pedeapsa complementarĂ a additional penalty of - … · pedeapsa amenzii se pot aplica persoanei...

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 4/2016

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2016

97

PEDEAPSA COMPLEMENTARĂ A

DIZOLVĂRII PERSOANEI JURIDICE

Alexandra COJOCARU*

Abstract: Pedeapsa complementară a

dizolvării este cea mai aspră pedeapsă care se poate

aplica persoanei juridice, subiect activ al unei

infracțiuni, pe lângă pedeapsa principală a amenzii,

în cazurile prevăzute de lege.

Cuvinte cheie: persoană juridică, pedepse

complementare, dizolvarea persoanei juridice

1. Introducere

Răspunderea penală a persoanei juridice

a devenit în perioada secolului al XX-lea şi

începutul secolului al XXI-lea una dintre cele

mai dezbătute probleme în materia dreptului,

devenind cu adevărat semnificativă după anul

1990, când infracţiunile comise prin intermediul

persoanelor juridice au devenit din ce în ce mai

alarmante atât pentru spaţiul european, cât şi

pentru alte continente.

Pedepsele ce afectează existenţa sau

activitatea persoanei juridice sunt reglementate,

în unele legislaţii penale, ca pedepse principale

putând fi pronunţate de instanţă fie singure, fie

alături de o pedeapsă pecuniară, spre deosebire

de legislaţia ţării noastre, unde legiuitorul român

a preferat stabilirea acestora exclusiv ca pedepse

complementare1.

Pedepsele complementare reprezintă

acele pedepse ce au rolul de a completa

represiunea putând fi aplicate pe lângă pedeapsa

principală2, acest tip de pedepse putând fi

întâlnite şi sub denumirea de pedepse secundare

sau alăturate. Codul penal actual3 a păstrat în

reglementarea răspunderii penale a persoanei

juridice principiile pe care se fundamentează

această răspundere în concepţia Codului penal

anterior4, menţinându-se astfel opţiunea pentru

ADDITIONAL PENALTY OF

DISSOLUTION OF LEGAL PERSON

Alexandra COJOCARU**

Abstract: The complementary punishment of

dissolution is the most severe punishment that can be

applied to the legal person, an active subject of a

crime, in addition to the principal penalty of the fine,

in the cases provided by the law

Key words: legal person, complementary

punishment, dissolution of the legal person

1. Introduction

Criminal liability of the legal person

has become one of the most debated issues in

the field of law between the 20th and the

beginning of the 21st century, becoming truly

significant after 1990, when the crimes

committed through legal persons became

increasingly alarming both for the European

space and for other continents.

Penalties that affect the existence or

activity of the legal person are regulated in

some criminal laws that the principal

punishments may be pronounced by the court

either alone or together with a pecuniary

penalty, unlike the legislation of our country,

where the Romanian legislature preferred to

establish them exclusively complementary

punishments21.

Complementary punishments are those

punishments to complete repression that may

be applied to the main punishment22, and this

type of punishment can also be seen as

secondary or adjudicated punishments. The

current Criminal Code23 has kept the principles

on which this liability is based in the concept

of the previous Criminal Code24 in the

regulation of the criminal liability of the legal

* Masterand la Carieră Judiciară, Facultatea de Știinţe Juridice, Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-

Jiu, România. ** Student of master, Judicial Career Master, Faculty of Legal Sciences, „Constantin Brâncuşi” University of

Târgu-Jiu, Romania.



98

modelul de răspundere directă a persoanei

juridice.

Pedepsele ce pot fi aplicate persoanei

juridice se clasifică astfel: a) Pedepse principale. În cazul persoanei

juridice, Codul penal român reglementează ca

pedeapsă principală numai amenda.

b) Pedepse complementare. Pe lângă pedeapsa amenzii se pot aplica persoanei juridice

una sau mai multe pedepse complementare, cu

excepţia pedepsei dizolvării, care nu poate fi aplicată

alături de o altă măsură complementară. Aşadar, pedepsele complementare nu pot fi aplicate decât pe

lângă pedeapsa amenzii, neputând fi aplicate singure.

Pedepsele complementare sunt

reglementate de legiuitorul român în art. 136

alin. (3) Cod penal, şi anume: dizolvarea

persoanei juridice, suspendarea activităţii sau a

uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o

durată de la 3 luni la 3 ani, închiderea unor

puncte de lucru ale persoanei juridice pe o

durată de la 3 luni la 3 ani, interzicerea de a

participa la procedurile de achiziţii publice pe o

durată de la 1 la 3 ani, plasarea sub

supraveghere judiciară, afişarea sau publicarea

hotărârii de condamnare.

În studiul de faţă am prezentat

îndeaproape pedeapsa complementară a

dizolvării persoanei juridice.

2. Noţiunea şi conţinutul pedepsei

Dizolvarea persoanei juridice poate fi

definită ca fiind modalitatea juridico-penală prin

care aceasta, în condiţiile stabilite de lege, îşi

încetează fiinţa juridică din cauza săvârşirii unei

infracţiuni5. Dizolvarea persoanei juridice este

considerată “pedeapsa cu moartea” a acesteia,

deoarece odată cu aplicarea acestei măsuri ea

încetează din punct de vedere juridic. Fiind o

pedeapsă severă, aplicarea dizolvării asupra

anumitor categorii de persoane juridice (spre

exemplu statul, autorităţile publice si instituţiile

publice) nu este acceptată. Aşadar, având în

vedere efectele aplicării pedepsei dizolvării,

aceasta poate fi comparată cu pedeapsa capitală

aplicabilă persoanei fizice.

În actuala redactare a textului legal,

destinat regimului juridic al dizolvării, există o

singură diferenţă notabilă faţă de reglementarea

anterioară şi se referă la cea de-a doua ipoteză în

person, thus maintaining the option for the

direct liability model of the legal person.

The penalties applicable to the legal

person are classified as follows:

a) Major punishments. In the case of

the legal person, the Romanian Penal Code

regulates only the fine as the main punishment.

b) Complementary punishments. Apart

from the penalty of the fine, one or more

additional punishments can be imposed on the

legal person, except for the sentence of

dissolution, which can not be applied alongside

another complementary measure. Therefore,

complementary punishments can only be

applied in addition to the fine, and can not be

applied on their own.

The complementary punishments are

regulated by the Romanian legislator in art.

136 par. (3) Penal Code, namely: dissolution of

the legal person, suspension of the activity or

one of the activities of the legal person for a

period of 3 months to 3 years, the closure of

some legal persons' working places for a

period of 3 months to 3 years, the prohibition

to participate in public procurement procedures

for a period of 1 to 3 years, placing under

judicial supervision, displaying or publishing

the conviction decision.

In the present study we have closely

presented the complementary punishment of

the dissolution of the legal person.

2. The notion and content of

punishment

The dissolution of the legal person can

be defined as the legal-criminal way in which,

under the conditions laid down by law, it

ceases to be a legal entity because of the

commission of a crime25. The dissolution of

the legal person is considered a „death penalti”

because, with the application of this measure, it

is legally discontinued. As a severe

punishment, the application of dissolution to

certain categories of legal entities (for example

the state, public authorities and public

institutions) is not accepted. So, given the

effects of the punishment of dissolution, it can

be compared with the capital punishment

applicable to the individual.



99

care se poate aplica dizolvarea persoanei

juridice (obiectul său de activitate a fost deturnat

în scopul comiterii de infracţiuni), Codul penal

actual adăugând o condiţie suplimentară,

respectiv ca pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracţiunea săvârşită să fie închisoarea mai

mare de 3 ani6.

Datorită consecinţelor severe ale

aplicării pedepsei dizolvării persoanei juridice,

considerăm că aceasta este măsura care trebuie

aplicată numai pentru cazurile cele mai grave,

avându-se în vedere şi efectele adverse care pot

apărea odată cu aplicarea pedepsei dizolvării,

cum ar fi pierderea unor locuri de muncă,

afectarea drepturilor creditorilor, pierderea unui

contribuabil către stat.

Pedeapsa complementară a dizolvării

persoanei juridice se aplică în următoarele

cazuri:

a) Persoana juridică a fost constituită

în scopul săvârşirii de infracţiuni.

Pedeapsa dizolvării persoanei juridice

poate fi aplicată, în primul rând, atunci când

aceasta a fost înfiinţată cu scopul desfăşurării

unor activităţi ilegale de natură penală, ce nu pot

forma obiectul de activitate al unei persoane

juridice, cum ar fi constituirea unei societăţi

pentru activităţi de contrabandă, trafic de

persoane sau de droguri.

În doctrină, s-au purtat discuţii dacă,

pentru aplicarea pedepsei dizolvării, este

necesar ca toţi membrii fondatori să fi fost de

rea-credinţă la constituirea persoanei juridice7.

Faptul că unii dintre cei care au înfiinţat

persoana juridică nu cunoşteau scopul ilicit avut

în vedere de ceilalţi cofondatori, nu împiedică

posibilitatea dispunerii dizolvării persoanei

juridice, dacă scopul real al constituirii a fost, în

principal derularea unei activităţi infracţionale8.

Aşadar, în vederea aplicării pedepsei

complementare a dizolvării, trebuie să se ţină

cont de motivul principal pentru care a fost

constituită persoana juridică, aceasta putând

desfăşura, în subsidiar, şi alte activităţi licite, dar

mai puţin importante şi care nu schimbă în

principiu soluţia. Deci, trebuie avută în vedere

activitatea efectivă, concretă ce urmează a fi

desfăşurată şi pentru care a fost constituită

In the current wording of the legal text,

intended for the legal regime of dissolution,

there is only one notable difference from the

previous regulation and refers to the second

hypothesis where the dissolution of the legal

person may be applied (his object of activity

was hijacked for the purposes of criminal

offenses), the current Penal Code adding an

additional condition, namely that the

punishment stipulated by the law for the

offense committed is to be imprisonment for

more than 3 years26.

Due to the severe consequences of the

punishment of the dissolution of the legal

person, we consider that this is the measure to

be applied only for the most serious cases, also

considering the adverse effects that may arise

with the punishment of dissolution, such as the

loss of jobs , damage to creditors' rights, loss of

a taxpayer to the state.

The additional sentence of the

dissolution of the legal person applies in the

following cases:

a) The legal person was constituted for

the purpose of committing crimes.

The punishment of the dissolution of

the legal person may be applied, first of all,

when it was set up for the purpose of carrying

out criminal activities of a criminal nature

which can not form the object of activity of a

legal person such as the establishment of a

smuggling company , trafficking in human

beings or drugs.

In the doctrine, there has been

discussion whether, in order to enforce the

punishment of dissolution, it is necessary that

all the founding members have been bad faith

in the constitution of the legal person27. The

fact that some of those who set up the legal

person did not know the illicit purpose

envisaged by the other co-founders does not

prevent the possibility of dissolution of the

legal person, if the actual purpose of the

constitution was mainly to carry out criminal

activity28.

Therefore, for the purpose of applying

the complementary punishment of dissolution,

account must be taken of the principal reason



100

persoana juridică, iar nu cea care rezultă din

actele constitutive ale acesteia, care este în

majoritatea cazurilor licită9.

În ceea ce priveşte formele de vinovăţie,

cu care pot fi săvârşite infracţiunile10, acestea

sunt intenţia11 şi intenţia depăşită, nu şi cele din

culpă.

Un criteriu relevant pentru stabilirea

importanţei activităţii ilicite îl reprezintă

criteriul cifrei de afaceri, potrivit căruia dacă

activitatea ilicită de natură penală a unei

persoane juridice a avut la început o cifră de

afaceri mai mare decât activitatea legală, de

regulă se poate spune că aceasta a fost

constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni12.

b) Obiectul de activitate al persoanei

juridice a fost deturnat în scopul comiterii de

infracţiuni, iar pedeapsa prevăzută de lege

pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea

mai mare de 3 ani.

Această ipoteză este întâlnită atunci

când persoana juridică este legal constituită în

vederea desfăşurării unor activităţi licite, pe

care, eventual, le-a şi urmărit o perioadă, însă,

obiectul de activitate este deturnat în vederea

săvârşirii de infracţiuni. Aşadar, nu este necesar

ca întreaga activitate să devină ilicită, fiind

suficient ca activitatea principală a acesteia să

devină ilegală.

O altă condiţie a acestei ipoteze este

aceea de a săvârşi cel puţin o infracţiune după

deturnarea obiectului de activitate, pentru care

legea să prevadă pedeapsa închisorii mai mare

de 3 ani, sens în care dacă pedeaspsa prevăzută

de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 3

ani sau mai mică nu se va putea dispune

pedeapsa dizolvării. Şi în ipoteza deturnării

scopului acesteia, ca şi în cazul ipotezei

înfiinţării persoanei în scopul săvârşirii de

infracţiuni, legea are în vedere activitatea

principală şi nu activităţile secundare. În ceea ce

priveşte elementul subiectiv acesta va îmbraca

forma intenţiei13.

c) În ipoteza neexecutării, cu rea-

credinţă a uneia sau mai multora dintre

pedepsele complementare (suspendarea în tot

sau în parte a activităţii, închiderea unor puncte

de lucru, interzicerea de a participa la

for which the legal person was constituted,

and, in the alternative, it may carry on other

legitimate but less important activities and

does not in principle change the solution. Thus,

the actual actual work to be carried out and for

which the legal person was constituted, and not

that resulting from its constituent acts, which is

in most cases lawful, must be considered29.

As regards the forms of guilt, which

can be used to commit crimes30, these are

intentions31 and intentions that are outdated,

not those in fault.

A relevant criterion for determining the

importance of illicit activity is the turnover

criterion, according to which if the illicit

criminal activity of a legal person initially had

a higher turnover than the legal activity, it can

usually be said that it was established for the

purpose of committing crimes32.

b) The activity of the legal person has

been hijacked in order to commit crimes and

the punishment provided for the offense is

imprisonment exceeding three years.

This hypothesis is encountered when

the legal entity is legally established in order to

pursue lawful activities, which possibly has

and watched for a while, but the activity is

diverted to commit crimes. Therefore, it is not

necessary for the entire activity to become

illicit, it is sufficient that its main activity

becomes illegal.

Another condition of this hypothesis is

to commit at least one offense after the

misappropriation of the object of activity, for

which the law provides for imprisonment for

more than 3 years, meaning that if the

punishment prescribed by the law for the

offense committed is 3 years, or the sentence

of dissolution will not be available. And

assuming the diversion of its purpose, as in the

creation hypothesis person to commit crimes,

the law envisages the main activity and no

secondary activities. As for the subjective

element, it will embody the form of intent33.

c) In the case of non-execution in bad

faith of one or more of the complementary

punishments (total or partial suspension of the

activity, closure of work points, prohibition to



101

procedurile de achiziţii publice, plasarea sub

supraveghere judiciară) la care a fost obligată

printr-o hotărâre penală definitivă.

În cazul în care persoana juridică nu

execută cu rea-credinţă pedeapsa

complementară a afişării sau publicării hotărârii

de condamnare, prima dată, se dispune

suspendarea activităţii pe o perioadă de cel mult

3 luni, iar în cazul în care nici în acest termen nu

a fost executată cu rea-credinţă, se dispune

dizolvarea. În situaţia în care neexecutarea nu

este imputabilă persoanei juridice, nu poate fi

dispusă aplicarea pedepsei dizolvării.

Chiar şi cu consecinţele severe pe care

le are aplicarea pedepsei complementare a

dizolvării asupra persoanei juridice14 sau

efectele adverse pe care le poate avea aplicarea

acesteia, considerăm că este justificată de

nevoia de a înlătura o stare de pericol

generatoare de noi infracţiuni15.

3. Neaplicarea pedepsei

complementare a dizolvării

persoanei juridice

Codul penal actual a adus în materia

neaplicării pedepsei complementare a dizolvării

persoanei juridice faţă de Codul penal anterior

două modificări: în primul rând sunt adăugate în

această categorie instituţiile publice, datorită

extinderii incidenţei răspunderii penale în cazul

acestor instituţii prin limitarea imunităţii, iar în

al doilea rând se precizează clar organizaţiile

minorităţilor care nu pot face obiectul

sancţiunii, şi anume doar minorităţile naţionale.

Dizolvarea persoanei juridice nu poate fi

aplicată instituţiilor publice, partidelor politice,

sindicatelor, patronatelor şi organizaţiilor

religioase ori aparţinând minorităţilor naţionale

constituite potrivit legii, nici persoanelor

juridice care îşi desfăşoară activitatea în

domeniul presei16.

În susţinerea dispoziţiilor referitoare la

neaplicarea pedepsei dizolvării în cazul unor

categorii de persoane juridice, s-a afirmat că

înfiinţarea unor astfel de persoane juridice

exceptate de la aplicarea unor pedepse care le-ar

afecta în mod esenţial existenţa sau activitatea,

valorifică anumite principii generale de drept

prevăzute în Constituţia României sau libertăţi

participate in public procurement procedures,

placement under judicial supervision) at which

was bound by a final criminal judgment.

If the legal person fails to execute in

bad faith the complementary punishment of the

publication or publication of the conviction,

the first time is the suspension of the activity

for a maximum period of 3 months, and if

within this period it was not executed in bad

faith, the dissolution is ordered. If the non-

enforcement is not attributable to the legal

person, the punishment may not be disposed

of.

Even with the severe consequences of

applying the complementary punishment of

dissolution to the legal person34 or the adverse

effects that its application may have, we

believe that it is justified by the need to remove

a state of danger generating new crimes35.

3. Non-application of the additional

punishment of the dissolution of the legal

person

The current Penal Code has brought in

the matter of the non-application of the

complementary punishment of the dissolution

of the legal person to the Criminal Code two

amendments: firstly, the public institutions are

added to this category because of the extension

of the incidence of criminal liability for these

institutions by limiting immunity, This clearly

indicates the organizations of minorities who

can not be subject to the sanction, namely only

national minorities.

The dissolution of the legal person can

not be applied to public institutions, political

parties, trade unions, employers' organizations

and religious organizations or belonging to

national minorities constituted according to the

law, nor to legal persons working in the field

of the press36.

In support of the provisions concerning

the non-application of the sentence of

dissolution in the case of certain categories of

legal persons, it was stated that the

establishment of such legal entities exempted

from the application of punishments that

would essentially affect their existence or

activity is based on certain general principles



102

fundamentale. Putem enumera ca exemple:

libertatea de exprimare, de conştiinţă,

pluralismul şi partidele politice, sindicatele

patronatele, asociaţiile profesionale.

Desfiinţarea acestor categorii de persoane

juridice ar aduce atingere protecţiei

constituţionale pe care legea le-o recunoaşte.

Pe de altă parte, s-a considerat că

legiuitorul a exceptat aceste categorii de

persoane, datorită faptului că ele servesc

interesului public care trebuie protejat, iar în

cazul aplicării pedepsei dizolvării s-ar cauza

interesului public un rău mai mare decât un

beneficiu.

Organizaţiile din domeniul presei sunt

exceptate de la aplicarea pedepsei

complementare a dizolvării, bucurându-se de o

protecţie constituţională puternică, care îşi are

temeiul în evitarea oricărei posibilităţi de abuz

în aplicarea legii care ar putea avea un efect de

intimidare asupra libertăţii de expresie, chiar

dacă sunt foarte multe ipoteze, pe care ni le-am

putea imagina, în care un organ de presă scrisă

să fie folosit ca instrument în comiterea de

infracţiuni.

Prevederile privind exceptarea unor

categorii de persoane juridice de la aplicarea

pedepsei complementare a dizolvării ar putea fi

revizuite în viitor, în funcţie de evoluţia

infracţionalităţii, în cazul în care acest lucru

devine necesar în vederea măsurilor apărării

sociale.

4. Aplicarea pedepsei

complementare a dizolvării

Comparând dispoziţiile Codului penal

actual cu cele ale Codului penal anterior,

observăm faptul că legiuitorul nu a adus

modificări în materia regulilor de aplicare a

pedepselor complementare, sens în care nu vor

exista probleme în ceea ce priveşte aplicarea

legii penale în timp17.

Pedepsele aplicate persoanei juridice

respectă principiul legalităţii pedepsei şi pe cel

al proporţionalităţii acesteia cu natura şi

gravitatea faptei. Sistemul pedepselor

complementare instituit de Codul penal actual a

fost criticat ca realizând o mixtură între pedepse

şi măsuri de siguranţă, unele dintre pedepsele

of law in the Romanian Constitution or

fundamental freedoms. We can enumerate as

examples: freedom of speech, consciousness,

pluralism and political parties, employers'

unions, professional associations. The abolition

of these categories of legal persons would

undermine the constitutional protection that the

law recognizes.

On the other hand, it was considered

that the legislator exempted these categories of

persons because they serve the public interest

to be protected, and in the case of the

punishment of dissolution, the public interest

would be greater than a benefit.

Press organizations are exempt from

the complementary punishment of dissolution,

enjoying strong constitutional protection,

which is grounded in avoiding any possibility

of law enforcement abuse that may have an

intimidating effect on freedom of expression,

even if there are many hypotheses that we

could imagine, in which a written press body

could be used as an instrument in committing

crimes.

Provisions for exempting certain

categories of legal persons from the application

of a complementary punishment for

dissolution could be revised in the future,

depending on the evolution of the offense, if

this becomes necessary for social protection

measures.

4. Apply the complementary

punishment of dissolution

Comparing the provisions of the

current Penal Code with those of the previous

Criminal Code, we note that the legislator did

not make any amendments to the rules on the

application of complementary punishments,

meaning that there will be no problems with

the application of the criminal law over time37.

The penalties imposed on the legal

person respect the principle of the lawfulness

of the punishment and its proportionality with

the nature and gravity of the offense. The

system of complementary punishments

established by the current Penal Code has been

criticized as making a mix of sentences and

security measures, some of the complementary



103

complementare prevăzute pentru persoana

juridică fiind mai aproape de măsurile de

siguranţă decât de pedepse18. De aceea, în

vederea asigurării unui echilibru sancţionator,

considerăm că ar fi fost de preferat ca acestea

din urmă să fi fost reglementate ca măsuri de

siguranţă specifice persoanei juridice.

Cu privire la aplicarea pedepselor

complementare în cazul persoanei juridice,

legiuitorul român a apreciat că se impune

stabilirea unor reguli:

- prima regulă se referă la faptul că persoanei

juridice i se pot aplica una sau mai multe

pedepse complementare, adică pot fi cumulate.

O excepţie de la această primă regulă este

reprezentată de pedeaspa complementară a

dizolvării care nu poate fi cumulată cu alte

pedepse complementare, ci se aplică singură.

Această prevedere este întemeiată întrucât odată

aplicată pedeapsa dizolvării, persoana juridică

îşi încetează existenţa şi implicit întreaga

activitate, deci aplicarea şi a altor pedepse

complementare ar fi ineficientă, fiind lipsite de

obiect.

- cea de-a doua regulă este aceea că aplicarea

uneia sau mai multor pedepse complementare

este facultativă. Aplicarea uneia sau mai multor

pedepse complementare se dispune atunci când

instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea

faptei, precum şi de împrejurările cauzei, aceste

pedepse sunt necesare. Pe de altă parte,

aplicarea mai multor pedepse complementare

are un caracter obligatoriu, când legea prevede

această pedeapsă, în lipsa acestor prevederi

având caracter facultativ.

Aşa cum am arătat mai sus, pedeapsa

complementară a dizolvării se aplică persoanei

juridice condamnate în situţiile în care persoana

juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de

infracţiuni sau obiectul de activitate al persoanei

jurdice a fost deturnat în scopul comiterii de

infracţiuni, iar pedeapsa pedeapsa prevăzută de

lege pentru infracţiunea săvârşită este

închisoarea mai mare de 3 ani, precum şi în

cazul în care persoana juridică nu a executat cu

rea-credinţă una sau mai multe pedepse

complementare la care este obligată printr-o

hotărâre penală definitivă. De asemenea,

punishments foreseen for the legal person

being closer to security rather than

punishment38. Therefore, in order to ensure a

sanctioning balance, we believe that it would

have been preferable for the latter to have been

regulated as specific safeguards for the legal

person.

Regarding the application of

complementary sanctions to the legal person,

the Romanian legislature considered that it is

necessary to establish rules:

- the first rule refers to the fact that the legal

entity may be subject to one or more

complementary punishments, that is, it may be

cumulative. An exception to this first rule is

the complementary step of dissolution that can

not be cumulated with other complementary

punishments, but applies itself. This provision

is based on the fact that once the punishment

for dissolution has been applied, the legal

entity ceases to exist and implicitly the whole

activity, so the application of other

complementary punishments would be

ineffective, being irrelevant.

- the second rule is that the application of one

or more complementary punishments is

optional. The application of one or more

complementary punishments shall be ordered

when the court finds that, with regard to the

nature and gravity of the offense, and the

circumstances of the case, such penalties are

necessary. On the other hand, the application

of several complementary punishments is

mandatory, when the law provides for this

punishment, in the absence of these provisions

being optional.

As we have seen above, the additional

sentence of dissolution applies to the legal

person convicted in situations where the legal

person was constituted for the purpose of

committing offenses or the object of activity of

the legal person was hijacked for the purpose

of committing offenses, and the penalty of the

punishment the law for the offense committed

is the imprisonment for more than 3 years, as

well as if the legal person has not performed in

bad faith one or more additional punishments

to which it is bound by a final criminal



104

pedeapsa complementară a dizolvării se aplică

numai în cazul constatării elementului

intenţional19 în săvârşirea infracţiunii.

5. Dizolvarea persoanei juridice în

dreptul comparat

Unele legislaţii prevăd, pentru a evita

consecinţele sociale ale aplicării pedepsei

dizolvării, numirea de către instanţă a unui

administrator public, altele precum legislaţia

americană au extins sistemul probaţiunii şi la

persoanele juridice sau au prevăzut munca în

folosul comunităţii aplicabilă persoanei juridice

cum este cazul Australiei. În practică aceste

măsuri se lovesc de dificultăţi cum ar fi, găsirea

unor persoane dispuse să administreze ori să

supravegheze asemenea societăţi care trec şi

prin dificultăţi economice.

În doctrină, s-a arătat că trăsăturile

infracţionale ale persoanelor juridice împotriva

cărora s-ar putea aplica pedeapsa dizolvării pot

rezulta din trecutul cu antecedente de

management periculos, sau un management

care demonstrează un grad ridicat de

iresponsabilitate20. Chiar şi în aceste cazuri,

doctrina din sistemul common law nu

recomandă aplicarea acestei sancţiuni, iar

legislaţiile continentale care o admit, prevăd o

serie de condiţii în care această pedeapsă

complementară poate fi aplicată.

Codul penal francez prevede că

dizolvarea persoanei juridice se aplică în situaţia

în care persoana juridică a fost creată cu scopul

săvârşirii unor infracţiuni sau în cazul în care

obiectul de activitate este deturnat în vederea

săvârşirii de infracţiuni, iar pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracţiunea săvârşită de persoana

juridică, este pedeapsa cu închisoarea pe o

perioadă de 3 ani sau mai mult.

Codul penal belgian prevede situaţia

dizolvării persoanei juridice asemănător cu cea

din legislaţia franceză şi cea română, în sensul

că aceasta se poate dispune numai atunci când

persoana juridică se află în ilegalitate încă de la

înfiinţare sau când ea ajunge să nu mai

desfăşoare practic decât activităţi contrare

obiectului pentru care s-a constituit, adică în

situaţia în care obiectul său a fost total deturnat.

Codul penal al Republicii Moldova

judgment. Also, the complementary

punishment of dissolution applies only if the

intentional element39 is found in committing

the offense.

5. Dissolution of the legal person in

the comparative law

Some legislation provides, in order to

avoid the social consequences of applying the

sentence of dissolution, the appointment by a

court of a public administrator, others such as

US legislation extending the probation system

to legal persons or providing community-based

work for the legal person, as is the case with

Australia. In practice, these measures are

hitting difficulties such as finding people

willing to manage or oversee such societies

that are going through economic difficulties as

well.

In the doctrine, it has been shown that

the criminal features of legal persons against

whom the dissolution penalty may be applied

may result from the past with a history of

dangerous management or a management that

demonstrates a high degree of

irresponsibility40. Even in these cases, the

doctrine of the common law system does not

recommend the application of this sanction,

and the continental laws that allow it, provide

for a number of conditions under which this

additional punishment can be applied.

The French Penal Code provides that

the dissolution of the legal person shall apply

in the case where the legal person was created

for the purpose of committing offenses or

where the object of activity is misused for

committing offenses and the punishment

provided for by the law for the offense

committed by the person legal punishment is

imprisonment for a period of 3 years or more.

The Belgian Criminal Code provides

for the dissolution of a legal person similar to

that of the French and Romanian laws, in the

sense that it can only be ordered when the legal

person is unlawful from the outset or when it

ends up practicing only activities contrary to it

the object for which it was constituted, that is,

where its object has been totally misused.



105

prevede că pedeapsa dizolvării se aplică în cazul

în care instanţa de judecată constată că

gravitatea infracţiunii săvârşite de către

persoana juridică face imposibilă păstrarea

acesteia şi prelungirea activităţii ei.

Codul penal spaniol prevede în art. 33

paragraful 7 lit. b), că dizolvarea persoanei

juridice produce pierderea definitivă a

personalităţii acesteia, ca şi cea a capacităţii de a

acţiona prin orice acte juridice, sau de a exercita

orice activitate, chiar licită.

În activitatea persoanei juridice o

pondere importantă a scopului infracţional este

dată de constituirea sau deturnarea obiectului de

activitate în scopul săvârşirii de infracţiuni. Cu

toate acestea pot exista situaţii în care

implicaţiile foarte grave din punct de vedere al

consecinţelor activităţii legale pot conduce la

aplicarea pedepsei complementare a dizolvării

chiar dacă nu reprezintă activitatea majoritară a

respectivei persoane juridice.În acest sens,

legislaţia franceză prevede că deturnarea

presupune ca obiectul licit al persoanei juridice

nu este respectat, fiind incidentă o schimbare a

obiectului real. Un exemplu este situaţia în care

o societate este creată legal pentru prestarea

unor activităţi hoteliere, iar ulterior, disimulează

desfăşurând activităţi infracţionale ca traficul de

droguri sau proxenetismul.

Cu privire la problema deturnării

obiectului de activitate, dreptul belgian

consideră că este posibilă dizolvarea persoanei

juridice, în situaţia în care ea ajunge să nu mai

desfăşoare decât activităţi contrare obiectului

pentru care s-a constituit, adică atunci când

obiectul său a fost total deturnat.

Având în vedere caracterul deosebit de

grav al dizolvării, doctrina penală străină a avut

o serie de controverse pe tema oportunităţilor şi

a efectelor aplicării unei astfel de sancţiuni

împotriva unor anumite tipuri de persoane

juridice, iar statele care au adoptat o astfel de

pedeapsă precum dizolvarea, au prevăzut şi

anumite categorii exceptate. Un astfel de

exemplu întâlnim în legislaţia franceză şi

belgiană, care prevăd că sunt exceptate de la

aplicarea pedepsei dizolvării persoanele de

drept public, în măsura în care răspunderea

The Criminal Code of the Republic of

Moldova provides that the sentence of

dissolution shall apply if the court finds that

the gravity of the offense committed by the

legal person makes it impossible to keep it and

prolong its activity.

The Spanish Penal Code provides in

Art. 33 paragraph 7 lit. b) that the dissolution

of the legal person leads to the permanent loss

of its personality, as well as the capacity to act

by any legal acts, or to exercise any activity,

even licit.

In the activity of the legal person an

important share of the criminal purpose is

given by the creation or diversion of the object

of activity for the purpose of committing

crimes. However, there may be situations

where the very serious implications in terms of

the consequences of legal activity can lead to

the application of a complementary

punishment of dissolution even if it is not the

majority activity of that legal person. In this

respect, the French law provides that the

embezzlement assumes that the object legal

entity is not respected, and there is a change in

the real object. One example is when a

company is legally created to provide hotel

activities, and then conceals infringing

activities such as drug trafficking or pimping.

Regarding the question of the diversion

of the object of activity, the Belgian law

considers that it is possible to dissolve the legal

entity if it reaches only activities contrary to

the object for which it was constituted, that is,

when its object was totally hijacked.

Given the particularly serious nature of

dissolution, the foreign criminal doctrine has

had a number of controversy over the

opportunities and effects of applying such a

sanction against certain types of legal entities,

and states that have adopted such a punishment

such as dissolution, have also provided for

certain exempted categories. Such an example

is found in the French and Belgian laws which

provide for exceptions to the application of the

punishment of dissolution to public law



106

penală a acestora poate fi angajată, justificarea

întemeindu-se pe principiul separaţiei puterilor

în stat şi pe necesitatea continuării serviciului

public. De asemenea Codul penal francez,

exceptează şi partidele politice, sindicatele şi

instituţiile reprezentative de personal.

În Codul penal spaniol se prevede că

pedeaspa complementară a dizolvării nu se

aplică partidelor politice, sindicatelor,

organizaţiilor internaţionale de drept public, nici

celor care exercită politici publice sau

furnizează servicii de interes economic general.

Gravitatea deosebită a pedepsei

dizolvării o face extrem de rar aplicabilă în

sistemele de drept care o reglementează. Cel

mai bun exemplu în acest sens este întâlnit în

Franţa, unde într-un studiu realizat de către

Ministerul Justiţiei, pe o perioadă de nouă ani,

mai precis în perioada 1994-2002, s-a arătat că

instanţele au pronunţat pedeapsa dizolvării doar

în trei cazuri, ceea ce reprezintă 0,2% din

numărul total al pedepselor pronunţate

împotriva persoanei juridice.

6. Concluzii

Răspunderea penală a persoanei juridice

a devenit în ultimul secol una dintre cele mai

dezbătute probleme în materia dreptului,

deoarece infracţiunile comise prin intermediul

persoanelor juridice au devenit din ce în ce mai

numeroase, iar prejudiciile din ce în ce mai

mari. Persoanei juridice - subiect activ al unei

infracţiuni - i se aplică numai pedepse principale

şi complementare, pedepsele accesorii

aplicându-se doar persoanei fizice. Pedeapsa complementară a dizolvării

este cea mai aspră pedeapsă care se poate

aplica unei persoane juridice deoarece creează

o veritabilă moarte civilă a acesteia, astfel că

majoritatea legislaţiilor care au reglementat

mai de mult acestă măsură o consideră o

pedeapsă principală, numai legislaţiile noi în

materie considerând această moarte civilă o

pedeapsă complementară.

Datorită implicaţiilor sociale această

măsură se ia destul de rar pentru că se

consideră că angajaţii care şi-au exercitat

atribuţiile nu au nicio vină că s-au comis

infracţiuni sau acţionarii care nu au avut

persons, to the extent that their criminal

liability can be engaged, justification based on

the principle of the separation of powers in the

State and on the need to continue the public

service. The French Criminal Code also

exempts political parties, trade unions and

representative institutions.

The Spanish Penal Code provides that

the complementary pardon of dissolution does

not apply to political parties, trade unions,

international public law organizations, or to

those who exercise public policies or provide

services of general economic interest.

The particular gravity of the dissolution

penalty makes it extremely rarely applicable in

the legal systems that govern it. The best

example in this respect is met in France where,

in a study conducted by the Ministry of Justice

over a period of nine years, more precisely

between 1994 and 2002, it was shown that the

courts pronounced the dissolution penalty only

in three cases, representing 0.2% of the total

number of sentences handed down against the

legal person.

6. Conclusions

The criminal liability of the legal

person has become in the last century one of

the most debated issues in the field of law,

since the crimes committed through legal

persons have become more and more and the

increasing damage. The legal person - the

active subject of a crime - applies only the

principal and complementary punishments,

with the applicable punishment being applied

only to the individual.

The complementary punishment of

dissolution is the most severe punishment that

can be applied to a legal person because it

creates a real civil death, so most of the laws

that have regulated this measure consider it a

major punishment, only the new legislation in

the matter considering this civil death a

complementary punishment.

Due to social implications this measure

is rarely taken because it is considered that the

employees who have exercised their powers

have no fault that the offenses were committed

or the shareholders who were not aware of the



107

cunoştiinţă de infracţiunile comise. Legiuitorul

român a restrâns tocmai din aceste

considerente condiţiile în care se poate dispune

o asemenea pedeapsă, acestea fiind mai

restrictive decât cele ale răspunderii penale a

persoanei fizice.

Dizolvarea persoanei juridice nu poate

fi aplicată în cazul partidelor politice,

sindicatelor, patronatelor, organizaţiilor

religioase ori aparţinând minorităţilor, presei.

offenses committed. The Romanian legislator

narrowed precisely for these reasons the

conditions under which such a punishment can

be ordered, which are more restrictive than

those of the criminal liability of the individual.

Dissolution of the legal person can not

be applied to political parties, trade unions,

employers' organizations, religious

organizations or minorities, to the press.

1 Pentru detalii, a se vedea: E. G. Simionescu, Pedeapsa aplicabilă persoanei juridice în dreptul penal român /

Penalties applicable legal person Romanian criminal law, Conference for Young Lawyers, COFOLA 2009: the

Conference Proceedings, 1 edition, Section Social responsibility of the legal person, Faculty of Law, Masaryk

University, Brno, 27-29 mai 2009, p. 98-101. 2 Pentru detalii, a se vedea: E. G. Simionescu, Pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice, Sesiunea

de Comunicări Ştiinţifice cu participare internaţională „Reforma justiţiei şi libertăţile cetăţeneşti în România

contemporană”, Facultatea de Ştiinţe Juridice, Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, 2-3 iunie

2007, Revista „Studia Lex”, nr. 1/2008, p. 51-64. 3 Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal al României, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările şi completările ulterioare (în vigoare de la 01.02.2014). 4 Legea nr. 15 din 21 iunie 1968 privind Codul penal al României, republicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare (abrogat la data de 01.02.2014). 5 M. A. Hotca, Drept penal – partea generală, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2013, p. 709. 6 M. A. Hotca, Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice, în I. Pascu (coordonator) şi

colaboratorii, Noul Cod penal comentat. Partea generală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 708. 7 M. A. Hotca, op. cit., p. 709. 8 Idem. 9 M. Udroiu, Noul Cod penal – Codul penal anterior, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2014.., p. 209. 10 Pentru detalii privind noţiunea de infracţiune, a se vedea: E. G. Simionescu, Infracţiunea în concepţia noului Cod penal / The concept of offense In the new criminal code, AGORA International Journal of Juridical Sciences,

nr. 3/2013, Oradea, pp. 169-179; E. G. Simionescu, Fazele infracţiunii intenţionate. Aspecte teoretice şi

practice / The stages of intentional Crimes. Theoreticl and practical aspects, Analele Universităţii „Constantin

Brâncuşi” din Târgu-Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, nr. 4/2012, p. 71-80; E. G. Simionescu, Infracţiunea consumată

- formă a infracţiunii intenţionate / Consumed offense - form of crime intentional, Analele Universităţii

„Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, nr. 4/2013, p. 25-32. 11 Pentru detalii, a se vedea: E. G. Simionescu, Intenţia, formă de vinovăţie în legislaţia penală română şi

străină / The Intention, form of guilt in the romanian and foreign penal legislation, Conferinţa Ştiinţifică

Internaţională: „Dezvoltare Socială, Administraţie şi Justiţie”, organizată de Facultatea de Administraţie Publică

şi Studii Politice Comparate, Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, 27-28 aprilie 2012, Analele

Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, nr. 3/2012, p. 113-126 12 M. A. Hotca, op. cit., p. 709. 13 E. G. Simionescu, op. cit. (Intenţia…), p. 113-126. 14 Datorită efectelor severe pe care le are aplicarea pedepsei complementare a dizolvării, în doctrină s-a apreciat

că dizolvarea ar putea fi o pedeapsă principală. 15 Pentru detalii, a se vedea: E. G. Simionescu, Recidiva persoanei juridice în reglementarea noului cod penal /

Relapse of the legal person in the settlement of the new criminal code, Analele Universităţii “Constantin

Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, nr. 4/2011, p. 85-94; E. G. Simionescu, Recidivismul și recidiva

legală, Editura Universul Juridic, București, 2012, p. 263.

http://www.law.muni.cz/sborniky/cofola2009/files/001.html



108

16 S. Răduleţu, Răspunderea penală a persoanei juridice, în T. Toader şi colaboratorii, Noul Cod penal:

comentarii pe articole, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2014, p. 242. 17 Pentru detalii privind aplicarea legii penale în timp, a se vedea: E. G. Simionescu, Drept penal. Partea

generală 1 - curs universitar, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2014, pp. 23-26. 18 C. Voicu şi colaboratorii, Noul Cod penal, Ghid de aplicare pentru practicieni, Editura Hamangiu, Bucureşti,

2014, p.229. 19 Pentru detalii, a se vedea: E. G. Simionescu, op. cit. (Drept penal...), 2014, pp. 89-91. 20 A. Jurma, Persoana juridică- subiect al răspunderii penale, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2010, p. 82. 21 For details, see: E. G Simionescu, Penalty applicable to legal person in criminal law / Penalties applicable

legal person, Romanian law, Criminal law, Conference for Young Lawyers, COFOLA 2009: Faculty of Law, Masaryk University, Brno, May 27-29, 2009, pp. 98-101. 22 For details, see: E. G. Simionescu, Supplementary Penalties for the Legal Entity, Scientific Session with

International Participation „Judicial Reform and Civil Liberties in Contemporary Romania”, Faculty of Legal

Sciences, „Constantin Brâncuşi” University of Târgu-Jiu, 2 June 3, 2007, „Studia Lex” Magazine, no. 1/2008,

pp. 51-64. 23 Law no. 286 of 17 July 2009 on the Criminal Code of Romania, published in the Official Gazette of Romania,

Part I, no. 510 of 24 July 2009, as subsequently amended and supplemented (in force from 01.02.2014). 24 Law no. 15 of 21 June 1968 on the Criminal Code of Romania, republished in the Official Gazette of

Romania, Part I, no. 65 of 16 April 1997, as subsequently amended and supplemented (abrogated on

01.02.2014). 25 M. A. Hotca, Criminal Law - General Part, C. H. Beck Publishing House, Bucharest, 2013, p. 709. 26 M. A. Hotca, Regime of Supplementary Penalties Applied to the Legal Entity, in I. Pascu (Coordinator) and

collaborators, The New Criminal Code commented. General, Publishing House Universul Juridic, Bucharest,

2014, p. 708. 27 M. A. Hotca, op. cit., p. 709. 28 Idem. 29 M. Udroiu, New Criminal Code - Previous Criminal Code, Hamangiu Publishing House, Bucharest, 2014, p.

209. 30 For details on the notion of offense, see: E. G. Simionescu, The concept of offense in the new Criminal Code,

AGORA International Journal of Juridical Sciences, no. 3/2013, Oradea, pp. 169-179; E. G. Simionescu, The

stages of intentional Crimes. Theoretic and practical aspects, Annals of „Constantin Brâncuşi” University of

Târgu-Jiu, Juridical Sciences Series, no. 4/2012, pp. 71-80; E. G. Simionescu, Consumed offense - Form of

intentional crimes, Annals of „Constantin Brâncuşi” University of Târgu-Jiu, Juridical Sciences Series, no. 4/2013, p. 25-32. 31 For details, see: E. G. Simionescu, The Intention, Form of Guilt in the Romanian and Foreign Penal Law,

International Scientific Conference: „Social Development, Administration and Justice” organized by the Faculty

of Public Administration and Comparative Political Studies, „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, 27-

28 April 2012, Annals of „Constantin Brâncuşi” University of Târgu-Jiu, Juridical Sciences Series, no. 3/2012,

pp. 113-126. 32 M. A. Hotca, op. cit., p. 709. 33 E. G. Simionescu, op. cit. (Intention ...), pp. 113-126. 34 Due to the severe effects of the complementary punishment of dissolution, in doctrine it was considered that

dissolution could be a major punishment 35 For details, see: E. G. Simionescu, Recurrence of the Legal Entity in Regulating the New Criminal Code, Annals of „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, no. 4/2011, p. 85-94; E. G.

Simionescu, Recidivism and Legal Recurrence, Universul Juridic Publishing House, Bucharest, 2012, p. 263. 36 S. Răduleţu, Criminal Liability of the Legal Person, in T. Toader et al., New Criminal Code: comments on

articles, Hamangiu Publishing House, Bucharest, 2014, p. 242. 37 For details on the application of the criminal law over time, see: E. G. Simionescu, Criminal Law. Part 1 -

university course, Didactic and Pedagogical Publishing House, Bucharest, 2014, pp. 23-26. 38 C. Voicu et al., New Criminal Code, Practice Guide for practitioners, Hamangiu Publishing House,

Bucharest, 2014, p. 229. 39 For details, see: E. G. Simionescu, op. cit. (Criminal Law ...), 2014, pp. 89-91. 40 A. Jurma, Legal person - subject of criminal liability, C.H.Beck Publishing House, Bucharest, 2010, p. 82.

pedeapsa complementarĂ a additional penalty of - … · pedeapsa amenzii se pot aplica persoanei...

Documents