Paul Thomas Mann(n.6 iunie1875,Lbeck d.12 august1955,Kilchberg, n apropiere deZrich) a fost romanciergerman, eseist, unul dintre mariiscriitoriaisecolului XX, laureat alPremiului Nobel pentru Literaturpe anul1929(pentru romanulCasa Buddenbrook).Motivaia Juriului Nobel...n principal pentru marele roman"Casa Buddenbrook",care de-a lungul anilor a fost ntmpinat cu o constant sporit apreciere ca o oper clasic a literaturii contemporane[1]Date biograficeS-a nscut la6 iunie1875laLbeck, fiind fratele mai mic al romancierului i dramaturguluiHeinrich Mann, fiu al lui Thomas Heinrich Mann, bogat negustor de grne i senator i al Juliei Mann, nscut de Silva Bruhns, descendenta unui german i a unei braziliene. i-a fcut studiile laMnchen, unde a trit i a scris de altfel o lung perioad, ntre1891i1933. Lucreaz la o societate de asigurri i colaboreaz la periodicul satiric "Simplicissimus". ntre anii1895-1897cltorete mpreun cu fratele mai mare Heinrich, nItaliaiar n 1905 se cstorete cu Katia Pringsheim, fiica unui profesor universitar cu care va avea ase copii (patru vor deveni, la rndu-le, scriitori). Debuteaz n1898cu volumul de nuveleMicul domn Friedmannpentru ca, n 1901, publicnd romanulBuddenbroockss obin un imens succes public i n critic. n1919este ales "Doctor Honoris Causa" al Universitii dinBonniar n1926devine membru al Academiei prusace de literatur. Dup instaurarea hitlerismului, n primvara lui1933, nazitii aflai la putere declaneaz o campanie violent mpotriva lui, i se retrag titlurile i i se confisc bunurile. ntre anii 1934 i 1938 locuiete nElveia, laKsnachtunde public revista "Msur i valoare" n care militeaz "pentru cultura german liber". n 1938 emigreaz cu toat familia nSUA, primind n1944cetenia american. Revine n Germania n1949pentru o conferin despreGoethelaFrankfurt am Maini laWeimar, dar se stabilete, n1952, nElveia, lngZrich. A murit la12 august1955n urma unei arterioscleroze. Umanismul social, democratic i militant este caracteristic marelui prozator care a fost totodat i o mare contiin a epocii sale ce a intuit timpuriu sensul antiumanist al doctrinei politice naziste i l-a denunat n conferine i n scris, afirmndu-se ca un radical aprtor al valorilor spirituale ale umanitii dispreuite i batjocorite de fascism. ("Declar deschis c m lipsesc de omagiile care nu relev i nu respect legtura organic dintre tot ceea ce am creat vreodat ca artist i lupta mea actual mpotriva celui de-al"treilea Reich").[modificare]BibliografieA scris opt romane, peste treizeci de povestiri, o dram epic, numeroase eseuri; un amplu jurnal i o rsfirat coresponden i ntregesc opera. Faima i-au statornicit-o cele patru romane mult cunoscute,Casa Buddenbrook,Muntele vrjit, tetralogiaIosif i fraii si,Doctor Faustus mpreun cu patru romane mai puin cunoscute,Altea regal,Lotte la Weimar,Alesul,Mrturisirile escrocului Felix Krull. Dintre povestiri, celebre cu deosebire suntTonio Krger,Moarte la Veneia,Mario i vrjitorul,Capetele schimbateiLegea. Majoritatea eseurilor a consacrat-o unorscriitori, cu precderegermani, dar irui, precum i ctorvafilosofi, psihologi i compozitori germani.Romancierul germanThomas Mann(1875-1955) aduce ca noutate romanul de notaie intelectual, ncrcat de numeroase impresii i comentarii despre art, religie, psihanaliz sau filosofie, ceea ce confer stilului su un aspect eseistic; de asemenea, rigurozitatea scriiturii sale se construiete pe un discurs demonstrativ, aproape didacticist.Dup un roman n care abordeaz o tem convenional (Casa Buddenbrook), scrie nuvele (Moarte la Venetia, Mario i vrjitorul) i apoi romanele cele mai reprezentative:Muntele vrjit, Iosif i fraii si, Doctor Faustus.

RomanulDoctor Faustus. Viaa compozitorului german Adrian Leverkuhn povestit de un prieteneste o parabol despre fascinaia rului, alt obsesie a secolului: un tnr ndrgostit de o fat care are o cumplit boal contagioas trebuie s aleag ntre a-i reprima sentimentele sau a risca s se contamineze. Ispitit de diavolul cu nfiare omeneasc, el ncearc s reziste. Instinctele sunt ns mai puternice dect raiunea. Romanul fascineaz prin construcia insolit alctuit pe dualismul tematic (destinul artistului i soarta Germaniei naziste), susinut de mitul faustic. Ca n toate romanele lui Mann, amploarea epic nu este conferit de jocul i multitudinea planurilor narative, ci de spectacolul ideilor; seducia rului i cenzura moral se proiecteaz n dezbaterea continu care atinge toate domeniile de interes ale culturii contemporane: art, religie, filosofie, psihanaliz. Pentru Mann, Mefisto nu este spiritul negator conceput de Dumnezeu, ci proiecia contiinei individuale care ndulcete sensul compromisului.Thomas Mann face parte din galeria marilor scriitori ai literaturii universale. Aa stnd lucrurile, este de la sine neles c a urmat nu doar linia clasicilor: Goethe, despre care avea s scrie c este cel mai mare german din toate timpurile, Schiller, cruia avea s-i dedice pagini de mare preuire i simire artistic, Balzac, Tolstoi, Dostoievski etc., dar el s-a nscris cu autoritate n rndul celor mai prestigioi scriitori din prima jumtate a secolului al XX-lea, acei civa corifei din plin druii cu har, care au contribuit prin stil, limbaj i noi tehnici narative la imprimarea unui alt curs literaturii: Franz Kafka, Marcel Proust, James Joyce, Virginia Woolf, William Faulkner.

Firete, ne-am obinuit s-l includem pe Thomas Mann n grupul de elit al reformatorilor ce au imprimat cuvntului i frazei valene nebnuite pn la ei. Dar dac putem vorbi de o comuniune a scopurilor urmrite, anume infuzarea unor noi i surprinztoare potene cuvntului scris, n schimb nu putem vorbi de o comuniune a mijloacelor ntrebuinate ntru atingerea scopului vizat. De fapt, nu cred c putem avea deplina convingere cum c Thomas Mann i-ar fi propus ntrebuinarea cu predilecie a unor instrumente topice i stilistice, ceva n genul lui Kafka, cel obsedat de nfiarea chipurilor absurdului, sau n genul ntortocheatelor analize psihologice ntreprinse de Marcel Proust, respectiv n maniera lui Joyce, scriitorul preocupat s redea gndurile personajelor prin dilatarea incredibil a timpului n care se petrece aciunea.

Cci la el se nvedereaz cu limpezime o viguroas linie clasic n realismul ei, nc de la primele nuvele i mai ales de la primul su mare roman aprut n anul 1901,Casa Buddenbrook(subintitulatDeclinul unei familii, de fapt al propriei sale familii de negustori din oraul hanseatic Lbeck). i aceast linie parcurge fr ntrerupere ntreaga sa oper, inclusiv marile romane de mai trziu (Muntele vrjit, Iosif i fraii si, Doctor Faustus), chiar dac autorul ntrebuineaz cu succes nenumrate tehnici ajuttoare, precum: detaliul descris cu minuiozitate, ceea ce-l nrudete cu Balzac; ironia abil mnuit pentru individualizarea unor personaje prin gestic, dar mai ales prin stereotipia rostirii aceluiai cuvnt (lichidat, de pild, la pitorescul personaj Mynheer Peeperkorn dinMuntele vrjit), ceea ce l apropie simitor de Anton Cehov i de Anatole France; n sfrit, dar nu n ultimul rnd, alunecrile autorului nspre naturalismul lui Zola, uneori chiar cu insistene spre patologic (atenia excesiv acordat bolilor de care sufer personajele dinMuntele vrjitinternate n sanatoriul elveian Davos), ns mai ales consistentele analize psihologice n care se lanseaz, fie prin descrierea amnunit a tririlor i simmintelor personajelor, fie prin amplele dialoguri pe care acetia le ntrein, ceea ce evident ne aduce aminte de Dostoievski n mult mai mare msur dect de Proust.*Prin frecven i adncime, tema dominant a operei lui Thomas Mann o constituie cea a artistului aflat n permanent confruntare cu lumea burghez din jur, o lume sntoas i mulumit de sine, ns cu totul i cu totul lipsit de nelegere cu privire la adevrata menire a artei i a artistului.

Aceast opziie ireconciliabil dintre art i via, respectiv dintre artist i lume, urc de la primii germeni ai temei, aa cum apar ei n nuvelele de tineree (Tristan, Tonio Krger, Copilul minune), trece prin sanatoriul elveian i prin discuiile nverunate dintre Settembrini i Naphta, memorabilele personaje dinMuntele vrjit, pentru ca n complexul romanDoctor Faustus, aprut n anul 1947, s ating apogeul artistic i filosofic n persoana compozitorului Adrian Leverkhn, artistul de geniu care, aidoma unui alt Faust al vremurilor moderne (modelul su real i-a fost oferit lui Mann de ctre rebelul Nietzsche), nu preget s ncheie un pact cu diavolul, ns el sfrete prin a se prbui n noaptea fr capt a nebuniei.

Dar Hanno Buddenbrook, compozitor i el, nu este la rndul lui un solitar i un neneles pn la moartea-i pretimpurie?!...

NuvelaTonio Krger(aprut n 1903) este un veritabil testament de credin al lui Thomas Mann pentru tema n discuie, ceva asemntor, chiar foarte asemntor cu rolul deinut de nsemnri din subteran n ansamblul marii creaii dostoievskiene. Cci Tonio nu numai c vorbete de simmntul izolrii artistului i al neapartenenei la restul lumii, dar chiar insist asupra blestemului cunoaterii i al chinurilor creaiei, convins fiind c cine triete din plin n-are vreme s creeze i c pentru a fi cu adevrat creator trebuie s fi murit mai nti. Adic taman ceea ce, peste patru decenii, va ilustra Thomas Mann la un nalt nivel artistic prin personajul su Adrian Lverkhn, cel retras ntr-o cumplit de nefericit solitudine.Thomas Mann cel mai important prozator german al secolului XXarticol[Cultura]Anul acesta dublu jubileu- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -deAnton Potche[Delagiarmata]2005-08-14 | |

Un istoric, un filozof i trei scriitori germani au primit premiul Nobel pentru literatur naintea lui Thomas Mann, dar nici unul dintre ei (Theodor Mommsen, Rudolf Eucken, Paul Heyse, Gerhart Hauptmann, Carl Friedrich Georg Spitteler) nu a rmas att de viu n memoria germanilor dect autorul romanului Buddenbrooks. Chiar pentru aceast lucrare monumental, considerat ca punct de referin pentru romanul de societate (Gesellschaftsroman), Thomas Mann a fost decorat n anul 1929 cu cei mai mari laurii literari.

Totui se pare c recepia operei sale nu a fost ntotdeauna aa de mbucurtoare (din punct de vedere cantitativ) ca n prezent. Papa criticii literare germane, Marcel Reich-Ranicki, a afirmat ntr-un eseu din anul 1973 c o renatere Thomas Mann s-ar datora n primul rnd unor impulsuri din afar, cum ar fi filmul lui Visconti Tod in Venedig (Moarte n Veneia) sau opera cu acelai titlu, compus de Benjamin Britten.

Anul acesta s-au mplinit la 6 iunie 130 de ani de la naterea marelui prozator german i la 12 august 50 de ani de la moartea sa. Filmul documentar Die Manns(2001, regie Heinrich Breloer, cu Armin Mller-Stahl n rolul lui Thomas Mann, Monika Bleibtreu interpretnd-o pe Katia Mann) l-a readus nu numai pe Thomas Mann n atenia publicului larg german, ci pe toat familia Mann care a druit literaturii i pe Erika Mann, fiica cea mare a lui Thomas, scriitoare; Heinrich Mann, fratele lui Thomas, scriitor; i fiii Klaus i Golo Mann, tot scriitori.

Thomas Mann s-a nscut la Lbeck, n nordul Germaniei. Tatl su a fost negustor de cereale i senator, mama fiind de origine creol. Dup moartea tatlui (1891) familia se stabilete n anul 1893 la Mnchen. Aici Thomas Mann ocup un post de voluntar la o asociaie de asigurri. La Lbeck obinuse doar o diplom de coal medie.

La Mnchen Thomas Mann a audiat cursuri universitare de istorie, literatur, economie . a.. Tot n aceast perioad se angajeaz ca redactor la revista SIMPLICISSIMUS.

n anul 1905 se cstorete cu Katia Pringsheim, fiica unui profesor mnchenez dintr-o familie de savani i bancheri. n 1933 Thomas Mann emigreaz pe ruta Olanda, Belgia, Frana n Elveia, unde editeaz mpreun cu K. Falke revista de exil MA UND WERT (Msur i valoare).ase ani mai trziu familia Mann se stabilete n Statele Unite ale Americii. Thomas Mann va absolvi aici profesorate universitare la New Jersey i Pacific Palisades/California, obinnd n 1944 cetenia american. Totui se ntoarce n anul 1952 n Elveia.

Thomas Mann este cel mai important prozator german al secolului XX. Criticii literari i atribuie meritul de a fi lrgit posibilitile de exprimare ale romanului de cultur (Bildungsroman) i ale romanului realist cu procedee ai fracturii ironice. A completat i formele de autoparodie ale romanului din timpul su, forme care nu mai erau la nlimea temelor contemporane. Thomas Mann a fost de fapt un reprezentant al prozei psihologice.

Premiul Nobel i s-a decernat ns pentru un roman de familie. Buddenbrooks a fost terminat n anul 1900 (dup alte izvoare 1901), deci este una din primele lucrri mai voluminoase a autorului. n acest roman de referin pentru literatura german Thomas Mann descrie destrmarea unei familii de negustori din Lbeck i tematizeaz contradicia dintre cultura i viaa burghez. Cel mai tnr membru al familiei, Hanno Buddenbrook, o fire ct se poate de firav, cu nclinaii vdit culturale dar i cu o coloratur metafizic, devine simbolul prbuirii geniului ntr-o lume cu orientri predominant materiale.

i recunotina lui Hanno pentru acest nvtor, devotamentul su pentru cluzirea lui a fost fr precedent. El, care n ciuda orelor de repetiie la coal clocea confuz i fr speran peste tblia sa de aritmetic, nelegea la pian tot ce i explica domnul Pfhl, nelegea i nregistra aa cum se poate nregistra numai ceea ce i aparine de cnd e lumea. i acest biat nu a fost capabil s triasc, anticipnd prin moartea sa prematur tergerea unei dinastii burgheze din mijlocul secolului al 19-lea.

Alte lucrri importante ale lui Thomas Mann sunt povestirile Tonio Krger (1903) i Der Tod in Venedig Moartea n Veneia (1912), romanele Knigliche Hoheit Maiestatea sa (1909), Der Zauberberg Muntele vrjit (1924), Lotte in Weimar Lotte la Weimar (1939), Doktor Faustus (1947), Der Erwhlte Alesul (1951) i Bekenntnis des Hochstaplers Felix Krull Mrturisirea escrocului Felix Krull (1954). Bibliografia marelui scriitor cuprinde i multe eseuri, cuvntri i scrisori.

Opera sa a fost n ultimii 50 de ani tlmcit i rstlmcit, ceea ce i determin pe critici, eseiti, jurnaliti i biografi s se ocupe cu mult poft (i de ceart) de persoana Thomas Mann. O tem predilect constituie la ora actual n gazetele literare germane poziia prozatorului fa de naziti.

Pe cnd istoricul Joachim Fest reproeaz frailor Mann o atitudine prea nepolitic n timpul nazismului, ntreab Hermann Kurze, profesor pentru istoria nou a literaturii germane la universitatea din Mainz, provocant: Din 1921 pn 1945 Thomas Mann a agitat necontenit n sute de articole, compuneri, cuvntri i emisiuni de radio mpotriva lui Hitler. Cine oare a scris att de timpuriu, att de des i att de mult contra nazitilor?

Alii se ocup de anumite detalii din scrierile lui Thomas Mann. Criticul literar Wolfgang Schneider l numete un parvenit al cunoaterii i un escroc spiritual care surprinde prin arta copierii superioare. Cu toate c nu ar fi avut niciodat o diplom de bacalaureat, plesnesc operele sale cu cunotine speciale din medicin, egiptologie, muzicologie, astrofizic, economie naional sau psihologie.

Relaiile lui Thomas Mann cu Romnia au fost marcate probabil de sentimente contradictorii. n ediia jubiliar a ziarului german din Timioara TEMESVARER ZEITUNG, care a aprut la 25 decembrie 1930 cu ocazia srbtoririi a 80 de ani de la prima sa apariie, se poate citi un mesaj de felicitare, trimis de Thomas Mann din Mnchen. Scriitorul elogiaz munca de informare obiectiv a ziarului care a mijlocit i a comentat ca organ de gndire i simmnt de cultur german pe perioada a aproape trei generaii istoria contemporan i i transmite urri cordiale pentru un viitor tot aa de fructuos i onorabil.

La 1 februarie 1935 a aprut n acelai ziar un interviu al jurnalistei Gerti Nday cu Thomas Mann. Convorbirea a avut loc cu ocazia unei vizite a scriitorului la Budapesta. ntrebat despre planurile sale de cltorie, Thomas Mann a rspuns: Prima cltorie m duce n America. Dac mi este posibil, vreau s vizitez n curnd frumoasa Romnie, de a crei interesant capital i caliti peisagistice am auzit deja multe.

Numai doi ani mai trziu purttorul premiului Nobel se vede n situaia de a trimite o scrisoare cu urmtorul text la Timioara: Cine a citit vreodat un rnd de al meu i a luat ntr-un fel sau altul contact cu existena mea spiritual, tie c scrierile mele sunt o problem de via i crescute cu o oarecare necesitate organic din interiorul meu, i c nu sunt brbatul care apeleaz n aceast privin la munca altor oameni. n special opera literar Joseph, ct a aprut din ea, este recunoscut de criticile literare a dou continente drept o oper cu elemente noi, purtnd tampila unei anume personaliti, aa c invinuirile de plagiat au generat uimire. Scrisoarea a fost adresat avocatului Dr. Jzsef Kende.

Ce se ntmplase? ntre anii 1933 i 1944 Thomas Mann a publicat cele patru romane ale ciclului Joseph und seine Brder Josef i fraii si - cu tem biblic. n 1929/1930 apruse un poem n limba maghiar cu titlul Visul lui Farao. Autorul era originar din Lipova i se numea Aurel Pcurariu. Acesta a intentat un proces de plagiat mpotriva lui Thomas Mann. Dr. Kende urma s reprezinte interesele autorului german din exilul elveian la tribunalul din Timioara. Procesul a fost ns amnat fr termen, cum a anunat TEMESVARER ZEITUNG la 30 septembrie 1937. Presa de dreapta din Romnia l susinuse pe Pcurariu, n timp ce unele ziare din occident au subliniat caracterul politic al procesului.

Marcel Reich-Ranicki ncearc n eseul amintit mai sus s ne conving n stilul su plin de temperament c nici Thomas Mann nu a fost mai mult dect un om cu caliti i neajunsuri. A fost de exemplu foarte vanitos. De ce nu? Pe editorul su, Berman Fischer, l-a rugat odat s-i trimit numai acele recenzii ale operelor sale care nu-i atac nervii de stomac. Mai ales narcismul bine cunoscut al lui Thomas Mann este savurat de muli columniti.

Reich-Ranicki rezum tocmai de aceea: Pe cnd s-a fcut din Kafka un mister, Thomas Mann a devenit un monument. [...] Porunca cea mai mare pare a fi ntr-un caz demisterizarea i n cellalt demonumentalizarea. i Gnter Grass, purttorul premiului Nobel pe anul 1999, e de prere c Thomas Mann nu merit o slvire n form exagerat.

Un lucru aproape imposibil, fiindc ntre timp prezint un interes deosebit i se poate vinde cu profit aproape tot ce avea vreodat legturi mai mult sau mai puin directe cu scriitorul german. Soii Inge i Walter Jens, filologi renumii, au scris acum doi ani biografia Frau Thomas Mann - Doamna Thomas Mann. Cartea s-a bucurat de un succes uluitor. Peste 300.000 de cititori vroiau s-o cunoasc pe Katia Mann, nscut Pringsheim. Acum au ocazia s-o cunoasc i pe soacra lui Thomas Mann. Aceeai pereche de filologi a prezentat de curnd lucrarea biografic Katias Mutter - Mama Katiei. Cartea a fost recenzat deja de mai multe ziare i reviste importante i a nceput s urce n listele bestsellerelor.

Dac plecm de la considerentul c un "Hochstapler" are dup simul neamului o reputaie mult mai simpatic dect escrocul la romni, deci e un fel de boem simpatic, atunci am putea lega chiar o legtur inedit a lui Thomas Mann cu mechereala romneasc. Primele notie pentru Felix Krull dateaz din anul 1905. Din ele se tie c Mann a citit n acest an memoriile escrocului sau boemului George Manolescu. Despre acest Manolescu (cel puin dup nume, romn) autorul multor scenarii de filme, Jnos Szkely (1901 1958), a scris mai trziu o nuvel care a servit ca izvor pentru scenariul filmului Manolescu der Knig der Hochstapler - Manolescu regele escrocilor. Acest film din anul 1929 s-a bucurat n Germania de un succes deosebit.

Specialitii n materie sunt convini c figura simpatic a impostorului Manolescu l-a impresionat plcut pe Thomas Mann i ceva din figura acestuia se afl i n caracterul lui Felix Krull, personajul principal al celui mai important roman de pungie (Schelmenroman) din literatura german. Unii susini chiar c romanul Bekenntnis des Hochstaplers Felix Krull Mrturisirea escrocului Felix Krull ar fi o autobiografie camuflat a lui Thomas Mann, n care acesta i-ar fi realizat prin mijloacele naraiunii multe vise i dorine care n viaa real i-au rmas nemplinite. Thomas Mann a lucrat la acest roman aproape 50 de ani. Postul de radio berlinez DEUTSCHLANDRADIO KULTUR a prezentat deunzi mrturisirile acestui escroc i punga ca cea mai glumea i pe lng Buddenbrooks cea mai popular carte a lui Thomas Mann.

n ultimii decenii imaginea lui Thomas Mann a avut n Germania parte de transformarea din autoexilatul dispreuit un fenomen arhicunoscut i n Romnia postdecembrist (1989) ntr-un intelectual de referin al secolului trecut. Participarea lui Horst Khler, preedintele federal al Germaniei (cu prini originar din Basarabia), la festivitile de omagiere a scriitorului din Lbeck, l-au determinat pe foiletonistul cotidianului berlinez DIE TAGESZEITUNG s constate chiar o mbucurtoare apropiere ntre sferele statului i ale culturii.

Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mannde Rodica Bindermplinirea la 12 august a unei jumti de veac de la moartea lui Thomas Mann a nsemnat un act oficial, public i programatic, de evocare a operei, personalitii i epocii n care a trit acest ,scriitor naional", monumentalizat nc din timpul vieii.

Jubileele se pot transforma ns i ntr-o irezistibil tentaie creia att admiratorii necondiionai ct i eventualii critici, i sucomb: ispita de a descoperi sau dezvlui aspecte inedite ale vieii i creaiei ,montrilor sacri".

Thomas Mann i-a documentat pn n cele mai mici detalii existena de zi cu zi n jurnalul editat, aa cum i-a dorit, postum. A fcut-o cu grija de a lsa posteritii o imagine fidel i coerent a propriului eu, a lumii n care a trit, a familiei. Heinrich Mann, de care l-a legat deopotriv iubirea fratern i rivalitile ,auctoriale", Erika, fiica sa, fiii Golo i Klaus, iubitul su nepot Frido au ntregit, prin propriile lor scrieri, portretul intim i public al lui Thoams Mann. Li s-au adugat acestor mrturii mai mult sau mai puin obiective i cele ale unor autori contemporani. ntre acestea, una pare s fi impulsionat civa exegei s porneasc n cutarea unui alt Thomas Mann...

La 16 august 1955, Herman Hesse i lua cu adnc durere rmas bun de la Thomas Mann, ,prietenul drag, marele coleg, maestrul prozei germane" care n ciuda ,marilor succese i onoruri" era insuficient cunoscut. ,Empatia, fidelitatea, simul rspunderii i capacitatea de a iubi, ascunse n spatele ironiei i virtuozitii sale, caliti care decenii la rnd au rmas inaccesibile publicului larg, vor menine vii opera i amintirea sa cu mult dincolo de vremurile zbuciumate n care ne aflm".

n elogiul su, Hermann Hesse ridica discret de pe faa marelui disprut, nc de acum o jumtate de secol, colul unei mti pe care ulterior exegeii au ncercat a o smulge cu totul.

Homosexualitatea sa latent a fost att de supralicitat, nct s-a transformat ntr-un clieu la fel de nerelevant i obositor ca i acela al legendarelor metehne ale maestrului: ,atitudinea rece, distant fa de semeni, ironia suveran i condescendent, egomania, setea de glorie, ipohondria." Au continuat s fascineze i virtuile ,machiavelice": abilitatea, spiritul diplomatic, iscusina cu care Thomas Mann a tiut s-i instrumentalizeze i manipuleze contemporanii. Corespondena o dovedete din plin - a inut Marcel Reich-Ranicki, ntre altele, s le reaminteasc admiratorilor, n evocarea pe care a fcut-o la Lbeck, n faa oficialitilor i a preedintelui Republicii Federale, la o zi dup mplinirea celor 50 de ani de la trecerea n nefiin a autorului. nc de foarte tnr, Mann mrturisea ntr-o scrisoare datat 1897: ,cad tot mai mult prad dorinei de a-mi utiliza masa de scris pentru a ctiga bani i a deveni celebru".

Fascinaia pe care Thomas Mann continu s-o exercite i azi asupra cititorilor, se datoreaz (conform discursului oficial rostit de Marcel Reich-Ranicki la festivitile de la 13 august) i efortului susinut, de-a lungul ntregii lui viei, pentru a transmite, dac nu cumva a impune publicului, o anumit imagine despre sine. O imagine pe care autorii mai vrstnici au combtut-o, pe care generaia mijlocie a denigrat-o i pe care cei tineri o ignor. S-ar putea ca Reich-Ranicki s aib deplin dreptate fcnd aceast afirmaie dei, dup cum rezult dintr-un grupaj de impresii de lectur ale operei lui Thomas Mann, publicate de tineri scriitori germani n paginile de literatur ale cotidianului ,Die Welt", cel mai mare scriitor german al secolului XX continu s ,influeneze" posteritatea, mai ales dup ce febra experimentelor de tot felul s-a stins i ne este dat s asistm la o restauraie a artei narative tradiionale, destinat unui public dornic s ,triasc" prin actul lecturii experienele i peripeiile eului narativ i ale personajelor din povestire, nuvel sau roman. Constatarea o fcea tot Reich Ranicki semnalnd c tocmai tinerii debutani ai ultimilor ani ar trebui s-i fie ndatorai lui Thomas Mann, chiar i atunci cnd unii simt nevoia imperioas de a se smulge de sub autoritatea ilustrului model: ,Mann este un geniu al secolului care joac ns ntr-o alt lig dect noi ceilali", el este ,un romancier straniu, n a crui oper pcatele att de omeneti precum invidia, ura, gelozia, patimile, lcomia, sexul aproape c nu sunt prezente"...

Un portret datat 1950, semnat de Hans Mayer, intitulat ,Nendrgitul" (de ctre colegii de breasl, se-nelege) l-a iritat ntr-att pe Thomas Mann nct a ripostat, tot ntr-o scrisoare, n termeni neobinuit de vehemeni, prezentndu-se, dimpotriv, drept o fiin ,iubitoare", respingnd orice acuzaie de mizantropie i acceptnd n schimb ,ne-iubirea" doar din partea celor ,proti i ri".

Dar a fost oare Thomas Mann cu adevrat o fiin cald i iubitoare? Nu att jurnalele ct corespondena, eseurile i scrisorile trebuie citite i recitite pentru a afla rspunsul la aceast ntrebare - consider publicistul i exegetul Michael Kleeberg, oferind n mprejurrile jubiliare date, imaginea unui ,Liebender", a unui Thomas Mann iubitor de oameni: ,Cu ct mbtrnea, cu att devenea mai accesibil, mai blnd. Dac n tineree mima rceala, era distant, rigid, adesea convenional (din timiditate!), acum este relaxat, putnd fi foarte cordial i tandru", scria Erika Mann despre tatl ei, n ultimii lui ani de via. Capacitatea lui Thomas Mann de a iubi, dei camuflat de legendara sa autoironie, s-ar fi manifestat de timpuriu prin aptitudinea de a se minuna, de a admira. ,Cred n buntate, n spiritualitate, adevr, libertate, raiune, luciditate, frumusee i dreptate, ntr-un cuvnt, n senintatea suveran a artei, apt s dizolve ura i prostia. Dar aceasta nu este suficient. Mai trebuie s cred n bunul Dumnezeu i n Pactul Nord Atlantic. Dar mi sunt deja ndeajuns celelalte".

O alt calitate ,redescoperit" ar fi curajul politic pe care Thomas Mann l-a avut ntr-o perioad n care o astfel de virtute era extrem de primejdioas - scrie Wolf Lepenies ntr-un alt eseu ,jubiliar" menionnd ca i convingerea lui Mann c, prin natura lor, germanii ar fi lipsii de talent politic, argumentndu-i astfel propriul dezinteres - pn la un anumit punct - fa de politic i social. Totui, pledoariile pentru social-democraie i valorile republicane n anii '30, cnd ascensiunea nazitilor devenise iminent, ca i exilul su, n Elveia apoi n Statele Unite, discursurile radiofonice rostite la postul de radio BBC (receptat n clandestinitate n Germania n timpul rzboiului), efortul de a afla cauzele catastrofei naziste i, n acelai timp, de a atrage atenia asupra erorii de a pune semnul egalitii ntre naiunea german i episodul nazist al istoriei ei, l-au transformat pe Thomas Mann ntr-o ,instituie". Poate i din acest motiv, Marcel Reich-Ranicki, n discursul oficial rostit la ceremonia din Lbeck, l-a considerat pe Thomas Mann drept ,ansa Germaniei n propria ei catastrof."

Gnter Grass - care mrturisete c nu a fost influenat de Thomas Mann, deine el nsui azi rolul unui praeceptor patriae. Autorul Tobei de tinichea deplnge excesiva idolatrizare a scriitorului de care ,nimeni nu a scpat" aa cum nu se poate scpa de grip sau de bolile copilriei. Aceeai constatare o face i scriitorul i publicistul Frank Schirrmacher, n paginile de foileton ale cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung. i d dreptate att statistica volumelor de scrieri ale lui Thomas Mann, vndute n peste un milion i jumtate de exemplare n ultimii patru ani ct i ,thomasmannia", pe care a declanat-o n Germania i n rile n care a fost difuzat serialul TV consacrat ntregii familii Mann. La toate acestea se adaug apariia unor noi cri care pun n lumin relaiile lui Thomas Mann cu politica, dar i cu fratele su Heinrich Mann.

Familia scriitorului este ea nsi, tot n acest an, deintoarea unei constelaii jubiliare: 100 de ani de la naterea fiicei lui Thomas Mann - Erika, 100 de ani de cnd Heinrich Mann publica romanul Doctor Unrat. Pn n 2005 drepturile de autor se afl nc n posesia urmailor familiei Mann, mai exact a lui Frido Mann, cel mai iubit nepot al scriitorului, imortalizat de ilustrul su bunic n romanul Doctor Faustus.

Celebra familie Mann a inspirat nenumrate biografii i, recent, chiar o monografie dedicat familie Pringsheim din care provine Katharine (Katia) Mann, soia devotat i mama celor ase copii ai scriitorului.

Dar s revenim la cele cinci decenii care se mplinesc de cnd Thomas Mann s-a stins din via, rmnnd mai prezent dect oricnd n peisajul cultural al acestor zile n Germania. Oraul natal Lbeck i-a consacrat ilustrului fiu un adevrat festival, la fel i Mnchen, unde Thomas Mann a trit vreme de 30 de ani.

La Lbeck festivalul a debutat cu decernarea, pe 7 august, a premiului ,Thomas Mann", scriitorului Walter Kempowski, un fel de ,tresorier" al memoriei colective i individuale a germanilor, autor al impresionantului Echolot - un colaj de texte, scrisori, fragmente de jurnal, memorii, nsumnd... 9000 de pagini. Pe lng colocviul internaional desfurat naintea ceremoniei oficiale din Marienkirche, un ,Cvartet literar", emisiune difuzat pe 17 august pe programul doi al televiziunii publice germane, a lrgit la dimensiuni ,republicane" evenimentul.

La Frankfurt pe Main, la Muzeul Filmului German pn pe 7 septembrie sunt proiectate principalele ecranizri ale romanelor i nuvelelor autorului aniversat: Moarte la Veneia n regia lui Luchino Visconti, Muntele vrjit, Casa Buddenbrock...

La Mnchen anul jubiliar culmineaz cu o expoziie consacrat ,clanului Mann", n special copiiilor scriitorului: Klaus, Erika, Michael, Monica, Golo i Elisabeth.

Aceast avalan de manifestri comemorative reconfirm teza monumentalizrii excesive a lui Thomas Mann.

Oficializarea semicentenarului Thomas Mann de ctre politicieni pare ea nsi cam suspect, d de neles ziarul berlinez Tageszeitung, care ntrevede n zelosul omagiu adus scriitorului i, implicit, culturii, o modalitate de a umple vidul actual de sensuri morale creat de supremaia economicului.

i totui, ntrebndu-se n ce calitate i-a fost dat s rosteasc tocmai el elogiul protagonistului acestui jubileu ,naional", Marcel Reich-Ranicki afla rspunsul cel mai simplu, mai adevrat, mai convingtor: n calitatea unui cititor care i-a regsit n paginile crilor lui Thomas Mann, grijile, suferina dar i momentele de fericire...

Thomas Mann si scrierile sale nu au constituit un obiect predilect de meditatie pentru intelighentia romaneasca, precum s-a intimplat cu alti autori occidentali de aceeasi talie. Daca in perioada interbelica, cind se citea mult in original, accesul la text era limitat nu atit de cunoasterea limbii germane, cit de dificultatea stiuta a discursului narativ practicat de autorul Muntelui vrajit, traducerile romanesti de dupa 1955, anul mortii lui Thomas Mann (traduceri, unele foarte bune, datorita carora publicul nostru a putut profita, precum in putine alte cazuri in acea vreme, de cvasitotalitatea titlurilor importante ale unuia dintre cei mai de seama clasici ai modernitatii), nu au risipit rezerva, inclusiv pe cea a germanistilor, intimidati mai cu seama in absenta necesarelor instrumente de lucru de la editii la bibliografia critica intr-o epoca hiperrestrictiva cu importul de carte.

Cu exceptia notabila a lui Ion Ianosi, o voce distincta a exegezei vocea ei romaneasca prin excelenta , si mai tirziu a lui Lucian Raicu, potentialii comentatori au ezitat sa se aventureze in labirintul unei opere de o vastitate complexanta, cu atit mai mult cu cit cliseele semioficioase vehiculate pe urma exegetilor redegisti, care, la rindul lor, au simplificat la maximum citeva idei preluate de la Lukcs (tabu dupa 1956) si Hans Mayer (tabu dupa 1962), pareau a nu lasa prea mult spatiu de manevra initiativelor neomologate sau neomologabile.

Nu mai putin adevarat insa este si faptul ca, inclusiv in spatiul lingvistic german, interesul pentru Thomas Mann a stagnat citeva bune decenii; doar publicarea jurnalelor a fost de natura sa dea un nou impuls lecturii operei din perspective ocolite pina atunci, incit se poate vorbi si acolo de o resuscitare reala a studiului ei abia din a doua jumatate a anilor 80, prin contributiile unor Hans Mayer (cu monografia din 1980), Hans Wysling, Hermann Kurzke, Reinhard Baumgart, Hans Vaget, Klaus Harpprecht etc. Reconectarea de dupa 1990 a germanisticii si comparatisticii romanesti la reteaua documentara a disciplinei si la pulsul marilor sale dezbateri a produs, cum era de asteptat si de dorit, si o treptata decrispare in fata marilor teme, dintre care si domeniul Thomas Mann; intre cei care l-au abordat acum, Carmen Elisabeth Puchianu, fondatoare a tinerei scoli de germanistica de la Universitatea din Brasov, dar si sensibila poeta si prozatoare de limba germana, a intreprins pasii cei mai indrazneti, cu rezultate o spun din capul locului admirabile.

Titlul cartii de fata, aparute la o mica, dar foarte onorabila editura din Passau, carte ce a rezultat dintr-o solida lucrare de doctorat sustinuta in 2004 la Universitatea din Bucuresti, deschide, asa cum este el formulat, un foarte larg si generos cimp de investigatie: aschia din sticla oglinzii sparte in basmul Regina zapezii al lui Hans Christian Andersen, care, infipta in ochiul micutului Kai, ii confera aceluia insusirea exceptionala de a-i oglindi necrutator pe ceilalti, dar, in schimb, ii ingheata sufletul, constituie un fel de laitmotiv ce strabate complexa meditatie pe care autoarea o initiaza pe marginea destinului de scriitor, asa cum si l-a asumat si l-a jucat Thomas Mann. Semnul distinctiv, desi invizibil, al alteritatii lui homo scriptor, tradus in pactul cu diavolul si cu raceala mortii, ar proveni dintr-o pulsiune innascuta, rezultat al unei conjunctii irepetabile de date genetice si sociale, care, constientizata treptat de subiect, se transforma in obsesie si, pe o alta treapta, in resort al unei deveniri profesionale ce o valorifica, la rindul ei, tematic si formal, in chiar devenirea operei.

Acesta este, in rezumat, traiectul propus de Carmen Puchianu in vasta intreprindere a bilantului anuntat intr-un titlu care are totusi prudenta sa-si puna lui insusi surdina prin autolimitarea la consideratii asupra interpretarii a doar citeva dintre textele narative ale lui Thomas Mann. Mi se pare ca, paradoxal, autoarea dobindeste astfel o libertate de miscare sporita in tratarea unei materii greu de stapinit in imensitatea ei si care, fetisizata ca atare, ar fi putut reduce demersul la o simpla trecere in revista, mai mult sau mai putin descriptiva, a unor fapte deja inregistrate de istoria literara. Or, abia decupajul bine condus al elementelor biografice, al textelor citate si coroborate, al termenilor de comparatie poate conferi originalitate si credibilitate unei asemenea confruntari.

Carmen Puchianu risca evident in esafodajul complicat de trimiteri reciproce unele ce ar putea, de la un punct incolo, friza arbitrariul , pe care, cu rabdare, il tese pe orizontala si pe verticala cu ajutorul unei metodologii ce bricoleaza tehnici analitice, imbinind sondajul psihologic in meandrele biografiei cu evaluarea discursului autobiografic si cu deconstructia narativitatii in fictiune, risca nu mai putin in fervoarea speculativa poate, pe alocuri, fortata , risca, nu in ultimul rind, intr-o retorica ce iese destul de des din marginile conventionale ale discursului stiintific. Ansamblul, chiar daca marcat de partialitatea anuntata din capul locului, are insa coerenta, rezista si, in plus, avanseaza un punct de vedere. Ceea ce, pentru o carte despre Thomas Mann, nu este la indemina oricui!Ca autoarea stapineste foarte bine bibliografia mai veche si mai recenta ce s-a acumulat in jurul operei lui Thomas Mann o dovedeste faptul ca, sesizindu-i faliile, incoerentele si contradictiile ocazionale, ea isi ia distantele necesare (precum, de exemplu, fata de Helmut Koopmann sau de Klaus Harpprecht), pentru a-si afirma propriile optiuni interpretative.

Una priveste, de pilda, prea tocita viziune despre concurenta, presupusa mult timp drept emblematica pentru creatorul lui Tonio Krger si reprezentarea acestuia despre scriitor, dintre artist si burghez. Carmen Puchianu convinge fara doar si poate atunci cind, la capatul unei demonstratii solid argumentate, arata ca, de fapt, sub constringerea propriului Ego supradimensionat, Thomas Mann asociaza conditia de artist cu una aristocratica (precum o face, iata, si primul Wilhelm Meister!), cu al carei rol se identifica tocmai pentru a-si asigura, integrindu-se, o pozitie privilegiata in societatea burgheza careia ii apartine prin nastere. Asceza la care respectivul rol ii supune existenta, nu lipsita de tentatia evaziunii catre o marginalitate care il atrage si ii repugna totodata, il marcheaza pina intr-acolo incit, in fond sustine Carmen Puchianu impreuna cu Susanne Otto , intreaga sa opera ar putea fi considerata sub semnul repetitivitatii funciare a proiectiei asupra primejdiosului balans in care el insusi traieste, intre Beruf (profesie) si Berufung (vocatie), ca burghez si artist.

Aceasta figura a repetitivitatii, rezultata dintr-o subtila explorare a profilului psihologic al tinarului Thomas Mann in care autoarea il urmeaza indeaproape pe Hermann Kurzke , constituie nu doar o lentila unificatoare sub care intreaga sa opera literara si eseistica se infatiseaza drept o uriasa tema cu variatiuni, ci faciliteaza o explicatie globala poate chiar nivelatoare, daca punem particularul inaintea generalului asupra a ceea ce multi comentatori au crezut ca ar concentra esenta tehnicii narative a prozei lui Mann: preponderenta raportarii intertextuale, cu precadere ironica si parodica, la un patrimoniu literar anterior, a carui valoare de material (dupa expresia lui Brecht) prozatorul o exploateaza printr-un soi de programatica receptare productiva, ce inseamna reluare, resuscitare, rescriere. De aici si gestul autoarei de a-l plasa pe Thomas Mann in orizontul unei postmodernitati tipologice (cum o schita cindva Hans Ulrich Gumbrecht), ce concepe literatura, in plina criza a formelor narative, drept un joc plurivalent al pre- si posttextelor, unde literatura se naste nu din viata, ci exclusiv din literatura, iar viata insasi devine un apendice, o continuare a literaturii. O data mai mult, ar atesta-o, dupa autoare, chiar Thomas Mann, prin efortul de a-si modela existenta ca pe un remake al celei goetheene.

Am apreciat in aceasta carte nu doar savanta arhitectura, elaborata dupa acel principiu al straturilor a carui functionare Carmen Puchianu o descrie in chiar analizele citorva texte ale lui Thomas Mann si care ii ingaduie, intre varietatea caleidoscopica a abordarilor de la un capitol la altul si multitudinea excursurilor, sa controleze fara ezitari avansul argumentatiei , ci si performante pe suprafete limitate: micile sinteze teoretice consacrate conceptelor utilizate, de pilda cea in care autoarea desparte explorarea intertextului de reconstituirea pozitivista a izvoarelor si influentelor sau subtila dihotomie dintre Angeborenes (innascut) si Angeeignetes (insusit), ca si glosele erudite, precum cea pe marginea viziunii nietzscheene asupra binomului Dichter/Hochstapler (artist/impostor) sau a afinitatii lui Thomas Mann pentru Lessing, ca intruchipare ideala a ceea ce va sa insemne scriitorul burghez. Nu este mai putin adevarat ca, pe anumite portiuni, aceeasi arhitectura tinde catre geometria variabila a eseului, unde distorsiunile cu alte cuvinte adincirea unor aspecte in defavoarea altora si asimetriile se etaleaza necenzurat.

Desi plin de sugestii inteligente, lungul ocol prin basmele lui Andersen mi se pare de aceea, tocmai in acest sens, mult prea tributar speculatiei si prestidigitatiei interpretative, ce trece cu prea mare repeziciune de la fragmentul scrisorii catre fratele Heinrich si pomenirea accidentala a lui Klumpe-Dumpe, la Kai, prietenul lui Hanno Buddenbrook, la tigarile de foi ale lui Hans Castorp si durerile de dinti ale autorului si ale unora dintre personajele sale. Aceluiasi avint eseistic i se pot atribui si alte licente, precum un exces de empatie cu obiectul, pina intr-acolo incit autoarea ajunge la un moment dat sa mediteze, moralizator, asupra chipului in care s-ar fi cuvenit ca Thomas Mann sa-si trateze fiul, pe Klaus Mann!Ceea ce insa, la urma urmei, nu face decit sa adauge savoare lecturii acestei carti, inaccesibila inca, din pacate, cititorului roman.Calatorie prin viata cu Thomas Mann

Gelu Ionescu

Fireste, m-am apropiat de Germania si de germani prin ctiva mari scriitori (cititi n traducere), n primul rnd prin Thomas Mann o mare iubire literara care are povestea ei. Mai bine zis... povestea noastra...

Nu tin minte cnd am auzit pentru prima oara numele lui Thomas Mann n familia mea se citea sporadic si literatura nu era o preocupare. Cert este ca am citit pentru prima oara o opera a acestui autor n iarna lui 1958-59, cnd am primit permisul de intrare la Biblioteca Academiei, gratie bunavointei lui Tudor Vianu, al carui curs l frecventam. Era o traducere imediat postbelica din Moartea la Venetia, un titlu care mi era cunoscut; lectura, tin minte, m-a contrariat. Am discutat despre nuvela, mi amintesc, ntr-una din pauzele ce le faceam n holul bibliotecii, cu Mihai Zamfir si Toma Pavel cu ei ma ntlneam foarte des n sala de lectura. Traducere postbelica cred ca altele, de dinainte de razboi, nici nu existau; marea audienta a lui Mann n mediile intelectuale romnesti, chiar necunoscatoare ale limbii germane, o audienta notabila, a fost un produs al campaniei de traduceri de dupa 1965 (an cnd apare, n colectia Biblioteca pentru toti, volumul selectiv de Nuvele). Cred ca pe acesta l-am citit destul de repede dupa aparitie. n orice caz, n 1969 stiam ca Muntele vrajit, a carui traducere tocmai aparuse, era o carte mare si am avut intentia de a o citi imediat dupa moartea tatalui meu (datorata unui cancer pulmonar inoperabil, la numai 62 de ani); mai nvatasem ca o carte importanta ma poate abstrage, macar si partial, dintr-o suferinta n cazul de fata un doliu ce a durat mult timp. Am nceput sa o citesc cu un mare interes dar si cu o crescnda anxietate interioara, nct exact la mijlocul ei m-am oprit din lectura, pur si simplu nu am mai putut continua. M-am oprit n mijlocul capitolului intitulat Dans macabru n care Hans Castorp si locotenentul Ziemssen, varul sau, viziteaza mai multi bolnavi, printre care si pe sankt-petersburghezul Anton Karlovici Ferge care le povesteste despre socul pleural ce-l suferise atunci cnd i se facuse un pneumotorax. Senzatia fizica descrisa de personaj a fost pentru mine att de agresiv sugestiva, nct probabil ca mi-a rascolit amintirea mortii tatalui meu, sufocarea sa. Am regretat stoparea lecturii, pentru ca mi dadeam foarte bine seama ca am n fata o carte importanta; dar n-am putut altfel. Am reluat lectura un an mai trziu si coincidenta cu totul semnificativa m-am oprit din lectura exact la acelasi pasaj, neputnd continua, cuprins de aceeasi senzatie fizica de respingere si frica. Cred ca am reusit sa nchei lectura Muntelui vrajit abia dupa mai multi ani. El este, alaturi de Moartea la Venetia si Tonio Krger, tot ce admir mai mult n aceasta vasta creatie si cred ca l-am citit de cel putin de cinci ori de atunci si pna astazi.

M-am hotart sa citesc Doctor Faustus, care de abia aparuse n traducere romneasca, ntr-o nsorita dimineata din vara lui 1973, usor cetoasa, privind pentru prima oara Rinul de la fereastra vagonului de tren ce parcurgea drumul de la Koblenz spre Kln. Mi-am zis ca trebuie sa nteleg mai bine aceasta tara si cultura exaltat de priveliste si, cu siguranta, de amintiri wagneriene si, deoarece lectura Faust-ului lui Goethe, n traducerea lui Blaga, ma plictisise cum rar mi se mai ntmplase n viata (abia traducerea lui Doinas m-a mblnzit cumva, ramn nsa cu totul strain de literatura marelui weimarian, chiar si acum, la batrnete), m-am gndit imediat la Thomas Mann si la valoarea acestui roman despre care auzisem, deja, attea elogii si comentarii. Voiajul meu la Kln a fost unul din cele mai mari esecuri ale vietii mele intime dar ntors acasa, desi ntr-o stare de mare tulburare, am reusit sa citesc romanul, lectura care m-a ajutat, de data aceasta, sa ies dintr-o criza sufleteasca. De atunci cred ca l-am mai citit numai de doua ori, dar am ramas cu pasiunea pentru sonata pentru pian op. 111 de Beethoven, despre care se vorbeste n cteva pagini din partea de nceput a romanului. Cred ca am ascultat aceasta sonata nu mai putin celebra n cel putin zece interpretari o prefer pe aceea a lui Arthur Schnabel, care mi se pare mai echilibrata dect mult comentata interpretare a lui Richter. Am si scris depre acest roman un mic eseu, publicat n Romanul lecturii, ajunsesem sa percep destul de bine ironia tipica thomasmanniana, care nu ti se revela de la primele lecturi dar care, odata sesizata si nteleasa, se rasfrnge n modul cel mai cuceritor asupra ntregii opere. O mare parte a actiunii din Doctor Faustus se petrece la Mnchen dar vor mai trece nca exact zece ani pna ce viata ma va face sa aterizez n acest oras care constituie astazi un curios, usor nesigur, nu suficient asumat, acasa.

S-a mai ntmplat ca, venind n capitala Bavariei pentru prima oara, la nceputul lui aprilie 1983, invitat de Vlad Georgescu ca sa-mi cunosc viitorii colegi, si, locuind la el, sa fac primul drum la Europa libera cu tramvaiul 18 ce te ducea de la locuinta sa direct n fata cladirii radioului. Am plecat tot ntr-o dimineata nsorita sa fac acest drum destul de scurt, privind pe fereastra cartierul destul de putin distrus de razboi si, atunci cnd, apropiindu-ma de unul din podurile ce trec peste Isar, mi-am aruncat ochii pentru prima oara de cnd venisem n oras, mai precis de numai 24 de ore, asupra unei tablite albastre scrisa cu alb ce indica numele strazii, sa citesc: Thomas-Mann-Alle. Mi-am dat seama ntre timp stiam cte ceva despre viata scriitorului ca ma aflam aproape de Poschingerstrasse nr. 1, locuinta cea mai importanta a scriitorului si familiei sale, locuinta ce fusese distrusa n razboi, desi se afla ntr-un cartier nu prea afectat de bombe, cum spuneam, si pe atunci destul de marginas. Stiam ca era aproape de Isar mai apoi am constatat ca ma aflasem la vreo cteva sute de metri de locul unde fusese casa, trecnd peste podul Tivoli; despre mprejurimile casei si malul Isarului este pe larg vorba n povestirea Stapnul si cinele care, recomandata prietenului meu Ion Moga, posesor al unei nabadaioase cocherite, l-a cucerit ntr-att, nct a trecut la lectura integrala a operei ceea ce a reusit n ctiva ani, devenind si el un fanatic admirator al autorului, si l invidiez chiar, pentru ca l-a citit n limba originala. Cladirea unde a functionat Radio Europa libera, n care am intrat zilnic timp de 12 ani, se afla la o distanta de cteva sute de metri, n linie dreapta si trecnd peste Isar, de locul unde a fost resedinta principala a vietii lui Mann, locul unde si-a scris o mare parte din opera. M-am gndit de nenumarate ori la aceasta bizara coincidenta si nu fara un dram de ironie, asa cum i sade bine unui familiar al acestei opere.

n anii care au urmat, am cautat si alte case unde locuise autorul meu preferat, le-am gasit pe unele, pe altele le-am descoperit ntmplator, dupa placile comemorative de pe zidurile cladirilor. Mnchenul, n care Thomas Mann a locuit peste 40 de ani, e foarte prezent nu numai n Doctor Faustus, ci n ntreaga opera. De pilda, nuvela Moartea la Venetia ncepe cu plimbarea lui Aschenbach din Prinzregentenstrasse, unde locuia (si n vecinatatea careia locuieste astazi fiica mea) prin celebrul parc natural Englischer Garten, vechi de mai bine de doua secole, pna n fata bisericii de la intrarea n Nordfriedhoff, cimitirul de nord. Acolo, pe o caldura nabusitoare desi e primavara, vede ciudatul personaj care i inspira dorul de duca. Mann mentioneaza stilul neo-bizantin al cladirii stil foarte frecvent la cladirile monumentale ale Mnchenului e gustul sfrsitului de veac 19 si nceput de 20, ani n care orasul a capatat alura sa de azi, alura unei capitale de land. La Nordfriedhoff este nmormntat Vlad Georgescu, precum si baietelul colegei mele Doina Schneider, disparut ntr-un tragic accident. M-am plimbat de mai multe ori prin acest cimitir si prin piata din fata bisericii neo-bizantine, ramasa intacta si dupa razboi, am refacut pe harta orasului traseul lui Aschenbach; pe atunci, la nceputul veacului, prin fata cimitirului trecea un tramvai care mergea spre Schwabing, tramvai pe care eroul nuvelei se grabeste sa-l ia pentru ca, spune textul, nori amenintatori veneau dinspre (satul) Fhring, azi un cartier mai marginas din nord-estul orasului, mpartit n doua, Oberfhring si Unterfhring, la granita carora locuiesc eu acum.

Tot n Mnchen se petrece o buna parte a nuvelei Tonio Krger, personajul principal devine n adolescenta mnchenez si aici, pe o strada foarte cunoscuta din Schwabing, cartierul studentesc si artist al orasului, mai precis n atelierul pictoritei Elisabeta Ivanovna, au loc discutiile pe teme fundamentale, despre viata, arta si spiritul burghez, cu amfitrioana; ea ramne interlocutoarea preferata a eroului si apoi corespondenta acestuia. Ct despre nuvela Gladius Dei, scrisa tot n primii ani ai secolului 20, ea respira aerul stralucitor, monden si artist al acestui oras aer pe care l regasim si n diverse episoade din Doctor Faustus. Nu o data m-am amuzat sa urmaresc n roman unele itinerarii mncheneze ante-belice astazi cu o alta nfatisare, caci orasul a fost distrus n proportie de 70% n bombardamentele din 43-45; compozitorul damnat Adrian Leverkhn si petrece o mare parte a vietii n orasul de pe Isar, centru cu mare faima artistica, pastrata si astazi. Am mers att de departe, nct am fost la Freising, un orasel dominat de faimoasa episcopie, localitate unde locuia povestitorul Serenus Zeitblom, celalalt personaj important al romanului; am vazut si seminarul teologic unde acesta fusese profesor zeci de ani; astazi la Freising se ajunge cu metroul. Am cautat pe harta Bavariei micul sat unde se retrage Adrian, Pfeiffering, undeva n drumul dintre Mnchen si Garmisch, spune textul; dar aceasta mica localitate nu exista, ceea ce ma face sa cred ca a fost un nume inventat. E ciudata senzatia sa traiesti ntr-un oras att de celebru de care ai luat cunostinta mai nti prin descriptiile literaturii, sa-i stii strazile si mprejurimile, sa poti situa si sa vezi ct si cum se leaga viata ta traita de cea citita.

n paranteza fie spus, imaginea Germaniei si a germanilor pe care doctul si moralul Serenus o construieste de-a lungul acestei tragice carti este una foarte ndurerata, foarte ngrijorata si critica adeseori, caci fundalul actiunii pe care se proiecteaza viata lui Adrian Leverkhn este marcat de cele doua razboaie mondiale, pierdute de patria sa. Sa citez chiar ultimul paragraf al cartii:

Germania, cu rosul ofticii n obraji, se clatina ametita pe culmile triumfurilor sale salbatice, pe cale de a cuceri lumea multumita a unui pact semnat cu sngele ei, pe care era hotarta sa-l tina. Astazi se prabuseste, sugrumata de demoni, acoperindu-si un ochi cu palma, iar cu celalalt privind ratacita ororile, rostogolindu-se din desnadejde n desnadejde. Cnd va ajunge oare la fundul abisului? Cnd oare, din paroxismul unei disperari fara scapare, vor miji miracol incredibil zorile sperantei? Un om nsingurat si mpreuneaza minile si rosteste: fie-i Domnului mila de sarmanele voastre suflete, prietenul meu, patria mea.

Un final patetic, un ton pe care povestitorul, evident adversar al nazismului, l adopta de multe ori, n pauzele dintre relatarile vietii lui Adrian, pauze ale actualitatii momentului scrierii lor.

Interesant este ca aceasta Germanie trecuta prin tragediile belice de ea, dar NU NUMAI de ea, provocate nu semana deloc cu Germania n care ajunsesem nici n 1973, nici zece ani mai trziu. Am intrat ntr-o Germanie prospera, multumita de sine, mndra pentru ca reusise o formidabila refacere, pentru ca exorcizase demonii trecutului, devenind o democratie nu numai adevarata, solida, dar si foarte avansata. Paradoxal sau nu, acest contrast mi-a folosit n ceea ce as numi o luare la cunostinta mai corecta despre aceasta tara si despre destinului poporului ei. A fost un fel de baza de pornire caci eu si astazi, desi strain, ncerc sa nteleg ct mai bine ceea ce se petrece n jurul meu, sa asez aceste observatii si gnduri ntr-o imagine, sa-i caut coerenta. Traiesc aici si ma simt solidar cu soarta acestei tari n care soarta m-a adus, poate mai solidar dect cu soarta tarii din care am plecat creznd ca nu ma voi ntoarce niciodata.

O alta curioasa ntmplare s-a petrecut la Lbeck, unde am fost mpreuna cu prietenii mei, familia Apostolescu, pe care i-am vizitat adeseori la Hamburg, unde ei locuiesc de douazeci de ani. I-am rugat sa ma duca sa vad si eu fatada casei Buddenbrook atta a ramas n urma bombardamentelor (bine ca a ramas macar fatada!) si sa ma plimb prin oraselul n care mai ntlnesti ulite strmte si colturi ramase intacte. Ajuns n fata casei cu pricina, l-am rugat pe prietenul meu, asa cum planuisem, sa-mi faca o fotografie n fata ei, dar cu aparatul meu, ca sa nu ne mai complicam cu expedierea pozei prin posta. Asa planuisem, numai ca, ajuns acasa, am constatat ca anticipasem totul dar... uitasem sa pun un film n aparat! M-am tot gndit: ce poate nsemna acest act ratat, din punctul de vedere al inconstientului? De ce n-a vrut el sa-mi vad imaginea n fata celebrei cladiri, astazi semnalata de toate ghidurile turistice? De ce a vrut el sa ratez aceasta ntlnire mult dorita? Nu pot descifra micul mister....

Revin la lecturile din Romnia: n 1978 si 79 mi-am cumparat de la Paris toate romanele netraduse nca la noi, eseurile si textele politice, cteva carti de referinta. mi ramasese necitita numai corespondenta si jurnalul sau care nca nici nu aparuse dect n fragmente, conform legatului testamentar. Nu le-am citit nici pna astazi. Fiind att de plin de aceasta opera care ma fascina, m-am gndit sa fac un curs studentilor mei si, n ciuda faptului ca lucram numai pe traduceri ceea ce nu era nici prea riguros, nici foarte didactic am reusit sa predau timp de un an scolar numai opera lui Thomas Mann. La seminar am facut numai Moartea la Venetia, analiza de text. Am avut mai multe serii de studenti de la romna serii mici pentru ca predam un curs special dar care au fost frecventate de ctiva studenti eminenti, cu care m-am nteles de minune: o serie cu Mircea Cartarescu si Cristian Teodorescu, printre altii, o alta cu Calin Mihailescu, Liviu Papadima si Rodica Zafiu si nca doua-trei studente excelente, carora, mi cer scuze, le-am uitat numele. A fost, n total, cea mai frumoasa experienta de dascal pe care am avut-o ea s-a petrecut la nceputul anilor 80. ncepusem si o a treia serie, n 1982, n care erau prezenti Traian Ungureanu si Ioana Prvulescu, dar... la mijlocul lui noiembrie, dupa numai cteva cursuri si seminarii, profesorul n-a mai venit... Mai tin minte ca intentionam sa fac un seminar numai despre strategia narativa din Tonio Krger aveam niste idei foarte interesante, cred, si voiam sa scriu chiar un eseu mai lung despre acest subiect; dar totul a ramas la stadiu de proiect, ultimul proiect literar nainte de a parasi Romnia... Cnd, peste un timp, am ncercat sa-mi reamintesc si sa-mi readun aceste idei, nu am mai reusit. Se asezase n mintea mea acea inevitabila cenzura a uitarii: eram n tara lui Thomas Mann, dar nu mai puteam sa scriu despre el. Chiar aceste pagini pe care le cititi acum, cele despre legatura mea cu opera si personalitatea lui Thomas Mann, am mai ncercat de doua ori sa le redactez, fara a fi reusit sa trec mai departe de cteva rnduri. Mi se pare deci curios ca abia acum, n 2004, am reusit, fara efort si fara turburare... Cine stie de ce?

Cred ca dintre eroii literaturii thomasmanniene, Tonio Krger mi este cel mai apropiat, cel mai afin iar faptul ca scrisoarea spaniola catre Ion Vartic, text ce se afla n acest volum, a fost semnata cu acest pseudonim conspirativ, mi spune multe despre o cosangvinitate cu cel ce parea a se simti ntr-un fel de exil n propria sa tara. Din pasionantul Jurnal al lui Mircea Zaciu, reiese ca Doru Vartic a citit scrisoarea prietenilor nostri comuni Mircea Zaciu si Marian Papahagi, primul adoptnd pentru mine numele de expeditor asa ca n acest jurnalul mai sus amintit, apar deseori cu numele Tonio sau Tonino mentionat n special cnd era vorba de emisiunile mele radiofonice.

Mai vreau sa adaug doar ca, numai vaznd extraordinarul film al lui Visconti, ecranizare a nuvelei Moartea la Venetia, una din capodoperele artei cinematografice, am nteles mai bine iubirea lui Aschenbach pentru Tadzio, pentru nfatisarea de androgin a acestuia pe care nu o puteam imagina un androgin cobort parca din pnzele lui Leonardo da Vinci. Pot zice ca abia dupa aceasta extraordinara viziune de... initiat a lui Visconti, am nteles pe deplin celebra nuvela, n toata adncimea ambiguitatii ei. Cnd am ajuns pentru prima oara la Venetia, n septembrie 1997, imaginea povestirii lui Mann n viziunea lui Visconti m-a urmarit fara ncetare, dndu-mi pe lnga extazul admiratiei pentru acest inenarabil oras, o stare de indescriptibila panica, pe care nici acum, dupa ctiva ani buni de la aceasta calatorie, nu ma simt n stare sa o depasesc pentru a revedea orasul pe zidurile caruia e nscris nsemnul mortii...

Povestea iubirii mele pentru opera lui Thomas Mann are si un final cine stie? poate provizoriu. n toamna lui 2002, profitnd de o calatorie n Elvetia, am ramas cteva zile la Zrich, invitat de Gabi Cerkez si Victor Eskenasy care, cunoscnd interesul meu deosebit pentru viata si opera lui Thomas Mann, m-a dus sa-i vad mormntul, aflat ntr-o suburbie a orasului. Era o zi frumoasa, tot nsorita monumentul mortuar are forma unui cub de granit cenusiu si neslefuit, pe care snt scrise numele si datele nasterii si mortii lui Thomas si ale sotiei sale, Katia. n jur, cteva placi, indica locul unde se odihnesc alti membri ai familiei. Katia Mann a supravietuit multi ani sotului ei si a dirijat cu mna de fier posteritatea operii si chiar a imaginii vietii celebrului scriitor. De data aceasta, n-am mai ratat fotografia, facuta de Victor cu aparatul sau. Se stie ca dorinta marelui scriitor a fost ca lacasul sau de veci sa nu fie n Germania... o alta lunga istorie, un alt conflict despre care s-au scris multe rnduri.

Aceasta ar fi deci, ntr-un rezumat mai de graba faptic dect reflexiv, povestea acestei iubiri livresti, devenita o cale spre ntelegerea Germaniei si germanilor; rezumatul unui fel de complicitate stranie, al unor trairi si senzatii cred cu mult mai intense, pe care, cel putin deocamdata, nu le pot mai n detaliu formula...