E o parte de vorbire

Şi îi stă mereu în fire

Lucrurile să numească.

Fiinţe şi acţiuni,

Fenomene şi minuni,

Însuşiri, ape, genuni

Nu se – opreşte să înşire

Şi nu vrea să obosească,

Să se – oprească.

Dacaă vrei să afli – n lume

De un lucru are nume,

SUBSTANTIVUL ţi – l va spune.

Cine are – o însuşire

Dă de ştire.

Despre formă şi culoare,

De e mic, ori de e mare,

Despre gust, despre miros,

Ori de – aduce vreun folos,

Acesta este rolul său!

Uneori e subiectiv,

Ce să – i faci,

E ADJECTIV!

Eu sunt pronumele

Şi îţi ştiu numele.

Stau în locul tău,

Să nu – ţi pară rău!

Dacă, obiectiv,

Nu – i vreun substantiv

Prin preajmă, îndată

Din umbră se arată,

Strigându – şi numele,

Chiar el, PRONUMELE.

Să punem umărul

Să scriem numărul,

Cu litere ştim

Lesne să citim.

Să aşezăm toate,

În ordine, frate!

E, în general,

Doar un NUMERAL!

De eşti om de acţiune,

Haide, spune

De e – n stare,

Dacă are,

De necesită,

Dacă merită,

Dacă ştie, dacă vrea,

Dacă e aşa şi – aşa!

Pot acum să te întreb:

Nu cumva – i vorba de VERB?