» pag. 3 „o carte nu este doar - suplimentuldecultura.ro filespus despre fostul ministru al...

$: » pag. 3 „O carte nu este doar - suplimentuldecultura.ro filespus despre fostul ministru al Afa-cerilor Externe. Despre Daniel Bar-bu a m\rturisit c\ l-a cunoscut `n 2004 la o dezbatere$
Ian McEwan se plimb\ din nouprin Gr\dina de ciment

Drago[ Cojocaru

Primul s\u roman i-a adus faim\ [ireputa]ia unui scriitor macabru.~ntr-un articol din „The Guar -dian“, `n ajunul premierei uneipiese bazate pe cartea sa, Ian McE-wan `[i aminte[te de Gr\dina de ci-ment [i vorbe[te despre adapt\rileoperei sale.

» pag. 14

ANUL X » NR. 427 » 1 – 7 februarie 2014 » S\pt\m`nal realizat de Editura Polirom [i „Ziarul de Ia[i“ » [email protected]

PRIMUL MAGAZIN CULTURAL DIN ROMÂNIA » APARE S~MB|TA » WWW.SUPLIMENTULDECULTURA.RO

1,5LE I

„F\r\ Zah\r estemodul prin carene umplem [ibur]ile, [isufletele“

Interviu realizat de Florin Iorga

S`nt doi [i s`nt din Dorohoi. Lua]iseparat, unu-i Bobo [i altu-i Bobi.Lua]i `mpreun\, s`nt F\r\ Zah\r.Da, trupa aceea care este precumciorba de burt\: ori n-o supor]ideloc, ori e[ti `nnebunit dup\ ea.Dac\ s`nte]i curio[i s\ [ti]i cemai fac, afla]i c\ luna trecut\ au`mplinit 13 ani de la `nfiin]are.Nu-i pu]in lucru [i este un prilejideal pentru a le lua un interviu.

» pag. 3

AVANPREMIEREEDITORIALE

INTERVIU CU SCRIITOAREA M.L. STEDMAN

„O carte nu este doarcrea]ia autorului“

10 ani de SDC George Onofrei

Posibila fuziune dintre PDL [iPNL, vedetele de carton de la televi-zor, mandatul Monei Musc\ `nfruntea Ministerului Culturii, pre-cum [i m\rturisirile scriitorului{tefan Agopian constituiau subiec -te principale la `nceputul lunii ia -nuarie 2005 `n revista „Suplimen-tul de cultur\“.

» pag. 11

Citi]i interviul realizat de Florin Irimia `n » paginile 8-9

INTERNA}IONAL

„Suplimentul de cultur\“ public\`n acest num\r dou\ fragmente `navanpremier\: din volumul Portre-tul unei familii turce[ti. O po vestedin Istanbulul de alt\dat\ de IrfanOrga [i din cartea Mircea Eliade.De la magie la mit de Moshe Idel,ambele urm`nd s\ apar\ `n cur`ndla Editura Polirom.

» pag. 12-13

www.suplimentuldecultura.roSUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL X » NR. 427 » 1 – 7 februarie 2014

2 » actualitate

DANIEL BARBU {I ADRIAN CIOROIANU, DESPRE CULTUR| {I POLITIC| ~N ROMÂNIA SECOLULUI XX

„Partida culturii nu e pierdut\“

Ioan Stoleru

~n deschidere, Liviu Br\tescu af\cut c`teva scurte remarci desprecei doi invita]i. „Istoricii au [i eigreut\]ile lor `n a se apropia de unsubiect sau altul; am remarcat laprofesorul Cioroianu lipsa de com-plexe `n a aborda, tran[a `ntr-unmod diferit anumite subiecte“, aspus despre fostul ministru al Afa-cerilor Externe. Despre Daniel Bar-bu a m\rturisit c\ l-a cunoscut `n2004 la o dezbatere despre regiona-lizare, „o discu]ie care a r\mas me-reu actual\ [i nedus\ p`n\ lacap\t“.

„Ateneul `nsu[i e f\r\ `ndoial\ opricin\ care te face s\ te sim]i bine,c`nd te po]i afla aici, te po]i `nscriecu modestie `ntr-o tradi]ie lung\ [iprestigioas\“, a recunoscut DanielBarbu, `n continuare `mp\r]ind se-colul XX `n trei perioade: „Epocafrumoas\“, primul deceniu [ijum\tate, 1900-1915, care intr\ ̀ ntr-undeclin dramatic dup\ 1916, iar la1919 este deja o amintire. ~n aceast\perioad\, cultura e mai degrab\, `nspa]iul public românesc, limbajulpredilect al politicii. Un bun exem-plu e Titu Maiorescu, un om care,`nainte de a fi politician, prim-mi-nistru, a fost critic literar „[i pen-tru care logica literaturii e insepa-rabil\ de logica politicii“. Este, deasemenea, epoca `n care oratoriapolitic\ era excep]ional\.

A doua perioad\, mai compli-cat\, mai lung\, este epoca `n care„politica `ns\[i `[i pierde oarecumautonomia“ [i `ncepe `n anii ’20,dar mai pronun]at ̀ n anii ’30 (`n au-gust 1930, Carol al II-lea se autopro-clama „Voievodul Culturii“, cul-tur\ care includea [i ce `n]elegemprin politic\), urmat\ de epoca co-munist\. {i a treia perioad\ estecea postdecembrist\, „relativ nova-toare“, c`nd se insereaz\ alte dis-cu]ii, alte tendin]e. Este [i comple-ta deconectare a politicii de cul-tur\. „Politica nu se mai oglinde[te`n nici un fel `n cultur\, nu `n -cearc\ s\ recurg\ la un limbaj alculturii, dup\ cum [i cultura `[ipierde orice voca]ie de a deveni oform\ de politic\ a na]iunii saum\car construc]ie de regim.“

Adrian Cioroianu: „Nu am nostalgiaperioadei interbelice“

„Pentru c\ m\ simt foarte bine deregul\ la Ia[i, probabil o s\ fiu ne-permis de optimist `ntr-o discu]iedespre intelectuali [i politic\“, am\rturisit Adrian Cioroianu, argu-ment`nd c\, de[i avem mai multemotive s\ spunem c\ travers\m operioad\ ̀ n care politicul [i culturamerg pe drumuri paralele, fenome-

nul este ciclic [i „partida culturiinu e pierdut\“. „Cred c\ e un feno-men ciclic `ntr-at`t de mult `nc`t `isf\tuiesc pe cei mai tineri dintrenoi din sal\ s\ se preg\teasc\ saus\ fie preg\ti]i pentru o perioad\ ̀ ncare greutatea cultural\ va contaiar\[i“, a spus istoricul, ad\ug`ndc\ istoria se gr\be[te; ceea ce ̀ nain-te se petrecea pe parcursul a dece-nii, acum are un ritm de consumceva mai alert.

Profesorul a mai ad\ugat c\atunci c`nd vorbe[te despre moder-nizarea societ\]ii, specificul na]io-nal e o piedic\ `n calea moder -niz\rii, „drept care a[ fi deseoritentat s\ favorizez un model func -]ional, chiar dac\ nu e românesc,`n dauna a ceea ce ni se spune toat\ziua c\ e specific na]ional“. Istori-cul crede c\ una dintre datoriilefundamentale ale intelectualului ̀ nsocietate este s\ stabileasc\ dife-ren]a dintre ceea ce `nseamn\ ne-voia de a importa modele func]io-nale [i alibiul pe care ̀ l de]in mereu,c\ un model str\in trebuie aplicat`n func]ie de specificul na]ional.

„Nu am deloc nostalgia perioa -dei interbelice“, a mai spus AdrianCioroianu, „e perioada cea maihaotic\ din punct de vedere politic,e perioada [i cea mai discutabil\ [ipentru intelectualii perioadei, pentru

c\ dac\ le iei [i le judeci credin]ele de-mocratice, ajungi la mari surprize“.Astfel, istoricul a ajuns la ideea c\,„`n ciuda a ceea ce v-a]i a[tepta, ceamai bun\ perioad\ din toat\ istorianoastr\ modern\ este acum“. Argu-mentul principal a fost faptul c\pentru prima dat\ `n ultimii 300 deani nu mai avem problema insecu-rit\]ii grani]elor, situa]ie care nuera valabil\ ̀ n perioada interbelic\.

Mereu va exista „mitul v`rstei de aur“

~ntrebat din public dac\ dezvolta-rea economic\ a României este le-gat\ de calitatea elitei politice [i in-telectuale, fostul ministru DanielBarbu a r\spuns c\ a[a este,ad\ug`nd c\ ]ine `ns\ [i de rolulstatului. De exemplu, România dinanii ’60-’70 ai secolului al XIX-leap`n\ la sf`r[itul epocii Carliste areo cultur\ public\ extrem de eta-tist\, iar re]eaua feroviar\, inclu-siv cea pe care o avem ast\zi, „e ceape care regimul comunist a mo[te-nit-o [i la care a ad\ ugat foartepu]in“, a explicat Daniel Barbu.~ns\ din cauza lipsei de interven]ie`n ultimii 60-70 de ani, acum se cir-cul\ la „viteze inacceptabile pentrusecolul XXI“.

„~ntr-o societate total deschis\,cheia o reprezint\ insisten]a,

perseveren]a, nu preg\tirea [i inte-ligen]a“, a r\spuns Adrian Cioroia-nu la una dintre ̀ ntreb\rile adresa-te din public, argument`nd c\ nucei mai inteligen]i sau talenta]iajung s\ aib\ succes, ci aceia carenu renun]\. Continu`nd s\ vorbeasc\despre dezvoltarea economic\ aRomâniei, acesta a spus c\ noi `nc\nu am ales `ntre cele dou\ mariidei, „Prin noi `n[ine“ a lui Vintil\Br\tianu sau „Politica por ]ilor des-chise“ a lui Virgil Madgearu. „Niciast\zi nu ne-am decis“, a spus isto-ricul, „[i e posibil s\ ajungem s\ ale-gem obliga]i de conjunctur\. Tre -buie `ns\ s\ observ\m c\ toate ma-rile ]\ri economice au `nceput prina-[i dezvolta capitalul propriu.“

Cineva din public l-a `ntrebat peAdrian Cioroianu cum `i vede pepoliticienii de azi fa]\ de cei din pe-rioada interbelic\. Fostul ministruconsider\ c\ mereu vor exista „mi-tul v`rstei de aur“ [i nostalgia fa]\de trecut. „Peste 50 de ani, Iliescuva fi `n avantaj fa]\ de pre[edintelede atunci. Pe Carol al II-lea `nce-pem s\-l vedem din ce `n ce mai bi-ne“. ~n plus, Adrian Cioroianu estede p\rere c\ popoarele latine `n ge-neral s`nt sensibile la personaje ca-rismatice, cum a fost Corneliu Ze-lea Codreanu, „`ns\ din fericire n-am avut prea multe“.

Prima edi]ie din 2014 aPrelegerilor AteneuluiT\t\ra[i din Ia[i a g\zduitun dialog `ntre prof. univ.dr. Daniel Barbu, istoric [ifost ministru al Culturii `nGuvernul Ponta(decembrie 2012 –decembrie 2013), [i prof.univ. dr. Adrian Cioroianu,istoric [i fost ministru alAfacerilor Externe `nGuvernul T\riceanu(aprilie 2007 – aprilie2008). Prelegerea de joi,30 ianuarie 2014, din SalaMare a Ateneului T\t\ra[i,la care au venitaproximativ 100 deoameni, a avut tema„Cultura [i politica `nRomânia secolului XX“ [i afost moderat\ de dr. LiviuBr\tescu, directorulinstitu]iei.


actualitate « 3

INTERVIU CU BOBO BURL|CIANU {I BOBI DUMITRA{

„F\r\ Zah\r este modul prin care ne umplem [i bur]ile, dar [i sufletele“S`nt doi [i s`nt din Dorohoi. Lua]i separat, unu-i Bobo [i altu-i Bobi. Lua]i `mpreun\, s`nt F\r\Zah\r. Da, trupa aceea care este precum ciorba de burt\: ori n-o supor]i deloc, ori e[ti`nnebunit dup\ ea. Adic\ fie nu le gu[ti umorul – caz `n care este posibil s\ ai o problem\ –,fie te strici de r`s la fiecare concert de-al lor, de[i le cuno[ti piesele pe de rost. Caz `n care aialt\ problem\. Dac\ s`nte]i curio[i s\ [ti]i ce mai fac, afla]i c\ luna trecut\ au `mplinit 13 ani de la `nfiin]are. Nu-i pu]in lucru [i este un prilej ideal pentru a le lua un interviu.

Interviu realizat deFlorin Iorga

S\ `ncepem cu o `ntrebare decare sigur v-a]i plictisit: de un devi se trage denumirea asta hi-poglicemic\ a trupei?

Bobo: Av`nd o muzic\ haioas\,pozitiv\, care f\cea lumea s\ r`d\,am vrut ca prin nume sa `nchidemcercul energetic. Numele trebuias\ fie `n antitez\ cu ce c`ntam. S\reprezinte ceva negativ. Care s\ nuplac\. {i f\r\ zah\r e amar. Bine, labaz\ a stat [i faptul c\ eu `n stu-den]ie am b\ut vreme de doi anicafeaua f\r\ zah\r [i Bobi, c`nd ve-nea la repeti]ii `n c\min, aduceaplicule]e de zah\r ca s\ [i le pun\ ̀ ncafeaua neagr\ cu care `l serveam.Da. El a venit cu numele. Eu amadus conceptul.

Bobi: Denumirea trupei se tragepentru via]a amar\ [i pentru c\umor cinic.

Facem un scurt exerci]iu delips\ de modestie? Deci: oglin -d\-oglinjoar\, care-i cea maihaioas\ [i mai sexy trup\ din]ar\?

Bobo: „{i“? Asta e grea. Dac\ era„sau“ era u[or. P\i... Hmm... Bam-bi? Sau... The Brad Pits? :)

Bobi: Dar ce, `s prost s\ `i pro-movez pe al]ii? Ce, eu nu-s haios?Bobo nu e sexy?

Acum `ncerc s\ v\ enervez: [ice sim]\minte se degaj\ `n voiacum, c`nd ad\uga]i `n buche -tul existen]ei trupei cel de-al13-lea trandafir?

Bobo: Nu-s multe. E unul singur.C\ldu] [i moale. De u[oar\ nostal-gie [i regret fa]\ de vremurile bunede alt\dat\. Nu pentru noi, ci pen-tru muzica româneasc\.

Bobi: Nu-mi st\ `n caracter s\-lcontrazic pe Bobo, dar... degeaba ec\ldu] dac\ e moale, hi-hi-hi. Unapeste alta, am pl\cutul sentimentc\ am l\sat ceva `n urm\. Am pro-pus un umor cu certificate de cali-tate [i lumea l-a primit bucuroas\,cu bra]ele deschise, ca pe un pachettrimis de m\tu[a din Italia.

Pe l`ng\ trup\, mai ave]i fieca -re [i alte activit\]i, dar tot nuo desfiin]a]i. Ce v\ mai ]ine`mpreun\? S`nt c\snicii, ca s\nu zic trupe, care au durat multmai pu]in...

Bobo: Cheltuielile! :) Ba nu, maie [i distrac]ia. Ne place pe scen\. {idiferen]a dintre a noastr\ [i altec\snicii, e c\ noi ̀ nc\ ne mai putemface s\ r`dem unul pe cel\lalt. Camca `n bancul cu haita de lupi.

Bobi: F\r\ Zah\r este modul princare ne umplem [i bur]ile, dar [isufletele. Personal, consider c\ m\ajut\ s\ pl\tesc dou\ tipuri de fac-turi: cele de gaz, dar, mai impor-tant, facturile c\tre publicul specta-tor, fa]\ de care m\ simt dator s\ re-confirm [i s\-l amuz.

Cred c\ este vremea pentru o`ntrebare mai... corporatist\.Unde v\ vede]i concert`ndpeste 5 ani: la munte, la maresau `n orice `mprejurare?

Bobo: Nu pot s\ v\d p`n\ acolo.Cred c\ `mi trebuie un control of-talmologic.

Bobi: Peste cinci ani vom con-certa la evenimentul aniversar al„Suplimentului de cultur\“.

Ce v-ar tenta mai mult `n vii -tor: o oper\ simfonic\ sau ooper\ caritabil\?

Bobo: Simfonic\.Bobi: Una caritabil\ de fa]ad\,

prin care de fapt s\ m\ `mbog\]esc.

S`nte]i o trup\ cu un num\rres pectabil de fani. Poate nu v\iese chiar de un partid, dar a]iputea milita [i voi pentru ceva,c\ e la mod\. Nu v\ bate g`nduls\ salva]i Ro[ia Montan\? Saupoate m\car balene le?...

Bobo: E o discu]ie lung\ aici.Prefer s\ n-o lansez. Pe scurt, ca s\r\spund totu[i, pe cale pa[nic\,personal, nu cred `n salvarea animic.

Bobi: Da, o s\ salvez Ro[ia Mon-tan\, c\ se poart\. M`ine diminea]\rezolv.

Dac\ `mi vine subit s\ m\ `n -sor [i vreau s\ `mi c`nta]i lanunt\, cam c`t m-ar costa?

Bobo: Anul \sta? 2014 Euro.Bobi: Cine dracu’ te-ar lua pe

tine?

Dup\ interviul \sta `mi cre[tecota, s`nt relaxat `n privin]aasta. Dar vreau s\ [tiu cum artrebui s\ arate un grup statu-ar cu voi `n mijlocul Doroho -iului vostru drag?

Bobo: Un bust cu dou\ capete. ~nstil hiperrealist. Gen Ron Mueck.

Bobi: Un cap cu dou\ busturi. ~nstil accident genetic. Gen Cernob`l.

S\ zicem c\ dup\ un concerts`nte]i lihni]i de foame [i in-tra]i `ntr-un restaurant. Lo -curi libere s`nt doar la masalui {tefan Hru[c\ [i la cea a luiFuego, oameni pe care i-a]i...„zugr\vit“ bine `n pieselevoastre. Nu ave]i alte alterna-tive. Cu care dintre ei a]iprefera o cin\ t`rzie? Argu-menta]i.

Bobo: Eu a[ sta la mas\ cu{tefan Hru[c\. Pentru c\ Fuego e

prea vorb\re] [i agitat [i nu mi-artihni m`ncarea. {tefan Hru[c\ paret\cut [i serios.

Bobi: Hai s\ g`ndim logic. Dac\ar fi [i Hru[c\ prezent, deduc c\ arfi iarn\. Iar el mai mult ar colindadec`t ar vorbi. Ai putea crede c\ su -n\ tentant s\ ai un colind\tor per-sonal la masa ta, dar apoi s-ar pro-duce tragedia: {tefan Hru[c\ arzice „deschide u[a cre[tine“, s-arg\si vreun cre[tin care chiar s\ odeschid\ [i ar r\ci to]i din restau-rant. Deci r\spuns final: Fuego.

Nu v\ confund\ lumea? Ave]ietichete destul de asem\ n\ -toa re...

Bobo: Ba da. ~ncontinuu. Chiar[i oameni care ne [tiu de mult. Nuli se potrivesc cuvintele `n gur\c`nd ne strig\. Ale naibii vocale. ~nplus, pe mine m\ confund\ unii cuBodo de la Proconsul.

Bobi: Important e c\ nu ne con-fund\ so]iile. Nu de alta, dar nu a[

dori s\ pl\tesc factura de gaz pen-tru dou\ case odat\. ~n rest, m-amobi[nuit de mult cu titulatura deBobo Dumitra[. Asta e, mergem`nainte.

E greu s\ fii Bobo de la F\r\Zah\r? E greu s\ fii Bobi de laF\r\ Zah\r?

Bobo: Ba deloc. E foarte simplu.Tot pe burt\ dorm, de parc\ n-a[ fide la F\r\ Zah\r. Tot de sus `n josm\ sp\l pe din]ii din fa]\. E un sin-gur moment c`nd e greu. Atuncic`nd tocmai am scos o pies\ nou\de c`teva sapt\m`ni [i lumea ne`ntreab\ ce se `nt`mpl\, de ce numai scoatem piese noi.

Bobi: Nu e greu. S`nt o persoan\inteligent\, cu aspect fizic de invi -diat [i c`nt `ntr-o trup\ arhicunos-cut\ `n Dorohoi. Cum a[ putea s\m\ pl`ng? Dac\ vreau s\ m\ pierd`n mul]ime `mi pun ochelarii, trag[apca peste frunte [i neg cu vehe-men]\ c\ s`nt eu.

„Starea na]iunii e proast\,urm\torul album e mai bun“

Ave]i de zis ceva important? Poate despre starea na]iunii,poate ceva referitor la urm\torul album? Profita]i!

Bobo: Nu, nu prea. Starea na]iunii e proast\, urm\torul album emai bun. Dar \stea nu-s deloc lucruri importante. Important e c\s`ntem s\n\to[i.

Bobi: Eu de felul meu spun doar lucruri neimportante. O s\ con-tinui demersul de a-i face pe oameni s\ r`d\. Nu mai zic nimic de al-bumul cel nou, c\ ar fi ca ̀ n Petric\ [i lupul. M-a[ ̀ ncumeta ̀ ns\ s\ v\amenin] cu un nou single F\r\ Zah\r odat\ cu desprim\v\rarea.De la dreapta la st`nga: Bobo,

George Maxim, Bobi [i Alex Neagu

4 » opinii


„Nu mai citesc «Gazeta», dar intruzilnic pe blogul lui Tolontan.“ A]ighicit: e un alt prieten, cititor – saufost cititor? – de ziare române[ti [istr\ine. E tipul de om care, atuncic`nd a ajuns `n Germania, undeurma s\ fie profesor un an de zile,mi-a scris c\ `ntre primele lucrurif\cute fuseser\ un abonament la„Frankfurter Allgemeine Zeitung“[i lectura zilnic\ a celorlalte ziare,la biblioteca Universit\]ii din Kon-stanz. „De ce?“, l-am `ntrebatatunci. „Fiindc\ vreau s\ `nv\] c`tmai bine limba german\!“ Cu altecuvinte, dragul meu camarad se fo-losea de pasiunea sa pentru pres\,pentru a-[i perfec]iona o limb\str\in\. Ast\zi, el, marele consu-mator de gazet\rie, [i de aia româ-neasc\, `mi spune, indirect, c\ aabandonat produsele media de la

noi, dar c\ a r\mas legat mental-ombilical de unii jurnali[ti.

Acum vreo zece ani, dac\ voiais\-i faci un portret celui mai dragprofesor din ierarhia mea perso-nal\, trebuia neap\rat s\-i dese -nezi, `n fundal, un teanc de ziare –cam toate de pe pia]\ – [i un pachetde ]ig\ri. {tiu, aud o `ntrebare, cetreab\ au ]ig\rile aici? Ei, au: eleerau, kentanele lungi, o pl\cere,a[a cum era [i r\sfoitul gazetelor.Domnul despre care scriu r`nduri-le astea e [i ast\zi un consumatorpasionat al presei: `ns\ e unul care`]i spune ce mi[to arat\ ziarele digi-tale. Evident, alea din afara Româ-niei! Nu am idee cum mai [tie ceeace mai scriu cotidienele din Româ-nia, dar teancul acela de ziare adisp\rut din peisajul personal.

Nu am schi]at aici `nt`mpl\tor

trei portrete de consumator. De[idiferite prin modul de manifestare,reac]iile au o cauz\ comun\: rupe-rea extrem de puternicei leg\turidintre devoratorul de pres\ [imass-media. Un om foarte de[teptreformula, `ntr-un alt contextdintr-un interviu pe care i-l luamprin 2000, o zical\: „De undeva, cevai se `nt`mpl\ la cap pe[telui“. Cama[a stau lucrurile [i aici. Nu maispun cine e pe[tele `n situa]ia dat\,nici ce i se `nt`mpl\ [i nici care s`ntnumeroasele cauze. Am tot scrisdespre ele. A venit timpul s\ neoprim pu]in [i asupra efectelor. Iaro parte dintre efecte s`nt cele pe caream `ncercat s\ le descriu mai sus.

Avem nevoie de informa]ii [i dedivertisment, fiindc\ a[a s`ntemconstrui]i. Informa]iile a[ezate pebaze s\n\toase, ̀ ncarnate ̀ n produ-se autentice, `]i construiesc [icondi]iile unui divertisment defoarte bun\ calitate. Mul]i oamenide[tep]i au ajuns s\ se refugieze `nprodusele noilor media, nu nea p\ -

rat fiindc\ acestea din urm\ ofer\lucruri de calitate superioar\. Auajuns s-o fac\ din cauz\ c\ alea„tradi]ionale“ au tras, de la un timp`ncoace, „pe dreapta“. Iar cel maiciudat paradox este acela c\, deper-sonaliz`ndu-se institu]ional, mediaclasice mai supravie]uiesc doarprin indivizi. Cei care caut\ [tiri peFacebook au, `n fapt, acela[i com-portament ca aceia care caut\

„tolontanii“: o „surs\ de `n cre de -re“, un „produs bun“ au ajuns sino-nime cu ni[te personaje. Cu aceleacare fac meseria pe care institu]iileau abandonat-o, `n bun\ m\sur\.

P.S.: ~n Ocolul p\m`ntului `n 100de [tiri, Radu Cosa[u poveste[tecum decupeaz\ [tiri din ziare. Maimult ca sigur, ast\zi [i produc\toriide foarfece au intrat `n recesiune.

„Am renun]at la televizor de c`teva luni. N-avea nici un sens! Aflu tot ce e de aflat depe Facebook.“ Norocul meu e c\ stau destul de confortabil `nfipt `n scaun. M\ uit lacel care spune vorbele astea ca la un extraterestru picat dintr-o alt\ dimensiune. Mi-e prieten de mai bine de zece ani, este (a fost?) un mare consumator de pres\.Cum s-ar zice, un om pe care nu l-a[ fi suspectat niciodat\ c\ mi-ar servi o asemeneareplic\. L-am v\zut cump\r`nd ziare, citindu-le, am dezb\tut `n timp multe subiectecu el, `l [tiu – `l [tiam? – un „media addicted“. Un om pasionat de tot ceea ce mi[c\`n lumea gazet\reasc\, capabil s\-]i spun\, [i dac\-l trezeai noaptea din somn, cumau tratat ziarul X [i ziarul Y un anumit subiect de pe agenda public\.

TREI PERSONAJE ~N C|UTAREA GAZET|RIEI PIERDUTE

Pierdut pres\, o declar online

1.

~n scurt timp o s\-mi apar\ ro-manul Trimisul nostru special`ntr-o nou\ edi]ie, `n colec]ia „Top10+“ de la Polirom. ~l recitesc ca s\mai pescuiesc felurite gre[eli. {idau peste o scen\ pe care mul]i mi-aurepro[at-o ca fiind cam tras\ dep\r. Numai c\ eu m\ folosisem de opoveste 100% real\, cu martor, dincategoria `nt`mpl\rilor pe care nu-mai via]a ]i le poate oferi, l\s`ndmut\ imagina]ia:

~n studen]ie, aveam o prieten\care lucra la un cabinet homeopa -tic. Spre sf`r[itul programului delucru, m-am dus s\ ne ̀ nt l̀nim acolo.

Ap\ruse ceva `n ultima clip\, numai ]in minte ce anume. Cert e c\trebuia s\ mai a[tept vreo juma deor\ `ntr-un soi de secretariat, undemai era, dup\ cum mi-am ̀ nchi puit,feti]a medicului.

C`nd am r\mas singuri, a f\cutvreo c`]iva pa[i nehot\r`]i prin`nc\pere [i s-a a[ezat dup\ birou,f\r\ s\ m\ bage `n seam\. Scria-de-sena ceva pe o foaie de h`rtie, p\r`ndextrem de concentrat\. Pe de oparte, mi s-a p\rut foarte dr\gu] cafeti]a s\ aib\ propriul h\l\]el alb, cade medic, pe de alta, nu m-am pututab]ine s\ nu m\ g`ndesc cum o ma-nipuleaz\ taic\-su, `nc\ de la o

v`rst\ fraged\, s\ ajung\ ca el. De plictiseal\, am `ncercat s\

`nnod un fir de discu]ie. Am `ntre-bat-o dac\ [i-a f\cut temele pe adoua zi. Nu mi-a r\spuns, [i-a b\gatfa]a [i mai mult `n foaia de h`rtie.M-am dus [i i-am strecurat al\turide m`n\ o bomboan\ pe care o aveam`n buzunar. Nici nu s-a uitat. Am`ntrebat-o care-s desenele ei anima -te favorite. M-a ignorat ca [i cumnu existam. Treaba ei, mi-am zis.Mie-mi plac copiii [i, dac\ ar fi fostmai comunicativ\, probabil c\ a[ fiapucat-o cu bra]ele de subsuoar\ [ia[ fi ridicat-o cu capul p`n\ `n ta-van, cum am obiceiul s\ fac cu to]i]`ncii. N-am insistat, spre marelemeu noroc.

Pe strad\, dup\ ce-am ie[it, amaflat c\ feti]a era, de fapt, o sor\medical\ de vreo 24 de ani. Pescurt, o femeie pitic.

2.

Am dat `ntr-o antologie de proz\popular\ româneasc\ peste o po ves te

veche, pe care aproape o uitasem.Despre un fel de P\cal\ care-i f\ceafarse unui pop\ lacom. O citisemsau o auzisem undeva, am mai pusceva de la mine [i prima dat\ i-amspus-o sor\-mii. I-a pl\cut a[a demult, ̀ nc`t i-am repetat-o [i unui ]`ncdin vecini, prieten cu sor\-mea.Povestea prin dea teribil, am tot spu s-o`n copi l\rie, uneori [i la cerere,st`rnind hohote de r`s...

Bun, acum trece timpul [i, pec`nd eram la master, cum aveamdestul\ vreme de pierdut [i paralepu]ine, am fost nevoit s\ lucrez unsemestru ca profesor. La gimnaziu.{i m\ roag\ la un moment dat odoamn\ `nv\]\toare s\-i ]in loculpentru o zi, c\ pleac\ din localitatecu nu mai [tiu ce treab\ urgent\.|ia mici, o minune fa]\ de \[tia dela gimnaziu. Cumin]i, ascult\tori,curio[i – nici s\ crezi c\ exist\ a[aelevi. Plastilin\. Am f\cut cu eicitire, matematic\, desen, m\ rog,tot ce trebuia. C\tre sf`r[itul orelor,

ca r\splat\ pentru comportamentullor grozav, am `nceput s\ le spuncopiilor povestea cu popa. Dup\c`teva minute, erau `n delir, se t\ -v\leau de r`s, li se topise pei sajul dinjur. Numai ochi [i urechi, m\ ascul-tau ca pe-un Dumnezeu pontos.

Am plusat, am mai `ntregit po -vestea, am gesticulat, am jucat dia-logurile, m-am dat `n spectacol. Nucred s\ fi avut vreodat\ o audien]\mai fascinat\. Cu excep]ia uneifeti]e din prima banc\ – parc\ o v\d[i acum –, care, e drept, m\ ascultacu sfin]enie, `ns\ r`dea [i nu prea,`[i ]inea fa]a `nro[it\ `n palme [imai pufnea din c`nd ̀ n c`nd. ~n tim-pul pove[tii, nu m-am l\sat influ-en]at – nu po]i fi interesant pentrutoat\ lumea –, `ns\ la final, m-amdus la feti]\ [i i-am spus: „~mi parer\u c\ nu ]i-a pl\cut povestea“. „Bami-a pl\cut“, a zis ea, dar cumva nudin toat\ inima. „Tata ei e preot!“,mi-a dezlegat mis terul un b\ie]eliste], care tocmai ie[ea pe u[\.

Un pitic [i-un pop\

~nt`mpl\ri [i personajeFlorin L\z\rescu

La loc TELEcomandaAlex Savitescu


opinii « 5

Suplimentul lui Jup

Pinacoteca din Petrila

Contraselec]ia sau selec]ia nega-tiv\ e, din p\cate, [i metoda prin ca-re liderii politici `[i aleg urma[ii,continuatorii [i discipolii. Lideriiv`rstnici, con[tien]i c\ natura peri-sabil\ a fiin]ei umane le impune re-tragerea, au prostul obicei de a se-lecta din echipa din jurul lor celemai obediente [i mai maleabile ti-nere speran]e, oamenii dispu[ioric`nd s\ renun]e la orice principiica s\ le fac\ jocurile [i s\ `[i mani-feste supunerea fa]\ de „maestru“[i partid `n dauna presupusului in-teres al oric\rui politician: binelestatului [i al cet\]eanului. ~nschimb, b\tr`na de[c\ politic\ ìasi gur\ t`n\rului ascensiunea ra-pid\ [i protec]ia `n fa]a adversari-lor. O asemenea practic\ aducemai degrab\ cu cea a familiilor ma-fiote, nu cu cea a partidelor politicedin Occident. Dar ̀ n România ideo-logiile partidelor politice au devenitcaduce. ~n loc s\ fie un instrumentpus `n slujba na]iunii, partidul po-litic românesc e o organiza]ie au -tonom\, cu acces la resursele na]iu-nii, pe care le colecteaz\, le ̀ mparte[i le direc]ioneaz\ `n propriul inte-res, exact ca o famiglia mafiot\ ita-lian\.

Problema e c\ `n timp, prin pro-cesul de contraselec]ie, calitatea li-derilor se degradeaz\. Fondatorulunui asemenea grup – `n cazul nos-tru Ion Iliescu – fusese nevoit s\-[iconstruiasc\ organiza]ia aproapede la zero, folosindu-se de cadrelefostului partid comunist. A luptatcontra fac]iunilor, [i-a apropiat oa-meni de `ncredere [i [i-a preg\tit oechip\ t`n\r\, de oameni obedien]i[i verifica]i, pe care putea conta [ipe care ì putea controla. E vorba(aproximativ) de echipa AdrianN\stase, `n care b\tr`ni feseni[ti [icomuni[ti de `ncredere s-au g\sital\turi de tinere cadre PDSR, mul]idintre ei foste speran]e uteciste.C`nd i-a venit vremea (c\ci v`rstane ajunge pe to]i), N\stase [i-aselec tat [i el o echip\ de tineri PSD-i[ti de `ncredere, din genera ]iaajuns\ la maturitate dup\ 1989.~ns\ condi]iile nu mai erau ace-lea[i: dac\ echipa lui Ion Iliescu aavut de `nfruntat pericole mari (di-siden]i, adversari politici plini deav`nt, revolte populare etc.), cea alui N\stase a beneficiat de o oareca-re stabilitate, iar a treia genera]ie,tinerii crescu]i sub aripa fostuluipremier, au crescut `n r\sf\], con-fort [i lips\ de griji. PSD-ul era de-ja, chiar [i `n opozi]ie, un partidmare [i tare, cu o re]ea extins\ derela]ii `n toat\ ]ara, [i putea asigu-ra o via]\ prosper\ oric\rui t`n\rlider, cu condi]ia s\ fie supus, fidel[i c`t mai agresiv `n lupta cu adver-sarii. Adic\ obraznic, bun de gur\,sigur pe el cu cei din afar\, darr\bd\tor [i serviabil cu [efii s\i.At`t.

{i at`t a [i fost. Acesta este chi-pul liderului politic român de azi.Competen]a, inteligen]a, spiritulcritic (Doamne fere[te!) au devenit

mai degrab\ defecte. Un t`n\r exce-siv de capabil e periculos: ar puteas\ tulbure echilibrul partidului,unde ierarhiile se schimb\ `n ritmbiologic. ~n schimb, supunerea [i`ndatorarea prin servicii reciproces`nt acceptabile [i chiar necesare,fiindc\ asigur\ coeziunea clanuluide partid. A[a apar [i posturile der\spundere pentru neveste, fini,fra]i, nepo]i, amante, cons\teni [iprieteni din copil\rie. Un incompe-tent din clan e preferabil unui com-pentent din afar\. Un incompetentsupus e mai bun dec`t un compe-tent cu puseuri de independen]\. ~ntimp, lucrurile astea se `nva]\. Ti-nerii de viitor se recunosc dup\ unal en[pelea sim]: al obedien]ei. Niciun [ef nu vrea ca t`n\rul s\u subal-tern s\ par\ mai bun dec`t el, fi-indc\ un mediocru e mai u[or decontrolat. {i a[a, `ncet-`ncet, se dez-volt\ un fel de conjura]ie a imbeci-lilor de partid, printr-un proces dedegradare continu\, de la o gene-ra]ie la alta.

Sigur, c`ndva va veni, inevitabil,[i un moment de implozie, c\ciexist\ o limit\ a contraselec]ieichiar [i `n România. Doar c\ s-arputea s\ fie prea t`rziu: boala devi-ne endemic\, se r\sp`nde[te pestetot unde puterea politic\ are uncuv`nt de spus – `n educa]ie, indus-trie, s\n\tate, administra]ie... adi -c\ peste tot. {i oricum, p`n\ atuncimai avem. Am putea ajunge s\tr\im vremuri `n care mediocrii deazi s\ ni se par\ ni[te min]i sclipi-toare pe l`ng\ mediocrii de mì ne,cei care deocamdat\ poart\ slugar-nic mapele celor dintì. {i-a tunci,poate, or s\ vin\ salvatorii na]iunii,care or s\ ne ̀ nve]e cum e cu demo-cra]ia adev\rat\.

{i-apoi o s-o lu\m de la cap\t.

Am descris s\pt\m`natrecut\ procesul dedegradare continu\ afor]ei [i relevan]eiliderilor PSD, de la IonIliescu la Victor Ponta,pornind de la ideea c\acesta ilustreaz\ unfenomen omniprezent `nRomânia: contraselec]ia.El e mai vizibil la nivelulpartidelor politice, dar e,poate, cea maicaracteristic\ [i cea maidistructiv\ tr\s\tur\ asociet\]ii române[ticontemporane.

Românii e de[tep]iRadu Pavel Gheo

Contraselec]ia (II)


6 » muzic\

O COLEC}IE INESTIMABIL| DE MUZIC| DE CAMER|:

Westminster Legacy

Discul `n sine nu este mai pu]in ex-cep]ional cu selec]ia celor 11 sonatede Domenico Scarlatti [i Concertulpentru pian [i orchestr\ `n re mi-nor, K. 466 (nr. 20), `nregistrat cuOrchestra Simfonic\ din Winther-thur [i Henry Swoboda la pupitru.Transferul vechiului LP pe CD afost realizat pentru prima dat\ dejaponezi, cum s-a `nt`mplat cu mul-te altele, la sf`r[itul anilor ’80, ̀ ntr-unset admirabil al filialei Warner dela Tokyo, intitulat The Art of ClaraHaskil (The Westminster Recor-dings), r\mas singurul p`n\ ast\zice poate fi calificat drept o inte-gral\. ~n setul de dou\ discuri semai afl\, cu aceea[i orchestr\ [i di-rijor, Concertul pentru pian [i or-chestr\ `n Fa major, K 459, al 19-leade Mozart [i Concertul pentru pian`n do minor, op. 37, Nr. 3 de Beetho-ven. Ulterior, mai multe case italie-ne [i germane, specializate `n co-pierea semi-legal\ a `nregistr\riloristorice, au republicat concertele ̀ ndiverse combina]ii (Palladio, Bian-co e Nero, Membran), iar `n 1998 areap\rut, `n transfer legal [i corect,o versiune la compania Universal,sub licen]\ MCA Millenium Clas-sics, a concertului mozartian nr. 20[i a celui beethovenian. Sonatele deScarlatti au avut o soart\ [i o r\s -p`ndire similar\ de c\tre case dediscuri discutabile, `n deplin\ lega-litate ap\r`nd separat, prima dat\`n Europa, `n 1999, ca un CD supli-ment promo]ional doar, deci nu `nv`nzare liber\, `n colec]ia GreatPianists of 20th Century a compa-niei Universal.

Acestea fiind zise, nu pot s\ nuv\ semnalez excep]ionala calitate acolec]iei de muzic\ de camer\ ce af\cut m`ndria catalogului caseiamericane Westminster [i care aap\rut toamna trecut\ `ntr-o edi]ieremasterizat\ `n... Coreea de Sud.Henry Swoboda, dirijorul ceh cucare a imprimat Clara Haskil, afost printre cei trei fondatori aicompaniei americane creat\ `n1949, `mpreun\ cu James Grayson[i Michael Naida. Lor li s-a al\tu-rat, `n 1951, un produc\tor intrat [iel `n istorie, Kurt List.

Cum se reaminte[te `n livretulcolec]iei, „cu Big Ben-ul ca marc\[i Natural Balance“ drept lozinc\,firma Westminster a fost cunos-cut\ pentru tehnica ei particular\de `nregistrare cu un singur micro-fon. Calitatea imprim\rilor este ex-cep]ional\, la fel ca aceea a inter-pre]ilor [i dirijorilor ce au gravitat`n jurul ei, `ntre care domin\ Her-mann Scherchen, cu oratoriile deBach [i Messiah lui Haendel.

Compania `[i datoreaz\ celebri-tatea `nregistr\rii unor mari muzi-cieni [i forma]iuni camerale dinViena. Cvartetul Vienna Konzer-thaus, format `n 1935 de doi mem -bri ai orchestrei simfonice vieneze,violonistul Anton Kamper [i vio-loncelistul Franz Kwarda, este re-prezentat cu `nregistr\ri excep]io-nale schubertiene: Cvintetul cupian, „P\str\vul“, cu Paul Badura-Skoda, Cvintetul de coarde `n Domajor, [i o integral\ remarcabil\ acvartetelor. Pianistul Badura-Sko-da, al\turi de Jorg Demus [i Frie-drich Gulda, denumi]i `n anii ’50„Troika vienez\“, s`nt pu[i `n lu-min\ de colec]ia Westminster `nmomentele lor de v`rf.

Dintr-o vizit\ la Londra a echi-pei de tehnicieni ai companiei, din1951, dateaz\ dou\ minunate dis-curi cu Cvartetul Amadeus, c`n -t`nd Mozart. Excep]ionale s`nt [i`nregistr\rile camerale brahmsie-ne, de la ̀ nceputul anilor ’50, cu ma-rele clarinetist Leopold Wlach [i celeale sonatelor mozartiene cu violo-nistul Walter Barylli [i Paul Badu-ra-Skoda.

Barylli, n\scut la Viena `n 1921,dup\ un debut ca solist, s-a al\turat`n 1938 Orchestrei Filarmonice [i,`n cadrul ei, a format un an mait`rziu un prim cvartet ce i-a purtatnumele. Forma]ia a fost ref\cut\ ̀ n1945, iar `ntre 1951 [i 1960 a devenitcvartetul rezident la Musikverein,cu numeroase apari]ii la Festivalulde la Salzburg [i `n `ntreaga Eu-rop\. Din aceast\ perioad\ dateaz\[i imprim\rile sale memorabilepentru Westminster, `ntre care do-min\ o integral\ a cvartetelor beet-hoveniene [i a celor de Mozart.

Toate aceste realmente minu n\ -]ii se reg\sesc ast\zi `n cele 57 dediscuri ale Westminster Legacy.Chamber Music Collection, consti-tuind un tezaur muzical inestimabil.Westminster [i-a `ncetat existen]a`n 1977, drepturile legale [i catalo-gul ei trec`nd succesiv la alte casede discuri, de la MCA Records laUniversal, iar apoi `n depoziteleDeutsche Grammophon, care a ales,din p\cate, s\ reediteze pentrupia]a european\, la `nceputul aces-tui an, doar o selec]ie restr`ns\ dinimprim\ri. Din fericire, edi]ia sud-coreean\ a fost preluat\ de c`]ivadistribuitori europeni, de la care, la`nceput de ianuarie, mai putea ficump\rat\ la un pre] rezonabil.

Spiona]i [i manipula]i cums`ntem permanent, cel maiu[or prin conexiunilenoastre internet, m-amtrezit zilele trecute cu oinvita]ie de la Amazon.de s\cump\r ceea ce, mi sesugera `n subliminal, ar fiultimul disc ap\rut cu ClaraHaskil, un disc ata[at `ns\ deo colec]ie `ntreag\ de 40 deCD-uri, intitulat\Westminster Legacy/Mo[tenirea [companiei]Westminster. Or, disculoferit, unul singur printremulte altele, care nu aunimic de a face cu pianistade origine român\, nu estenici pe departe nou [i nici nuinclude toate imprim\rile pecare Haskil le-a realizat `nanii 1950-51, `n scurta eiconlucrare cu americaniicompaniei Westminster.

Scrisoare pentru melomani„Muzica nu trebuie `n]eleas\, ea trebuie ascultat\“ (Hermann Scherchen)

Victor Eskenasy

Rockin’ by myself

Dumitru Ungureanu

Eram tentat de-o interpretare „de[ -teapt\“ a cuv`ntului folosit de BillyBranch pentru a-[i defini, pe toatediscurile, grupul de acompania-ment: Sons of Blues. De ce „fii“ [inu „copii“? R\spunsul vine din ape -lativul „son“, spus de orice afro-american responsabil, [i nu dinfaptul c\ William Earl Branch,n\scut ̀ n 1951, a studiat [tiin]ele so-ciale la facultatea de stat din Illi-nois. Acum ]ine cursuri, deloc refe-ritoare la societatea contempo-ran\, despre care c`nt\ cu lipsa deiluzii a cuiva ce pricepe resorturilefunc]ion\rii ei. Branch face, `n ca-drul unui program bine articulat[i, probabil, motivat financiar, `n[coli din SUA, Mexic, Europa,America de Sud cam ceea ce Grigo-re Le[e se str\duie[te de unul sin-gur pe la noi. Anume, r\sp`nde[teistoria [i define[te caracterul muzi-cii populare, subgenul numit bluesla americani. Chestiuni nu tocmailesne de priceput `ntr-o lume ce-[iuit\ tradi]iile [i esen]a, sub presiu-nea „democratiz\rii culturii“ [iim perativul succesului comercial.

N\scut `n Chicago, Billy Brancha crescut `n California, unde semutaser\ p\rin]ii. La 18 ani, c`nd[i-a luat soarta pe umeri, Branch s-a `ntors `n urbea natal\, [tiindfoarte bine dou\ lucruri: 1) c\ totce vrea este s\ c`nte la muzicu]\; 2)c\ bluesul adev\rat `nc\ se fierbela Chicago, miticul ora[ criminal`n care mai tr\iau to]i cei care audat str\lucire genului: Muddy Wa-ters, Howlin’ Wolf, Buddy Guy, Ju-nior Wells, Carey Bell, James Cot-ton etc. {i, fire[te, Willie Dixon, celcare l-a depistat pe t`n\rul adu -c\tor de s`nge proasp\t, recrut`n -du-l imediat pentru ga[ca intitu-lat\ Chicago Blues All-Stars. ~ns\,numai dup\ ce-a terminat cursuri-le facult\]ii, Billy a `nceput s\c`nte cu norm\ `ntreag\ `n trupalui Dixon, abandon`nd firesc oeventual\ carier\ sigur\ de avocat.Baroul yankeu a pierdut un viitor

politician de Capitoliu, dar bluesula c`[tigat un interpret puternic,str\lucitor, capabil s\ duc\ povesteamai departe.

Anii petrecu]i al\turi de cel pecare toat\ lumea `l [tia drept „Mr.Blues“, a.k.a. Willie Dixon, l-au fa-miliarizat pe Branch at`t cu subti-lit\]ile, c`t [i cu futilit\]ile vie]ii debluesman. Branch a fost naturalscutit de amarul „p\rin]ilor“, ceicare se n\scuser\ pe planta]ii [iemigraser\ spre ora[ `n c\utareaunui „m\lai“ consistent. Fenomenpe care `l putem reg\si [i diseca `nrealitatea oric\rei societ\]i tra -di]ionale asediate de industrializa-re. Tr\ind `n mediul interpre]ilorde blues, ale c\ror venituri nuerau asigurate de presta]ii muzica-le prin cluburi sau `n turnee, BillyBranch, la fel ca mul]i copii cup\rin]i oarecum celebri – FreddieDixon, Lurrie Bell, Ronnie BakerBrooks – lucreaz\ pe unde poate,fie ca buldozerist, fie ca [ofer de taxi,s\ se `ntre]in\. F\r\ urme preaevidente `n textele sale, via]a `nafara muzicii este stratul necesarde fermentare a sentimentelor pu-ternice din care ]`[ne[te vreunc`ntec. De aici, a[ zice, provintr\s\turile ce fac din Billy Branchun autentic reprezentant al stilu-lui energic, elegiac, ireveren]ioscu m\sur\, pasionant, caustic `nviziune, introspectiv [i nostalgicdup\ „vechile timpuri bune“, ca [idup\ mama sa...

Sonoritatea pieselor c`ntate deBilly Branch & The Sons of Bluesare ceva foarte p\m`ntesc, reav\n[i exuberant totodat\. Noul album –primul dup\ zece ani de relativ\t\cere –, intitulat Blues Shock, edi-tat de firma Blind Pigs, 2014, con -]ine toate ingredientele mai susenumerate, plus o anumit\ fine]ece aminte[te c\ Branch e un tipeducat. A se asculta soloul muzi-cu]ei din finalul piesei Crazy Mi-xed Up World, care aduce mai de-grab\ cu prestidigita]ia unui violo-nist dec`t cu virtuozitatea unuibluesman. (Nu c\ n-ar fi [i vio-loni[ti care c`nt\ blues!) Iar dac\vom c\uta cu tot dinadinsul o do-vad\ a continuit\]ii, piesa titular\st\ la dou\ ap\s\ri, dup\ play, pebutonul skip...

Fiiibluesului


teatru « 7

~nceputul de an ne-a oferit, la salaCub, o nou\ isprav\, un spectacolcare dep\[e[te orice a[tept\ri sum-bre: Onorabili ̀ n direct de Nicu Vo-lov\]. Un nume complet necunos-cut `n zona dramaturgiei, unii potcrede c\ e vreun t`n\r talentat, cums`nt at`]ia, care are [ansa de-a debu-ta. Nici vorb\! Nicu Volov\] e unavocat ie[ean care, trecut bine dev`rsta june]ii, s-a apucat s\ scriepiese. Nici `mp\timit de teatru nu[tiu s\ fie, ne-am fi intersectat caspectactori, dar nu misterele porni-rii sale c\tre crea]ie s`nt revelatoa-re aici, ci r\spunsul la `ntrebareacum se poate ca un text at`t de lipsitde valoare s\ fie `nscris pe afi[ulunui a[ez\m`nt cultural de rangna]ional? Vina nu e a autorului,oricine poate scrie azi orice, inclu-siv Nicu Volov\], de la jurnale ]i -nute `n sertare de dormitor, memo-rii care nu intereseaz\ pe nimeni,la romane lucrate de ghostwriters[i semnate de veleitari avizi s\-[isatisfac\ [i acest capriciu. Vina e acelui/celor care `i `ncurajeaz\ [ipromoveaz\, sf\tuitori ori deci-den]i ce sfideaz\ profesionalismul,oferind publicului produse subcul-turale.

Un talme[-balme[ care-lfolose[te pe bietulCaragiale drept pretext

Intitulat\ ini]ial Scrisori sau Prizo-nierii lui Caragiale, piesa se vrea,zice semnatarul, o „pseudoparodie`n patru tablouri“. Onorabili ̀ n direct,titlul pentru care s-a optat finalmente,

e o pseudo-pies\ cu preten]ii de pam -flet, care nu ̀ ntru ne[te niciuna din-tre condi]iile elementare ale unuitext dramatic `mplinit. O gr\mad\de personaje, 19, prea multe pentrusitua]ia teatral\ prezentat\, toateschematice, multe dintre ele inuti-le, c`teva pier dute pe parcurs, roieschaotic `ntr-un subiect decupat dinrealitatea româneasc\ a momentu-lui, tratat confuz, amestec`nd poli-ticieni, ac tri]e, amante, lipitori deafi[e, avoca]i (ca s\ vezi!), oamenide afaceri, oameni de pres\, ma-neli[ti. To]i corup]i, defec]i social[i uman, un puroi comunitar `n -condeiat cu un umor facil, ce nudep\[e[te nivelul glumi]elor de be-re servit\ la teras\! C\ut`nd toatetipologiile posibile – lipsesc totu[ireprezentan]ii for]e lor de ordine,poli]istul, ai justi]iei, procurorul,judec\torul –, autorul nu reu[e[tedec`t caractere inconsistente, f\r\vreo ac]iune scenic\ de `nf\ptuit,defil`nd pur [i simplu prin text.Biografiile lor fic]ionale au fisuri,multe se suprapun caracterial([oferul [i consilierul senatorului),menajera e abandonat\ dramatur-gic undeva pe la jum\tatea specta-colului [.a.m.d. Intertextualism,ve]i zice! Hiperrealism, ve]i g`ndi!Naturalism [i grotesc, ve]i crede!Aiurea! E un talme[-balme[ care-lfolose[te pe bietul Caragiale dreptpretext. Nu mai poate protesta!„Caragiale e `n noi“, roste[te cupre]iozitate intelectualul caricatu-rizat care citeaz\ din Ionesco, „p\ -rintele teatrului absurd“(ului, pen-tru conformitate!). S`nt similarit\]ifor]ate cu opera caragialian\, darnu e o rescriere de aducere la zi,nici o plasare sub semnul lui „ce-arfi dac\“ ori o continuare a unei

lucr\ri canonice, tehnici `n vog\printre dramaturgii contemporani,e doar o ag\]are de un cli[eu cultu-ral. Onorabili `n direct e un textdescriptiv, plat, cu o intrig\ de tele-novel\: so]ia senatorului e [antaja -t\ cu o scrisoare, apoi cu mai mul -te, de la un fost iubit din tinere]e,epistol\ ce ridic\ semne de `ntreba-re periculoase privind paternitateafiicei.

{u[\ de „divertisment“

A[a cum n-am `n]eles op]iunea re-pertorial\ a Na]ionalului ie[ean, n-am priceput nici acceptul lui So-rin Militaru de-a monta Onorabili`n direct. Regizorul s-a f\cut cunos-cut prin spectacole moderne, petexte contemporane, inovatoare cascriitur\ dramaturgic\, dar [i cla-sice, interpretate `n cheie actual\.Cu certitudine, piesa i-a fost impu -s\, n-avea cum s-o „descopere“ el.

Dar putea recurge la un obicei frec-vent printre directorii de scen\ [is\ remodeleze materialul drama-tic, t\ind, reformul`nd, renun]`ndla anumite personaje, ca s\-l aduc\la o form\ m\car acceptabil\. SorinMilitaru n-a f\cut, ca regizor, nimicdin toate acestea, pun`nd `n sce n\piesa ̀ n sensul propriu al expresiei,de parc-ar fi vrut s\ demonstreze:„Fra]ilor, \sta-i textul ales de voi!“.Spectacolul se `ncadreaz\ mai de-grab\ `n categoria [u[\ de „diver-tisment“ cum ni se ofer\ prea despe micile ecrane, dec`t `n standar-dele unui teatru cu pana[. {i cum onenorocire nu vine niciodat\ sin-gur\, spectacolul mai ]ine [i dou\ore, cu pauz\; e, adic\, [i prost, [ilung!

Actorii? Distribu]ie serioas\,nucleul de baz\ al trupei – Teo Cor-ban, Haruna Condurache, AndreeaBoboc, Constantin Pu[ca[u, CosminPanaite, Pu[a Darie etc. Demult nu

i-am v\zut pu[i `n asemenea situa -]ii profesionale ingrate, c`nd [tiifoarte bine c\ ceea ce faci e nonva-loare, dar, dac\ e[ti `n distribu]iapus\ la avizier, trebuie s\ joci. Darchiar trebuie?

Textul lui Nicu Volov\] ar fi in-teresat, poate, o televiziune comer-cial\, pentru emisiunile gen „La bloc“[i „Las fierbin]i“. Teatrul Na]ionalIa[i face o gre[eal\ ale c\rei efectepe termen lung le desconsider\:promov`nd crea]ii mediocre, la li-mita trivialului, va scandaliza pu-blicul avizat, dar, mai grav, ̀ i va de-ruta pe cei lipsi]i de repere. Cei ca-re vor „s\ se r`d\“ trebuie atra[i [iei la teatru, dar ar\t`ndu-le c\ exis -t\ [i umor de calitate, c\ literaturadramatic\ [i spectacologia contem-poran\ au at`tea resurse probateaxiologic. {i nu repro duc`nd `n me-diul cultural scheme subculturale!Chestiune de igien\ spiritual\.

Onorabili `n direct, un spectacol [i prost, [i lungC\ Teatrul Na]ional „Vasile Alecsandri“ din Ia[i se afl\-n vrie artistic\ de c`]iva ani econstatabil de orice intelectual deprins cu mersul la spectacole. Neglijarea misiunii descen\ na]ional\, lipsa unei viziuni artistice la nivelul conducerii, dezinteresul [i nep\sareaau dus institu]ia `ntr-un loc nedemn pentru blazonul [i bugetul de care beneficiaz\.

Datul `n spectacolOlti]a C`ntec

8 » interviu


Interviu realizat de Florin Irimia

Dn\ Stedman, a]i intrat foartede cur`nd `n r`ndul scriito-rilor, cititorii abia `ncep s\ sefamiliarizeze cu numele dum-neavoastr\. Cum v-a]i prezen-ta cititorilor? Cine este M.L.Stedman [i ce are ea de oferit?

A[ dori doar s\-i invit pe oamenis\ citeasc\ [i s\ se bucure de po -veste. Exist\ milioane [i milioanede c\r]i `n lumea asta, `nc`t `ntot-deauna este o mare onoare c`nd uncititor decide s\-[i dedice timpul [ienergia lectur\rii c\r]ii mele. A[a`nc`t, principalul lucru pe care a[dori s\-l spun cititorilor este „V\mul]umesc!“.

A]i scris o prim\ carte impre-sionant\, plin\ de tragedii,at`t na]ionale (chiar pan-na -]ionale), c`t [i individuale, darcare con]ine [i suficiente mo-mente de fericire, sensibili-tate [i alinare. Este o carte cecontureaz\ destinul unei fa -mi lii, dar care `[i propune, cusucces, [i recrearea unei `n -tregi epoci, a spiritului ei, estevorba de Australia dup\ Pri -mul R\zboi Mondial. Ce v-a`ndemnat s\ o scrie]i [i c`ttimp v-a luat s\ duce]i la bunsf`r[it o asemenea munc\ ex-traordinar\?

V\ mul]umesc pentru cuvintelefrumoase. S`nt foarte bucuroas\ c\spiritul c\r]ii [i al epocii pe care ooglinde[te au ie[it `n eviden]\. Defapt, nu inten]ionam c`tu[i depu]in s\ scriu un roman. Niciodat\nu-mi stabilesc dinainte ce urmea -z\ s\ scriu: pur [i simplu m\ a[ez`n fa]a foii de h`rtie [i v\d ce iese.Toate lucrurile acelea despre carevorbi]i au crescut pornind de la o

imagine pe care am v\zut-o cuochii min]ii. Am `nchis ochii [i amv\zut un far [i o femeie, [i am [tiutc\ lucrurile se petreceau cu multtimp `n urm\. Puteam spune c\farul era undeva pe l`ng\ coastaAustraliei. Apoi am v\zut un b\r -bat, [i am [tiut c\ era paznicul faru-lui. Pe m\sur\ ce continuam s\urm\resc scena, au ap\rut [i maimulte detalii. Am v\zut o barc\ la]\rm, iar `n barc\ se aflau trupulunui b\rbat mort [i un copil pl`n -g`nd. Nu [tiam absolut deloc cineerau oamenii aceia sau ce f\ceau,a[a `nc`t am continuat s\ scriu cas\ aflu. Una peste alta, mi-a luatcam doi ani s\ scriu cartea.

Contrar tendin]ei manifestate`n majoritatea literaturii scri -se de femei azi, cea de a creapersonaje feminine puter-nice, dumneavoastr\ a]i creatun personaj masculin, TomSherbourne, care nu numaic\ pa re mai de `ncredere [imai puternic din punct devedere moral dec`t so]ia sa, Isabel, dar tind s\ cred c\ v\este [i dumneavoastr\ maiaproape de suflet, lucru care,implicit, se r\sfr`nge [i asu -pra cititorilor, c\rora le estemai u[or s\ se identifice cu el.Dac\ presupunerea mea este,

`ntr-ade v\r, corect\, care ar fiexplica]ia acestui fapt?

A[a cum spuneam [i `nainte,nu-mi „aleg“ `n mod con[tient per-sonajele despre care scriu. Ele pur[i simplu cap\t\ contur `n imagi-na]ia mea [i s`nt nevoit\ s\ lecunosc treptat, pe parcursul deru -l\rii ac]iunii. }in foarte mult laTom ca personaj – cred c\ este unom bun. {i Isabel cred c\ are multecalit\]i. Pentru mine, cartea este cuadev\rat povestea lui Tom – el estepersonajul ale c\rui fr\m`nt\ri in-terioare mi s-au p\rut a fi cele maiconving\toare, [i m-a interesat `ncea mai mare m\sur\ ce va face `n

situa]ia `n care se afl\. Repet, a fostmai mult ceva instinctiv, nu ostructur\ logic\ g`ndit\ dinainte.Cu toate acestea, mi-a pl\cut s\scriu despre toate personajele,b\rba]i sau femei. Uneori era chiaro provocare s\ v\d lucrurile dinpunctul lor de vedere, dar `ntot-deauna am putut g\si compasiunepentru ele, chiar dac\ nu eram deacord cu faptele lor.

Referindu-ne acum la Isabel –care, trebuie spus, este la felde conving\toare `n ceea ce`ntreprinde ca [i Tom –, voceaei reprezint\ vocea inimii [i,

INTERVIU CU SCRIITOAREA M.L. STEDMAN DESPRE ROMANUL LUMINA DINTRE OCEANE

„M\ consider extrem de norocoas\c\ am avut posibilitatea s\ `lscriu: restul este un bonus“Spre sf`r[itul lui 2013, ap\rea Lumina dintreoceane, tulbur\torul roman de debut al uneiautoare care a luat lumea literar\ prin surprin -dere. Tradus sau urm`nd s\ fie tradus `n nu maipu]in de patruzeci de limbi, romanul lui M.L.Stedman ne spune povestea lui Tom [i a so]ieisale, Isabel, imediat dup\ `ncheierea PrimuluiR\zboi Mondial. Un fost combatant, devenit

paznic de far pe o insul\ nu departe decontinentul australian, g\se[te `ntr-o zi, `ntr-obarc\ plutind `n deriv\, un nou-n\scut. L`ng\ el,trupul ne`nsufle]it al unui b\rbat [i at`t. Nici oscrisoare, nici o indica]ie c\ mama s-ar afla `nvia]\. {i atunci, de ce n-ar p\stra ei copilul, maiales c\ cei doi nu pot avea unul al lor? Lucrurilenu s`nt `ns\ at`t de simple precum par la prima

vedere, iar bucuria ini]ial\ va fi de scurt\ durat\.Se na[te astfel o poveste cutremu r\toare despreiubire, ispit\ [i sacrificiu, dar [i despre datoriilemorale pe care cu to]ii le avem pe aceast\ lume.„Suplimentul de cultur\“ a avut pl\cerea s\ steade vorb\ cu M.L. Stedman, `n dorin]a de a aflamai multe despre geneza acestui roman [i ce a`nsemnat scrierea lui `n via]a autoarei.

interviu « 9


odat\ cu ea, a emo]iilor puter-nice care-i guverneaz\ via]a.Nu v-a fost team\ c\, dup\publicare, critica – [i mai alescritica feminist\ – v-ar puteaataca romanul pentru apli-carea acelor coduri stereotipefolosite `n trecut pentru aportretiza femeia? Slab\ dinpunct de vedere moral [i pre-dispus\ s\ fac\ gre[eli doarpentru c\ ac]ioneaz\ `n func -]ie de ceea ce-i dicteaz\ senti-mentele?

Z`mbesc la ideea „temerii fa]\ deceea ce ar putea spune critica dup\publicare“, pentru c\ atunci c`ndam scris povestea nici m\car nu-mitrecea prin cap c\ ar putea fi publi-cat\ vreodat\. Am scris-o doar dinpl\cere, pentru c\ mi-a pl\cut foartemult procesul scrierii. Am conside-rat c\ nu are absolut nici o impor-tan]\ dac\ nu va fi publicat\ vreo-dat\. ~n ceea ce o prive[te pe Isabel,nu m\ g`ndesc la ea ca la un stereo-tip, [i nu a[ spune neap\rat c\ este„slab\ din punct de vedere moral“.~n mod ironic, cred c\ ̀ ntr-un fel Tomeste mai con[tient de propriileemo]ii dec`t Isabel, chiar dac\ nu [ile manifest\. B\nuiesc c\, uneori, ̀ ntimpul pove[tii, Isabel `[i neag\anumite motive pentru felul `n carese comport\. Cred c\ oamenii s`ntcapabili de o gam\ larg\ de compor-tamente, iar personajele din cartemanifest\ diverse `ntruchip\ri aleacestei game. ~n carte exist\ [i mul-te femei puternice – Hannah, Violet,chiar personaje ne`nsemnate pre-cum doamna Mewett; toate au opi-nii puternice, independente, [i credc\ [i Isabel are multe puncte forte.Cartea nu cred c\ o „judec\“ pe Isa-bel ̀ n sensul acestei ̀ ntreb\ri – ̀ i las`n mare parte cititorului posibilita-tea de a-[i forma propriile p\reri, [ichiar asta se `nt`mpl\. Exist\ ogam\ lar g\ de reac]ii fa]\ de perso-naje, `ns\ Isabel pare s\-i divid\ pecititori cel mai mult.

De[i romanul dumneavoastr\doar evoc\ atrocit\]ile Mare-lui R\zboi (tran[eele mizera -bile, atacurile cu iperit\), f\r\a descrie `ndeaproape vreunmoment anume, evocarea esteat`t de veridic\, `nc`t cititorul`[i d\ seama c\ r\zboiul estede fapt responsabil pentrutoate tragediile care apar `nvia]a acestor oameni. Fiecaredin personajele principale, fiec\ este vorba de un b\rbat saude o femeie, pare o ran\ des -chis\ care are nevoie de timppentru a se `nchide, dar pem\sur\ ce romanul progreseaz\`ncepem s\ ne `ngrijor\m c\anumite r\ni nu se vor vinde-ca niciodat\ – sau, dac\ se vorvindeca, altele le vor lua ime-diat locul. Exist\ o atmosfer\ap\s\toare care domin\ `ntre -gul roman, ca [i cum tragediaeste inevitabil s\ se produc\,ca [i cum, oriunde te-ai duce,nic\ieri nu e[ti `n deplin\ si -guran]\ [i `n afara razei salede ac]iune. Am `n]eles bine?

Ave]i dreptate `n privin]a senti-mentului de ap\sare, povestea nuse d\ `n l\turi de la a prezentagreut\]ile vie]ii, dar a[ spune c\, `ncele din urm\, mesajul ei este`n\l]\tor. S`nt de acord c\, `ntr-unfel sau altul, toate personajele auavut de suferit de pe urma r\zboiu-lui, [i cred c\ aceasta a fost cu sigu-ran]\ realitatea societ\]ii australie-ne de la vremea aceea. ~ns\ carteaurm\re[te [i durerea provocat\ deconflicte la o scar\ mai mic\ – ̀ n ca-drul comunit\]ilor, `n familie, pre-cum [i `ntre cupluri. Budi[tii au ovorb\, ceva de genul „durerea esteinevitabil\, dar suferin]a esteop]ional\“ – cu alte cuvinte, poateconta foarte mult felul `n carereac]ionezi la ceea ce se `nt`mpl\.Un cititor a formulat foarte frumosacest aspect c`nd mi-a spus: „C`nd

]i se `nt`mpl\ un lucru `ngrozitor,cum ar fi pierderea cuiva drag, po]ifie s\-]i consumi `ntreaga energie`ncerc`nd s\ i te `mpotrive[ti [i s\te protejezi, fie s\ te deschizi cu to-tul fa]\ de el, f\r\ a `ncerca s\ teaperi sau s\ opui rezisten]\, l\s`n -du-l pur [i simplu s\ treac\ prin ti-ne“. Tom se deschide cu totul expe-rien]ei sale, ceea ce-i permite s\descopere cine este el cu adev\rat,[i `n felul acesta ajunge s\ dob`n -deasc\ iertarea de sine.

Multe dintre personaje dau do-vad\ de o rezisten]\ stoic\, ce lepermite s\-[i continue via]a: maicur`nd `n genul alegerii lui Frank:dac\ s\ r\m`n\ blocat `n trecut,plin de resentimente, sau s\ se eli-bereze prin iertare. Este un romandespre ce `nseamn\ s\ tr\ie[ti cuanumite r\ni, s\ vindeci ceea ce sepoate vindeca [i s\ `nve]i s\ g\se[timul]umirea `n ceea ce a r\mas `nruin\.

~n roman, Janus Rock [i farulabund\ de simbolism. Acestadin urm\, de exemplu, ofer\lumin\ celor de pe mare, `ns\pare s\-i orbeasc\ pe cei caretr\iesc prea aproape de el.Este ca o metafor\ pentru ce eace se `nt`mpl\ atunci c`nd doioameni tr\iesc prea aproapeunul de cel\lalt? {i vorbindacum despre insul\, ceea ce la`nceput a fost un fel de paradis`n miniatur\ cu Tom [i Isabel`n rolurile lui Adam [i al Eveise transform\ mai t`rziu `ntr-unfel de `nchisoare, fiecare per-sonaj fiind prizonierul celui -lalt, iar ambele, prizo niere alepropriilor decizii.

~ntr-adev\r, insula [i farul s`ntmetafore ilustrative pentru ceea cetr\iesc personajele. Fasciculul delumin\ `ndreptat spre ocean faceca spa]iul imediat de sub far s\r\m`n\ tot timpul `n `ntuneric.Pentru mine, aceasta este o metafor\

pentru Tom, care este `ntotdeaunamai preocupat de bun\starea celor-lal]i dec`t de propria lui bun\stare.Singura persoan\ pe care Tom nu opoate salva este el `nsu[i. {i, bi -ne`n]eles, mai exist\ [i alte metafo-re: cea a luminii [i umbrei, ultimav\zut\ mai ales `n sensul jungian,de parte `ntunecat\ a naturii uma-ne, [i chestiunile legate de ceea cepersonajele ascund sau t\g\duiesc.Ideea este c\ farurile r\m`n acolounde le pui. S`nt de n\dejde, efi-ciente [i au `n vedere siguran]a ce-lorlal]i. Pe Tom ̀ l v\d ca fiind farul,iar Isabel, mercurul care `i permites\ se deplaseze `n timp ce r\m`nenemi[cat. Privind un far noaptea,nu vedem dec`t o lumin\ – nu pu-tem spune ce se ̀ nt`mpl\ ̀ n interio-rul lui sau m\car s\ vedem structu-ra care o sus]ine. S`ntem orbi fa]\de natura sa interioar\.

Ca majoritatea farurilor, lumi-na de pe Janus Rock se rote[te, con-ferindu-i „caracterul“ s\u unic: `n -tuneric urmat de lumin\, apoi iar`ntuneric [i din nou lumin\. ~l po]i`n]elege doar uit`ndu-te la `ntregultipar, nu doar la lumin\ sau la ̀ ntu-neric. ~n via]\, de asemenea, esteimportant s\ prive[ti oamenii `n`ntregul lor, nu s\ te concentrezidoar pe defecte sau pe acele mo-mente de sl\biciune. Exist\ [i cevace ]ine de credin]\, `n momentelede `ntuneric, s\ crezi c\ lumina vareveni, iar Tom `ncearc\ s\-[ip\streze credin]a c\ o va vedea dinnou pe Isabel, chiar [i atunci c`ndea s-a pierdut `n `ntuneric, `n ulti-ma parte a c\r]ii.

V\d, de asemenea, o paralel\`ntre lentilele sursei de lumin\ [iac]iunile personajelor. Lumina es-te o mic\ flac\r\ ce este amplificat\at`t de mult `nc`t ajunge mult maideparte dec`t poate vedea pazniculfarului. ~n mod similar, deciziaini]ial\ a lui Tom [i Isabel `n pri-vin]a copilului este o decizie de mo-ment ce continu\ s\ aib\ conse-cin]e care le dep\[esc imagina]ia.Uneori exist\ evenimente caretransform\ ni[te fapte aparent ba-nale `n importante puncte de coti-tur\ din via]a noastr\.

Referitor la „`nchisoarea“ de ca-re a]i pomenit – s`nt de acord c\Tom [i Isabel trec f\r\ `ndoial\printr-o „c\dere din har“ aproapebiblic\: literalmente [i metaforic,pe insula aceea nu exist\ sc\paredin ceea ce au f\cut. Ei s`nt prizo-nierii deciziilor lor, dar numaip`n\ `n clipa `n care `[i asum\ res-ponsabilitatea pentru ele – din acelmoment cred c\ s`nt elibera]i.

Cred c\ unul dintre cele maisurprinz\toare aspecte ale ro-manului dumneavoastr\ estec\ reu[e[te s\ pun\ sub sem-nul `ntreb\rii numeroase lu-cruri pe care de obicei le lu\mca atare. De exemplu, leg\turadintre mam\ [i copil (pe

m\sur\ ce povestea se deru -leaz\, descoperim c\ exist\preten]ii rivale cu privire lacine este sau ar trebui s\ fie„mama“ copilului). Un alt as-pect pe care reu[i]i s\-l rela-tiviza]i este demarca]ia dintrebine [i r\u, moral [i imoral.Au f\cut bine cei doi p\str`ndcopilul dup\ ce l-au g\sit l`ng\cadavru, `n barc\ sau ar fi tre-buit s\ procedeze altfel? A]iplanificat toate aceste lucrurichiar de la `nceput sau le-a]iimaginat pe m\sur\ ce scria]icartea?

Am s\ r\spund mai `nt`i la ulti-ma parte a `ntreb\rii – nimic dincarte nu a fost stabilit dinainte, to-tul s-a desf\[urat ̀ n timp ce scriam.Cartea aceasta este un fel de „BigBang“: totul a `nceput din micas\m`n]\ a unei scene care apoi s-aextins. Dar toate elementele – as-pectele legate de bine [i de r\u, con-flictele `ntre datorie [i iubire, efec-tele r\zboiului, natura identit\]ii –,toate, absolut toate se reg\sesc `nacea prim\ scen\ care a prins con-tur `n imagina]ia mea.

Am descoperit c\ este fascinants\ explorez problemele la care v\referi]i. Lumea este un loc complexdin punct de vedere moral `n carerareori lucrurile se prezint\ `n alb[i negru. Pentru mine a fost intere-sant s\-i determin pe oameni s\descopere esen]a deciziilor lor mo-rale: cu alte cuvinte, unde se afl\„steaua polar\“ a moralit\]ii lor.Iar `ntr-o situa]ie ca aceasta, c`nd,indiferent de decizia lui Tom (sauchiar dac\ ar fi decis s\ nu fac\ ni-mic), p\strarea copilului ar fi pro-dus durere cuiva, cum ar fi trebuitel s\ procedeze? A fost fascinant s\abordez acest aspect prin ochii dife-ritelor personaje – [i s\ descop\refectul de paralax\.

Traducere din limba englez\ de Cezar Petril\

Auzim adesea despre c\r]i minunate respinseini]ial [i/sau `n mod repetat de c\tre editori.Care este povestea c\r]ii dumneavoastr\? C`ttimp v-a luat s\ g\si]i un editor dispus s\-[iasume riscul public\rii ei [i cum v\ sim]i]iacum, c`nd s-a dovedit a fi un succes?

Oh, nici aceast\ carte nu este o excep]ie. A fost re-fuzat\ de numero[i agen]i literari [i editori, dar nu afost nici o problem\ – pentru c\, a[a cum am spusmai devreme, am scris-o din pl\cere. M\ considerextrem de norocoas\ c\ am avut posibilitatea s\ oscriu: restul este un bonus. Pentru mine, faptul c\ vafi tradus\ `n aproape patruzeci de limbi [i va fiv`ndut\ `n peste un milion de exemplare este pur [isimplu uluitor. M\ simt deosebit de norocoas\. Ocarte nu este doar crea]ia autorului – este un proiectrealizat `n comun cu foarte multe persoane situatepe diferite niveluri de-a lungul procesului de publicare,

[i profit de orice ocazie pentru a le mul]umi tuturorcelor care au contribuit la succesul acestei c\r]i – `nspecial agen]ilor [i editorilor mei, librarilor [i, maipresus de toate, cititorilor.

Unii scriitori nu s`nt dispu[i s\ divulge proiec-tul pe care `l au `n lucru, al]ii nu par foarte pre-ocupa]i de acest aspect. ~n ce categorie v\`ncadra]i dumneavoastr\? A]i putea s\ nespune]i dac\ `n prezent lucra]i la o a douacarte? {i, dac\ da, despre ce este vorba?

Cu siguran]\ fac parte din categoria celor carenu s`nt dispu[i s\ divulge, dar asta `n generalvorbind, pentru c\ de obicei `n]eleg ce am scrisabia atunci c`nd privesc lucrurile retrospectiv. Eunu-mi stabilesc dinainte un proiect. Sper `ns\ c\`ntr-o zi voi fi `n m\sur\ s\ v\ vorbesc despre o adoua carte, poate...

„O carte nu este doar crea]ia autorului“


10 » carte

Alunec`ndpe o spiral\a psihozei

Florin Irimia

Dac\ romanul debuteaz\ pe un tonmucalit á la A Christmas Story(copilul toarn\ ap\ pe z\pad\ trans-form`nd-o `n ghea]\ dup\ care ìajut\ pe s\teni s\ se ridice de pe jos,fiind l\udat p\rin]ilor pentru po-lite]ea sa, copilul trebuie s\ `nde -plineasc\ ritualul s\rut\rilor rude-lor pe obraz, copilul face schimb demariane [i didine – un fel de pin-upsautohtone, vederi cu tinere femeisur`z\toare de dinainte de schim-barea regimului – pentru a-[i pro -cura diverse obiecte), cur`nd amu -zamentul las\ loc primelor semnede `ngrijorare. Tat\l b\iatului nuse `n]elege defel cu rudele so]ieicare-l consider\ nedemn de familialor, b\iatul viseaz\ draci, mai alespe unul [chiop care c`nt\ la trom -pet\, [i e convins c\ sub pat se as-cund omule]i `mbr\ca]i `n alb careì vor r\ul. Antidotul la fricile [i

angoasele b\iatului e Aluni]a Cris -tescu, o feti]\ din vecini, cu carenaratorul nostru merge cu co lindul[i `n compania c\reia ì place s\-[ipetreac\ timpul liber, de[i mareparte din el [i-l petrece, vo lens-nolens, `n compania fratelui maimare, Sandu, cu care se ceart\ frec -vent, dar cu care, de fapt, se-n]elegec`t se poate de bine.

Un roman subtil [i suprarealist

Apoi, tragedia se petrece. Acuzat penedrept c\ `narmeaz\ grupul debandi]i legionari care se ascundeprin p\durile din zon\, tat\l b\iatu-lui (profesor de matematic\ la [coaladin sat) este luat de-acas\ [i dus de-parte. De fapt, vorbim de-un com-plot, ca `n Miori]a, vinovate fiindchiar rudele care, din invidie [ir\utate, vor s\-i fac\ de petrecanie.Colac peste pup\z\, la scurt timp

dup\ plecarea tat\lui dispare [iAluni]a Cristescu, nu `n beciurileSe curit\]ii, ci doar undeva la MareaNeagr\ unde „umbl\ dez br\ cat\ [ir`de“, intuie[te b\iatul, pentru c\asta fac oamenii la mare. Apoi, unuldin cìnii familiei moare, iar un co-cor este ̀ mpu[cat de directorul [colii,ambele momente fiind receptate cuintensitate de acest copil mult preasensibil, dar [i mult prea introvertit.

R\mas oarecum de izbeli[te sau,`n orice caz, deprivat de prezen]acelor doi, b\iatul ̀ ncepe ̀ ncet, ̀ ncets\ coboare pe un fel de spiral\ a psi-hozei. Mai `ntì se apuc\ s\ c`nte lapian (o bucat\ de sc`ndur\ pe caredesenase clapele), apoi se refugiaz\din ce `n ce mai des `n magazia ca-sei unde cite[te scrisori de dragostevechi, vorbe[te cu diavolul [chiop,are co[maruri, vise [i vedeniidemne de Buñuel sau SalvadorDali. ~n cele din urm\, tat\l esteeliberat, dar bucuria revederii estede scurt\ durat\, c\ci b\iatul se`mboln\ve[te [i trebuie dus la spi-tal unde este operat de urgen]\.Opera]ia este la cap, care se m\rise[i-l durea, o posibil\ explica]ie pen-tru toate acele viziuni care-l vizitauat`t de frecvent. Ultima parte a ro-manului, cea pe care naratorul [i-opetrece `n spital, descriindu-ne at-mosfera [i oamenii locului – pa-cien]ii [i doctorii lor –, este dup\p\rerea mea [i cea mai bun\, iar fi-nalul, deschis, abrupt, las\ loc in-terpret\rilor.

Amuzant, dar grav `n aceea[im\sur\, nu mai pu]in subtil [isuprarealist, La noi, c`nd vine iar-na este `n primul r`nd un romanfoarte bine scris. La mai bine detreizeci de ani de la prima saapari]ie, republicarea lui nu eradoar necesar\, ci [i obligatorie.

Mircea Diaconu, La noi, c`nd vine iarna,colec]ia „Fiction Ltd.“, Editura Polirom,2013

PE SCURT

RomanulOrdinea, deAlexandruEcovoiu,tradus `nSpaniaRomanul Ordinea, de Alexan-dru Ecovoiu, ap\rut `n colec]ia„Fiction LTD“ a Editurii Po -lirom, va fi publicat `n acest anla Editiones del Subsuelo dinSpania, `n traducerea lui Joa -quín Garrigós. Lansarea edi]iei`n limba spaniol\ va avea loc `ncadrul T`rgului de Carte din Re-tiro (Madrid), ce se va desf\[ura`n perioada mai-iunie 2014.

Ordinea, cu o prefa]\ de IonSimu], este povestea-parabol\ aunui personaj mesianic caredes coper\ c\ `nainte de Cuv`nt afost Ordinea, „`nt`mplare“ careeste pe punctul de a schimbadestinul unei societ\]ii... Ro-manul lui Alexandru Ecovoiu,extrem de incitant, urm\re[tedestinul lui Filip, t`n\r a c\ruiobsesie pentru ordine, transfor-mat\ `ntr-un surprinz\tor mij -loc de a ob]ine putere, va duce la„construirea“ unei uria[e dezor-dini, cu efecte dintre cele mainea[teptate.

„Romanul lui AlexandruEcovoiu, Ordinea, este o carte atimpului nostru. Scriind despreVirto, autorul spune adev\rurimai pu]in convenabile despre Ro -mânia tranzi]iei. Este o carte carete pune pe g`nduri [i pe care – in-diferent dac\ ì `mp\rt\[e[ti saunu ideile – o cite[ti cu sufletul lagur\ p`n\ la ultima fil\.“ (Tudo -rel Urian, „România lite rar\“)

Am citit La noi, c`nd vine iarna cu sentimentul c\urm\resc un film de David Lynch. Un b\ie]el cu viziuni[i vise stranii ne poveste[te ce i se-nt`mpl\ lui [ifamiliei sale `n decurs de un an, `ncep`nd cu Anul Nou1960 [i termin`nd `n preajma Cr\ciunului urm\tor. {timasta pentru c\ la un moment dat ni se vorbe[te de oeclips\ de soare care, consult`nd Wikipedia, se pare c\ aavut loc pe 15 februarie 1961.


aniversare « 11

O ISTORIE SUBIECTIV| A „SUPLIMENTULUI DE CULTUR|“

„Salvatoarea“ Mona Musc\,„imposibila unire“ dintre PDL [iPNL, pl\cerile lui {tefan Agopian

O selec]ie de George Onofrei

Debut de mandat la Cotroceni al luiTraian B\sescu, debut de guver na -re a Alian]ei D.A. ~ncepea una din-tre cele mai spectaculoase teleno -vele politice din România postde-cembrist\, sf`r[it\ prin excludereaPDL de la guvernare. Despre „Im-posibila unire“ scria Lucian DanTeodorovici `n rubrica sa, „Circulnostru v\ prezint\:“ „Aflat\ la pri -mele episoade [i, deocamdat\, f\r\un mare succes de public, teleno -vela ce are drept intrig\ fuziu neadintre liberali [i democra]i `ntr-unprea `nc\p\tor partid va `ncepe `ncur`nd s\ ne ]in\ cu sufletul lagur\. De la declara]iile de dragostef\cute de liberalul Stoica p`n\ la ac-ceptul «teoretic» al democratuluiBoc, de la intransigen]a t`n\ruluiGu[\ p`n\ la jocul dublu al capitalis-tului Patriciu – toate aceste trucuri«artistice» ne vor face s\ m`nc\msubiectul pe p`ine, s\-l discut\m `ntramvaie [i la locurile noastre demunc\.

Oric`t de neserioas\ ar p\reaaceast\ introducere `ntr-o tem\aparent de prim\ importan]\, eanu face dec`t s\ se plieze pe nivelulla care s-au purtat p`n\ acum «ne-gocierile» de fuziune dintre PNL [iPD. {i asta pentru c\, propun`n du-[io unire `n acest an (mai t`rziu ar fioricum prea t`rziu), cele dou\ par-tide `nc\ discut\ prin intermediulpresei [i prin p\rerile personale,extrem de diferite, ale unor mem-bri de partid. Dac\ pornim de la cear `nsemna propriu-zis fuziunea,discu]ia ar deveni brusc mai nese-rioas\ chiar dec`t cea purtat\ acumprin intermediul presei. Cele dou\variante care circul\, anume ab-sorb]ia PD-ului de c\tre PNL vsunirea liberalilor [i democra]ilor`ntr-un Partid Popular, s`nt ambelelipsite de suport realist“.

Pe c`nd Gâdea nu era at`t de Gâdea

Radu Pavel Gheo nu avea cum s\intuiasc\ faptul c\ Nicoleta Luciuva deveni un personaj monden mai

degrab\ anodin fa]\ de viitorul starBianca Dr\gu[anu. Cum nu p\reas\ intuiasc\ nici ceea ce avea s\devin\ „fenomenul Gâdea“.

„Fragilitatea vedetelor media dela noi se vede cel mai clar atuncic`nd pe posturi apar, la ore t`rzii,«greii» talk-show-urilor, b\rba]ii(majoritari) care [i-au cucerit po -zi]ia de vedete nu prin s`ni [i pi-cioare lungi, ci prin obiectivitate,clarviziune [i spirit analitic. Sau,m\ rog, prin alte calit\]i care li s-orcere acestor oameni, fie ei modera-tori, invita]i sau arbitri ai dispu -telor televizate. {i s-a v\zut foartebine `n campania electoral\ `n -cheiat\ anul trecut. Dar de politi-cieni n-o s\ m\ leg, fiindc\ lor ni-meni nu le-a cerut inteligen]\ [i cursi -vitate la televizor, iar c`nd au avut-o,m-au `nduio[at p`n\ la lacrimi.

Unii dintre dumneavoastr\ poa -te vi-l aminti]i [i pe Mihai Gâdea(parc\), moderator de emisiunipolitice la Antena 1. Judec`nd dup\abilit\]ile etalate pe post, mai c\ aicrede c\ titularul unei asemeneapozi]ii `n televiziune se trage lasor]i, la promo]ia nu [tiu c\reicafele. ~l prefer pe Marius Tuc\, celce se poticne[te la cuvintele depeste zece litere [i la cele latine[ti,dar care e autorul nemuritoareisintagme «liste b\tute `n coaie» (deunde, fiind vorba de controver-satele liste ale PSD-ului, se vede c\gura p\c\tosului adev\r gr\ie[te)“,

scria, ̀ n num\rul 8 al „Suplimentu-lui de cultur\“, Radu Pavel Gheo.

De la academician la administrator

Mona Musc\ promitea din func]iade ministru al Culturii, abia prelu-at\, c\ va reforma din temelii acestdomeniu, iar `ncrederea mediuluicultural [i a jurnali[tilor de profilse afla la cote care nu mai aveau s\fie `nt`lnite vreodat\ dup\ aceea.„Nu mai vrem academicieni la Mi -nister, vrem administratori“ –aceasta era, `n rezumat, g`ndireacomentatorilor solicita]i de revist\s\ emit\ puncte de vedere.

„Dup\ dezastrul mandatuluiTheodorescu – scria criticul literarIon Bogdan Lefter –, noua titular\ aportofoliului, Mona Musc\, n-aredec`t o singur\ solu]ie: refondarea– practic – a Ministerului, de la re-definirea rolului s\u `n societate [ide la principiile generale de func -]ionare p`n\ la cur\]area insti -tu]iilor subordonate [i la elabo-rarea unor noi reguli de finan]are,de promovare interna]ional\ etc.etc. etc. Totul e de reg`ndit: legis la -]ie, criterii, mecanisme, distribu]iide oameni `n sistem. Greu, dar cu oimportant\ – [i paradoxal\ – cir-cumstan]\ favorizant\: fiindc\dup\ p`rjol po]i reconstrui maibine [i mai frumos ceea ce altfel n-ai fi putut dec`t s\ c`rpe[ti...“

Criticul de teatru Marina Con-stantinescu `[i exprima convigerea

c\ „s-a terminat cu dictatura bu -nului-plac, cu g\[tile [i unidirec]io -n\ rile, cu amestecul politicului `ncrea]ie, `n sufletul creatorului.Privesc cu optimism [i `n cre dere [i[tiu c\ este, poate, unul dintre celemai complicate ministere la ora as-ta. Anul acesta mi-am rec`[tigat op-timismul [i nu s`nt dispus\ s\ mi-lpierd prea iute!“, ̀ n vreme ce un altcritic de teatru, Cristina Modrea -nu, adopta un ton ceva mai rezer-vat, dar tot dominat de `ncredere `nMona Musc\: „Sigur, e nevoie demult\ diploma]ie `ntr-o asemeneafunc]ie, dar dedesubtul acesteiabilit\]i ar fi bine s\ stea hot\r`reade neclintit a unui om care [tie cevrea. Eu una cred c\ Mona Musc\le are pe am`ndou\“.

Posibila fuziune dintre PDL [i PNL, vedetele de cartonde la televizor, mandatul Monei Musc\ `n frunteaMinisterului Culturii, precum [i m\rturisirilescriitorului {tefan Agopian constituiau subiecteprincipale la `nceputul lunii ianuarie 2005 `n revista„Suplimentul de cultur\“. ~nc\ nu aveam cinci-[aseteleviziuni de [tiri, Musc\ nu se retr\sese din via]apublic\. Doar {tefan Agopian era acela[i personaj cutotul special `n lumea literar\ de la noi, a[a cum este [i ast\zi, c`nd ne-a bucurat cu excelentul s\u volumScriitor `n comunism (ni[te amintiri).

„G\sesc orice pretext ca s\ nu scriu“Interviul edi]iei, realizat de Ana-Maria Onisei, ̀ l avea drept invitat pescriitorul {tefan Agopian: „~n principiu, s`nt un om lene[. Ca oricelene[, caut pretexte s\ nu fac nimic. ~n Bucure[ti, pretexte de a stadegeaba se g\sesc la tot pasul. Te mai sun\ cineva, te ui]i la televizor,te atrag c\r]ile noi – pe care le primesc s\pt\m`nal. Mai s`nt slujba,c`rciuma, prietenii, familia... Am doi copii care m\ mai piseaz\... ~miplace foarte mult s\ g\tesc, [i asta poate deveni un alt pretext. Pescurt, acas\ g\sesc orice pretext ca s\ nu scriu, a[a c\ ajung s\ scriu`n Mallorca. Am f\cut [i alte experien]e. Am un prieten, pictorulSorin Ilfoveanu – care `n mai anul trecut m-a l\sat la el la ]ar\, undeam stat tot trei s\pt\m`ni, cu c`inele [i cu telefonul de aceast\ dat\. {i-am scris foarte bine...“.


12 » avanpremier\

– Fragment –

L-am tras pe doctor de m`n\, `nde -p\rt`ndu-m\ repede pe paji[te.L-am `ntrebat de mama.

„Are vreo [ans\ de recupe ra -re?“, l-am `ntrebat eu, iar el a t\cutpentru o clip\ [i am t\cut [i eu,`ntorc`ndu-m\ cu fa]a spre el. „Spu -ne]i-mi“, am zis eu. „Vreau s\[tiu.“

„{ansele s`nt minime. {ti]i,starea ei s-a agravat dintr-odat\ [itrebuie s-o men]inem lini[tit\ cuinjec]ii“, mi-a r\spuns, f\r\ s\ seuite la mine.

Am v\zut-o cu ochii min]ii: ea,con[tient\ fiind de locul unde seafla, `[i dorea s\ ias\ afar\, s\ fieliber\ [i a devenit violent\ pentruc\ au oprit-o, au calmat-o cu injec]iicare-i erau f\cute f\r\ mil\, ne`ncetat.Parc\ ì [i auzeam spun`ndu-i c\aici trebuie p\strat\ lini[tea. Pa-cienta asta nu e `nc\ suficient denebun\. Trebuie disciplinat\.

Acum medicul m\ privea, citindprobabil multe pe chipul meu. Mi-a

spus cu bl`nde]e: „O s\ moar\ cu -r`nd. Nu v-a]i dori s\ stea aici ani`n [ir, nu-i a[a?“.

M-am g`ndit la bunica [i la cu-vintele spuse de ea `n diminea]aaceea `n Istanbul, c`nd Bedia mi-azis groaznicul adev\r.

„A murit?“, `ntrebasem eu, iarea mi-a r\spuns dur: „Ar fi fost multmai bine“.

Dar nu puteam suporta g`ndulca ea s\ moar\ astfel. Reprezenta`nc\ toate lucrurile pe care le c\u -tasem `n via]\, chiar dac\ nu le-amg\sit `n ea. Am `nceput s\-i po -vestesc medicului despre toate mo-mentele pe care le credeam uitate,momente din copil\rie care, dinsenin, `n secunda aceea revela-toare, `mi erau toate proaspete `nminte. I-am povestit de plecareatatei, de incendiu, de s\r\cie, deanii petre cu]i `n orfelinatul dinKadiköy, de slujba mamei la ate-lierul de croitorie din Parcul Gül-hane, de du[ m\nia veche, care acontinuat [i s-a amplificat `n timp,dintre mama [i bunica. I-am po -vestit despre dragostea cu care`ncercase s\ m\ lege, de con str`n -gerile impuse, [i `n tot timpul \stamedicul asculta, d`nd din cap c`nd[i c`nd, ca [i cum `ncepea s\ o`n]eleag\ mai bine pe mama. Din-tr-odat\ a plecat de l`ng\ mine [iam r\mas singur ̀ n iarba luminat\de soare, tremur`nd, bucuros c\ amvorbit despre lucrurile astea cu oalt\ persoan\.

O a[teptam pe mama. Am v\zut-o venind `ndat\, spri-

jinit\ de ambele p\r]i de dou\ in -firmiere. I-am auzit vocea ascu]it\,pl̀ n g\cioas\, cum `ncerca, `n za dar,s\ scape din str`nsoarea bra]elor in-firmierelor robuste. Mi s-a rupt inima

pentru ea [i m-am g`ndit c\ ar fi fostmai bine s\ nu fi venit aici, s\ n-o fiv\zut at`t de lipsit\ de ap\rare.

S-a oprit `n fa]a mea, iar eu i-amspus „mam\“ [i am v\zut ̀ n ochii eiprivirea unui om chinuit, `n col]it.

S-a uitat la mine ca [i cum num-a recunoscut. „Nu m\ cuno[ti?“,am `ntrebat eu.

Apoi a spus: „A, tu e[ti? Vultu-rul meu, fiul meu aviator...“.

Dar nu era nici urm\ de emo]ie`n glasul ei, ci numai trufie, era vo-cea cu care i-ar fi vorbit unui str\in.A ar\tat spre un b\rbat [i a spus:„E buc\tarul nostru. M\ tem c\ nue unul prea priceput, dar n-amputut g\si pe altcineva“.

M-am uitat la b\rbatul spre carear\tase, un vizitator, iar ea mi-av\zut privirea [i a ad\ugat: „E multprea elegant ca s\ fie buc\tar, darca s\ vezi...“.

Glasul i-a sc\zut, a plecat de l`ng\mine, ignor`ndu-m\, [i a `n ceput s\tremure cu o violen]\ a[a de `n sp\i -m`nt\toare, `nc`t infirmierele autrebuit s-o duc\ pe un scaun.

Le-am urmat, iar dup\ ce s-aa[ezat i-am luat m`na rece ̀ ntr-a mea[i i-am s\rutat-o, dar nici n-a b\gat ̀ nseam\ gestul meu. Tot timpul a con-tinuat s\ m\ trateze ca pe un str\in.Dup\ acea prim\ lic\rire de re-cunoa[tere din ochii ei, s-a retras `nsine. A sim]it c\ o priveam [i, `n -torc`ndu-[i capul, mi-a spus: „Odat\am avut [i eu un fiu care era pilot, cadumneata. Mi-a fr`nt inima“.

Calmul din glasul ei suav eratulbur\tor.

„O, mam\“, am spus eu ̀ ncer c`nds\ nu pl̀ ng, pentru ea [i pentru mine.„Nu m\ cuno[ti?“, am `ntrebat.

Era o cruzime s\ tot r\sucesccu]itul `n rana memoriei, dar nu

m\ puteam ab]ine. Nu mi-a r\s -puns, ci doar a ̀ nceput s\ ̀ ng`ne unc`ntecel ne[tiut, un sunet ciudat,sub]irel, iar tremurul acela spas-modic ̀ nc\ ̀ i mai zguduia trupul fi-rav. I-am dat pu]in rahat turcesc [il-a m`ncat, apoi m-a `ntrebat, cu opolite]e incredibil\, dac\ a[ puteas\-i mai dau, c\ci prietenii ei erauprea s\raci s\-[i poat\ cump\rasinguri. I-am `ntins cutia, dar mì -nile ei erau prea sl\bite s-o ]in\, a[ac\ a c\zut `n iarb\ [i con]inutul s-a`mpr\[tiat, iar infirmierele s-auaplecat s\-l culeag\ pentru ea.

S-a `ntors cu spatele la mine,ar]\goas\, refuz`nd s\-mi mai vor-beasc\ [i tremur`nd tot timpul.Trupul, mìnile [i picioarele ei erauf\r\ vlag\, ajunsese numai piele [ios. A continuat s\ stea cu spatele lamine [i imediat una dintre infir-miere a spus c\ trebuie s\ se `n -toarc\ `n camera ei. Trebuia pus\`n pat.

A plecat docil\ `mpreun\ cu ele,f\r\ s\ se uite deloc la mine, f\r\s\-[i `ntoarc\ deloc capul atuncic`nd a intrat, f\r\ s\-i pese c\ eust\team acolo uit`ndu-m\ dup\ ea,f\r\ s\ [tie cine eram.

Am stat acolo mult timp, urm\ -rind silueta `ncovoiat\ [i tremu -r`nd\ a mamei, [i m-am g`ndit c\n-ar trebui s\ mai vin aici niciodat\.Mi-am luat `n t\cere adio de la ea,dup\ care am pierdut-o din priviri.Am sim]it cum lacrimile `mi cur -geau nestingherite pe obraji.

Am pl`ns pentru mine [i pentrut`n\ra `ndr\gostit\ care [i-a l\satamprenta `n memoria mea `n ziua

aceea ̀ n care [i-a luat r\mas-bun dela tata `ntr-un salon elegant dintr-ocas\ de mult disp\rut\. Am pl`nspentru frumuse]ea aceea care sc`n -teia de giuvaieruri [i ospitalitate [icare umpluse de poezie o cas\ de peo strad\ dosnic\ din Bayazit. Ampl`ns pentru fata t`n\r\ [i palid\care a trudit ore nenum\rate `n -tr-un atelier al armatei, cos`nd len -jerii de proast\ calitate pentru sol-da]i. Am pl`ns pentru femeia dev`rst\ mijlocie de o frumuse]e in-definit\, st\ruitoare, care purtase ofloare `n p\r c`nd m-am `ntors de laaerodrom, care odinioar\ str\lu-cise [i luminase ca soarele amiezii[i care se risipise `n trupul acesteifemei b\tr`ne, `ncovoiate [i tremu -r`nde care nu mai cuno[tea pe ni-meni. Dar, cel mai mult, am pl`nspentru mama.

„Suplimentul de cultur\“public\ `n avanpremier\un fragment din volumulPortretul unei familiiturce[ti. O poveste dinIstanbulul de alt\dat\ deIrfan Orga, care va ap\rea`n colec]ia „Eseu &confesiuni“ a EdituriiPolirom, `n traducerea luiMarius-Adrian Hazaparu.

Irfan Orga — Portretul uneifamilii turce[ti. O poveste din Istanbulul de alt\dat\

AUTORUL

Irfan Orga (1908-1970) s-an\scut `ntr-o familie turc\ `n -st\rit\, care `ns\ a fost ruinat\de Primul R\zboi Mondial. Aintrat `n For]ele Aeriene turce,dar a fost silit s\ emigreze dincauza unei legi care le inter -zicea membrilor arma tei s\ sec\s\toreasc\ cu cet\ ]ene str\i -ne. Stabilit `n Anglia, [i-a c`[ -tigat o anumit\ celebritate li -terar\ dup\ publicarea Portre-tului unei familii tur ce[ti [i aunui al doilea volum, The Car-avan Moves On, `n anii 1950.

CARTEA

~n 1914, Irfan Orga este un b\ie]el de [ase ani fericit. Locuie[te`mpreun\ cu p\rin]ii [i bunica sa `ntr-o cas\ mare, plin\ de servitori,care p\streaz\ parfumul Istanbulului fin de siècle. Tat\l s\u a prelu-at prospera afacere cu covoare a ̀ nainta[ilor, mama are grij\ de copii,iar bunica ì amuz\ pe to]i cu excentricit\]ile sale. Totul se schimb\`ns\ c`nd Turcia intr\ `n r\zboi. Tat\l este obligat s\ se `nroleze `n ar-mat\ [i moare pe front, iar familia odinioar\ ̀ nst\rit\ se confrunt\ culipsurile [i dezastrul financiar. ~n paralel cu istoria mic\ a familiei sedesf\[oar\ istoria mare a Turciei, cu dezintegrarea imperiului [i in-staurarea republicii. ~n 1942, Irfan Orga ajunge `n Marea Britanie,unde scrie aceast\ poveste fermec\toare despre via]a de zi cu zi dinvechiul Istanbul [i despre supravie]uirea familiei sale.

– Fragment –

Aderarea lui Eliade la Garda de Fiernu a fost doar o chestiune de c`]ivaani, de vreme ce el nu a con -[tientizat r\ul esen]ial implicat deo mi[care mistic\, deopotriv\ fun-damentalist\ din punct de vederereligios, antisemit\ [i paramilitar\.

L\s`nd la o parte acest e[ec, Eliadea r\mas un patriot român devotat,iar anxietatea sa acut\ legat\ deluptele armatei române din anii1942-1943 de pe frontul rusesc este ofrumoas\ expresie a ata [amentuluis\u profund. S-ar cuveni totu[i s\subliniem c\ Eliade a r\mas ata[atde poporul român, dar nu at`t destatul român sub Carol al II-lea, pecare-l detesta din cauza represiuniiG\rzii de Fier, dar pe care n-a pre-cupe]it s\-l serveasc\ totu[i caata[at de pres\. Aceast\ adeziunela na]ionalismul românesc etnicsau `nchis a devenit, dup\ p\rereamea, o parte integrant\ a viziuniisale mult dup\ al Doilea R\zboiMondial. ~ntr-un fel, p\r]i semni-ficative ale activit\]ii sale [tiin]i ficepot fi privite ca o ̀ ncercare sus ]i nu -t\ de a ar\ta c\ cultura ]\r\ neasc\român\ este la acela[i ni vel cu is-toria european\, „prin miturilenoastre“, `n special Mio ri]a [iMe[terul Manole.

~ntr-o conferin]\ sus]inut\ laGrupul pentru Dialog Social dinBucure[ti, `n 2002, care avea drepttem\ o compara]ie `ntre Eliade [iCulianu, am declarat, inter alia, c\Eliade ar trebui descris ca o figur\româneasc\, chiar [i dup\ ce ap\r\sit România [i a devenit un sa-vant recunoscut pe plan interna -]ional. Mai t`rziu, `n 2006, `ntr-oalt\ conferin]\, la Colegiul NouaEurop\ din Bucure[ti, am utilizatun joc de cuvinte pentru a ilustraaceast\ idee: Eliade a fost „acciden-tal occidental“. Caracteristica ro -mâ neasc\ este, `n opinia mea, oches tiune legat\ nu doar de na]io -nalitatea sa, de loialitatea perso -nal\ nostalgic\ sau de modul `ncare alte persoane ì percepeauperso nalitatea, ci [i de tipul de re-ligie pe care l-a descris `n multecazuri drept cel original [i auten-tic; prin urmare, el a generat o isto-rie a religiei alimentat\ de teoriasa geto-dacic\. Spre deosebire deel, a[a cum argumentam acolo, Cu-lianu a fost o figur\ cosmopolit\,care n-a privilegiat o form\ de re-ligie `n defavoarea altora, `n spe-cial `n ultima faz\ a g`ndirii saledespre religie.

At`t Eliade, c`t [i Lucian Blagase percepeau pe sine ca oameniuniversali. Aceasta este dedica]iascris\ de Blaga `ntr-una din c\r]ilesale, pe care i-a dat-o lui Eliade `n1937. Comentariile mele nu `[i pro -pun s\ minimalizeze aceast\ apre -ciere, care este de altfel un fapt re-cunoscut pe scar\ larg\, ci s\afirme c\ interesele largi ale luiEliade au `mbr\cat forma privi-legierii foarte puternice a unei per-spective române[ti, cu un ton, `nmulte cazuri, destul de triumfalist.Acest lucru este adev\rat, ̀ n pofidadeciziei sale de la sf`r[itul anului

1943 de a nu candida pentru un postla Universitatea din Bucure[ti [i dea r\m`ne `n Occident, pentru ca deerudi]ia sa s\ se poat\ bucura unpublic mai larg.


avanpremier\ « 13

„Suplimentul de cultur\“ public\ `n avanpremier\ unfragment din volumul Mircea Eliade. De la magie la mitde Moshe Idel, care va ap\rea `n cur`nd `n „colec]ia „Plural“ a Editurii Polirom.

Figurile autorit\]ii apar destul derar, `n literatur\, `ntr-o lumin\convenabil\; sau m\car `ntr-o per-spectiv\ documentar\ care s\ lesus]in\, `ntr-un contur realist cares\ le fac\ posibile. De la Pristanda`ncoace, poli]istul român e alune-cos [i veros, simpatic [i corupt, vo-lubil [i `nv`rtindu-se ca un titirez`n jurul puternicilor zilei.

Ne-a devenit at`t de familiar\aceast\ reprezentare, `nc`t nu maist\m s\ ne g`ndim pu]in: domnule,Ghi]\ Pristanda e `ntr-adev\r defi-nitoriu pentru to]i oamenii legiiautohtoni, pentru, s\ spunem, unspecific al poli]aiului na]ional? Sauel e un instrument al viziunii comi-ce caragialiene? Este regula social-profesional\ ori este excep]ia dedistorsiune artistic\ prin a c\reisemnalare Caragiale `nt\re[te toc-mai o bun\ stare a lucrurilor?

Personajul apare at`t de puternic[i memorabil, ca personaj, `nc`t elajunge s\-[i subordoneze categoria[i s\ re-creeze referentul. La limit\,nici nu mai conteaz\ cum au fost,s`nt [i vor fi poli]i[tii români. Buni[i r\i, cinsti]i [i corup]i, profe-sioni[ti [i amatori, ei intr\, de-aval ma, `n formula de geniu „Fame-lie mare, renumera]ie mic\, dup\buget, coane F\nic\“ [i `n altelec`teva, de o izbitoare for]\ caracte-rizant\, plimbate de la figura auto-rit\]ii la consoart\ [i retur: „Ghi]\,Ghi]\, pup\-l `n bot [i-i pap\ tot“...

~n contra acestei direc]ii de mar-care a unei profesiuni cu sigiliul dene[ters al corup]iei p`n\ la m\duvainstitu]ional\ [i individual\ s-auridicat, ̀ n 2009, doi scriitori. Curajullor de a contracara, `ntr-un fel saualtul, mirajul textului caragialian esesizant. Foarte bun\ cunos c\toare

a operei Grecului, Ioana Pârvulescupolemizeaz\ transparent, `n Via]a`ncepe vineri, cu profilul setat al co-ruptului legii. Modelul lui Costa-che Boerescu, personajul luminosdin fic]iunea sa, nu mai e de c\utatla Caragiale-tat\l, ci la Caragiale-fiul: Conu Rache din Sub peceteatainei. Bon, mai e [i Pascalopol allui C\linescu, prin apropierea dintreun om de lume bine situat [i ot`n\r\ inexperimentat\, care ìr\scole[te sim]urile, iat\, netocite.~ns\ conu Costache al Ioanei Pâr-vulescu va r\m`ne `n[urubat `ncondi]ia poli]istului de voca]ie, nunumai de aspira]ie. El vrea s\-iprind\ pe r\uf\c\tori; [i-i prinde.~[i pune mintea la contribu]ie pen-tru a desc`lci cele mai `mb`rligatecazuri; [i le desc`lce[te. {tie s\-[itr\iasc\ via]a, dar niciodat\ `n de-trimentul profesiei pe care o ser-ve[te. C`nd e s\ aleag\ ̀ ntre o pl\ce-re personal\ [i datoria public\, neofer\ surpriza de o alege pe a doua.

{i mai surprinz\toare e intrarea`n scena prejudec\]ilor noastre a[efului de post Pomenea, din Med-gidia, ora[ul de apoi al lui CristianTeodorescu. C`nd am `nt`lnit pri-ma oar\ numele personajului, l-am

asociat din reflex cultural cufunc]ia [i gradul lui, `nscriindu-lautomat `n seria caragialian\ (numatein\). Sugestia onomastic\ a lu-crat imediat: Pomenea-poman\-[pag\-corup]ie, a[a cum Pristandanu poate fi dec`t un titirez [i-o giru-et\, iar Ca]avencu, un vorbete care`ntr-o bun\ zi va [i c`[tiga... DarCristian Teodorescu, cu realismullui `n care comicul nu mai e un fo-calizator [i un redistribuitor al lu-mii, `[i las\ personajul s\ evoluezeindependent de eticheta numeluis\u. Pomenea se dovede[te unpoli]ist veritabil [i un admirabil [efde post, `n ni[te ani interbelici totmai convulsiona]i. E un om al legii`n adev\ratul `n]eles al sintagmei –[i al cuvintelor care o compun.Pentru el, oamenii s`nt oameni [itrebuie trata]i cu `n]elegere, cup\trundere psihologic\ [i cu aceldiscern\m`nt al insului care-a v\ -zut multe. Totodat\, legea e lege; [icine o `ncalc\ va fi pedepsit `nfunc]ie de gravitatea faptelor sale.

~n timp ce conu Costache al Ioa-nei Pârvulescu ne lumineaz\ exem-plar epoca ̀ n care un personaj de ti-pul s\u era credibil ([eful Poli]iei,om cu avere [i de aleas\ educa]ie,

un obraz care n-ar putea s\ sem`njeasc\ ob]in`nd foloase necuve-nite), Pomenea al lui Cristian Teodo-rescu „bate“ nu numai ̀ n Pristanda,dar [i `n alte dou\ direc]ii. El nesemnalizeaz\ epoca istoric\, dar, ̀ nacela[i timp, posibilitatea `ns\[i ca`n orice epoc\ un poli]ist pe numePomenea s\ fie un profesionist sut\la sut\ [i un om ca lumea. Prin asta,prozatorul „optzecist“ se confrunt\de dou\ ori cu un cli[eu persistent,pe care reu[e[te s\-l `n toarc\ pedos, ̀ ntr-un mod foarte profund. Po-menea e OK, `n timp ce plutonierulPopescu al comunismului, care ìva lua locul, va fi o jigodie. De ce?Explica]ia nu e univoc\ [i direc]io-nat\ spre spiritul epocii. A[a cumPomenea putea fi ([i s-a ar\tat) OK,[i acest Popescu al democra]iei po-pulare avea [ansa de a fi un om cin-stit – dac\ ar fi vrut-o. N-ar mai fifost, atunci, [eful de post din ora[;dar ar fi putut s\ fie un criminalist,un legist, un expert corect, chiar [i`n acea epoc\ infect\.

S\ nu mai d\m deci vina mereupe „vremi“; [i s\ nu mai g`ndim ca-tegorial. C`nd Corneliu Porumboiuvrea s\ fac\, `n epoca noastr\, unPoli]ist, adjectiv, `l face.

Poli]istul, omul legii

Timpuri noi

Daniel Cristea-Enache

CARTEA

C\r]ile ce i-au fost dedicate lui Mircea Eliade `n Occident, at`t`nainte, c`t [i dup\ pr\bu[irea comunismului românesc, se spri-jin\ pe scrierile sale t`rzii, f\r\ a lua `n considerare, `n majoritateacazurilor, studiile române[ti timpurii. Cu acces la sursele origi-nale, Moshe Idel pleac\ de la premisa c\ scrierile române[ti ale luiEliade s`nt esen]iale pentru a-i `n]elege parcursul biografic [i aca-demic, stabilind astfel alte raporturi [i alt echilibru `ntre bio -grafia, opera [tiin]ific\ [i opera literar\ ale acestuia. Dup\ o tre-cere `n revist\ a vie]ii lui Eliade, accentul se mut\ pe cele c`tevateme pe care Idel le consider\ cruciale pentru teoria religiei pecare o face acesta, iar spre final s`nt abordate implicarea politic\ alui Eliade [i controversata sa rela]ie cu Garda de Fier.

Moshe Idel — Mircea Eliade.De la magie la mit

Articolul din „The Guardian“ spune povestea tran sfor -m\rii lui McEwan `n romancier. La sf`r[itul lui 1977, el se afla`n Iowa, la un workshop pentru scriitori, c`nd a primit un tele-fon de la un editor, care s-a recomandat drept o fan\ a povesti-rilor lui. Ea l-a `ntrebat dac\ s`nt adev\rate zvonurile c\ ar fiterminat primul lui roman [i dac\ poate s\ i-l trimit\.

„I-am spus nu“, `[i aminte[te Ian McEwan. „Nu-mi imagi-nez ce ̀ mi trecuse prin cap. Atunci ea mi-a zis: «Ce-ar fi dac\ a[urca `ntr-un avion, a[ veni s\ vizitez o prieten\ la workshop,iar ea ar l\sa pe mas\, ca din `nt`mplare, romanul t\u?». I-amspus: «Ok».“ Pe urm\, ea l-a ̀ ntrebat ce nume a pus romanului.„N-aveam nici o idee. {i ea `mi spune: «De ce nu-l intituleziGr\dina de ciment?» Am fost de acord, f\r\ rezerve.“

Restul, comenteaz\ „The Guardian“, este dac\ nu chiaristorie, m\car legend\ editorial\. Cartea a devenit un hit„cult“ de ambele p\r]i ale Atlanticului [i l-a propulsat peMcEwan `n noua sa carier\ de romancier.

O nou\ punere `n scen\

La decenii de la debut, `n ajunul unei alte adapt\ri teatrale aromanului, universul Gr\dinii de ciment pare, ast\zi,`ndep\rtat. Pe atunci, spune McEwan, lucrurile se vedeaualtfel: „Era sf`r[itul anilor ’70. Toat\ lumea p\rea concen-trat\ pe faptul c\ ne afl\m aproape de sf`r[it, c\ totul sepr\bu[e[te. Londra era un ora[ murdar, semi-func]ional. Te-lefoanele nu func]ionau a[a cum trebuie, metroul era unco[mar, dar nimeni nu se pl`ngea. Totul alimenta un senti-ment mai degrab\ apocaliptic“.

Ast\zi, romanul lui McEwan este pus din nou `n scen\ det`n\ra companie Fallout Theatre, o nou\ adaptare care, estede p\rere „The Guardian“, p\streaz\ atmosfera amenin -]\toare [i mare parte din oroarea fizic\ a c\r]ii. Piesa va fiprezentat\ `ntr-un decor foarte potrivit: fostele tuneluri demetrou de sub sta]ia Waterloo.

Nu este prima adaptare a Gr\dinii de ciment. ~n martie2008, a fost prima oar\ adus\ pe scen\ de FallOut Theatre, `nCambridge. Mai devreme, `n 1993, romanul a stat la bazaunui film realizat de regizorul [i scenaristul Andrew Birkin,cu Charlotte Gainsbourg ̀ n rolul principal. Prima dintr-o se-rie care `l face pe McEwan unul dintre cei mai adapta]i au-tori contemporani.

I se pare ciudat lui Ian McEwan s\ vad\ pe „altcineva ima -gin`nd o lume pe care el a creat-o?“, vrea s\ [tie „The Guar-dian“. „Este straniu“, admite autorul. „Te distan]eaz\. Dar

realizezi c\ vezi doar una dintr-un num\r infinit de posibi-lit\]i. Uneori te fur\: c`nd Joe Wright a distribuit-o pe SaoirseRonan `n rolul lui Byrony, `n Isp\[ire, ea a reu[it s\ `mi inva-deze complet felul `n care `mi imaginam personajul. Azi, nicinu pot s\ citesc cartea f\r\ s\ o am pe Saoirse `n fa]a ochilor.“

Pe ecrane e mai greu

Dar, spune „The Guardian“, `n ciuda unei cariere „line“ descriitor, lucrurile nu au stat la fel de simplu pentru Ian McE-wan pe ecrane. Dup\ ce a gustat succesul cu filmul TV ThePloughman’s Luck, el a avut ambi]ia de a alterna romanelecu scenariile. „Evident, nu a fost at`t de simplu“, recunoa[teMcEwan.

Astfel, scenariul The Child in Time, despre un cuplu care`ncearc\ s\ ̀ [i revin\ dup\ r\pirea copilului lor, este „`n [an-tier“ `nc\ de la scrierea lui, `n 1987. Scenariul scris de McE-wan pentru Sam Mendes, On Chesil Beach, a[teapt\ `nc\ unregizor. Este `n continuare prins `ntr-un conflict legal cuHollywood-ul `n privin]a unui film pe care l-a scris pentruMacauley Culkin. Asta, f\r\ a mai pomeni de faptul c\ McE-wan dore[te, de mult\ vreme, s\ scrie o continuare a filmu-lui horror al lui David Cronenberg, Musca. „Am crezut c\ efilmul perfect pentru mine“, spune scriitorul. „Numai c\Geena Davis (interpreta rolului principal ̀ n filmul original –n.r.) s-a certat cu studioul dintr-un anume motiv [i, din mo-ment ce ea de]ine jum\tate din «conceptul Mu[tii», nu amreu[it s\ g\sim o solu]ie.“


14 » interna]ional

Primul s\u roman i-a adus faim\ [i reputa]iaunui scriitor macabru. ~ntr-un articol din „TheGuardian“, `n ajunul premierei unei piesebazate pe cartea sa, Ian McEwan `[i aminte[tede Gr\dina de ciment [i vorbe[te despreadapt\rile operei sale.

Ian McEwan se plimb\ din nou prin Gr\dina de ciment

Moartea lui Cavanna,„macaronarul“demolator de ipocrizii

Scriitorul [i jurnalistul francezFrançois Cavanna a `ncetat din via]\miercuri, 29 ianuarie, la v`rsta de 90 deani, anun]\ presa din Hexagon. Autor apeste 50 de c\r]i, el a fost [i co-fondato-rul, al\turi de Georges Bernier zis prof.Choron, al faimoasei reviste satirice„Hara-Kiri“, care a revolu]ionat presafrancez\ [i „a deschis calea pentru mai’68“, dar [i al revistei umoristice „Char-lie Hebdo“. „Doream s\ facem o revist\asupra c\reia s\ nu avem nici un control,

`n care s\ facem lucruri de calitate“,spunea Cavanna `ntr-un interviu. „Amcreat umorul de tip «pumn `n gur\».Umorul doare, scoate la iveal\ lucruri[i le expune la lumin\. A fost un modcrud de a spune lucruri crude, f\r\ s\ le`mbraci `n ceva frumos.“

Cavanna a scris vreme de 50 de ani.Ziarist, desenator, romancier, el a im-pus un umor f\r\ tabu [i f\r\ limite, ca-re a influen]at genera]ii de cititori.N\scut pe 22 februarie 1923 la Paris, el

a crescut `n comunitatea italian\ dinNogent-sur-Marne care i-a inspirat ma-rele s\u roman Les Ritals, din 1978.

„Un mare preot al umorului a disp\ -rut, dar Cavanna nu este chiar mort:«Charlie Hebdo» i-a supravie]uit“, a co-mentat Charb, directorul revistei.„C`nd a creat «Hara-Kiri», ̀ n 1960, a fostla originea unei minirevolu]ii a presei[i a modului de-a r`de. Mul]i umori[ti ̀ idatoreaz\ enorm, f\r\ s\ [tie.“


interna]ional « 15

La 20 de ani de la premier\, Friendsr\m`ne un sitcom de referin]\ – celmai bun serial pentru tinerii adul]i,`ntr-un sondaj al ziarului „TheGuardian“, [i cel mai bun serialdin toate timpurile, `ntr-un top alcititorilor revistei „Premiere“. „Vice“nu este de acord.

Autorul articolului aminte[te c\serialul a fost transformat `n altce-va dec`t scria ̀ n „pitch“-ul original.El trebuia s\ fie un serial despre„[ase oameni de peste 20 de ani ca-re stau `ntr-o cafenea pentru in-somniaci. Un serial despre sex, dra-goste, rela]ii, cariere... despre unmoment `n via]\ `n care totul esteposibil. (...) {i despre prietenie, fiindc\, atunci c`nd e[ti t`n\r [i sin-gur `ntr-un mare ora[, prietenii t\is`nt familia ta“.

„Nu ne `n]elege]i gre[it; Friendse un serial decent (...). Dar, de-a lun-gul nenum\ratelor relu\ri, a avutun impact negativ asupra genera -]iei noastre. Mai precis, ne-a trans-format `n ni[te jigodii“, scrie „Vi-ce“. Iat\ de ce:

~n primul r`nd, personajele s`ntdecalate `n raport cu genera]ia lor.Friends ar fi trebuit s\ vorbeasc\despre tinerii cool din Manhattan,dar cultura anilor ’90 – `nceput de2000 `n care evolueaz\ aceste perso-naje este absent\ din show. Ei nuvorbesc despre politic\, muzic\ saufilme. „N-am `nt`lnit pe nimeni dingenera]ia mea at`t de pu]in impli-cat `n lumea care `l `nconjoar\“,scrie „Vice“. Apartamentele ̀ n care

locuiesc s`nt alt\ problem\ – „cum[i-ar permite unii dintre ei chiriaunui apartament din Manhattan?“.De asemenea, vie]ile amoroase alepersonajelor au fost prezentate`ntr-o lumin\ pu]in atr\g\toare –„Friends este sitcomul care a trans-format sexul `n birocra]ie“, notea -z\ „Vice“. „Din dorin]a de a aveaaudien]\, Friends ne-a v`ndut o ideereduc]ionist\ a identit\]ii sexualecare, cumva, s-a lipit de noi p`n\ast\zi (...). Iar povestea dintre Ross[i Rachel a legitimat ceva ce ar fitrebuit declarat idiot de la `nceput,duc`nd la na[terea unei genera]iide copii care discut\, de mai binede un deceniu, despre rela]ii pseu-do-psihologice.“

Responsabilitatea juridic\ pentru con]inutul articolului `i apar]ine autorului »Manuscrisele primite la redac]ie nu se `napoiaz\

760de titluri

disponibile

Adres\: Ia[i, B-dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP266, tel. 0232/ 214.100, 0232/ 214111, fax:0232/ 214111

Senior editor:Lucian Dan Teodorovici

Redactor-[ef:George Onofrei

Redactor-[ef adjunct:Anca Baraboi

Tehnoredactare:Adina Ciocoiu

Rubrici permanente:

Adriana Babe]i, Bobi (F\r\ zah\r), Drago[ Cojocaru, Daniel Cristea-Enache, RaduPavel Gheo, Florin L\z\rescu, Luiza Vasiliu.

Carte: Doris Mironescu, C. Rogozanu, Bogdan-Alexandru St\nescu, Codrin LiviuCu]itaru, Daniel Cristea-Enache, Florin Irimia.

Muzic\: Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu.

Film: Iulia Blaga. Teatru: Olti]a C`ntec.

Caricatur\: Lucian Amarii (Jup).

Grafic\: Ion Barbu.

TV: Alex Savitescu.

Actualitate: Robert B\lan, R. Chiru]\, Georgel Costi]\,Veronica D. Niculescu, Ioan Stoleru, Elena Vl\d\reanu

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribu]ie: Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament: 18 lei (180.000) pentru3 luni; 36 lei (360.000) pentru 6 luni; 69 lei(690.000) pentru 12 luni

Tipar: Print Multicolor

Marc\ `nregistrat\ – Editura Polirom [i „Ziarul de Ia[i“.Proiect realizat de Editura Polirom `n colaborare cu „Ziarul de Ia[i“. Se distribuie gratuit `mpreun\ cu „Ziarul de Ia[i“.

Fanii celebrului serialamerican, cei care auv\zut [i r\sv\zut cele 236de episoade ale acestuia,s-ar putea s\ se simt\ofensa]i de un articolrecent din revista „Vice“,prin care se `ncearc\ s\ seargumenteze impactulnegativ al acestui sitcom.

„Friends a creat o genera]ie deidio]i nevroza]i [i egocentrici“

Pagini realizate de Drago[ Cojocaru

Astronomii pasiona]i de art\ de la Universitatea Texas aureu[it s\ calculeze data [i ora exact\ la care a fost pictat ta-bloul Etretat, soleil couchant al pictorului impresionistfran cez Claude Monet: 5 februarie 1883, la 16.53.

Grupul de savan]i, condus de Don Olson, un profesor defizic\ [i astronomie, s-a deplasat la Etretat pentru a determi-na locul exact `n care Monet [i-a plasat [evaletul. Pe urm\,`n laborator, au reu[it s\ determine, gra]ie unor programeavansate, data exact\, confrunt`nd calculele lor cu scrierilepictorului. Aceast\ datare foarte precis\ a fost posibil\ dato-rit\ pozi]iei soarelui `n tablou – Monet a pictat mai multepeisaje cu faleze, dar Etretat, soleil couchant este singurul ̀ ncare apare discul solar.

Tweet-urile [i drepturile de autorEditura Larousse a fost silit\ s\ retrag\ de pepia]\ volumul Perle de Tweet, o colec]ie detweet-uri selec]ionate de pe net pentru origina-litatea lor. Problema? Editorul a uitat s\ `ianun]e pe autorii acestor tweet-uri de faptul c\ele au fost selec]ionate pentru volum.

Noua polemic\ a inflamat internetul: se potpretinde drepturi de autor pentru un mesajde maximum 140 de caractere? „Da, dar numaidac\ se poate demonstra originalitatea lui“,este de p\rereAnne Cousin,avocat\ specia-lizat\ `n drep-turi de proprie-tate intelectua l\[i informatic\.

Amuzant estec\ Editura La-rousse a prefe-rat s\ anun]eretragerea dinlibr\rii a volu-mului printr-unscurt mesaj pos-tat pe Twitter.

Prince `[i d\ fanii`n judecat\Starul pop a f\cut o pl`ngere`mpotriva a 22 de fani care aupostat link-uri c\tre `nre-gistr\ri video ale concertelorlui Prince. Superstarul cere dela fiecare dintre ace[tia (nu-mai doi au fost deocamdat\identifica]i) desp\gubiri dec`te un milion de dolari.

Este vorba de `nregistr\rirealizate de amatori ale unorconcerte pe care Prince le-asus]inut `n ultimii ani `n SUA, dar [i a unui concert din 1983.

Site-ul „TorrentFreak“ subliniaz\ faptul c\ „Prince ador\pl`ngerile“, amintind c\ starul pop a mai repro[at `n trecut site-ului YouTube c\ permite postarea melodiilor [i videoclipurilor lui.Nu totdeauna `ns\ `[i duce amenin]\rile la cap\t: efortul s\u de ase r\zboi, `n 2007, cu „The Pirate Bay“ nu a dus la nici un rezultat.

Ora exact\ a unuitablou celebru


16 » fast food

— Dom’ comandant, ce facem cuprizonierii?

— ~i ducem `n fa]a plutonului deexecu]ie, s\ aib\ parte de o moartedemn\.

— Dar cum ̀ i ducem, c\ par destulde greu de deplasat?

— V\ mobiliza]i c t̀e patru. Face]it\rgi din sc`ndurile alea de substrea[in\. Vreau s\-i v\d aduna]i.

— ~i leg\m la ochi? — Crezi c\ e nevoie? — Sincer, nu a[ vrea s\ moar\ cu

imaginea mea ]intind spre ini m\. — E[ti melancolic, soldat? }i-e

mil\ de inamic, crezi c\ lui i-ar fi fostmil\ de tine dac\ erai tu cel ̀ nvins?

— A[ vrea s\ cred c\ da. Nu consi-der c\ trebuie s\ facem un gest de cru-zime, ci doar s\ ducem p`n\ la cap\t ̀ nmod demn [i umanist acest final der\zboi.

— Tu nu cumva e[ti \la de scrie lagazet\?

— Ba da, s\ tr\i]i! — E[ti bun, m\i, s\ [tii. Mi-a pl\cut

mult poezia aia despre patrie [imam\.

— Se cheam\ „Mama Patrie“. — Cum, nu erau dou\ nume diferi-

te, patria [i mama? — Nu. A[a se cheam\, e o licen]\

poetic\, patria v\zut\ ca mama tuturor

osta[ilor, cea pentru care la nevoie ned\m [i ultima suflare.

— Stai, c\ parc\ [tiu [i c t̀eva ver-suri: o, mam\, patria m\ cheam\ cu]̀ ]ele zdrelite...

—{ti]i dumneavoastr\ ceva-ceva,dar nu [ti]i bine. Poezia e a[a: o, ma-ma patrie m\ cheam\, cu pieptulsf̀ rtecat, iar s`ngele-i se scurge prinsolul ei uscat...

— Nu continua, c\ m\ emo]ionez.Deci, pe bune, c`nd te aud recit̀ nd des-pre patrie ̀ mi vine s\ stau drep]i [i s\l\crimez. Hai, aduce]i inamicii, c\vreau s\-i execut cu m`na mea. Pen-tru mam\, pentru patrie [i pentrupieptul ei uscat.

— Avem o problem\ la casa devizavi, aia cu pungi de plastic `ngeam. S`nt trei copila[i care nu vor s\predea prizonierul. Cic\ e al lor.

— Spune-le c\ risc\ pu[c\ria pe le-gea mar]ial\. Cum s\ nu-l predea?Aici e pe vrute?

— Am vorbit cu tat\l lor. El e dis-pus s\-l dea, ̀ ns\ f\r\ fular, far\ oal\ [if\r\ m\tur\.

— Nici nu ne trebuie toate astea.Important e s\ fie intact la trup, s\-lputem ciurui.

— E intact [i e mare, se cunoa[te c\au muncit ceva timp la el. Mai bine l̀dezasambl\m [i ̀ l aducem pe buc\]i.

— Bine [i a[a. C ]̀i s`nt? — Doisprezece, cu tot cu cel din

curtea [colii.Dup\ dou\ ore...— Solda]i ai patriei, am fost che-

ma]i s\ ducem acest r\zboi nemilos.A]i luptat cu d`rzenie [i s`nt m`ndrude voi! A]i dat dovad\ de bun\ organi-zare [i spirit de sacrificiu. N\me]ii aufost mari, dar i-am dovedit. Am de-monstrat `nc\ o dat\ utilitatea [i pro-fesionalismul armatei române. Exe-cu]ia acestor oameni de z\pad\ vreaus\ fie un exemplu pentru toate iernilece vor veni. Prezentaaaa]i bulg\rii!Ochi]i! Foc!

Filmul despre trei zile din cei 30 deani pe care sculptori]a CamilleClaudel i-a petrecut ̀ n azilul de ne-buni este un one woman show nulipsit de ego. Dumont pare c\zut ̀ nadora]ia actri]ei pe care o pune s\joace „dezbr\cat\“, f\r\ nici unpic de machiaj, urm\rind de foarteaproape cum cele mai mici nuan]eì trec pe fa]\. (Sau e c\zut `n ado-ra]ia lui Dreyer, vezi Patimile Ioa-nei d’Arc?) La r`ndul ei, actri]a ede multe ori p\truns\ de misiuneaei aproape metafizic\. Intrig\ nuprea e. ~n 1915 Camille Claudel eradeja de doi ani `n spital [i `nc\ spe-ra ca fratele ei, poetul [i diploma-tul Paul Claudel (care o internasedup\ moartea tat\lui protector), s\vin\ s\ o elibereze. ~n a[teptarealui, femeia scrie scrisori [i, `n ge-neral, nu face mai nimic. Dumontnu a lucrat dup\ un scenariu [i, lainsisten]ele lui Binoche, i-a datni[te monologuri. ~n principiu, arugat-o numai s\ citeasc\ scrisori-le lui Camille [i s\ `ncerce s\ ìg\seasc\ starea. Document`ndu-se,actri]a a fost fascinat\ de senin\ta-tea metafizic\ pe care sculp tori]ase pare c\ a descoperit-o spresf`r[itul vie]ii, dar beatitudinea pecare Binoche o joac\ f\r\ mari di-ficult\]i parc\ e prea mult\ [i preaevident\. ~n plus, s-a filmat `ntr-unspital de psihiatrie ade v\rat, cubolnavi [i personal medical `n hai-ne de epoc\. Cu acest element deveridicitate asigurat a priori, fil-mul d\ impresia c\ a fost mai inte-resant ca experien]\ artistic\ [i de

via]\ dec`t `n faza lui final\, de[ifolosirea `n roluri secundare sauca figuran]i a unor bolnavi carenu-[i dau seama ce li se `nt`mpl\ ediscutabil\ d.p.d.v. etic. Filmul e`ns\ interesant pentru felul ̀ n carecreeaz\ timp din lipsa unei intrigipropriu-zise, suger`nd suferin]aacestei femei `nchise pe nedrept [idimensiunile largi ale timpului su-biectiv `n care destinul o las\ s\b\lteasc\.

}inutul din mijlocul verii

August: Osage County e o adapta-re a unei piese de teatru scrise deTracy Letts. Se vede cel pu]in dinfaptul c\ de c`teva ori Meryl Streep– fie singur\, fie ̀ mpreun\ cu JuliaRoberts – e ca `ntr-o pies\ proast\.Cu toate astea, cum gesturile gran-dilocvente s`nt azi la mai marec\utare dec`t jocul interiorizat,ambele actri]e au fost nominaliza-te [i la Globurile de Aur, [i la Os-car. „What’s wrong with you, peo-ple?!“, `]i vine s\ `ntrebi ca `ntr-unfilm american. Pe l`ng\ faptul c\John Wells, care a f\cut p`n\ acummai mult produc]ie dec`t regie, nu[tie ce s\ le cear\ actorilor [i nicis\ orchestreze scene cu multe per-sonaje, scenariul e at`t de deficitar([i din pricina piesei), `nc`t la c`te-va ore dup\ ce vezi filmul `]i aduciaminte c\ nu te-ai l\murit cum ar\mas cu personajele secundare [iai senza]ia, ca ̀ ntr-un serial, c\ veifi l\murit data viitoare. Nu e sufi-cient s\ pui dou\ actri]e talentates\ ]ipe una la alta ca s\ ai un film

de Oscar. M\ rog, Streep [i Robertsnu s̀ nt cabotine tot timpul, JulianneNicholson [i Juliette Lewis se achit\mult mai bine din plan secund,Chris Cooper [i Benedict Cumber-batch se str\duiesc [i ei, dar e greude pus carne unde nu exist\ de labun `nceput. August: Osage Countynu e o dram\ uneori grotesc\ cu per-sonaje puternice, ci un film cu unscenariu insuficient echilibrat [i pecare regia lipsit\ de nuan]e nu izbu-te[te s\ l̀ fac\ credibil.

Supravie]uitorul

Lone Survivor pleac\ de la volu-mul autobiografic al lui MarkusLuttrell, un membru al NavySEAL care `n 2005 a fost unicul

supravie]uitor al unei ambuscade organizate pentru capturarea uneic\petenii talibane, `n Afganistan.Povestea real\ era cinematogra-fic\: dup\ o misiune e[uat\, to]imembrii comandoului s`nt uci[ide talibani, cu excep]ia unuia sin-gur care e descoperit [i ascuns delocalnici. Pe ecran, povestea devi-ne improbabil\, iar afganii buni [italibanii r\i s`nt separa]i clar, cas\ nu existe dubii (ba[ca afganulbun se [i bate cu talibanii pentruvia]a americanului, ceea ce nu s-a`nt`mplat `n realitate). Filmul ecredibil la capitolul `mpu[c\turi,fiind [i nominalizat la Oscar pen-tru montaj sunet [i mixaj sunet. ~nrest, e prea concentrat pe lupte pen -tru a mai da aten]ie personajelor.

EN}ICLOPEDIAENCARTA

Luiza Vasiliu

Juliette Binoche a declarat anul trecut c\ [i-ar fi dorit s\ lucreze cu Dreyer, dar pentru c\ Dreyer nu mai tr\ie[te, a ales s\ lucreze cu Bruno Dumont.Compara]ia e flatant\ pentru Dumont, care d\ impresia c\ a f\cut Camille Claudel 1915 numai pentru Binoche.

Voi n-a]i `ntrebat F|R| ZAH|R v\ r\spunde

Bobi

Film

Iulia Blaga

Filme din mijlocul ierniiAur (2)

Dup\ ce-am aflat s\pt\m`na tre-cut\ c\ jurnalismul `[i tr\ie[tev`rsta de aur, s\pt\m`na asta nedregem cu un articol ap\rut `n „Ti-mes Literary Supplement“ la finalde decembrie: „Does journalismhave a future?“ de Nicholas Le-mann, profesor la Columbia Jour-nalism School [i jurnalist la „NewYorker“. Mai `ntì, c`teva date: „~nStatele Unite, veniturile din publi-citate ale ziarelor – de departe,principala surs\ de sprijin econo-mic – erau de 63,5 miliarde de do-lari `n 2000. ~n 2012, sc\zuser\ la 19miliarde. (~n acela[i interval, veni-turile din publicitate la Google aucrescut de la zero la 46,5 miliarde).Num\rul angaja]ilor `n industriade pres\ american\ a sc\zut cu44% `ntre 2001 [i 2011. ~n UniuneaEuropean\, profitul ziarelor scadecu mai mult de 10% pe an. ~n An-glia, circula]ia ziarelor a sc\zut cupeste 25% `n secolul XXI. Ar fi greude g\sit o alt\ industrie care s\treac\ printr-o pr\bu[ire at`t debrusc\“. ~n România, v`nzarea zia-relor a sc\zut dramatic `n ultimiiani, ajung`nd ast\zi la ni[te cifre ri-dicole pentru cotidiene cu distri-bu]ie na]ional\. Redac]iile au fostdecimate, jurnali[ti foarte buni auajuns s\ tr\iasc\ din burse de in-vestiga]ie venite din str\in\tate.(Exist\ `n Bucure[ti sediul unuitrust de pres\, care se l\f\ie `ntr-ocl\dire cu etaj din B\neasa. Dup\ce a trecut prin restructur\ri [icon cedieri, [i-a urcat to]i angaja]iila etaj, astfel `nc`t parterul pare ouzin\ p\r\sit\. E imaginea per-fect\ a felului `n care arat\ presaazi.) Declinul poate fi explicat, spu-ne George Brock `n cartea lui Outof Print, prin faptul c\ jurnali[tiiau fost mult\ vreme convin[i deimportan]a capital\ a meseriei lor,f\r\ s\-[i dea seama c\ erau la ad\ -postul unei economii `nfloritoare.Dup\ care a ap\rut internetul, iarpublicitatea [i [tirile s-au mutatacolo. „S-ar putea ca `n viitor, s\ nise par\ ciudat c\ societ\]ile aveauc`te un grup mare de prefesioni[tibine pl\ti]i, al c\ror job era s\ se-lecteze [i s\ furnizeze cuvintele [iimaginile la care oamenii se uitauca s\ cunoasc\ lumea dincolo deceea ce puteau vedea [i auzi cu pro-priii lor ochi [i urechi“, `ncheie Le-mann. Am `ncheiat [i eu.

427

Pace

Camille Claudel 1915,de Bruno Dumont

» pag. 3 „o carte nu este doar - suplimentuldecultura.ro filespus despre fostul ministru al...

Documents