impozitarea prin cota unica

UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE”

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE SI INFORMATICA DE

GESTIUNE

LUCRARE DE LICENTA

COORDONATOR STIINTIFIC:

PROF. UNIV. DR. DONE IOAN

DEPARTAMENT: E.M.A.A.

ABSOLVENT:

IONESCU SUZANA ELENA

PLOIESTI

2014

1

UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE”

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

IMPOZITAREA PRIN COTA UNICA;

CONTINUT SI ROL IN ARMONIZAREA INTERESELOR

ECONOMICE

-LUCRARE DE LICENTA-

COORDONATOR STIINTIFIC:

PROF. UNIV. DR. DONE IOAN

DEPARTAMENT: E.M.A.A.

ABSOLVENT:

IONESCU SUZANA ELENA

PLOIESTI

20142

Cuprins

INTRODUCERE..................................................................................................................4CAPITOLUL I......................................................................................................................5TEORII PRIVIND IMPOZITAREA IN LUMEA CONTEMPORANA..............................5

1.1. Noţiuni generale privind rolul şi locul impozitelor în economia contemporană.................................................................................................................51.2. Impozitul. Clasificare şi tipologii........................................................................71.3. Principiile şi funcţiile impunerii în contextul noilor paradigme fiscale.......101.4. Politica fiscală –instrument în armonizarea intereselor sociale....................12

CAPITOLUL II..................................................................................................................14SISTEME DE IMPOZITARE IN UNIUNEA EUROPEANA...........................................14

2.1. Strategia de politica fiscala in UE...........................................................................142.2.Romania....................................................................................................................162.2.Italia..........................................................................................................................182.2.Ungaria.....................................................................................................................212.2.Franta........................................................................................................................232.2.Spania.......................................................................................................................262.2.Germania..................................................................................................................29

CAPITOLUL III.................................................................................................................32Cota unica implicaţiile în Romania....................................................................................32

3.1 Introducere................................................................................................................323.2 Scurt istoric legat de cota unica................................................................................323.3 Cota unica in România.............................................................................................34

CONCLUZII GENERALE................................................................................................44BIBLIOGRAFIE................................................................................................................46

3

INTRODUCERE

Aceasta lucrare propune o analiza a cotei unice privind continutul si rolul acesteia

in armonizarea intereselor economice. Dezbatuta din mai multe perspective si avand

totodata mai multi factori de influenta, aceasta tema se dovedeste a avea o importanta

majora. Printre cei mai importanti factori amintim: factorii economici, politici, sociali,

microeconomici si macroeconomici, culturali, etc.

Lucrarea este structurata in trei capitole. Primul capitol pune la punct notiunile

generale legate de impozit, de formele pe care le-a luat de-a lungul timpului constrans

fiind de factorii politici, sociali si economici care a fost discutat si dezbatut de mai multi

specialişti in vederea obtinerii unui rezultat favorabil pentru toata lumea. Cel de-al doilea

capitol prezinta sistemele de impozitare din Uniunea Europeana. Acesta are in vedere

procesele importante care isi pune amprenta asupra crearii si dezvoltarii sistemului fiscal

din Uniunea Europeana, precum si analizarea a sase state importante care asigura o

perspectiva mai clara a efectelor pe care le-a avut schimbarile de impozitare , inainte si

dupa introducerea acesteia in tarile respective. Ultimul capitol a lucrarii dezvaluie ideea

de baza a tezei si anume importanta introducerii cotei unice intr-o tara. In primele

subpuncte ale ultimei parti din aceasta lucrare, se are in vedere parerile specialistilor

legata de cota unica, pentru ca mai apoi sa se aprofundeze in tema. Ultima parte a lucrarii

ilustreaza evolutia cotei unice in Romania, originile acestei idei, obiectivele sale si

efectele care le-a provocat dupa implementarea acesteia.

Am ales sa vorbesc despre aceasta tema deoarece consider ca un sistem de

impozitare adecvat ar stimula economia unei tari intr-un mod mai echitabil pentru toti, iar

lamurirea acestui subiect printr-o simpla evaluare a situatiilor financiare, economice si

politice care au marcat tarile ce au adoptat noi sisteme de impozitare, ar ajuta in alegerea

corecta a unui sistem de guvernare just care ar simplifica sistemul fiscal, ar stimula

investitiile si ar reduce evaziunile fiscale.

Multumirii admirabilior profesorii care m-au indrumat pe cai inteligente!

4

CAPITOLUL I

TEORII PRIVIND IMPOZITAREA IN LUMEA CONTEMPORANA

1.1. Noţiuni generale privind rolul şi locul impozitelor în economia contemporană

Impozitul reprezintă cea mai veche metoda prin care statul isi îndeplineşte

funcţiile in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Modul in care se aplica impozitul a

reprezentat o controversa inca de la momentul nominalizarii sale ca element fiscal si de la

crearea cerintelor de impunere, luând de-a lungul timpului mai multe forme, insa ideea de

a creste intr-un fel sau altul veniturile la bugetul statului a prezentat si prezinta un interes

deosebit.

Dicţionarul Explicativ al Limbii Romane defineşte impozitul ca fiind plata

băneasca obligatorie, generala si definitiva, efectuata de persoanele fizice si juridice in

favoarea bugetului statului, in termenele stabilite de lege, fara obligaţie din partea statului

de a presta plătitorului un echivalent direct si imediat.

La inceputul existentei sale, impozitul avea rol limitat, nemanifestand un caracter

permanent datorita majoritatii satatelor moderne care si-au bazat dezvoltarea economiei

pe fiscalitate. Istoria si-a pus amprenta asupra definirii notiunilor componente ale acestui

element, factorii raspunzartori de aceste modificari fiind perceptia, ideologia si curentele

perioadelor respective care lucrau asupra indreptarii mentalitatii in anumite directii.

Impozitul, prin natura lui de element fiscal, necesita un caracter de adaptabilitate,

modul si criteriile sale de aplicare jucand un rol decisiv in stimularea folosirii fortei de

munca impiedicand alegerea cailor mai putin legale, de exemplu evaziunea fiscala,

aplicandu-se cu o intensitate controlata si evitand generarea de constrangeri fiscale din

partea contribuabililor si stimularea dezvoltarii economice si sociale printr-un sistem de

impozitare mai scazut.

Literatura de specialitate oferă o multitudine de definiții privind impozitul, dintre

acestea, merita a fi retinute urmatoarele:

5

O prima definitie privind impozitul este accea ca acesta reprezinta obligaţii

pecuniare pretinse, în temeiul legii, de către autoritatea publică, de la persoane fizice şi

juridice, în raport cu capacitatea contributivă a acestora, preluate la bugetul statului în

mod silit şi fără contraprestaţie imediată şi folosite de către acesta ca resurse pentru

acoperirea cheltuielilor publice şi ca instrument de armonizare a interesului public cu

interesele individuale ale oamenilor”1;

Intr-o alta acceptiune impozitul este „o formă de prelevare a unei părţi din

veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului, în vederea

acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu

nerambursabil şi fără contraprestaţie directă din partea statului”2;

O definitaie mult mai curpinzatoare este aceea potrivit acreia impozitul constituie

obligaţii de plată ale contribuabililor (persoane fizice şi juridice) stabilite prin lege de

către stat, pentru susţinerea cheltuielilor publice necesare furnizării de către acesta a

unor bunuri şi servicii publice, inclusiv a unor transferuri, de care se bucură în mod

diferenţiat şi nedeterminat toţi cetăţenii unui stat (foşti, actuali şi viitori contribuabili),

precum şi pentru influenţarea conjuncturii economice”3.

Din definițiile prezentate mai sus se poate sublinia caracteristicile impozitului,

potrivit carora, acesta preupune:

- Elementul de autoritate: element vizibil in toate definitiile prezentate anterior,

fiind caracteristica cea mai reprezentativă a unui impozit, care indiferent de forma sa

indică o obligatie prin constrangere pentru contribuabil catre autoritatile competente.

- Caracterul general: fiind obligatia de plata de catre toate persoanele juridice sau

fizice, care obtin venituri sau detin averi, impozitul avand un caracter general si

obligatoriu : „Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si taxe, la cheltuielile

publice”4

- Transferul de avutie: este o prelevare definitiva si fara o contraprestatie directa.

Caracteristica se refera la faptul ca impozitul afecteaza patrimoniul contribuabilului, in

sensul diminuarii veniturilor care se depersonalizeaza, acestea fiind alocate in vederea

acoperirii cheltuielilor publice in avantajul cetatenilor.

- Caracterul pecuniar: se refera la faptul ca impozitul reprezinta o contributie in

bani.

- Functia extinsa: subliniaza rolul impozitului care se manifesta pe plan financiar,

1 C. Tulai, Finanţele şi controlul financiar în actualitate, Târgu Mureş, 19982 Iulian Văcărel, Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 19993 Nicolae Hoanţă, Economie şi finanţe publice, Editura Polirom, Iaşi, 2000, 4 art. 53 al Constitutiei Romaniei

6

economic si social. In primul plan, impozitul reprezinta sursa principala de obtinere a

resurselor financiare publice necesare acoperirii nevoilor societatii. In plan economic,

impozitele se folosesc drept mijloc de interventie in activitatea economica. Nu in ultimul

rand, in plan social, rolul impozitelor consta in redistribuirea PIB-ului intre persoanele

fizice si juridice.

„Definiţiile date impozitului de-a lungul timpului diferă în funcţie de modul cum

acesta s-a impus şi a fost perceput de la o etapă la alta. De altfel, definiţiile mai vechi sau

mai noi ale impozitului se circumscriu teoriilor despre impozit emise în decursul vremii.

Teoriile privind impozitul încearcă să caute justificarea legitimităţii impozitului pentru a

obţine sau explica asentimentul contribuabililor la plata şi la creşterea acesteia.”5

Prima teorie, sublinita este cea a impozitului-schimb. Este fundamentul doctrinei

liberale care a predominat in a doua parte a secolului al XVIII-lea si al XIX-lea, sustinuta

de Th. Hobbes, A. Smith si Montesquieu. Aceasta conceptie sustine ideea unui impozit

suportat de contribuabil in vederea obtinerii unor beneficii ulterioare din partea statului. O

data cu intrarea in secolul XX, aceasta idee sufera mici modificari, iar teoria impozitului-

schimb, trece la teoria beneficiului unde impozitul capata o noua valoare sub influenta

„principiului echivalentei” conform caruia un contribuabil cu un venit mai mare ar trebui

sa pleteasca statului o contributie mai mare.

La sfarsitul secolului al XIX-lea apare teoria impozitului-solidaritate, sustinuta in

mod special de curentele de gandire socialiste reformiste. Acest principiu are la baza ideea

progresivitatii impozitului in functie de puterea financiara a contribuabilului si ideea

repartitiei corecte a avutiei in societate pentru evitarea disfunctionalitatilor.

1.2. Impozitul. Clasificare şi tipologii

Pentru a clasifica cat mai bine impozitele, acestea trebuie grupate in mai multe

categorii in functie de criterile de forma, si de continutul lor. Se are in vedere urmatoarele

considerente:

-trasaturile de forma si de fond:

-obiectul impunerii

-scopul urmarit la instituirea lor

-frecventa cu care se realizeaza

-cota aplicata

5 Mariana-Cristina Cioponea, Finante Publice si Teorie Fiscala, Ed Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007

7

-clasificarea administrativa

Criteriul de elasticitate, cel juridic, de personalizare a impozitului si de incidenta a

acestuia, imparte clasificarea dupa trasaturile de forma si de fond in 2 mari categori:

directe si indirecte.

Impozitul direct se stabileste in functie de venitul contribuabilului prin aplicatrea

unei cote de impozit. Se imparte la randul lui in impozite reale si personale, primul

stabilindu-se in functie de obiectele materiale aflate in posesia contribuabilului, iar cel de-

al 2-lea referindu-se strict la persoana in cauza indiferent de posibilitatile sale

contributive.

Impozitul direct reprezinta ce-a mai veche forma de impunere si spre desebire de

cel indirect, nu este cuprins in preţ fiind suportat direct de plătitor, stabilindu-se in funcţie

de puterea economica a contribuabilului. Acest impozit este ,in general, progresiv si

constituie un venit sigur pentru stat, adică suma de plata poate fi cunoscuta dinainte si

poate conta in luare deciziilor.

Clasificarea impozitului direct:

Impozitul pe profit

Impozitul pe venit:

-din dividende;

-din salarii;

-din dobanzi;

-din pensii;

-din activitati independente

-din jocurile de noroc,prime si premii.

Alte impozite directe

Principalele caracteristici ale acestor impozite se remarca prin faptul ca sunt nominative

si se stabileste in functie de venitul contribuabilui, se determina in baza unor documente

unde reiese suma de plata de catre fiecare contribuabil in parte, printr-un termen de plata

stabilit prin lege. Aceste caracteristici face ca impozitul direct sa fie cel mai des intalnit si

preferat decat impozitele indirecte, unde suma si termenul de plata nu se poate lua la

cunostinta cu anticipatie.

Impozitele indirecte sau pe cheltuieli sunt cuprinse in preturi ale bunurilor si

serviciilor, sub forme si denumiri diferite, conform „Dicţionarului Juridic”. Spre

deosebire de impozitele directe, cele indirecte nu se stabileste „direct pe persoana”, iar

contribuabilul nu stie cand plateste acest impozit sau cat de mare este acest impozit in

8

pretul produsului cumparat, pentru ca in fond, cumparatorul nu stie cat din pretul care a

platit pentru un anumit bun ii revine unui agent economic si cat ajunge in tezaurul public .

Acestea sunt: TVA, accize, taxe vamale, taxe de consumatie si alte taxe diferite.

In ciuda caracterului progresiv al impozitului direct, cel indirect este deseori

recunoscut ca fiind regresiv : „...este indeobeste cunoscut caracterul regresiv al taxelor de

consumatie...,ori o politica optima a veniturilor nu poate sa nu ia seama necesitatea unei

reduceri a acestora ”6 , afirma economistul A. Eichner.

Aceste impozite sunt, de regula, varsate la buget si suportate de consumator, din

moment ce se include in pretul final al bunului sau produsului. Asadar, impozitele

indirecte miscoreaza puterea de cumparare afectand direct veniturile reale.

„Sistemele fiscale in care predomina impozitele indirecte sunt specifice tarilor

subdezvoltate sau celor aflate intr-o perioada de criza economica” 7

Cele mai importante caracteristici ale acestor impozite se remarca prin faptul ca nu

sunt nominative, se stabilesc in functie de consumul de produse si servicii, termenul de

plata al platitorului este diferit fata de cel al contribuabilului, iar impozitul pe care un

contribuabil il plateste nu se justifica in baza unor documente pentru ca este inclus in pret.

In functie de obiectul impunerii putem clasifica impozitele dupa venit, avere si

consum. Impozitele pe consum (cheltuiala) duc la incasari mai mari sau mai mici la buget,

in functie de volumul vanzarilor marfurilor si serviciilor.

Clasificarea impozitelor in functie de scopul urmarit se imparte in 2 categorii:

financiare si de ordine.

Cele financiare au ca scop principal realizarea de venituri publice din care sa se

finanteze cheltuieli publice (ex: impozite pe venit si taxele de consumatie), iar cele de

ordine, au ca scop limitarea unor anumite actiuni care nu au caracter fiscal (ex: taxele si

impozitele ridicate pentru tigari si bauturi alcolice in vederea limitarii consumului dat

fiind caracterele lor nocive).

Dupa frecventa cu care se realizeaza plata impozitelor, acestea se grupeaza in

permanente si incidentale.

Prima categorie este ce-a mai des efectuata si intalnita, aceasta realizandu-se

periodic la bugetul central sau local (dupa caz) si cuprinde partea cea mai mare a

impozitelor, taxelor si contributiilor.

Impozitele incidentale se incaseaza doar in situatii deosebite, neavand o

periodicitate de plata catre buget.

6 Eichner a., „Post-keynesian Theory: A Look Forward”, in Challenge nr. 5/1978, pag. 217 Carmen Corduneanu-Sistemul fiscal in stiinta finantelor, Ed Codecs, Bucuresti 1998,pag.68-69

9

Conform cotei aplicate, impozitele se impart in: specifice si ad valorem.

Impozitele specifice sunt destul de rare si se calculeaza multiplicand o suprafata

de materie impozabila cu o suma data si fixa, in schimb, impozitele ad valorem se

calculeaza prin aplicarea unei cote asupra bazei impozabile si este cel mai des intalnit.

In functie de institutia care le administreaza, impozitele sunt locale sau ale

statului.

Elementele impozitului ne ajuta sa stabilim mai eficient rolul fiecarei parti

implicate in aceste demersuri si anume: contribuabilul care se obliga la plata impozitului,

intr-un anumit termen si statul care trebuie sa determine marimea impozitelor in functie

de venitul contribuabilului.

Elementele impozitului sunt reprezentate astfel de:8

- subiectul impozitului: persoana fizica/juridica care potrivit legii are obligaţia

plaţii bunurilor/veniturilor pe care le deţine la buget;

- suportatorul: persoana care suporta efectiv impozitul;

- obiectul impunerii: ansamblul elementelor economice care intra in baza de

impozitare;

- baza de calcul: elementul pe care se fundamentează calculul impozitului ;

- unitatea de impunere: unitatea in care se masoara obiectul impozabil;

- cota de impunere: impozitul ce revine pe unitate de măsura a materiei

impozabile;

- asieta: opratiunile prin care se stabileşte materia impozabila si metodele de

evaluare ale acesteia;

-termenul de plata: perioada la care este datorat impozitul către stat. Toate

aceste elemente sunt necesare atât contribuabilului pentru a determina cuantumul

obligaţiei fiscale, cat si organelor fiscale pentru a stabili, a percepe si a urmări încasarea

impozitelor.

1.3. Principiile şi funcţiile impunerii în contextul noilor paradigme fiscale

Procesul impunerii este unul complex si poate fi privit din mai multe puncte de

vedere. In primul rand poate prezenta o latura strict tehnica unde sunt urmarite alegerea

materiei impozabile, determinarea si perceperea impozitului precum si evaluarea bazei de

impozitare. A doua latura este privita din punct de vedere economic, social si politic si

8 Finante Publice, George Alin Haralambie, Bucuresti 2003, pag. 69.10

urmareste ca impozitele sa raspunda anumitor cerinte.

Aceasta impunere trebuie utilizata cu măsura, realizându-se mereu un echilibru

intre eficienta si eficacitate. Statul are un rol important in acest proces deoarece

impunerea trebuie sa fie organizata, astfel incat sa nu defavorizeze nici un contribuabil, o

fiscalitate excesiva fiind considerata imorala.

De-a lungul timpului, principiile impunerii fiscale au fost enunţate de mai mulţi

economişti, primul dintre ei fiind Adam Smith care le-a relatat astfel:

-principiul justeţei impunerii: conform acestui principiu, impunerea se realizează

conform veniturilor fiecărui contribuabil;

-principiul certitudinii impunerii: presupune ca impozitul de plata sa fie

transparent pentru fiecare contribuabil, astfel incat fiecare sa cunoască mărimea lui,

termenul de plata precum si modalitatea si locul unde se va efectua plata.

-principiul comodităţii perceperii impozitului: impozitele trebuie sa fie percepute

in termenul si modalitatea cea mai convenabila pentru contribuabil

-principiul randamentului impozitului: conform acestui principiu încasarea

sumelor datorate către contribuabil trebuie făcute cu minimum de cheltuieli publice.

Aşezarea impozitelor se corectează in funcţie de situaţia personala a contribuabilului

prin acordarea unor deduceri si scutiri de la plata acestora.

Desi principiile enuntate de A. Smith sunt valabile si in zilele noastre, acestea s-au

grupat sub denumirea altor principii pentru a se putea adapta inrtr-o economie moderna si

anume: principii de politica financiara, de echitate fiscala,de politica economica si

principii social-politice.

1) Principii de politica fianciara

Acest principiu se ghideaza dupa 3 aspecte importante si anume:

randament fiscal ridicat, elasticitate si stabilitate a impozitelor.

Printr-un randament fiscal ridicat se incearca evitarea evaziunii fiscale,

unde impozitul trebuie sa aibe un caracter universal si cheltuielile administratiei in ceea ce

priveste impozitul trebuie sa fie cat mai redus.Stabilitatea impozitului incearca sa mentina

un randament fiscal constant, iar elasticitatea impozitului se ocupa cu procurarea de

venituri necesare la bugetul de stat, de regula prin majorarea impozitelor.

2) Principii de echitate fiscala

3) Principii de politica economica

4) Principii social-politice

In conformitate cu prevederile art. 3 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal

11

publicata în M.O.F. nr. 927/23 decembrie 2003, principiile ce stau la baza instituirii

impozitelor si taxelor sunt:

- neutralitatea masurilor fiscale; in raport cu diferitele categorii de investitori si

capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiţii egale investitorilor , capitalului

roman si străin;

- certitudinea impunerii: se elaborează norme juridice clare, iar termenul ,

modalitatea si suma de plata trebuie sa fie bine precizate;

- echitatea fiscala: se impune in funcţie de venitul persoanelor fizice;

- eficienta impunerii: asigura stabilitate pe termen lung a prevederilor Codului

fiscal, astfel incat sa nu conducă la efecte defavorabile pentru contribuabil.

In concluzie, structura impozitelor trebuie sa faciliteze utilizarea politicii fiscale in

vederea asigurării stabilizării si creşterii economice, iar costurile administrării impozitelor

sa fie reduse astfel incat sa fie compatibile cu aceste obiective.

1.4. Politica fiscală –instrument în armonizarea intereselor sociale

Prin conceptul de „politica fiscala” se subliniaza latura sa referitoare la sistemul

de impozite promovat de un stat. Acesta asigura functionarea sistemului fiscal printr-un

ansambu de decizii si prin procurarea de resurse care stau la dispozitia statului in vederea

indeplinirii functiilor de natura economica.

„Politica fiscală, ca parte integrantă a politicii economice a statului cuprinde

ansamblul de metode, tehnici, principii ce privesc operaţiile, raporturile, instituţiile şi

reglementările specifice pentru stabilirea şi perceperea impozitelor, taxelor şi

contribuţiilor, materializând opţiunile statului, la un moment dat, în acest domeniu.”9

Politica fiscala se ghideaza in functie de nivelul de dezvoltare a unei economii

nationale, acest factor influentând nivelul impozitelor, care este diferit de la o tara la alta.

Sistemul impozitelor determina o politica fiscala unicata pentru fiecare tara. O

mare parte din PIB se redistribuie in tarile mai dezvoltate in comparatie cu acele tari mai

putin dezvoltate, acesta determinand un raport intre impozitele directe cu cele indirecte,

intre sectorul public fata de cel privat si un raport intre nevoile bugetului de stat in

comparatie cu nivelul veniturilor cetatenilor , toate aceste elemente fiind intr-o stransa

legatura.

Rodica Segaraceanu si Pieter Wessel aformau că „eficienta si certitudinea 9 Adrian Mihai INCEU, Dan Tudor LAZĂR, Impozitul ca principal element al politicii fiscale,Revista

Transilvană de Ştiinţe Administrative, IX, 2003, p.143-14712

impunerii, stabilitatea si predictibilitatea sistemului fiscal reprezintă principii esenţiale

pentru o economie viabila”10.

Ambii susţin ca fiscalitatea a suferit numeroase modificări in ultimul deceniu, care

a dus la o instabilitate economica in tara noastră, iar capacitatea administrativa deficitara

fiind veriga slaba a sistemului fiscal romanesc.

Prin prisma viziunii acestora se poate spune că soluţia ideala ar fi stabilitatea

legislaţiei, astfel incat mediul de afaceri sa isi poata stabili si urmări o strategie coerenta si

un buget durabil.

Trebuie, însă, subliniat un aspect important, acela că politica fiscala este doar o

componenta a politicii financiare, de accea „politica fiscală nu poate, în mod singular, să

rezolve problemele disfuncţionalităţilor într-o economie cuprinsă de criză şi nici nu are

posibilitatea de a menţine procesul de stabilizare macroeconomică, în condiţiile unui

şomaj în creştere şi a unei rate ridicate a inflaţiei.”11

Fig.1. Politica fiscala ca si componenta a politicii economice

Economistii au in vedere mai multe metode pentru a interveni mai eficient asupra

vietii economice si se impart in 2 extreme, insa tot mai multi dintre ei au optat pentru

varianta „mixta” care imbina parghiile fiscale, monetare , bugetare si de credit.

10 Rodica Segaraceanu si Pieter Wessel, in lucrarea Fiscalitatea româneasca, Radiografia unei reforme incomplete

11 Balanescu Rodica, Balasescu Florin, Moldovan Elena, Sistemul de impozite, Ed. Economica, Bucuresti, 1994, p. 44

13

Politica fiscala

Politica bugetara

Politica financiara

Politica economica

CAPITOLUL II

SISTEME DE IMPOZITARE IN UNIUNEA EUROPEANA

2.1. Strategia de politica fiscala in UE

Pentru a se putea vorbi de crearea si dezvoltarea sistemului fiscal din UE, ar trebui

subliniate unele procese importante care isi pune amprenta in acest sistem. Unul din ele

are caracter pur economic si priveste impozitul ca pe o parghie fiscala, celalalt este un

proces social unde impozitul devine instrumentul prin care se influenteaza structura

sociala, si nu in ultimul rand un proces politic unde statul promoveaza sistemul de

impozite .

De-a lungul timpului, impozitul a avut o latura pur financiara, iar functia sa era

aceea de a procura resurse in vederea acoperii cheltuielilor publice, acesta a aparut

datorita vechiului regim ca raspuns impotriva abuzului din partea noblimii si clerului,

practicat in scopul mentinerii privilegiilor fscale.

Aceasta conceptie legata de impozit se poate observa in Declaratia Drepturilor din

1789 in Franta, unde se afirma urmatoarele: „pentru intretinerea fortei publice si pentru

cheltuielile administratiei , o contributie comuna este indispensabila”, sau in SUA in

Constitutia din 1787: „impozitele pot fi stabilite de catre Congres in vederea platii

datoriilor, pentru apararea comuna si pentru prosperitatea Statelor Unite”

In zilele noastre, impozitul nu mai este neutru din punct de vedere economic si

social, avand ca scop principal crearea unui climat favorabil pentru imbunatatirea calitaii

viatii oamenilor si prosperitatea afacerilor fiind angajate de catre stat, printre alte politici

si parghii economice.

Obiectivele politicii fiscale sunt numeroase, insa cele mai importante ar fi

combaterea impotriva evaziunii fiscale si eliminarea obstacolelor de natura fiscala, in

special in situatii transfrontaliere cum ar fi: dubla impozitare, problemele intampinate la

restituirea taxelor, discriminarea,etc.

Prin acceptarea conditiilor de respectare a normelor UE , fiecare dintre statele

14

membre poate sa-si aleaga sistemul de impozitare pe care il considera cel mai potrivit.

Efectele cheltuielilor guvernamentale, fiscale si datoriile pe economia globala este

de o importanta majora si , prin urmare, o mare controversa in economie. O gama larga de

servicii sunt furnizate de catre guvern, si care necesita colectarea impozitelor si taxelor.

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale intreprinderii are rolul de a evidentia

evolutia volumului si structurii acestora, precum si factorii care au determinat aceste

evoluti, in vederea identificarii directiilor de actiune pentru cresterea eficientei si

performantelor economico-financiare.12

Politica fiscala afecteaza cererea agregata si capacitatea economiei de a produce

bunuri si servicii. Pe termen scurt, schimbarile in cheltuielile sau impozitarea poate

modifica marimea si modelul de cerere pentru bunuri si servicii. Cu timpul, aceasta cerere

agregata afecteaza alocarea de resurse si capacitatea productiva a unei economii prin

influenta sa care revine la factorii de productie, dezvoltarea capitalului uman si investitiile

in inovatiile tehnologice

Macroeconomia a prezentat economia din doua puncte de vedere, iar unul din ele

ar fi din perspectiva politicii fiscale care are capacitatea de a stabiliza sau chiar afecta

activitatea economica. Chiar si asa, aceste modificari in politica fiscala sau chiar si in

politica monetara, au un potential mic pentru stabilizarea economiei.

Politica fiscala se subordoneaza tratatului de infiintare a Comunitatii Europene, la

nivelul UE si prevede eliminarea taxelor vamale intre tarile membre si asigurarea in

cadrul pietei comune de libera concurenta.

Politica fiscala si-a conturat obiectivele pentru realizarea pietei comune si a

uniunii monetare care are ca scop in primul rand, TVA-ul si accizele prin inlaturarea

diferentelor in ceea ce priveste modul de aplicare al impozitelor indirecte, in al doilea

rand, se urmareste limitarea evaziunii si eliminarea dublei impuneri si nu in ultimul rand,

limitarea finantarii cheltuielilor publice prin crestera datoriei publice.

Pastrarea echilibrului bugetar, stabilizarea sistemelor fiscale precum si necesitatea

cresterii economice sau cea de a eradica somajul, sunt probleme pe care Comisia

Europeana le-a subliniat inca din 1996. Pactul european privind ocuparea fortei de

munca, a adus o noua strategie fiscala europeana incepand din octombrie 1997 si a propus

un Cod al Impozitarii Firmelor care inca este in vigoare si in zilele noastre.

12 Viorela Beatrice Iacovoiu, Boni Mihaela Straoanu si Cristian Dragos Teodorescu, Instrumente si tehnici de analiza a starii economico-financiare a firmei, Karta Graphic,2011, pag.215

15

2.2.Romania Fig. 2.1. - Tendințele de impozitare în UE 13

ROMANIA % din PIB

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Nivel 2011

Impozite indirecte: 12.9 12.8 12.6 12 11 12.1 13.2 16

-TVA 8.1 7.9 8.1 7.9 6.6 7.6 8.7 5

Impozite directe: 5.3 6 6.7 6.7 6.5 6 6 24

-Venit personal 2.3 2.8 3.3 3.4 3.5 3.3 3.3 25

-Impozit/profit 2.7 2.8 3.1 3 2.7 2.3 2.2 18

Contributii sociale 9.6 9.7 9.7 9.3 9.4 8.6 9 19

Consum 12.3 12.1 11.8 11.2 10.3 11.3 12.6 11

Forta de munca 11 11.6 11.8 11.6 11.8 11.1 11.2 26

Capital 4.5 4.9 5.4 5.2 4.8 4.3 4.5 22

Impozit propietate 0.7 0.8 1 0.8 0.8 0.8 0.8 19

Nivelul este calculat intr-o ordine descrescatoare. Primul numara indica valoarea cea mai

mare in media UE.

- Tendintele generale de impozitare

Structura si dezvoltarea veniturilor fiscale

Anul 2009 a adus Romaniei o scadere destul de mare PIB-ului real de 6.6 puncte

procentuale fata de anul 2008 si a continuat sa scada in continuare si in 2010, insa a

crescut iar in 2011.

Raportul global de impozitare PIB a fost de 28.2% in 2011, cu 10 puncte

procentuale mai mica fata de media ponderata UE( 38.8%). Nivelul general al impozitului

in PIB in Romania continua sa fie mica, a patra dupa Lituania, dar comparabila cu nivelul

din Letonia( 27.6%) si Bulgaria (27.2%).

Cresterile ratelor accizelor din 2009 impreuna cu rata standard a TVA-ului din

2010, au generat venituri mai mari din impozite indirecte care au compensat scaderea

continua a veniturilor din impozitele directe si contributiile sociale.

13 Commission Services and Eurostat (Taxation trends in the EU, 2013 edition, Statistical books )16

Fig.2.2 – Structura sistemului de impozitare in Romania14

Impozitele indirecte au ocupat locul trei in UE in anul 2010, cu o pondere de 45.2%

in totalul veniturilor, media UE fiind de 38.6%. Contributiile sociale au fost de 32.2% (UE

31.1%), iar impozitele directe 22.3% ( UE 30.4%).

Structura fiscala din Romania incepe sa iesa in evidenta in mai multe privinte.

Incepand cu 2011, Romania a avut parte de a doua mare dependenta pe impozitele

indirecte in UE.

Impozitarea consumului, muncii si capitalului.

Desi Romania de bazeaza in primul rand pe impozitarea indirecta, veniturile din

impozitele pe consum este sub media UE. Rata de impozitare pe consum este de 21.6%

in 2011, cu 1.5 procente mai mica decat media din UE de 20.1%.

Cota de impozitare a muncii este de 11.2% din PIB. Aceasta a scazut cu 2 puncte

procentuale intre 2000-2011, in timp ce media UE a scazut cu 0.4 puncte procentuale.

Scaderea ar putea fi explicata partial de catre reducerea semnificativa a impozitului pe

venit din 2005.

Impozitarea venitului este una dintre cele mai scazut in raport cu UE aceasta

ocupand locul 22, obtinand 4.5% din PIB in comparatie cu 8.0% media ponderata UE.

Acest lucru se datoreaza in principal veniturilor medii si veniturilor fiscale scazute din

venitul pentru activitatile independente. In 2011 si 2012 cota accizelor a fost majorata.

Ponderea veniturilor de propietate in raport cu PIB-ul (0.8%) din 2011 a fost sub media

UE (2.1%).

Impozitul pe venitul personal

Incepand cu 2005, un sistem de impozitare forfetara a inlocuit sistemul anterior,

cu rate de impozitare de la 18% la 40%. Cota unica de impozitare a fost stabilita la 16% la

fel ca rata standard aplicabila pe veniturile corporatiilor. Acesta rata, in general, se aplica

veniturilor din activitatile independente

Impozitul pe profit

14 Structura sistemului de impozitare din Romania (Directia de analiza macroeconomica si politici financiare-”Sisteme de impozitare in Uniunea Europeana”)

17

Contributii asigurari sociale

Impozite directe

Impozite indirecte

32.2% 45.2%

22.6%

In Romania, impozitul pe profit se ghideaza dupa sistemul clasic: profiturile

corporatiilor se impoziteaza la nivelul de companie, iar cele distribuite sunt impozitate din

nou prin retinere la sursa. Cota unica se schimba din 2005 de la 25% la 16%.

Tva si accize

Incepand cu 2010, cota standard de TVA se majoreaza de la 19 % la 24 %. O rata

redusa de 9 % se aplica pentru : produsele farmaceutice, echipamentele medicale pentru

persoanele cu handicap, carti, ziare, manuale scolare, accesul la evenimente culturale,

cazarea si alte servicii similare. Scutirile de TVA se aplica , printre altele, tratamentelor

medicale,la unele activitati educative si culturale, servicii postale, anumitor tranzactii

bancare si financiare. Romania aplica accize la taxele pentru tutun, alcool, energie si

cafea.

Contributiile sociale

De la 1 februarie 2009, angajatii cu conditii normale de munca trebuie sa

contribuie la asigurarile sociale cu o rata de 10.5%, in schimb, angajatorii au o rata de

20.8%. Ratele mai mari pentru angajatori se pot aplica doar in anumite cazuri, in plus, atat

angajatorii cat si angajatii trebuie sa contribuie la fondul de asigurari de sanatate cu 5.5%

si 5.2% si la fondul de somaj cu 0.5%. Toate contributiile sociale care au ca scop

impozitarea pe venit sunt deductibile.

2.2.ItaliaFig.2.3. Tendintele impozitelor in perioada 2005-2011, Romania 15

ITALIA% din PIB

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Nivel 2011

Impozite indirecte: 14.4 15 14.9 14 13.8 14.3 14.4 9

-TVA 5.9 6.2 6.2 5.9 5.7 6.3 6.2 25

-Accize 2.2 2.2 2.1 1.9 2.1 2 2.1 26

Impozite directe: 13.3 14.3 15 15.2 15.5 14.8 14.8 6

-Venit personal 10.4 10.9 11.3 11.7 11.7 11.7 11.5 5

-Impozit/profit 2.3 2.9 3.3 3.1 2.5 2.4 2.3 16

Contributii sociale 12.3 12.3 12.8 13.4 13.7 13.4 13.4 8

Consum 10.2 10.6 10.4 10.1 10.1 10.6 10.8 21

Forta de munca 20.3 20.3 20.8 21.6 22 22 21.8 7

Capital 9.6 10.8 11.5 11 10.9 10.7 10.7 4

Impozit propietate 2 2.1 2 1.8 2.2 1.8 2.1 5

15 Commission Services and Eurostat. (Taxation trends in the EU, 2013 edition, Statistical books )

18


mare in media UE.



In 2011 povara fiscala din Italia era pe locul al saselea, depasind media UE cu 3.7

puncte procentuale avand un PIB 42.5% cu tot cu contributiile sociale. Ponderea

impozitelor indirecte (33.8%), din acelasi an, sub nivelul UE (34.5%) reflecta o recurgere

la impozitele directe (34.7% vs 33.2%). Nivelul al treilea, ca fiind cel mai scazut din UE

l-a reprezentat TVA-ul cu 6.2% din PIB. In schimb, admninistratia locala colecteaza o

pondere destul de ridicata la venituri (15.0%, al cincilea loc din ponderea cea mai mare in

UE).


Impozitul pe consum in 2011, a fost al patrulea cel mai mic din UE, datorita unui

regim de TVA favorabil pentru locuinte. Cu toatea acestea, cresterile substantiale ale

accizelor si TVA-ului au fost introduse de abia in a doua jumatate a anului 2011. In

schimb, impozitul pe consumul muncii in Italia este de 42.3% si este pe locul doi din

topul cel mai inalt in UE. Unele reforme recente care vizeaza scaderea taxelor de munca

s-au concentrat in primul rand pe venituri mai mici si prin urmare, nu afecteaza vizibil

raportul care depinde de sarcina fiscala medie pe intreaga distributie a veniturilor.

In 2011, impozitele pe capital, ca si procente in PIB, au ocupat locul al patrulea

din veniturile cele mai mari. Impozitele pe srocurile de capital sau de avere, sunt in

conformitate cu media UE (2.6% din PIB). Ponderea veniturilor din taxe recurente cu

privire la proprietati imobiliare in 2011 a constituit 0.7% din PIB, in timp ce media UE a

fost de 1.3%.

Italia a avut unul dintre cele mai ridicate niveluri de impozitare de mediu in UE

inca din 1990 datorita taxelor pe energie, ulterior au scazut semnificativ ca procent din

PIB, iar in 2010 doar a egalat media din UE. In 2011 cresterile accizelor au dus si la

cresterea taxelor de mediu cu 0.2% din PIB. Ponderea veniturilor din taxe recurente

asupra bunurilor imobile s-au ridicat la 0.7% din PIB, in timp ce media UE a fost de

1.3%.

Principalele reforme in curs de desfasurare

19

Anii 2011 si 2012 au fost marcati de o serie de masuri fiscale, ca reactie a

guvernului la criza pietelor financiare. Reformele substantiale de consum, proprietate si

intr-o masura mai mica a impozitelor personale, de afaceri si contributiilor sociale, au fost

adoptate cu scopul de a creste ponderea impozitelor indirecte si de proprietate in

veniturile fiscale globale. In septembrie 2011, cota standard TVA a crescut cu 1% (pana

la 21%), incepand cu 1 ianuarie 2012, accizele au crescut brusc, precum si taxele pe

automobile.


Ratele impozitului pe venitul personal variaza de la 23 – 43%. In 2009, 49.72%

din veniturile din castig au fost impozitate la ratele venitului personal, in timp ce

castigurile de capital non-calificate au fost impozitate la 20%. Incepand cu 2012 toate

categoriile de venituri de capital sunt supuse unui impozit final retinut la sursa, de 20%.

Tot in acelasi an, persoanele fizice au putut opta pentru un regim fiscal cu un impozit

substituit de 5 % in vederea infiintarii unei noi activitati de afaceri pentru primii 5 ani sau

celor cu varsta de pana la 35 de ani.

Impozitul pe profit

Exista regimuri speciale pentru investitii si fondurile de pensii, unde venitul

impozabil minim este considerat pe baza activului. Rata impozitului pe profit este de

27.5%. O suprataxa a impozitului pe profit de 10.5% se aplica pana in 2013 societatilor

care opereaza in sectorul energetic, iar acele societati rezidente sunt impozitate pe venitul

lor in intreaga lume. Pierderile pot fi reportate la infinit si compensate pana la 80% din

venitul impozabil. Cu toate acestea, pierderile suferite in primii trei ani de activitate sunt

pe deplin deductibile.

TVA si accize

Cota standard TVA a crescut de la 20% la 21% in septembrie 2011 si a continuat

sa creasca si in 2013 pana la 22%. O rata de 10 % se aplica acelor locuinte non-lux,

energie electrica, ulei mineral, medicamente si spectacole artistice, in timp ce o rata mai

redusa (4 %) se aplica la produselor alimentare de baza, ziarelor si la locuintelor

rezidentiale.

Contributii sociale

20

Exista mai multe contributii obligatorii care depinde de tipul si de dimensiunea

afacerii precum si de caracteristicile angajatului. Ratele agregate variaza de la 40- 45%.

Din decembrie 2011 s-au produs schimbari majore in sensul cresterii contributiilor de

pensii pentru persoanele care desfasoara activitati independente.

2.2.Ungaria Fig. 2.4. Tendintele impozitelor in perioada 2005-2011,Ungaria 16

UNGARIA% din PIB

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Nivel 2011

Impozite indirecte: 15.8 15.3 16.3 16 16.9 17.2 17 3

-TVA 8.4 7.6 8.1 7.8 8.6 8.7 8.5 7

-Accize 3.2 3.3 3.4 3.4 3.6 3.3 3.3 14

Impozite directe: 9.1 9.5 10.4 10.6 10 8.6 6.9 22

-Venit personal 6.6 6.8 7.3 7.7 7.4 6.5 4.9 19

-Impozit/profit 2.1 2.3 2.8 2.6 2.2 1.2 1.2 26


Consum 14.5 14 14.7 14.4 15.2 14.9 14.5 2

Forta de munca 18.3 18.3 20.1 20.7 19.4 18 17.5 12

Capital 4.6 5 5.7 5.3 5.6 5.1 5 21

Impozit propietate 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8 1.1 1.1 13


mare in media UE.



Raportul total de impozit in PIB a fost in 2011 de 37% , Ungaria fiind clasata pe

locul 12 in topul celor mai inalte din UE. Pentru a pune taxa PIB a Ungariei intr-o

perspectiva regionala putem afirma ca Austria afiseaza o pondere mai mare (42%) in timp

ce Slovacia si Romania se afla cu mult sub valoare Ungariei ( 28.5%, respectiv 28.2%)

Veniturile substantiale din impozitele indirecte au crescut la 45.8% din totalul

veniturilor fiscale din 2011, fiind a treia cifra mai mare, dupa Bulgaria si Romania.

In ceea ce priveste structura veniturilor fiscale, guvernul central ramane cel mai

mare destinatar al veniturilor fiscale, cu aproape 60% din total, in timp ce impozitele


21

administratiei publice locale reprezinta 6.5% din totalul impozitarii.


Nivelul ridicat al impozitarii indirecte in Ungaria duce la o impozitare a

consumului crescut (26.8%) fiind pe locl al patrulea din clasamentul UE. In 2011, rata

impozitului fortei de munca s-a ridicat la 38.4%, fiind peste media UE (35.8%).

Veniturile din impozitele pe capital reprezinta 5 % din PIB, si ocupa unul din

locurile cele mai scazute din UE, datorita, in special, scaderii impozitului pe venit din

afaceri.

Taxele de mediu au reprezentat 2.5% din PIB. Aceasta cota este aproape de media

UE si a ramas aproximativ stabila intre 2003-2010. Taxele pe energie, in special

cobustibilii pentru transport, reprezinta cea mai mare parte a veniturilor fiscale de mediu.


Dupa alegerile generale din aprilie 2010, guvernul a facut schimbari in politica

economica, inclusiv in sistemul de impozitare, in scopul reducerii datoriei publice si

simplificarea adminisrativa. Deasemenea, au avut in vedere reforma sistemului de

impozitare a veniturilor personale si a celor de consum cu regimuri speciale de impozitare

pentru microintreprinderi, intreprinderi mici si mijlocii. Aceste impozite au crescut in mod

semnificativ incepand cu 2013.

Pentru a simplifica sistemul de impozit, au fost eliminate mai multe taxe minore,

in schimb au fost introduse altele noi, cum ar fi „taxa de accident” sau „impozit cultural”.

Impozitul pe venit

Incepand cu 2011 sistemul de impozitare progresiv a fost inlocuit cu o cota unica

de 16 %, care se aplica la salarii si la toate categoriile de venituri supuse impozitului pe

venit, cum ar fi, vanzarea de bunui imobiliare si dividende.

Impozitul pe profit

In 2010 rata impozitului pe profit a crescut cu 4%, stabilindu-se la un nivel de

19%. Sistemul fiscal din Ungaria ofera trei tipuri de sisteme de impozit pe profit

simplificate pentru care microintreprinderile pot opta.Tot in acelasi an, a fost introdusa o

suprataxa la institutiile financiare. Baza de impozitare este valoarea ajustata de bilant la

31 decembrie 2009. In 2010-2012, taxele specifice sectorului progresiv au fost aplicate in

sectoarele de telecomunicatii si energie, iar in 2013, noi taxe au fost introduse pe

22

infrastructura de companii de energie si servicii de telecomunicatii.

TVA

Cota standard TVA a fost majorata de la 20% la 25% in 2009, iar mai tarziu in

2012 la 27%, in timp ce produsele lactate, de panificatie si servicii de cazare, etc au fost

supuse la o rata redusa de 18%. Rata TVA pe servicii de incalzire a fost redusa, in primul

rand la 18% in 2009, iar in 2010 a fost stabilit la 5%. Aceeasi rata de 5% se aplica

deasemenea si la alte produse, cum ar fi medicamentele, materialele medicale, carti,

ziare,etc. Pentru a facilita combaterea fraudei in domeniul TVA, s-au introdus din 2013

noi obligatii de raportare si facturare pentru tranzactiile nationale, in cazul in care se

depaseste o anumita suma.

Contributii sociale

Contributiile angajatorilor se ridica la 28.5% in 2012 deoarece acestea constau

intr-o contributie de formare profesionala, in timp ce o contributie de pensie, la asigurari

de sanatate si la fondul de somaj se ridica la 27%, acestea fiind redenumite in mod

colectiv „taxa de contributie sociala”. Contributia angajatilor este compusa dintr-o

contributie de pensie de 10%, o contributie de sanatate 7% si un somaj de 1.5%.

2.2.FrantaFig. 2.5. Tendintele impozitelor in perioada 2005-2011, Franta17

FRANTA% din PIB

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Nivel 2011

Impozite indirecte: 15.7 15.6 15.4 15.2 15.3 15.1 15.5 4

-TVA 7.4 7.3 7.2 7.1 6.9 7 7 19

-Accize 2.2 2.3 2.2 2.1 2.2 2.2 2.2 23

Impozite directe: 11.9 12.2 12 12 10.3 11 11.8 11

-Venit personal 8.1 7.9 7.6 7.8 7.6 7.6 7.9 12

-Impozit/profit 2.3 2.9 2.9 2.7 1.3 1.9 2.3 15


Consum 11.4 11.2 11 10.8 10.8 10.9 11.1 19

Forta de munca 22.5 22.4 22 22.3 22.8 22.5 22.9 5

Capital 10 10.6 10.6 10.3 8.9 9.4 10.2 2




23

mare in media UE.



In 2011 raportul fiscal PIB in Franta a fost de 43.9% cu cinte puncte procentuale

peste media UE (38.8%). Ponderea impozitelor indirecte, ca procent din PIB a fost de

15.5%, peste media UE (13.4%), in timp ce ponderea impozitelor directe au fost sub

media UE (11.8%). Contributiile sociale au reprezentat cea mai mare pondere in raport cu

PIB-ul din UE la 16,9%. 54.5% din totalul taxelor colectate in Franta ( reprezentand

23.9% din PIB) s-au dus la fondurile de asigurari sociale si au cel mai inalt nivel din

Europa.

Povara fiscala globala a scazut datorita crizei dintre anii 2006 si 2009, dar a

inceput sa se redreseze in 2010. O evolutie deosebita este vizibila pentru veniturile din

impozitul pe profit, care a suferit in 2009 o incetinire a ritmului de crestere economica si

care a fost moderata de o crestere in veniturile din contributiile de aigurari sociale, fiind

partial recuperata in 2010.


Impozitul pe consum a ramas stabil intre anii 201-2006. In 2007 si 2009 a scazut

cu 0.8 puncte procentuale, dupa care a crescut din nou, ajungand in 2011 aproape de

media UE (20.1%). Impozitarea consumului pe venituri din munca ( 38.6% ) in 2011 a

ajuns peste media UE (35.8%) fiind printre cea mai mare din Uniune.

Povara fiscala asupra muncii este ridicata in Franta. Rata de impozitare pe capital

este de 44.4%, cu mult peste media UE (28.9%). Scaderea pe care a suferit-o intre 2006 si

2009 reflecta, in principal, dinamica veniturilor din impozitul pe corporatii.Ponderea

taxelor de mediu asupra PIB au un nivel scazut de 1.8% in comparatie cu media UE de

2.4%. In schimb, impozitele din proprietate sunt pe locul al trilea ca fiind cea mai mare

din UE ca procent in PIB, cu o diferenta de un punct procentual fata de media UE (2.1%).


Legile finantei adoptate in 2012, au creat un nou suport impozitelor pe venitul

personal, unde aceste venituri sunt impozitate la 45%. Incepand din 2013, dividendele,

interesele si castigurile de capital au fost impozitate in conformitate cu scala progresiva.

Valoarea totala a stimulentelor fiscale, pe care un contribuabil il poate obtine in timpul

24

unui an fiscal a fost plafonata. Multe credite fiscale au fost reduse sau eliminate, ca parte

a unui plan de guvern pentru a reduce deficitul bugetar.

Principala initiativa in impozitul pe profit este introducerea unui credit fiscal.

Acesta va fi egal cu 4% (din 2014) din fondul de salarizare pentru angajatii cu salarii mai

mici de 2.5 ori decat salariul lunar minim. Fondurile pentru aceasta masura vor fi puse la

dispozitie printr-o reducere a cheltuielilor bugetare ale statului, majorarea ratelor standard,

reducerea TVA-ului si cresterea taxelor de mediu.


Impozitul pe venitul personal se percepe anual pe venit la nivel mondial in functie

de o singura scara progresiva. Din 2013, rata marginala de top este de 45%. Sistemul

francez ia in considerare situatia specifica din fiecare gospodarie, prin aplicarea unui

coeficient de familie. O caracteristica de remarcat este numarul mare de praguri si scutiri

aplicate. Incepand din 2013, veniturile din investitii, cum ar fi dividendele, obligatiunile si

castigurile de capital vor fi impozitate in conformitate cu scala progresiva, cu toate

acestea, in anumite conditii, castigurile de capital pot fi supuse la o rata fixa de 19%.

Impozitul pe profit

Impozitul pe profit afecteaza toate profiturile realizate in Franta de catre companii

si alte entitati juridice. Rata standard este de 33.33%. IMM-urile ( intreprinderile mici si

mijloci) sunt impozitate la o rata redusa de 15%, iar marile companii sunt supuse la o taxa

suplimentara de 3.3% , prin urmare, rata efectiva de impozitare este de 34.43%. Din 2011,

mai multe reforme au afectat baza de impozitare a intreprinderilor, iar raportarea

pierderilor au fost reduse si limitate la 60% si in cele din urma la 50% in 2012.

TVA si accize

Ratele standard si cele reduse de TVA, au crescut de la 19,6% si 7% la 20% si

resectiv 10% de la 1 ianuarie 2014. Rata redusa s-a aplicat pentru produsele alimentare,

echipamentele pentru persoanele cu handicap, carti, gaze, electicitate, concerte, teatre,

etc , de la 5.5% la 5%.

Contributii sociale

Sistemul francez de securitate sociala este finantat in principal prin contributiile si

impozitele deduse din venituri. Contributiile sociale de securitate ale angajatorilor sunt

25

deosebit de ridicate, intr-un interval de 14%( la salariul minim in IMM-urile cu mai putin

de 20 de angajati) si 45%, in timp ce contributiile sociale de securitate ale salariatilor sunt

in jurul valorii de 14%.

2.2.Spania Fig.2.6. Tendintele impozitelor in perioada 2005-2011, Spania18

SPANIA% din PIB

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Nivel 2011


-TVA 6.5 6.5 6 5.1 4.1 5.6 5.4 27

-Accize 2.4 2.2 2.2 2.2 2.2 2.3 2.1 25

Impozite directe: 11.5 12.3 13.5 11.2 10.1 9.9 9.9 15

-Venit personal 6.7 7.2 7.8 7.4 7.1 7.4 7.4 13

-Impozit/profit 3.9 4.2 4.8 2.9 2.3 1.9 1.9 22


Consum 10 9.9 9.3 8.2 7.3 8.8 8.4 27

Forta de munca 16.2 16.4 17 17 17 17.4 17.2 13

Capital 10.1 11 11.3 8.3 7.3 6.8 6.6 14

Impozit propietate 3.1 3.3 3.1 2.4 2.1 2.2 2 6


mare in media UE.



In 2011, raportul fiscal PIB in Spania s-a ridicat la 31.4% din PIB. Aceasta

valoare s-a clasat pe locul 21, avand o valoare destul de mica in comparatie cu celelalte

state membre UE. Colectarea veniturilor din contributiile sociale a impozitelor directe si

indirecte sunt, respectiv, 12.1% si 9.9% din PIB. Ponderea veniturilor din TVA in PIB a

scazut de la 5.6% in 2010 la 5.4% in 2011, iar accizele au scazut si ele deasemenea, in

acceasi perioada, de la 2.3% la 2.1%. Declinul veniturilor fiscale de la impozitarea

directa, se datoreaza in principal scaderii in continuare a impozitului pe profit. Impactul

crizei economice asupra acestui tip de venit fiscal a fost mai mare in Spania decat in alte

state membre.

18 Commission Services and Eurostat. (Taxation trends in the EU, 2013 edition, Statistical books )26

Spania are un sistem de impozitare cu trei niveluri de guvernare. In mod

traditional, guvernul central si fondurile de asigurari sociale, folosite pentru a colecta cea

mai mare parte a veniturilor. In 2010, sistemul de finantare a atratat unele neconcordante,

datorita noilor schimbari in sistemul de finantare al guvernelor regionale, care o data cu

noul sistem implementat in 2011, a inceput sa functioneze in mod corespunzator.

Scaderea drastica a veniturilor fiscale, in principal, veniturile fiscale centrale

guvernamentale, ca urmare a crizei economice a provocat o crestere relativ semnificativa

a ponderii fondurilor de securitate sociala.


Impozitul pe consum in raport cu PIB, a ajuns in 2009 la 7.3% din 10%, aceasta

pondere a revit in 2010 la 8.8% dar a scazut din nou in 2011 la 8.4%, avand unul din

nivelul cel mai scazut din UE. Raporul de impozite pe venit al muncii in PIB a fost de

17.2% in 2011, cu 2.5 puncte procentuale sub media UE (19.7%)

In timp ce impozitul pe capital in PIB a crescut incet pana in 2007, aceasta a

scazut foarte repede ca urmare a crizei economice de la 11.3% in 2007 la 6.6% in 2011. In

mod similar, rata de impozitare pe capital a cunoscut un declin mare, de la 41.6% in 2007

la 26.3% in 2009.


Incepand cu anul 2008, au fost luate mai multe masuri pentru a atenua

consecintele crizei financiare si economice. In 2012 primele initiative in numar mai mare

au fost consolidarile fiscale si stimulentele economice. Cresterile fiscale au afectat

impozitele pe venit, desi cea mai mare crestere se refera la marirea TVA-ului si accizelor.

Din 2013, premiile la loterie sunt supuse la o taxa speciala de 20%, iar castigurile de

capital, sunt impozitate in sistemul de impozitare progresiva.

Alte reforme incearca sa limiteze tendinta de impozitare fata de dreptul de

proprietate in impozit pe venit personal si gradul de indatorare in impozit pe profit.


Incepand din ianuarie 2011, guvernul a introdus doua benzi de taxe/ tarife

suplimentare pentru contribuabili - 44% respectiv 45%. In 2012, guvernul a introdus o

taxa progresiva suplimentara temporara, aplicata la fiecare baza de impozitare generala.

Deducerile personale si familiale sunt impozitate la o rata zero, iar castigurile din

27

capital,sunt impozitate in cadrul unui program de impozitare progresiva.

Incepand cu ianuarie 2013, creditul fiscal pentru achizitionarea sau restaurarea de

resedinta principala a contribuabilului a fost anulata. In mod similar, intreprinzatorii

individuali pot deduce 20% din venitul lor net pozitiv pentru primii doi ani de la noile

activitati antreprenoriale.

Impozitul pe profit

Rata de impozitare este de 30% ( 35% pentru persoanele implicate in exploatarea

de petrol, de cercetare si de exploatare). Iar intreprinderile mici si mijloci se bucura de o

rata redusa de 25%. Din 2012, costurile financiare nete ale grupului de firme sau a celor

efectuate cu companii asociate sunt deductibile, cu limita de 30% din profitul de

exploatare.

TVA si accize

Cota standard de TVA in 2013 este de 21%. Pentru anumite categorii de produse

si servicii se aplica doua cote reduse de 10%, respectiv 4 %. Cotele de impozitare pentru

tutun si hidrocarburi au crescut usor incepand din 2009. De asemenea, in 2013 au fost

create noi taxe: o taxa pe vanzarea de energie electrica si un depozit pe depozitarea

deseurilor radioactive.

Impozite si taxe locale

Din anul 2009, aproximativ 90% din resursele tuturor comunitatilor autonome

provin din impozite. In acest sens, comunitatile autonome beneficiaza de o pondere

crescuta in taxele cedate (50% din impozitul pe venit si TVA si 58% din accize), precum

si de cresterea puterii discretionare. Veniturile din impozite indirecte sunt transferate in

conformitate cu indicele de consum teritorial. Impozitele pe mostenire si taxa cadou,

taxele de inregistrare si taxele pentri loterie si jocuri de noroc sunt atribuite in intregime

guvernelor teritoriale cu atributii jurisdictionale aproape complet.

Contributii sociale

Fiecare categorie profesionala are baze minime si maxime de contributie. Raa

totala pentru regimul total este de 6.35% din veniturile reglementate pentru angajati si

29.9% pentru angajatori, pentru o contributie totala de 36.25%. Persoanele care

desfasoara activitati independente, contribuie intre 26.5% si 29.8% din castigurile lor.

28

2.2.GermaniaFig.2.7 Tendintele impozitelor in perioada 2005-2011, Germania19

GERMANIA% din PIB

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Nivel 2011


-TVA 6.3 6.4 7 7.1 7.5 7.2 7.3 16

-Accize 2.9 2.8 2.6 2.6 2.7 2.5 2.6 19

Impozite directe: 11.1 11.9 12.2 12.4 11.7 11.1 11.6 14

-Venit personal 8 8.2 8.6 9 9.1 8.3 8.4 9

-Impozit/profit 2.5 2.9 2.9 2.7 2 2.2 2.6 11

Contributii sociale 16.4 16 15.2 15.2 15.9 15.5 15.5 2

Consum 10.2 10.2 10.6 10.7 11.2 10.7 10.9 20

Forta de munca 22.2 21.9 21.2 21.6 22.3 21.5 21.6 9

Capital 5.9 6.5 6.9 6.6 5.8 5.7 6.2 16



mare in media UE.



Raportul fiscal PIB din Germania in 2011 se ridica la 38.7%. Raportul este

considerat mai mic, comparativ cu alte state membre mai mari, cum ar fi Franta ( 43.91%)

si Italia (42.5%). Pe de alta parte, ratele din Spania (31.4%) si Marea Britanie (36.1%),

sunt cu mult sub raportul fiscal al germaniei in PIB, in timp ce tarile de jos au aproximativ

acelasi raport fiscal in PIB ca Germania (38.4%).

In comparatie cu majoritatea celorlalte state membre, Germania iese in evidnta in

totalul incasarilor din contributiile sociale ( 40.1% comparativ cu media UE de 33.5%),

iar impozitele indirecte (29.8%) sunt cu mult sub mediile UE.

In comparatie cu alte tari federale, guvernele de stat din Germania primesc un

procent din veniturile fiscale totale (21.0%), care este putin mai mic decat nivelurile din

Spania (23.1%) si Belgia (24.9%), dar mai mare in comparatie cu Austria (10,0%).

Raportul fiscal in PIB din Germania a fost in anul 2000 41.3%, anul urmator

19 Commission Services and Eurostat. (Taxation trends in the EU, 2013 edition, Statistical books )29

avand un punct de cotitura care a dus la o scadere a veniturilor cu trei puncte procentuale

in PIB pana in 2005. Cu toate acestea, in 2006 si 2007 a urmat o crestere economica

semnificativa datorita impozitului pe venitul personal si ca urmare a cresterii

semnificative a ratei standard de TVA. Pe timpul crizei dintre anii 2008 si 2009, raportul a

crescut usor, in schimb in 2010 au avut cel mai sczut nivel din ultimii saisprezece anu

(37.9%), iar in 2011 s-a inregistrat o crestere cu 0.8 puncte procentuale in PIB,

comparativ cu 2010.


Impozitele pe consum ca procent in PIB sunt usor sub medie (10.9%, in

comparatie cu media UE de 11.2%). Rata implicita de impozitare pe consum este la fel ca

media UE de 20.1%. Contributiile sociale reprezinta aproximativ doua treimi din

impozitele pe forta de munca angajata, ducand rata implicita de impozitare a fortei de

munca la 37.1% peste media europeana ( 35.8%).

In ciuda cresterii puternice din ultimii ani, Germania inca are veniturile din

impozitarea de capital mai mica fata de media UE (6.2% din PIB, comparativ cu media

UE de 8.0%). In total, Germania are o rata a impozitului pe capital destul de scazuta

(22.0%). Taxele de mdiu au ajuns in 2011 usor sub media UE (2.3%).


Incepand cu 1 ianuarie 2013, rata de contributie la sistemul general de asigurari de

pensie a fost redus de la 19.6% al 18.9%, iar rata de contributie la asigurarea de pensie a

minerilor a fost redusa de la 26.0% la 25.1%. Reducerea in continuare a poverii asupra

fortei de munca a fost determinata de o crestere a indemnizatiei de baza a impozitul pe

venitul personal.


Rata impozitului pe venitul personal este de 14%. Incepand cu anul 2007, s-a

aplicat o rata superioara de 45% pentru veniturile de peste 250000 EUR. O reforma

majora a fost introducerea unui sistem de impozitare amanat, exceptand economiile din

pensii si dobanzile acumulate, in timp ce venitul rezultat pentru limita de varsta este

impozitat ca un venit ordinar.

Impozitul pe profit

30

Sistemul impozitului pe profit a fost reformat de mai multe ori in ultimii zece ani,

cel mai recent fiind in 2008. In special, ratele de impozit e profit au fost reduse de la 45%

si 30% la o rata comuna de 15%. In scopul de a finanta reduceri fiscale, au fost introduse

masuri de extindere a bazei. Printre altele, amortizarea masinilor si cladirilor a fost

redusa. Mai mult, pe taxa locala, de comert si industrie nu este deductibila baza de

impozit pe profit.

Un impozit important in afaceri este impozitul comercial. Acest impozit

comercial, cum ar fi impozitul pe proprietati imobiliare, face parte din categoria

impozitelor non-personale. Calculul impozitului comercial porneste de la taxa de baza.

Acest lucru se obtine prin inmultirea sumei profitului din afaceri cu un procent fix de

3.5%.

TVA si accize

Cota standard de TVA a crescut de la 16% la 19% incepand cu 1 ianuarie 2007.

Un TVA mai redus de 7%, se aplica pentru acele produse de baza, pentru transportul

public, carti hoteluri si pensiuni. Scutirea de TVA se acorda pentru cateva servicii, cum ar

fi chiriile si serviciile medicilor.

Contributii sociale

Contributiile sociale de asigurari de pensii (18.9% in 2013), asigurarile de somaj

(3.0%) si asigurarea de sanatate (2.05%), sunt platite jumatate de catre angajatori si

jumatate de angajati pana la un plafon de evaluare a contributiilor.

31

CAPITOLUL III

Cota unica implicaţiile în Romania

3.1 Introducere Inca de la inceputurile sale, cota unica a experimentat diverse valuri de reforma

unde guvernul spera de fiecare data sa optimizeze utilizarea sa. Cota unica, denumita in

literatura anglo-saxona „flat tax”, este o impozitare proporţionala a veniturilor pentru

persoanele fizice, dar si juridice. Aceasta cota este o alternativa a impozitului progresiv,

reprezentând un nou sistem de impozitare a veniturilor cu o rata fixa de 16% stabilita in

România la 1 ianuarie 2005.

3.2 Scurt istoric legat de cota unica Acest subiect legat de impozitare si de felul in care ar trebui sa se aplice, a fost

discutat si dezbătut de mai mulţi specialişti de-a lungul timpului. Primul care a deschis

subiectul cotei unice a fost marele economist Adam Smith, insa cei care au aprofundat

aceasta tema au fost profesorii americani Robert Hall si Alvin Rabushka de la institutul

Hoover in anul 1985 in lucrearea lor denumita „Cota unica”. In aceasta lucrare au dorit sa

înlocuiască sistemul fiscal progresiv cu o singura cota uniforma pentru toate veniturile,

aplicata o singura data.

Prima tara care a aplicat cu succes cota unica, a fost in Hong Kong in 1947. Iar

prima tara din Europa care a pus piciorul in prag si a adoptat aceasta cota a fost Estonia in

anul 1994, urmata mai apoi de Letonia, Lituania, Rusia, Serbia, Ucraina, Slovacia,

Georgia, Muntenegru, Chehia si România fiecare tara lărgindu-se de la an la an.

32

Fig. 3.1 - Tabel. Cota unica in cele mai importante tari 20

Jurisdictia Anul adoptarii

Hong Kong 1947

Estonia 1994

Letonia 1995

Lituania 1996

Rusia 2001

Ucraina 2004

Romania 2005

Bulgaria 2008

Ungaria 2011

Cei ce susţin partea impozitului unic, afirma ca prin aceasta metoda s-a găsit

soluţia pentru acoperirea cheltuielilor statului si prin aceasta cota unica de impozitare s-ar

simplifica sistemul fiscal. In acest sens, rezultatele dorite prin impozitare se pot obţine

prin simpla repartizare a impozitului intre contribuabili in funcţie de capacitatea lor

contributiva, pe langa faptul ca ar exista transparenta si eficienta in colectare, acesta va

încuraja munca si va scoate la suprafaţa munca la negru, motivul acestui fenomen fiind

caracterul echitabil in mod majoritar pe care l-ar imbraca impozitul. Acest sistem este

implementat pentru statele cu disciplina administrativa si fiscala scăzuta.

In urma introducerii cotei unice exista învinşi si învingători. Daca cei mai săraci

sunt exceptaţi,iar cei mai bogaţi sunt mai avantajaţi, povara fiscala se muta asupra clasei

de mijloc. O caracteristica pozitiva a acestei cote , subliniata si de specialiştii R. Hall si

A. Rabushka, ar fi încurajarea investirii capitalurilor in afaceri productive generatoare de

locuri de munca. Singura diferenţa ar fi faptul ca cei doi doreau sa existe si o taxa pe

consum pentru a stimula economia pe partea de oferta; aceasta abordare nu s-a aplicat, iar

investiţiile noi nu au fost exceptate de la impozitare.

Societatea Academica Romana (SAR) a întreprins in 2006 un studiu numit

„Adevărul despre cota unica”, unde Sorin Ioniţa ne demostreaza la doar un an după

punerea in aplicare a noului sistem (2005-2006) ca aceasta reforma a fost un succes si ca a

adus venituri mai mari statului. Problema, insa, ar fi faptul ca acest surplus nu este

administrat eficient: „Avem un deficit de management si organizare, nu de bani, după cum

arata raportul nostru complet”.

20 Sursa. Prelucrare proprie

33

3.3 Cota unica in România Originile ideii de impozitare prin cota unica a ajuns in tara noastră cu mult înainte

de 1 ianuarie 2005, când a intrat in vigoare si a fost aplicata in mod oficial pentru

modificare si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, care prevede

introducerea cotei unice de 16%. Motivele de baza care au stat la originea implementarii

cotei unice si in tara noastra sunt:

-cresterea veniturilor la bugetul de stat si reducerea evaziunii fiscale;

-crearea unor locuri de munca bine platite;

-realizarea de noi investitii si stimularea intreprinderii in vederea maririi profitului.

Cota unica „(...) este progresiva acolo unde conteaza mai mult: pentru saraci”21 in

sensul ca este insotita de o scutire pentru veniturile mai mici de un anumit prag, asadar,

povara fiscala se muta asupra clasei de mijloc.

Masurile luate de guvern prin diminuarea nivelului de fiscalitate pentru

intreprinderi, in vederea relansarii economiei in investitii, au fost stalpul de baza pentru

care s-a introdus cota unica, deoarece s-a descoperit o buna doza de evaziune fiscala. Al

doilea motiv pentru care s-a introdus aceasta cota, a fost pentru stimularea intreprinderilor

de a face profit, fapt care duce la crearea unor noi locuri de munca din banii obtinuti din

profitul intreprinderilor.

Aşa cum am mai subliniat in aceasta lucrare, membrii Societarii Academice

Romane (SAR) s-a numărat printre susţinătorii noului proiect bazându-se pe situaţia

economica a celorlalte state care au aplicat acest tip de impozitare cu succes, beneficiind

de avantaje privind bugetul si investiţii. Aceştia au încercat in 2003 sa convingă aripa

conservatoare ca vechiul sistem progresiv suferea de multe scapari si deduceri, dar

argumentele lor in favoarea acestui sistem nu erau avantajoase in timp.

In schimb, argumentele lor in favoarea noii reforme erau multiple. Pe langa faptul

ca era mai simplu de utilizat si mai ieftin de aplicat, acesta ducea la colectarea unor sume

mai mari la buget, cresterea economica fiind văzuta din doua perspective:

1. Reducerea evaziunii, ieşind la suprafaţa munca la negru, in concluzie

se vor strânge mai mulţi bani la buget;

2. Încurajarea investirii capitalurilor in afaceri productive, generatoarea

21 Impactul cotei unice asupra inegalitatii in romania, Liviu Voinea si Flaviu Mihaescu., 200834

de locuri de munca, oamenii fiind interesaţi doar de creşterea propriilor

venituri, fara a mai pierde timpul căutând tot felul de mijloace legale de

a-si dirija veniturile spre canale mai puţin impozitate.

Din păcate, la acel moment castigatorii au fost cei din aripa conservatoare,

mizându-se pe faptul ca trecerea la cota unica ar fi inechitabila: cei cu salarii mai mari

vor avea de câştigat, insa SAR arata la acel moment ca din punct de vedere tehnic, toata

lumea ar fi avut de câştigat, iar pentru cei cu salariile mai mici, câştigurile ar fi fost la fel

de nesemnificative ca si impozitul pe care l-ar fi avut de plătit.

Problema sistemului fiscal romanesc nu era modul de stabilire si calculare a

impozitului, ci faptul ca oamenii au încercat sa găsească metode pentru a-si masca

veniturile, iar daca cei care puteau face asta erau cei instariti, statul nu obţinea prea multe

rezultate in demascarea lor. De aceea când Mihai Tanasescu a anunţat mass-media

posibilitatea introducerii cotei unice, Blocul Naţional Sindical a respins acest sistem de

impozitare menţinând vechiul sistem progresiv.

In mai 2004, Romanian Think Tank (RTT), a subliniat si ea necesitatea

introducerii unei reforme fiscale care sa atragă investiţii străine directe si de a limita

evaziunea fiscala, astfel incat sa crească economia cu o cota propusa de ei la 15%.

Anul electoral 2004 a adus din nou in discuţie cota unica, propusa de Alianţa D.A.

PNL-PD in valoare de 16%. In urma alegerilor din 12 decembrie 2004, câştigata de

acesta alianţa, introducerea cotei unice de impozit de 16 % a fost necesara pentru a putea

intra in vigoare inga de la începutul anului 2005, astfel incat de la 1 ianuarie a acestui an,

Codul Fiscal a fost modificat prin Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 138/2004,

publicata in Monitorul Oficial nr.1281/30.12.2004.

Articolul 17 din Capitolul I (Dispoziţii generale), Titlul II ( Impozitul pe profit),

prevede: „Cota de impozit pe profit care se aplica asupra profitului impozabil este de

16%, cu excepţiile prevăzute la art. 33 si 38.”

Noul Cod Fiscal a făcut următoarele schimbări:

-Avocatii,notarii si medicii din sistemul privat, precum si alte profesiuni libere, se

încadrau la cota maxima de 40%, ei fiind acum cei mai avantajaţi de noua fiscalitate

ajungând la o cota de 16%;

-La drepturile de autor s-a trecut de la o cota de 15% in timpul anului la una de

10%, iar deducerile scad la 40% respectiv 50% din 60% -70% pentru arta

monumentala, globalizarea se făcea in funcţie de cota de venit la care se încadra

35

venitul , acum in schimb este de 16%.

-Pentru veniturile din chirii, impozitul efectiv era de 20%, acum sunt impozitate cu

cota unica de 16%

-Cele mai afectate de schimbarea asta sunt veniturile microintreprinzatorilor, care au

trecut de la un impozit de 1.5% pe veniturile din orice sursa la unul de 3%, iar

dividendele de la 5% la 10 %, care adunate ii vor scădea câştigul substanţial.

-In ceea ce priveşte pensionarii, noua reforma le-a adus si lor un câştig din aplicarea

aceşti cote unice de 16 %, pensiile lor fiind impozitate in transe progresive-

18%,23%,28%,34% si 40%.

-Pentru o categorie de venituri din premiile anumitor activitati agrigole, cota creste

de la 10%-15% la 16%, in schimb, pentru câştigurile din jocurile de noroc,

impozitul ramane 20%, dar se aplica de la primul leu câştigat.

Arthur Laffer cunoscut drept „părintele economiei din partea ofertei”, afirma in

teoria sa ca diminuarea impozitelor poate duce la o creştere a veniturilor fiscale. A

declarat, de asemenea intr-un interviu revistei Capital, ca România a procedat bine

introducând cota unica, aceasta putând rezolva o parte din problema legata de corupţie

deoarece, atunci când este aplicata la o baza de impozitare cat mai larga, o cota redusa de

impozitare face sa existe foarte puţine stimulente pentru eludarea legii.

Dupa introducerea cotei unice de impozitare in Romania, aceasta a dus la scaderea

PIB-ului cu 1% din sumele obtinute pentru impozitarea persoanelor fizice si juridice,

potrivit Fondului Monetar International. FMI afirma totodata, ca schimbarea brusca de la

impozitarea progresiva la cea de cota unica a adus in primul an pierderi mari la bugetul de

stat, care s-au recuperat prin procentajul mare din veniturile din impozite indirecte.

La sfarsitul anului 2005, consumul populatiei crescuse cu 4.9%, ajungand la

20.8% din PIB, in urmatorul an, cheia dezvoltarii economiei s-a bazat tot pe consumul

populatiei care a crescut vertiginos cu o viteza de 11.5%, avand un consum final de

12,7%.

Desi situatia la inceput nu parea avantajoasa, cota unica prezinta acum o serie de

avantaje, precum:

-in domeniul fiscal, cota unica raspunde pe deplin, criteriilor de echitate.

-elimina dubla impunere sau impozitare a investitiilor sau economiilor

-mareste veniturile la bugetul de stat

36

-acorda deduceri pentru persoanele cu venituri reduse

-reduce evaziunea fiscala

-reduce cheltuielile la administrarea fiscala

-ofera transparenta sistemului fiscal

Ancheta Bugetelor de Familie (ABF) este o cercetare realizata de Institutul

National de Statistica in anii 2004, 2005 si 2006 in care s-a realizat un esantion de peste

33000 gospodarii in fiecare an.

„Fiecare membru al gospodariei de peste 15 ani este intervievat, iar datele privind

caracteristicile personale si venitul sunt inregistrate. In 2005, au fost intervievati 99414

indivizi (din care 20777 castigau un salariu), fata de 101692 indivizi in 2004 (din care

20759 castigau un salariu). La nivelul gospodariei, sunt inregistrate datele privind

caracteristicile geografice si cheltuielile de consum. Consumul este detaliat pe categorii

de bunuri, ceea ce ne permite sa distingem intre bunuri de consum curent si bunuri de

consum indelungat. ” 22

Inainte de introducerea cotei unice in 2004, era folosit un altfel de sistem de

impozitare graduala a venitului cu rate cuprinse intre 18% si 40% asupra venitului lunar

impozabil.

Tabel 3.1. Impozitul pe venit in anul 2004 in Romania.

Venitul lunar impozabil Impozitul

Pana la 251,6 RON 18%

De la 251,3 la 608,3 RON 45,3 RON + 23% din ce depaseste 251,3 RON

De la 608,3 la 975 RON 127,3 RON + 28% din ce depaseste 608,3 RON

De la 975 la 1362,5 RON 230 RON + 34% din ce depaseste 975 RON

Peste 1362,5 RON 361,8 RON + 40% din ce depaseste 975 RON

Conform Angetei Bugetare de Familie, in 2005, salariile au reprezentat 43.7% din

venitul lunar net al gospodariilor, asadar, aceste schimbari au avut cele mai importante

efecte distributionale. A doua sursa de venit o reprezinta pensiile (18.2%), care nu au fost

afectate de venit, ele fiind impozitate dupa 2006.

Cresterea impozitului pe dividente a avut o schimbare importanta, majorandu-se

22 Grupul de Economie Aplicata,Liviu Voinea si Flaviu Mihaescu, Impactul cotei unice asupra inegalitatii in Romania

37

de la 5% la 10%, iar in 2006 la 16%. Insa, intrucat aceste dividende reprezinta doar 4%

din venitul total al gospodariilor, efectul pe care l-au avut asupra contribuabililor a fost

neglijabil, iar in acele intreprinderi mici prin cota unica a devenit mai eficient sa se

creasca salariile decat sa se plateasca dividendele. Din 2006 au crescut si alte taxe

personale, ca de exemplu castigurile pe capital sau cele din dobanzi .

Fig. 3.2 Cota unica- castiguri si pierderi prin deducere regresiva in anul 2005

-

1,000,000

2,000,000

3,000,000

4,000,000

5,000,000

6,000,000

7,000,000

8,000,000

9,000,000

0 Pers

1 Pers

2 pers

3 Pers

4 Pers +

Fig. 3.3. Cota unica- castiguri si pierderi prin deducere fixa in anul 2005

38

-

1,000,000

2,000,000

3,000,000

4,000,000

5,000,000

6,000,000

7,000,000

8,000,000

9,000,000

2,8

91,5

66

5,3

01,2

05

7,7

10,8

43

10,

120,

482

12,

530,

120

14,

939,

759

17,

349,

398

19,

759,

036

22,

168,

675

24,

578,

313

26,

987,

952

29,

397,

590

31,

807,

229

34,

216,

867

36,

626,

506

39,

036,

145

41,

445,

783

43,

855,

422

46,

265,

060

48,

674,

699

51,

084,

337

53,

493,

976

0 Pers

1 Pers

2 Pers

3 Pers

4 Pers

In figura 1 putem observa diferenta dintre taxele platite in sistemul cotei unice,

comparativ cu cel din sistemul proportional in functie de salariile brute. Din aceasta

figura, putem remarca, in primul rand faptul ca atunci cand venitul brut este mai mare,

castigurile din cota unica sunt si ele deasemenea, mai mari, iar in al doilea rand scade cota

unica pe masura ce numarul de persoane dintr-o intretinere scade.

“Efectele cotei unice asupra venitului net din munca au fost astfel propagate pe

doua canale: primul, cota unica (16%) a inlocuit impozitul progresiv (intre 18% si 40%);

al doilea, deducerea personala a devenit o functie descrescatoare a salariului brut. In

Figura 2, evidentiem efectul primului canal, presupunand ca sistemul de deduceri era

acelasi in 2005 si in 2004, astfel incat singurul efect ar proveni de la cota unica de 16%.

Observam ca in general castigurile sunt mai mari, iar dispersia cauzata de numarul de

persoane in intretinere este mai mica. Totusi, la acelasi salariu brut, castigurile scad pe

masura ce numarul de persoane in intretinere creste. ”23

Fig.3.4 Cota unica- castiguri si pierderi cu si fara deducere regresiva in anul 2005

23 Grupul de Economie Aplicata,Liviu Voinea si Flaviu Mihaescu, Impactul cotei unice asupra inegalitatii in Romania

39

-

1,000,000

2,000,000

3,000,000

4,000,000

5,000,000

6,000,000

7,000,000

8,000,000

9,000,000

Castigurile din cota unica cu deducere regresiva si cele care au mentinut sistemul

de deduceri din 2004, sunt prezentate in figura 3.4. In urma introducerii unei cote unice

nimeni nu pierde in termeni absoluti prin majorarea unor deduceri personale, iar

castigurile sunt proportionale cu salariile, adica avand castiguri mai mari , salariile sunt

mai mari. Totusi, daca se are in vedere Figura 3.5, se poate observa ca 75% din angajati

castiga mai putin decat salariul minim pe economie pe luna. Din analiza teoretica realizata

in Figura 3.1, reiese un castig din cota unica de 30 RON pentru un angajat fara persoane

in intretinere.

Fig.3.5. Distributia salariului brut in anul 2005

40

Pentru a putea estima castigurile realizate din cota unica trebuie mai intai sa se

realizeze o estimare a datelor. Pentru asta, trebuie sa impartim impozitul pe venit efectiv

platit la 0,16 si obtinem baza impozabila. Deducerea empirica se calculeaza ca o diferenta

dintre venitul net, impozitul platit efectiv plus baza impozabila. Astfel, din salariul brut, se

calculeaza deducerea pentru fiecare numar potential de persoane in intretinere. Se

verifica mai apoi numarul efectiv de persoane care corespunde in intretinere deducerea

teoretica cu cea empirica si se elimina din esantion persoanele care au raportat veniturile

fie incorect, fie taxele platite, iar din suma numarului de persoane ramase se poate calcula

cu precizie castigurile din cota unica.

Fig.3.6 Castigurile si pierderile cotei unice in 2005

41

Fig. 3.7. Castigurile cotei unice ca procent din salariul net

Concluzia la care se ajunge este ca aceste castiguri din cota unica au fost

distribuite inegal, iar prin analizarea indicelui Gini se poate observa masurile generale de

inegalitate. Indicele Gini reprezinta “o masura a dispersiei statistice folosita mai ales

pentru a reprezenta disproportii in distribuitrea veniturilor sau averilor(...).” 24

Acest indice a fost mult mai mare ceea ce inseamna ca a generat mai multa inegalitate.

24 http://ro.wikipedia.org/wiki/Coeficientul_lui_Gini42

http://ro.wikipedia.org/wiki/Coeficientul_lui_Gini

Mai mult, ABF a remarcat in 2006, ca acesti indicatori nu s-au modificat nici in

2005, iar indicele Gini are aceeasi valoare, ceea ce inseamna ca raportul Gini din 2005

fata de 2004 a fost determinat de cota unica.

Abaterea relativa fata de medie este o masura simpla de inegalitate prin care se

observa proportia de venit care trebuie transferata de la cei cu venituri mai mari la cei cu

venituri sub medie pentru a se ajunge la o egalitate. Aceasta interpretare ne arata, din nou

ca o cota unica mai mare, a dus la o crestere a abaterii care a determinat cresterea

inegalitatii.

43

CONCLUZII GENERALE

Din analizele statistice efectuate se observa cum impactul cotei unice asupra

investitiilor straine directe si asupra consumului gospodaresc nu poate fi evidentiat atat de

usor.

In majoritatea tarilor, cresterea PIB-ului dupa introducerea cotei unice s-a dovedit

a fi cu mult superioara fata de anii precedenti ai acestei implementari. Desi trendul de

crestere al veniturilor la bugetul de stat exista si inainte de introducerea cotei unice, acesta

s-a manifestat si ulterior in toate statele analizate.

Investitiile straine directe si consumul au inregistrat valori diferite pentru fiecare

stat in parte. De exemplu, in cazul Rusiei, Ucrainei si Romaniei, valorile investitiilor

straine directe ca si procent in PIB a inregistrat o tendinta de crestere, dupa adoptarea

cotei unice, in timp ce in Serbia si Albania noul sistem nu i-a avantajat foarte mult. In

privinta consumului, Serbia isi mentine pozitia negativa, iar in Rusia si Ucraina noul

sistem de impunere nu le-a afectat valorile, in timp ce in Albania si Macedonia s-au

inregistrat cresteri semnificative.

In Romania, noul sistem de impunere a adus unele schimbari benefice si altele mai

putin benefice. In primul rand s-a schimbat importanta impozitelor indirecte fata de cele

direct, punandu-se mai mult accent pe incurajarea acelor afaceri profitabile si pe

incurajarea economisirii consumului.

Noul model de impozitare s-a bazat pe faptul ca acele persoane cu venituri mai

mici au avut drept proprietate bunurile de folosinta indelungata (produse electrocasnice),

fiind acum accesibile si pentru ei, iar cei cu venituri mai mari, au mers mai mult pe

principiul de a economisi si de a investi acesti bani.

Trebuie subliniat faptul ca s-a remarcat si un impact negativ pe care criza

economica a avut-o asupra indicatorilor macroeconomici studiati.

Desi in statele pe care le-am analizat in aceasta lucrare, reiese faptul ca in 2009

PIB-ul a fost marcat de o involutie, ar trebui specificat si faptul ca in cazul Albaniei si

Macedoniei, PIB-ul ori a crescut, ori a scazut foarte putin. In concluzie, impactul cotei

unice asupra PIB-ului in urma interpretarilor realizate este pozitiv semnificativ.

In Romania, perceptia agentilor economici asupra introducerii cotei unice, este una

pozitiva, avand un impact semnificativ asupra profitabilitatii si lichiditatii a mai multor

44

agenti economici privati.

Desi in alte state, noul sistem a provocat stimulente in vederea sporirii investitiilor

si crearii de noi locuri de munca in Romania, valorile au fost mai moderate.

Datorita faptului ca in Romania, mai exista o serie de alte impozite care apasa cu

greu pe umerii contribuabililor, reducerea economiei subterane este mai greu de evitat,

impactul cotei unice asupra evaziunii fiind nesemnificative.

Avand in vedere rezultatele obtinute, intreprinzatorii romani sunt de parere ca

aceasta cota unica trebuie mentinuta in continuare, in schimb, schimbarile politice ce vor

urma isi vor pune amprenta asupra peisajului fiscal in viitor.

Pentru ca domeniile de cercetare sa fie cat mai uitle, trebuie determinata corelatia

dintre diferitele caracteristici ale sistemului cu cota unica si performanta sistemului fiscal

in vederea colectarii venitului de la bugetul de stat si crearea stimulentelor pentru

afacerile profitabile.

In concluzie, sistemul fiscal cu cota unica este caracteristic economiilor in curs de

dezvoltare, acestea fiind un instrument important in incurajarea activitatilor economice.

De asemenea trebuie subliniat faptul ca in unele state, caracteristicile cotei unice nu sunt

acelea de sisteme pure, ele fiind in mai multe cazuri diferite de modelul teoretic.

Exemplul perfect al unei tari dezvlotate unde acest sistem are o eficacitate majora,

este Hong Kong. Aici sistemul imozitarii se apropie cel mai mult de modelul pur al cotei

unice, contribuabilili aleg impunerea proportionala, evitand dubla impunere si

modalitatile de abordare a veniturilor supuse fiscalizarii.

Prin urmare, sistemele fiscale cu cota unica are avantaje multiple pentru mediul

social si economic, asigurand un maxim de rezultate cu cat se aproprie mai mult de

modelul pur al cotei unice propus de Hall si Rabushka.

Concluzionand, putem spune ca un sistem fiscal ce are la baza cota unica este mai

simplu deoarece impozitul se repartizeaza usor intre contribuabili in functie de puterea lor

contributiva, acesta permitand stabilirea exacta si echitabila a marimii impozitului, iar

plata acestuia se caracterizeaza prin universalitatea impozitului si prin faptul ca fiecare

contribabil cunoaste cu anticipatie marimea exacta a obligatiilor de plata catre stat.

Pentru ca toate aceste elemente sa functioneze optim si eficace, fiecare stat are

nevoie de o strategie fiscala coerenta.

45

BIBLIOGRAFIE

1. Nicolae Hoanţă, Economie şi finanţe publice, Editura Polirom, Iaşi, 2000,

2. Mariana-Cristina Cioponea, Finante Publice si Teorie Fiscala, Ed Fundatiei Romania de

3. Maine, Bucuresti, 2007

4. Finante Publice, George Alin Haralambie, Bucuresti 2003

5. Adrian Mihai INCEU, Dan Tudor LAZĂR, Impozitul ca principal element al politicii

fiscale,Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative, IX, 2003

6. Instrumente si tehnici de analiza a starii economico-financiare a firmei, Viorela

Beatrice

7. Iacovoiu, Boni Mihaela Straoanu si Cristian Dragos Teodorescu, Karta Graphic,2011

8. Impactul cotei unice asupra inegalitatii in romania, Liviu Voinea si Flaviu

Mihaescu.2008

9. Barbacioru, C, Barbacioru, V. 'Eficientă-rentabilitatea în economie', Editura Scrisul

Românesc, Craiova,2007

10. Dogan,M.Pellasy – Economia mixtă şi economia teoretică şi aplicată, Editura

Alternative,vol XVII (2010)

11. Gh.Siclovan,Eficienţa economică,Ed.Academiei Bucureşti,2007

ARTICOLE SI BIBLIOGRAFIE DIGITALA

1. Eichner a., „Post-keynesian Theory: A Look Forward”, in Challenge nr. 5/1978

2. Rodica Segaraceanu si Pieter Wessel, in lucrarea Fiscalitatea româneasca, Radiografia

unei reforme incomplete

3. Commission Services and Eurostat (Taxation trends in the EU, 2013 edition, Statistical

books )

4. Grupul de Economie Aplicata,Liviu Voinea si Flaviu Mihaescu, Impactul cotei unice

asupra inegalitatii in Romania

5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Coeficientul_lui_Gini

6. http://dexonline.ro/definitie/IMPOZIT

46

http://dexonline.ro/definitie/IMPOZIT

http://ro.wikipedia.org/wiki/Coeficientul_lui_Gini

impozitarea prin cota unica

Documents