Paleobiologie 2011, partea I

L1. FOSILELE ŞI FOSILIZAREA

Fosila (lat. fossilis = scos din pământ) reprezintă orice rest de origine organică, impresiune sau

urmă a activităţii fiziologice ale organismelor din trecutul geologic, păstrate în sedimentele scoarţei

terestre.

Fosilizarea constă în totalitatea proceselor fizico-chimice şi biologice suferite de organisme

după moarte în condiţiile de păstrare din scoarţa terestră. Prin fosilizare organismele trec din

constituţia biosferei în cea a litosferei.

Condiţii ale fosilizării:

a. înglobarea cât mai rapidă a organismelor după moarte în sedimente pentru a se împiedica

acţiunea distrugătoare a agenţilor externi.

b. prezenţa elementelor scheletice tari, în special a celor de natură minerală.

Principalele modalităţi de fosilizare

1. Conservarea integrală, rar întâlnită; organismul trebuie să ajungă imediat într-un mediu

conservant în care se opresc toate procesele de descompunere. Astfel de medii sunt: gheaţa (mamuţii

din Siberia şi Alaska), sarea (marsupiale în Australia), turba (cerbii uriaşi Megaceros din Irlanda),

asfaltul (numeroase erbivore şi carnivore împotmolite în asfaltul de la Rancho la Brea – Los Angeles,

California), ozocherita („ceara de pământ” – ia naştere în urma degazeificării şi oxidării petrolurilor

uşoare) (rinocerul blănos – Ucraina), chihlimbarul (răşină fosilă de la o specie de pin din Terţiar, ce

poate conţine fosilizate flori, seminţe, insecte, păianjeni, broaşte, şopârle).

2. Mumifierea – deshidratarea rapidă şi completă în condiţii de climat arid, cu atmosferă uscată şi

caldă, a cadavrelor (mumifierea unui dinozaur –Anatosaurus, din Cretacicul superior al Canadei, prin

îngroparea corpului în nisip, urmată de impregnarea sa cu siliciu).

3. Încrustarea, frecventă în mediul izvoarelor bicarbonatate şi în bazinele lacustre, constă în

acoperirea resturilor organice cu o crustă calcaroasă, prin precipitarea carbonatului de calciu, care

mulează toate detaliile de la suprafaţa lor. În tufurile calcaroase şi travertine se găsesc adesea tipare

bine conservate de resturi de plante terestre, insecte, oase etc.

4. Mineralizarea constă în înlocuirea parţială sau totală a componenţilor chimici originali din

alcătuirea părţilor scheletice ale organismelor, prin alţi compuşi mai stabili în condiţiile de păstrare.

Această înlocuire, moleculă cu moleculă a componenţilor chimici originali, fără ca structura scheletică

respectivă să fie deformată, se numeşte metasomatoză. Mineralizarea are loc sub influenţa soluţiilor

minerale care circulă prin porii rocilor. Exemple:

- calcitizarea – înlocuirea prin calcit a scheletelor iniţial silicioase;

- silicifierea – substituţia carbonaţilor prin minerale din grupa siliciului;

- piritizarea – înlocuirea cu sulfură de fier;

- fosfatizarea – substituţia prin fosfaţi;

- limonitizarea – înlocuirea prin hidroxizi de fier.

5. Recristalizarea constă în înlocuirea moleculară a formei instabile a unei substanţe cristalizate

polimorf cu forma ei stabilă. De exemplu, înlocuirea aragonitului (carbonat de calciu cristalizat în

sistem rombic) prin calcit (carbonat de calciu cristalizat romboedric). Spre deosebire de mineralizare,

chimismul scheletelor fosile, în acest caz, nu se schimbă.

6. Carbonificarea – are loc în medii reducătoare, lipsite de oxigen, prin descompunerea

substanţelor celulozice de către bacterii anaerobe (Microccocus hymenophagus, Bacillus tieghemi);

apare o îmbogăţire reziduală în carbon, oxigenul şi hidrogenul eliminându-se sub formă de metan, apă

şi bioxid de carbon. Pe această cale s-au format cărbunii.

7. Alte modalităţi de fosilizare:

- tipare (mulaje) – ale suprafeţelor interne sau externe; Mulajele se pot forma prin metasomatoză

(mineralizarea lentă) sau prin pseudomorfoză. În acest ultim caz, mulajul (numit şi mulaj sculptat)

rezultă din precipitarea unei substanţe minerale într-o cavitate de disoluţie (apărută în urma disoluţiei

şi transportului materialului scheletic original).

- impresiuni – pe roci fine (de meduze, viermi, insecte, frunze);

- urme de viaţă – mărturii ale activităţii fiziologice a organismelor (urme de hrănire, de deplasare);

- gastrolite – pietricele înghiţite de unele păsări, reptile, vertebrate acvatice (aici pentru a uşura

scufundarea), care uşurează digestia; ele se găsesc în locul unde era guşa sau stomacul;

- coprolite – excremente fosilizate

- urme de paşi.

Importanţa geologică a fosilelor:

- teoretică: reconstituirea evoluţiei grupelor de plante şi animale, a filogeniilor (relaţiile de înrudire);

- practică: stabilirea vârstei relative a stratelor cu ajutorul fosilelor conducătoare (indicatoare,

caracteristice). Fosilele conducătoare provin de la organisme care au avut o evoluţie rapidă şi o

existenţă scurtă în timp geologic, răspândire geografică mare şi număr mare de indivizi;

- deducerea unor aspecte paleoecologice pe baza fosilelor de facies, care reprezintă indicatori

paleoecologici cu ajutorul cărora se pot reconstitui paleobiotopurile şi condiţiile de sedimentare.

Scara timpului geologic (scara stratigrafică sau geocronologică)

Delimitările cronologice ale timpului geologic se fac ţinându-se cont de marile evenimente din

istoria vieţii (apariţia unor mari grupuri de vieţuitoare sau dispariţia lor) sau evenimente geologice

(orogeneze, vulcanism, transgresiuni şi regresiuni marine).

Într-un anumit interval de timp geologic (unitate de timp=geocronologică) se acumulează un

anumit volum de roci (unitate de spaţiu=cronostratigrafică). Scara stratigrafică reprezintă delimitarea

marilor unităţi de timp în relaţie cu unităţile de spaţiu corespunzătoare. Aceste unităţi, în ordine

descrescătoare, sunt:

Unităţi de spaţiu (cronostratigrafice) Unităţi de timp (geocronologice)

Eonothem Eon

Grupă (Erathem) Eră

Sistem Perioadă

Serie Epocă

Etaj Vârstă

Imensul interval de timp care reprezintă vârsta Pământului este împărţit în trei unităţi

geocronologice numite eoni (gr. aion – eternitate): Arhaic, Proterozoic şi Phanerozoic. Eonul Arhaic şi

Eonul Proterozoic reprezintă timpul Precambrian, considerat în clasificări mai vechi ca eon aparte

numit şi Cryptozoic.

EON ARHAIC (-4650-2500 m.a.)

EON PROTEROZOIC (-2500-543,3 m.a.)

EON PHANEROZOIC (-543,3-Actual)

Era Paleozoică (-543,3-250 m.a.)

Perioada Cambriană (-543,3-489 m.a.)

Perioada Ordoviciană (-489-440 m.a.)

Perioada Siluriană (-440-417 m.a.)

Perioada Devoniană (-417-354 m.a.)

Perioada Carboniferă (-354-292 m.a.)

Perioada Permiană (-292-250 m.a.)

Era Mesozoică (-250-65 m.a.)

Perioada Triasică (-250-205 m.a.)

Perioada Jurasică (-205-142 m.a.)

Perioada Cretacică (-142-65 m.a.)

Era Neozoică (-65 m.a.-Actual)

Perioada Paleogenă (= Terţiarul Vechi) (-65-23,8 m.a.)

Epoca Paleocenă (-65-55 m.a.)

Epoca Eocenă (-55-33,7 m.a.)

Epoca Oligocenă (-33,7-23,8)

Perioada Neogenă (= Terţiarul Nou) (-23,8-1,8 m.a.)

Epoca Miocenă (-23,8-5,3 m.a.)

Epoca Pliocenă (-5,3-1,8 m.a.)

Perioada Cuaternară (-1,8 m.a.-Actual)

Epoca Pleistocenă (-1,8-0,01 m.a.)

Epoca Holocenă (-0,01 m.a-prezent)

Scara geocronologică simplificată

EON ERĂ PERIOADĂ EPOCĂ

Holocen – 0,01

Cuaternar – 1,8 Pleistocen – 1,8

Pliocen – 5,3

Neogen – 23,8 Miocen – 23,8

Oligocen – 33,7

Eocen – 55,0

N e o z o i c

Terţiar

Paleogen - 65

Paleocen – 65

Cretacic - 142

Jurasic – 205

M e s o z o i c

Triasic – 250

Permian – 292

Carbonifer – 354

Devonian – 417

Silurian – 440

Ordovician –489

PHANEROZOIC – 543,3

P a l e o z o i c

Cambrian –543,3

Proterozoic superior

Proterozoic mediu

PROTEROZOIC

- 2500 Proterozoic inferior

Arhaic superior

Arhaic mediu

Arhaic inferior

ARHAIC –4650

(m.a.)

Precambrian

Arhaic bazal

m.a. – milioane ani; cifrele indică începutul unităţii geocronologice respective

L2. Timpul Precambrian

Precambrianul reprezintă prima parte din istoria Pământului care începe odată cu consolidarea

scoarţei terestre şi durează până la apariţia primei asociaţii de faună cu trilobiţi, care marchează

începutul Cambrianului (prima perioadă a Erei Paleozoice). Precambrianul a durat 4 miliarde ani (7/8

din istoria Pământului) şi cuprinde doi eoni: Arhaic şi Proterozoic.

Eonul ARHAIC

(-4650-2500 m.a.)

Reprezintă timpul care a trecut de la formarea primei cruste continue la suprafaţa Pământului

până acum 2500 m.a (delimitare realizată pe baza unor schimbări majore în condiţiile de sedimentare).

Viaţa în Arhaic

Arhaicul este etapa evoluţiei procariotelor anaerobe heterotrofe şi apariţia primelor procariote

fotosintetizante. Viaţa se dezvoltă în condiţii anoxigenice (compuşii chimici incomplet oxidaţi în lipsa

oxigenului liber).

Din Arhaic se cunosc:

- urme organice, celule separate şi aglomerări celulare în cuarţitele din SV Groenlandei de – 3800 m.a.

- bacterii în sudul Africii (Zwaziland) de – 3500 m.a.

- formaţiunea Fig Tree (Barberton – Africa de Sud) cu vechime de 3300-3100 m.a. cuprinde:

- structuri bacilare (Eobacterium izolatum)

- microsfere (alge albastre ?) Archaeosphaeroides barbertonensis

- stromatolite – depozite calcaroase cu structură lamelară fină produse de algele albastre: în

calcare cristaline, Zimbabwe, 2900-2650 m.a.

- bacterii şi alge albastre în roci silicioase negre, Canada, de 2800-2600 m.a.

Eonul PROTEROZOIC

(- 2500 – 543,3 m.a.)

Reprezintă intervalul de timp cuprins între -2500 m.a., în vârstă absolută, şi până la apariţia

primei formaţiuni fosilifere cu trilobiţi (Fallotaspis şi Olenellus) (543.3 m.a.). Mediul de viaţă devine

oxigenic.

Acumularea oxigenului liber (O2) în mediu (atmosferă şi hidrosferă) este dovedită de apariţia

benzilor de oxid feric (Fe2O3 - hematit) în locul compuşilor incomplet oxidaţi (Fe3O4 - magnetit) – aşa

numitele formaţiuni feruginoase stratificate. Intensificarea fotosintezei oxigenice a dus la scăderea

CO2 din apele marine, necesar în sinteza de substanţă organică. Acest fapt a determinat creşterea pH-

ului la valori de circa 7,5, fapt ce a dus la intensificarea precipitării carbonatului de calciu din

bicarbonaţi: Ca(HCO3)2 → CaCO3 + H2O + CO2. Carbonatul de calciu va deveni o componentă

esenţială din exoscheletul primelor metazoare.

Proterozoicul (Pt) se împarte în trei ere: Proterozoic inferior (-2500–1600 M.a), Proterozoic

mediu (-1600–1000 m.a.) şi Proterozoic superior (-1000–543,3 m.a.).

Viaţa în Proterozoic

Proterozoicul inferior (-2500–1600 m.a.). Este etapa diversificării procariotelor autotrofe

fotosintetizante, a dezvoltării stromatolitelor; apariţia metabolismului aerob; apar eucariotele. Din

Proterozoicul inferior se cunosc:

- substanţe cărbunoase de origine algală în şisturile ardeziene grafitoase, Canada (- 2500 m.a)

- alge albastre globuloase, Sahara (- 2000 m.a.).

- alge albastre filamentoase, asemănătoare genului actual Oscillatoria, scutul Canadian, 2000

m.a (Gunflintia şi Animikeia).

- Eoastrion, impresiune celulară cu prelungiri filiforme dispuse radiar (bacterie de oxidare a

Mn şi Fe), scutul Canadian, 2000 m.a.

- Eosphaera: două sfere concentrice; în spaţiul dintre sfere şi în interiorul sferei interne –

sferule (? flagelat colonial asemănător volvocalelor), scutul Canadian, 2000 m.a.

- Grypania spiralis (2100-1400 m.a.) – structuri filamentoase ce aparţin probabil celui mai

vechi eucariot cunoscut.

- bacterii, alge verzi, stromatolite (Conophyton, Collenia), ciuperi (filamente de miceliu),

Australia, - 2000 m.a.

- strat de 2 m grosime de cărbune de origine algală (shungit) în NV Lacului Onega (Rusia),

1800 m.a.

Proterozoicul mediu (-1600–1000 m.a.). Este etapa diversificării procariotelor autotrofe

fotosintetizante şi formarea stratului de ozon, fapt care va avea un rol deosebit de important în evoluţia

ulterioară a vieţii; dezvoltarea eucariotelor; apariţia organismelor pluricelulare. Din Proterozoicul

mediu se cunosc:

- stromatolite (Cryptozoon), Colorado; Conophyton (Australia)

- alge verzi şi aurii (eucariote sigure), California, - 1300 m.a.

- corpuri cilindro-conice cu o cavitate centrală, ce par a avea un schelet radial şi concentric

(Atikokania) – urme de spongieri silicioşi ?, în calcare de 1100 m.a.

- stromatolite (Cryptozoon, Collenia);

- dovezi ale reproducerii prin mitoză la alga verde Glenobotrydion aenigmatis, în roci

silicioase, Australia, de 1000 m.a.

Proterozoicul superior (-1000–543,3 m.a.). Are loc diversificarea eucariotelor, apariţia

reproducerii sexuate, apariţia şi dezvoltarea eucariotelor macroscopice, de talie relativ mare (de

ordinul centimetrilor), apariţia primelor metazoare cu formaţiuni exoscheletice). Din Proterozoicul

superior se cunosc:

- bacterii sulfuroase, Canada -800 m.a.

- stromatolite (Conophyton, Collenia), Australia, Africa, Ural - 700-680 m.a.

- ramuri striate, cu aspect de pană, ce pornesc de la un ax în capătul căruia se găseşte un disc

(? Pennatulari); Rangea, Arborea, Charnia, - Australia (Ediacara), Anglia, Siberia

În Formaţiunea Ediacara, Australia (565 – 545 m.a.):

- celenterate meduzoide (Cyclomedusa, Medusinites)

- viermi anelizi: Dickinsonia

- Spriggina: afinitate cu viermii inelaţi dar şi cu artropodele (40 segmente, cu parapode; capul

acoperit cu un scut chitinos prevăzut cu prelungiri laterale îndreptate posterior)

- Parvancorina, seamănă cu o larvă de trilobit (corpul eliptic susţinut de un ax prelungit în

afară cu un spin) – artropod primitiv

- Tribrachidium, disc cu trei braţe torsionate ce pornesc din centru; impresiune de meduză

(după ultimele aprecieri).

L3. Eonul PHANEROZOIC

(-543,3-Acrtual)

Cuprinde erele Paleozoică, Mezozoică şi Neozoică, caracterizate prin formaţiuni geologice

care conţin fosile relativ bine conservate (gr. phaneros = aparent; zoic = viaţă).

Era PALEOZOICĂ

(-543,3-250 m.a.)

Numită şi „era vieţii vechi”, Paleozoicul reprezintă prima eră în care se găsesc asociaţii bogate

de organisme animale şi vegetale. A durat circa 300 m.a., adică intervalul existenţei trilobiţilor.

Cuprinde 6 perioade: Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer şi Permian (primele trei

perioade reprezintă Paleozoicul inferior, iar ultimele trei Paleozoicul superior).

Perioada C a m b r i a n ă (Cm)

(-543,3–489 m.a.)

Denumirea perioadei vine de la numele latin Cambria dat de romani provinciei Ţării Galilor

din sudul Angliei (Wales), unde se găseşte stratotipul sistemului respectiv.

Cambrianul este timpul care a trecut de la apariţia trilobiţilor (Fallotaspis şi Olenellus) şi până

la apariţia masivă a graptoliţilor. A durat circa 54 m.a.

Caractere paleobiologice

• Flora – slab dezvoltată, constituită din talofite marine. Se cunosc stromatolite (depozite

calcaroase cu structură lamelară fină) produse de alge albastre (Cyanophyceae), prin precipitarea

carbonatului de calciu în jurul talului (China, Maroc). Se cunosc şi alge alge verzi şi roşii. O floră

terestră nu se cunoaşte cu certitudine.

• Fauna – cuprinde o asociaţie de reprezentanţi ai tuturor încrengăturilor de nevertebrate.

Protozoarele se cunosc prin foraminifere şi radiolari.

Spongierii – reprezentaţi de calcispongi, silicospongi şi demospongi.

Archaeociatidele, cunoscute numai din Cambrian, au avut o largă răspândire geografică. Aveau,

probabil afinităţi cu spongierii. Corpul, în formă de con, avea un peretele calcaros dublu, străbătut de

numeroşi pori. Între cei doi pereţi erau dispuse radiar lame calcaroase verticale şi uneori transversale,

de asemenea străbătute de pori. Se fixau cu partea ascuţită a conului, cu ajutorul unor ramificaţii ca

nişte rădăcini. Trăiau în colonii în felul coralilor de mai târziu. Au format recife (Australia). Ex.:

Archaeocyathus (China, Australia, Africa de Nord, Europa).

Celenteratele – reprezentate de scifozoatre (meduze şi conulate). Ex.: Medusites – impresiune

pentagonală atribuită unor meduze de scifozoare.

Moluştele. Se cunosc reprezentanţi din clasele monoplacofore, gasteropode, bivalve şi

cefalopode. Monoplacofore: Scenella, cochilia conică, cu şase perechi de impresiuni musculare pe

partea internă (ceea ce denotă o segmentaţie şi organizarea corpului). Gastropode: Oelandia, talie

mică,cochilia cu un început de înrulare. Cefalopode – cu organizare de tip nautiloideu, cochilia mică

cilindroconică. Ex.: Plectronoceras - cochilia mică, ortoconă, cu pereţi despărţitori deşi şi sifon

marginal; probabil bentonic.

Se cunosc urme de târâre şi galerii atribuite anelidelor polichete (Canadia setigera;).

Artropodele – reprezentate în special de trilobiţi, primele artropode apărute; larg răspândiţi în

Cambrian.

Trilobiţii cambrieni se caracterizează prin: număr mare de segmente toracice, pigidiu mic,

glabela segmentată, lipsa posibilităţii de înrulare, ochi puţin dezvoltaţi. Ex.: Olenellus – Cm inf.;

Paradoxides – Cm sup.

Apar merostomatele şi crustaceele.

Brachiopodele – frecvente; majoritatea erau nearticulate, cu cochilia cornoasă sau calcaro-

fosfatică, la care valvele se leagă între ele numai prin muşchi; de talie mică. Ex.: Lingulella – cochilia

înaltă cu umbone ascuţit; Obolella – cochilia rotundă sau ovală.

Apar primele brachiopode articulate, la care valvele se articulează între ele printr-o ţâţână (aparat

cardinal); acestea au cochilia calcaroasă. Ex. Kutorgina.

Echinodermele – reprezentate prin carpoidee, cystoidee şi edrioasteroidee. Ex.: Trochocystites

(Clasa Carpoidea) – echinoderme fixate, cu teca circulară sau asimetrică, aplatizată lateral şi lipsită de

simetrie pentaradiară, formată din plăci calcaroase; pedunculul rudimentar, prezenta plăci dispuse pe

două rânduri alterne. Cm sup., Europa (Boemia).

Apar vertebratele agnate – ostracodermii.

Din Cambrian se cunosc peste 3000 specii de animale, toate de talie mică (până la 18 cm

ajungeau unii trilobiţi). 50% din faună era reprezentată de trilobiţi, iar 30% de brahiopode. Majoritatea

vieţuitoarelor trăiau în zona litorală a mărilor, mai bine luminată şi oxigenată.

L4. Perioada O r d o v i c i a n ă (O)

(-489 – 440 m.a.)

Denumirea perioadei vine de la numele unui vechi popor celtic – ordovicii, care trăia în

antichitate în Ţara Galilor, regiune în care a fost delimitat pentru prima dată sistemul ordovician.

Ordovicianul este timpul care a trecut de la apariţia explozivă a graptoliţilor (ca reper

graptolitul dendroid Dictyonema) şi până la dispariţia graptoloideilor axonolipi (cu dezvoltare

centrifugă). A durat circa 60 m.a.

Caractere paleobiologice

• Flora. Se cunoaşte numai o floră marină, reprezentată de talofite: alge albastre constructoare

de stromatolite, alge verzi, roşii şi brune. Nu se cunoaşte cu certitudine o floră terestră.

• Fauna, cuprinde nevertebrate şi vertebrate inferioare:

Spongieri silicioşi;

Celenteratele sunt mult diferenţiate. Se cunosc stromatoporide (Stromatoporoidea), hidrozoare

coloniale cu schelet calcaros, constructoare de recife. Coralii tabulaţi (Tabulata): Halysites – colonia

este formată din calicii tubulare alipite în serii liniare; frecventă în asociaţiile recifale. Apar tetracoralii

(Rugosa, Tetracorallia).

Moluştele sunt mult mai variate decât în Cambrian. Cefalopodele sunt reprezentate prin

nautiloidee (Nautiloidea), mai diversificate şi de talie mare (până la 4,5 m) faţă de cele cambriene.

Ex. Orthoceras, cu cochilia dreaptă (ortoconă), cu sifonul situat aproape central; cochilia este

ornamentată cu coaste longitudinale sau transversale;

- Lituites – are cochilia răsucită în primele stadii, apoi dezvoltată drept; suprafaţa era ornamentată

cu coaste radiare puternice.

Artropodele. Trilobiţii sunt foarte numeroşi, cu tendinţa de lărgire a glabelei în partea anterioară

(ca la Dalmanitina). Illaenus – cu trilobaţia ştearsă, cu pigidiul aproape tot atât de dezvoltat ca şi

cefalonul;

Calymene

Trinucleus - cu cefalonul mult mai dezvoltat decât restul corpului, cu cei doi spini genali încă o

dată mai lungi decât întreg corpul. Obrajii, ca şi glabela, sunt globuloşi (aspect de trei nuclei, de unde

şi numele).

Briozoarele se diversifică.

Brahiopodele articulate devin tot mai numeroase. Ex. Orthis, cu linia cardinală dreaptă, valvele

subcirculare, planconvexe; la exterior, coastele radiare bifurcate.

Echinodermele sunt reprezentate prin carpoidee, cistoidee (Echinosphaerites, Pleurocystis),

crinoidee, edrioasteroidee (Edrioaster), asteroidee, ofiuroidee, holoturoidee, echinoidee.

Foarte răspândite sunt cistoideele: Ex. Echinosphaerites (Europa de Nord) – de formă globuloasă, cu

diametrul de 2,5-4,5 cm, acoperită cu numeroase plăci dispuse neregulat. Orificiul bucal este situat la

polul aboral.

Graptoliţii au fost stomocordate marine coloniale, pelagice sau bentonice. Scheletul unei

colonii elementare, numită rabdosom, cuprindea tecile (în care trăiau indivizii), de natură chitinoasă,

dispuse pe o parte sau pe ambele părţi ale unui ax (stolon). Stolonul este acoperit de un schelet

chitinos, fosilizabil, la dendroidei şi lipsit de schelet la Graptoloidei.

Ex. Dictyonema – graptolit dendroid ramificat în formă de evantai, cu stolon chitinos; ramurile

sunt unite prin scurte prelungiri chitinoase (=disepimente), conferind coloniei un aspect reticulat;

pseudoplantonică (era fixată de corpuri plutitoare); Diplograptus – graptolit cu rabdosom biseriat,

axonofor (cu dezvoltare centripetă); planctonic, cu organe de plutire; Didymograptus – graptolit

axonolip cu doi rabdosomi uniseriaţi; Tetragraptus – graptolit axonolip (cu dezvoltare centrifugă) cu

patru rabdosomi, cu ramuri uniseriate.

La sfârşitul Ordovicianului graptoloideii axonolipi dispar.

Vertebratele sunt reprezentate prin diferite grupe de ostracodermi (agnate cu exoschelet osos

dermic).

L5. Perioada S i l u r i a n ă (S)

(440 – 417 m.a.)

Denumirea vine de la numele unei vechi populaţii celtice (silurii) care în timpul romanilor

trăia în Ţara Galilor. Silurianul este timpul scurs de la dispariţia graptoliţilor axonolipi (cu dezvoltare

centrifugă a coloniei) până la dispariţia totală a graptoliţilor. A durat circa 23 m.a.

Caractere paleobiologice

• Flora este reprezentată, în domeniul marin, de algele calcaroase. Apar primele plante

continentale (cormofite) reprezentate de psilopside şi licopside (Încrengătura Pteridophyta).

• Fauna. Alături de fauna marină se cunoaşte şi o faună lagunar-continentală.

Stromatoporidele (apărute la începutul Ordovicianului), metazoare coloniale cu schelet masiv,

calcaros multilaminat, posibil un tip de porifere, sunt numeroase.

Celenteratele sunt reprezentate prin corali tabulaţi. Dintre Tabulaţi: Favosites – colonia formată

din tuburi înguste, prismatice, cu începuturi de septe şi numeroşi pereţi despărţitori (= tabule). Polipii

comunicau între ei prin pori mari situaţi în pereţii tuburilor; au format recife.

Tetracoralii sunt mai rari. Ex. Goniophyllum – solitar, cu aspectul unei piramide pătrate

acoperită cu un căpăcel format din patru piese triunghiulare.

Moluştele. Bivalve: Ex. Cardiola, cu cochilia cu contur aproape circular, echivalvă, cu

ornamentaţia grosier – reticulată;

Cefalopodele nautiloidee sunt numeroase. Se cunosc tipuri primitive, ortocone, alături de

tipuri noi, cu cochilia cu început de înrulare.

Ex. Michelinoceras – cochilie ortoconă, longiconă. Acest gen persistă până în Triasic.

- Gomphoceras, cu cochilia scurtă (breviconă) şi netedă. Ultima cameră este mare, cât

jumătate din lungimea cochiliei; apertura este îngustă, caracteristică, în formă de „T”.

- Phragmoceras, cochilia este înrulată cirtocon şi turtită lateral; ultima porţiune este lată iar în

dreptul deschiderii are două prelungiri laterale care se apropie în mijloc, separând apertura într-o

deschidere superioară şi una inferioară. Sifonul este marginal.

Foarte numeroşi sunt tentaculiţii (Tentaculoidea), apăruţi în Ordovician, cu o cochilie conică

ascuţită; se consideră că ar fi gasteropode pteropode, care duceau viaţă pelagică.

Artropodele. Trilobiţii sunt bine reprezentaţi. Ex. Calymene – cu cefalonul dezvoltat, cu

şanţurile vizibile pe glabelă; ochi reniformi; aveau posibilitatea de înrulare.

Merostomatele euripteride (Subîncreng. Chelicerata, Clasa Merostomata, Subclasa

Eurypterida), numite şi gigantostracei, ating dimensiuni de la 0,5 m la peste 2 m; trăiau în mediu

lagunar-continental. Ex.:

- Eurypterus, cu cefalotoracele semicircular, trunchiat anterior: pe faţa superioară se găsesc

ochii mari reniformi şi doi oceli; ventral – şase perechi de apendice, dintre care cinci perechi serveau

la masticaţie, iar a şasea la înot. Abdomenul – format din şase segmente mai late şi şase segmente mai

înguste (postabdomenul), este terminat cu telson spinos. Atingea 1 m lungime.

- Pterygotus, de circa 2 m lungime, era un mare prădător. Cefalotoracele, rotunjit,

semicircular, poartă ochii pe marginea lui şi oceli pe partea superioară. Prima pereche de apendice –

chelicerele, este dezvoltată, iar ultima pereche, lăţită adaptată pentru înot. Abdomenul, alcătuit din 12

segmente, se termină cu un telson lăţit.

Apar primele arahnide (Palaeophonus – scorpion acvatic, trăia în lagune).

Briozoarele sunt frecvente.

Brahiopodele sunt reprezentate prin numeroase forme articulate. Ex.: Pentamerus – cu valvele

oval-alungite, biconvexe, neornamentate.

Echinodermele. Se continuă grupele din Ordovician.

Graptoliţii sunt reprezentaţi de formele dendroidee şi graptoloidee axonofore (cu dezvoltare

centripetă). Ex. Monograptus şi Cyrtograptus, care sunt uniseriaţi.

Vertebratele sunt reprezentate prin ostracodermi, agnate găsite în mediul lagunar –

continental sau marin. Ex. Pteraspis, (Ordinul Heterostraci), avea două deschideri nazale; exoscheletul

foarte dezvoltat, format din sudarea şi articularea mai multor plăci osoase mici care au dat naştere unor

piese mai mari, ce protejau capul şi jumătate din trunchi. Restul corpului era acoperit cu solzi mici,

rombici, subţiri. Înotătoarea codală este heterocercă. Trăia în mediu marin, bentonic.

- Birkenia, (Ordinul Anaspida), cu o deschidere nazală, corpul fuziform acoperit de solzi alungiţi,

dispuşi oblic în câte patru rânduri pe fiecare parte a corpului. Ducea viaţă nectonică.

- Cephalaspis, (Ordinul Osteostraci), are capul şi partea anterioară a corpului acoperite cu un scut

osos unic, numit scut cefalic, prelungit lateral şi posterior prin două apofize. Regiunea posterioară a

corpului era acoperită cu solzi osoşi mari, dreptunghiulari. Corpul prezenta o înotătoare dorsală şi se

termina cu o codală heterocercă; orbitele aveau o poziţie superioară (ceea ce indică un mod de viaţă

bentonic). Existau două înotătoare pectorale (spre deosebire de agnatele actuale care nu prezintă

înotătoare perechi).

Apar primele gnatostomate, în silurianul superior: peştii acantodieni (Acanthodii – cei mai

vechi peşti cunoscuţi).

L6. Perioada D e v o n i a n ă (D)

(417 – 354 m.a)

Denumirea perioadei vine de la comitatul Devonshire din SV Angliei, unde sistemul devonian

a fost separat pentru prima dată. Devonianul este timpul care a trecut de la dispariţia în masă a

graptoliţilor şi până la apariţia brahiopodului Productus şi a amonoideului Pericyclus. A durat circa 60

m.a.

Caractere paleobiologice

Mărirea suprafeţelor continentale la sfârşitul Silurianului a avut ca rezultat dezvoltarea florei şi

faunei continentale.

• Flora:

- în domeniul marin – algele calcaroase constructoare de recife;

- în domeniul lagunar-continental apar charofitele (alge verzi evoluate) şi briofitele.

Plantele terestre iau o mare dezvoltare; apar pteridofitele şi primele spermatofite

(gimnosperme).

Primele plante terestre apărute în Devonianul inferior au fost psilopsidele (Clasa Psilopsida).

Ex.:

- Rhynia, avea tulpina aeriană înaltă de 20-40 cm şi groasă de 5-6 mm, ramificată dicotomic,

fără frunze. Cuticula era groasă pentru a împiedica evaporarea apei; prezenta stomate, dovadă a vieţii

pe uscat; prezenta rizom cu rizoizi. În vârful ramificaţiilor tulpinii se formau sporangi (cu isospori).

Europa.

- Zosterophyllum din Devonianul inferior cuprinde numeroase specii. Zosterophyllum era o

plantă lipsită de frunze, cu ramuri netede, dicotomice, ce producea sporangi laterali pe rămurele scurte,

subţiri. Zosterophyllum a fost prima plantă considerat semi-acvatică.

- Psilophyton. De pe rizom se ridicau tulpinile aeriene ramificate dicotomic, cu vârfurile

răsucite ca la ferigile tinere. Prezenta stomate. Partea inferioară a tulpinilor era acoperită de

frunzişoare sau spini mici. Sporangii, grupaţi în perechi, erau situaţi în vârful ramurilor fertile

(sporangi nutanţi – cu vârful aplecat în jos). Vasele de lemn erau situate în centrul tulpinii şi

înconjurate de cele de liber (protostel). Europa şi America de Nord.

Dintre lepidopside (Clasa Lepidopsida=Lycopsida):

- Asteroxylon. Devonian mediu, Scoţia. Prezenta un rizom lipsit de rizoizi. Tulpinile aeriene

acoperite de frunze mici ascuţite, lipsite de nervuri. Partea superioară a tulpinii se ramifică dicotomic

şi poartă sporangii terminal. Vasele de lemn sunt dispuse în formă de stea sau cruce (gr. aster – stea;

xylon - lemn). Era adaptată mai bine la mediul terestru uscat decât primele două genuri. Mult timp a

fost încadrat printre psilopside.

Dintre filicopsidele primitive (Clasa Filicopsida) amintim genul Cladoxylon.

Cladoxylon (Devonian mediu – Carbonifer inferior, Europa de Vest, SUA). Plantele aveau

probabil mai puţin de 30 cm înălţime şi tulpini groase de 3-6 cm. Lemnul primar al tulpinii este

înconjurat, la unele specii, cu lemn secundar. Planta avea habitusul unui arbust cu tulpina scurtă,

prevăzută cu numeroase ramuri mici, prevăzute cu excrescenţe (filofore) asemănătoare frunzelor.

Axele tulpinale păstrate în stare fosilă nu depăşesc 25 cm lungime şi 1,5 cm grosime.

Dintre progimnosperme:

- Archaeopteris, devonian superior, Europa de Nord, America de Nord. Arbore de până la 30

m, cu rădăcini dezvoltate. Prezenta formaţiuni preovulare, fiind considerat un strămoş al plantelor cu

sămânţă. Frondele erau bipenate, putând atinge 1,5 m lungime.

Dintre gimnosperme apar pteridospermele (Pteridospermae) şi cordaitalele (Cordaitales).

• Fauna. Se dezvoltă în domeniul marin şi continental.

Foraminiferele sunt variate.

Stromatoporidele ating apogeul dezvoltării lor (Stromatopora).

Celenteratele: Coralii tabulaţi în uşor regres. Ex.:

- Pleurodictyum – colonie discoidală, cu calicii scurte, poligonale.

Tetracoralii au o dezvoltare mult mai mare faţă de Silurian. Ex.:

- Hexagonaria hexagona – colonial, caliciile cu contur hexagonal;

- Calceola sandalina – solitar, deschiderea caliciului este acoperită de un căpăcel plan care, la

rândul lui, posedă septe.

Moluştele. Tentaculiţii, clasaţi nesigur printre gasteropode, sunt numeroşi, dar la sfârşitul

Devonianului dispar.

Bivalvele erau întâlnite în domeniu marin şi continental (ape dulci).

Cefalopodele nautiloidee sunt în regres. Apar amonoideele de tip goniatitic (cu linia de sutură

ondulată). Ex.:

- Goniatites (Manticoceras) – cochilie involută, ombilic mic;

- Clymenia – cochilie evolută, ombilic larg, striuri fine.

Artropodele. Trilobiţii sunt încă destul de frecvenţi. Ex.:

- Phacops – glabela mare, globuloasă şi cu granulaţii (dezvoltată ca un adevărat plutitor); ochi

enormi.

- Scutellum (=Bronteus) – glabela lată anterior; pigidiul nedezvoltat, cu 14 striuri dispuse în

evantai.

În domeniul lagunar-continental se cunosc miriapode, insecte apterigote, arahnide şi

merostomate.

Briozoarele – frecvente în faciesurile calcaroase.

Brahiopodele – în plină dezvoltare; Ex. dintre articulate:

- Spirifer – cu cochilia foarte lată, biconvexă, cu coaste radiare;

- Uncites – cochilia foarte mare, cu regiunea umbonală a valvei ventrale depăşind mult valva

dorsală; trăia în zona recifală.

Echinodermele – aceleaşi grupe din Silurian. Ex. dintre Crinoidee:

- Cupressocrinites – braţele formate dintr-un singur şir de plăci brahiale late, cu numeroase

pinule. Pedunculul, constituit din plăci columnare pătratice, este străbătut de cinci canale (în care se

aflau organele interne).

Vertebratele . În domeniul marin se găsesc peşti acantodieni, placodermi (Duncleosteus),

Elasmobranchii (Cladoselache), crosopterigieni, dipnoi, actinopterigieni chondrostei.

În domeniul lagunar-continental se întâlnesc ostracodermi, numeroşi placodermi

(Pterichthyodes), chondrostei şi crossopterigieni (Osteolepis, Holoptychius). Din Devonianul superior

datează primii amfibieni: stegocefalul Ichthyostega.

Placodermi: Pterichthyodes – placoderm antiarch (Ordinul Antiarchi), cu partea anterioară a

corpului protejată de plăci mari osoase, restul corpului acoperit cu solzi mari; trăia în mediu lagunar-

continental.

- Protoselacieni: Cladoselache – schelet cartilaginos; corpul alungit, de 0,5-1,25 m lungime;

capul cu contur semicircular, gura situată terminal, cu dinţi pluricuspizi - cu cuspidul central mai mare

(tip „cladodus”), dispuşi în două şiruri pe maxilare; orbitele înconjurate de un inel sclerotical;

aripioarele cu baza lată şi radiile paralele; cele pectorale foarte dezvoltate; codala heterocercă, aparent

homocercă (vârful coloanei vertebrale pătrunde în lobul superior ca la orice codală heterocercă); trăia

în mediul marin.

Peşti osoşi. Ex.:

Dipnoi: Dipterus – dipnoi de apă dulce; solzi groşi cosmoizi; înotătoarele perechi de tipul unui

arhipterigiu biseriat, codala heterocercă; două dorsale.

Crosopterigieni: Holoptychius – crosopterigian, cu solzi mari – cosmoizi; aripioarele perechi

pedunculate; două dorsale; codala heterocercă. Trăia în mediu lagunar-continental.

- Osteolepis – de peste 1 m lungime; oasele craniene cu dispoziţie asemănătoare celor de la

tetrapode.

Amfibienii: Ichthyostega – stegocefal labirintodont cu caractere de peşti crosopterigieni,

măsura 1 m lungime. Înotătoarea dorsală, extinsă şi în regiunea codală, era susţinută de radii osoase ca

la peşti (este singurul tetrapod cunoscut la care există o înotătoare susţinută de radii osoase). Oasele

craniului păstrau canalele liniei laterale.

În sudul globului, absenţa coralilor indică o răcire a climei care s-a accentuat în Carbonifer,

când s-a instalat în Emisfera Sudică o glaciaţiune.

L7. Perioada C a r b o n i f e r ă (C)

(- 354 – 292 m.a.)

Denumirea perioadei vine de la faptul că în formaţiunile sale se găsesc cele mai bogate

zăcăminte de cărbuni de pe glob. Carboniferul începe cu apariţia brahiopodului Productus şi a

amonoideului Pericyclus şi durează până la apariţia amonoideului Medlicottia. A durat circa 62 m.a.

Caractere paleobiologice

• Flora

- marină – alge calcaroase;

- continentală – are o mare dezvoltare: pteridofite şi gimnosperme.

Încreng. Pteridophyta, Clasa Lepidopsida. Ex.:

- Lepidodendron – arbore cu tulpina aeriană ramificată dicotomic, alcătuind coroana. Frunzele

erau înguste, cu nervură mediană. În urma căderii frunzelor, atât pe trunchi, cât şi pe ramuri, rămâneau

cicatrice foliare de formă rombică, alungite vertical, dând un aspect solzos scoarţei. Aparatul sporifer

avea aspectul unui con de brad şi se forma la vârful ramurilor tinere.

- Sigillaria – arbore înalt de peste 30 m, cu aspect de palmier, cu frunzele situate la vârful

tulpinii. Frunzele, lungi şi muchiate, cu secţiunea bazei hexagonală, erau dispuse în şiruri

longitudinale. Cicatricele foliare au aspectul unor peceţi (sigilii) de formă hexagonală sau eliptice.

Tulpinile subterane, ramificate dicotomic, poartă numele de Stigmaria.

Arthropsida. Ex.:

- Calamites, tulpina înaltă de 8-10 (chiar până la 20) m, articulată, cu ramurile dispuse în

verticil la noduri; frunzele mici, liniare (numite iniţial Annularia) erau dispuse în verticile pe ramuri.

Încreng. Gymospermae: Clasa Pteridospermae. Ex.:

- Neuropteris – cu pinule mici, ataşate la rahis printr-o bază foarte îngustă, cu o nervură

mediană de la care pornesc nervuri laterale.

Alte gimnosperme: cordaitale, conifere, ginkoale, cicadapside.

• Fauna

Foraminiferele cunosc o dezvoltare foarte mare. Ex.:

- Fusulina – fusiformă, cu multe loji separate prin septe; litorală, în mările calde.

Stromatoporidele - în regres.

Celenteratele: Tetracoralii – în regres. Ex.: Zaphrentis – solitar, conic, fără epitecă.

Tabulaţii - în regres;

Moluştele: Bivalve numeroase. Ex.: Posidonia – cu valve subţiri, ehivalve, cu striuri

concentrice puternice; disodontă; marină.

Gastropodele: apar pulmonatele şi primele prosobranhiate adaptate la mediul dulcicol (Viviparus).

Cefalopodele: Nautiloideele – în regres. Amonoideele – în plină evoluţie. Ex.:

- Pericyclus – cu linia de sutură goniatitică.

Artropodele:

Trilobiţii – în regres accentuat. Ex.:

- Phillipsia, cu glabela alungită şi marginile paralele; pigidiul egal cu cefalonul.

În apele dulci: merostomate euripteride şi xiphosure.

Miriapodele – numeroase, unele ating 30-50 cm lungime.

Insecte: odonate, ortoptere, efemeroptere, paleodictioptere. Ex.:

- Stenodyctia – paleodictiopter; segmentele toracelui, nesudate, posedau fiecare câte o pereche

de aripi (protoracele are şi el o pereche de expansiuni paranotale cu aspect de aripi). Abdomenul cu

prelungiri pleuriforme, se termina cu doi cerci.

Briozoare – frecvente.

Brahiopode articulate. Ex.:

- Productus – valava ventrală prezenta spini pentru fixare.

Echinodermele. Cistoideele au dispărut.

Blastoideele sunt frecvente. Ex.: Pentremites – cu caliciul de mărimea unei alune; la polul

superior: gura, dispusă central şi înconjurată de cinci orificii (spiracule) ale aparatului acvifer, dintre

care unul, mai mare, constituia orificiul anal; prezenta brachiole în zonele ambulacrare.

Echinoidea. Ex.: Palechinus – cu zonele ambulacrare formate din două şiruri de plăci, iar cele

interambulacrare din 4-6 şiruri (spre deosebire de formele moderne care au tot două şiruri de plăci);

formă sferică.

Vertebratele – reprezentate de peşti, amfibieni, reptile.

Elasmobranchii. Ex.: Xenacanthus (=Pleuracanthus), protoselacian dulcicol, cu un spin occipital

puternic, caracteristic; codala dificercă; Europa şi Amarica de Nord.

Amphibia. Stegocefalii sunt numeroşi. Ex.: Eryops – labirintodont rachitom; craniul lung, plat,

lungimea corpului de 2,5 m; partea ventrală protejată de solzi dispuşi în şiruri; terestru.

În Carboniferul mediu-superior apar reptilele, reprezentate prin anapside (captorhinide),

sinapside, pe uscat, şi mesosauri în apă. Apar primele diapside.

Ex.: Edaphosaurus (Ordinul Pelycosauria) – reptilă sinapsidă, care măsura 3,5 m; apofizele

neurale alungite mult, erau unite cu o membrană tegumentară; erbivor.

L8. Perioada P e r m i a n ă (P)

(- 292 – 250 m.a.)

Denumirea perioadei provine de la ţinutul şi localitatea Perm din partea de vest a munţilor

Ural, regiune în care a fost separat pentru prima dată sistemul permian (1841, Hutchison). Permianul

este timpul în care au trăit speciile amonoideului Medlicottia. A durat circa 40 m.a.

Caractere paleobiologice

• Flora.

În Permianul inferior, flora se aseamănă mult cu cea din Carbonifer, fiind reprezentată mai

ales prin articulate (Sphenophyllum şi Calamites), lepidofite (licopside) – Sigillaria, şi pteridosperme

care cuprind un gen nou - Callipteris (folosită pentru a delimita Carboniferul de Permian), cordaitale

(Cordaites). În acelaşi timp, pe continentul sudic Gondwana, se dezvoltă o floră de climă rece, în care

dominant este genul Glossopteris, dintre pteridosperme.

- Cordaites – arbore cu tulpina ramificată terminal; frunze mari, simple (până la 1 m) cu

nervuri aproape paralele, asemănătoare celor de la monocotiledonate; frunze persistente; organele

reproducătoare: inflorescenţele mascule cu aspect de spice, situate la baza frunzelor, iar cele femele –

alcătuite din mai multe ovule lung pedunculate, protejate de bractee.

În Permianul superior se produce o importantă schimbare a florei care se aseamănă mai mult

cu cea mesozoică. Caracteristice sunt acum coniferele, cu genul Voltzia şi ginkgoalele (Baiera).

- Pteridosperme: Glossopteris – frunze mari, ligulate sau lanceolate. Nervurile laterale pornesc

de la nervura mediană şi formează o reţea cu ochiuri oblic-alungite.

- Callipteris – foliole mici, ovale, inserate pe rahis prin toată baza lor, cu nervură mediană şi

numeroase nervuri fine semilunare.

Ginkgoale - Baiera – frunze cu limbul divizat dihotomic în lobi înguşti, digitiformi.

• Fauna

Foraminiferele continuă să fie bine dezvoltate. Dintre fusulinide apar genuri noi: Schwagerina.

Moluştele. Bivalvele au importanţă stratigrafică scăzută. Ex.:

- Anthracosia - dulcicolă, taxodontă, de talie mică şi formă dreptunghiulară.

Cefalopodele sunt foarte importante. La multe dintre ele linia lobară devine ceratitică. Ex.:

- Medlicottia – cochilia discoidală, involută, netedă, cu ombilic îngust. Ventral posedă două

carene care mărginesc un şanţ.

Dintre artropode se dezvoltă considerabil insectele şi crustaceele filopode (=branchiopode) şi cele

decapode.

Briozoarele au un rol important în construcţiile recifale. Fenestella retiformis – colonie cu

aspect reticulat, dezvoltată în evantai.

Brahiopodele articulate sunt foarte importante. Cele mai răspândite genuri sunt Spirifer,

Productus alături de unele tipuri aberante precum Richthofenia.

- Richthofenia - formă aberantă, fixată pe valva ventrală cu aspectul unui cornet şi prevăzută

cu spini. Valva dorsală este plată, operculară. Această formă reprezintă o adaptare la viaţa în zona

recifală unde agitaţia valurilor este puternică. Aceeaşi formă au luat-o şi hipuriţii dintre

lamelibranhiate, care trăiau în aceleaşi condiţii (fenomen de convergenţă) şi care au apărut mult mai

târziu (în Cretacic).

Vertebratele au înregistrat o dezvoltare importantă. Peştii: Numeroşi protoselacieni. Cei mai

numeroşi sunt peştii osoşi chondrostei: Amblypterus şi Palaeoniscus, ambele forme dulcicole.

Dintre Acantodieni:

– Acanthodes – cu solzi rombici mari, asemănători cu solzii ganoizi. Aripioarele suplimentare

sunt în reducere; aripioarele pectorale dezvoltate, cele pelviene foarte reduse. Este ultimul acantodian.

Amfibienii stegocefali se continuă din Carbonifer, ajungând acum la dimensiuni mai mari.

Ex.:

- Archegosaurus – (dintre rachitomii acvatici) cu coada lungă, craniul triunghiular, fălcile

alungite; lungime de 1,5 m; ihtiofag.

Reptilele au o mare dezvoltare. Sunt reprezentate de anapside (Scutosaurus, Pareiasaurus,

Labidosaurus), synapside: pelicosauri (Edaphosaurus, Dimetrodon), theriodonte (Cynognathus) şi

anomodonte (Dicynodon).

- Dicynodon – reptilă sinapsidă erbivoră, cu aspect mamalian, cu doi dinţi caniniformi foarte

dezvoltaţi pe maxilarul superior.

- Dimetrodon – pelicosaur carnivor, apofizele spinoase – 1,5 m; America de Nord.

Permianul, ultima perioadă a erei Paleozoice, se încheie cu o mare extincţie în masă, ce

cuprinde organisme marine şi continentale. Dispar: trilobiţii, tetracoralii (Zaphrentidae), majoritatea

tabulaţilor, palaechinidele, blastoideele, briozoarele fenestelide, goniatiţii (dintre amonoidee),

productidele, spiriferidele şi brahiopodele aberante (dintre brachiopode), fusulinidele (dintre

foraminifere), gigantostraceii (merostomate euripteride), insectele paleodictioptere, peştii

acanthodieni, protoselacienii; reptilele Mesosauria, majoritatea stegocefalilor şi a ferigilor

arborescente.

I. Cojocaru. Paleobiologie, 2010-2011. seminar

PRECAMBRIAN

Arhaic. A – Cryptozoon sp.;

Proterozoic inferior. B – ferobacterii; C–G: microorganisme din Formaţiunea de Gunflint

(America de Nord): C – Gunflintia sp.; D – Animikeia sp.; E – Eoastrion sp.; F –

Huroniospora sp.; G – Eosphaera sp.; H – Collenia sp.; I – Conophyton sp.;

Proterozoic mediu. J – Atikokania sp.

Proterozoic superior. K – Charnia sp.; L – Rangea sp.; M – Cyclomedusa sp.; N –

Tribrachidium sp.; O – Dickinsonia sp.; P – Spriggina sp.; R – Parvancorina sp.

CAMBRIAN

A-D – arheociatide: A - Archaeocyathus atlanticus; B- Anthomorpha margarita (secţiune

transversală); C - Cambrocyathus profundus; D - Coscinocyathus sp.; E - Medusites

lindströmi; F - Lingulella nathorsti; G - Obolella chromatica; H - Kutorgina cingulata (valva

ventrală); I - Scenella reticulata; J - Oelandia acuticosta; K – Plectronoceras sp.; L -

Canadia setigera; M - Olenellus kjerulfi; N - Paradoxides bohemicus; O - Trochocystis

bohemicus.

ORDOVICIAN

A - Halysites catenularia; B - Orthoceras tumidum; C - Lituites lituus; D - Orthis

calligramma; E - Dalmanitina socialis; F - Illaenus esmarckii; G - Calymene sp.; H -

Trinucleus goldfussi; I - Pleurocystis filitextus; J - Echinosphaerites aurantium; K -

Edrioaster bigsbyi; L - Dictyonema flabelliforme; M - Diplograptus sp.; N - Didymograptus

murchisoni; O - Tetragraptus serra.

SILURIAN

A – Favosites gotlandicus; B - Goniophyllum pyramidale; C - Cardiola cornucopiae; D -

Cyrtoceras sp.; E - Phragmoceras broderipi (cochilie endogastrică); F - Gomphoceras

bohemicus; G - Tentaculites ornatus; H - Calymene blumenbachi; I - Eurypterus fischeri; J -

Pterygotus buffaloensis; K – Palaeophonus sp.; L - Pentamerus oblongus; M - Monograptus

(Demirastrites) convolutus; N – Monograptus priodon; O – Monograptus sedgwicki; P –

Monograptus (Spirograptus) turriculatus; Q - Cyrtograptus murchisoni; R - Cyathocrinites

sp.; S - Jamoytius (=Jaymoytius) kerwoodi; T - Pteraspis rostratus; U - Lanarkia spinosa; V -

Birkenia elegans; X - Cephalaspis lyelli; Y - Cooksonia caledonica.

DEVONIAN – floră

A- Rhynia sp.; B – Zosterophyllum sp.; C - Psilophyton princeps; D - Asteroxylon mackiei (1

– tulpina; 2 şi 3 – secţiuni prin tulpină); E - Cladoxylon scoparium – ramură cu frunze şi

sporangi (1 – frunză; 2 – grup de sporangi; 3 – secţiune transversală prin tulpină (plectostel);

F - Archaeopteris – arborele reconstituit; 1 – trofosporofilă; 2 – frondă cu trofofile).

DEVONIAN - faună

A - Stromatopora sp.; B - Pleurodictyum problematicum; C - Hexagonaria hexagona; D -

Calceola sandalina; E - Manticoceras intumescens; F - Clymenia (Kosmoclymenia) undulata;

G - Spirifer (Cyrtospirifer) verneuili; H - Uncites gryphus; I - Phacops fecundus; J –

Scutellum paliferum; K - Cupressocrinites crassus; L - Pterichthyodes milleri; M -

Dunkleosteus sp.; N - Cladoselache sp.; O - Climatius sp.; P – Cheirolepis sp.; Q - Dipterus

valenciennesi; R - Osteolepis sp.; S - Panderichthys sp.; T – Ichthyostega sp.

CARBONIFER - floră

A - Lepidodendron aculeatum; B - Sigillaria elegans; C – S. elongata; D - Stigmaria ficoides; E - Calamites suckowi; F - Annularia stellata; G - Sphenopteris hoeninghausi; H - Neuropteris ovata; I - Alethopteris lonchitica; J - Odontopteris reichiana; K - Glossopteris browniana.

CARBONIFER – faună A - Fusulina cylindrica; B - Zaphrentis delanouei; C - Posidonia becheri; D – Pericyclus princeps; E - Phillipsia gemmulifera; F - Stenodictya lobata; G - Productus longispinus; H - Palaechinus elegans; I - Pentremites godoni; J - Xenacanthus (=Pleuracanthus); K – Eryops sp.; L - Edaphosaurus sp.

PERMIAN - floră

A- Sigillaria denudata; B - Sphenophyllum oblongifollium; C - Callipteris conferta; D - Glossopteris browniana; E - Baiera digitata; F – Cordaites sp.

PERMIAN - faună A - Schwagerina (Paraschwagerina) yabei; B - Anthracosia carbonaria; C - Medlicottia orbignyana; D - Spirifer alatus; E - Productus (Horridonia) horridus; F - Richthofenia communis (vd – valva dorsală; vv – valva ventrală); G - Fenestella retiformis; H – Acanthodes sp.; I - Palaeoniscus freislebeni; J – Amblypterus macropterus; K - Archegosaurus decheni; L - Scutosaurus karpinski; M - Dimetrodon sp.; N – Dicynodon sp.