Piata Unica

PIATA reprezinta toata gama de actiuni prin care cumparatorii si vanzatorii intra in contact si schimba bunuri si servicii, indiferent de locul unde acestea se desfasoara.

ELEMENTELE PIETEI: - piata este considerata un SPATIU ECONOMIC, cel in care se desfasoara activitatea economica insasi si in care actioneaza aceleasi persoane fizice si juridice, care formeaza agentii comerciali; - piata este considerat LOC DE INTALNIRE A AGENTILOR ECONOMICI, care se impart in 2 mari categorii: cumparatori si vanzatori; etc.

Piața Unică Europeană reprezintă un proiect inițiat cu un deceniu în urmă de către Jacques Delores  și care și-a găsit finalitatea la 1 ianuarie 1993, prin nașterea a ceea ce se numește astăzi Single European Market.

Parcursul istoric al acestui concept a debutat în anul 1957, când unul dintre obiectivele majore ale Comunității Economice Europene a fost constituirea unei Piețe Comune, cu scopul de a elimina treptat barierele comerciale dintre statele membre.

Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a fost fondată în 1951(Tratatul de la Paris), de Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Olanda pentru a partaja resursele de oțel și cărbune ale statelor membre, prevenind astfel un nou război european.

A reprezentat aplicarea unul plan dezvoltat de economistul francez Jean Monnet, făcut public de ministru de externe francez Robert Schuman. A fost promovat intens de Statele Unite ale Americii.

Tratatul de la Roma se referă la tratatul prin care a fost instituită Comunitatea Economică Europeană (EEC) și a fost semnat de Franța,  Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgiași Luxemburg la 25

martie 1957. Inițial, numele complet al tratatului era Tratat de instituire a Comunității Economice Europene. Totuși, Tratatul de la Maastricht l-a amendat eliminând, printre alte lucruri, cuvântul "Economic" atât din numele comunității cât și al tratatului. Din acest motiv tratatul este denumit de cele mai multe ori Tratat de instituire a Comunității Europene sau Tratatul CE.

În aceași zi a mai fost semnat un tratat care instituia Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, Euratom) : cele două tratate, împreună cu Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care a expirat în 2002, au devenit Tratatele de la Roma.

Atât Tratatul de la Roma, cât și Tratatul CEEA au intrat în vigoare la1 ianuarie 1958.

Tratatul a fost semnat de către următorii:

Paul-Henri Spaak și J. Ch. Snoy et d'Oppuers din partea Belgiei.

Konrad Adenauer și Walter Hallstein din partea Germaniei.

Christian Pineau și Maurice Faure din partea Franței.

Antonio Segni și Gaetano Martino din partea Italiei.

Joseph Bech și Lambert Schaus din partea Luxemburgului.

Joseph Luns și J. Linthorst Homan din partea Olandei.

Armonizarea legislative

Proces prin care legislatiile tarilor membre si ale celor ce doresc sa adere la UE se aliniaza normelor dreptului comunitar. Armonizarea legislativa este necesara pentru buna functionare a Pietei Unice comunitare, a politicilor UE, a economiei statelor membre si pentru transpunerea in practica a principiilor democratiei si statului de drept care stau la baza edificiului comunitar.

Piaţa internă a Uniunii Europene este o piaţă unică care asigură libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor şi în care cetăţenii europeni sunt liberi să locuiască, să lucreze, să studieze şi să facă afaceri.De la crearea sa în 1993, piaţa unică a devenit mai deschisă pentru mediul concurenţial, a creat noi locuri de muncă, a determinat preţuri mai accesibile pentru consumatori şi a permis întreprinderilor şi cetăţenilor să beneficieze de o gamă largă de produse şi servicii.Uniunea Europeană acţionează în direcţia simplificării în continuare a reglementărilor care încă împiedică cetăţenii şi întreprinderile să profite pe deplin de avantajele pieţei unice.

Uniunea economica si monetara

Promovarea unui progres economic și social echilibrat și durabil, în special prin stabilirea unei uniuni economice și monetare cuprinzând în viitor o monedă unică este un obiectiv important al Tratatului de la Maastricht.

Bazele liberei circulatii:

- Principiul nediscriminarii (art. 12 din Tratatul CE);- Recunoasterea reciproca(Cassis de Dijon -1979);- Legislaatia comunitara (armonizarea legislatiilor statelor libere).

Libera circulație a mărfurilor este unul dintre succesele proiectului european, contribuind la construirea pieței interne de care benefi ciază în prezent cetățenii și societățile comerciale europene și care se afl ă în centrul politiciiUniunii Europene.

Aproximativ 75 % din schimburile comerciale din interiorul Uniunii Europene sunt reprezentate de mărfuri.

Piața unică europeană, creată în deceniile precedente, permite societăților comerciale europene să creeze o platformă solidă într-un cadru deschis, divers și competitive.

Multe dintre restricțiile importante împotriva liberei circulații a mărfurilor sunt în prezent eliminate. Etapa principală, a introducerii pieței unice europene, a avut loc în 1993, dar fl uxul continuu al plângerilor cetățenilor și societăților transmise Comisiei evidențiază faptul că nici măcar eforturile cele mai susținute nu au eliminate toate barierele din calea comerțului

Cu toate acestea, libera circulație a mărfurilor nu este o valoare absolută. În anumite circumstanțe, unele priorități de ordin politic impun restricții sau chiar interdicții care, chiar dacă ridică obstacole în calea comerțului liber, apără obiective importante precum protecția mediului sausănătatea umană.

Politica de concurenta

Termenul de concurenta desemneaza “relatiile dintre toti cei care actioneaza pe aceeasipiata pentru realizarea propriilor interese in conditii de libertate economica”.In acelasitimp concurenta reflecta “rivalitatea , disputa, dintre entitatile economice respective careurmaresc acelasi scop si de aceea interesele lor devin contradictorii”

Una din cheile succesului integrarii economice europene a constituit-o existenta, inca dela inceputul constructiei comunitare a unei politici comune in domeniul concurentei. Dupa40 de ani de functionare, aceasta politica continua sa fie o conditie necesara pentruexistenta Pietei Interne Unice ce asigua libera circulatie a bunurilor, serviciilor,capitalurilor si persoanelor

Armonizarea tehnica

Obiectivul principal al acestei rezoluţii este dezvoltarea unei abordări de stabilire a normelor administrative generale aplicabile sectoarelor sau familiilor de produse, precum şi tipurilor de risc.

Această rezoluţie stabileşte un anumit număr de principii fundamentale pentru o politică europeană de standardizare:

statele membre se angajează să examineze în mod constant normele tehnice aplicabile pentru ca acestea din urmă să fie abrogate dacă sunt considerate depăşite sau superficiale;

statele membre asigură recunoaşterea reciprocă a rezultatelor testelor şi stabilesc norme armonizate referitoare la funcţionarea organismelor de certificare (principiul recunoaşterii reciproce);

statele membre acceptă o consultare comunitară rapidă dacă propunerile de reglementări sau procedurile naţionale prezintă un risc pentru buna funcţionare a pieţei interne;

este necesară extinderea „referinţei la standarde”, acordând prioritate standardelor europene şi, dacă este necesar, celor naţionale, şi definirea sarcinii de standardizare privind formularea caracteristicilor tehnice ale produselor (în special în domeniul siguranţei şi protecţiei sănătăţii);

este necesară consolidarea rapidă a capacităţii de standardizare, în mod prioritar la nivel european;

adoptarea standardelor europene trebuie să facă obiectul aprobării organismelor europene de standardizare.