită cuvântare, care a fost •eoultată de mulţime ceasuri în-tv? ' *° c e a m a * desăvârşită linişte. *rumoasele învăţături morale ca fi îndemnurile arhiereşti, vor fi multă vreme un îndreptar sigur în

ascultătorilor. ^Printre clericii de faţă era şi

Teodor Zota protoereul Bacă-I ' a i c o n o m M a n o u u directo­

r i Sf. Episcopii, arhimandriţii E -"toil Bolimaru şi Grigorie Pe-

,v}°i şi preoţii Gh. Gheoldum, l>ue, Neeulai Ionescu Orşa-mare,

/ţ°tul I. C. Nalboc-Bucium. ÎQtre ascultători se iveau oa-

ţ" din toate rândurile: Prinţesa •ea, d-na şi d-l Dr. Beraru-Tg.

Toma Ionescu administrato-«e plasă, şi alţii — primari, И, săteni — cu acest prilej s'a ?ŞU hirotonia ca preot a tână-* seminariat Dimitrie Ionescu,

иоа parohiei Vărşeşti-Bereşti 4) din jud. Bacău.

Serbarea a luat sfârşit târziu o-dată cu plecarea P . Sf. Sale Episcop fieoare ducând cu sine amintirea unor frumoase clipe de reoulugere sufletească şi admirare, vrednicia Egumenului mănăstirii Bogdana păr. Glicherie Lovin, care printr'o muncă uriaşă ei printr'un devota­ment fără margini a ştiut să tran­sforme cu totul viaţa acestui Sf. lăcaş. Curăţenia desăvârşită tn bi­serică şi în chilii, rânduială bună în muneă şi rugăciune, ca şi ma­rea iubire ce-i arată ceilalţi mo­narhi fac să nădăjduim că păr. Glicherie Lovin, va fi un egumen de seamă care va lăsa urme adânci şi de folos în activitatea sa.

BH. ROBU.

Din Asău (jud. Bacău) Datorită stăruinţei d-lui prof. V.

Teodoreanu din Iaşi, s'a pus la în­demâna acestei comuni două va­goane speciale, pentru a vizita ex­poziţia de mostre şi cea zootehnică din Cluj. In dimineaţa zilei de 12 Septemvre, grupuri, grupuri de băr­baţi, femei, flăcăi şi fete în număr de 102, în frunte cu autorităţile şi preotul lor, grăbesc spre gară. Va­goanele speciale prinse în urma trenului erau frumos Împodobite cu crengi de brad şi cu steaguri tricolore, care fâlfăiau în mersul trenului. O vreme plăcută am avut în tot mersul drumului. O mare bucurie se citea pe feţele tuturor; cântece şi urale se auziau adesea. După un mers de 16 ceasuri am ajuns la Cluj.

A doua zi disdedimineaţă fiecare grăbit să-şi dea întâlnire cu

consătenii lui la expoziţia de mo­stre, aranjată frumos în câteva pa­vilioane şi în peste o sută camere a două clădiri cu 3 rânduri. Aici a putut fiecare să-şi facă o idee de bogăţiile pământului ţării noastre, de produsele fabricelor, a diferitelor ateliere şi industriei casnice. Trei ore ni-au trebuit ca să putem vedea toate cele expuse.

După amiază am trecut la expo­ziţia de animale şi pasări. Vacile, taurii, caii, porcii şi oile de rassă frumoasă prezentate de fraţii arde­leni au atras admiraţia tuturor. Nu mai puţin au plăcut tuturor feluri­tele specii de paseri de curte aşe­zate In ordine în ouştile făcute cu această ocazie.

Vizitând oraşul, ne-a atras aten­ţia câteva clădiri mari, curăţenia străzilor şi frumuseţea florilor din piaţa Unirei. Tot aici am putut vedea măreaţa statue a lui Matei Corvinul, în faţa căreia oprindu-ne ni-a răscolit în minte istoria acestui rege, pe Ştefan cel Mare şi Baia, Multe am mai văzut într'o singură zi 1 Am plecat spre casă a doua zi. In discuţii făcute asupra celor vă zute, în chiote şi urale ne-am po menit în satul nostru, mulţumiţi pe deplin de înălţătoarea excursie făcută în frumosul nostru Ardeal,

Preot N. POPOVICI

s'a

Îmbunătăţire s'a adus la această foae ca, în a-devăr, „Cultura Poporului" să fie şi mai folosi­toare cititorilor ei; rămâne ca şi preoţii, învă­ţătorii, cărturarii, sătenii, cercetaşii, studenţii, elevii şi elevele, meseriaşii, să ne sprijine în răs­pândirea tiparului de faţă, care poartă în slo­vele lui numai sfaturi bune, iubire faţă de oa­meni şi credinţă în biserica lui Hristos. Se în­deplineşte o faptă bună de acei cari au mijloace băneşti, dacă vor abona pe sama lor: Case de cetire, biblioteci populare, cabinete de lectură-şi pe sătenii sau elevii săraci. Un ban dăruit pen­tru cultura neamului românesc, însamnă că s'a ajutat ţara să fie puternică şi sâ se bucure de cetăţeni luminaţi şi conştienţi. Şi aceştia vor pregăti viitorul cel mai frumos al României.

JJlJT 8. Regina Maria şi A. S. Prin­cipesa Ileana, însoţite de d-l

Ministru Nistor, au vizitat oraşul Rădăuţi, monumentele istorice şi de aici au plecat să vadă toate mănăs­tirile din Bucovina. MULŢI DINTRE CETITORII NOŞTRI •M- ne întreabă dacă ziarul „înfrăţi­rea Poporului" este redactată tot de noi, cei cari suntem adunaţi îa jurul

Culturii Poporului". — Facem cu­noscut tuturor, ca ziarul .înfrăţirea Poporului" apare în editura ziarului politic .înfrăţirea", cu care „Cultura Poporului" nu are nici un fel de legătură,

I TN HOŢ ANUME A S AN de un ^ timp încoace dă îndrăsneţe lovi­turi în judeţul Caliacra din Dobrogea: Astfel pe când locuitorul Mustafa AH venea la târg împreună cu nevasta şi fiica lui, au fost bătuţi de hoţ şi jefuiţi de banii pe care îi aveau asupra lor. Mustafa Ali şi soţia sa au fost legaţi de copaci iar banditul a răpit fata şi a fugit cu ea. S'a format po­teră pentru prinderea hoţului.

ï A PORTUL BALCIC din Dobro-gea a fost adusă de valuri şi

vânt o barcă în care se aflau 24 de persoane: 7 bărbaţi, 6 femei şi 11 copii. Aceşti nenorociţi au pribegit timp de 3 luni de zile pe mare. Ei au plecat din luna Iunie din Kerson (Rusia) ne mai putând îndura mizeria de acolo, ca să meargă în Turcia. Aici nefiind primiţi s'au dus la Sulina, de acolo la Constanţa, apoi au rătă­cit pe mare fiind duşi de valuri şi izbiţi de stând. Ei se află într'o stare desperata. La Balcic nu au fost pri­miţi să debarce şi au fost siliţi să-şi continue drumul la Vama.

D-L G. G. BURGHELEA, preşe­dintele .Ateneului român" din

Dorohoi, a dăruit bibliotecii universi­tare din Cernăuţi 2000 de lei pentru procurarea de cărţi româneşti; toate fasciculele apărute până acum din .Pandectele României" şi .La grande encyclopédie" în 30 de volume. Fru­moasă faptă. IN CURSUL SĂPTĂMÂNII din urmă l au căzut ploi mari asupra oraşului T.-Severln şi judeţ. In judeţ ploaea adus mari pagube, — grindina fiind prea mare. La Butveşti, Deleni, Gro-zeşti, Mătăsari, Stângăcea şi Suşite grindina a căzut de mărimea nucilor iar în unele locuri chiar şi mai mare. Viile şl recoltele au fost stricate aproapt în întregime. Multe case au fost des-velite din pricina vântului puternic şi sute de geamuri au fost sparte.

In comuna Hinova şuvoaele de apă de pe dealurile din împrejurimi, au umplut albia părâului Tulbure, ce curge prin mijlocul satului, şi înfun-dându-se cu nisip, părâul şi-a schim­bat cursul spre răsărit, dealungul cu şoseaua. Grădinile cu zarzavat ale locuitorilor deasemenea au fost um­plute cu nisip.

SÂMBĂTA, 27 SFPTEMBRIE, la Iaşi, au avut Ioc mari serbări, la

cari au luat parte şi miniştrii ţării. S'au deevelit monumentele ridicate pe mormintele scriitorilor: Ion Creangă, Nicolae Beldiceanu (tatăD, Nicolae Gane, Delavrancea şi Dim. Anghel, Scumpe şi sfinte nume pentru toţi românii.

DELA 1 OCTOMBRIE vor funcţiona la Chişinău patru scoale de uce­

nici, înfiinţate de ministerul muncii. IN ÎNVĂŢĂMÂNTUL AGRICOL * s'au făcut următoarele numiri de personal :

D-na Emilia Popovici în postul de învăţătoare la şcoala de economie casnică Porumbacu-de-Jos. Mihail Halmaghi în postul de învăţător la şcoala de pomicultură Băclcoiul-Mare. Dachii Porfirie In postul de institutor la şcoala de viticultură Miniş.

I N COMUNA Gurghiu, lângă Reghi-* nul-Săsesc, se va deschide în toamna aceasta o şcoală de conductori silvici. Vor fi primiţi in această şcoală tineri cari au făcut patru clase de liceu sau civile. Ei vor fi ţinuţi la şcoală pe cheltuiala statului.

UN GRUP DE ZIARIŞTI ENGLEZI, In frunte cu preşedintele sindica­

tului presei din Londra, au vizitat oraşul Chişinău.

FEMEEA Maria Vasiliu din Huşi. s'a urcat acum câteva zile în tre­

nul spre Crasna, împreună cu copila el Feodora de 6 ani, spre a pleca la o soră a ei. Pe când trenul intra Într'o haltă de lângă Crasna fetiţa a sărit din tren să se ducă să bea apă la o fântână, dar fetiţa s'a împedecat şl a căzut Intre tampoane. Trenul in­trând In gară cu viteză mare nu s'a mai putut opri. In gară, fetiţa cu pi­cioarele rupte a fost dusă la spital, iar mama de durere a eşit din minţi. Luaţi sama când mergeţi cu copiii, în tren.

DELA 1 Octomvrie, preţul biletelor pe CFR se va mări încă cu 25

la sută. I P. S. MITROPOLIŢII ai Ardealului " au reîntors vizita I. P. S. Sale Mitropolitului Pimen al Moldovei şi în acelaş timp au vizitat instituţiile şi vechile monumente ale istoricului oraş Iaşi.

LA Tg-Frumos, judeţul laşi, săptă­mâna trecută a avut loc o fru­

moasă expoziţie de animale.

MINISTERUL şcoalelor a încuviinţat înfiinţarea unui liceu român de

stat în oraşul Jirrbolia, oraş care până mai dăunăzi era în Banatul sârbesc. Profesorii cari doresc să fie detaşaţi Ia acest liceu, trebue să anunţe în grabă primăria din JImbolia şi direcţia regională din Timişoara.

SĂPTĂMÂNA trecută la Sinaia, a avut loc o conferinţă pentru în­

frăţirea popoarelor din Balcani, prin biserică.

S'A aprobat deschiderea următoare­lor târguri de vite : Un târg anual

de vite în oraşul Bălţi, care se va ţine în ziua de Sf. Ilie ; patru târguri de vite şl mărfuri de Industrie casnică în corn. Glăvăneşti (Tecuci) cari vor funcţiona câte 10 zile la Mucenici, Sf. Constantin şi Elena, Sf. Maria Mare şi Sf. Nicolae ; patru târguri de vite şi mărfuri în corn. Telciu (Bietriţa-Năsăud) cari se vor ţine între 20—24 Ianuarie, 3—5 Aprilie, 1—3 Ianie şi 15—17 Septemvrie; două târguri de vite în com. Poenar (Argeş) care se vor ţine cu 2 zile înainte de Dumi­nica Rusaliilor şi Schimbarea la Faţă; două târguri anuale de vite In corn. Râca (Teleorman) de câte 2 zile la Rusalii şi Sf. Maria Mică; un târg săptămânal de vite în com. Dorna Cândrenilor (C.-Lung Bucovina) care se va ţine Miercurea.

S'a mai aprobat de asemenea un al 5-a târg anual de vite şi mărfuri în corn. Olpert (Solnoc-Dobâca) care va ţine 2 zile Luni şi Marţi după Du­minica Floriilor.

Târgul de vite din com. Bârlog a fost închis, ca necorespunzând regu­lamentului de poliţie sanitară veteri­nară, iar târgul de vite din com. Vida (Vlaşca) a fost redeschis, confor-mându-se regulamentului târgurilor de animale. Д SOSIT la noi în ţară, un bun

prietin ai României, d-l general francez Berthelot. D-sa la intrarea în România a fost întimpinat de către d. ministru Constantinescu. Marele general Berthelot va sta câtva timp la proprietatea sa din Ardeal, dăruită de Ţara-Românească; aici la noi, unde îl leagă atâtea amintiri scumpe din vremea războiului şi unde In acest pământ dorm mulţi eroi de ai Franţei.

IN CURTEA liceului din Craiova, s'a * întâmplat o nenorocire. Pe când tânărul lucrător Marin Călin, de 19 ani, lucra la temelia unei clădiri ce ae construeşte în acea ogradă, s'a prăbuşit peste el un mal de pământ, acoperindu-I. Sărind în ajutor ceilalţi lucrători, cu mare greutate a putut fi scoe. Nenorocitul lucrător cu pieptul zdrobit a fost dus la spital.

I TN funcţionar, Comnăescu Aurel, ^ de 26 de ani, a căzut în mijlocul unei străzi din Bucureşti. Doctorii trezindu-1 din leşin, au constatat că bietul om, a căzut în nesimţire din pricina foamei, de oarece nu mâncase de două zile. El era în aşteptarea lefii; eşise delà birou ca să se ducă acasă.

C Ă L Ă T O R I I cari au sosit la noi ^ în ţară cu vaporul . împăratul Traian" din Constantinopole, au spus că o mare nenorocire s'a În­tâmplat în portul Bosfor din Turcia.

Pe unul din vaporaşele ce face curse în diferite puncte ale Con-stantinopolului, s'a produs o explo­zie, care a costat viaţa a 15 oameni. Vaporaşul a'a scufundat.

STAGIUNEA Teatrului Naţional din Cluj, se va deschide la 30

Septemvre, cu opera dramatică „Viforul" scrisă de Barbu Dela­vrancea. „Cultura Poporului" do­reşte direcţiunei teatrului izbânda ce o urmăreşte, iar noi ne vom ocupa de aproape de acest aşeză­mânt de cultură. CECŢIA de propapandă antialcoolică ^ a ziarului „Cultura Poporului" a scos în editură compoziţia colabora­torului nostru Dr. Apostol: „Unde duce beţia". Se vinde cu 3 lei bu­cata. Celor cari comandă mai mult de zece exemplare H-se face un ra­bat de 3 0 % .

D l N. D. CHIRCULESCU, mi-"* nistru muncii şi cooperaţiei,

are de gând să convoace, la înce­putul lunei Noemvre, un congres cooperatist la Iaşi.

In acest congres vor fi desbătute numeroase chestiuni cari nasc din mersul şi activitatea cooperaţiei pentru ca de propunerile ce se vor face să se ţină seamă la alcătuirea codului cooperatist hi reorgani­zarea centralelor cooperatiste.

La acest congres vor lua parte câte un delegat al fiecărei federala, un delegat al tuturor băncilor po­pulare dintr'un judeţ şi un delegat al tuturor cooperativelor săteşti şi orăşeneşti. Vor putea lua parte şi acei membri ai Parlamentului cari se vor anunţa cu 15 zile înainte de data când se vor fixa lucrările congresului.

De ţinut înainte este că, la noi, nu s'a ţinut un congres cooperatist de 15 ani. D E ŞOSEAUA BUCUREŞTI-PLO-* EŞTI, în dreptul fabricei „Uranus", la 3 kilometri depărtare de Ploeşfi, automobilul proprietatea d-lui Victor Peten, în plin mers, a luat foc. Da­torită isteţimii şoferului Stelian Con­stantinescu, care a oprit maşina ime­diat, d-l dr. Peten şi tânărul Variano Marcel, au putut sări din maşină, înainte ca rezervorul cu 150 kg. ben­zină să facă explozie.

PENTRU CITITORII NOŞTRI „Cul­tura Poporului" se gândeşte în fiecare clipă, ca să fle mai folositoare cititorilor ei. Şi pentrucă foaea e răspândită destul de mult în America, de aceea se pune la îndemâna acelora cari au neamuri peste Ocean, şi dacă vor să-î întrebe ceva, sau să aibă ştiri despre ei, — într'un cuvânt tot 'ce i-ar interesa — vor trimite în­semnările lor la „Cultura Po­porului" unde vor fi publicate.

Acelaş lucru şi pentru ro­mânii din America, dacă do­resc să aibă ştiri delà ru­dele de acasă din România, să ne trimeată răvaşe şi ele vor fi publicate în foaie.

Tipărirea se va face fără bani. I A GALAŢI, în cimitirul Eternitatea " »'a oficiat un parastas pentru eroii aviatori morţi şi înmormântaţi acolo. D-l Maior Vasiliu, a ţinut o cuvân­tare. Onorurile militare au fost date de către o companie de infanterie. La parastas au luat parte toţi ofiţerii aviatori şi grupului 3 de aviaţie. In timpul slujbei mai multe avioane au sburat deasupra cimitirului, dând sa­lutul lor.

1 SEPTEMVRE, Ia teatrul ï A

Schubert-Belaico din Washington, s'a jucat premiera piesei de teatru „Maried Life" (o căsnicie), comedie originală de I. Anton Bibescu, minis­trul României în Statele-Unlte. Şi de data aceasta ne putem mândri cu talentele covârşitoare ale neamului nostru, recunoscute în literatura al­tor ţări. pRIETINII NOŞTRI. In-toate

oraşele, târguşoarele şi comunele rurale din România vrem să avem prietini. Aceşti prietini grupaţi în jurul mişcării noastre culturale, vor trebui să ne scrie în foae : fapte bune, mişcarea culturală, artistică, econo­mică şi industrială din localitatea în care trăesc. Ştiri de asemenea na­tură încât să intereseze intelectualii oraşelor, muncitorii de prin ateliere şi fabrici şi lumea delà sate. Prie­tinii ne vor trimite aderarea lor, iar redacţia noastră le va răspunde ce au de făcut. r\UMINECA TRECUTA, la Iaşi,

s'a ţinut o conferinţă a şefilor autorităţilor sub preşedenţia I. P. S. Sa Mitropolftul Moldovei. S'a discu­tat despre o serie de măsuri pentru grabnica înfăptuire a monumentului în amintirea eroilor din cavalerie că­zuţi în război. Monumentul va fi foarte mare.

I n a t e n ţ i a d - lor J a n d a r m i ! Nu mai există boale de vite cornute, dacă flecare gospodar îşi va îngriji regulat vitele eu sarea antiseptică nutritoare

DESINFECTOR a prim-medicului veterinar Dr. Dávid Elemér, care este concesionată prin lege. Un pachet de un efert de igr. Îm­preună cu instrncţii asupra modu­lui de întrebuinţare, coeti 20 lei.— Pentru revânz&tori trimitem un pa-ohet poetal, conţinând 20 pacheţele de câte un ifert de kgr., contra sn-mal de lei 300 trimiţi inalni* u n

820 lei cu rambnre.

La comenzi rugăm a indica exact comuna, judeţul şi posta ultimă.

S S î . r S00S & COMP. T â r g u - S I n r e ş , Str. Principesa Mărioara Ko 2.

D-nii învăţători şi jandarmi fiind în legătură cu gospodarii sunt rugaţi să răspândească şi explice gospodarilor marele folos al acestor pre­parate. Pentru acest sprijin le acordăm 100 lei remiză după câte un pachet postai conţinând 2Ü de pacheţele à un sfert de kgram, un pacheţel.

IN AMERICA foaea se vinde cu 10 centime numărul.

ŢĂRANUL FRUNTAŞ din comuna Nişloc de lângă Murăş-Uioara,

anume Gligor Crişan, de 56 de ani, a plecat mai dăunăzi să-şi ducă un băiat în Galaţi, ca să înveţe ceva meserie. Ajungând cu trenul aproape de Galaţi, acolo in tren, 1-a pişcat 0 muscă în pleoapa de sus a ochiului drept. Urmarea a fost, că bietul om, pe lângă toată truda doctorilor, s'a umflat la faţă de nerecunoscut iar după câteva zile a murit. IN ZILELE de 27 şi 28 Septemvrie, 1 la Timişoara, a avut loc un mare concurs de coruri şi fanfare al reuni-unelor bănăţene de muzică. La con­curs au luat parte toate corurile ţă­răneşti din Banat. A D M I N I S T R A Ţ I A , roagă s t ă ­r u i t o r pe d o m n i i a b o n a ţ i c a r i a u r ă m a a î n u r m ă c u p l a t a a b o n a m e n t u l u i , să-1 t r i m i t ă cât m a i n e î n t â r z i a t . F a ţ ă d e s c u m p e t e a m a r e a t i p a r u l u i s i a h â r t i e i , c r e d e m , c ă d - n i i a b o n a ţ i î ş i d a u s a m ă de s a ­c r i f i c i i l e c a r e l e a d u c e m , s i n e T o r a j u t a , c o n t r i b u i n d l a r ă s ­p â n d i r e a c u l t u r i i r o m â n e ş t i .

ŞTIRILE sosite din Rusia în ce priveşte foametea sunt înspăi­

mântătoare. Anul acesta regiunea Volga este cu desăvârşire înfome­tată. Toţi ţăranii din regiunile Sa-rafov şi Simbirsk, îşi ard bordeele şi fug cu toţii spre Siberia.

Cea mai mare parte din aceşti nenorociţi, se îndreaptă înspre munţii Altai, slăbiţi şi istoviţi de boli, cad pradă morţii.

I A T Ă că şi America are neştiutori * de carte şi încă destui. Cele din urmă statistici arată că numărul lor se urcă la aproape 5 milioane şi cei mai mulţi sunt bărbaţi.

GU V E R N U L a luat măsuri, în­deosebi pentru oprirea întin­

derii băuturilor spirtoase, ţinerea oboarelor de vite şi cereale, în zi-lole de Duminecă şi sărbători.

I TN ZIAR din New-York (Ame-rica), scrie că s'a reuşit să se

trimită prin telegrafie fără fir, delà New-York la Chicago, o fotografie în culori luată de pe film. T A 1 NOEMVR1E se vor redeschide " cursurile Academiei de studii coope­rative, înscrierile încep la 1 Octomvrie şi doritorii de a urma aceste cursuri şi cari au la bază, fie şcoala normală, şcoala sup. de comerţ, bacalaureatul şcoala medie de agricultură, şc. co­mercială sup. curs de seară, se vor adresa secretariatului la Centrala băn­cilor populare, strada Brezoianu 17 Bucureşti depunând odată cu cererea de înscriere actele de studii şi taxa de lei 80.

Examenele de capacitate la aca­demia de studii cooperative se va ţine la 20 Octomvrie.

Candidaţii la examen trebue să de­pună cel mai târziu până la 15 Oc­tomvrie actele de studii şi certificatele de practică, cunoscând că fără aceste acte nu vor fi primiţi în examen.

C APTAMÂNA trecută, cete de ban-^ diţi au trecut Nistrul şi au prădat câteva sate, omorând pe locuitori şi rănind şi soldaţi, în luptele avute cu ei. lată şi comunicatul guvernului In această privinţă:

„In ziua de 12 Septemvrie un nu­măr de 30 bandiţi, veniţi pe mare, în sudul Basarabiei, au atacat locali­tatea Nicolaevca, la orele 12 din zi, izolând comuna prin tăerea firelor te­legrafice şi telefonice, şi omorând pe primar, pe soţia sa, doi jandarmi şi un locuitor.

Aceşti bandiţi au mai prădat pe negustorii veniţi la târg şi încărcând trei căruţe, cu mărfuri, le-au ascuns In bălţile din regiunea lacului Sasic.

In zilele de 15, 16, 17, 18, 19 şi 20 Septemvrie aceiaşi bandiţi, sus­ţinuţi de complicii pe cari-i aveau în această regiune, au atacat satetele: Tatar-Bunar, Cişmelele, Neruşa şi Galileşte, jefuind şi terorizând popu­laţia pentru a o asocia la actele lor de banditism şi a o ridica în contra autorităţii.

Trimiţându-se trupe din Ismail pen­tru urmărirea şi capturarea bandiţilor, ordinea a fost pretutindeni restabilită.

Populaţia locală a dat autorităţilor un concurs hotărât în descoperirea complicilor şi restabilirea ordinei.

In luptă o parte din bandiili au căzut, iar ceilalţi au fost capturaţi.

Ancheta a stabiilt că bandiţii erau înzestraţi cu arme şi muniţiuni, intro­duse In mod clandestin.

In momentul de faţă în toată re­giunea este perfectă linişte, autori­tăţile continuă cercetările."

SĂTENI, dintre domniile voastre sunt oe' mai mulţi cari ţtiţl să puneţi pe hârtie gftndu vostru, ata cum trebue ; de aceea vă rugăm, oari vă bizuiţi a spune lucruri bune, — ca să învăţăm si noi cărturarii delà domniile voastre — să ne sorieţi pentru a se tipări In foaea aceasta, oare este a voastră. Vrem să auzim sfaturile voastre, vrem să ne cunoaştem de aproape, vrem să vă spuneţi fi voi păsurile voastre, cum mai este prin sate ţi oum aţi dori să fle. Şi vorbind un sătean din Ba­sarabia, fi altul din Banat, ţi altul din Buco­vina, fi altul din Ardeal fi altul din Dobro­gea, ne vom cunoaşte mai bine fi ne vom iiDi mai mult.

DRIN STĂRUINŢA preotului şl pro-* fesorului 1. lmbroane, in sala li­ceului „Carmen Silva" din Timişoara, s'a ridicat un altar Domnului. Sfinţi­rea acestui altar s'a făcut Duminecă 21 Septemvre, de către protesbiterii Dr. Ţinea şi Dr. Ciuhandru, asistaţi de preoţii profesori de religie din Timişoara.

Д£ 8. REGINA, plecând din Ră­dăuţi, a vizitat Hârlăul, târg

istoric, şi de aici s'a îndreptat în­spre satul Flămânzi. M. S. Regina, cât a stat în sat, a vorbit cu sătenii. M. 8. Regina a fost însoţită de de­putatul englez Sir H. Buturan, scrii­toarea Miss Duvley, Mia C. Lau­rence, Miss E. E. Bease şi princi­pesa Marusia, fiica Ducelui Ciril.

Deputatul englez s'a prins şi el în hora sătenilor. In Hârlău M. S. Regina a vizitat bisericile. T A IAŞI a început instalarea tele-*-* grafiei fără fier de către domnul inginer Contu. CÄPTÄMANA TRECUTA o ploae ^ însoţită de vânt puternic s'a abă­tut asupra oraşului Vaslui. Populaţia a fost sculată din somn îngrozită de sunetele şi trăsnetele cari urmau ne­întrerupt. Trăsnetul a ucis câteva vite, iar grlndirea care era de o mărime neobişnuită a ciuntit multe acoperişuri şi a distrus grădinile de zarzavaturi, pricinuind pagube însemnate. Pe la latele de prin împrejurimi s'au tras clopotele la biserici. Victime omeneşti nu sunt.

D S. Sa Episcopul Argeşului, Ni-* • chita Duma, a făcut o 'vizită canonică in oraşul Slatina. In catedrala „Ionaşcu" P. S. Sa a oficiat o slujbă bisericească. In comuna Circaşov a sfinţit biserica de acolo.

T TN GRUP de comitagii bulgari au atacat cu focuri de armă un de­

taşament de infanterie pe şoseaua Durostor, din Dobrogea. rănind patru soldaţii. Câţiva comitagii au fost prinşi. S'a stabilit de autorităţile noa­stre că banda s'a format în Bulgaria şi-a trecut la noi. CONSTANTIN CUCU din satul ^ Floreştl (jud. Bârlad) a prins pe femeea Elena Chifor şi fiica ei Maria, în momentul când voiau să toarne otravă, într'o fântână, din pricina că voiau să se răzbune. Ele au fost arestate. Д STZĂIDUMIN ECĂ, 28 Septem-

brie, s'a deschis expoziţia ge­nerală regională a judeţului Mehe­dinţi în oraşul Turnu- Severin, şi care va rămânea deschisă până la 5 Octombrie.

UN FOC MARE a izbucnit la fa­brica de cherestrea din comuna

Dagâţa, judeţul Dolj. Un lucrător aruncând o ţigare In curtea depozi­tului fabricei, mai multe scânduri au luat foc. In mal puţin de o jumătate de ceas, întreg depozitul de cherestrea cât şi fabrica au fost cuprinse de flăcări.

Toată fabrică a fost distrusă de foc. Pagubele se urcă Ia 10 milioane de lei.

DOMNII redactori şi reporteri cul­turali ai foaiei noastre sunt ru­

gaţi să ne înainteze cât mai curând fotografiile pentru a li-se înmâna carnete de legitimaţii noui, la „Cul­tura Poporului".

CARŢI ŞI REVISTE PRIMITE» A L E X A N D R U MACEDONSKI

(1854—1920), autorul minunatelor poezii în literatura noastră. Editura „Casa Şcoalelor" Bucureşti. Preţul 15 lei. îndemnăm pe cititorii noştri să şi o procure.

HORA din opera „Făt-Frumos" pentru pian-solo şi cor (Ad lib). Muzica de H. Klee, directorul co­rului delà Opera română din Cluj. Preţul 25 lei.

GEOGRAFIA jud. Arad, pentru cl. II. primară de E. A. Chenciuschi, director şcolar Arad. Preţul 11 lei.

A N U A R U L şcoalei primare de stat, cu limba de propunere ger­mană, din Sântana, pe anul şcolar 1923-24. Publicat de E. A. Chen-cinski, Arad.

DRAGOSLAVELE (monografie) de C. Rădulescu-Codin şi preot I. Rauţesou. Preţul 85 lei. Tipografia Gh. Vlădescu, Câmpulung (Muscel).

CĂPITAN Ştefan Christescu De­cadenţa Electronilor şi prefacerea fizicei moderne. Teză desvoltată la Sorbona 1923. Buc. 1924.

Annnturi gratuite! b V " U ! abonaţilor noştri, — ea condiţia Insa să nu fie nici negustori, nici comercianţi — primim spre publicare fără bani, anunţuri de vân­zări şi comparări, ori de altă natură.

S c o a l ă d e A r t e ş i M e s e r i i d i n V i ş t e a de j o s (Ardeal) având o bibliotecă c'un număr de 300 de cărţi, din cele mai folositoare pentru săteni, — cărţi cari s'au procurat, parte cu bani de către direcţiunea şcoalei, parte date de Casa Şcoale­lor. Cu începere delà data acestei publicări, direcţiunea şcoalei pune aceste cărţi la indămâna sătenilor din Viştea de jos.

Doritori de lumină sufletească pot citi în sala de clasă a şcoalei, care stă deschisă in fiecare Duminecă şl sărbătoare între orele 1—4 după amiază.

Totodată pentru »a Ie veni şi în ajutorul sătenilor din comunele apar­ţinătoare acestui cerc, că : Viştea-de-sus, Drăguş, Corbi, Feldioara şi Ru-căr, direcţiunea şcoalei roagă pe d-nii primari din aceste comune, de a se prezentă la şcoală, pentru a primi cărţi, ca împrumut şi a le împărţi sătenilor spre a fi citite.

Director, D. ZEV0MNU Y I P T d e casă ( e v e n t u a l ş i

l o c u i n ţ ă ) c a u t l a o f a m i l i e b u n ă , î n c e n t r u l o r a ş u l u i .

G. Urz ică , S t r . R e g i n a M a ­r i a 3 0 .

...

Pagina 8, CULTURA POPORULUI Numărul 79

Statutele societăţii cooperative de aprovi­zionare şi desfacere în comun

CAPITOLUL III. Capital social.

Art. 20 — Capitalul societăţii se formează din părţi sociale vărsate de membrii.

Fiecare societar se obligă să sub­scrie un capital de cel puţin 50 lei, să verse la intrarea în socie­tate cel puţin 10% din capitalul subscris, urmând ca restul să-1 verse în termen de doi ani, cu ob-servaţiunea dispoziţiunilor art. ali­niatul ultim.

Capitalul social subscris va pu­tea fi mărit îu timpul duratei so­cietăţii.

Art. 21 — Până la vărsarea in­tegrală a capitalului social subscris, dividendul cuvenit societarilor se va reţine In contul acestui capital.

Art. 22. — Fiecare membru in­trând în societate primeşte delà Consiliul de Administraţie, un li­bret în care se scriu toate opera­ţiunile sale cu societatea. In caz de pierdere a libretului, societarul este dator să Incunoştiinţeze în scris Consiliul de Administraţie, care va încheia un proces verbal de anulare şi va dispune liberarea unui duplicat al libretului.

Decizia Consiliului de Adminis­traţie va fi afişată în termen de cel mult 15 zile, la primăria co­munei din care face parte poseso­rul libretului.

Art. 23 — Drept garanţie a o-bligaţiunilor ce ar contracta oătre Centrala Cooperativelor, către banca populară din comuna către Federala sau furnizorii şi depo­nenţii de mărfuri, societatea . . . . oferă toată averea socială In or­dinea următoare :

1. Beneficiul anual; 2. Fondul de rezervă; 3. Părţile sociale. In scopul de a putea face faţă

obligaţiunilor luate către terţele persoane, societatea poate con­strânge pe membrii săi să-şi verse toată partea socială subscrisă, ori­când Consiliul de Administraţie va găsi cu cale.

CAPITOLUL IV. _ Despre operaţiunile societăţii.

Art. 24 — Societatea va putea face următoarele operaţiuni :

a) Va cumpăra şi vinde sătenilor orice articole necesare gospodăriei, agriculturii şi industriei, ori de unde le va găsi mai ieftin şi mai bune, sub titlu de cumpărător, pro­ducător, asociat, în comision ş. a. m. d. şi le va pune în consumaţie, cu bani gata după dispoziţiunile şi preţurile stabilite de Consiliul de Administraţie.

Pe credit sooietatea nu va vinde decât numai la membri, până la maximum jumătate din capitalul vărsat şi numai în urma aprobării Consiliului de Administraţie. Lista preţurilor se va afişa în magazin.

b) Va procura seminţe selecţio­nate, instrumente, maşini agricole şi industriale, membrilor cari vor cere individual sau în grupe.

In acest caz membrii sunt datori să declare din vreme şi în scris felul, cantitatea, calitatea şi marfa articolelor ce doresc să li se pro­cure, numai după aceasta se vor face cumpărăturile pe numele sub-scriitorilor.

Pe lângă preţul de cost, care cu­prinde preţul de cumpărare şi chol-tuelile făcute pânâ în momentul când se predă marfa celor îndrept sooietatea va mai încasa şi un comision ce se va fixa de aduna­rea generală.

c) Va înlesni transformarea sau prefacerea produselor agricole şi animale înduse lucrate, fie înles­nind membrilor cumpărarea unel­telor trebuincioase, fie înfiinţând pe contul''ei ateliere, cuptoare, po-verne, brutării, mori ş. a. m. d. Maşinele mai mari ca: treerătoare, semănătoare în rânduri, etc. de cari se vor servi cât mai mulţi membri vor fi administrate de so­cietate conform regulamentelor so­ciale întocmite, percepând taxe fixate de Adunarea generală.

d) Va desface, fie organizând vânzări îa comun, fie în prăvăliile ce va avea societatea sau Fede­rala sau Centrala Cooperativelor, toate produsele membrilor, de orice fel ar fi conform regulamentelor stabilite în acest scop.

e) Va închiria, va construi sau va cumpăra imbobilele necesare în­treprinderilor.

f) Societatea va putea să se îm­prumute, sub orice formă, delà banca poporală locală, delà Fede­rala din . . . . . . sau delà Cen­trala Cooperativelor Săteşti de Pro­ducţie şi Consum, cu sumele de care ar avea nevoe pentru între­prinderile sale în condiţiile fiixate de Consiliul de Administraţie, în conformitate că art. 29 aliniat 11 de mai jos.

g) Societatea va putea deschide pentru trebuinţele membrilor şi o secţie de consum de băuturi spir­toase. In atare caz jumătate din profitul net de la aceasta secţie va alimenta fondul de educaţie al comitetului şcolar din loc.

Primă asupra consumului de băuturi spirtoase nu se acordă.

Un regulament special va sta­bili modul de funcţionare al aoetei secţii.

h) . Va pntea deschide ceinării

fii

şi restaurante în care va îngriji să se găsească ziare,[[reviste, cărţi, ş. a. m. d.

Art. 25. Adunarea generală poate decide înfiinţarea de sucursale pen­tru vânzarea articolelor cerute mai mult, In satele depărtate de centru, când aceasta îi va fi cerută în scris de cel puţin 30 membri din acel sat.

Administrarea acestor sucursale se stabileşte prin regulamente spe­ciale, aprobate de adunarea gene­rală.

CAPITOLUL V. 1. Adunarea generală.

Art. 26. — Adunarea generala lucrează in şedinţa ordinară şi extraordinară. Ea se întruneşte în şedinţa ordinară odată pe an, în prima Duminecă a lunei Februarie.

Adunarea poate fi convocată în şedinţă extraordinară în urma con­vocării Consiliului de Administra-ie, fie prin propria sa iniţiativă, ie după cererea Comisiei Cenzo­

rilor ori a V* din membrii socie­tăţii. Aceasta nu exchide dreptul cenzorilor de a convoca Adunarea Generală ordinară şi extraordinară în conformitate cu art. 186 al. 8 din Codul de Comerţ.

Refuzul Consiliului de Adminis­traţie de a convoca Adunarea ge­nerală ordinară şi extraordinară, va fi adus la cunoştinţa Centralei Cooperativelor pentru a lua măsu­rile necesare.

Convocarea trebue să cuprindă locul, data, şi ordinea zilei. In or­dinea de zi va fi trecute toate ches­tiunile asupra cărora e chemată Adunarea generală spre a hotăr î ; este nulă orice rezoluţie a Adu­nării generale luată asupra unor chestiuni, necuprinse în ordinea de zi.

Convocarea trebue să fie afişată cu cel puţin 15 zile înainte de ziua fixată pentru întrunire; la lo­calul societăţii, la localul primăriei, la localul şcoalei, la uşa bisericii şi la localul băncii populare din comuna de reşedinţă.

In celelalte comune, cu care lu­crează societatea, convocarea se va afişa numai la primrăie şi la băn­cile populare. La dosarul actelor se vor păstra dovezile de afişare, liberate de autoritatea respectivă: primar, învăţător, ş. a. m. d. In caz de refuz, dovada de afişare va fi liberată de delegatul societăţii în asistenţa a doi secretari din co­muna unde se va face afişarea.

Art. 27 — Adunarea este legal constituită când se vor întruni ju­mătate plus unul din numărul mem­brilor însorişi.

Dacă acest număr nu se va în­truni la cea dintâi convocare, Adu­narea generală va avea loc în a doua Duminecă ce urmează, înde-plinindu-se aceleaşi formalităţi de convocare ca şi pentru cea dintâi convocare, publicaţia făcându-se cu cel puţin zece zile mai înainte. A-ceasta a doua adunare va lucra ori care ar fi numărul membrilor prezenţi.

Art. 28 — Adunarea va fi pre­zidata de preşedintele Consiliului de Administraţie, în lipsa lui de vice-preşedinţe şi în caz de lipsă va fi condusă de cel mai în vârstă dintre membrii prezenţi.

Fiecare Adunare numeşte doi secretari şi doi asistenţi.

(Va urma).

S a r ü d e m

S u r d a Baba Floarea, femeie gheboasă de

at | te necizuri cât a îndurat şi puţin cam surdă — dacă nu de tot — se ducea într'o zi cu demâncare la moş Ştefan la câmp. Pe drum întâlnindu-se cu altă femeie şi-au dat bineţe:

— Bună ziua, babă Floare ! „La Ştefan cu demâncare !" — Babă Floare, sănătoasă? „Curăţă 'n vale la leasă ! . . — Babă Floare, tu eşti surdă? „Ba am lapte şi n'am urdă !"

termină baba Floarea, pornind mai departe, la drum.

(Culeasă delà tatăl meu) «

Mă, mai văd vre-o lecuţa ?

Era pe timpul culesului de porumb. Oamenii îl rupseseră depe coceni, fiecare cum plănuise — cu sau fără foi — şi-1 făcuseră grămezi la cape­tele locurilor — cum se obişnueşte — pentru a-1 căra spre case. Un ţăran văzând că pe drum trece un om cu­noscut, s'a pitit în dosul grămezii.

—• Mă Ioane! — zice el. „Ce e mă (cutare)" răspunde

drumeţul. ж- Mă mai văd vre-o Jecuţă ? . . .

^ T o t te mai vezi, mă ! . . . " — Dee Domnul ca la anu să nu

mă mai vezi ! . . . I O N M A B J I N - B R A B O V A

delà C. Verdinieeanu

Consfătuirea preoţilor văduvi

Onorata preoţime văduvită din toată ţara prin cele de faţă se convoacă la consfătuirea, care va avea loc în oraşul Cluj, sub preşidenţia P. S. D. Dr. Sebastian Stancu, protoereu şi asesor consistorial, în localul şcoalei normale de băeţi, sala festivă, strada Romei No. 28, în ziua de 1 Octom­brie 1924 pentru luarea măsurilor necesare cu privire la rezolvirea grab­nică şi favorabilă a recăsătorirei preo­ţilor văduvi. înspre seara zilei se va ţinea consfătuire intimă.

Fraţilor, a sosit vremea să se şteargă blestemul groaznic cu oprirea recăsă­torirei, care apasă de atâta timp pe umerii bieţilor preoţi, loviţi de soartă şi micuţi lor orfanii.

Alergaţi fraţiloi din toate unghiurile ţării toţi, ca să arătăm că cauza noastră este o cauză dreaptă pentru binele şi sfinţenia bisericii.

Vă rugăm şi pe voi fraţilor, cruţaţi de soartă până acum, ca să ne daţi mână de ajutor, fiind că cine ştie când, poate să fie actuală şi unilor dintre voi aceasta cauză.

Rugăm toată suflarea să ostenească la consfătuire, cărora le zace la inimă rezolvarea favorabilă a cauzei, fie aceştia preoţi,- ori mireni, în urma cuvintelor Mântuitorului „Purtaţi sar- . cina unul altuia", îndrăzniţi fiind că a Lui cuvinte sunt „îndrăzniţi, eu am biruit lumea".

Presa este rugată pentru sprijin şi participare.

Çartiruirea e la şcoala normală de băeţi, strada Romei No. 28, şi Casa învăţătorilor, Piaţa Ştefan cel Mare 21.

Delegaţia preoţilor văduvi

Societatea „Farul" înfiinţată acum trei ani d-1 G.

Bobei şi D. Dogăroiu, neobositul reporter cultural al „Culturii Po­porului", societatea „Farul" şi-a luat ca deviză: luminarea masselor.

Cu muncă trudnică şi fără nici un rezultat^ adeseori, deoarece în­tunericul se statornicise adânc în creerul celor din jurul lor, ei au lucrat singuri, îndurând adeseori înfrângeri şi umilinţe, fără a şovăi însă o clipă.

Fără deosebire de clasă şi avere, societatea „Farul" a primit în sânul său pe toţi cei doritori de lumină adevărată, şi sub măiastră condu­cere a talentatului poet G. Bobei, ea îşi duce mai departe, tot mai departe licăririle sale de lumină.

Scriu aceste rânduri acum la sfâr­şitul tuturor şedinţelor, la sfârşitul unui an de muncă rodnică, şi în ajunul deschiderii universităţilor. S'au ţinut în vacanţa aceasta două­sprezece conferinţe, conferinţe cari erau menite să lumineze minţile multor oameni învăluite în întune­ric. Şi preşedintele acestei societăţi poate fi mândru de munca sa, căci sămânţa aruncată nu a căzut pe pământ sterp, şi roadele au început să se arate.

Din ce în ce, ca şi corăbiile ce pe timp de furtună se îndreaptă cu credinţă de mântuire spre razele dătătoare de viaţă cu adevărat li­niştită ale farului, tot aşa şi îa jurul acestei societăţi s'au adunat în curs de trei ani, tot mai mulţi din acei ce erau dornici de lumină.

Avocaţi, profesori, studenţi, elevi şi eleve, săteni şi sătence, munci­tori, mai ales muncitorii, mânaţi de dorul de a se lumina s'au grupat din ce în ce mai mulţi în jurul acestei societăţi şi ceeace câţiva ani părea „un vis sarbăd" azi e o realitate.

Aici la sate, în munţi, societatea „Farul" împrăştie razele sale de lumină dătătoare de viaţă adevărată în jurul său, aducând mulţumirea îu sufletul celor ce iau parte la şedinţele sale. Facă Domnul ca pretutindeni să se ia pilda celor delà Dobriceni-Vâlcea şi să se în­fiinţeze cât mai multe societăţi în felul acesteia, pentru a se putea lumina mulţimea delà sate.

TBAiAN ZAHARIA TECĂU

O c u p a ţ i i l e s ă t e n i l o r

F A B R I C A R E A O A L E L O R Satul meu, e sat din regiunea

deluroasă a Olteniei, cu câmpuri mici de cultură şi dacă locuitori n'ar avea şi alte ocupaţii, tn afară de agricultură, cu greu ar duce viaţa, care este aşa de costisitoare în zilele noastre.

Una din ocupaţiile de seamă ale consătenilor mei, este şi fabricarea oalelor. Nu puteau găsi, locuitorii satului meu, o ocupaţie mai nime­rită ca aceasta, mai ales că materia primă din care se fabrică oalele, pământul argilos, se găseşte foarte mul t în regiunea noastră.

Când luăm un vas de pământ în mână, ne întrebăm noi oare prin câte prefaceri a trecut până aci? cred că nu; deaceia caut ca să spun, şi celor ce nu ştiu, modul cum se fabrică un vas de pământ.

Aparatul cu care se fabrică va­sele de pământ e foarte simplu: un fus de lemn, cu un bold în ca­pătul de jos şi ou două roate, una mai mare şi alta mai mică, toate făcute din lemn. Acest dispozitiv se învârteşte eu ajutorul piciorului, prin roata cea mare, iar roata cea mică serveşte pentru fabricarea vasului.

Iată cum se lucrează: Se ia pământul, se alege de pie­

triş şi apoi se pune pe un ţol de cânepă şi se frământă cu picioarele, bucată cu bucată, până ce devine bun pentru fabricare; apoi se face în bulgări, după mărimea care vrea s'o dea vasului.

Dupăce a'au terminat aceste pre­gătiri ale materiei prime, pământul, lucrătorul se aşează pe uri scăunel şi învârtind roata ou piciorul, trân­teşte pe turcol un bulgăre de pă­mânt, pe oare cu ajutorul manilor, pe care le udă din când în când cu apă, ii dă forma vasului care voeşte ca să-1 fabrice, servindu-se şi de o bucată de lemn, numită ficaş, cu care i scoate concavităţile şi convexităţile.

Dupăce vasul e gata, i se pune mănuşa, care se face tot din pă­mânt şi apoi se desprinde de târ-col cu ajutorul unei sârme subţiri.

Vasul fiind gata se aşează pe poliţe de lemn, pentru a se usca şi odată uscat bine se pune într'un

cuptor rotund, tot din pământ fă­cut, unde se ard cu ajutorul focu­lui, până сэ s'au roşit. Se lasă apoi ca să se răcească şi sooţîn-du-se sunt bune de trimis in co­merţ. Unii fac vaselor floricele cu humă albă sau cu smalţ verde, format dintr'un amestec de oxid de aramă şi de un amalgan cum­părat anume din comerţ.

Desfacerea vaselor de pământ, oale, urcioare, străchini, castroane şi tăerele, se face la bâlciuri (iar­maroace) sau se trimit cu carele cu boi în regiunile câmpoase, dân-du-so în schimbul porumbului, care se găseşte cu greu în regiunea noastră.

Frumoasă şi bănoasă e fabrica­rea oalelor, căci nu costă decât lucrul, materia primă găsindu-se din destul şi neoostând nimic; iar lemnele, cari servesc la arderea lor, se găsesc destule^ satul fiind aşezat între păduri mari, pe cari cu greu le poţi străbate delà un capăt la celălalt.

Ar fi bine ca industria aceasta, atât de desvoltată la noi în sat, să fie organizată într'o cooperaţie. Atunci s'ar lucia mai. uşor, foloa­sele ar fi mai mari şi se va face şi economie de timp. Şi lucrul n'ar fi greu, căci ar trebui un capital foarte mic.

Poate atunci porumbul, care l-ar aduce această cooperaţie, ar putea fi mult mai eftiu şi mai la înde­mână. Scriu acest articol pentru acei din sat, cari ar putea face acest lucru, nefiind nevoe de capi­tal mare şi nici de instalaţii costi­sitoare. . . 0 Diaoonetcu-Văeşti

ION. NEDELESCU AVOCAT

B U C U R E Ş T I STRADA OŢETARI N-ro 6.

dă consultaţii gratuite abonaţilor

„CULTURII POPORULUI"

P l u g u r i s c h i m b ă t o a r e |

i

în toate mărimile, fabr. „FLÖTHER" din Germania furnisăm cu preţuri eftine.

Adresaţi-Vă pentru preţuri şi cataloage l a :

Departamentul Maşinelor al renn. agr. s. a.

S I B I I T , S T R A D A S Ă R E I N o . 22. Sucursale: MEDIAŞ, Piaţa Cazarmei 16.

TG.-MUREŞ, Piaţa Mihaiu Viteazul. SIGHIŞOARA, Strada Baier 47.

ІІІіНИНІН«1Ц«Н*І*ИІНіІИДД

4

« » « I

Specialităţile fabricei de bere CZELL din Cliij

HERCULES 4 4 4 4 » 4 » 4 4 4 4 4 4 4

»

» » fr » » »

M* 4 4

b e r e n u t r i t o a r e , s p e c i a l i t a t e a N E A G R Ă d i n m a l ţ d u b l u

U R N II b e r e A Ь B A, m u l t a p r e c i a t ă

din cauza calităţilor lor neîntrecute s'an dove-dit ca marca cea mai superioară. Se capătă pretutindeni. | |

» 4 » • â » A » t 4 A â t â â 4 â t â à t à ê t A t é è è ê ê i â è â 4 â t > à > â è ê è é t t t é > t t t â 4 > â è » > é 4 à > > â è ê t â â è * t t t é â l l >

4 4 4 4

A S T R A 41—14

Prima FabricaRomână de Vagoane şiMotoare S. A. DIRECŢIUNEA GENERALĂ :

BUCUREŞTI, Str. Lascar Catargiu 11 Telegrame: VAGONASTRA BUCUREŞTI.

Scrisori: CĂSUŢA POŞTALĂ 136, BUCUREŞTI.

Autobuse de pasageri pentru oraşe şi localităţi balneare. Pro­iecte de exploatare şi de rentabilitate la cerere.

Camioane eu transmisiune prin car­dan, sau lanţuri. Capa­citate ЗѴ2 tone..

Äutomobile-eisterne pentru transportul de uleiuri, benzină, şi petrol. Capacitatea 3550 litri.

Automobile cu pompă de incendiu pentru pompieri.

Automobile stropitoare pentru oraşe, lărgimea de stropit 5 metri.

Strunguri de precizie pentru tăiarea de ghevin-âuri Withworth, mili­metrice şi modul. Dis­tanţă îutre vârfuri 1000, 1200, 1600 şi 2500 mm.

Piese cu excentric cu cursă de 30 mm, pre-БІШІЭ de 8 tone.

Grupuri electrogene de 35 Kw, 110 sau 220 Volţi, putând alimenta 150 becuri de 25 lumini.

Motoare de benzină do 6, 14, 45, 60 şi 90 HP.

Maşini de găurit de 15 mm. şi 35 mm.

Produsele noastre se găsesc cu preţurile originale de fabrică la următoarele firme:

A R A D : întreprindere de Maşini şi Automobile, Str. Alexandri 8. B R A Ş O V : »Silvania* Întreprinderea Technică, Strada Spitalului C4. V 3 , U J : Blaga Emil, întreprinderea TeJhnică, Piaţa Ştefan eel Maro 3. L I J J G O J : Schwäbische Zentralbank, Filiale Lugoj. M E D I A Ş : Departamentul Maşinelor al reun. agr. s. a. suc. O R A D E A - M A R E : .Economia" S. A. Comerţ şi Indust., P. M. Viteazul S Ä T M A R : .Mecanic, întreprindere Technică S I B I U : Departamentul Maşinelor al reun. agr. s. a. suc. S I G H I Ş O A R A : Departamentul Maşinelor al reun. agr. s. a. suc. T Â R G U - M U R E b : Biió E,, "ing. meoh. cu dipl. întreprinderea tech­

nică, Str. Ştefan Voda 1/a. T I M I Ş O A R A i Schwäbischer Laiidwirtsehaftsvorem.

.AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA4

DEPARTAMENTUL MAŞINELOR AL REUNIUNEI AGRICOLE SĂSEŞTI ARDELENE

Centrala: S I B I U , Strada Sărei \ r . 22 S u c u r s a l e : M E D I A Ş , T Â R G U - M U R E Ş , S I G H I Ş O A R A

are în depozitele sale cu p r e ţ u r i e f t i n e :

Pluguri de oţel schimbătoare şi pe o brazdă

Pluguri cu grindeiu de lemn schimbătoare şi pe o brazdă

Capete de pluguri schimbătoare şi pe o brazdă

Fiere de plug pentru orice sistem de plug

Grape de fer eftine Teascuri de vin Zdrobitoare de struguri Zdrobitoare de poame Alambice pentru fiert rachiu Pompe pentru vin

Triori pentru cereale Triori pentru linte Tocătoare de nutreţ Tăiătoare de napi Maşini pt. despicat strujeni

de porumb Maşini de sămănat Vânturătoare Maşini de sfărâmat porumb

de mână şi pentru transmisiune

Maşini pentru scos cartofi Separatori de lapte Pietre de moară

Motoare de benzină de 2—22 cai putere. ? Т Т Т Т Т Т Т Т Ѵ Т Т Т Т Т Т Т Т Т Т Т Т Т Т Т Т Г Т Т Т Т Г Т Т Т * Т Т Т Т Т Т Т Т Т Т Т Т Ѵ Т ? ? 1

RECLAMELE din „Cultura Poporului" au ET mai mare şi mai desăvârşit succes !

• • - — • = •

a Cea mai mare întreprindere pentru export şi import de

M O T O A R E Î n t r e b u i n ţ a t e ş i n o u ă , d e p u t e r i p e n t r u m o t o r i n ă b e n z i n ă , g a z n a t u r a l ş i g a z m e t a n . M o t o r D i e s e l o r i z o n t a l ş i v e r t i c a l .

Construcţiuni de mori şi di­ferite maşine pentru mori.

Consiliu şi expertise de inginer

gratuit I

M a ş i n e c n v a p o r

e e m l s t a b i l e .

Maşine de treerat în con­diţiuni de plată

favorabile.

Oferte, prospecte se trSmit Imediat

i n g i n e r TEODOR HOFFÜHAMM CLUJ, Str. Regina Maria 3 8 .

O RECLAMA folositoare se face în „CULTURA POPORULUf care e se tipăreşte în 5 0 mii de exemplare

Tiparul Tipografiei „Viaţa", Cluj, Strada Regla* B a r l a I I .