Paul Cornea

(n. 3.11.1924, București.)

Istoric literar.Fiul lui Leon Constantin Luca, tehnician in arte grafice, și al Goldei .

Studii liceale și universitare la Bucuresti; licențiat in litere și filosofie (1948). Director general in Ministerul Culturii (1953-1964); cercetător (din 1965) și șef de sector la Institutul de Istorie și Teorie Literară "G. Călinescu", in 1949 incepe cariera sa didactica la Facultatea de Litere a Universității din București, unde ajunge prof. Dr. in filologie (1971). Ministru adjunct al invățămîntului (1990);șef de catedră, apoi decan al Facultății de Litere a Universității din București (1992-1996). Vicepreședinte al Asociației Internaționale de Literatură Comparată (1991-1997); președintele Asociației de Literatură Comparată din Romania (din 1998). Participă la diverse congrese internaționale la Budapesta, Montreal, New York etc. Debutează cu articolul in “Studentul roman” (1946), iar editorial cu Studii de literatura romană modernă (1962). Colaborează la “Gazeta literară”,” Contemporanul”, “Viata Romanească”, “Revista de istorie si teorie literară” etc. Inițiaza și conduce (din 1967) seria de Documente și manuscrise literare. Reviste literare romanești in secolul al XlX-lea și Structuri tematice si retorico-stilistice in romantismul romanesc (1979); a publicat antologii de texte (Gandirea romanească in epoca pasoptistă, I-II, 1969, in colaborare cu Heliade Radulescu); a prefațat ediția facsimilată a rev. Propasirea (1980) si edițiile din opera scriitorilor V. Alecsandri, N. Bălcescu, M. Kogălniceanu, B. P. Hașdeu, D. Bolintineanu, I. Creangă, Duiliu Zamfirescu, N. Filimon, I. L. Caragiale s.a. Regula jocului (1980) ii confera, merite de pionierat in sociologia literaturii, iar Introducerea in teoria lecturii (1988) atesta disponibilitătile sale pentru teoria literara.

Exegeza istorico-literara (“Anton Pann”, 1964; “De la Alecsandrescu la Eminescu”, 1966; “Originile romantismului romanesc”, 1972;” Oamenii inceputului de drum”, 1975; “Itinerar printre clasici”, 1984), traseaza evoluția lui CORNEA de la Studii de literatură romană modernă, prin comparatism, istoria ideilor, tematism, sociologia literaturii, la perspectiva complexa și modernă. Opere de erudiție și talent, situate consecvent in avangarda istoriei literare, ele vizeaza sincronizarea ritmurilor acesteia cu circuitele contemporanietații, prin deschiderea spre orizonturile teoretice și metodologice moderne. Premiul "B. P. Hasdeu" al Academiei (1972); Premiul Asociației Scriitorilor din București (1973); Officier des Palmes Academiques (1998).

Specializat in literatura romană a secolului al XlX-lea, CORNEA păstrează o stenica fidelitate perioadei pasoptiste. Interesul pentru această perioadă amalgamată se explică prin adecvarea formației sale intelectuale: predilecția pentru filosofie și istoria mentalitaților, istoria și studiul comparatist. Reflectind un program de cercetare coerent, contribuțiile sale - de tip arhivistic, textologic, bibliografic, exegetic (sinteza, monografie, studii) - revin asupra ei din unghiuri complementare. In același timp, ele sunt realizate la scara tuturor formelor de explorare istorico-literară, fapt relevant pentru cunoașterea in adincime a epocii, reală erudiție și inalta sa idee despre istoria literara ca știință, dar și pentru decisa lui incercare de smulgere a acesteia din didacticismul și neopozitivismul postbelic. Pentru Cornea, dotat cu capacitate teoretica, intuiție critică, un acut simț al noului și o deosebita putere expresiva, modernizarea metodologiei si regindirea conceptelor istoriei literare, studiul interdisciplinar, deschiderea cercetarii spre curentele de idei ale timpului si spre diversele științe, care abordează literatura din alte unghiuri, devin principii programatice.

In fapt, dincolo de fidelitatea fața de drumul asumat - cercetarea - si fața de legile etico-științifice pe care le impune acesteia -documentarea exhaustivă, rigoarea și obiectivitatea , dincolo de afirmarea constanta a primatului textului și a importanței criticii și dincolo de componenta fundamentală, dar inefabilă, care e talentul autorului, propulsorul activitații sale este chiar această continuă deschidere spre sincronizare și modernizare in primul rind, spre achizițiile sociologiei literaturii, teoriei lecturii etc., datorate școlii francize (R. Escarpit, L. Goldmann), germane (H. R. Jauss, M. Naumann), poloneze (J. Slawiski s.a.). Însași direcția evoluției sale, de la Studii de literatură romana modernă (1962) pină la studiile din ultimii ani, rezidă in aceeași perpetuă și tot mai accentuată deschidere, expresie a unei lucide și responsabile meditații asupra destinului istoriei literare, a unei aspirații firești, organice, de a ne incadra progresului general, ca și a unor vaste lecturi in domeniul științelor umane contemporane și a unei impresionante informații -invariabil la zi - in sfera cercetarii literare mondiale. CORNEA iși delimiteaza conceptele și criteriile, iși elaboreaza strategiile și modalitațile operatorii intr-o permanenta confruntare creatoare cu ideile, direcțiile și tehnicile actuale, asimilate cu discernămint, in imbinare cu rigoarea tradițională a istoriei literare și in funcție de propria intuiție. Aceasta este și concluzia din Conceptul de istorie literară in cultura romaneasca (1978), sinteza generată de aceeași nevoie de clarificare teoretică, dar interogind, in acest scop, tradiția. Urmărind evoluția teoriei conceptului și deschizindu-se in partea finala spre studiul actual al problemei, cartea pledeaza pentru "deschidere", dar o condiționează de asocierea ei cu spiritul critic, singura cale spre "dialecticizarea efectivă a disciplinei".

Această fermă și rațională situare istorico-literară, conferind studiilor sale o strinsă unitate de procedură, explică innoirea reală la care CORNEA aspiră chiar de la Studii de literatură romană modernă. Colaborind cu intuiția critica, erudiția istorică este orientată spre un studiu explicativ al literaturii, ducind, ca și in urmatoarele două cărți (“De la Alecsandrescu la Eminescu”, 1966;” Oamenii inceputului de drum”, 1975), la o imagine profund modificată și verosimilă a operei principalilor scriitori ai perioadei moderne și premoderne. CORNEA punea la contribuție o metodă pluridisciplinară (apelind la istoria ideilor, istoria mentalitaților, literatura comparată, sociologia literaturii etc.), iar in volumul din 1966, trecind la aplicații statistice, la istoria literară, utiliza procedee ,ținind de sociologia lecturii și estetica receptarii. În același sens novator, lucrarea “Originile romantismului romanesc” (1972), o cercetare erudită, in adincime, si o construcție magistrală, preconizează programatic "deschiderea spre interdisciplinaritate".

Analiza istorico-literară e chemată să urmarească "inserția istoricitații in literatură", căutand-o la nivel semantic și la nivelul tehnicii literare intr-o dialectică a raportului operei cu "contextul originar", studiat din dubla perspectivă: a sociologiei și a ideologiei literare. Regindit in acești termeni, dar fără a fi absolutizată nici ca eficiență, nici ca importanță, istoria literară ca instrument analitic iși demonstrează capacitatea aplicativă in mod strălucit: analiza unor importante opere (dramaturgia lui Alecsandri,” Ciocoii vechi” ,”Amintiri din copilarie “de I. Creangă etc.) sfirșește prin a le lumina intr-un chip nou, deseori surprinzător.

Pe plan superior, preambulul teoretic vizează rațiunea istoriei literare in viața noastră spirituală: prin insăși științificitatea perspectivei, ea raspunde nevoii spiritului uman de ordine, fiind aptă astfel să educe in sensul rigorii, obiectivitații și "disciplinei intelectuale".” În prelungirea Itinerarului printre clasici”, carte ce intregește contribuția majora a lui CORNEA la inovarea teoriei și analizei istorico-literare, studiile ulterioare oferă noi lecturi și, ca atare, noi perspective, relevante: un Kogalniceanu in lumina corespondentei,un alt portret al

lui D. Bolintineanu, alte imagini ale lui Asachi, Arghezi, G. Calinescu - criticul, o valoroasă analiză a nuvelelor lui I. L. Caragiale sub raportul "poeticii narative" etc. Cărtile lui Cornea, istoric literar, creator, traind cu voluptate ideile, ca și poezia textului, continuă să instruiască și să incinte, intrucit, dincolo de faptul că lor li se datorează orientarea istoriei literare romanești spre orizonturile conceptuale contemporane ,ele desemnează constant dimensiunea innoitoare a disciplinei, pe care o ilustrează convingător, tot ele conțin o exemplară lecție de urbanitate si sobrietate universitară.

Volume publicate

“Studii de literatură română modernă”, Editura pentru Literatură, 1962

“Anton Pann, studiu monografic”, Editura pentru Literatură, 1964

“De la Alecsandrescu la Eminescu”, Editura pentru Literatură, 1966

“Originile romantismului românesc”, Editura Minerva, 1972

“Oamenii începutului de drum”, Editura Cartea Românească, 1974

“Conceptul de istorie literară în cultura românească”, Editura Eminescu, 1978

“Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii”, Editura Eminescu, 1980

“I. Heliade Radulescu interpretat de...”, Editura Eminescu, 1980

“De la N. Filimon la G. Călinescu”, 1982

“Itinerar printre clasici”, Editura Eminescu, 1984

“Introducere în teoria lecturii”, 1988 (volumul a fost tradus în limba italiană în 1993), ed. I, Editura Minerva, 1988; ed. a II-a, Editura Polirom, 1998

“Aproapele și departele”, Editura Cartea Românească, 1990

“Semnele vremii”, Editura Eminescu, 1995

Volume coordonate sau în colaborare

“Documente și manuscrise literare”, Editura Academiei Române, vol. I, 1967, vol. II și III, 1969

“Gândirea românească în epoca pașoptistă”, în colaborare cu Mihai Zamfir, Editura Minerva, 1969

“Propășirea. Foaie științifică și literară”, în colaborare cu Mariana și Petru Costinescu, Editura Minerva, 1980