STATUL CULTURAL Viaţa socială a timpnloi în care

trăim, e în destulă masară determi­nată şi simţită de toţi ca ceva anor­mal, ca nn organism bolnav. Б de­terminată drept nn haos social de răsturnări şi transformări a tuturor' valorilor vechi, tradiţionale şi abso­lute*, atât din domeniul vieţii morale-intelectnale, cât şi din acela al vieţii practice-sociale. Valori ce numai pe hârtie, sau în concepţia teoretică a nnor idealişti mai trăesc, căci în lo­cul lor s'a înrădăcinat tot mai mnlt o concepţie a valorilor reflf ctată prin prisma individualităţii şi relativităţii, cari, drept игвше, an dat naştere egoismului şi materialismului fără nici nn scrnpnl, ce mistue viaţa in-dividuală şi socială de azi.

Această tristă diagnoză a primit şi o mulţime de reţete şi soluţii de sanare, teoretice şi practice, dar am convingerea că majoritatea lor nn atinge decât partea formală, externă, a chestiunii, rămâuând boala vieţii sociale în fondul ei neatinsă, înain­tând tot mai adânc spre fibrele cele mai importante ale vieţii.

Se preconizează şi se făureşte, ca o febră uimitoare, o mulţime de legi şi reforme pentru toate domeniile de activitate ale vieţii de stat, aştep-tându-se dela eie însanătoşnrea şi re-câjtigarea echilibrului social sdrnn-onat. Am impresia, că în această luptă, în această fermentaţie de recâştigare a punctului de echilibrn şi găsire de noi adevăruri şi idealnri, se uită pr*a des nn lucru, ş. a: Răni nu zace întotdeauna în instnţii şi organizaţii, ci mai mnlt infliecare individ ce stă în ele, căci reforma instituţiilor câştigă o va­loare şi un senz numai în urma şi pe bnzele unor reforme ce trtbue sâ se efectueze în însăşi viaţa internă a fiecăruia, reforme în manifestările generale dintre oameni şi ca atare, In viaţa socială a acestora. Căci, nu e mai puţin adevărat că, există nn mare pericol în tendinţele exagerate de reforme a tuturor institnţiilor, acoperind şi delătnrând astfel ori-ce responsabilitate personală a indivi­dului. Acesta din urmă trebue refor­mat, căci nnmai prin el se va re­forma, în adevăratul înţeles al cu­vântului, societatea.

Dacă lucrurile stau astfel, se pune dela sine întrebarea, cum poate acţiona Statul la câştigarea şi ajungerea acestui scop suprem?

Statul constituţional modern con­stitue complexul intereselor şi bu­nurilor massei cel formează, «a a-tare, ertrebue să păstreze echilibrul acestor forţe morale Forţele ce el con­stitue şi reprezintă sunt forţe morale, intelectuale şi economice-materiale Iar

idealul democraţiei sănătoase mo­derne e, tocmai crearea echilibrului forţelor ce acţionează în massă. Şi, dacă în massa socială nu se găseşte întotdeauna şi mai ales astăzi acest echilibru cauza e, că Statul n'a în­ţeles să facă| adevărata seiecţiune a valorilor şi să !e aşeze pe fiecare la locul şi importanţa lor.

După marele răsboiu mond'al al timpului nostru, se pare că a pus stăpânire, aproape într'un mod ab­solut, pe întreaga concepţie şi di­rectivă de stat, principiu! economic, ca sigura forţă creatoare şi susţi­nătoare. Celelalte forţe, ca religia, naţionalitatea, cultura, sunt conside­rate şi tratate drept ideologii ale unor vremuri trecute. Şi dacă totuş !i se mai atribue şi acestora, pe Ici pe colo, o va!oare, o însemnă­tate, aceasta numai ca un iux sau ca un mijloc pentru ajungerea altor scopuri materiale, dar nici decum pentru valoarea ior în sine, sau pentru forţa lor creatoare. Unde esta statul cultural? El există nu­mai în teorie şi ca » frază de re t«rică a unor poüticiani, căci în do­sul lor sunt ni<mai principii şi in­terese de ordin materai. Unde e statul echilibrului forţelor creatoare sociale, fie el în domeniul valorilor morale, intelectuale sau materiele? Undo este democraţia valorilor ? Dar chiar adnvţând ca statul ar fi în stare sâ ţină frânele acestui echi­libru social şi că de fapt e, aceasta e numai o lăture pasivă şi negativă a activităţii lui, câtă vreme ii incumbă o datorie de activitate muit mai pozi­tivă, şi anume : de-a fi el însuşi pro­motorul şi creatorul culturii, în pri­mul rând. Numai aşa se va putea ridica statul la principiul şi concepţia statului cultural.

Şi acum, cu drept cuvânt se va întreba oricine, care e ace! factor important, cn ajutorul căruia statul se va putea ridica ia această con­cepţie? Nici unul mai mult ca şcoala; şcoala de toate categoriile. Aci tre­bue să se îndrepte, într'o măsură mai mare ca până acum, adevărata politică pozitivă a statului, căci nu­mai prin şcoală se va putea realiza adevărata reformă a individului, şi prín el, a instituţiilor şi vieţii so­ciale, căci, marele şi neschimbatul adevăr ce ni-l prezintă istoria în decursul veacurilor e, că viitorul a-parţine acelei naţ uni, care va fi mai bine instruită şi mai cultă. Ca vhtdrui României să fie străluci, se impune o politică pozitivă şcolară, ca să întemeiem stătu! cultural, sin­gura noastră chezăşie.

Dr PET«*U HCUŞ, profesor

вСШвОНІ » Ш ѴІЖМА — D e l a r e d a c t o r u l n o s t r u —

P U C C I N I In dimineaţa zilei de 30 Noem-

brie, gazetele de pretutindeni ne-au adus o veste dureroasă. S'a stins o stea ; una dintre puţinele, cari lucesc pe orizontul culturii muzicale. Noap­tea zilelor de iarnă ne-a furat un suflet genial.

Ştirea morţii maestrului Puccini s'a întins fulgerător şi în urmă o tăcere ca în mormânt s'a pogorât în societatea iubitorilor de muzică italiană. In urma morţii, răsună quin-tele pucciniene. Armonia aceasta, abea acum şi-a aflat cea mai nime­rită interpretare. întocmai ca quin-teie sună ştirea morţii sale : gol şi s t r ident . . . Maestrul moare în Bru­xelles, la vârsta de 66 de ani. Cu el-rupe de pe scena modernă figura femeii. A fost unul dintre cei mai sentimentali compozitori. Muzica ita­liană, fără Puccini nu poate să existe, întocmai cum operile maestrului n'ar fi ajuns nemuritoare fără de laitmo­tivul italian, cules şi împodobit cu atâtea fineţe şi simplicitate. Cu Puc­cini se stabileşte verismul italian, pe care ni-l înfăţişează pentru primădată Leoncavallo. Opera Iui Verdi încheie şirul operilor italiene de felul Aidei şi îmbracă o haină nouă, haina naturalismului. însuşi Puccini e în căutarea libretului nou. II găseşte ; ne redă femeia aşa cum este ea. începem să le cunoaştem ca eroine, cu caractere diferite. In Boema — cea mai veristă operă pucoiniană — ne redă cele mai na turale scene, începând dela jocul cu lumânarea din actul prim, până la moartea lui Mimi. Actul »1 doi­lea întrece toate pretenţile iui Leon­cavallo şi Mascagni, în direcţia aceasta a verismului. Muzica din Boema ne redă puternice stări su-

, fieteşti cu iuvenţium extraordinare, dar opise verismului german. Lait­motivul e cultivat şi variază dela un instrument, la altul, dintr'o po­ziţie la alta, împodobit cu mai pu­ţine combinaţiuni armonice şi con-trapunctice. In schimb instrumen­taţia e briliantă şi exprimă totul. In celelalte opere principale şi ne­muritoare, ca Tosca, Butterfly, R >n-dine, iar în prima şi ultima operă bufă „Giani Schichy" — pe lângă aceste însuşiri ne dă un şir lung de acoarde nouă, precum şi-un'exotism de intervale şi melisme. In afară de acestea crează — cum am zis

— sute şi mi de femei diferite, pe cari ni-le îmfăţişează în teatrele europene cu fel de fel de caractere, a căror sfârşit e tragic, şi totuşi atât de f r u m o s . . .

Prin acest apus de soare, răsare unul nou în istoria muzîcei univer­sale.

— In 26 Noembrie s'a celebrat în biserica polonă din strada Renn-weg, cununia d-rei Olga Mitilineu, fiica ministrului plenipotenţiar din Viena, cu contele Charles Romer, seoretar-general al legaţiunei po­lone. Binecuvântarea archierească s'a dat din partea nunţiului-aposto-lic Sibilia. Ca martori au fost M. Ackers-Douglas, ministrul Angliei, Jean Mitilineu, fost ministru de stat, Contele Lasocki, ministrul legaţiunei polone şi Baronul de Baux. După cununie, s'a ţinut re­cepţia, la palatul legaţiunei române din strada Bruknor, unde în afară de oaspeţii înalţi — preşedintele republloei austriace Dr. Benesch, cu soţia, şef de secţie Dr. Löwen­thal, comisarul general Dr. Zim­mermann, ministrul de externe Dr. Mataja, Consulul Junker, Dr. Peter şi Dr Schuller — au mai luat parte diferitele legaţiuni din Viena prin delegaţii lor, precum şi dele­gatul coloniei române din Viena, preşedintele Слреіеі române, con­sulul român Nedelfu, viceconsulul Păunei, delegatul „României June" , precum şi alte persoane de samă din societatea românească din Viena. Din partea tinerimei universitare s'a dat o serenadă (cor bărbăieee) sub conducerea subsemnatului, cân­tând în afară de obicinuitul „Intru mulţi a n i . . . 1 4 — un cor din opera „Lucreţia Borgia" de Donizetti, precum şi „Serenada" de Flondor ; partea de solo fiind cântată de tânărul tenor George Dippon, un elev al maestrului Franz Steiner. Cu această ocazie s'a primit şi o tel?gramă de felicitare din partea M. S. Reginei Maria. Toate zia­rele din Viena s'au ocupat la timp de această solemnă cununie. Prin noua înrudire a Contelui Romer cu ministrul român din Viena, d-1 Chér­ies Mitilineu, se prevăd noui rela-ţiuni de prietenie între cele două legaţiuni, precum şi o înfrăţire în­tre studenţimea română şi polonă.

FILARET BARBU

Hepublica moldovenească

Regimul bolşevic, care se men­ţine încă la putere prin vărsări de sânge nevinovat, prin închisori demne de timpul inchiziţiei, prin uzurparea oricărui drept uman, a vestit oficial zilele aceste, eă a luat fiinţă „republica moldovenească," pentru a arăta Basarabiei pe care o pretind, că acolo, peste Nistru, e raiul lui Adam.

Minciună 1 Românul din Basa­rabia, eare mai simte azi pe spinare cnutul muscalului de altădată, ro­mânul care a suferit destul sub regimul ţarist — un regim mai mult sau mai puţin legat din acea vreme, dispreţueşte azi minei aas acelor cari moata încă în sânge omenesc пяvinovat. Republica Mol­dovenească nu e decât o capcană bolşevica, o mmeinnâ infamă. Ba­sarabeanul să nu să se insele. Ad­ministraţia, organizaţii»,, cuitura In­trodusă acolo e una şi aceia? -?a îa „Gheua dela ' Moscova.* Comi­sari populari, formaţi din очгаеиі certaţi «a. cinstea, închisori c..t C?r-vüceaica, t ' i închide şi ie împuşcă fă.ră v.-e'o judecată, 'oprire de r, pi-ria o haină o* lumea kxâ adm:'-' nietwţN î.-i ucuiî republică. '

Ştim bine din wialele istorice, că pe când ВазагкЫа s ;b regimul rusesc cru najiădifă de siràmi: aduşi ea să desni-ţ'-jnaJizpze pământul nostru, Românii au î&ceput să pico« peste Nistru, aşezându-рз prin s a ­pele Ooincovulu5, prin satele gohte de Tătari. Această emigrare s'a întâmplat sub regimul ţarist, când moldovenii nemai putând suferi chinuri şi împilări, au preferat mai bine stepa. Stitn bine însă, că la congresul moldovenesc, care a a*ut loc în Chişinău, îu Noembrie 1917, toate satele moldoveneşti de peste Nistru au trimis delegaţii lor.

Această redeşteptare a conştiin­ţei naţionale îa Românii dintre Nistru şi Bug, ne dă dreptul să afirmăm, că încercarea bolşevicilor de a iufiinţ'i o republitîă sovietică moldovanească peste Nistru, nu numai că nu va putea ajunge ţinta urmărită de a despărţi Basarabia de trupul patriei mame, ci va da tuturor prilejul să vadă, cât de în­dreptăţiţi şi de modeşti am fost, când am fixat la Nistru hotarul dd răsărit al românismului. .

H0KE41S, p-ofesor.

IBin Iugos lav ia

A T E N E U L „Dr. C. A n g h e l e s c u "

In ziua de Duminică, 30 Noemvre, s'a inaugurat cu o deosebiţi solemni­tate, Ateneul Popular Obor „Dr. Constantin Angelesen". Acest ateneu e instalat în cartierul Obor din Ca­pitală, iu localul şcoalei primare din Str. Maşina de Pâine, cartier de, mä­hr;!?, locuit In întregime de lucrătorii fabricilor de pe aici. Acest ateneu e foarte bine venit întrucât în acest cartier avem străzi cu numai puţin ca 20 de cârciumi, citez strada Lizeanu.

Ateneul a fost înfiinţat din imbol­dul d lui Popa Şerban, directorul şcoa­lei Maşina de Pâine, întovărăşit de câţiva studenţi şi alţi oameni de inimă din acest cartier. Trebue relevat aju­torul moral şi material cu care au contribuit la înfăptuirea acestei aşe­zământ cultural d-1 C. Angelescu, ministrul şcoalelor şi d-1 Mihai Ber-ceanu, harnicul vice-preşedinfe al comisiei interimare a primăriei capi­talei, a cărui prodigioasă activitate pe tărâmul cultural, a îndreptat multe In Bucureşti. Programul festivităţii a fost următorul: Imnul Naţional, Tre­cui Valea, Vraja, Lugojana; coruri mixte, cântate de corul Ateneului, sub conducerea d- lui Aurel Constantinescu. „Din trecutul Oborului" o foarte fru­moasă conferinţă a domnului G. Lun-gulescu, student, care în cuvinte alese a arătat însemnătatea ce au avut aceste locuri în istoria românilor.

O foarte frumoasă improvizaţie versificată a bardului Vasile MiUtaru, în care cu mult duh a schiţat înfăp­tuirea acestei frumoase idei de bine obştesc. D-ra Maria Mohor, artistă de la Teatrul Naţional din Bucureşti, a declamat poezia „Icleal" de G. Coşbuc. Orhestra Atenului „Obor" a cântat cântece româneşti, fiind căl­duros aplaudată de cei de faţă. Po­pulaţia cartierului s'a arătat demnă de darul ce i s'a făcut, umplând sala plină Observ pe d-nii: Dr. C. Ange­lescu, ministrul şcoalelor, Mihail Ber-ceanu, ajutor de primar al capitalei, D 1 Genenral Manolescu, organizator al „Caselor Naţionale" pentru Invă-turi şi îndemnuri bune, Ion Th. Flo-rescu fost ministru al justiţiei şi alţii.

Atât felul cum se prezintă sala ate­neului cât şi felul cum a fost alcătuit şi desfăşurat programul, spiritul şi uni­tatea de acţiune a comitetului, dove­deşte că această mână de oameni, sunt întru adevăr călăuziţi de înalte sentimente patriotice şi umanitare, lucru ce nu le face decât cinste In aceste vremi, când majoritatea oame­nilor se abat pe întrecere de la cele bune, punând mai mare preţ pe câr­ciumă, decât pe şcoală şi biserică.

Dea Dumnezeu, ca silinţa depusă de conducătorii Ateneului Popular „Dr. Constantin Angelescu", s ă dea roadele dorite şi să găsească mulţi imitatori. Daniel St. Constantinescu,

invalid din rftsboi

SFINŢIREA ŞI RIDICAREA CLOPETELOR ÎN TURNUL BISERICII ORTODOXE-ROMÂNE DIN VÂRŞEŢ

Ş C R I S O B I » I M P — Dela redactorul nostru —

J a u r è s la Panteon

R Ж S

Actualul guvern francez a hotă­rât, şi Duminecă 23 Noembrie, oa­sele oratorului socialist Jean Jeurès au fost transportate cu mare so­lemnitate la Panteon, care e temp­lul consacrat de Franţa, marilor săi oameni.

JEAN JAURÈS

Solemnitatea, aceasta a luat pro­porţii colosale, atribuindui-se o în-portauţă deosebită.

Jean Jaurès, mare scriitor şi ora­tor socialist şi-a consacrat întrea­ga sa viaţă operei de pace şi idea­lul ce învăluia doctrina sa n'a în­târziat să-i creeze o mulţime de partizani. El voia pacea, armonia perfectă în sânul întregei societăţi omeneşti, era un mare umanitarist, im îndârjit inamic al răsboiului. In 1914 activitatea lui a fost extra­ordinară şi încercările sale de a înpiedica cu ori şi ce chip războiul, a cărui idee îl îngrozea, au fost din cele mai îndăzneţe. In cursul acestei campanii antirăzboinice a fost asasinat de către Raoul Villáin şi scutiţi astfel să m a r asiste la ororile răsboiului pe care el le-a combătut viguros prin s'-ris, dar mai ales prin vorba sa caldă.

Solemnitatea de Duminecă s'a desfăşurat mai întâi în faţa Ca­merei Deputaţilor, unde întreg Pa­risul, precum şi reprezentanţi s,i provinciei, au defilat în faţa eosciu-

zie unora sit-şi manifeste sentimen­tele, iar altora să se convingă, odată mai mult, cât de puţin serioasă e,ten-tativft violentă spre o face absolută, căci unii, revoluţionari şi demagogi, au legat de solemnitatea zilei ma­nifestaţii revoluţionare.

S H A K E S P E A R E

PANTEONUL TEMPLUL DE GLORIE CONSACRAT DE FRANŢA MARILOR SA OAMENI

Sărman Jaurès! De ce nu te-au lăsat liniştit în cimitirul din oraşul tău natal, în liniştea caldă a su­dului, continuând să-ţi premărească mărirea pe sare ţi-o atribue? De ce te-au luat de acolo, ca îndrep-tându-te spre Panteonul gloriei, să-ţi mai arate încă odată ,cât de zadarnică ţi-a fost truda, cât praf s'a ales din doctrina ta de pădu ­re a societăţii omeneşti? Splen­doarea idealismului tău, nu merită spectacolul ororilor fireşti din fră­mântările vieţei sociale, pe cari cei ee te-au condus la Panteon au ţi­nut să ţi-lo arate încăodată fără milă!

La Panteon a vorbit Herriot, pri­mul ministru. Discursul lui a fost auzit în întreg oraşul fiind trans­mis prin aparate speciale. Un dis­curs mare, de mult elect, de mo­mentană impresie, tot deodată însă de o imagine clară a anumitor interese sau a unui idealism dus în extrem.

Jaurès a intrat în Panteon îna-

C A MER A DEPUTAŢILOR FRANCEZI

gului păzit de către 12 mineri din oraşul de baştină a lui Jaurès. Totul era împodobit cu steaguri. Dela Camera Deputaţilor cortegiul 3 pornit spre Panteon. Familia, miniştrii, deputaţii, senatorii şi apoi massa mare a muiţimsi, au format o coloană de câţiva chilo-metri. Mii de steaguri şi de pla­carde fâlfâiau pe deasupra mulţimei.

Această solemnitate a trecere! Iui Jaurès la Panteon a dat din nou оза-

intea Im Renan, Edgar Quinet şi Michelet. Interesul de ordin poli­tic — numai al unui guvern poate — ce; ea aceasta. Dacă nici cu morţii nu se ţme o orârduinlâ con­formă eu dreptatea, cum mai mim noi dreptate, fiind încă în viată?

Vai?.riu fin. MUfiiiR. Panteonul era la Greci şi la Romani tem­

plul consacrat celor 12 zei din Olymp. După modelul Grecilor şi Romanilor Francezii au clădit şi ei unul la Paris în eare se odihnesc de veci osemintele oamenilor celebri ai Franţei

După multă alergătură, redacto­rul nostru din Bucureşti, a pus mâna pe o nouă traducere a mai multor piese ale lui Shakespeare, dăruite Teatrului Naţional de un anonim. Traducerea e precedată de un stu­diu asupra marelui Will, al legende­lor născocite despre el şi al modului de a se juca piesele lui. lată acest studiu. — Nota, Red. —

Nu există nici un manuscris auto­graf al pieselor lui Shakespeare. Textele cunoscute sunt îndoielnice. Ele, învăţate numai, calea-valea, de иЫогі, nu au fost puse negru po alb decât numai după memoria Irr. Astfel s'au scris piesele jucate de difevitele direr-ţii de teatru. In asemene;.-, cendiţii, evident, s'au strc-t.:;.mt multe erori. Sunt, în acele texte, desigur, multe omisiuni şi,, încă nun de sigue, şi mai multe umplut -ri. Totuşi, contrastele bat k ochiul şi geniul, creator al iui •Shak:.-s-peare răsare, chiar în ele, <:•:; o fioarv printre buruieni.

Ediţiile publicate pe timpul vieţii uuim,ini , s.m nu au fost revăzute, eau nu ou putut fi impit-dirato de e l ; pe'-.irvică, pe atunci, .nici na „Bili", 1) nu reglementa proprieta­tea Іігегагг», in Anglia. Cel m-.i ve-chiu „Biîl", în speeii\ e din 1760. Editoiii r.u abuzai de ssemenea sture de luc-'u-i.'In acest chip, ei au sidu-i p»gnbe, prm ediţiile lor succesive şi remuneratoare, atât ;.utoruiui cât şi posterităţii.

Cu scopul d?, a se apropia cât mai mult de ilenţiile autorului atâtor oapo-d'opfcre şi pentrucă lu­mea să nu mai fie zăpăcită de tex­tele — eronate — publicate în edi­ţiile anterioare, Royal Academy de la Londra, se hotărî, acum vre-o cincizeci de ani, să numească o comisie cu menire să stabilească un text care, impus teatrelor sub­venţionate, să rămână, astfel, tex­tul definitiv al pieselor nemurito­rului Will.

Comisi» fu compusă din : 1. Membrii secţiei literare ai

Academiei Regale ; 2. Cei mai reputaţi comentatori

şi interpreţi ai lui Shakespeare; 3. Câteva personalităţi, mari ad­

miratori ai marelui geniu. Comisia, după o muncă îndâr­

jită, îndeplini, In sfârşit, spre mul­ţumirea întregii opinii publice, în­sărcinarea încreunţată ei de.Aca­demia Regală. Ca urmare, Sir Hem y înving, marele actor, mem­bru al acestei comisii, dădu la iveală, într'o ediţie de lux, admi­rabil ilustrată de pictori cu vază, textele definii! уз, îmbogăţite eu notele comentatorilor şi diferitele puneri în scenă uzitate.

Teatrele particulare engleza — găsind un câştig sigur în reprezen­tarea' pieselor lui Shakespeare (ge­niul nesocotit în Anglia, timp de două veacuri, e îa modă de un timp încoace) şi adoptând, fără în­târziere, textele teatrelor subven­ţionate — astăzi, în toată Anglia, nu se mai întrebuinţează decât tex­tele stabilite de comisia Academiei Regale.

După acest text s'a făcut tradu­cerea de faţă; dai- ne-am permis — pentru o mai mare înlesnire a punerii în scenă, şi a jocului ac­torilor — să înlocuim cuvântul scenă — însemnând în text o schimbare de decor — prin cuvân­tul tablou — uzitat azi în acest sens — ; rezervând cuvântul scenă pentru a desemna faptul că r n nou personagiu întră sau iese.

Laconismol shakespearian, ade­sea obscur, s'a păstrat şi clarificat pe cât s'a putut. In unele cazuri, modul de a vorbi al Românului e încă mai laconic 2). Sunt, însă, alte cazuri, unde s'a simţit nevoia de a mai lungi fraza pentru a o face inteligibilă, ţinându-se seamă, nu numai de formă, ci mai ales, de fond.

Traducând dintr'o limbă înve­chită — şi cam brutală — într'o limbă neformată, încă şi cam să­racă traducătorul a întrebuinţat, pe cât i-a fost cu putinţă, termeni ro­mâneşti ai căror înţeles precis a fost stabilit de vechii autori . Dar s'au prezentat cazuri, unde neolo­gismele se impuneau. Numai a-tunci s'a făcut uz de ele.

„Traduttore, traditore" zice ita­lianul. Fără a spera că a redat gândul autorului — pretutindeni şi în toată întregimea şi „savoarea" lui — traducătorul are convingerea că nu a fost un „trădător".

Duhuri sucite au emis părerea, că Shakespeare nu era autorul pieselor atribuite lui. S'au publicat multe volume — copioase — pro şi contra. Unii savanţi susţin, că Lordul cancelar Bacon ar fi auto­rul lui Hamlet ; alţii ea Lord Ruth-land srisese numai ştiu care piesă, căreia Shakespeare îi asumase nu­mai paternitatea ; alţii că Lorzii Stanley, Palmerston, Northumber-land, Southampton, Porthland, Derby, etc, făcuseră la fel.

Părerile astea, foarte respecta­bile, sunt, în definitiv, prezumţii ipoteze. Dovada formală nu există. Deoarece însă, există păreri — şi tot aşa de întemeiate — într'un sens şi în celălalt, se mai află şi oameni cu credinţa, că Shakespeare e autorul tutulor pieselor atribuite lui. Printre aceştia e şi traducăto­rul de faţă. Iată cum motivează el această părere : In mii de ani de câod cunoaştem opere dramatice, natura n'a izbutit să producă, în această ramură, decât vre-o zece-cinsprezece genii ; ba în Grecia, ba în Italia, ba In Spania, ba în Germania, ba In Franţa ; — în mii

de ani, o repet; iar în vre o câ-ţi-va ani, a dat naştere (şi numai în Anglia) la treizeci şi opt de genii dramatice, adică atâtea, eâte sunt şi piesele atribuite lui Shake­speare.

Ce fecunditate subită şi... localnică. Cam explică domnia-lor un feno­

men aşa de extraordinar? — Nu'l explică, iaca tot ; ba chiar, închid o eh ii ca să nu'l vază.

Apoi, oc importanţă are să se atribuie o eapod'operă unui geniu ssu altuia? Oare, faptul acesta măreşto sau micşoreazăeapod'opera?

Fireşte că nu. Prin urmare ce ne impoartă să'i zicem autorului titâtor copod'opere Shakespeare, Ba­con, Ruthland seu Stan Popuşă ?

In înştiinţarea de faţă se iau ati­tudini categorice. Ba chiar se atacă unele legende : legenda textelor atâtor capod'opere ; legenda obscu­rităţii limbii; legenda paternităţii pieselor shakespeariene,etc.Legenda e o minciună altoită pe un zvon necontrolat. E mai greu a distruge o legendă, decât a o înrădăcina. Totuşi dificultatea nu ne sperie. Ng vom lega chiar de o,legendă adânc înrădăcinată: aceea că pie­sele lui Shakespeare se jucau fără decor, — acesta fiind înlocuit prin o „pancartă" prezentată publicului şi pe care era scris, succint, ce ar reprezenta decorul, dacă ar exista.

Legendă. In memoriile timpului şi în co­

respondenţa filosofului Pope şi episcopului Waarburton se pome­neşte de fastul decorurilor în care se jucau piesele lui Shakespeare. Cum să conciliem fastul decoruri­lor cu inexistenţa lor? Foarte lesne: piesele lui Shakespeare se jucau fără decor numai în teatrele, cari nu posedau decor.

Altfel, fireşte, se joacă într 'un teatru de rangul întâiu şi altfel într'un teatru sărăcăcios dintr'un oraş mititel.

Nota beDe: piesele lui Shake­speare făceau „salle comble" într'o epocă în care fastul întrecea orice închipuire, epoca cuprinsă între Lagărul postavului de aur (Fran­cise I fiind Rege al Franţei) şi celebrele balete nie operei dela Pa­ris (subvenţionată de Ludovic XIV).

Apoi, să nu uităm că incendiul teatrului Globe, din Londra, la 20 Iunie 1613, pe când se représenta piesa istorică a lui Shakespeare, Regele Henric VIII, a fost cauzat de măreţul foc de artificii, care se trăgea pe scenă, în cursul actului V. Dela măreţul foc de artificiu s'au aprins decorurile şi incendiul s'a întins la întregul edificiu.

Cum au putut să se aprindă de­coruri inexistente?

Deci, Teatrul Naţional din Bu­cureşti, care posedă decoruri, e în­drituit să reprezinte piesele lui Shakespeare cu decoruri.

Î N S E M N Ă R I L E М Е І І Е P r i n ţ u l d e « a l l e s

Toată lumea e amărâtă In Anglia, pentrucă prinţul de 1 Galles, moşteni­torul tronului, deja In vârstă de 30 de ani, nu vrea sâ se însoare de loc.

Mai ales ziarele, se dedau fel de fel de bănueli.

Literary Digest, Newyork Herald Tribune, Boston Herald, etc. ni dau amănunte şi presupuneri, cari ne ma descreţesc frunţile.

Astfel, primul ziar, acuză pe prinţ câ prea mult călăreşte (In mai puţin de doi ani, a avut 12 accidente).

Ni dă şi câteva amănunte plăcute : prinţul e foarte popular ; Ii plac esca-, padele ; locueşte singur într'un hotel (Saint James Palace); a fost prin toată lumea ; toate curţile îl îmbiază cu neveite (prinţesa Youlansa a Ita­liei, prinţesaMarie-Jose de tBeigique), dar zadarnic.

Al doilea ziar citat, crede a şti că prinţul vrea să renunţe la tron, de­venind un simplu cetăţean (fărâ pre­cedent In istoria Angliei).

Al treilea ziar citat, II sfătueşte făţiş sâ se lase de călărie, căci, doamne fereşte, In caz de accident..., tronul n'ar fi prea confortabil, când eşti obligat sâ conduci din el (schi­lodit).

Prinţul de Galles, in ciuda tuturor, nu vrea sâ se însoare. NiCOL.

1) Lefe. 2) Ciudate оіѳ : unele locuţiuni englezeşti —

populare mai totdeauna — ae gAseao câteodată, aidoma, şl ea forma şi ea înţeles, în locaţii româ­neşti, tot populare. In ţări aşa de depărtate una de alta ? Care să fie cauza ? Iată o explicaţie : limba populara latină — necunoecută bine de noi, deşi a persietat aproape neschimbată mai multe veacuri şi a semănat locuţiile, introduse do legio­narii români în idiemele lor proprii, atât în An­glia (duse de legiunile lui Cezar) cât şi in ţările daco-scite (duse de legiunile lui Octav August, Trăiau etc.) Domnii savanţi au cuvântul.

Pagina 2 CULT VSA POPORULUI Numărul 90

Cartea nea mul ui lui lisus Hristos Duminecă Înainte de naşterea Domnnlui

Iacă în vechimea îu depărtată Dumcpzeii a fâeăduit neamului ome-nepo, ca va trimitu un Mântuitor, care pă eurăţeasc | pe oameni de păcat şi ss ic fxrtde calea, care duce Ss adevlfr.ta viaţă. Pontra primirea acestui Mântuitor, Dumnezeu a pre­gătit omenl> ea eu mii de ani înainte. Atunci, când după amestèoarea lim­bilor, oamenii s'm abătut dela cre­dinţa în singuîul Dumnezeu ade­vărat şi mchinându-se idolilor au alvneeat pe cărările nedreptăţii, dintre mulţimea de oameni rătăciţi Dumnezeu a ales pe un om cre­dincios, ea să păstreze credinţa cea adevărată până la venirea Mâotui-torului.

Aeest om a fost Avram, părin­tele poporului evreesc. Ei locuia în Haldea, dur Dumnezeu i-a zis să se mute cu toată familia în Ha-raan, fögaduindu~i, că-1 va face seminţie mare. După mutarea în Напагп, Saara, soţia lui Avraam a născat ua fiu, căruia i-a dat nu­mele Isaa'-î. Atât Avraam. cât şi Isaac au fost credincioşi Dumne­zeului celui adevărat. Pentru aceea Dumnezeu i-a b i n e c u v â B t a t eu toate bunătăţile pământului. Issac в avut doi fii, pe Isaav şi ps lacov. Din­tre aeeştia Dumnezeu a ales pe lacov, c a avut doisprezece fii şi care în vremea foametei s'a mu­tat cu toată familia sa în Egipt.

Avram, Isaac şi lacov sunt cei trei strămoşi ai poporului evreesc, cáré a fost ales să păstreze cre­dinţa în Dumnezeu până la împli­nirea ѵгѳсзііог. De aceea evrpii nu-miau ps Dumnezeu : al lui Avraam, a lui Isaac şi ai lui lacov.

In Egipt poporuţ evreesc a trăit pati'usuîe de ani, tomulţindu-ss foarte ti'.re. Atunci, ridicându-se în Egipt im împărat, ea ce asupria pe evrei, aceştia sub conducerea lui Moisi H U părăsit Egiptul, mutân-du-se în H-'naao, pământul locuit odinioară de Avraam şi da Isaac şi de lacov. In Н-зшаап la început au fost stăpâniţi de judecători, iar mai târziu şi-au aies împăraţi, în­tre eari cei mai vestiţi au fost Da­vid şi Sülömön. David a fost un împărat vits»z şi eu frica lui Dum­nezeu, dala care ne-au rămas multe

cântări frumoase, cari se numesc psalmi şi cari se cântă şi rzi în sfiiitele biserici. De-aceea Dumne­zeu i-a făgăduit, că Mântuitorul se va naşte din viţa lui. Solomon a fost un împărat vestit pentru înţe­lepciunea lui, dela el ne-au şi ră­mas câteva cărţi de pilde frumoase.

După moartea lui Solomon, îm­părăţia evreilor s'a împărţit în două. Intre ei au fost lupte grele frăţeşti, cari au ţinut mai multe veacuri. Amesticâudu- se cu popoare păgâne, s'au iăpădat şi ei adese de Dum­nezeul cel adevărat, de-aceea Dum­nezeu din când in*oând a trimis la ei prooroci, ea să-i îndrepteze pe calea adevărului. Aceşti prooroci necontenit le aduceau aminte, că va veni Mântuitorul în lume, care va spune oamenilor tot adevărul. Astfel apoi, oamenii cu dor aşteptau ѵешгеа Mântuitorului. Satui denecre-d'nţăşide întunericul în care orbecau, aşteptau sa răsară soarele dreptăţii.

De-aceea, sfânta Evanghelie de sstăzi ne arată cartea neumului lui Isus Hristos, începând deia Avraam şi îuşirandu-no patruzeci şi două de r eamuri.

lisus Hristos s'a născut eu ade­vărat aşa cum mai înainte au spus prooroci : din neamul şi casa iui David împăratul. Mama lui este Prea-Curata Fecioară Mari?., care l-a născut fără ispită bărbătească, după cuvântul proorocului Isaia, oare spunea eu sute de ani mai însmte : Iată fecioara, îa pântece va lua şi va naşte F i u .

Sfânta Evanghelie de E S Í Ö Z Í ne fa«e şi JO scurtă istorisire a naşterii lui lisus Hristos, ca încă de pe acum să i;e pregătim de marele şi dumn&zeiescul praznic.

Sărbătoarea naşterii lui lisus noi prüzüuim în nădejdea, că Fiul lui Dumnezeu se va naşte -, şi în. adân­cul sufletelor noastre.

Se apropie Crăciunul, fraţilor 1 Să apropiem şi sufletele noastre de lisus Hristos 1 Să curăţim aceste suflete, ca să fie vrednic lăcaş Mân­tuitorului tuturor. Astfel, crăciunul nu va însemna numai naşterea lui Lsus în peştera din Viflaim, ci şi naşterea lui în sufletele noastre.

SEPTtMIU POPA

Concediile dascălilor îmi spunea mai dănunăzi un prietin,

c'ar fi v5zut în gazete, la rubrica: Mişcarea în magistratură, că unui prezident de tribunal din Basarabia, i s'a acordat pentru bo :1э, dispensă de serviciu. Aceasta înseamnă, că nu­mitul magistrat, dispensat cu totul de serviciu pentru anumit interval de timp, va primi totuşi întreaga leafă, ca şi când ar funcţiona efectiv. Iată o mă­sură civii^zata, cu condiţia să fie ge­neralizată, şi acordată numai atunci, când dreptatea o va cere.

Fără voie mi-a venit în minte, cum suni „pedepsiţi" dascălii, atunci când se întâmpla să fie doborâţi de boală. In locui unşi ajutor bănesc ca să poatâ întâmpina cheltue'ile foarte mari cu medicii, medicamente, ş. a. obli gaţia de-aşi găsi suplinitor, şi de ;-l plăti conform cotei fixate de regula­ment. Măsura e nedreaptă faţa de salariul cu iotul insuficient, pe csre-1 primesc aceşti slujbaşi de „elită", cum sunt botezaţi nenorociţii de dascăli, când e vorba de ţinut discursuri fru­moase. Măsura aceasta e şi jignitoare de oarece presupune din partea auto­rităţii centrale, neîncredere atât în das­căli, cât şi în organele de control — indeferent treapta.

Mai e şi primejdioasă, deoarece deschide porţile tuturor neoreg?fiţi!or, dovedind că, dacă ţi se cer atâtea şi afâ;ea garanţii de pregătire, ca sa ajungi dascăl în schimb suplinitor, poate fi mai oricine! Studenţi începă­tori, advoc-ţi fára clientelă, sunt în­găduiţi sa st!plinească şi la orice ma­terie. Dupu cum am scris aiurea, că mai bine s'ar desfiinţa gimnaziile ce funcţionează prin centrele de a doua şi a treia mână, dacă n'au un corp didactic ca lumea. De rândul acesta spun, că ma? bine ar rămâne orele nesuplinite, decât să se facă apel la orice nepregătit! O spun, pentruca nu e vorba numai de îndeplinii o anu­mită formalitate biurocratică.

* Probabil că în actuala seziune Par­

lamentara, se va trece şi legea de organizare a învăţământului secundar; ar fi prilejul să se deslege odată, dupăcum cer interesele învăţământu­lui şi dreptatea — cea mai elemen­tară dreptate — problema concediilor de boală, pentru membrii corpului didactic. Aiurea dascălii sunt cu ade­vărat menajoţi: au dreptul de a ieşi la pensie mai de vreme decât orice altă categorie de slujbaşi, li se acordă concedii pentru desăvârşirea studiilor, precum şi concedii da recreare. Şi ca să poată folosi într'adevăr ac?ste concedii, ii s'au d?:u şi înlesnirile ne­cesare.

Oare noi cm fi cerând prea muit, ca atunci, când dăscăliţa e iehuză, ori dascălul doborât de boală, să nu mai fie „pedepsiţi" cu găsirea şi plătirea suplinitorului? Viitorul ne-o Va arăta.

ION DONG0ROZI

С О Ы В Ц А A C T I V I T A T E A S O C I E T Ă Ţ I I „ C A R I T A T E A " —

Ascunsă între munţi ou păduri bătrâne de brazi, unde numai pasul îndăsneţ al unui vânător mai pă­trunde, brăzdată de şerpuitul repede al Bistriţei, Colibiţa, o nepreţuită staţiune climaterică, din ce în ce prf gresează|mai mult.

Cu un mers anevoios la început, dar eare acum devine tot mai hotărît şi mai ece^gic, sa dă din prisos toată posibili­tatea, ca lu­mea să bene­ficieze de mi­nunatele da­ruri ale naturii în sânul căreia este a ş e z a t ă a c e a s t ă s t a ­ţ i u n e .

Şi faptul a-cesta îl reali­zează societa­tea , Caritatea' sub conduce­rea d-nei Dr. De leu , a cărei a c t i v i t a t e în domeniul carităţii e îndeobşte cunoscută şi apreciată.

Cu sacrificii mari, cu o întinsă desfăşurare de muncă, pusă în serviciul binelui comun, cu sprijinul unor instituţiuni şi oameni de bine, lucrul e aproape de înfăptuire definitivă. S'au construit base de sănă-

Pentru cititorii „Culturei Poporului"

Ziare cu o reclamă mare aduc pe paginile lor lucruri din basme, acopăr adevărul, falsifică dreptatea şi reali­tatea, ascund totul în ochii lumei şi asta pentru ce?

Pentru cerinţele intereselor lor, ori a partidului din care face parte re­dacţia.

Polemici, certe fără rost, lungi ar­ticole de zeflemea, aceasta e sămânţa ce anum'ţi reprezentanţi ai presei ro­mâne o aruncă pe un pretins pământ roditor, care în asemenea împrejurări nici odată nu va da roade.

Şi uită, că partea cea mai mare a statului o formează ţăranul, care nu­mai la nevoi e primit binevoitor; şi uită că au datoria de-a educa sufle­tele acestor oameni. Rămânem la con­cluzia, câ d-lor dela presa naţonală — cum au pretenţia să să se numească — sunt călăuziţi de deviza că: „Ţăranul nu trebue să le ştie toate câci atunci cu greu se mai ţine balanţa între cla­sele sociale".

Să nu se uite un lucru, că trăim prin acest ţăran.

Zadarnic ne întrecem în polemici şi certuri, nu vom dobândi nimic, ba din potrivă suntem consideraţi in grad de iuferioritate de către streini, cari ştiu că ţârauul român e neştiutor de carte, şi e încă tot la elementarele concepţii: piug şj brazdă.

Şi care suni oare ziarele cari me­rita să 1І se dea cuvenita atenţie? Foarte puţine. In cele câteva se re­marcă desigur, ca cel mai bun, ziarul „Cultura Poporului" dorit de atâtea suflete.

„Cultura Poporului" e adevăratul ziar de popularizarea ştiinţei şi a culturei. A pătruns până şi prin cele mai întunecate colibe ale satelor noastre părăsite. Oamenii ce conduc acest ziar dau dovadă de multă ener­gie şi dragoste adevărată către popor.

Acesta e adevăratul ziar al massei, ziar, care apără într'adevăr interesele ob ş, teşii. .

Dela el ţăranul află tot ce doreşte; e pus în lăgătură cu sufletele mari, cari nu se sinchisesc de mirosul urât al sumanului lor zoios şi jerpelit, care în orice caz nu e ca mirosul unei sticluţe cu apă de colonie.

Iată adevăratul ziar românesc, care trebue să fie citit cu nesaţ de oricare binevoitor al ţăranului nostru.

MUREŞARU

täte, s'au cumpărat terenuri adaptându-se cerinţelor sanitare, dându-se vizitatorilor sau pacienţilor putinţa de întremare fizică.

Nenumăraţi studenţi, funcţionari, elevi şi orfani su găsit la Colibiţa un cămin ospitalier 'pe un preţ mie şi în cele mai multe cazuri gratuit.

Realizarea definitivă şi închegarea acestei opere mă­reţe, nu se poate face însă decât prin o s p r i j i n i r e reciproca. De aceea e o im­perioasă dato­rie sprijinirea acestei socie­tăţi, ca acea­sta să aibă pu­tinţa de a lua sub îngrijirea sa cât mai malte vlăstare tinere cu cavi s ă n ă t a t e a e v i t r e g ă , şi

de a le reda viguro&se, faeându-se astfel un bine de o covârşitoare însemnătate publică. Ar fi deci de do­rit ea fiecare sà contribue ia ajutarea societăţii.

Sediul societăţii „Caritatea" e in Calea Regele Ferdinand 34, Cluj. A . V.

Spicuiri din Istoria biserici i române î n t e m e i e r e a M i t r o p o l i e i U n g r o - Y l a h i e i ş i c e l o r d i n t â i m ă n ă s t i r i

II. Formaţiunii politice a Ţării Româ­

neşti trebuia sà-i urmeze neapărat şi constituirea .ierarhiei bisericeşti, ln timpul domniei lui Alexandru Vodă Basarab, şi anume în anul 1359, se înfiinţează Mitropolia Ungro-Vlahiei cu aprobarea şi sub jurisdicţia Pa­triarhiei din Constantinopol.

Primul Mitropolit este numii, prin transferare, episcopul grec Jakinî Kri-topulos al Vicinei, care prin jurământ făgăduit că va rămâne credincios statornic faţă de Patriarhul Constan-tinopolei, iar în urma sa —' după moarte — arhiereul ce-1 va urma va ti ales tot de Patriarhie şi întărit de ea în aceleaşi condiţiuni amintite mai sus. Reşedinţa mitropolitana a fost la început la Argeş, unde era şi cea domnească, iar denumirea de „Un-gro-Vlahiei" era înţeleasă şi pentru vlahii cari trăiau dincolo de Carpaţi, în ducatele Amlaşuiui şi Făgăraşului, care erau sub stăpânirea Ungariei, dar care, câte odată, erau cedate de regii unguri, Domnitorilor Români ori de câte ori erau aliaţii cu dânşii.

Mitropolitul jakinî — după docu­mentele ce avem — era un bărbat distins, cuvios, învăţat şi se crede c'ar fi trăit până la anul 1370—71. Dela această dată figurează ca mi­tropolit Hariion până la 1381, iar din acest an şi până la 1394 a fost Anthim, venit dela mitropolia Seve-rinului, care se înfiinţase la anul'1370 pentru banatul Olteniei.

Aceşti mitropoliţi greci nu-şi dă­deau osteneală m-эге pentru păstori­rea credincioşilor români, ci petre­ceau, cea mai mare parte din timp, în Capitala imperiului bizantin, con­siderând Ţara-Românească ca o pro­vincie încă barbară. Dela un timp însă, din vremea lui Mircea cel Mare, aceşti ierarhi nu mai sunt lăsaţi să mai vină la Constantinopol, pentru a participa la şedinţele Sinodului, ci li se impune să nu-şi părăsească Epar­hiile şi să caute de sufletele acelor cari le erau încredinţate, lor spre păs­torie. De aceia, vedem în corespon­denţa acestor ierarhi cu Patriarhia că ei scuză şi cer iertare Patriarhului că nu pot veni la Constantinopol, fiind împedecaţi de greutăţile călătoriei şi de opunerea Domnului, care nu-i lasă sâ părăsească ţara.

Înfiinţarea unei a doua Mitropolii la Severin este motivată de aliprea Banatului Olteniei la Ţara Românească de stăpânirea Amlaşuiui şi Fâgăf aşu lui şi de faptul câ un singur arhiereu numai putea fi îndestulător pentru toţi credincioşii dintr'un teritoriu aşa de întins.

Primul mitropolit al acestei noui Eparhii este ales în persoana D kio fylaxului Daniil Kritopulos, care în călugărie luă numele de Anihim şi fa sfinţit la Constantinopol. Pe acest Anthim fam văzut urmând în scaunul mitropolitan al Ţării Româneşti du­pă Hariton. Reşedinţa acestei noui mitropolii a fost în oraşul Severin, până după anul 1401, căci, în cea dintâi jumătate a sec. XV, Banatul Olteniei fu pierdut, fiind luat de Un­guri. După Anihim a urmat Athana-sie, pomenit într'un document din an 1389 şi a păstorit până peste anul 1400.

CELE DINTÂI MÀNÀSTIRI DIN TARA ROMANEASCA.

Călugărismul şi viaţa mănăstireas­că au fost Introduse la noi de vecinii ortodoxi dela sudul Dunării, de oa­rece ia Bulgari şi Sârbi ele erau deja bine organizate sub influenţa directă a Atosului, pepenierea monahismului ortodox. La noi, tocmai târziu de tot şi anume în adoua jumătate a sec. XiV., după formarea principatului Ţării Româneşti, găsim că se ridică cele dintâi mănăstiri.

Prima mănăstire a fost Vodiţa, în­temeiată de Vladislav, după îndemnul cuviosului călugăr sârb Nicodem. Data fondării este fixată în an. 1370. Domnitorul Vladislav face numeroase danii acestei mănăstiri şi o pune sub conducerea lui Nicodem, care venise întovărăşit de mulţi călugări, aproape toţi cărturari din Athos. Mănăstirea durează până, după domnia lui Mir­cea cel Mare, când, Severinul căzând în mâna ungurilor şi apoi a turciior, ea fu distrusă, încât astăzi n'a rămas decât un morman de ruine.

A doua mănăstire este : Tismana, începută de Vladislav şi isprăvită de urmaşul său Radu-Vodă, care face numeroase donaţii pentru întreţinerea mănăstirii, ce-o pune sub conducerea

spirituală tot a lui Nicodem. Dease-meni, prin stăruinţeie depuse de Ni­codem pe lângă despotul sârbesc, Ştefan Lazarcovici — acesta hotâ-reşte asupra acestor două mănăstiri — Vodiţa-Tismana, zece metoace din Ser­bia, care sâ fie la ascultarea iui Nicodem.

A treia mânăstire Cozia, e zidită din temelie de Mircea cel Mare anul 1388; el ridica şi mănăstirea Cot-meana (Argeş), făcâtidu-le danii mai multe sate, o moara, doua vii şi 300 sălaşe de ţigani. Tot din timpul lui Mircea datează şi mănăstirea Snagov (ilfov) ridicată de boierul V.ntilâ, care este foarte îusemnată dm punctul de vedere arhitectoi ic. Nicodem a încetat din viaţa la 26 Dec. 1406, fiind în­gropat la Tismana, de unde a fost luat şi transportat îu anul 1798 la biserica Patriarhiei din Ipek (Serbia). Venirea sa la noi a adus mare folo's bisericii româneşti, de oarece prin el şi tovărăşii iui, s'au pus bazele vieţii mănăstireşti în Ţara Românească. A fost un bărbat venerabil, adânc cu­noscător al Sf. Scripturi, bun orator şi om cu o viaţa de sfânt. Se bu­cura de mare trecere la curtea cnea­zului sârbesc din cauza serviciilor sale cu prilejul tratativelor de împă­care dintre biserica sârbească şi Pa­triarhia Constantinopolei. Intr'o cores­pondenţă avută cu patriarhul bulgar Eftimie, el tratează mai multe ches­tiuni de morală, dogmatică, pastorală, ritual şi ascetică, de unde reiese că era un bărbat versat în cele biseri­ceşti. Fiind un desăvârşit cunoscător al limbei slavone, a scris o Evange-lie, prin anul 1405, care să păstrează şi astăzi. Prin felul cum s'a alăturai de domnitorii Ţării Româneşti, cari i-au îndeplinit toate cererile, S Î vede lămurit că era cu foarte multă auto­ritate morală şi intelectuală. începu­tul său a fost bun, căci de acum înainte, viaţa monastică îşi ia un mare avânt pe măsură ce Ţara Românească îşi fixează hotarele naturale.

PKIMELE ÎNCEPUTURI DE ORGANI­ZARE BISERICEASCA IN MObDOVA.

Primul domnitor al voevodatului dintre Şiret şi Carpaţi — Bogdan — este zdruncinat de luptele pentru ne­atârnarea crudului său stătuleţ, incât împrejurările nu-i permit de a se ocupa şi de organiz'aiea bisericească. Zideşte mănăstirea Rădâuţi unde a şi fost Ligropat şi atâta tot.

Fiul său Laţcu, căzând în mrejele propagandei catolice, pornită din Po­lonia şi făcută de călugării minoriţî, nu se interesează de soarta biseri­cească a poporului său, ci el însuşi trece la catolicism. Se înfiinţează o episcopie catolică la Şiret, care nu obţine rezultate mari de oarece nu putea să facă cuceriri de suflete prin­tre moldoveni.

Ortodocşii români făceau parte, ca jurisdicţie eparhială, de dieceza ortodo­xă a Haliciului, care însă şi ea avu în cursul sec. XIV. o soartă destul de zbuciumată. Aceasta legătură biseri­cească A Haliciul se explică pe deo­parte prin apropierea geografică de nordul Moldovei la trebuinţele reli­gioase, sfinţirea preoţilor ş. a.

In timpul domniei lui Laţcu, care de ortodoxia supuşilor săi nu se mai îngrijea de loc, cu toate că şi boierii şi popor rămăseseră credincioşi legii răsăritene, nu avem niciun episcop ortodox şi deci niciun început de or­ganizare bisericească.

începutul unei acţiuni ortodoxe contra catolicismului are loc abia sub litvánul Jurg Koriatovici, urmaşul lui Laţcu. Tot în timpul acestui Litvan ortodox cad şi primele începuturi de organizare bisericească în Moldova. Binecuvântarea, pentru aşezarea unui mitropolit în principatul său, Jurg Koriatovici a luat-o dela patriarhul de Târnova (Bulgaria), de oarece Patriarhia Constantinopolei refuzase lucrul acesta pentru motivul de a nu supăra pe mitropolitul Haliciului, de care ţinutul nordic al Moldovei atâr­nase până atunci. Totodată sub acest Koriatovici hotarele Moldovei se în­tinseră spre răsărit şi miazăzi, ajun­gând până la Cetatea-Albă, unde se afla un vechiu episcopat ce atârna de Mitropolia Kiewului, care de aici înainte fiind încorporat la Moldova, luă legăturile cu Haliciul.

Infiinţându-se M'tropolia Moldovei şi Episcopatul Cetăţii Albe, Haliciul n'a mai putut sa-şi mai păstreze juris­dicţia asupra acestor epai hii, mai ales că era mereu zdruncinat de evenimen­tele ce se desfăşurau în biserica rusă.

R Á V A S E D E L A S A T E

CONFLICTUL BISERICII MOLDOVE­NEŞTI CU PATRIARHIA DiN CON­

STANTINOPOL. Patriarhia din Constantinopol s'a

considerai în totdeauna ca singura depoziarâ a credinţei celei adevărate a ortodoxismului şi de aceia a căutat să-şi impună cuvântul său la insti­tuirea oricărei ierarhi' noui. De oarece mitropoia Moldovei îşi luase fiinţă, cum am văzut, cu binecuvântarea dela altă Patriarhie, ajunge în con­flict atunci când primul mitropolit încetează din viaţă pela anul 1387 şi este urmat în scaun de episcopul Cetăţii Alb?, ' nume Iosif Muşat, fiind domnitor al Ţârii ruda sa, Petru Mu­şat. Prilejul acestei vacanţe mitropo­litane dădu ocazia Patriarhiei să se amestece în interesele bisericeşti ale Moldovei şi nerecunoscând alegerea făcută îa persoana Iui Iosif, fără consimţământul şi binecuvântarea ei, numeşte alt mitropolit, pe Ierimia pe care-1 trimise în ţară sa-şi ocupe scaunul. Domnitorul şi boierii înpot-rivindu-se acestei masuri arbitrare şi declarând că au mitropolii, isgonesc pe acest Ierimia, care voia să se in­staleze cu fo ţa în scaunul Mitropo­liei moldovene. Faptul acesta supără foarte mult pe Patriarh, care aruncă anatema asupra bisericii Moldovei, a-supra celor doi arhiereii : Iosif Mitro­politul şi Meletie al Cetăţii- Albe, pre­cum şi asupra Domnu ui, boierilor, şi poporului, asupra celor vii, cât şi asupra celor. °. . morţi. Conflictul era de acum declarat şi ruptura făcută. Venind la tronul Moldovei Ştefan, acesta a căutat să se aplaneze con­flictul iscat între biserica Moldovei şi Patriarhia din Constantinopol. In acest scop trimite la_Constantinopol pe Protopopul Petru, care să mijlo­cească pentru ridicarea anatemei şi pentru reluarea unor legături amicale. Patriaihul, însă, pune prima condi-ţiune ca cei doi episcopi din Mol­dova să fie izgoniţi din -ţară şi în­locuiţi cu aiţi ierarhi pe cari îi va desemna el. Până atunci însărcinează pe Protopopul Petre cu administra-

Sea bisericii moldovene, fiind consi-lerat ca ierarh şi diken al Patriar­

hiei. Protopopul refuza această dem­nitate şi nu primeşte, decât numai de forma înaintea Patriarhului, de oarece fu ameninţat cu excomunicarea. Stă­ruie foarte mult pentru iertarea celor doi vlădici şi ridicarea anatemei, ceace nu i se aprobă şi pleacă în ţară aducând scrisori dela Patriarh către Domnitor, boieri, vlădici şi popor, In care se arătau condiţiu-rule impuse pentru aplanarea conflic­tului. Domnitorul şi boierii nu voiesc s'audâ cei puţin, ca să izgonească pé cei doi ieraihi, cari rămân, cu to*tâ afurisenia Patriarhului, să conducă mai departe episcopiile lor. Văzând că acest demers n'a avut rezdtat bun pentru Patriarhie, aceasta trimite în 1395 un delegat al ei — mitro­politul Mitilenii — ca să cerceteze la faţa locului lucrurile ce se petrec în mitropoiia Moldovei.

Dar nici de data acesta nu se obţin з vre'un rezultat. Acum se vede că Patriarhia ţinea cu orice preţ să tra­teze pentru aplanarea conflictului, dovedindu-ne interesul cel mare care-1 avea, pentru a-şi întinde jurisdicţia şi peste această nouă mitropolie. De aceia, are loc trimiterea mai multor comisari, fie pentru a lua în stăpâ­nire biserica Moldovei, fie pentru a se ajunge la o împăcare. APLANAREA CONFLICTULUI ŞI RE­CUNOAŞTEREA MITROPOLITULUI

IOSIF. Patriarhul, Antonie IV., acel care

aruncase afurisenia asupra Moldovei, încetă din viaţa (1398), scaunul fu ocupat de patr. Matei, care era un om animat de sentimente mai bune. Deasemeni, în Moldova, fiind Dom­nitor Alexandru cel bun, al cărui merit este că a consolidat statul, acesta a căutat să pună capăt şi crizei bisericeşti. In acest scop trimite o deputaţ'une, în 1401, compusă din boieri şi clerici, pentru a trata, ca conflictul să se apianeze. Sinodul patriarhal pune capăt conflictului, ce durase atâta timp, prin recunoaşterea lui Iosif ca şef spiritual al Mo'dovei şi ridică anatema. Sfătueşte pe mi­tropolit să se poarte blând cu clericii şi poporul, trimiţând delegaţi, care să-1 instaleze în scaunul Mitropoliei Moldovei.

Astfel s'a pus capăt acestui con­flict bisericesc.

Pr. CORNELII! N. 6RUMAZESCU

Din Ruseţi (jud. Ialomiţa) In comuna noastră este un obiceiu

foarte urât la locuitori. Ori de câte ori se îmbolnăveşte cineva de oftică se obişnueşte, ca bolnavul să sufle în gura unui copil mic de ţâţă pentru ca boala să se ia la copil, iar cel care era bolnav să scape. Credinţa deşartă, şi foarte rea pentru acria cari o au, căci bolnavul îmbolnăveşte şi copilul şi astfel, când e vorba de moarte, — căci această boală aproape totdeauna se sfârşeşte prin moartea ceiui bolnav, — mor amândoi: şi bolnavul şi copilul, care a fost îm-bolnfivit de către bolnsv care i-a sufiat în gura lui zile întregi de-a rândul. Este una din credinţelei cele mai rele pe care poate să o aibă un popor. Aş sfătui pe aceşti locuitori ai comunei Ruseţi, ca în loc de a face aşa ceva, să se ducă la medic, care le va spune ce e de făcut. Dease­menea sâ se ţie bolnavul izolat şi să nu-1 lase ca să scuipe pe jos. Sâ scuipe într'un vas în care se află cenuşe. Sâ vie cât mai rar în contact cu el şi să i-se desinfecteze odaia cât mai des.

Ferlţi-vă oameni buni de asemenea obiceiuri rele, care totdeauna na vă aduc altceva, decât un om bolnav sau o moarte în plus în casa d-voastrâ.

A. BĂDULESCU.

Din Chiteam (jud. Tighina) însărcinat de către d. Cazacu, pre­

şedintele societăţii „împăratul Traian" din Tighina, cu controlul tuturor sec­ţiilor culturale, am constatat, că in comuna Copanca, preşedintele secţiei culturale locale, I. Bălan, nu şi a cu­noscut menirea chemării sale, nedân-du-ri nici o silinţă faţă cu scopul naţional, pe care 1 urmăreşte socie­tatea. Pentru această cauză a fost scos din preşedenţie şi înlocuit cu d. Ştefan Onică, vrednicul rnoldovan de dincolo de Nistru, moldovan care acum locueşte în mijlocul nostru.

In corn,ma noastră, Chiţcani, prin stăruinţa oamenilor de bine, s'a în­fiinţat un frumos triuzeu şcolar şi o bogată bibliotecă sătească, numită „Ion Creangă". Ca preşedinte al a-cestei biblioteci este d. Mihai Grozu, un bun român.

Secţia culturală Chiţcani, aduce călduroase roulţămiri dlui T. Creţescu din Gaiaţi, pentru cărţile dăruite bib­liotecii noastre. l. MiftON.

Din Zegaia-Marman (Jud. Mehedinţi)

In ziua de 30 Noemvrie, biblioteca populară „Căpitan Ion S. Ionescu" a ţinut o frumoasă şezătoare. In loca­lul închiriat pentru şco.,is, unde se află şi biblioteca, s'a lume adunat de copii de şcoală pânâ îa oamenii bătrâni, albiţi de vremuri. D-l învăţător, Iosif Dumitrescu-BIstriţa, a vorbit despre foloasele învăţăturii şi roadele biblio­tecii.

Copiii dela şcoală, împreună cu ti­nerii „aduiţi" au intonat cântece, au spus poezii frumoase. Din unele poe­zii s'au arătat cum băutura alcoolică aduce rugină sănătăţii şi ruinarea gospodăriei. După acea preşedintele bibliotecii, d. C. I. B. Palaşcă şi mem­brul bibliotecii d. Gh. Lungu au vor­bit ca să pue mână la mână să facă o clădire pentru sfatul sătesc. Toţi au aprobat această párere fru­moasă. Toiul s'a terminat prin cân­tul „Marşul batalioanelor române".

w. p.

Din Eşelniţa (Caras-Severin) La 16 Noemvrie s'a ţinut şezătoa­

rea a treia a despărţământului „Astra" din Orşova, în comuna noastră. D l

casa dlui Ion arzând o' şură,

prof. Tr. V. Ţăranu, a vorbit despre Preţul timpului", biciuind relele no­

astre deprinderi, din cauza cărora nu preţuim timpul фіпе, ceiace apoi ne împedecă dela înaintarea noastră în cultură, aşa că străinii ne pot în­trece foarte uşor.

S'a declamat după aceia poezia Veghea" şi anecdota „Ras p" dato­

rie", s'a spus „Discursul lui Daneff1' iar elevul cl. 4 comercială Gh. Cons­tantinescu, a declamat spre rnuiţâ-mirea tuturor poezia „Ordinul lui Mackensen".

La sfârşit s'a jucat comedia „Doc­torul fără voie".

A urmat apoi jocul, lăsându-i pe toţi peste măsură de multă miţi Su cea­sul atât moral, cât şi bâr.es -, a #fost cum nu se poate rnai bun A B.

Din Pribeşti (Jud. Vaslui) In sara zilei de 27 Noemvre, a

izbucnii un ioc la Schiopu, cârciumar, unde îşi avea depozitata marfa.

Focul a luat naştere dela un cup­tor, ce era in acea şura. A mai ars 800 kgr. de grâu, un butoi cu gaz, o putină cu făină de popuşoi, 100 kgr. de untură şi mai muite lucruri din zestrea casei.

Un mare noroc a fost, că n'a bătut vânt, altfel i se topea toată gospo­dăria bietului om. C. ANUŢii.

Din Jupalnic (jud. Caraş-Severin). Duminică, în 2 Noemvre, s'a ţinut

şezătoarea dintâi a despărţământului „Asîra" din Orşova, în comuna măr­ginaşa Jjpalnic. D-l prof. Tr. V. Ţă­ranu, a vorbit despre „Trebuinţa de a ne cunoaşte bine ţara" câci numai astfel puterea ni se măreşte, curajul ne creşte, încrederea ni-se întăreşte, iar dragostea de ţară înfloreşte.

S'a jucat сотеЛіа „Doctorul fărâ-voie" de Molière, iar tânărul N. Dam-şescu, a spus frumos mono oage. A urmat apoi jocurile noastre naţonale, rămânând toţi foarte mulţâmiţi. La noi s'a präznuit ziua de 1 Decemvre 1918 într'o serbare şcolară, dată dim-, preună cu despărţămâniul Jup&inlc, a societăţii culturale „Astra".

Serbarea a începui la ora 4 d. a. cu .Imnul Regal, cântat de toţi şco­larii şi şcolăriţele şcoalei primare din comună. S'a cântat apoi la răstimpuri Imnul ocazional, „La arme" şi „Ro-mânaşui".

Şcolăriţa, Magdalena Magheru, Brânduşa Roată, Cismădia Susana, Maria Crisíescu, íiecare a dechunat foarte bine câte o pcezie potrivită cu însemnătatea zilei. De asemenea la înălţime au fost şi şcolarii: Vasile Sârbu, Petru Lăcătuş *şi Petru Bu-jdica, declamând cu multă pricepere felurite poezii, anume alese pentru acest prilej. Adânc pătrunzător a fost şi dialogul „Bogatul şi Risipitorul", spus cu un talent deosebit de şco­larii P. Râdulescu şi P. Bujaica.

Toată cinstea d lor învăţător, Gavrilâ Băiaş şi Luca Ghergulescui cari ştiu să fie la înălţimea chemării de luminători ai poporului. D-l pro­fesor Tr. V. Ţăranu, a ţinut apoi o cuvântare în care a arătaţi că tre­buie să ţinem la această zi ca la ochii noştri din cap, fiindcă ea ne-a dat libertatea de a fi români, ceiace e mai scump decât orice. A încheiat îndemnând pe şcolari sâ înveţe carte cu dragoste, sâ fie ascultători, căci numai astfel vor putea să învingă pe străinii din ţară. A mai declamat bine elevul cl. II corn. Şufan Cioată, cl. III corn. Drăgan, cl. IV corn. şi-s'a jucat piesa „Doftoria dela mama", de către elevii comerciaiişti Sandu, Şufan (şi Iliescu. uELACERNA

ba înmormântarea lui M. JPuppa Duminecă, 9 Noemvrie, a avut loc

înmormântarea lui N. Puppa, unul din fruntaşii români macedoneni din Bucureşti, fost mai mulţi ani mem­bru în consiliul de 35 al societăţii de Cultură Macedo-Romănă.

D-l N. Buia, secretarul acestei so­cietăţi a ţinut următoarea cuvântare :

întristată sduuare, Astăzi se duce dintre noi N,

Puppa, singurul nostru român octo­genar. / N. Puppa s'a născut în comuni* Târnova (Macedonia). Şi aeest su­flet de o bunătate rar», fără pic de răutate şi fără nici o brumă de in­vidie, a trăit în viaţa sa cu multă cinste, ajungând până la vârsta de 83 de ani.

Bătrânul N. Puppa, o fire blândă, cu înfăţişarea "biajină, ou inima bună şi curată, suflet nobil, carac­ter -integru, g ai înţelept şi blând şi naţionalist înfocat şi-a iubit nea­mul său cu pasiune. In toate îm­prejurările şi-a manifestat sentimen­tele aale patriotice, apă: ând cu muit entuziasm chestiunea românească din Macedonia.

Tocmai această dragoste de ueam l-a determinat pe N. Puppa, de a stărui pentru fondarea societăţii Macedo-române. El a fost unul din membrii fondatori ai acestei socie­tăţi, făcând parte ea membru con­silier din consiliul de 35, timp de 34 de ani, până la anul 1920 când s'a retras din cauza bătrântţii. . ' I n numele acestei societăţi îi

exprim eu acest prilej sentimen­tele mele de omagia şi de multă recunoştinţă pentru tot binele care l-a făcut şi pentru serviciile ce le-a înfăptuit acestei instituţii sul-tural-naţionale, stăruind pentru prosperarea şi înflorirea ei.

După, declaraţiunea verbală a defunctului în -faţa onor comitet executiv al acestei societăţi, N . Puppa lasă prin testament pe sama societăţii suma de lei 60 de mii.

Jalnică adunare ! Peste douăzeci de ani de priete­

nie m'a legat de N. Pupp-;. In această vreme nu a fost între noi nici o neînţelegere. Fie dar _îcgă-duit sufletului meu, ea să-şi ia eel din urmă râma s bun dela suflatul său şi să stropiască eu o lacrima curată marginea acestui sicriu.

Compatriotul nostru, N. Puppa, înainte de a se desparţi cîe noi, paretă ne grăeşte: Iertaţi-ша voi scumpele mole rude precum şi voi, iubiţi prietini şi cunoscuţi. Mă des-pârţesc de voi eu cuvintele sfân­tului Apostol Ioan, care zice : Ră­mas bun, amicii mei. Eu plec pe calea străină, pe care n'am ^nabbt niciodată; plec îa ţară depărtată pe care n'a văzut-o nimeni ; plec înaintea înfricoşatului judecător mare, înaintea căruia nu ştiu cum îmi voi apăra cauza mea.

Pentru aceea vă rog şi eu să mă ertaţi cu orice am greşit, căci nu este om în lume, care să nu greşească ; fiţi cu toţii fericiţi şi bunul Dumnezeu să vă binecu-viuteze în etern. Vă mulţumesc şi cer ertare încă odată de la voi toţi câţi aţi venit să ţi onoarea cea óin u r c ă rămăşiţelor me io răcite. Acum noi, toţi aceştia muritori, câţi suntem an faţă s ă i dám şi noi, în aoest trist moment, ultimul sa­lut regretatului nostru compatriot, bătrânului M. Puppa, zieâadu i :

Mergi, iubite prietine Nicoiache, mergi, tu fiinţă blândă şi ptste măsură de bună, mergi tu, care ai fost în toata viaţa ta uu model de cinste, un Suflet curat, un filantrop mergi ia tatăl nostru cerese, eare îţi va da fructul osteaelelor tale, îţi va da fructul bândeţii, bună­tăţii tale nemărginite şi cinstei, cu eare ai trăit în această lume va­nitoasă, împreunându !e cu frica de Dumnezeu.

Dumnezeu să-1 er te ; fiie-i ţărâna uşoară şi memoria lui în veci ne­uitată şi binecuvântată.

ABONAMENTUL: Pe un an 250 lei. Pentru săteni, învăţători, profesori, preoţi, studenţi, funcţionari, mese­riaşi şi muncitori 200 lei pe un an. Abonamentul se plăteşte înainte^; se face altonamente şi pe jumătate an

, ГЛ ь ' -

Abonamentul pentru instituţii finan­ciare, biblioteci, cluburi şi localuri publice 400 lei. Pentru sprijinitorii foaei minimum 500 lei, Tn America 3 dolari. In Jugoslavia 120 dinari pe an. In străinătate 450 lei pe an

Scrisori din Youiigstown, Ohio, (America) Deia redactorul nostru

17 Noemvre 1944

Una din cele mai vechi societăţi româneşti, anume „Unirea română" îa seara de Duminecă, 16 Noemvrie, a dat o serbare foarte reuşită. Şi nex am început să imităm obiceiu­rile americane la serbări, căci ara pus premii. Bineînţeles că ameri­canii aduc premii, la asemenea oeaziuni, până la 10 mi i de dolari, pe când la serbarea noastră, cu biletul de iatrare s'a putut câştiga un automobil „Ford".

La or* 9, d-l N. Codrea, preşe­dintele aranjator, a deschis serba­rea. S'a jucat piesa populară: „Aşa a fost să fie* de A. Ţinţariu, de către diletanţii societăţii.

D-l George Bogdan, a cântat bu­cata „Răsunetul Ardealului" şi a spus poezia „Bătrânii" de O. Goga, fiind răsolătit de către cei de faţă cu ţipbuze.

D-şoara Ana Maxim a jucat un foarte frumos dans englezesc şi a cântat, iar I. N. Hociota, a recitat bucata hazlie „Buletinul oficial", stârnind Lcrămi de râs.

Ceice serie aceste rânduri, la sfarşital teatrului, a muiţămit îu numele societăţii „Unirea Româ­nă", diletanţilor, cari au dat spri­jinul pentru reuşita, artistică a ace­stei serbări, precum şi publicului cure a contribuit cu sprijinul bă­nesc; Apoi a'a ales o comisiune de 4—5 persoane, cari au luat parte la tragerea premiului. Automobilul Ford l'a câştigat d-l Ion Suciu, eare » făgăduit că jumătate din valoarea automobilului, o dărueşte societăţii. După aceasta a urmat d&as'tl pâuă în zori.

Mercuri, î i І 2 Noemvrie, părin­tele Ion Podeu, a început cursurile unei scorie de sară, odată pe săp­tămână. Л -î<t cursuri sunt infim

ІИІІІИММІІІІІІІІІІІІІІИІІІІІІІМІ

ţaţe pentru tineretul din oraşul nostru, cât şi pentru toţi românii dornici de progres. Dorinţa preo­tului Podea, este de a perfecţiona tineretul ea să ştie sa se pronunţe, scrie şi citi, îu o perfecta şi lite­rară limbă românească Deşi a fost cea dintâi Й< ară a cursurilor, totuşi a luat parte uo. numai- destul de mare de «seultàtori, cpcace dove­deşte că tineretul din Youngstown e destui de conştient.

Colonia noastră se simte, recu­noscătoare faţă de activitatea pă­rintelui Podea, prin Lptul că deşi d-sa ѳ numai de cinei luni sosii aici, se vede un real progres în instituţiile noastre şi biserică.

Viiieri, în 14 Noemvrie, preotul Ion Podea, a fost chemai: în colo­nia din Alliance. Ohio, de către ciubul „Tinerimea româna", pentru a ţine şi acoio cursuri serale odată pe săptămâna. Deşi păruitele Podea e prea ocupat, lotus? a făgăduit eă va merge şi acolo în fiecare săptămână. Prin aceasta se dovedeşte cât de mult munceşte acs-st vrednic preot şi dacă preoţii delà noi ar fi cu toţii la chemarea misiunii lor, atunci poporul nostru în loe să se depărteze de liaiba noastră, s'ar

Părintele Podea e gata pentru orice jertfă şi de s ceea toporul şi-a pus rsare încredere îa ei. Cu toate acestea domniei sale nu e dat sä aibă luiişte sufletească, i-se fac greutăţi atât de аеа-за, cât şi de aici; poporul singur a rămas lâagă el şi îl iubeşte..

Va veni însă vreme?, câad cel puţin poporul de acasă, va recu­noaşte munca depusă de acest harnic preot, pentru binele şi feri­cirea nesmuiî'i.

M. T R ' M A N

PRIN XPOZ1Ţ1I DE PICTURA

В Ё М І Н І К Li „Căminul Artelor Regina

Maria" anul acesta expune delica­tul aquurelist Bednarik, o serie de aqua.tele şi câteva desemne în peniţa.

D. Bednarik eete un muncitor artist, ca sa nu-şi deszică energ :a, aşa de frumoasă, a neamului său ceho-slovac. In fiecare an, îa aee-eaş lună, tecundul, rGdnicul nostru pictor, ііъ arată pluralitatea feţelor sclipitoare ca diamantul ale ta­lentului său bogat: naturi moarte, fiori, scene de interior ca şi do a-îară, cupele de expresie, subiecte toist.ee ea si subiecia profane, toate îl ispitesc, pe acest artist, cu mre­jele ior frumoase.

Anul acesta într'o serie de vreo 50 de buuăţi — toate aquarele şi în peniţă numai o bucata ori două — ne arată plinătatea şi deplină­tatea chemării suie pentru artă. Dalicataţea, minuţiozitatea, cu cari sunt lucrate acesta cartoane ne vădesc;, cu prisosinţă, pe artistul lin şi cu scopul final ca să ne redea şi sä ne dea un lueru slârşit, isprăvit. El, nu schiţează ci desă­vârşeşte, siârşeşte. Departe de el cacofonia pictorată a ul Lramoderniş-tilor, cari au început sä abunde pe pieţele de desfacere ale Artei delà noi — importaţiune nenorocită, nu numai nenorocoasă. Bednarik este un artist conştient de menirea lui, de artist, — nu numai conştiincios. El, nu jonglează cu Arta, ca toţi cei ce scut panglice pe nas in bâlciu nie, aşa zise de Artă. Expresio­nismul — de azi — aşa zisul expre­sionism — este rău, cum nu poate mai râu înţeles de cei ce nu sunt

Mimest uniii om U n p r i m a r e x e m p l u

„Sunt oameni, între oameni". Tot aşa sunt „primari între primari".

Fotografia de mai jos reprezintă chipul primarului comunei urbane, Ostrov din judeţul Constanţa, comună frumoasa, cu aşezare pitorească.

P. BÀNICÀ, PRIMAR

Bătrânul fluviu, Dunărea, udă poa­lele acestui orăşel, fâcându-1 să fie şi port.

Es?e şi reşedinţa plăşei Ostrov. Tot aci se găsesc şi cazărmile Reg.

35 infanterie. In aceste cazărmi - în anul 1920—21 a funcţionat o şcoală normală de baeţi.

Tot Ostrovul este o regiune viti­colă de mare însemnătate. Este şi un punct însemnat de pescărie.

Deci cu o viaţă economică de pri­mul rang.

Răspunderea conducătorului acestei comuni este prin urmare mare.

In d-l primar P. Bănică, Ostrovul a găsit pe gospodarul ce-i trebuia, munceşte, aleargă, înzestrează cu toate bunătăţile acest târg.

A ajutat şcoala primară în repara­ţia ce trebuia. A strâns cu concursul ostrovenilor un fond pentru monumen-

capabiii să înţeleagă ce poate fi un i tul eroilor ce se va ridica curând în expresionism îa adevăratul înţeles Ostrov, ai cuvântului. Pilda, însă, văîâiaa-toare este lesne imitată, mulţâmită mimeusuiuiui, de care dau, cu pn-sosinţo,duvzistrăiuce şi strălucitoare

aţâţa şi aţâţa răi servitori ai Frumosului adevărat. Bednarik a rămas geniu şi neturburut de ispita diavolească a moielor aşa de efe­mere, aşa de trecătoare, în Artă. Psiholog adâcc, el redă adâncul sufletului, tot sufletescul din om. Ba, ce e mai mult, chiar o floare, o natură moartă, la el, este îosuf-ţitâ, prin viaţa ce-o pune ei din Duumezeseul creaţiunn mi de artist.

N'avem nici o preferinţă pen­tru niai o bucată, căci toate au aceeaş technieă, care poartă sigilul talentului lui. Dacă am vrea să ne arătăm o preferinţă, ar fi să ni-o arătăm pentru miturile şi pentru concepţiile lui, adânci, înspre socio­logie şi psihologie. Subiectele lui dau de gândit: de multe ori te in­dispun, văzând răul în omenire cât este de reliefat. Arta lui, totuş te nalţă, căei te adânceşte. Şi cine poate mai bine să te înalţe mai frumos — decât cine te adânceşte mai mult, mai îu adânc?

In definitiv: Bednarik este o porson&htate bine conturată şi bine reliefata în Arta moartă picturală.

CPÍDIM.

A reglementat brutăriile, ţinându-le sub strictă supraveghere.

A dispus, ca oraşul să se luminize noaptea.

A dat locuri de vie şi casă demo­bilizaţilor.

A încurajat moral şi material toate pornirile culturale din acest oraş, fiind preşedinte onorific al soc. cul­turale „Luceafărul".

Populaţia îi iubeşte mult. Cu o familie numeroasă, a cărei membri au acelaş suflet bun, este cetăţeanul cel mai venerar.

Dee Domnul, ca toate comunele noastre să aibă asemenea primari ! Noi ii do rim o viaţă lungă şi o ac­tivitate plină de roade.

P riMITPIU-LiPNITA.

Sfaturi gospodăreşti Este o mare economie şi un mare

merit pentru o femeie să cunoască gospodăria. Înainte de orice, omul are nevoie să se hrănească, să se curăţe şi se fie sănătos, ca să poa­tă lupta cu marile greutuţi ale vieţii.

Unde poţi avea toate aceste ne­preţuite bunuri, decât la tine aeasă. Dar, dacă la casă gospodina nu veghează şi nu are toată îndemâ­narea, atunci vai de gospodăria aceaia.

A întreţine o casă îa ordine şi curăţenie, a pregăti o hrană bună şi hrănitoare, este un meşteşug destul de însemnat şi nu trebuie dispreţuit de nici o femeie. Căci, oricât de bună şi de frumoasă ar fi o femeie, ori eu câte daruri ar fi înzestrat'o Dumnezeu, dacă nu ştie să conducă; să poruncească dacă are cui; ori să-şi facă sin­gură gospodăria, dacă starea mate­rială nu-i îngădue altfel, însemne­ază eă nu-şi dă seama de cele mai importante îndatoriri.

Sunt gospodine, care nu-şi cu­răţă casele cu zilele; ai căror copii sunt murdari şi neehivernisiţi. Ba unele, su obiceiul numai de a se găti pe e'e şi a pleca în sat după vorbă şi pierdere de vreme сй sä clevetească îa dreapta şi în stânga, iar când vine soţul delà muncă şi copilaşii debs. şcoală nu găsesc nici cu ce să-şi asiâmpere foamea. Ase­menea femeie, este o adevărată nenorocire atât pentru ea, cât şi pentru, cei din jurul lor.

In casa neaerisită, fără ordine şi curăţenie, bolile, sărăcia şi tot soiul de rele se ţin lanţ.

Soare şi aer poate avea şi cel mai sărac dintre oameni, căci Dumnezeu i'a lăsat pentru toţi din belşug. Curăţenia nu ne cere, decât munca braţelor noastre şi bună­voinţa.

Făiă aer ne ofilim ca florile fără lumină.

Fără hrană cam se cade ae isto­vim puterile.

Bărbatul, care nu are o mân­care cum trebue acasă, fuge să o ciiute prin cârciumi, unde se otră­veşte cu băutura.

Stă îu puterilo femeia să-şi facă oasă, cât mai atrăgătoare prin cură­ţenie, ordine şi mâncare proaspătă şi sănătos pregătită, astfel ca băr­batului, să-i fie dragă casr. lui fără sâ se mai îndure a o schimba eu cârciuma cea dătătoare de vicii.

Din nenorocire sâ întâmplă toc­mai pe dos.

Am văzut gosp'dine măritate de ani de züe, oare nu ştiu sâ facă nici o supă. Prezintă un fel de zeama de carne, fără nici un gust. Şi totuşi, nirnL mai simplu, decât să f»ci o supă bună. Iată:

Luăm deia măcelar 1 kg. sau cală cantitate de carne voim. Ce-l e m însa, pentru supă rasol roşu sau alb.

Sâ zicem că avem 1 kg. de rasol.

II spălăm şi-1 punem cu 3 kg. de apă rece şi o lingură de sare, să fiarbă. Ca să avem supă bună trebuie să o punem la foc eu apă rece ca sucurile din carne să se lase în zeamă încetul cu încetul. Vrem să avem rasolul mai gustos, punem la foc cu apă fiartă şi atunci sasurile rămân mai mult îu carne.

După ce am luat spuma delà supă, curăţăm şi apoi punem: 3 marcovi măricei, 3 păstârnaci, 2 rădăcini de pătrungel, o ţelină, şi 2 cepe coapte de maşina, fără să le fi curăţat de primele coji, ci doar spălate mai întâi. Dacă o vară, adăugăm şi câteva roşii, un ardei gros, şi puţină varză albă.

Lăsăm să fiarbă la un foc iute fără să acoperim vasul, pânăce car­nea se desprinde depe os. Lă­săm apoi să se aşeze niţel, şi stre-curăm supa priutr'o strecurătoare.

O punem iar pe foc şi când clocoteşte îi adăugăm, pasta ce voim, sau orez, gris, ori găluşti de gris, oare se fac astfel :

Se ia o lingură de unt topii, dar închegat (sau untură) se freacă spumă, apoi adăugăm 2 gălbenuşuri de ou, puţină sare, albuşul bătut ea zăpada, si câte puţin gris, pâ­năce punem 2 linguri de masă. Adică o lingură de masă plina cu gris pentru fiecare om.

Când fierbe supa în clocote, pu­nem găiaşîele cu linguriţă, mai întâi urmată în supă, ca să nu se Upeaseâ.

luai.;tu de a se da la masă, se pune puţin • pătrungel verde tăiat bine. MÂRIUC*

Ecouri Bucureştene Ateneul Român, urmându-şi tra­

diţia, va ţine si anul acesta un ci­clu de"" 16 conferinţe. Ele s'au înce­put delà 7 Decembrie şi vor ţine până la 12 Aprilie.

Conferinţele vor fi ţinute de cei mai de seamă profesori universi­tari şi oameni de ştiinţă din Bu­cureşti.

— Liceul „Cantemir- Vodă" şi-a reînceput seria de şezători artistico-literare, ţinând până în prezent trei şezători.

Şezătorile au loc în fiecare Sâm­băta deîa 4-6.

— Joi, 11 Decembrie, ora 9 se-ira a avut loc în sala Ateneului Ro­mân, concertul d-nei Cionca Pipoş, cu concursul d-nei Băicoianu şi d-lor G. Folescu şi Gh. Teodorescu.

Concertul acesta a fost dat în folosul societăţei academice de tu­rism „România".

— „Contrulul Cetăţenesc" secţia Lemaitie va ţine în şcoala de bă-eţi Tabaci (Cheiul Dâmboviţei) un ciclu de conferinţe îa fiecare Sâm­bătă seara.

Sâmbătă, 6 D .-.brie, orele 8 jum. seara a -.or;ht farmacistul dl Al. Volansky despre : „Istoria na­turală".

— Căminul Cultural „Sf. Silves­tru" a înfiinţat o bibliotecă popu­lară, care stă la îndemâna oricui.

Acelaşi Cămin a dat astăzi Du­minecă, 14 Decembrie, un concert religios.

— Cvartetul român „Regina Mă­ria" a dat sub auspicile Fundaţiei „Principele Carol" al treilea concert simfonic.

S'a cântat cvartete de Haydn, Dvorak şi Mozart.

— Liceul „Sf. Sava" şi-a inau­gurat internatul unde se pot adă­posti 400 elevi. Au luat parte ministrul instrucţi­une!', d-l Şt. Pop, şi foarte mulţi profesori secundari.

R*DU S N " 4 1 1 ES1H-M*SLcft

C U L T U R A Ş l V I A T A

Scrisoare deschisă D-l V. Ionescu, din comuna Ba­tiu, judeţul Ialomiţa, ne trimite

această scrisoare deschisă adresată d-lui ministru al agriculturii, cu ru-gemintea să o publicăm în „Cultura Poporului".

Domnule Ministru! Sunt unul dintre acei cari, în urma

împropietărirei, am rămas neîmprop­rietărit, eu, care am luptat îa ultimul răsboi pentru întregirea neamului. Mulţi au pierit în acest grozav război; dar puţini s'au întors. Cei veniţi acasă nu se bucura toţi de aceleaşi drepturi. Sunt nedreptăţiţi tocmai acei, cari se gândeau să poată căpăta o bucată de pâmânt, pentru a-şi întreţine • viaţa lor şi a copiilor. Ei sunt nevoiţi sâ sufere în tăcere, să blasteme momen­tul când s'au născut, fiindcă mama lor nu i-a făcut într'o zi norocoasă, ca pe alţii.

Azi merge pe „noroc". Dacă ai „noroc" mai ales cei cu stâlpi la Ierusalim, totul merge b'ne. Dacă nu, poţi să-ţi iei traista în băţ şi sa pleci să cerşeşti milă pela uşile îmbogăţi­ţilor de răsboi.

Eu sunt unul, mă plâng de drep­tate, care nu mi s'a făcut. Am luptat cu ' tot sufletul şi cu tot cugetul în răsboi, pentru a-mi apăra ţara.

întors acasă, mi-am făcut şi eu un rost ca ori care. M'am căsătorit şi cu meseria care o ştiam, munceam din zori şi până în noapte pentru a-mi câştiga pâinea de toate zilele. D^r munca mi-a fost în zadar: n'am putut să mă ridic nici măcar cu 'n deget. Am răbdat şi am tăcu t . . . . Când cu împroprietărirea, inima mi s'a umplut de bucurie şi ziceam în gândul meu: Acum am cu ce trăi. Am să las me­seria şi se mă apuc de plugârie.

A dat Dumnezeu, şi mi-a dat şi mie un lot de pâmânt. Mulţumeam lui Dumnezeu zi şi noapte, câ mi-a mângâiat mult sufletul, căci a doua comisie de revizuire mi-a luat pămân­tul, fiindcă eram meseriaş. Dar oare eu n'am luptat pe câmpul de luptă sau poate chiar mult decât a l ţ i i ? . , . Am alergat, pe la Călăraşi, pe la Bucureşti, pentru a-1 recăpăta. M'am ales cu făgădueli, cari nu s'au re­alizat. Ce să-i faci? n'aveam stâlp la Ierusalim...,

Vă rog, domnule ministru cu toată inima să mi daţi ajutorul d-v. să capăt iarăş lotul. Aş fi mulţumit, gândindu-mă c'am fost şi eu răsplătit pentru braţul meu de ajutor, depus în ulti­mul răsboi pentru întregirea neamului nostru românesc.

Cu deosebită stimă: V. IONESCU din com. Balao'u

jud. Ialomiţa

Conferinţa rostită de d-l Pavel A. Macedonski la şezătoarea centralei societăţii „Zorile" Duminecă în 23 Noemvrie, la Liceul „Gh. Lazăr" din Bucureşti.

Am vorbit în şedinţa trecută despre politica culturală. Am afirmat că această politică este singura necesara pentru vremea de azi. In situaţia cu­rentă, în care această politică cultu­rală — ca sistem de conducere — ca politică socială, este abia întrevă­zută, pe scara finalităţilor progresului, evident că ea planează în perspectiva sforţărilor şi orientării noastre, ca scop, din fericire, ca scopul cel mai apropiat.

Pentru înţelegerea acestui moment social, pentru înţelegerea lui istorică, trebue să ne întoarcem privirea în noianul veacurilor pe cari le-; m par­curs.

Ari, în aceste veacuri, când mai luminoase, când mai întunecate, deo­sebim, la fiecare pus al istoriei, o luptă. Scopurile trecute erau diferite; ele se schimbau delà treaptă ia treaptă, după imboldul feluritelor necesităţi ale timpului şi traiului mişcător.

O parte din scopurile acestea erau generoase, cea mai mică parte, cele mai multe însă, erau scopuri egoiste, cari veşnic au stat In calea întăptui-rilor ideaîe. Pentru a le prăbuşi pe acestea din lumea speculanţilor şi în­treprinderii tumultoase, — în hr.osul ideilor perimate, istovite, prin reali­tatea lor ideală. — a trebuit o sân-gerare de mii de ani.

Sforţarea aceasta în lumea haosu­lui, pentru eliberarea treptata a vieţii, face ca astăzi, în momentul când pu­tem afirma că scopul nostru cel mai apropiat este cultura — sforţarea aceasta, pe care în urma celei din urmă lupte — o resimţim in oboseala noastră, -r- atribue să ne facă să în­ţelegem, să ne pătrundem adânc de marea bucurie a umanităţii învingă­toare.

Generaţia noastră slăbită, sdrunci-nată de cea mai mare sforţare pen­tru libertate, nu e în stare să simtă, în toată capacitatea ei, bucuria acestei faze sociale. Cei, cari au luat parte mai intens la procesul acestei reali­zări, — cei cari am d stilat otrava anei aşteptări înfrigurate, în anii pre-gătirei războiului, — cei cari am fost măcinaţi în anii de luptă cu perspec­tive înfricoşate; noi, că cari trăim în zi­lele grele al» prefacerii chinuitoare, noi vom închide ochii, înainte ca mulţumirea deplină, înţelegerea izbânzii efortului nostru integral, să fie pentru noi, o realitate de linişte şi de înflorire, de reînviere şi de culegerea roadelor. Noi nu avem reompensaţia muncii noastre, nu numai atât, dar tot nouă ni-se cere o muncă, tot atât de istovitoare pentru a face ca darul nostru să poată fi primit de urmaşii noştri, îatreg, limpezit, strălucitor şi definitiv — ca un adevărat dar. Stră­duinţele noastre, deci, cari nu s'au sfârşit nici acum, nu sunt pentru în­coronarea noastră. In lupte crâncene-de multe ori eroul îşi Iasă chiar viaţa pe câmpiile luptei; —• roadele bi­ruinţei sunt pentru cei cari vin cu destulă capacitate şi linişte sufletească să Ie primească, să le confunde cu conştiinţa lor, să le facă creatoare. Fericirea noastră este a urmaşilor noştri. In acest mod sacrificiul nostru este desăvârşit.

Ca factori sociali, transformaţi în ideea dinamică o progresului prin libertate, înfăptuim o operă plătită cu viaţa.

Senzul moral al acestei opere este absolut. Şi dacă mai putem simţi, dacă mai putem contempla, dacă mai avem repaos pentru această contem­plare, atunci fericirea noastră o gustăm în acest sacrificiu ; ca o cununiecătură cereasca, ca o supremă mângăere şi împăcare.

Pe umerii noştri am purtat până astăzi greutatea războiului eliberator ; pe umerii noştri stă astăzi obligaţia de a face cultură: să nu fugim nici de astădată din luptă ; îa jurul nostru sunt zâmbirile nevinovate şi întremă­toare, ard privirile nesăţioase ale ce­lor tineri cari ne sorb aventura şi experienţa, cu frenezia cu care şi copilăria noastră s'a alintat ; cu ma rile povestiri şi învăţături ale celor cari au suferit pentru fericirea noa­stră şi au murit împăcaţi gândind la ea. Suntem în pragul ицеі ere nouă.

In faţa noastră, plină de nimicuri întrezărite, stă viaţa. Mintea şi inima copiilor sunt dornice să o atingă — să o răscolească, să vânture bucu riile surprinzătoare şi miracolele atrăgătoare ! Dar viaţa nu este nici aceea visată de copil pentru adoles­

cenţa cuceritoare, nici acea visata da adolescent pentru bărbăţia cuprinză­toare şi predominantă.

$Nnu ştiu dacă viaţa este măcar a maturităţii realiste, sceptice şi indi­vidualiste, nu îndrăsnim să spunem că viaţa este a bătrâneţii întârziate sau indiferente. Nu cutezăm să spu­nem că viaţa este a cuiva. Noi, o cu­noaştem atâta de puţin din viaţă! Cu cât o trăim mai intens, cu cât ne confundăm mai mult cu ea, cu un cuvânt, cu cât ni-se pare că ne lip­seşte răgazul înţelegerei ei. Nu patern în acelaş timp, să iubim şi să ne contemplăm în iubire, să urăm şi^să ne observăm în ură, să exploatăm în domeniul strict al ideilor şi să ne ad mirăm ca atare. De aceia se impun pauze de reflexie şi de descătuşare. De aceia toată viaţa pusă în acţiu­nile noastre o privim mult mai târ­ziu, în aceste binecuvântate reculegeri contemplative. Numai în pauzele ace­stea, în care gândirea proecte;iză fla­căra ei pură asuora trecutului noslru, numai în clipele acestea ne dăm seama de viaţă şi de noi înşine, nu­mai atunci trăim integral, adică cu conştiinţa clară a existenţei; numai atunci ne apreciem afecţiunile şi de abia ne mai rămâne timp să regre­tam, să ne înfricoşăm, sau sâ plân­gem pe atâtea iluzii spulberate, pe atâtea avânturi şi credinţe înflăcărate, pe atâtea simţiri obosite In afecţiuni muritoare.

Dacă m'ar întreba cineva : Ce crezi d-ta atunci despre viaţă? Este viaţa adevărată? — Aşi răspunde, cu adâncă mâhnire : Viaţa este restrânsă în rarele ciipe de reculegere, în care ne putem privi pe noi şi ceiace se stinge în noi, în mişcarea neînfrântă a morţii.

Viaţa este a noastră numai atunci cânt ne dăm seama limpede de tot ceiace însemnăm în ea. Ea este atât de scurtă, încât de abia a dat pas filosofilor să-i înţeleagă cele mai mici taine ale ei. Pentru noi simpli muri­tori, cu învăţătură uşoară, ea este deci cu atât mai scurtă, cu cât nu avem mijloacele de a o putea înţe­lege, chiar în clipele de repaos, chiar aiunci, când ne-am putea înclina азирга ei cu lampa constinţei cerce­tătoare.

Ca să trăim, ca să putem privi asupra vieţii şi asupra noastră, ca să simţim măsura fericirii noastre ome­neşti, ne trebue cultură ! Când o vom avea, când vom înţelege mai mult, cu ajutorul ei, viaţa va fi mai bogată, negura ei se va sfâşia şi rostui nosiru va apărea mai clar şi mai bogat, în măsura îa care vom contrbui cu lumi­nile noastre să înbogâţim viaţa.

Voiţi să trăiţi mai intens? Înţelegeţi mai mult ! Voiţi să înţelegeţi? Cu­noaşteţi ! Luminaţi-vă !

PAVFL «LEX Mft^.EW SW

Pubica tineretului din

şcolile 8Е«ііппагв

E C O U R I

Un dangăt de clopot răsună departe Şi'n sufletul meu pustiit. Un d-uigăt de clopot răsună de moarte Pe aripi de gânduri pornit.

Un dangăt de clopot, atât, şi s'a stins, S'ar stinge ş'o viaţă 'n suspine, Ş'o stea sâ se stingă pe cer înadins Ş'or trece în zări mai senine.

Un dangăt de clopot, atât, şi s'a stins, lnceata-i chemare, pieri. Asemeni cu'n suflet de jale cuprins Ce'n umbră de vise muri.

Un dangăt de clopot în noapte tresare O fată muri, ş'o stea s'a desprins, O mână de lut ş'o rază din soare Ş'un dangăt de clopot departe s'a stins.

ІШ-іа «WE0R8HIU, c'. 5 liceu

A M T E C Departe de a ta moşie M'ai d a t . . . să plâng iubită tată . . . Mereu spre cerul casei tale înlăcrimaţii ochii mei cată.

Şi obosit pe brazda neagră Ce o trag din frageda-mi pruncie Mereu îmi port în urmă ochii Spre viaţa 'n ceaţă cenuşie.

In valul tulburat de soartă îmi torc cernitul fir în lume.. . De parte sunt de tine tată De satul meu cu-atâtea glume. . .

Simeon Rusu Orâştie elev cl 8 lie

C o r m i t x Ь E A G Ä N A-T E F R U N Z U L I Ţ A

( C â n t e c p o p u l a r d i n B ă n a t c u l e s d e H l c o l a e F l r u ) A r a n j a t ş t a r m . d e L . A C R 1 A I Ï M C O R E S C U

1) Leagănă-te frunzuliţă (bis) Că s'a dus al meu bădiţa, (bis)

2) Leagănă-te şi nu prea Că sa dus cu vo'a mea.

3) Fii inimă răbdătoare Ca pământul sub picioare

4) Rabdă inimă şi taci Ca pământul care-1 calci.

SOCIETATEA P E ACŢIUNI „CULTURA POPORULUI"

l a urma propunerii venită і іш partea inimosului nostru prietin G. C. ttiuşescu din Gi­rară, OMo (America) prin care spune:

„ftu s'ar putea pune în Cluj, bazeie unei mari societăţi pe acţiuni, ia care toţi romanii d m ia iga lume, sa ajute pentru con­struirea unui măreţ palai, in ш і т а Cíujmui, numit halatul

La astiel de societate cu dra­ga ш ш і а aş ajuta şi eu cu cei puţin Za sau 2a mii de lei. 1

ş i datorita dragostei ş i înţe­legerii, ai miilor tte cititori şi aounaţi ai n o ş m , cari sprijinesc aceasta loae, am păşit un pas şi шщ аерапе , ша іш iiotârârea m n i n ţ a i u unei societăţi pe ac­ţiuni numita „uuitura t o p o r u ­lui."

£ ara nici un ajutor de rucäiri, vi. J U U I X U U cu contribuţia mo­desta a >iecarui cititor ce-1 avem, аш putut, atâţia ani, să menţi­n e m o toae, care şi-a a l i n e a t in uesiui însemnătatea ei; o ioae — cea mai raspanmiä săptămâ­nala — care sa uuca şj la româ­nii dtn America şi la iraţii din I.iuiatts.1 saroesc şi la aromâni, spiritul naţional, ş i izbăvirea i»r*n cultura noastră proprie şi

c ieuiuţa neciiJitita in bise-aica suatt&na.

Щ a - ' - ^ A I I U E A ttuaäü'ä s a îm-§<ліы:шиа.х zi cu zi şi шшіі іе im­ite şi U U I I C I E I C cu uragoste ade­vărată de artă, ş i-au îndreptat I I U A E J U U U T xa burju i acestei loi: scrib cinstii , і і ш ш е , îndrumà-M»ï de i&pte sănătoase şi care ашъсе m. casele ín care intră: ittiumtt tirets laţii, a acieväiuiui, a шіШ'и lit оішшщ şi a coniri-Éíüixu pria Biuaciâ гйашса la iE.iài'ixea sutteieascà şi materia-ui a ііошашеіи

De aceia „Cultura Poporului" e iubită şi e învăluită de dra­gostea tuturor.

„uuitura Poporului" trebue sa-şi întindă mai mult spiritul ei de însănătoşire incraiă, spi­ritul ei sănătos constructiv, ră-2i^_i^t гшшаі pe munca fiilor ţâ­rii, iii cari să producă bogăţiile căşunase .

Ці a astiel de presă are ne­voie ue sprijinul celor mulţ i dar săraci de averi, celor mulţi , cari Шіш&к ţii-ш carte vor învinge.

i&u2.':S2ätoii în cinstea celor dornici de cuvânt tipărit, plin au і а ш ш а adevasaiui şî a dato-ï . s i asiîite, іаііш^аш. această so-ідэиие pe acţ ium. Oboiul celor cari ne-au înţeles de la început, obolul săteanului dornic de slo­vă creştineasca şi cu dragostea din străbuni, obolul preoţilor, învăţătorilor, obolul cărturari­lor de la târguri şi ai acelora cari muncesc prin ateliere şi fa­brici, picătură cu picătură, se va aduna ia „Cultura Poporu­lui."

încrezători în dragostea ro­mânilor de peste Ocean, că şi ei vor contribui, de departe, la în­florirea scrisului ş i cărţii româ­neşti, suntem, siguri că societa­tea noastră pe acţiuni va fi una din cele mai puternice, în sco­pul îmbunătăţiri i presei naţio­nale.

Societatea „Cultura Poporu­lui" are de scop, mai întâi, în­fiinţarea unei tipografii, în care să se editeze o mare bibliotecă populară de cărţi cu caracter religios, economic, industrial, gospodăresc, agricol, ş. a.

O acţiune va costa 20Ѳ de lei. Statutele societăţii le vom pu­blica î i curând. Rugăm pe iu­biţii noştri cititori şî abonaţi, să ne răspundă, că deocamdată cu câte acţiuni s'ar înscrie fiecare. Răspunsurile vor fi adresate di­recţiunii ziarului nostru.

Apei cătră cercetaşi ş i către оатеніі i luş tr i de bine In cadrul L*giun«i # Napoca din

Cluj. se îo r io ţ r ază o tîoeieîaîe pe fîftţtuni „La cercat-K-jt'* cu sediul în CU'j, cu scopul d'i a procura si furniza . «-v'hîpaîxsente, material di­dactic si do sport penînî c&rcstaşii noştri. Capitalul im vu îi prea m a ­rt; pentru momi-nt D E 100,000 lei. Ac-ţhmiie vor fi ăz 10 iei b u c a t a plus 2 lei E H C H U Î E H 4з emisiune, aşa fei ca cert-ctiş sau uni­tate sercätuK-s-ßscS rä postă semna un număr de sc ţ iuo ; . Incurând se va v^rbucá şi nroeetul D E statuie, iar adunarea generală &> va ţine în cursul lunei Fabricant: , pâr-ă când se vor si-*rana toa te acţiunile. Apelul nostru îl Hcresiiffi către toţi oamenii de bius г?згі doresc să stea îutr'ajutorul cercetăşiei. c i rugă­minte» de a cere iişts de subscrip­ţie şi de a aduna B I R J E L E ca să pu-tenu înceue munon î>. timpul cel mai seurí.

Aseastù iusutv;ţ ;r> >:re garanţia morală, apelul p'eaoă, în baza ho-tăiarei coosUiului comaudanţilor şi avem bur.ă r i e î s jd? că vom putea realizî şi pe аеназіЛ eale scopurile frumoase ee le urmăreşte şcoala practică a -vieţii.

"Vă voîim mult bine, sărbători cu bucurie ş ; cu s'-năts.to,

1 prof. ftT. POPA [ Comandantul Legiuni Kapocs

VÜLTUMA POPOEULtïl Numărul 90

€ A § Ë L Ë I A Ţ Î 0 1 4 L E Şezătoarea ІІІ-а din cic lul de toamnă

Miercuri 26 Noembrie a. c , a avut loc, In fata unui public, foarte nume­ros din Bucureşti, a treia şezătoare artistică-culturală a „Caselor Naţio­nale."

Şezătoarea a început printr'o con­ferinţă rostită de d-1 prof. univ. Gh. Ţiţeica. D-sa spune cuvinte bune despre d-1 Popovici, directorul zi­arului „America" din Cleveland, că­ruia i se face o manifestaţie de sim­patie. D-l Ţiţeica vorbeşte apoi despre chestiunele cari se leagă de doctrina „Caselor Nationale." Arată învăţătu­rile pe cari le scoate din călătoria din America. In filtă ordine de idei se ocupă deepre mişcarea funcţiona­rilor publici.

Nu pentru întâia oară se vorbeşte despre această chestiune. Funcţionarii cer mărirea salariilor, cu o condiţie să-şi îndeplinească siujba conştiincios. Când ne ducem ia vre-un minister găsim birouri închise, fnntţionarii ne-afiându-se la locul lor.

La noi nu se ţine samă de pier­derea de vreme. Şi ea este o risipă. „Casele Naţionale" vor munci mult în privinţa Eceasia.

Din călătoria In America nu pot să scot învăţături definitive sub forme deosebite. Am parcurs drumul aşa de repede încât nu pot să cad în păca­tul ce'I au unii calatori de a scoate dintr'un exemplu o generalizare. De pildă: Un călător englez venind în Bucureşti şi văzând pe o firmă chi­pul lui V. Alecsandri, scrise într'un ziar englez că proprietarii români trebue să-şi zugrăvească chipul pe casă.

Afirm că în America nu am pufat să văd toate lucrurile. Am văzut pe ţăranii români ven'ţi să muncească să-şi facă puţră avere, spre a se renttoirce iar in patria unde să-şi întemeeze o gospodărie model. Ro­mânii s'au deşteptat dela viat?: patri­arhală ia viata metalizată. In generai compatrioţii noştri din America sunt socotiţi ca cei тлі buni lucrători din fabrici. Scoatem de aici următoarea învăţătură: Avem o putere de adap­tare neînchipuită, Insa să ne organi­zam viaţa c >m trtbue. In această viaţa românul din America nu şi-a pierdut felul de viaţă familiară. Casa lor este mai bună ca cea din Ardeal sau vechiul regat.

Pe păreţi se văd ilustraţii făcând legătura sau amintirea cu patria. Vi­aţa lor este continuarea vieţei româ­neşti sub formă nouă. Ţăranul ro­mân ştie ce este curăţenia şi lucrurile frumoase. Vata lor de familie este

Pentru cititorii noştri „Cultura, Poporului" se gân­

deşte in fiecare clipa, ca să fie mai folositoare cititori­lor ei.

Şk pentrucă foaea e răsp un­dită destul de mult în Ame­rică, de aceea- se pune la în­demâna actlora cari au nea­muri peste Ocean, şi daca vor să-i întrebe ceva sau să aină ştiri despre ei—-într'un cuvânt tot ee i-ar interesa — •vor trimite însemnările lor la „Cultura Poporului", unde vor fi publicate.

л relaş lucru şi pentru ro­mânii din America, dacă do­resc să aibă ştiri dela ru'iele de acasă din România, să ne trimită răvaşe şi ele vor fi publicate în foae.

Tipărirea se va face fără bani.

Fratele nostru, C. Arpăstean din Canior;, Ohio (Amerie&) ne scrie eă atât lui, cât şi soţii sale li-i dor d o fratele şi de pruncul lor din comuna Feliac p. u. Apa Nusfalău, jvd, Somoc-Dobâea.

Faceţi cunoscut acest lucru susnu-miţiior cei ce aveţi prilejul acesta.

Oameni de bine Un adevărat român, plin de ener­

gie, cu dragoste pentru luminarea po­porului dela sate e învăţătorul V. Gambei he din satul Coşuleni, corn. Băluşeni, jud. Botoşani, aî cărui chip îl dom mai jos. El e Iu etate de 20 an?, tiu al săteanului Gh. Gamb?sche, din satul Fâniâneie (Botoşani) şi nu uită din ce fel de oameni se trage, împrăştiind învăţătura ce a dobân­dita în Suceava, celor dinprejurul lui,

D-L VASILE GAMBESCHE

dornici de lumină. îşi depune mult interes pentru luminarea poporului prin sfaturi, conferinţe, cât şi pentru elevii de scoală; aceşt , :a adàndu-i tot respectul ce i-se cuvine, purtân-du-şi portai naţional cu mândrie.

Pentru tinerii cs urmează şcoala de adulţi îşi depune mare interes pentru luminarea lor.

De asemenea infenţionerză forma­rea unui cor religios, pentru a da răspunsurile 'eturghiei la biserica ace­stui sat.

Dumnezeu să-1 ţină mulţi ani pen­tru binele tuturora* MIHAIL BH. BĂLAN

viaţă de grupare. In cartierele româ­neşti este o întreagă viaţă române-ască cu adaptări noi. Prin case se văd chipurile M. M. L. L. Regele şi Regina împreună cu tricolorul român. Pe cortina unui teatru românesc am văzut zugrăvit pe d-1 I. Maniu, vor­bind ţăranilor. Pe alta am văzut At­eneul Român. Numirile de societăţi sunt toate româneşti: N. lorga, I. Ma­niu, dr. C. Anghelescu ş. a. Am găsit „Soc. de ajutor" legate prin: Uniunea Soc. Române de ajutor:

Am citit într'un 2iar românesc că românii din America sunt bolşevici. In general, majoritatea românilor a-mericani sunt mai patrioţi decât unii din noi. Mulţi îşi închipuesc că ro­mânii de peste 0:ean câştigă banul foarte uşor. Este adevărat câ unii români au situaţii înfloritoare, însă a trebuit să treacă prin grele împre­jurări.

Viaţa americană este o viaţă grea. Un%m cu o voinţă tare învinge. Şi acesta o întruneşte ţăranul român. Românii de acolo doresc să se în­toarcă înapoi. Acolo este nesiguranţa de vi' ţă. Se licenţiază lucrători prea des. Dacă vom munci ordonat, ţara românească va ajunge cea mai în­floritoare ţară.

D-l General I. Manolescu, spune că d-1 Ţiţeica este simbolul faptelor. Arată pe urmă cauzele pentru cari s'au ridicat taxele la intrări. In plă­nuia) doilea d-sa analizază cererea stu-denţimei de a se cânta numai cân­tec e româneşti. Arată că asociaţia „Caselor Naţionale" merge paralel cu studenţimea şi că naţionalismul „Case­lor Naţionale" nu este combătut de ni­meni, tineretul să nu se descurajeze în mişcările sale. Furtunoase aplanze ale studenţimei prezente au subliniat unele pasagii ale conferinţei.

După aceste cuvântări urmează o producţie artist că sub coducerea maestrului Aurel Z'iade.

D l Gh. Ionescu-Ulmeni declamă mai multe poezii hazlii.

D-l Ţăpuş, absolvent al Conser­vatorului, cântă din flaut mai multe arii franceze şi româneşti.

D-l Gh. Petrescu cântă frumos din „Traviata" „Mândro mândtuliţa mea" şi „Bagă luna Doamne In nori."

La urmă d 1 Dimitrieff, tenor cântă mai multe arii italieneşti, româneşti şi ruseşti, după care şezătoarea a luat sfârşit. R S. N.

„CERCUL CELARU" Intr 'una din săptămânile trecute,

a avut loc sfinţirea a două localuri de şcoală, clădite în ultimul timp in comunele Apele Vii şt Ciunei din judeţul Rumanaţi. Mai ales faptul, că locuitorii cătunului Ciu­nei — un număr do câteva zeci de tamilii, — au izbutit să-şi clă­dească un local de şcoală cu două sale de clasă şi cancelarie, într'un tirap, relativ, scurt, ne-a dovedit, că acolo unde iniţiativa particulară este puternică, se poate face mult şi chiar foarte mult, adeverind în­că odată zicerea că adeseori : „Sa­tul poate mai mult decât statul." A fost o zi de înălţare sufletească pentru apelevieni,- când toţi frun­taşii, intelectuali locali, în frunte cu învăţătorii şi învăţătoarele ale amândouă scoale îşi vedeau încu­nunată de roade munca depusă cu atâta sârguinţă pe terenul clădirilor şcolare. Erau de fotă la această serbare şi o bună parte din frun­taşii politiei şi administrativi ai judeţului, cari prin prezenţa lor au întărit legătura de iubire, ce tre­bue să existe atât sus cât şi jos, pentru ridicarea maselor din starea de analfabetism în care se află. Tot în această săptămână şi-a avut prima sa şedinţă din acest an cer­cul cultural, Celaru, în comuna Ghizdăveşti. In şedinţa intimă s'a ţinut cu elevii el. Ili-a, despre „zecime". S'a vorbit apoi despre „Memorie" şi s'au făcut întinse ciiscuţiuni referitor la cursurile com­plimentare şi de adulţi. Necesitatea acestor cursuri este pe deplin re­cunoscută de toţi, mai ales az ; , când viermele analfabetismului ne sugru­mă şi când minorităţile ne opun o propagandă culturală făţişă de uzur­pare. Rezultatul acestor eu'snri este însă in dependinţă de : clădirile şcolare, material didactic, mobilier, biblioteci şi în sfârşit mai ales de personalul didactic. In pnrte, pro­blema clădirilor şcolare este aproape rezolvată, prin munca titani;;ă, ne­pusă de d-i Dr. Anghelescu, mini­strul şijoa'elor ; х а ш а о о încă pe seama comitetelor şcolare a do^a problemă ; .iar cea-de-a treia şi cea mai arzătoare, ss va rezolva nu­mai îa timp mai îndelungat. Deo­camdată vom face şt noi ea moş Arvinte eu anteriu. 1, tăind din poale spre a cârpi mânecile, deşi prea frumos, nici aşa nu ne stă. Noi în­văţătorii nu ne-am da înnapoi, — după cum nici nu ne dăm, — dacă ar fi rezolvată problema salarizării membrilor corpului didactic, a că­ror stare materială durereasă a atins culmea oricărei răbdări.

• In şedinţa publică, s'a vorbit despre : „Muncă şi economie", sta-bilindu-se, că numai printr'o mun­că încordată pe terenul gospodă­resc, agrieol-cultura), industriei; ş. a., — cât şi prin împăcarea ra­ţională a cerinţelor trupeşti, dând la o parte luxul, putem nădăj­dui în îmbunătăţirea stării econo-mice-valutarà. A. B.

Plf l f P O V E Ş T I b E І Л Л M O Ş А Д Г О В Е І G F R Ă - B O G A T A

Cum s a luminat norodul românesc prin carte şi leguiri bune m

De sfintele sărbători ale naşte-rei Domnului, crivăţul se înăspri amarnic, omătul se aşezase de trei paime, şi cu silă mare abia mai T ă z b ă t e a lumea prin sat, dela un megieş la altul, — sau, de nevoie mare şi până la crâşma lui Tanasă Ginbeliu, care vindea de toate ce

ION VOUĂ CEL CUMPLIT

trebue în casa omului peste strân-sura lui din vară şi din toamnă

Moş Andrei de astă dată nu mai stătea dinaintea vetrei ca să seormoneas-ă cu vătrarul în cele vreascuri ce trosnesc în-tr'una, ea sufletele dracilor în cazanul cu smoală, — ci se aşe­zase cam turceşte, eu picioarele sub dânsul, pe nn lăicer gros întins pe cuptor, iar nepoţii şi rubedeniile celelalte ale lui stă­teau ca toţii zgribuliţi, care pe laiţe, care pe pat. tot eu picioa­rele încolăcite şi învălite, ca să nu le îogheţe giugleele ds răce­ala lutului, cu care er;i podită odaia lor.

— Ci mai zi-i, mai zi-i, bu-nicuţule, din povestea ce-ai grăit mai zilele trecute, că tare's frumoase şi ne gîdiiă parcă la inimă, —• îneepusă care din­cotro, din tineret, aşteptând cu j ind c a moş Andrei să tuşească zdravăn, după care să înceapă poveştile lui.

— Apoi voi mai spune eu, că multe mai ştiu din veacul trajului meu de peste optzeci de ani ; dar mai întâi să-mi gâciţi voi o cimi­litură nouă, pe care n'a ţi auzit-o încă nici unul . . .

hohote, iar moş-Andrei zise Irinei: — Tot tu mai deşteaptă decât ti­neretul ista, care-i gata mai mult la mâncare decât la altă eătare ! Dar dacă aţi gâcit cimilitura mea, să încep acu a vă mai spune din po­vestea de unde am lăsat săptămîna trecută.

— Ş'aşa cum vă spuneam, Şte­fan vodă cel Mare şi cel sfîot, a lăsat ţara Moldovei mare şi întinsă, cu cetăţi întărite pe la marginea dinspre Turci şi Tătari, — şi i-a urmat în scaun mai mulţi alţi fii, nepoţi şi strănepoţi o bucată de vreme, tot oameni de omenie şi e u iubire de ţară, precum au fost Bogdan Incruoişatul şi Petra-Rarcş, Ştefan cel tânăr, Iliaş, Alexandra Làp'ïsneanu şi aiţi câ tva , mai pri-lejându-se însă şi unii mai străini de neam, ca Despot, Iancu, S isu, Aron şi alţii, unii mai buni la sufiet, alţii mai haini. Intre aceştia fu şi Ion-Vodă, om voinic şi pri­ceput, dar crud din fire, pentru care fapt Moldovenii l'au poreclit Ion Vodă cel Cumplit.

Acesta a făcut multe lucruri de seamă în ţară, dar din pricina lă­comiei Turcilor, cari cereau tot bacşiş din ce in ce mai mare, a-intrat în război cu dânşii şi multă

a întregului pământ romanesc şi mulţi străini din ţări depărtate vin s'o vadă şi se miră cum de s'au găsit meşteri aşa de pricepuţi ea s'o zidească şi s'o înflorească 8 şa de bine, atât pe dinăuntru cât şi pe dinafară. Şi ea să plinească mai cuviincios acest sfânt lăcaş, Vasile Vodă cu multă cheltuială a

VASILE LUPU-VODÀ

— Spune bunicuţuk», spune mai degrabă, c'om gâci noi, n'ai grijă !

— Apoi iac'-aşa: Cinei Cinei! C ine i dîrz şi subţinel, de trece printr'un inel, guţăie ca un purcel ş'are punga ccfăfci?...

Toţi din casă se uitară lung unul ia altul — se întrebară din ochi, — dar nici unul nu era lung şi subţire, eă mai toţi crescuse cam durdulii. Numai mătuşa Irina, după o leacă ds chiieală, porni a zice!

STEMA LUI VASILE LUPU-VODÀ

vărsare de sâuge şi pagubă s'a pri­cinuit ţărei, lupînd în osebite locuri, iar la urmai prinzindu-l Turcii, l'au ucis mişăleşte, iar Moldova întresgă a pradat-o aşa, c'au sjuns bieţii oameni la sapă de lemn.

Aşa o duse mai un veac şi jumătate Moldovenii, când mai hârţiindu-so cu vecmii jacăşi, când mai eautându-şi de ţarină şi de alte nevoi, pâiiă când de du Dumnezeu cei mare şi bun de ee sui în scaunul din laş:, unde era acu Capitala Moidovei,

i un Voivod nou, ce'i zicea Vasile Lupu, care, deşi nu tocmai din sânge drept ro­mânesc, dar avea mintea luminata şi inima bună pentru norodul eare-1 ale­sese să-i lie Domnilor. Şi ' ncbaă ce se sui îu scaun Vasile-Vodă, el se gândi să facă lucruri bune, ea şcoli, biserici, giidecătorii, pentru cei ee se gâkeveau sau făceau lucruri dău­nătoare pentru alţii. Ba

aduse tot ei сэі întâi o tipografie, în care tipări cărţi de cetanie bi­sericeasca în limba românească, căci până atunci popii ceteau prin biserici mai mult sloveneşte, ceeace poron oi el ca slovaneşte sa nu»se mai audă slujind preoţii ; mai ti­pări şi legi bune, după pravilele vechi împărăteşti ale Românilor, iar în şcolile ce le fiinţă dădu tu­turor tinerilor lumtea eărţei ş'a orice cunoaştere bună din lume,

TEODOSIA, DOAMNA LUI VASILE LUPU-VODÀ

adus din Ţarigrad moaştele Sfântei Prea Cuvioase Paraschiva, care's făcătoare de minuni, şi le-au aşe­zat în raclă de argint, în biserica zidită de dânsul. Iar Doamna lui

Teodosia şi eu fiicele sale Dom­niţele Ruxanda şi Maria, au lu­crat cu manele lor multe fru­moase podoabe şi închipuiri, bă­tute cu aur şi pietre scumpe şi au îmbrăcat ca ele atât moaş tsle cât şi biserica întreagă.

Mai pe urmă s'au făcut întru­niri mari de Episcopi, M'tropo-liţi şi Patriarhi în bşi> regulând multe pricini de sie bisaricei şi legei creştineşti ortodoxe. Iar pa fetele lui, Vus;b-Vodă le-a rnă ritaî, cu mare iski, caiafei şi giocun nemai pomenite în ţară, pe una. Maria eu un Pr ie ţ Leah Rudzsvil, iar pe Ruxanda cu uu Han Tătarăse Timus. Ş'atâtu s'a chefuit, s'a jucat, s'a mâncat şi s'a báut la numele acelea, cât s 'a dus buhul în lumea întreagă. Şi am fost şi eu pc-acolo, şi după ce mi-am umplut bine burta cu de toate cele minunate, am luat o plăcintă eogemite, cum

era ea de fejbinto ş'am ti*âutifo în capul iui Borchma lăutarul, de-a ţipat es şerpele m gura ariciului — şi destuncea a rămas serâp-carui nostsu pîeş ea genunchiul tatei 1

Toată lumea care ascultase cu smerenie până S c u r a , pufni deodată

Viaţa şi operile lui B. F. Haşdeu

DOMNIŢA MARIA, FIICA LUI VASILE LUPU-VODÀ

de râs de paţarania eu plăcinta şi începu a bate din palme de bu­curie. Numai mătuşa Irina nu zi­cea nimica, că ea 1 răgea la aghioa­se, ghemuită în fundul patului.

— De-acu feţii mei, inch«ie vorba moş Andrei, mai după Sf. Vasile voi mai spune eu şi altele despre ce s'a mai întâmplat pe pământurile noastre strămoşeşti, ca m'a luat un frig în spate şi lelea Irina de astă dată a fost mai

BISERiCA TREI ERARHI DIN IAŞI

— Că 'n satui nostru nu poate fi altul aşa cum spui ni^t», deeîi pisaltul ista nou, care a fost trimes de potropop îa locul lui biet Miron Portoroancâ, care-a dat ortul popei în ias' toamnă. El îi dîrz şi subţire ca o coeiorbă, ţipă la strana cea mare ca un purcel clnd îl tae şi are un buzunar la jarchina lui, de poate virî întrînsul, trei colaci ş'o strachină de colivă!

Toţi din casă pufniră de rîs cu

CU SERBAREA MOAŞTELOR PREA-CUVJOASEI SF.-TE PARASCHIVA.

aşa că deatunci au început toţi oa­menii din ţară e se deştepta, în­văţând meşteşuguri nouă, înbună-tăţând cultura pământului şi trăind cu mult mai îndestulaţi şi mai a cătărei aşezaţi decât în vremurile dinainte.

Intre lucrurile de srună făcute de Vasile Lupu-Vodă a fost şi minunata biserica Tre i -E i ' a rh i din Iaşi, care până şi astăzi e o po­doabă nu numai a Moldovei, dar

zgârcită în ul$ele şi în plăcintele! — Se ne vedem cu bine mo­

şule ! — Să ne vedem sănătoşi buni-

cuţule 1 — glâsuiră musafirii şi nepoţii cari trebuiau să se ducă peia vetrele lor şi să croiască pârtie din nou prin troianul care se aşeza atară, parcă'l turna Dumnezeu în сЛе cu vadra, nu cu fulgii, cum îi dat să ningă.

H. A. BOGO'ti.

C a o c a z i a s f i n t e l o r s ă r b ă t o r i d e C r ă c i u n , „ C u l t u r a P o p o r u l u i 6 6 v a a p a r e i n 12 p a g i n i , s c r i s e d e d i s t i n ş i s c r i i t o r i .

Ceva mui târziu descoperi î n biblioteca Universităţei din Buda-Pesta: Dictionarum-Volachico-lati­nam, manuscript necunoscut, şi prima parte din Pravila luiMalhei Basarab, documente foarte preţi­oase din punctul de vedere lingu-istic. Vizită apoi bibliotecile din Bulgaria, pe ceie din Londra. In biblioteca din Cracovia găsi aproa­pe vre-o 2000 de documente" pri­vitoare la ţările române. Cu aju­torul acestui capital de cunoştioţi şi descoperiri începu a scrie în Co­lumna articole filologice de o im­portanţă foarte mare.

Fu numit la anul 1873 profesor de filologie la Facultatea de litere din Bucureşti, începu leeţiuneie sale în toamna anului 1874, înce­pând cu studiul filologiei compara­tive, aşa cum preda distinşii pro­fesori în străinetate, adieă ţinând seamă de descoperirile dobândite prin descifrarea monumentelor vechi ale literaturei egiptene şi mesopo-tanice.

La 1875 scoase: Basme, oraţii, păcălituri şi ghicitori; publică apoi Zsna Frlma, Goţii şi Gepizii în Dacia. La anul 1878 începu ia lumină „Cuvinte din Bătrâni" cuprinzând în volumul I limba ro­mană vorbită între anii, 1550—1600 şi În volumul II cărţile populare ale Românilor în secolul XIV. In anul 1881 publică Psaltirea româ­nească dela 1577 a diaconului Co-resi. Aceste studii filologice cât şi cele eare vor urma, vor servi între altele şi străinilor drept o bază solidă de cercetare asupra iimbei române, înlăturând erorile lor de n a i dinainte, pornită fie din fan­tezia lor proprio йе din slavismul unor români. In anul 1886 începu publicarea gradioasei sale lucrări: Etymologycum magnum Ruma-n u e , lucrare monumentală nu numai îa activitatea sa literară dar in între­aga noastră mişcare intelectuală. PL.şdeu puse pe prima pagină nu­mele Regeiui Carol I cu cheltuiala căruia se făcu lucrarea. Pentru a-şi miemeia dicţionarul său, el pub­lică un chestionar, adresat învă­ţătorilor şi preoţilor de sate din ţară, cuprinzând peste două sute de întrebări atingătoare da obicei­urile pronunţiei, adică de fonetica populară, de credinţele poporului, de daunele, da pornirile, de sufe-rinţile şi bucuriile lui, adică de ceeace se numeşte în limba engleză Fole Klore. Răspunsurile lor alcă­tuim o parte din materia primă & fiecărui cuvânt, în privinţa limbei vo.bită azs de popor. Insfârşit, în timpul din urmă o nouă evoiutiune se arăta la cugetarea lui Haşdeu: Spiritismul. Dela istorie la rilolcgiy, această cugetare făcuse un paa mai muit în domeniul divinităţei; del* filologie la spiritism un aitul d mai mare în domeniul credinţei. La cei mai mulţi oameni procesul psihologic este contrariu. Ei pleacă dm tinereţe cu ardorarea imagi­naţiei şi a credinţei în minte şi ajung la bătrâneţe cu experienţa lumei reale. Darvm spre exemplu în scrisorile şi autobiografia sa, spu­ne e a până la vârsta de treizeci şi unui ani şi ceva mai târziu chi­ar, poezia, pictura şi ideea de Dum­nezeu îi stăpâniau sufletul cu o mare putere. încetul cu încetul ele însă îi dispătură cu toatele şi le luară locul ştiinţa, adică laptele realităţei şi Jpgile ce se pot trage din ele. La H.tşdeu fu din contra. Sufletului său i a trebuit din ce in ce im orizont mai larg, o zare mai neţărmurită pe care o găsi iu lu­mea spiritelor din Sis Cogito, ce e viaţa?, ce e moartea? ea e omul? prim/î sa lucrare spiritistică, de­terminată de o comunicare spiri­tistă a ficei sale, Iulia Haşdea, şase luni după moartea m. Era într'o seară de Martie la masa sa de lucru, când fără să şi dea seama, creonul din mâna sa îşi răzimă vârful de luciul hârtiei şi scrise o cugetare a dictgiă de Iuiiu Haşdeu In Sic Cogito se voi beste despre Dumnezeu, nemu-murire, despre hipnotism în spiri­tism, etc,

Ce ss îr.ţdege prin spiritism? Năzuinţa cuceri., ei unui nou do­meniu de fapte, respinse până aci de ştiinţă în sfera nălucirilor fan­tastice, dar dovedite, în cele din urmă, ca fapte pozitive, pentru un mare număr de adepţi, iată ce se înţelege sub denumirea generică de spiritism. Deci încă dela înce­put cum l'am văzut mai s<!S vor­bind despre istorie, îşi confirma din ee în ce mai mult credinţa sa

„In orice sfe^ä de 'cugttare, ne-am încerca noi a străbate pâr-â la mar­ginea lucrurilor, dăm peste necu­noscut. Eu ador pe acest creator. II ador fără a rations, căci despre necunoscut nu se raţionează." Şi cu douăzeci do ani mai târzm în poe­zia sa Duamezeu adaogă:

Natura firmamente, sistemele solare

Cu toate aâte, iude şi printre ele [sunt

Cu încetul se deavolîă din punc-[tul ee să mişcă.

Din punctul ce se mişcă plecând din Dumnezeu.

Cu o astfel ds dispoziţie su­fletească, în ziüa îa care muri unica sa copilă, Iulia, talentată şi inteligenţă гдга, în care îşi pusese toată dragostea şi toate speranţele sentiment:)! său pentru ea se desvoitä, îmbină cu fondul sufletului sèu, eu puterea imagina­tivă şi asfel încolţi îu mintea lui Haşdeu spiritismul.

Cam pela anui 1888 construi în Câmpir.a după prescripţiile ce i-le inspira umbra Iul iei Haşdeu, ma­rele castel numit. „Iuiia B. P. Haş­deu." Acest castel este apro&ne să se dărâme. Geamurile sparte, giur-giuveiele şi uşile rupte îţi ûm o impresie penibilă. Dacă noi nu suntem în stare să clădim palate în felul acesta, nu suntem îa stare nici să le îngrijim. Câmpinenii însă s'»u gândit sâ facă ceva paotru acest pakt , însă n'au avut ecoul dorit în opinia publieă. Comitetul de directivă al „Atheneului popu­lar B. P. Hiişdv!»* de sub condu­cerea d lui îng. O. R. Baibţcioru — un. distins organizator — şi d-1 P. Pap&dopol, profesor Ь Liceul din Câmpina si a format unul йш pcin-cipalori ţeluri yepamre* csstelui Julia Haşdeu. Le urăm spor la mutică şi suntem siguri, că opinia publică câmpinea'-.ă îşi v;i da obo­lul dorit de noi. Haşci.u în anul 1896 făcu Aciidemiei royvâne o do­natio în valoare de 50 000 lei de­numită fondul ,Jii!;a B. P. Htşdeu" înfăţişare», iui Haşdeu îi zugrăveşte sufiVtul T.'li* sa e*£ mijlocie, nn cap însă enorm, a cirui frunte pro­eminentă te isbeşte ph'n puterea şi largir.ee» fi. O hiul ascuţit şi pă­trunzător. Nssyl. fin eu arcadele nărilor nervoase ; gura gata la sar­cé sm, zâmbetul "fa ironie, barba ca de profet, vocba do multe ori glu­meaţă, memoria minunată.

Ducând o viaţă mai muit. retrasă, afară de orele сз-і le lua Faculta­tea do litere din Bucureşti şi Aca­demia Română, Haşdeu trăi ul­timii săi ani în cartelul Iolia H.-îşdeu din Câmpina. Intimii ce treceau pn acolo Ü g&stau între amintirile şi simbolurile sale, vor­bi ndu le eu un iVl de inspiraţie revelatoare, asupm • p'obk-me'or metaphisice, asupra icu .evului tai­nic al vieţei, asupra victorului de? părtat şi mai nlos asnpva lumei invizibile a spiritului. H«şdeumuri la anui 1907 şi fu îr-gropat în Bucureşti la cimitirul Btliu.

T ;ă ciae a fost marele Barbu Petriceicu Haşdeu.

ta* DU S NinmE<?S'>-MIS<EA

Curţi şl re ¥ löte Zări de altă dedă, poezii de Ion

Gaae, Tipografia „Poporul" R Sărat. Progresia român, revistă culturală,

anul ï No. 5 pe Noemvre, redactată de Teodor Andrica, Canton, Ohio, 134 Waínuí Avenue Nort East. Ame­rica. Abonamentul 200 de iei pe an.

Slove, revistă culturala anul 2 No. 11 pe Noemvre, Calafat, sír. Cuza Vodă 19.

Viaţa agricolă, anul 15 No. 21 pe: Noemvre, Bucureşti sir. Luterană 4.

Revista Moldovei, anul 4 No. 6 şi 7 pe Octorn. şi Noemvre. Botoşani,, la Asociaţia Cei cetaşilor.

Câmpul foae pentru săteni, anul 17 No. 20 pe Ociombre. Bucureşti Căsuţa Poştală 80.

Higiena, amu 13 No. 45 pe No­emvre. Bucureşti, str. Рагіч 27.

â ¥ Ï S

S e aduce l a cunoştinţă, că d-1 Sze-behe'y Geiza şef i n s t a l a t o r , dela 1 Decembrie 1924, a d e m i s i o n a t din serviciul c e a ocupat ia uzineie noastre, retragândui-se deia aceasta data orice airibuţumi cu cari a r o s t încredinţat, sistând orice reiaţiuni de serviciu între noi.

Cluj, la 12 Decemvrie 1924. Uzinele electrice ale ora­şului Cluj. Directorul Uzi­

n e l o r Inginer, ROATĂ

Nr. 2164—924. UZINA ELECTRICA A ORAŞULUI CLUJ

A N U N Ţ Direcţiunea Uzinelor Electrice cu începere dela 11 Decemvrie a. c-

a stabilit următorul program de întrerupere a curentului electric. între­ruperi necesitate de linsa totală de apă îa Someşul Rece. Ar*st prog­ram este de altfel acel stabilit în urma întrunirei şi înţelegere! eu rep­rezentanţii industriei şi comerţului din Cluj, ţinută la Camera de Co­merţ, în ziua de 5 Noemvrie 1923.

6 7 2 — 7 7 2 regiunea oraşului pe partea stângă a Someşiuui, Str. Gh. Bariţiu dek Teatrul maghiar până la Str. Suluţiu.

7 7 2 — 8 7 2 Partea oraşului pe malul drept al Someşului limitată de-următoarele străzi.

Str. Băii, Piaţa Carolina, Vechea Cetate, Str. Baron I. Pop şi îm-prejururi, P . Cuza Vodă, C. Dorobanţilor şi în partea vestică a Pieţei Ştefan cel Mare. Aceasta regume va primi curent şi dela 12 la 2.

11—12 centrul oraşului. Calea Regele Ferdinand până Ia Poştă, Calea Victoriei până la Camera de Comerţi Str. M. CogàVùeestiu nană la Colegiul evargelic. Str. N. lorga.

2—3 restul oraşului. Acest program se va menţine până ce condiţiunile hidraulici?

actuale se vor îmbunătăţi. Cluj, la 11 Decemvrie 1924.

Directorul Uzinelor: Inginer s. ROATĂ»

Iswmă/rul 90 €ÜLTURA POPORULUI 5 Рѵдта

SCRISORI DELA ORAŞE D I N C A M P I N A .

Dumineca, 23 Noembrie a avut ic în sale Monovíci, din locali-ite, o serbare pentru reluarea ao-vităţei „Ateneului popular B. P. aşdeu", de aici. D-l ingmar C. R. Bărbăeioru, 'eşedinteio aeeetui ateneu, a d î s -lis serbarea; printr'o scurtă ©a-latere, spumând că nu trebue sä i er-vid,?. că rostul acestui ateneu rte e i ' mijloc, ruin care se va îrvi vc«r-m> factor politie, eau eă Î c.4»ită n se ridica cutnro perso-àlitate eâmpiutană, prin faptul că totribue la conducerea efectivă a teue'iluf, cj trebue să se îuţ'.'lea-», că existenţa şi bunul mers ai .ttjßoaiuv est« în funcţie de con-urail m i-l va da cetăţenii cém-ineni, indiferent de sex, ѵагзШ, eţioQalit!ite si clasă socială, căci Bemenea ma aifestài i culturale, ; an t entru binele neamului şi ai ţărei. După aceasta, corul mixt ai Ate-

eului popular, a cântat foarte bine ouă cântece naţionale, sub eon-ИсегеаЛ-lui C. Ionescu, profesor B пыгіеа la liot-ul local. D-1 advocat N. Davidescu, a

>us două monolouge. D-1 profesor N. Iorga, a onorat

aeastà serbare cu prezenţa sa, baud o conferinţă despre : „Ce tebue să predice un om onest în lomâuia". D-sa, referitor la subiectul unei

teferii >ţe, spune, între altele, că Dtdeauna trebue să vorbeşti de ieruri euri rămân, cari merg ia indul, la inima auditorului, ceva eci, care interesează; căci trebue І ne dăm seama că trăim într'o line necăjită : lumea aceasta nu o oţi chinui, căci fiecara îşi are oeu-eţiile sale —, dacă nu iţi dai sea-ja că o foloseşti întrucâtva. Din însuşi subiectul eoaferinţei,:

Oe trebue să predice un om onest j România", puteţi ghici ce am e spus. Omul onest cure ar vorbi i România, — departe de a шо-[Opoliza ед acest titlu —, un om liest, (nu cu certificat), omul care e simte, ar putea vorbi Oe atâtea ele, tx-ri иэ bântue. Luc/urile nu ierg bine delà .război încoace.

Vorbeşte de legea agrară, de ţă-enu de pe valea Tele.ijenului îm-iroprietăriţi tocmai în Ialomiţa. Ireatuţiie cu cari se luptă aceşti Kimeni de a-şi lucra pământul toe-цаі acolo şi a aduce apoi produ-ple în satele ior.

Referitor la clasa funcţionarilor, pune că nu cu funcţionari mim­uri de foame se poate face o bu­lă administraţie. Omul neavând pistent", îşi caută alte surse de renit. Biiuşişul e o cerşetorie ne-lesaiu. După război s 'a observat icàderea autoritaţei şi ridicarea nedioeriiăţei.

Iu rezumat, arată relele cari ban­ne astăzi ţara noastră. .Rănile rebue atinse cu mână curată şi lumai atuaeí eâiid poţi să le le-lueşt*. Tara aceasta nu se reface, iu din cauza celora cari sunt coa­ja ei, ci din cauza acelora cari ror sa-i facă bule şi nu ştiu cum."

Sa cere e i muncim. „Muncă în-»amnă rânduielii şi disciplină. Nu loate exhia fericire mai mare de-lât munca disciplinată. Viaţa neo-iu daltă, nu numai că oboseşte, Iar şi îmbătrâneşte".

Să fim uniţi, se cere o înfrăţire юеЫа. Să se înfiinţeze societăţi lentru îmbunătăţirea şi înfrumu-teţarea oraşelor, societăţi coopera­tive, ş. a.

Pentru toate acestea se cere „să ie încordăm braţele pentru a mun-ii, sâ ne deschidem ochii pentru i vedea, să ne mărim inimile pen-ru a iubi ce e bun şi frumos şi ia ne tăiem nasurile pentru a nu i pretenţioşi".

După această conferinţă, d-1 pro esor Iorga a ţinut curs cu ele-rele şcoalei de misionare delà Vă-eni, — cari au venit cu D-sa —, rorbind despre „influenţa culturei loastre asupra popoarelor vecine".

O lume multă a ţinut să ia parte a aceste conferinţe, încât sala tea-rului Monovici, era neîncăpătoare.

— Ziele acestea o comisie de pe-rolişti japonezi, compusă din d-uii Masaji Iamagutchi, directorul so-rietaţii petrolifere „Nippon Oii Com->any", inginerul Seiiohy Nomoto, )i alţii, precum şi d. Noborcu Ogaw* lecretarul Legaţiei Japoneze din Bucureşti, au vizitet atelierele in-lustriale şi fabricele de pe Valea 'rahovei şi în special instalat ile letrolifere din oraşul nostru, du-ând, de sigur, cele mai frumoase mpresii despre bogăţiile ee posedă ara noastră. Conemy

DIN AIUD (ARDEAL) In ziua de 1 Decembrie, s'a sér­

iât în oraşul nostru aniversarea oarei adunări naţionale delà Alba ulia, eâad s'a desreíat unirea Ar­ealului cu patria mamă. Dimi leaţa s'au servit liturghii în amân ouă bisericile româneşti, la care tu luat parts toate şcolile în frunte Ш profesorii, rjrecum şi toţi capii totorităţiîo? eiviie şi militare. După leeasta toată lumea s'a adunat în ala cea mare a prefecturei jude ului, unde s'a desvoltat programul următor :

Corul elevilor delà liceu şi şcoala e fete sub conducerea profesoru ui d. Vaier Rusu, au cântat „Im iul Regal" şi alte cântece patrio iee. Di dr. E. Pop, directorul de? ifirţământului „Astrei", care i îanjat această serbare a rostit o iuvântare de deschidere, arătând

însemnătatea asociaţiunei pe care o reprezintă, îa rolul cult irei po­porului nostru. Elevul Sânta a declamat foarte bine poezia „Car-paţilor, gătiţi-vă de sărbătoare" de d-1 O. Hulea. Acei de faţa au răs­plătit cu aplauze îndelungate pe autorul acestei poezie, care era de faţă. Au mai decbmat încă dra Maria S y ein. cl. I comercială su­perioară, Aurelia Lupeanu şi b u b -tul Giurgiu din ol. IV primas ă. Dl căpitan. Vasiliu dia Batalionul 6 Vânători de mante, а cetit un fru­mos fragment dia lupieb războiu­lui nostru c i ungurii, intitulat : „Amintiri dia război". Dl Ovidiu Hulea, directorul liceului „Titu Maioresc'i", a rostit o înflăcărată vorbire despre însemnătatea zilei de 1 Decembrie 1918, mai ales pantru poporul românesc din Ar­deal. Corul elevilor a cântat „Hora înfrăţirii" dupăce a luat sfârşit ser­barea. P. F.

DIN ORĂŞTIE (ARDEAL) In Orăştie funcţionează de vreo

6 ani liceul român de stat „Aurel Vlaicu". Acest liceu cu concursul Şcoalei Medii dm localitate a dat Luni, 1 Decembrie or. o serată artistică literară pentru sărbători­rea züei de 1 Decembrie 1У18. S'a cântat „Trăiască România Mare" de corul liceului sub conducerea distinsului prof. Oh. Oaucea, după care a urmat „Unitatea culturală şi politică a Românilor", conferinţă ţinută de d. Aron Demian, dire toiul liceului. începând ou primele fccrieri religioase, cu pradoslaviils cărţilor bisericeşti d. A. Demian, a arătat fiecare pas făcut în istoria literaturei naţionale, delà cele mai primitive timpuri ale ei şi până în zilele de mai eri, pentru realizarea unităţii noastre politice, citând pe o mulţime de poeţi ai vremilor a-puse, ca Vâcăreştii, Chichindeal şi alţii. Au urmat apoi poeţii şi pro zatorii veacului ai XIX. ca Alec­sandri, Eminescu, Coşbuc, Goga, cari mai mult ca ori cari alţii au luptat cu condeiul pentru unitatea noastră naţională.

S'a cântat „Promenade ouver­ture" de E. Stolz tíe către orches­tra soc. de lectură „M. Eminescu" apoi „Rigoletto" de Verdi, de ace-iaş orchestră. S'a jacat piesa „In­tre filologi" de d. Pătrăşcanu, co­media într 'un act, de t.âtre membrii souietăţii de lectură „M. Eminescu". Apoi corurile, Dor de s»t şi Tran­dafiri de pe cetate, cântate tot de corni liceului, cu care s'a şi încheiat serată. Reuşita a fost deplina, iar publicul a plecat mulţămit şi cu încrederea, că aceşti copiii ai patriei, copiii, cari acuma se ridică de pe băncile şooalei, vor iubi ţara lor întregită şi vor fi în atare să se sacrifiae pentru ea în timpuri de grea încercare. s. R.

DIN IBAŞFALAU In ziua de 1 Decembrie, după

masă, societatea de lectură a liceu­lui „Timotei Cipariu"', a serbat cu deosebită însufleţire, a şasea ani­versare a alipirei Ardealului ia pajria mamă.

Serbarea s'a început printr'o cu­vântare a elevului I. Borcoman din clasa 8-a liceului „Timotei Cipariu". Elevul a arătat însemnătatea şi felul cum trebue să se serbeze a-ceastă zi. Elevul Victor Banciu din cl 7-a a declamat poezia „Răzbu­narea" de Dumitru Seurtu, iar ele­vul Cornau Ioan, tot din cl. 7-a a spus „Ardealul" de d. Mircea Rădulescu.

Elevul Albu Corneliu d inei . 7-a a citit nuvela originală „De râsul lumei", iar Cinski a citit „Aspecte din civilizaţia antică".

După aceia a cântat corul com­pus uin elevii şi elevele liceului „Timotei Cipariu" şi a şcoalei pro­fesionale de fete, sub conducerea harnicului profesor Z. Popovici.

Serbarea s'a încheiat cu diferite declamâri.

A B.

DIN DICIOSÂNMÀRTIN (JUD. TÂRNAVA MICA;

O măreaţa zi a fost ziua de 30 Noemvrie pentru credincioşii din oraşul Diciosânmărtin, de oarece a avut loc sfinţirea clopotului şi toa­celor cumpărate din partea d-lui Nicolae Antonescu, medic-primar al jud. Târuava-mioă, împreună cu credincioşii acestei parohii.

Sfinţirea a săvârşit-o preotul Gh. Opreau, din localitate împreună cu toţsi preoţi ortodoxi din cercul Târ­nava.

Răspunsul ecieniiior şi cântărilor liturgice au fost date de corul gim-uazului din localitate de sub con ducerea d-lui profesor Rees.

La sfârşitul sfinţirii părintele Ioanovici a rostit o cuvântare fru moaşă, arătând rostul clopotului, pentru care credincioşii au făcut un mie sacrificiu şi îndemnându-i la credinţă şi iubirea către Dum> nezeu, neam, ţară şi lege.

După sfinţirea clopotului au ple cat toţi cântând cântări religioase la sfinţirea internatului de bseţi „Andrei Bârsanu" şi de fete „01-tea Doama". Cuvântarea oeazionaiă a ţinut-o ăA profesor Ilie Nicolae

De aci preoţii cu poporul au ple­cat în sala gimnazului unde au slujit un parastas pentru memoria mitropotitului Şaguna si Andrei Hàrsanu, patronul acestei şcoli. Di­rectorul şcoalei d-1 Ioan Vulcuţiu a ţinut o cuvântare despre viaţa lui Andrei Bârsanu.

Elevii şi elevele au declamat poezii, iar corul a cântat mai multe cântări patriotice.

9 Tot în aceasta zi la ora 4 d.

m. a avut loc conferinţa d-lui pro­fesor univ. A Ştefăneseu-Goangă delà universitate'din Cluj, la care au luat parte toţi intelectuali din oraş, preoţii, învăţătorii şi mult popor din satele de prim prejur.

D-1 profesor a vorbit pe înţele­sul tuturor despre „Unul din mij­loacele de păstrare a rezultatelor războiului naţ imai . Organizarea şi utilizarea naţională a forţelor sufle­teşti ale naţiunii." Cuvâoiarea d-lui profesor a fost ascultată cu cea mai mare luare amante de popor.

După terminarea conferinţei d-1 Gh. Oprean, a mulţămit d-lui pro­fesor pentru oboseala ce şi-a luat de a veni în mijlocul nostru. Tot­odată a rugai po d l profesor ca să nu dea uitării acest oras şi să vină cât mai des în mijlocul nostru cn aşa sfaturi şi îndemnuri fo­lositoare.

Atât inteligenţa cât şi poporul, mulţumiţi şi însufleţiţi de cele vă­zute şi auzite în aceasta zi care a fost o adevărată sărbătoare pentru toţi românii din oraşul nostru şi jur, au plecat spre casele lor, du­când sfaturi bune şi celor cari nu au putut fi de faţă. v. RADU

DIN BĂLŢI Populaţia oraşului nostru nu are

decât foarte rar prilejul să eie parte la spectacole de samă. Din când îu când s'a lătăcit pe aci câte o trupă de teatru, formată din artişti de ocazie. Piesele ce se reprezen­tau şi modul în eare ele erau ju­cate făceau ca acele spectacole să nu poată oferi populaţiei o distrac­ţie intbiigentă. Mare a fost deci bucuria popalaţiei atunci când s'a auzit că Teatrul Naţional dm Chi­şinău vu jaca îa to&ie oraşele din ВлзагаЫа. Bucuria a fost deplina însă în momentul în care s'a anun­ţat sosirea trupei din Chişinău în oraşul nostru. Numeroşi cetăţeni au întâmpinat la gară pe artişti. Au fost reprezentate piesele „Achim" de d-1 Victor Eitimiu şi „Mărge-luş" de d l Hertz. Amândouă pie­sele au avut un mare succes. In­terpretarea a fost cât se poate de reuşită.

D-nii Mitu Dimitriu, Moruzan, Decu, Balaban, Ştefănescu, au fost călduros aplaudaţi. Ü-1 Ludovic Dauş, directorul Teatrului a luat iniţiativa ca din două în două săp­tămâni artiştii Teatrului să dea reprezentanţii în acest oraş.

c. u. DIN MOCIU (JUD. COJOCNA)

Tot mai mult se îutinde lumina la sate ; preoţii, învăţătorii şi tinerii cu inimă, contribuesc cu munca lor Ia luminarea poporului.

Dovada e adunarea poporală, ce s'a ţinut în ziua de 30 Noembrie 1924, în târgul Mociu din jad. Co­jocna. Aici învăţătorii din plasa Мосш, Cercul Cultural Mociu, au ţmut şedmţa culturală în şeoaia jrimară de stat. A luat parte lume multă în frunte cu toate autorită­ţile.

Tânărul director şcolar, d. Gh, . Strat student, a deschis şedinţa

cercului cultural, arătând scopul acestei adunări.

Iu cuvinte calde, pornite dintr'o inimă tânără şi dornică de muncă, d-sa a vorbit timp de 2 ore adu­nării, despre şcoală şi biserică, be­ţie şi lenevie, muncă şi cinste. A făcut apel ia toţi cei de faţă, oa să-şi trimită copiii la şcoală, să meargă la biserică, locul de mâa-gaere a străbunilor noştri.

A combătut baţia cu cea mai mare ură, arătând urmările aceştia şi dând pilde destul de frumoase ară­tând că din cauza beţiei se încuiba în casa gospodarului, lenea şi min-_ ciuua. A îndemuat populaţia la muncă, în c«re stă tot viitorul a-cestei ţări frumoasă.

Dl Magiaru, învăţătorul şcoalei de stat, a vorbit şi dsa adunai ei despre beţie, îndemânând pe locui­tori, să nu mai steie în cârciume unde li se minează sănătatea şi banii strânşi cu trudă. Din partea adunării a mulţămit preotul orto­dox din Mociu.

C í i ínchüere a vorbit studentul Gh. D. Strat, făcând apel h lo­cuitori să se aboneze la foaea „Cultura Poporului" din Ciuj. «. w.

Slujitorii ţării Dăm aici chipul plutonierului Vaş-

can Dumitru, şefului postului de jan­darmi din Dâeşti, jud. Vâlcea. El este

VAŞCAN DUMITRU un bărbat al datoriei, conştiincios în serviciul ce-i este încredinţat şi cins­tit în toate actele sale.

Delà venirea sa în comuna noastră, deşi singur, a dus într'una o activi täte mare pentru stârpirea răifăcăto-rilor şi încetarea neregulelor ce se aflau în comuna, mai înainte.

Ar fi mulţumitor pentru comunele noaste, dacă ar avea toate un astfe de şef de post, care face fală cor­pului din care face parte.

D. DIACONESCU — DieştI.

Munca gospodarului în timpul iernei

Orice ramură de muncă poate fi într'o măsură oarecare făcută mai cu chibzuială, poate fi împăr­ţită ca să se facă mai In tihnă, numai munca gospodarului este legată de anumite împrejurări. Se mai spune, că munca agricultorului e muncă legată de anotimp. Cele trei anotimpuri : primăvara, vara şi toamua dau mult de lucru gos­podarului şi numai iarna îl lasă în odihnă. Şi dacă cineva şi-ar pune întrebarea : ce anume ar putea lu­cra ţăranul în cursul iernii, ca în-tr'u câtva să-şi mai împuţineze munca din cele trei anotimpuri, cu greu ar putea răspunde. Lucrăm, aproape zi şi noapte, fără odihnă, fără somn, c» să avem ce mânca în vremţa iernii. Dar şi în cursul iernii se poate lucra pentru a ne câştiga puţin răgaz în zilele de grea muncă. Gâadiţi-vă numai la un maşinist delà tren, sau la me­canicul delà aeroplane, şi veţi ve­dea, că din clipa ce a luat maşina în primire cu gândul să plece la vre-un drum, el nu mai stă un mi­nut degeaba. Se întoarce, se în­vârte, cercetează fiece şurub, exa­minează bucată de bucată toate părţile maşinei, cu gândul, ea nu cumva în momentul cel mai greu, când ar avea lipsă de loate pute­rile maşinei, să rămână baltă. Prin urmare el lucrează mai dinainte în vederea muncii de mai târziu.

Astfel trebue s ă Jacă şi agricul­torul. Şi el t reb ' î | | să se pregă­tească pentru munca-i viitoare, a sezonului ce urmează. El se poate pregăti în mai multe feluri : mai întâi să-şi câştige cunoştinţe folo­sitoare prin citirea unor cărţi scrise despre munca, ce are să facă în anul viitor; să-şi prepare, repare uneltele de cari va avea nevoie — întocmai ca mecanicul despre oaie vorbeam — şi în sfârşit să-şi în­grijească vitele, tovarăşele lui de muncă. Dacă nu face astfel, rău va fi de capul şi familiei lui. In tot cazul nu i se vor îndrepta lucru­rile în spre bine, de cum au fost. Nu-şi va înmulţi cunoştinţele: nu va şti la rându-i cum şi când să facă vre-o lucrare, ca să aibă la­nuri de grâu mai frumoase, deeum a produs odinioară moşii şi stră­moşii noştri. Nu şi-a făcut plug, grapă, hârleţ, lopata sau nu şi le-a reparat în zilele acestea posomo­rite de iarnă: nu va avea cu oe să lucreze, plugul îl va lăsa în brazda neisprăvită, carul se va ru­pe sub povară-i la câmp şi altele. Nu şi-a iernat vitele cum se cade — *eeeace în definitiv este tot una cu neîngrijirea uneltelor de lucru — e!e îl vor lăsa cu pământul nearat.

Gospodarul harnic îşi pregăteşte toate uneltele de lucru, le drege ca să nu aibă năcaz cu ele până la anul. îşi drege carul, îşi face osii, dric, loitre, jug, resteauă ş. a.

îşi pune în rânduială plugul, îşi ascute fiarele, îşi face vre-un grin-deiu, tânjală. îşi r.epară grapa, ba şi face una cu dinţi de fiier, cari

sfărâmă mai uşor bulgării. încearcă şi-şi face un tăvălug. Se pregăteşte să aibă sape, greble, furci, furcoaie, scări, coasă, seceri şi altele.

îşi tocmeşte carul oa să poată la nevoie, sâ fie lung, scurt, deschis sau înfundat, gândindu-se totdea­una la transporturile ce are de acut în cursul unui an.

Omul oare nu are unelte cum se cade nu este plugar, chiar dacă trăeşte în agricultură, ci este mai mult uu pălmaş sau cârpaciu, care îu loc să muncească la timp, câr­peşte la unelte în toiul muncii, fâ'cându-se de râs la lume.

Omul harnic trebue să fie pre­văzător. Dacă el la începutul iernii şi-a întocmit locuinţa şi cuptorul ca să-i ţină căldură, nu-i va cădea greu să se scoale din patul cald şi să-şi vadă de treaba vitelor sau altor lucruri. El se va simţi bine în odaie-i unde împreună cu fa­milia, rostind poveşti învăţătoare, îşi vor găsi toţi de lucru: soţia la războiu, gazda la înpletirea vre­unui coş, coşniţă (prisacă) scaun din papură sau speteaza, iar, co­piii, vlăstarii veseli ai familiei după alergatul cu săniuţa, îşi vor vedea de carte şi scris. Fericirea şi bună-îuţelegerea atârnă foarte mult de felul cum se simte omul îa casa lui.

Şi atunci, câad voi, iubiţi săteni, colindând în serile lungi de iarnă, staţi cu mic cu mare la gura sobei, gândindu-vă la cea mai frumoasă sărbătoare a tuturor creştinilor, la seara de Crăciun, gândiţi-vă cât mai des la, bietele vite, oa să nu sufere. Ele încă sunt făpturile lui Dumnezeu, pe care ni-le-a dat nu ca să le chinuim, ci să le îngrijim ş r a ă ne folosim de ele. Acela, care de ou seară până dimineaţa nu-şi vede de vite, care suferă ca băle gar ui din grajd să îngheţe, ar me­rita să fie el pus să doarmă şr să fie nutrit alături de ele. In orice împrejurare o bine să ne ţi nem de o anumită rânduială. Dacă totdeauna ne sculăm, mâncăm s'au facem altceva, la un timp anume, această ordine ne devine o a doua natură. Astfel trebue să ne obici-nuim şi cu nutrirea, adăparea vi telor. Dacă am introdus această ordine, vom avea animale frumoase, sănătoase, cari vor dovedi oricând că au stăpân harnic şi înţelept.

Folosiţi deci timpul de iarnă cum îl credeţi mai potrivit, ca pe lângă odihna şi plăcerile ce vi-s'au hă răsit să vă mai împărţiţi şi munca istovitoare din celelalte anotimpuri cari vă aduc belşug.

TRAIAN FLORIAN, profcwr

4

Ştiri le Naptaiiuîiiii Cititorii noştfi, cari sprijinesc această foae, au încă o datorie sfântă de împlinit: să se înscrie cu acţiuni la Societatea „Cultura Poporului". Societatea va înfiinţa un aşezământ tipografic, de sub' a căror teascuri vor eşi cărţi folositoare pentru popor, tipărite foarte ieftin şi răspândite şi la fraţii de peste hotare. E vremea faptelor.

[TOAMNA Elena E. Chiffa pictoră, U a deschis expoziţia lucrărilor sale de pictură în ziua de Duminecă, 14 Decemvrie, în sala Palatului Banffy din Piaţa Unirii Nr. 29 Cluj. Expo ziţia va rămânea deschisă până la 31 Decemvrie, zilnic delà 10—1 a. m. şi 3—7 după amiază. I A Bucureşti s'a sfinţit şi deschis *-* noul cămin al studenţilor dol-jeni din aleea Regnault. Au luat parte dd. Dr. C. Anghelescu, mi­nistrul şcoalelor, Florescu deputat de Dolj şi d-nele Oromolu şi ge­neral Nicolescu.

Au vorbit dd. Dr. C. Angelesau, preşedintele studenţilnr doljeni şi D-na general Niculeaeu.

UN T R E N de marfă, în apropie­rea gărei Piteşti, a fost atacat

cu pietre de vreo 15 ţigani. Hoţii au oprit trenul şi urcându-se în vagoanele cu lemne, au început să arunce bucăţi pe câmp. Frânam! D. Marin, care a încercat să se împotrivească bandiţilor a fost lovit.

De altfel lângă gara Piteşti, este ua sălaş de ţigani, cari au mai atacat de câteva ori trenul ne marfă.

LA Oradea Mare a ars fabrica de cafea Berger. Pagubele se

urcă la suma de două milioane. Se crede că focul a fost pus. I N A N U L 1920, un grup de stu-* denţi de pe Crişuri, la Beiuş, au înfiinţat o societate culturală, nu­mită „Crişana". Activitatea рѳ care o desfăşură această societate pentru ridi :area nivelului cultural al româ­nismului din Bihor, este una din cel mai înfloritoare şi merită toată lauda. Căci atât în vacanţele mari, cât şi de sărbători, aceşti studenţi, se lipsesc de odihnă şi iau drumul satelor crişene, aranjând concerte şi înfiiţând zeci de biblioteci po­pulare.

SĂPTĂMÂNA trecută, la Chişi­nău, a avut loc întâia şezătoare

din seria, ce se va ţine anul acesta, a cohortei cercetaşilor „27 Martie 1918".

Şezătoarea a început cu confe­rinţa dlui maior Panaiteseu, coman­dantul cohortei; au urmat apoi re­citări de poezii, spuse de cercetaşii cohortei. O activitate lăudabilă, care bucură pe mulţi. M I N I S T E R U L ŞCOALELOR a I™* înfiinţat o grădina de copii pe lângă şcoala mixtă din comuna Răcaşi (jud. Dâmboviţa) şi o şcoală | de fete cu un singur post în co­muna Gergheara, jud. R,-Sărat. I UNI, în 15 Decemvre, ateneul

cultural din Tecuci, şi-a început , activitatea. Ca şi anul trecut se va ine în iarna aceasta o serie de conferinţe însoţite de producţii mu­zicale.

S'au înscris până acum pentru a ţine conferinţe : d. dr. Gr. Taba-caru, docent universitar, dna T. Bogdan, dd. Balaban, N. Berha, V. Radu, părintele N. Conduratu, dna Zoe Tukel, dd, I. Beldie, C. Gheorghiu, dr. Vrabie, I. V. Iro-deanu, V. Beldie, dna V. Coro-deanu, dd. Gh. Cazan, maior Ştiu-bei, preotul Panaiteseu, Tf. Coro-deanu, I. Şendrea, A Bogdan, că­pitan C. Ionescu şi I. Petrovici, prof. univ. I A IAŞI, s'au întâlnit toţi absol-

venţii şcoalei normale „Vasile Lupu" promoţia anului 1908. A avut loc o serbare, iar după ace­asta un ospăţ. Au fost clipe în­duioşătoare ale întâlnirii şi ale atâtor aduceri aminte. Şedinţa so­lemnă a fost prezidată de d. Nu­trea, fost director al acestei şcoli normale.

! A UNIVERSITATEA din Zag-*^ reb din «Iugoslavia, s'au petre­cut tulburări studenţeşti. Interve­nind poliţia s'a făcut 50 de ares­tări. Universitatea din Zagreb a fost închise pe trei zile. IN COMUNA Zarojani, judeţul Ho-* tin (Basarabia) autorităţile au des­coperit un mare depozit de muniţiuni şi dinamită. S'a dovedit, că aceste muniţiuni au fost trimise din oraşul Kamenetz (Rusia) de un anume Si­mion lutura, de loc din Zarojani, dar care în prezent e şeful serviciului de spionaj pentru România.

Muniţiile au fost depozitate de o grupă comunistă, care trecea Nistrul, venind din Ucraina.

Trei bolşevici au trecut Nistrul cu o barcă pe la punctul Moldova. Sol datul grănicer de pază a înştiinţat pe şeful pichetului, dar bolşevicii n'au putut fi prinşi. Acelaş soldat a fost atacat cu focuri de revolver şi rănit uşor. La alarma dată au sărit postu­rile de jandarmi, cari s'au pus în ur­mărirea bandiţilor. Aceştia au reuşit însă să treacă Nistrul în Ucraina.

DĂUNĂZI trenul Cernăuţi-Galaţi a deraiat în staţia Fileşti la

câţiva km. depărtare de Galaţi Trei vagoane ale trenului de per­soane între care şi vagonul de ba­gaje a sărit de pe linie.

O mare panică a cuprins pé* că­lători, cari nu ştiau ce s'a întâm plat. Unii au căutat să se salveze sărind pe uşi şi pe ferestre. Din

- fericire n'a fost nici o nenorocire

Í A Timişoara, Dumineca trecută, *-* s'a ţinut adunarea generală a Asociaţiei învăţătorilor din Banat, La această adunare au luat parte d. ministru Anghelescu şi d. Va-laori, secretar general. D-1 minis­tru Anghelescu, a arătat rolul în­semnat pe care şcoala îl are de îndeplinit pentru desăvârşirea uni­ficării. D-sa mai spune, că învăţă­torii, vor primi delà 1 Ianuarie, un spor de salariu. A mai vorbit d-1 deputat Râmneamţu, preşedintele asociaţiei, după care d. Ştefan Ion a - citit darea de seamă asupra situ­aţiei pe anul 1924. D-1 J iobanu,a ţinut o conferinţă despre „Princi­piul fundamentalei pedagogiei mo­dere şi reforma învăţământului nostru primar", apoi a vorbit d-1 Petre Bizeria despre„ Experimen­tări în domeniul pedagogiei". Dopa terminarea şedinţei, în prezenţa d-lui ministru Anghelescu şi a celor ce au luat parte, s'a inaugurat in­ternatul de fete de sub direcţia d-nei Elena Iacob Constantinescu, iar seara s'a dat un ospăţ în sala societăţii culturale „Teodor Ciontea"

r \ I R E C Ţ I U N E A generală C.F.R. a luat măsuri că înaintea săr­

bătorilor şi după sărbători, să se înmulţească numărul vagoanelor clasă la toate trenurile de călători.

UN TREN de marfă ce venia pe linia Ploeşti—Urziceni, la km.

157, a tăiat pe flăcăul Vasile N. Ionescu zis V. N. I. Răducanu diu satul Orhoeşti, comuna Androseşti.

Flăcăul era surdo-mut şi nu a auzit semnalele pe care le da me­canicul. Mecanicul a înfrânat tre­nul, însă n'a putui fi oprit la timp şi bietul flăcău a fost apucat sub roate. p O I L E din străinătate scriu că în *• oraşul Canton din America, un grup de cinci chinezi au reuşit să răpească pe mai mulţi profesori şi 30 de studenţi din şcolile superio­are creştine, îmbai cându-se spre 0 destinaţie necunoscută, pe bor­dul unui vas sub pavilion american. n i N INIŢIATIVA societăţii „Bu-

nelor gospodine", la Iaşi, s'a inaugurat al 5-lea dispensar pentru sugaci.

Noul dispensar se află în str. Păcurari. Prezidenta societăţii e d-na Petrovici, soţia fostului mi­nistru. 1 TN FOC a mistuit o sondă a ^ societăţii „Prahova", din Buş-tenari. Prioina de uade a venit ocuPnu se cunoaşte încă. Pagu-

cele sunt foarte mari. î TN foc mare a isbucnit la fabrica ^ de sticlărie din comuna Negu-eşti, jud. Neamţ. In mai puţin de

trei ceasuri au ars toate atelierele de măcinat, de şlefuit sticlă, de fa­sonat, depoul maşinelor cu mărfuri şi clădirea cu locuinţele persona-ului. Portarul fabricei a fost cu­prins de flăcări şi a murit. Focul a luat naştere delà o* maşină. Pa­gubele întrec suma de 18 milioane. Proprietatea era a unei societăţi anonime, ai căror principali acţio­nari sunt Weisengerun şi fraţii Stern din Iaşi.

C E T I T Ă Ana Sineveseu din co­muna Nemţeui (jud. Chişinău),

rămânând singură acasă a vrut să aprindă focul în sobă. -

Din nebăgare de samă, rochiţa ei luase foc şi îndată fetiţa a fost cuprinsă de flăcări.

Vecinii atraşi do ţipetele neno­rocitei copile au sărit în ajutor, reuşind să smulgă rochiţa depe corpul fetei, căzută în nesimţire, aproape toată arsă. Cu toate în­grijirile date, după două ceasuri de chinuri grozave, fetiţa şi-a dat sufletul.

Nu lăsaţi niciodată copiii mici, singuri, în casă. C L E V U L I . Petru, de opt ani, de la

' şeoaia primară Cracova (Banat), intrând în cârciuma lui Costea Ţunea şi a băut un pahar de spirt ame­stecat cu rachiu. După câteva clipe, băiatului i-a venit rău, plângea de dureri de stomac, apoi a căzut la pământ, murind pe ioc.

T N COMUNA MĂGURA din jud. *• Cojocna s'a întâmplat o mare nenorocire : Săteanul Vasile Bailiu plecând în oraş pentru a face târ-gueli a lăsat In casă pe doi copii ai săi.

Nu se ştie din ce cauză casa a luat foc, iar copiii şi-au găsit moar­tea în flăcări. " T Â N Ă R U L Paul Sachiu din Satu-*• Mare (Ardeal) a reclamat auto­

rităţilor, că soţia sa a fugit de acasă cu suma de 24 mii de lei şi mai multe juvaeruri, în tovărăşia în­drăgostitului ei. Poliţia însă n'a dat de urma fugarei. Atunci, însuşi Paul Sachiu, după cercetări, a aflat că soţia sa este în Brăila şi că lo cueşte în str. Franceză No 39- In dureratul soţ a venit la Brăila, şi aici, după o convorbire cu soţia sa, care n'a vrut să se mai întoarcă acasă, a scos revolverul şi a tras două focuri asupra ei, apoi şi-a tras un glonte în capul lui. Iu stare foarte gravă, viotimile au fost dose la spital.

JpRIETINlI NOŞTRI. In toate oraşele, târguşoarele şi comunele

rurale din România vrem să" avem prietini. Aceşti prietini grupaţi în jurul mişcării noastre culturale, vor trebui să ne scrie în foae : fapte bune, mişcarea culturală, artistică, econo­mică şi industrială din localitatea în care trăesc. Ştiri de asemenea na­tură încât să intereseze intelectualii oraşelor, muncitorii de prin ateliere şi fabrici şi lumea delà sate. Prie­tinii ne vor trimite aderarea lor, iar redacţia noastră le va răspunde ee au de făcut.

C Ă Ţ E A N U L Costache Săriţeanu ^ din comuna Buznea pe când venea înspre h,.şi, pe şoseaua na­ţională a fost atacat şi lovit cu cuţitul de Gh. Chelărescu. Deşi rănit grav Săriţeanu, a dat o lo­vitură de ciomag lui Chelărescu, zdrobindu-i capul.

Amândoi în agonie au fost duşi la spital. Cauza, pentru care Che­lărescu a atacat pe celait sàtearr, este o neînţelegere delà un pământ.

O foae costa 4 lei iar pentru strădanie, dăm 80 bani, adică să primim numai 3 lei 20 bani. T A CRAIOVA, zilele trecute, s'a

întâmplat o nenorocire, eare a în­duioşat pe multă lume. într 'o sară, la ora 8, era hotărîtă cununia re­ligioasă a tânărului H. Gancea, cu d-şoara Pia Dumitrescu.Toţi poftiţii la nuntă aşteaptau cununia, dar tânărul Gar-cea, cu un ceas înainte de cununie, s'a dus la doctor şi şi-a făcut o injecţie, cu o doctorie numită neosalvarsan. Doctoria se vede că a fost veche că îndată după Injecţie, a murit. B b e înţeles eă nuntaşii nu ştiau nimic despre această nenorocire. Mireasa se şi plegătise să se ducă la biserică, dar când i a fost comunicată vestea dureroasă, în loc de veselie şi pet­recere, lacrimile şi opsnădejdea a cuprins inima ei cu o clipă înainte în toiul fericirii.

Bietul tânăr Gancea, de unde se ştie el că-1 pândeşte moartea eă-1 răpuo, că nu s'ar fi dus să-şi facă injecţie şi ar fi scăpat cu viaţă.

DIN DRAGOSTE, tară să fie măritată, fata săteanului Petru

Gh. din comuna Moldova-Nouă, zi­lele trecute, a născut un băiat. De aiei EDereu certe. Mama fetei, ca să spele ruşinea familiei, într'un mo­ment de ciudă, a smuls micul prunc din braţele tinerei mame, aruncân-du-1 în rul Nora. Bunica ucigaşă a fost inchinsă

SĂTENI, dintre domniile voastre sunt cei mai тиЦі oari ctiţl să puneţi pe hârtie gândul . vostru, aşa cum trebue ; de aceea vă rugăm, cari vă bizuiţi a spune lucruri bune. — ca să învăţăm si noi cărturarii deia domniile voastre — să ne scrieţi pentru a se tipări tn foaea aceasta, care este a voastră. Vrem să auzim sfaturile voastre, vrem să ne cunoaştem de aproape, vrem să vă spuneţi şi voi păsurile yoastre, cum mai este prin sate şi cum aţi dori să fie. Şi vorbind un sătean din Ba­sarabia, şi altul din Banat, şl altul din Buco­vina, şi altui din Ardeal şi altul din Dobro­gea, ne vom cunoaşte mai bine şi ne vom 'ПЫ ияі muH.

I n Amer ica „ C u l t u r a P o p o r u l u i " se v inde cu 10 c en t ime exempl . Ţ A MARGINEA cimitirului Bo-' J lovan din Ploeşti s'a găsit în­tr 'un sac nou, corpul unei fete-Fata era în etate de 21 de ani. de statură mijlocie, părul negru, ochiul drept scos, iar pe trup urme de violenţă. Poliţia a con­statat, că sacul îa care se afla trupul neînsufleţit al fetei, a fost adus de două persoane, cari după ce s'au aruncat pe gardul cimitirului au aruncat sacul înăuntru. r v N A SCHOR, din Bucureşti, a

spus servitoarei sale, să facă mămăligă la masă. Şi la masa de deamează d-1 David Schor, soţia

, o fiică şi o rudă, au mâncat cu poftă din mămăligă. Servitoarea însăşi a mâncat din mămăliga ră­masă, nu mai fiica mai mică a dlui Schor, — nu. Dar curând după mş*să, ceie cinci persoane, fură cu­prinse de dureri mari de stomac. Fetiţa cea mai mică zăpăcită şi în­grijită de vaetele părinţilor, surorii mătuşei şi servitoarei, alergă de la unul la altul, încercând să le dea ajutoare. Apoi a eşit afară strigând de spaimă. Vecinii îndată au adus un doctor. Dar până medicul sosi Srhor şi dna Adelina Litner, şi-au dat sufletul. Doctorul a constatat că cele cinci persoane să Intoxica­seră. Dându-le ajutoare au scăpat cu viaţa dna Schor, fata si servi­toarea. Ce se întâmplase? Servi­toarea în grabă, în loc de sare, puse în apa clocotită otrava pentru şoareci, preparată cu arsenic.

(JÄTRE AB ON ŢII NOŞTRI. In vremurile acestea grele, când ti­

parul, hârtia, cerneala, poşta, sunt atât de scumpe în cât lovesc în viaţa multor publiciţiuni „Cultura Popo­rului" îşi urmează drumul de apa­riţie regulat şi într'un format destul de mare.

Greutăţile băneşti numai admini­straţia acestei foi o cunoaşte. Să se ştie că nu primim fonduri de nicăiri, şi foqea trăeşte prin ea însăşi. Şi aceasta e un mare merit. Si aceasta însamnă că abonaţii noştri, ne spi-jinâ şi îşi dan samă de valoarea acestei foi. Dar unii abonaţi, din greutăţi diferite, au rămas în urmă ck plata, de aceea rugăm stăruitor, să ni se înainteze sumele, de oarece ni este peste putinţă să mai aşteptăm. Avem deplină încredere că abonaţii noştri, ne vor înţelege şi de data aceasta.

Ртдыт 6 CULTUMA POPOMULUl Мшт.й^иІ 9 0

C E R C E T A Ş I Mişcarea cercetăşească până în

timpul din urmă a cuprins şi pre­ocupat aproape numai tineretul şcolar dela oraşe; însă un eurent puternic cercetăşesc s'a abătut din fericire şi asupra satelor unde ti­neretul sătean elementul numeros şi viguros al neamului, crescut şi trăit în întunerec — are atâta ne­voie de o trezire a fV.euîtăţiior uma­ne cu care 1-a înzestrat bunul Dum­nezeu ca pe orice om pe acest pă­mânt. Va trebui deci să facem mai multă lumină la sate. Să dăm ţă­ranului o educaţie cetăţenească să­nătoasă. — O edueaţiune morală şi intelectuală măcar atât cât îi e necesar spre a câştiga independenţa şi logica gândirii, ridicându-1 astfel la nivelul acela de conştientă spre a putea distinge binele de rău, minciuna de adevăr; munca cins­tită şi neobosită da toate zilele, de trândăvia care îngroapă pe un om şi popor în mizerie, ţinându-1 în robie. Să-1 întărim în credinţa stră­moşească care ne-a păstrat fiinţa, să-i facem să înţeleagă şi să iu­bească natura spre a-i înobila sen­timentele; să fie supus legilor şi pătruns de un îoalt spirit de or­dine : gata. pentru orice sacrificiu când interese umanitare şi interese superioare reclamă un sacrificiu. Şi poate ca aceasta fiiundu-ne ţin­ta prin cele două curente ale cer-cetăşiei pornite dela oraşe şi sate întâlnind u-se se va face o pre me­nire a vieţei noastre morale atât de necesară ce cu cinstită mărtu--risire, ca urmare a marelui răsboiu, pare că se prăvăleşte în adânci­mile celor mai necurate păcate.

*

.Convinşi de această necesitate, oamenii cu mult suflet au început mişcarea şi cu nesupusă bucurie putem vesti că în judeţul Arad sunt în organizaţie mai multe co­horte cercetăşeşti de sate.

Sub îngrijirea şi directivele Ins­pectorului de ţinut : colonel I. Sim-boteanu, s'a alcătuit şi primul pro­gram de muncă cu aceşti cercetaşi.

Membrii cohortei vor fi toţi t i­nerii dela 11 ani în sus, cari au depus proba de primire, iar „cer­cetaşi săteni" pot do veni numai aceia ; cari au depus probele cuve­nite şi s'au supus luării de legă­mânt. Ca program de urmat s'a stabilit în linii generale ca în fie­care Duminecă şi în zile de serbă-toare tinerii să se adune la co­mandantul lor şi în cadrul unei şezători să vorbească asupra celor petrecute în săptămâna precedentă, să discute programul pentru viitor, să cânte, să joace jocuri naţionale şi să practice sporturile în cele mai bune dispoziţii sufleteşti. In timpul de iarnă vor face exerciţii de scris şi cetire; dându-le ocazia de a se perfecţiona în ortografia şi vorbirea limbei române; care îndeosebi aci la hotarele românis­mului e vorbită destul de greşit. Se va înfiinţa o bibliotecă distrac­tivă şi instructivă şi se va căuta că fiecare cohortă: care numără mai mulţi de 14 tineri să-şi găse­ască un local propriu; adecă un cămin. Tinerii vor. primi dela Co­mandatul lor îndrumări şi instruc-ţii cum să se perfecţioneze în luc­rări manuale. Cu timpul îşi vor întocmi o colecţie de insecte, un herbariu; cari vor forma primele începuturi ale muzeului. Vara şi primăvara tinerii vor da mai mu'te serbări câmpeneşti, vor Іасз ex­cursii la oraş, unde deasemenea găsesc un vast şi frumos teren de lucru. S'a convenit în privinţa ace­as ta ; ca fiecare cercetaş sătean să aibă un frate la oraş cu care să stea în legătură şi eu care să fie în corespondenţă. Din acest motiv s'a reglementat, ca fiecare cohortă sătească sâ fie înfrăţită cu oua orăşenească, cu eare să stea în cele mai cordială legături. Proce­dând astfel va dispărea în scurt timp răceala ce se poate constata şi azi între orăşan şi sătean. In tabenis cercetăşeşti de vară, dea-сшп inanité nădăjduim că adese­ori să putem vedea cercetaşii să terii împreună cu licienii şi stu­denţii din oraş ; astfel că frumoasa lozinca „Cercetaşul nu va far-e de­osebire de credinţă de clasa soci­ală şi avere", se va traduce în fapt, ceeace e îmbucurător şi plin de făgădueli pentru punerea teme­liilor adevărate şi sănătoase ale democraţiei româneşti. „Cercetăşia"

Cercetăşia fetelor. La 23 Mai a. c. un mic grup de

românce eleve ale liceului de fete „Elena Ghiba Birta" au depus le­gământul de cercetase. Când am văzut faţa lor palidă de emoţie în momentul solemn al luării legă mântuiui o bucurie curată mi-a cuprins sufletul; bucuria nădejdii că deşi acest act solemn, este abia

A L A S A T E numai o dovadă a unui început modest, totuşi e promiţător şi în­curajator că prin ele se va putea realiza scopul frumos şi nobil al instituţiei cercetăşeşti a fetelor.

Care este acest scop şi cari sunt legile de cari este condusă această „societate" — s'o numim aşa — răspândită în lumea întreagă.

Cercetăşia are ca seop formarea caracterelor, cu desvoltarea fizică şi creşterea tinerelor generaţiuni pentru viaţa practică.

Ea fortifică sentimentul onoarei, obicinueşte pe cei înşiraţi sub dra­pelul ei la o disciplină sănătoasă, încurajând îo acelaşi timp iniţia­tiva. Ea le ajută îa instrucţiunea proprie, le stimulează energia, con-tribueşte prin toate aceste mijloace în mod cât se poate de eficace ca să crească din ele femei practice, loiale şi bune.

Din colé X legi pe cari eerce-taşele le trăesc se poate vedea evi­dent întreg programul d'.< muncă şi spiritul de care este condusă instituţiunea aceasta.

1. Cercetaşa are un singur cu­vânt. 2. Respectă părerile altora şi-şi ia respunderea faptelor sale. 3. Caută să fie totdeauna folosi­toare şi se sileşte să facă în fie­care zi o faptă bună. 4. Cerceta şa este o prietenă bună pentru toată lumea, iar pentru altă cerceta şă o soră fără deosebire de naţionalitate sau de elasă. 5. Ceroetaşa este lo­ială şi complezentă întotdeauna. 6. Cercetaşa este bună cu anima­lele; îi plac florile şi cercetează natura. 7. Ceroetaşa ştie să s i su­pună. 8. Cercetaşa este totdeauna bine dispusă. 9. Cercetaşa este har­nică şi cruţâtoare. 10. Cercet-.şa are grija continuă a demnităţii saie şi a respectului de sine însuşi.

* Educaţia pentru viaţa, practică

nu se referă numai la gospodărie. O cercetaşa trebue să fie multila­terală: ca trebue să fie acasă în toate împrejurările vieţii. Va şti să ss pregetească pentru o călătorie (împachetatul practic : în loc puţin toate lucrurile necesare), itinerarul cel mai potrivit; în caz de boală; în afaceri oficiale ; în situaţiile grele ale vieţii, cu un cuvânt în tot lo­cul trebue să fie acasă, ajutându-se singură şi eventual dând ajutor şi sprijin altora. Ea va învăţa să cunoască cele mai bine materii din cari să-şi facă ei şi familiei rufă-ria, hainele necesare toate sursele de unde poate cumpăra mai ieftin şi bine.

Instrucţia practică ss poate mai bine face în cadrul taberelor de vară.

* înainte de a încheia acest arti­

col sumar, ţin să amintesc încă un lucru de mare importanţă: deose­birea ce există între cercetăşia fe­telor şi aceia a băeţilor. Este o diferenţă diametral opusă. Intre aceste 2 mişcări nu este nimic co­mun afară doar' de conducere, ad­ministraţie şi felul organizării. Ade­vărat că suntem conduşi de acelaş ideal, însă la realizarea lui trebue să ajungem pe căi diferite.

Căci nu vrem să creştem fete-băeţi, ci tovarăşe, soţii, viitoare mame, femei conştiente şi demne de chemarea lor.

Aceasta o vom ajunge numai căutând, şi găsind mijloacele cele mai potrivite cu firea femeii, iar nu imitând sau luând de-a gata programul de muncă din cercetă­şia băeţilor. Altul este materialul nostru de muncă şi ' alta este şi calea pa care mergem noi.

„Cercetăşia" Am reprodus aceste două articole din

revistă „Cercetăria* din Arad, redactată de comandantul Sever Ispravnic.

T e a t r u l N a ţ i o n a l d i n C r a i o v a

8 1 R Â D E M

Ţig-araul priceput. Odată, Găman ţiganul plecase cu

stăpânu său, boerul, să viziteze mo­şia, şi cum trebuia să treacă printr'o pădure in drumul lor, boerul zice:

— Mă, Gămane, mergi tu pe po­tecuţa asta înainte şi dă crecile la o parte, să nu mă lovească peste ochi.

— Bine, bohearule, să trăeşti, — îngână Găman ţiganul, şi luând-o înainte, or'ce creacă, — care l-ar fi pu­tut lovi peste ochi, o da la o parte până ce trecea, apoi, dându-i drumul lovea pe boer sâ-1 usture la ficaţi, zău aşa ! . . .

Merge ce merge boerul şi ne mai putând răbda de durere, zice iar:

"— Ce dracu mă Gămane de lo­vesc crecile astea aşa de rău, că-mi tăbăciră faţa, nu altceva ?

— He, he ! cocoane ! Norocul du-mitale e la mine 'n mână, că de n'aşi fi eu să le ţiu, praful şi pulberea s'ar alege de faţa ţa ! . . .

Spusa de Pr Sabin Popescu Cernăteşti-Doljiu

Ш MARTiN-Brabova

La Teatrul Naţional de aici în ultimul timp a avut loc două pre­miere: „Interior" dramă într 'un act de M, Maeterlink şi „Capelanul din San-Lucia" de G. Porzano.

La începutul spectacolului d-1 Gr. Drăgoescu, directorul Teatrului, a vorbit despre teatrul lui Maeter­link. D-sa a arătat partea sim­bolică a pieselor lui Maeterlink sunt slabe conturate şi întregul teatru nu este decât un teatru de umbre. „Interior" este una din piesele simbolice ale lui Maeterlink

In „Interviev" o mare familie compusă din tatăl, mama şi cele două fiice, stau liniştiţi ea întodea-una la flacăra plăpândă şi palidă a lămpi în aşteptarea celei de-a treia fică plecată de cu zori zilei la bunica lor, ce era cu casa situată pe celalalt mal al apei.

După liniştea, care domneşte pe figurile lor se vede destul de bine că ei nici nu bănuesc despre ne­norocirea eare-i aşteaptă, căci cea de-a treia fică plecată de cu dimi­neaţă, trecând puntea râului a că­zut din întâmplare în râu şi s'a înecat. Vestea, eare era adusă de un vechi prietin, care o scosese din valurile ucigătoare зіе râului nu mdrăzoia să intre în casă, unde domnea aceea linişte alintătoare. La gândul, că vestea lui are să produCă rană în sufletele părinţilor şi surorilor îi pierea ori şi ce cu­raj. Dar cine poate în lumea a-ceasta să înlăture nenorocirea eare îl paşte la ori şi co leac? Aşa şi cu aceşti părinţi nenorociţi. Acum sau mai târziu vestea nenorocirei trebuia să sosească. Şi ea sosi chiar în sea<*a aceia, vestind bă­trânilor nenorociţi, moartea ficei lor.

Acesta este subiectul dramei „Interior".

Interpretarea a fost superioară. „Capelanul din San-Lucia" este

o comedie fină plină de spirit. Lu­ciana Belii, o celebră cântăreaţă capricioasă umblă din loc în loc însoţită de amantul, ei contele de Deveris. Cu ocazia unui concert dftt de biserica din San-L'icia pen­

tru cumpărarea unor clopote noui dşoara Luciana Belii este rugată a da concursul cu care ocazie ea face cunoştinţa tânărului capelan Giuseppe Arrighi.

Purtarea capelanului plin de me­lancolie încătuşează inima caprici­oasei cântăreţe. La rândul său ca­pelanul se simte sedus de frumu­seţea şi talentul Lucianei. Astfel sedus de această capricioasă cân tăreaţă, capelanul este gata de-a pleca cu cântăreaţa îh lume.

Apariţia capelanului într 'un cos­tum caraghios de ocazie, face pe Lu­ciana să rămâie decepţionată şi primeşte pe capelan cu sânge rece, când capelanul abia atunc-ia îşi dă seama de capriciul Lucianei.

Tristeţea îl încătuşează şi cade eu capul în mâini desnădăjduit. Clopotele încep să bată prelung şi melodia lor metalică si plină de evlavie deşteaptă pe capelan ia realitate, acolo unde numirea lui de capelan îl chiamă, datorie, caro era mai scumpă decât amorul unei femei.

LTItimui act se petrece după un interval de 35 de ani de când tâ­nărul capelan de odinioară din San-Lucia este un bătrân cardinal, iar Luciana e ; , e bătrâna soţie a contelui Devers.

D-na Aura Fotina în rolul ca­pricioasei temei a fost desăvârşită şi plină de naturaleţe. Jocul pe care ni-i desfăşoară d-na Aura Fo ­tina este un joc simţit şi comuni­cativ. D-^aeste u n r r a l talent pen­tru teatrul nos^u.

D-l Tudor Călin, îu rolul Cape­lanului, printr'o rnuneă plină de progrese, ne arată din ce în ce că d-sa are reale calităţi de actor, dar care au fost cunoscute prea târziu.

Dl Remus Comăneaou reuşeşte, ca din rolele mici să ne dea ade­vărate creaţii. La fel şi d-1 Cucu Demetrescu.

Rovinteseu se evidenţiază din ce în ce ca un talent de viitor.

Dl T. Cosmin un real talent care-1 aşează printre cei mai buni artişti. eh. ! CHŢIBURĂ.

Prin Basarabia culturală într 'o convorbire acordata ziaru­

lui „Dreptatea," din Chişinău, ini-nistiul Basarabiei, d-1 lnculeţ, con­firmă ştirea, care a circulat mai înainte eă guvernul va lua măsuri urgente pentru îndrumarea culturală a satelor. In acest scop s'a cerut concursul d-lor miniştri Anghelcscu şi Lepădatu şi s'a încredinţat con­ducerea măsurilor culturale din Basarabia d-lui Holbau, inspector şcolar regional al Basarabiei, care va fi secondat de inspectorii şco­lari, d-nii Saohelareseu pentru nor­dul Basarabiei, iar Teodoru, pentru sudul provinciei.

Conform planului stabilit, spune d-1 lnculeţ, se va face sub auspi­ciile fundaţiei „Principele Carol" din Bucureşti câte un cămin cul­tural în fiecare comună, cu con­cursul tuturor intelectualilor comu­nei şi ai satelor basarabene. No­tarii, preoţii, învăţătorii şi agro­nomii vor da tot concursul lor.

Ideia ridicărei sufleteşti a satelor moldovene este foarte binevenită, căd dacă este o pătură, care tre­bue ridicată şi apropiată sufleteşte, este tocmai cea moldovenească. Ea trebue să se se simtă ca la ea acasă, după cum foarte bine a spus A. S. R. Prineipele Carol, la festi­vitatea dela Bălţi.

— O delegaţie de profesori, pr« oţi şi studenţi ai societăţii culturale „Să se facă lumină" din Focşani a vizitat zilele trecute Hotinul, cu sco­pul de a înfiinţa biblioteci populare în oraşul şi judeţul Hotin. Oaspe­ţilor li s'au făcut o inimoasă pri­mire, dela oare nu a lipsit tot ce­eace lumea românească din Іозаіі-tate are mai distins.

După ce s'au întreţinut în acea zi cu oficialităţile şi cu membrii societăţii culturale din oraş, în care timp au discutat modalitatea îm­părţirii cu mai multă uşurinţă a cărţilor în oraş şi judeţ, cu auto­mobilele delegaţia a părăsit, oraşul plecând spre Tg. Lipcani, lăsând în oraş pe d-1 Gh. Dumitruserea pentru împărţirea a câte 350 cărţi pentru fiecare instituţie culturală din oraş.

Ştiut fiind faptul, că societatea „Să se facă lumina" din Focşani este singura societate culturală din

І Traian G. Stoenescu

avocat

ţară, care şi-a propus răspândirea da cărţi exclusiv în ţinuturile ba-sarebeoe, rămâne să felicităm şi S 3 urăm succes societăţii focşănene pentru scopul frumos ce-1 urmăreşte.

— Una din instituţiile, culturale, cari luptă pentru desvoltarea culturei în general şi în.special acelei ro­mâneşti, în întreaga Basarabie este Universitatea populară liberă din Chişinău. Au existat multe insti­tuţiuni culturale româneşti dela 1918 până în prezent sub diferite numiri. Toate îns-5. au dispărut în cursul vremii, rămânând numai aceasta singură. Anul trecut Uni­versitatea a avut în cele trei sec­ţiuni înscrise 600 persoane cari au urmat regulat. Cele trei secţiuni, literară, ştiinţifică şi medicală au avut cursuri predata de medici, profesori, magistraţi şi avocaţi locali talentaţi.

Cu un preţ foarte mic, s'au pu tut asculta conferinţe alese. Anul acesta conferinţele continuă, având coneursui asigurat a mai multor profesori universitari distinşi.

C V. URSULEftC.

CÂNTEC DIN BASARABIA. Viaţa mea ce-i trecătoare O petrec cu supărare. Când gândesc sa-mi fie bine Mai mult dor şi jale-mi vine. Când gândesc să-mi fie drag Mai mult dor şi jale trag. Dorule ce ţi-am făcut De mă ţii legat butuc Ca pe-o vacă de vândut. Dorule ce ţi-am stricat De mă ţii legat de gard Ca pe-o vacă de furat?

Auzit dela 'xinte Furga din

Vancicăuti-Hotin de GH.QANEA

Premiile „Culturii Poporului" Ziarul „Cnltnra Poporului" invită

pe toţi ceice vor să concureze la premiile foii noastre să trimită până la 1 Ianuarie 1925 culegeri de des­cântece, vrăji, leacuri, plante medi cale întrebuinţate în popor, se pot trimite şi plante cu numele popular şi cu modul lor de întrebuinţare, credinţe în legătură cu medicina populară, procedee populare de t ra­tament, insecte, şi altele.

a) Condiţiunile :

Manuscriptele vor fl întocmite pe o singură pagină, foarte citeţe, şi se va menţiona de unde s'a cules (localitatea, judeţul, materialul, dela cine,. numele, vârsta). Manuscriptele pot fl însoţite de desemne, fotografii, ş.a

b) Premiile:

Premiul I. 1200 lei 11. 500 „

Ш. 300 „

c) Materialul va rămânea pro­prietatea „Culturei Poporului", care intenţionează să Ie publice în edi­tura ei, natural, menţionându-se nu­mele culegătorului.

d) Materialul trimis va purta menţiunea: Pentru premie.

Şi vor 11 adresate : Redacţia zia­rului „Cultura Poporului", secţia ştiinţifică.

Calea Şerban Vodă 42 BUCUREŞTI

•

• r i t e Bftifcw i iirtWlwiiiiiiiii îliii linii

mi « 4 «

4 »

BANCA j ANGLO-AUSTRIACA j F I L I A L A O R A D E A - M A R E 5

4!»

»

» »

» »

» »

îîîV •*»

SCONTEAZĂ CAMBII

PRIMEŞTE DEPU­NERI SPRE FRUC­TIFICARE cu livrete şi tn cont-curent, pe lungă dobânzile cele mai avant aj oase. (Efectuiază plăţile ori­când fără nici un

anunţ prealabil.)

EFECTUIAZĂ remi­teri pentru ţară şi străinătate în cel mai scurt timp şi pe lun­gă condiţiunile cele mai avantajoase.

SCONTEAZĂ CAMBII

C U M P Ă R A Ş l V I N D E M O N E D E S T R E I N E | 31*

* » f f t t f t t f ^ f « T f f » f ' * * * f t « f f f t t V f t f « V t t t t t f 9 t f f <

IN BUCUREŞTI:

IN AMERICA;

R E D A C Ţ I I L E N O A S T R E Calea Şerban Vodă 42. redactor d. T ian Stoenescu. In oraşul Detroit Mich, 2980 Fr andin redactor d. O. Branuţiu. In oraşul ILongstown, Ohio, 263 E. Fr St. or P. O. Box 418, redactor d. M. Roman. In oraşul Saint Paul, Minnesota Woodbridge St. redactor Grigoriu I. Cos In oraşul Uniontorow JPa. 260 N. Galla ave, redactor d. George E. Tempea. In oraşul Canton, Ohio, 1924 Garfi Avenue I. W. d. Teodor Andrica, In oraşul Whitman wra, redactor Pas Crişan.

A N T R A 41—14

Prima FabricăRomână de Vagoane şi Motoare S. A. DIRECŢIUNEA G E N E R A L Ă : '

BUCUREŞTI, Str. Lascar Catargiu 11 Telegrame: VAGONASTRA BUCUREŞTI.

Scrisori : CĂSUŢA POŞTALĂ 136, BUCUREŞTI.

Autobuse de pasageri pentru oraşe şi localităţi balneare. Pro­iecte de exploatare şi de rentabilitate la cerere.

Camioane eu transmisiune prin car­dan, sau lanţuri. Capa­citate 3V« toile.

Automobile-oisteme pentru transportul de uleiuri, benzină, şi petrol. Capacitatea 3550 litri.

Automobile ou pompă de incendiu pentru pompieri.

Automobile stropitoare pentru oraşe, lărgimea de stropit 5 metri.

Strunguri de precizie pentiB tăiarea de ghevin-duri Withworth, mili­metrice şi modul. Dis­tanţă între vârfuri 1000, 1200, 1600 şi 2500 mm.

Piese ou exoentrio cu curea de 30 mm. pre­siune de 8 tone.

Grupuri electrogene de 35 Kw, 110 sau 220 Volţi, putând alimenta 150 becuri de 25 lumini.

Motoare de benmină de 6,14, 45, 60 şi 90 H P .

Maşini de găurit de 15 mm. şi 35 mm.

Produsele noastre se găsesc eu preţurile originale de fabrică la următoarele firme:

ARAD: întreprindere de Maşini şi Automobile, Str. Alexandri 6. В В І ^ О Г ; „Silvania* întreprinderea Teehnică, Strada Spitalului 6* CLUJ: Blaga Bmil, întreprinderea Teohnica, Piaţa Ştefan oel Mar* 3 LUGOJ i Schwäbische Zentralbank, Filiale Lugoj. MEDIAŞ: Departamentul Maşinelor al reun. agr. >. a. ane. OR ADMA-MARÏÏ: „Economia* S. A. Comerţ şi Induit., P. ii. Viteaicil ЯА7МА fi : ,Мѳсапіс*, Întreprindere Teehnică SIBIU: Departamentul Maşinelor al reun. agr.'a. a. ano. SIGHIŞOARA : Departamentul Maşinelor al reun. agr. a. a euo TÂRQC-MDREŞ : Biró B., Ing. mech. ou dipl. întreprinderea tech

nici, Str. Ştefan Voda l/a. TIMIŞOARA t Sofawăbiacher Landwirtsohaftaverein

1

De prima calitate plăcută şi răcoritoare este

Fabrica :

Turda, Telefon ő. Depozit principal :

CLUJ, Telefon 3 9 a .

; :

ÎNCERCAŢI IN TAI a prepara cafeaa cu o mică cantitatea de „VERITABIL FRANCK"* şi vă veţi con­vinge în curând ce gust bun, ce mireasmă fină şi ce spor­nice posedă el.

cu râşnifa de cafea

i (

de următoarele specia'ităţi: Curele de piele pentru dinamuri, Compre-soare şi tot felul de piei pentru întrebuinţare teehnică — lifereaza

F R A Ţ I I HEMMER 1 3 - 2 1

SOCIETATE ANONIMĂ C . b U .1.

m

ram; â t à « à ê « « » â > a < « a â « â > * < 4 * a a a a a a t f f f f * t * f t t t t f t f ? t f t f f f « t t « f t t a a t a a a a a a a a a a a a a a a a a l

Specialităţile fabricei de bere CZELL din Cluj

„HERCULES" •ere nmtriteare, specialitatea N E A G R Ă din malţ ЛтЫш

U R S U S" \ m r e A L B Ă , m n l t p r e e i a t ă

din canza calităţilor lor neîntrecute s'an dove­dit ca mărcile cele mai superioare. Ше capata pretutindeni.

S â â à a a a a a è t 4 è * i * * â a â è m » » â a * a é a > > a â » * a a > è >

O RECLAMA folositoare se fac care se tipăreşte în 5

in „CULTURA POPORULUI iii de exemplare