sfantul augustin vi. despre magistru. despre viata fericita. despre nemurirea sufletului

146
s. RIIL{I S[ .[ s ^ hdTui- ffi{Js"rlN ffi}3H ffi [A VOLLT&4{J L l/tr # a stf# m beatm q,_{tm. e i oft tate ara a*

Upload: sergiualin1

Post on 05-Jul-2015

788 views

Category:

Documents


42 download

TRANSCRIPT

Page 1: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

s. RIIL{I S[ .[

s ^ hdTui- ffi{Js"rlN

ffi}3H ffi [AVOLLT&4{J L l/tr

# a stf#

m beatm q,_{tm.

e i oft tate ara a*

Page 2: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

1

Augustiu, sf0ntul ncpereche,dupd care filosofia a incetat sI fiealta decfit e regtin6, mirificulougetfitor care ni l-a ffncreptinat , : .

pc Flaton, a etitorit.cultura ' ,"q

VqI flno ' a fat Pi r'in azfi inve umea

oum sil se priveascd pe sino

iubitii, vorbcgteo iatd, de*acumsi romAne$te.

Vasile Sav

OljEP'/t Clv{},ltA

X Enel-riririic,rr sive De fide, spe et charitate "

H-nciriridi,:n sau Despre credinqE, speranth si iubireDe fii{e et Syrnbolo - Despre credingi si CrerDe Synlbok::sermo ad catectrumenos - Despre Crez c*tre caflecl"rurnerr

ll Dc lib.;r,; arhimio " l"iberul arhim"u

UI t)e musica - Desprre muzi*iTV Ccntra academicsrs " Contra academicilor

, Ile oreiine - Despre ordineDe quantitate animae " Despre carrtitatea sufXetuluri

\, - l,t . ,r l,rV 5r-rlilceuia - 5t}trlocv[De rrafllra b ni " Despre natura bir'reluiDe agone christiano - Despre lupta crestini

W De n'raglstro - Despre magistru{}e beata vita, l)espre viatn fericiti[Je irnmortalitate anin-rae " L)espre nernurirea sui"leu;lui

xsBN t?3-95-sLa&"?

Page 3: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

Coleclia: Sf, Augutin Opem \mniaCoondonator : tr/asile Sau

Coferta, &rinLuca

\ {. Concepliegraficd: MihaiBenect

Bfg"" cIP a Bibliorocii Nagonale a Romaniei:AUGUSIIN,SL

ISBN: 9?&86102&?

821.124'OZ.g? - 186.1

@ Edttura Decia

Redactor: Mdddlin AmzoliniTehnorcdacror: Crierian Moisn

Comanda nr. 4640

SFAI{ft]L AUGU STIN

Oprna OuntnVolur.aul VI

DESPRE MAGISTRU(DE MAGISTRO)

DESPRE, \rIIqA FERICflh.(DE BEATA VITA)

DtrSPREWSru(DE IMMORTALITATE ANIMAE)

Edilie bilingviText latin-romin

Traducere, note introductive, note ;i comentarii de

VASTLE SAV

EDITT]RA DACIA

ClqlNaPoca

Page 4: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

IVOTA ASUPRA EDTTIEI

Cu prezentul volunt. Editura Daafu r:ontinud editartra, intext paralel latin-rom6n-- a tlperei complete a Sfhnnrlui Auplrstin.Aceastd intreprindere nu Poate fi realizarea unui singurtraducAtor, nici rnicar a unei generalii de traducAtori, ci tretrtrie

sd fie opera unei culnrri. Performanfa traducdtortrltri consistd inredarea, pentru prima dat6"in ror,nAlleqte - itr su,:cesiunea ace$t()r

()pere, in care e.ste gengral expusd credinla, cregtind -, a tutur(trdialogurilor filosodice augrrstiniene.

l. Enchiridion - Ench;iridionul (Manual de uedinpd)De Fide et Symtnlo' - I)esprc. crddinga si'Cr",lh Symbla ad catahumenas - f-]espre Cru cdtrc catq:humeni

2. De libero arbitio - Despre'liberul qrbitrtt

3. De musica - I)espre muzicci

4. Contra Academicos - Contra ocademicilorI)e ordine - Despre ordineDe quantitctte animae - Despre cantikttea sutletului

5. Soliloquia - SolibcoiiDe natura boni - Despre natura bineluiDe agone christfttno - Despre lupla creptin<i

6. De magistrc - Despn nrugistruI)e beota uita - l)espre uiaga fe,ricitdI)e immortali,tate onimae - Despre nemurir<:ct sufletului

Prezerrta edilie reproduce textul latinesc dfi Patrctl,ogialatind, a lui J. P. Migne.

Ilesponsahilitatea pentru aurratetea textului latin apa4ineEcliturii Dacia.

a': '

Page 5: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

tt,, i1

S. SF. AURELIU AUGUSTINEPISCOPUL HIPPONIE'

,

DESPRE NI,{GISIBUO CARTE

I , .riE, ,rt t,,,lt, '. ;i

Page 6: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

I

Iv,ofi INTRIDUgTII/A

special; de c6tre istoriciiamintirii, sau, mi rog, a

datrxitd teorici (i)lumindrii; aqa 'se

"t, ptrp"aP", d-t' se bucure de o not6''

Ni e.t,,i" r, ".. Lf,io'i', *t#JlJ::i:T:XS

1ff.:,'JidisPutatae de ueritate;

Thoma d'Aquino. reta

e in stilul 66u caractenstrQ'

rsd in De gene$i ad litterom' '

De'Magistro " tr.t-"on'p"s fI i"q.a99 (dupe Tl'r"..:ff:l'in 390) gi 'iace parte din cate$oria dialogurilor rnedto'ano'

tromant>thagastense' - :' "

.J' r, lPrietenilor rroqtri, C,etei 9i lui Ion Vidan'

Page 7: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

Sf- Aurcliu Au6wtin, DnPre n**tt u Notd irfiro&rctiwd

Rod al interesului acordat acestei educalii este qi dialogulliterar-filosofic, De Magistro. in care. ca-n absolut'toate dialogurile

sale. nu avem de a face. propriu zis, cu adversari, tri numaicu-nv61dcei gi in care conlocutorii sunt Augustin insuqr gi

supradotad sdu fiu.

$i despre botezul dimpreund cu Alypiu gi Adeordat, qi despe

v6rsta lui Adeodat, gi despre ingeniul siu precorre, 9i despre fapnrl

cd toate gAndurile, care sunt consemnate, in replicile din De

Magbtro, srrb numele lui, ii apa4in in mod absolut lui gi au fost

de citre el rostite intcrmai, pe c6nd a'r'ea gaisprezece ani; gi despre

faptul cE ingeniul sdu il inspdimAnta pe proaspit convertitr'rl s6,u

pdrinte, qi despre moartea sa prematur6 ne spune Augustin, inConfesiuni, IX, \II, 74. zicAnd,

14. Inde ubi tempus ailvcnitquo me nomen dare oPorteret,relicto rurei Mediolanumremeavinrus. Placuit et Alypiorenasci in te mecum, iam indutohumilitate Sacramentis tuiscongrua, et fortissimo domitoricorporis, usque ad Italicumsolum glaciale nudo pedeobterendum insolito ausu.Adjunximus, etiam nobispuerum Adeodgtunr ex r,rle

natum carnaliter de peccatomeo. fu bene feceras eum.Annorum erat ferme quindecim,et ingenio praeveniebat multosgraves et doctos viros. Muneratua tibi confiteor, Domine Deusmeus, creat(]r omn I um, etmultum poteos reformarenostra deformia: nam ego in illo[)uer() preeter delictum rrihilhabcbam. Qutrd enimenutriebatur a nobis indisciplina tua, tu inspiraveras

II10

Ca gi in cazul celorlalte dialoguri, Augrstin a a!'ut ca model

dialogurile platoniciene, pe care le-a amt traduse in latineqte, dar,

sd-qi inmormAnteze, la Ostia Tibertina, mama, Augustin se intoarce

h homa, unde, incercAnd sd pun6-n praxd proiecnrl scrierii unei

';ffi,"7:t,#fi::#fifl:Moribus Eccbsiae Catholicae

(c. XXXII, n. ?0), anunrite consuetudini ale bisericii romane, pe

care nici micar nu le observase in' timpul primei sale gederi inCetatea de idealul vielii monastice,

care l-a va reintoarce, indurerat de

pierdere cel care-i puryse-la dispozilie

villa de dat mirific mirifica filosofie

creqtinE, se va reinto arcn, zic, in Africa, abia in toarnna lui 388,

seamd de oper haeos, De

uera relpione), se ocuPe,

mai cu seam[,

14. Apoi, decum a sosit timpul,c6nd se cuvenes.s6-mi dau numele(pentnr botez, n.n.), pdrdsind r.illa dela prd, am revenit la Mediolanum.Pl6cutu-i-a gi lui Alypiu, inrbrflrptdeja cu umilinp congrr.i Sacra-nrentelor Tale gi atorputernicimblAnzitor ai corpului siu, p6nh Iaa umbla. printr-o insoliti cute4anlA,descull, pe pdmAntul lnghelar alItaliei, si renascd intru Tinedimpreund Jr., mine. Addu-gatu-ni-l-am, incaltea, noud peprunctrl Adeodat, n6rutul lupegtedin mine, dintru pdcatul meu. Tu ilfdiusegi bine pe el. Era cam decirrsprezece qni, qi-i intrecea priningeniu pe mulp ba$ad gravr qi doqi.Danrrile Tiele mErturisescu-fi-le Jie,Doamne, Dumnezeule al rneu,Creator al tuturor qi mult puterniculeintru a refomra defomrele noastre:c6ci, intrr acel r:opil, eu nu aveanr'nimic inafhra delicttrlui. Cd era,'intr-adev5r, nurit de r{tre noi, intru'

Page 8: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

Notd intrcd.rctitrt

fiul sdu din floli, Adeodatus, pe care i l-a ndscut prima sa

otrncubinS, cireia nu i s-a pdstrat nici mdcar numele, irt ac,el noiincluzAndu-ne qi pe noi, oricare, oricAnd gi tiriunde v<lm fi fiilrdcititorii acestei opere, asigur6ndu-ne, el" aEa cum am vdzut, cumcEr5spunsurile din acest dialog au fost notate intocmai aEa cum le-a

rostit junele qi srrpradotatul sdu fiu, despre care, inafara cel,trprezentate in acest dialog, gtim, de asemenea, desnrl de pufinelucruri, gi pe cere Pronia, in raliunile sale, a-*:unse noud muritorilorde rAnd, avea sd-l cheme in curAnd, dupd un an, adicA, pe cAndavea vArsta de gaptesprezece ani, intru impdrafia eternitdfi Sale

-, la care Adeodatus ii rispunde curhcd, pe cAt ii ocurd lui, r:el

pufin in acel moment, noi vorhim lie sd-i invfif6m pe ol{ii' fies6-nv6g5m noi irugine.

AtAt ii este de'ajuns lui Augrrstin, € S inrcapd sEJ h6rluiascE

,logic" pe iunele sdu fiu. Aq", "a

vorbim sd-i inv616m pe algii, maitreac6-mergd, pe asta una el, Augustin, o inlelege gi-i asimte; cd

vorbim, ins5, s5-nvdfim noi ingine, pe asta una el n<r inlelege crrmin ce chip poate sir se,-ntAmple, la care fecioraqul ii rdspunde crlmcdtocnlai intrebAnd invdgim, in definitiv, noi inqine, dar tat6l sduinsistd in uedumerire gi-i anage luareh aminte ci gi chiar ahrnci;cAnd intrebSm, el inlelege cE noi nu facem nimic alta decAt cr6-i

invdlam pe alfi gi chiar wea sd conc{udd cumc6, vorbind, noi nufacem absolut nindc alta decAt c5-i inv61[m pe aljii, ins6 Adeodatusil aline gi-i atrage luarea aminte cd, dacd a vorlri nu-nseanrndnimic alta dec6t a rosti cuvintele, lui i se pare-nvederat cumcA gi

atunci, c6nd cAntilrn, o facem tocmai pe asta una, qi, cum atleseacAntrlm singuri, frird sd fie ahsolut nimeni de fa16, el nu socoatecA, aga, il invd{6m cena pe altul. Augusrin i se-nrntreazd fiului sduqi-gi exprim6 increderea cumcd existd un gen anume de a inv61a

prin comemorEiune, arnintire, sau, md rog, reamintire, mare foarte,pe care tnsuqi diulogul lor il va invedera prin fapnrl in sine, qi,

cum Adeodat nu socoate c[ ne-nvdldm noi ingine, cAnd ne(re)amintim, gi nici cd acela ce comemoreaz| il inval5 pe altul,Augustin nu i se-ncontreazd gi, in pofida nelimuririi feciora4uluisdu, instituie, totLr?i, doud cauzele de a vorbi: fie ca sd-l inv515mp" ulnn, fie ca si ne amintim noud inqine, fie sd-i arnintim altuia,sau s6 le amintirn altora ceva, ceea (E faccm chiar gi c6nd cAntAm.Adeodat se-mpotrivegte iariqi, irrtrur:At socoate cd i se-ntAmpld

t3

nobis. nu[us g-'t^ry],]l*flffI'ff'Tli;tibi c,nfiteor. nrmen: 2

ins,i.ibitu., d mhrnrnse

rnet'utn loqu l,"oTtliesse sensa ()Irlnla quae

inseruntur ibi ex Persoltacoll,-rcutoris mei' cunr esset iIl

annis sexdeciin' Ir{ulta eius alia

milabilitIlorrori met quismiracultrterra abstulisti vitanr eius; et

securictr eunt recordor' non

timens quidquam pueritiae' n-ec

adolescentiae, nec orllnlnoI'romini illi,. Sociavimus eum

rjoaevunr nobis in gratia tua'ts

:nirabili, considerare

eliouabatur t'er:itas in cor

et r:xaestuabat inde aoietatis. et currebant lacrvmae

icot. ozzol et bene mihi era

tittnt eis.

Ce arru'me i se pCIrrc tui cd vrem nol indeobgte s6 fmceur'

- aga, brusc' flrddicalie' adici' asu

Augrstin' desPre

Page 9: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

14 8f. Aureliu AWustitt, Despre magistru

atrsolut rar cu totul sd cAnte ca sd-gi aminteascd ceva, ci cAntdnumai qi numai spre a se tlelecta. inlelegand ceea oe g6ndegte fiulsdu, Augrrstin il conduce si facd deosebirea dintre a vorbi qi acAnta, <reea oe Adeodanrs chiar face, S\ a$a, Augustin insistn asuprainstituirii vorbirii, fie din cauza invildrii, fie a comemordrii. gi.A.deodat se aratd gata si-i cedeze, de nu l-ar miqca faptul ch, intimp c-e ne mgdm, vorbim, desigur: qi, totugi, nu-i legiuit a crede,nici cd Dumnezeu este invilat cu ceva de cdtre noi, nici ci I se

aduce Lui ceva aminte. Aga - dup5 ce ni se definegte, pe bazaautoritdlii nou testamentare, statutul aparte aI rugdciunii, dupice ni se l[mureqte, adicd, faptul cd Magistml suprem, invdtAndu-ipe disciprJii Sdi cum anume toebuie sd se roage, i-a invdlat, desigur,anumite cuvinte, invilflndu-i, totodatd, cum $e cade a vorbirugAndu-se; totugi, nu cuvintele, ci lucrurile insele i-a invdlat pe eiprin cuvintele, prin care sd-gi (re)aminteascS, ei, cltre cine gi ceanume trebuia sd se roage, c6nd se rugau i:rhu penetraliile mingii,implicit, deci, cdtre cine gi ce anume trebuie. sd ne rugdm noiingine, cAnd ne rugdm intru penetraliile minlii, invederAndu-ni-seapriat cumc5", degi, atunci, nu scoatem nici r-rn sunet, totuqi, intmc6tcugetim cuvintele insele, noi vorbim liuntric, intrr spirit, gi, aSa,prin vorbire, nu facem nimic alta decAt cd. ne (re)amintim, dinmoment ce memoria, cui ii sunt imprimate cuvintele,desfdgurAnduJe, face sd vind in minte lucmrile inpele; ale circrsemne sunt cuvintele -, disputa se instituie clar asupra moduluide a fi al vorbirii, asupra ragiunii sale de a fi, adicd, anupra rostului,sau, rnd rog, asupra finelui sELu.

Analiza cuvintelor din versul' Si nihil ex tanta Superisplacet urbe rellnqui! (Zeii de wr sd rdm.6nd nirnicul din urbeamdrea{d?) ales anume de Augustin din capodopera lui Vergiliu,ne poafte prin diversele ,capcane' ale subtilei arte liberale, careeste gramatica, dar, mai cu seamd, prin labirinturile sde, care-isunt conline fik:rsofiei, inuebarea ndscdndu+e din intrebare, intr<riliadi morfo-sintactic5, in aparengS, fird o logicd anume, inre,alitate, pentru a ne invedera, din<nlo de faptr:I cd fiecare cuvdnteste la rAndul sdu qi nume, qi, desigur, semn, t-umcd semruficatulcuvintelor nu-i ar6tst de c[tre om decAt numai gi numai princur.inte, iliad5 rnorfosintacticd, pe carel in capitolul aI Vl-lea, careeste epilogul primei p[rti a dialogului, Adeodatus, rugat de

Notfi. intrcdwtiud.

pirintele sdu, rl rezumd astfel ci ei au cdutat, intAi de toate, sdafle cauza anume pentru care noi vorbim gi ci au descoperitcumrli vorbim fie gragie inv{drii (fi" p" noi ingine, fie pe altul), fiegrafe (re)anrintirii (amintindu-ne noi ingine sau fAc6ndu-l pe alnrJsd-gi aminteascd, sau gi una, qi alta), din nroment ce, nici intrebAnd,nu far:em nimic alta dec6t ca s6-nve{e cel ce-i intrebat ce-am weasauzim; nici cAntAnd, ceea oe pdrem a o face din cauza delectdrii,actul, ca atare, nu este propriul loculiunii; intru a ne ruga LuiDumnezeu, incaltea, pe Carele nu putem estima cd-L invdlam noiceva sau cd-L facem sd-$i aducd aminte, cuvintele de-asta-s instare (xr fie s[ ne facem pe noi inqine sd ne aducem aminte, fie caalgii sd fie ficugi s6-qi aducd arninte sau sd fie-nvd1a1i de cdrre noi;c6, precum s-a stabilit, apoi, indooat, cumcd cuvintele nu-s nimicalta decAt semne. cele ce nu semnific5, insd, @va, n1.r pot fi semne,Augustin a propus vers'ul: Si nlhll ex tanta Superls plaoel urterelinqui?, ale crirui cuvinte el, Adeodatus, sE se strdduiascd sdarate ce semnifiri fiecare in parte, vers, al cdrui cuv6nt secund,degi atotcunoscut gi-atntinvederat, el nu descoperea, nicicum. ceanurne ar putea semnifica (mai apriat zis: ce-ul anune pe carel-ar putea semnilica), gi, cum lui i se p6rea, totugi, cumci nu fdrdrost il interpunem in rostire, ci cd, prin el, il invdlr[m, incaltea,ceva pe ascult6tor, cd prin acest cuvdnt e, poate, indicatE insflqiafecliunea mingii, crind conlocutorul descoperd, sau socoate cd adev:operit c,umcd lucrul, pe care caut6 sa-l afle, nu existE, chestiune,Ia care Augustin a rdspuns, desigrr, dar, evitAnd, printro glumd,tAlcul adAnc al acesteia, a am6nat<r spre a o elucida altddatd,fapt, pe cane el, Adeodattrs, nu l-a uitat gi pretinde sd-i fie ldmuritcum se cade; cd, apoi, cum el se sfq4a sd expun6 al treilea cuvAntdin vers, fu constrAns,sd arate nu alt cuv6nt, care sd-nsemne totuna,ci, mai degrab6. lucml insugi, care-i semnificat prin cuvAnr, gi.-

cum zisese cd asla una nu se poate face-n timp ce noi convcrrbim,s-a ajuns la cele ce le sunt indegetate, aretate, adicd, de cdtreintrebdtori intrebalilor, cu degetul, pe care el Ie socotea cumcdsunt toate rnrporalele, dar au desalperit cA sunt singtue vizfiilele;cd, de-aci, au ajuns, nu pr€a gtie el cqm, la.surzi gi histrioni. carele semnificd prin gest, f6rd de voce, nu doar pe cele ce pot fi vdzute,ci pe multe, -ncaltea, ba, aproape.pq toate, pe cB_re noi le rostim;rE au descoperit. totr"rgi, cumcA gesturile irusele sunt sernnel cr[ arr

I5

Page 10: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

16 Sf. Aureliu A@astin, Despre magistru

inceput, din nou; sd carrte sd.afle cum suntem noi in stare siardtdrn, fdrd nici ,n semn, lucmrile insele, care sunt semnificateprin semne, intrur€t, gi un perete anume, gi culoarea- qi tot vizibilul,care-i aritat prin indegetare, e vddit c6-s aritate printr-un semnanume; c5, aci,'inge[Andu-se el;.cum zisese cA nu se poate pJisinimic de felul acesta, s-a urnvenit, in cele ilin urmd, cumca p<it fiardtate fbrd de semn a<rlea, pe care nu le farcm, in olipa-n care secautd sd fie aflate rle la noi, dar pe care le putem face inurma-ntebdrii; cd vorbirea nu este, totugi, din arrl gen, dat fiindc5" qi vorbind nni, cAnd suntem intre.bali ce este vorbirea, ea le-aapdrut cumcE este ugor de ardtat prin sine insrigi; ci, dintru acestfapt au luat aminte fie cd semnele sunt ardtate prin semne, fie,prin semne; altele, care nu sunt semne, fie, clriar qi fdr6 semne,lucrtrrile, pe oare [e putem face ln urma ?ntrebdrii: qi, dintre acesteatrei, l-au luat asupra-le, de considerat mai diligent gi de discutat,pe primul, disputd, din care +a declarat cunrcd sunt, in parte,remne, csre nu pot fi, la rAnduJe; semnificate de citre acele semne,pe care le,semnificA, precum este cvadrisilahul r",onjuncpre; in parte,care pot fi, pre.cum, cind zicern semn, semnificirn chiar gi cuvAntul,qi, cdnd, zice.m cuudnf, semnificdm chiar gi semnul, intruc6t semngi cuvAnt sunt gi douE semne, gi doud cuvinte; cd, intru ac€st gen,intnr cane semnele se semnificd, intxltea, indesine, sa ardtat cumciunele n-au tot ateta valoarea, altele, tot atAta, altele,,incaltea, chiaridenticE; c5, disilabicul, care sunE, cAnd zicem,semnul', lesemnific5, altminteri, pe absolut toate prin c€rre este semnificatt:eva; r€nd zicru.m. ttsd, ,cuvAnt", nu este semnul tuturor semnelor,ci numai al acelora ce,s rostite prin voce articulatA, de undee-nvederat cumcd, degi gi cuv6ntul este semnififtrt prin semn, gisemnul, prin <uvAnt, adic5, qi aceste douE silaf,e sunt semnificateprin acelea, qi acelea, prin acestea, sennul e, tohrqi, mai rnult instare decAt cuvdntrrl, mai multe semnificAndu.se, care-va-sd.zicd,prin acele doui silahe dec6t prin cestelalte; c6 tot atAta valoreaz5,insd, crrvAntul in genere qi numele in genere; r:5, intr-adevdr,raliunea i-a-nv5{at cumcd toate pd4ile de vorbire sunt chiar ginume? pentru cE li se gi pot adduga lor prtrnumelg gi despre toatese poate zic.e t:,6 numesc ceva, gi nu-i niciuna dintre ele, care,addugAndu-i-se ver[rrrl, sd nu urnple propozilia, dar, degi, prirr

fapnrl cd sunt chiar gi nume, numele EicuvAntul valoreazd, totugi, identir:; ,:6,tntr-adevddenundte

",i"[lo'.T',ifl,f'H;r;,,il,.il1de-a se fi descr.rperit crrmcc+ cle, notat, urrr p. s€ama verberaliu'iiurechii, altul. pe-a comem,rdrii spiriturui, p.atc- fi-nleles di.rruaceea c5. v,rbind, zicem atotdrept: ,Care este n*mele acest,ilucru?". doritori sd-ncredinlim memoriei lucml: ,Care este,,, insd.,c,uvAntul acestui lucru?", nu obiqnuim sd zicem; cd pe cele. turesemnificd nu doar tot ateta, ci chiar absolut iclentic, gi irr,." "*."nu-i, i:r#ara so.ului literelor, nici o de.sebire, le_au gin y* ,u,r"qi pe onoma; ci, ln ac.est gen, apoi, in care

"le se

"e*iifi"elrrd*"irr..ei nu au descoperit absolut nici un senrn, care, intre cele pe careIe semnifici, s6 nu se semnifice gi pe sine insugi.

AtAt, Adeodatus, in.rezumatul primei pdrfi a rlialoS;ului. lacare il inviti pe Augustin, despre care crede',,d, pA.ri'i, o,,.1nro-men.ti nu a spus absolut, nimic dec6t nuqrai gtiuior gi cert, sdvada, el, dacd Ie va fi rezumat bine gi ordonat pe toate acestea.

Falri cu care, Au6;ustin apreciazd felul ii ca.e Adeotlat areugit sE le aminteasc[, din memorie, pe cele pe care ei le_audisputat Ei, amintindu-9i, poatemoderni. cA este drga., se ruziicare le face pentru aqi atinge scnpaceastA c,onvorbire a Jor, el n-a inscd, degi par, poate) oE se joacd, nici micar asta una nu-i de considerat

sd fie condugi, cu ajutonul luirivite pasului lor infirm, spreterile gi raza minfii exerr:itate.

tfrIdura mirificei impdrdgii, chiar sE 9i iubeascd lumirra gi

Nici in continuare drumul nu va fi, prin urrnare, unrrl thiardisputa (x)nrinLl6rii rle semne giestu pentru rilkt

case,,oraltucrurilor,intr<rrxrisee:::#.'il:r;3i*1f"i':,ffi ,i:r:6reia Augustin ii va circumsr:rie lir,hajul,i neputinlo frrru,ir.d

Notd. introduc-tiud. t7

Page 11: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

de a da ca-nvdldturd adevdrul, incheind, totodatd, qi partea adoua^a dialoglui. Ca absolut toate dialogurile sale literar-filosofice qi

filosofico-religioase, totodatd, De Magistro impulp6, e adevdrat,mai abstnrs, qi'o dimensiune ap<llogJici, a cdrei menire este fiede a-i convbni pe unii dintre invdfdcei sau mecenali, fie, precumgi in. cazul in spefd, de a-i intdri gi statornici, progresAnd intrucredin16, pe proalp5t convertitii.

Teoria merrroriei, apoi, dobAnde$te, it.r De Magistro, odimensiune suhstaryiald, mai inainte sd explodeze in entziasteleelogii poematice din Confesiuni (1. X, cc. XI, nn. 72-26) 9i inprofundele analize din De Tlinitate (1. X, c..XI, nn. 17-79;'1.'I.JII,cc. VII-XI, nn. 11-18), intrucAt, dacd, in clialogurile cassiciacumiene,memoria era doar facultatea sensibilE care inregistreazi gipistreazd impresiunile din afari, in De Magistro (c. I, n. 1), eadevine tezauml adevdrurilor imuabile, p" *r" lumea sensif,il5,schimbdtoare gi perisabili, nu le poate furniza qi pe care(i)luminarea lui clrristos le depoziteaza in adAncul a tot suflet,Iuir-aponal, aga inc6r., pentru SfAnnrl Augustin; ca gi pentnr platon,dar lntr-un sens sensibil diferit, intreage qtiin[a este reminisccnla(Cf. F. J. Thonald, ()ewes de Saint Augpstin,6, 1- serie, opusorles,Vl.,.Dialogues philosophiques,.Ill. De l,ame a Dieu, D" Mogi"tro,De libero arbitio, 2"* ddition, revue et augme,t6e, earis, OJsaee,De Brouwer et Cir:, 7952, p. 12; P. Manuel Martinez, Ei Mr""t o,Obrss de San Aug"r.rstin, t. IlI, BAC, Madrid; MCMXLVII, p. OIt),.

Intr-un sens sensibil diferit, zic, intrucAt a devenit notoriuf"p$."d SjAntul Aygustin, neelatror6nd o doctrin5 proprie a^supraoriginii sufletrrlui gi nestatorindu-se intru niciuna dirr cele patru(sau,- md rog, cinci, dacd o adiugEm gi pe cea priscilliarristA,irrwederat ereticS, dupll care sufletui ar fi parte a lui Dumnezeu),binecunoscute: cd sufletele s-ar propaga prin vild; c6 s_ar fo.*,noi, in fiecare notr-ndscut aparte; c.E, e,xisiente deia alnrnde, suntpedepsite sE vivifir:e corpurile; ci se coboard eu dL I" sine putereintu corp,rile celor

"" se nasc, e,xplic6nd, insd, originea primelorprincipii, a fundamentelor gtiinlelor adicd, . .u., ce el irrsuqirurrneqte adev6r,rile eterne, pe care unii filos<lfi admit ci suflenrlle posedd din momentul unirii sale cu corpul gi c6 re conservEinconqtient, pAnd la trezirea raliunii, intr-un

"oi .1" memorie, in

sensul cd nu le dobAndegte nici prin experienfd, nici prin

Notd intrcdwtiud l9

Page 12: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

2O Sf. Auruliu Auqustin, Despre magistnt

invd16tur5. ci ci gi le arnintegte, ceea ce se numeqte indeobqteteorin reminiscenpe5 respinge apriat prina form5 a acestei teorii,c.ea al cdrei progenitor este P.laton (4:29-348 a. Chr.), dezvoltat[,mai cu seam6, de cdtre doi dintre discipolii sdi, neoplatonicienii,Plotin (20L270 p. Chr.) 9i Porphyr (232-305 p. Ctr.;, conform cdreiasufletul, preexistent, qi-a dob6ndit, in viala anterioard, qtiinla qi,alungat, agri, qi, datorit6 rlnei culpe anume, incarcerat in corp, ela uitat totul, datorit6 uniunii sale cu materia: s5a, studiul, in aceastdvia15, al gtiintreklr este, intrrun fel antrme, o reminiscenld, teorie,pe care Augustin a cunoscut-o, citindu-i pe Plotin gi pe Porphyr,in chiar perioada conveftirii sale gi pe care nu a impirtdgit-oniciodatd, intmc6t ea contrgvine Sfintelor Scripturi, atAt te)rtu-luidin Cenezd (II, 7), unde ni se lncredinleazd crearea sufletuluiprotoplrintelui nostru, cAt qi doctrinei pauline (Rom., IX, 11),conform c:dreia nimenea nu a cornis, inainte de a se naqte, niciluc.rdri bune, nici lucrdri rele, dupd curn nu se statoregte nici in adoua fornrd a acestei teori, ineismul, dupi care Dumnezeu, creAndfiecare suflet in momentul unirii sale cu corpul, l-ar inzestra,depun6nd intrl inlelegerea sa nu numai gtiinlele toate, ci in-segiideile sau primele principii, de unde, mai tArziu, cu ajutorulrelionanentelor sau al metodei, igi trage gtiinfa, mai pulincunoscutd filosofilor antici, cdrora, natural, nu le era cunoscutateoria crealionisti; gi pe care a circ,rrmscris-o1 se pare, intr-un anuflrefel, el insuqi, in De odine (II, II, 67), Solilocuii (U, XlX, 35), 9i Dequantilate animae (XX, 34), gi au imbriligat-o, printre moderni,nrai cu seamd Descartes (15961650)qi Leibniz (76467176),respingeapriat, zic, prima formd, cea platonicianE, a teoriei reminiscenleigi nu se statoreqte nici intrr. a doua ei form6, inekmul ci, incepAndchiar ctr De Magistto, elaboreazd el insuqi o a treia formd a teorieireminiscengei, pe care o circumscrie gi in Ep. VII cdtre Nebridiu,scrisd in 389, in chiar perioada in care compune De Magistro;intru care form6, se statoregte qi coilorm cdreia, intrucAt obiernrl(re)amintirii nu este trecutul, ci adevdnrrile eterne, in afara timpului,ceea ce inseanrod memoia prezetului; sufletul, prin partea sasuperioard, numitd mintea, care este adevflrata imagine a luiDumnezeu, poart6, prefigurate, adev5mrile eterne qi, cu ajutorullui..Dtururezeu, dd seama de ceea ce qtia deia dinainte, qi, in acest

sens, igi (re)amintegte. $i zice, intr-adw6r, apriat SfAntul Augustin,in Ep. I/II, cdtre Nebridiu (7,2):

1. Prooemio supersidam, et . 1. Pnmemidil laslaoparteqi roicito. incipianr . quod rne incepe repede ceea ce tu vreiiamjamque vis dicere, neap6ral sd zic, mai cu searn[ nupraeserlinr norr tito desiturus. repedededuslacapet.Tie[isepareMemoria tibi nulla videtur esse cd memoria nu fruate fi cu nici unposse sine irnaginihus vel chipf6raimaginisaufdrddevederileimaginariis visis, quae phan- imaginare, pe care ai voit sE Ietasiarum nonrine appellare numeqti cu numele de fantezii: euvoluisii' ego aliud .xistimo. socot alta. E de v6zur mai intAi,Prirnum ergo videndum est non aqadar, cd noi nu ne amintimnos s.emper f".."T praete- totdeaunalucnrritrecute,ci,deelereuntium mt:minisse, sed mai multe ori, permanente.plerumque manentium. Quare, Dreptaceea, cum memoria igicum sibi memoria praeteriti. revendicd tenacitatba timpuluitemporis vindir:et tenacitatem; trecut: rezult6, totuqi, crrmcd ea este,constat eam tamen partim eorum in parte_. a acelora care ne pdrEsesces6e quae nos cleserunt, partim pd noi, in parte. a acelora pe care leeorunr quae deseruntur a nobis. p6r6sim noi. intruc6t, cAnd mi-lN a m c u m rer:o rdor pat re m arnintesc pe tatAl meu, imi amintesgmeum, id utiqu e recordor quod vezi binej pea oe m-a p6rEsit pe mine,me deseruit, et nunc non esti gi acum nu e,ste: rrAnd mi-amintesc,cum aute m C artha gine nr, id ins5, Carthagina, irhi amintesc treaquod est, et quod ipse deserui. ce este, gi pe care eu anr pdrdsir<r.In utroque tamen generum Totugi, intru amAndou6'acestehorum, praeteritum tempus genuri, memoria deline timpulmemoria tenet. Narn et illum trecut. Cdci qi pe ar:el om, gi aceast5horninem, et istanr urbem, ex eo .urbe, mi le amintesc dintru ceea cequod vidi, non ex eo quod video, am vEzu! nu dintru oee.a ce v6d.memini. 2. Aci tu re-ntebi, poate: [,a ce

2. Hic tu fortasse quaeris: aceqteaT - mai cu seam6 cum ieiQuorsum ista? praesertim cum amintecnniciunuldintreacesteanu,animadvertas urumlibet horum poate veni in memorie decAt numainon posse in memoriam venire, prin vederea aoeea imaginard. Mie,nisi viso illo imaginario. At mihi ins5, imi esre de-ajuns cC am ardtatsatis est sic interim ostendisse, deocamdati cA memoria poate fiposse dici earum etiam rerum, numitichiarqiaaoelorlucruri tr-nequae nondurn interierunl, nu au pierit inr.i. Ia numai atent

Notdintrcdtdivd 21

Page 13: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

22 Sf. Aureliu Augtstin, Deapre ma4istru

mearoriahr. Ver-um guid me aminte la ce nrd ajut6 pe mine

intelli gend o d isc irnus, Platone qi nici nu pgts6 piard, qi cA prin aeasraipso auctore, ntanere semper, nec nu pot sE fie trecute: ei, care nu iauposse interiri, ac perhoc non-esse aminte cd este trecutd acea vedere,praeterita: qui non attendunt princareuneorilevedemcunrinteaillarn visionern esse praeteritam, pe acestea; fali de care,' lntrucAt,

:;;: n""" aliquando vidimus neam depirtat qi-ncepem a le vedea

etanosper niemorian-r. Quamobrem si, le omit pe altele, eternitatea tnsdqi

posset, nisi ejus nreminissemus, sd exite, f6rd nici un fel depot()st bsse quarurndam rerum imaginaliune, memoria anumitorsine ulla imaginatione memoria. lucruri.

N-umai in aoest mod vorbim, agadar, de teoria reminiscenleiin dobtrina augustinianE, dintru care ni s€ arat6, cAt se poate delimpede, cum, prin ideald ,punerea mAinilor", Sf6nd Augustinaqaz6 in limitele creqtinismului, in limitele noii sale filosofii creqtine,adic6, celebrissima,teorie arfilosofiei platoniciene, fflcAnd-o sd-imoard eiorii qi si-i renascd, dintru lavacm, adev5.rului, ntr..nlaipuqin celebr6.

Prin semne, indiferent care va fi fiind natura lor, nu ni se ddniiidecum inr,ifEtura $i nici nu-nvdl6m nicidecum noi ingine. cini sr-atrage doar luarea anrinte, fre asupra a ceea ce ptim deja, fie

incotro sd cdut6rn si aflEm: de asemenea, prin cuvinte. senurefiind ele, nu ni se dd, incalte,. invdldtrua gi nicinu-nva1am, imdltea,noi'lnqine, ci ni se-atrAge drdr luarea aminte, fie asupra a (r,ea ()e,

gtim deja, fie incotro sd r;Eut5m s6 afldm, r.lul r,agistruluipementesc fiind acela d,9 a naqte i, noi increderea (bunaledi,tra"cum este ea ,umitd-ndeobqte), sau, m6 .og,

"r"dirr1a naturaldfundatd pe autoritatea creaturilor, total deosebitE ie credi.gasupranaturald, adevdrata credinld. adicd, fundatd pe auttirituteadivind, sau, prin insegi cuvintele lui Augdstin: .:

36. Hactenus verba ;]6. Cam atAt au fosl in pulerevaluerunt, quibus ut plurirnum cuvintele, cirora sd le atribui nmitribuam, admonent tantum utquaer.grnus res, non elhibent utnoverimus. ls me autem alior-ridd oce r, q u i,ye I ",",r:: I "].,",I il.:iil?11"*ffi,f.ffi fl:, vel ipsi etiam

et .ea quaeVerbis igitur nisiiscimus,. imo

soniturg strepitumque ve,rbo- d%rab4 nunpi sllnenrl gi Egomotulrum: nam si ea quae signa non cuvintelor: cdci, dacd cele ce nu-ssunt, verha esss non possrot^ sefiure nu pot fi crrvinte, deqi, arrzit

quamvis iam auditum ,"rhr-, deil cur'1ntul,.nu Etiu, tonrgl t'5 este

nesoio tamen verb um es se - cuv6nq S$nAc6ndnu giu ce senffitf<r o n e c q u i d s i gn i f i.;;

"; ;;. ;:,IJ;lr:;,T':f "i"i..::l;

j:Rehus ergo cognitis, verborumquoque cognitio perficitur;verbis vero auditis, nec verbadiscuntur. Non enirn ea verha cunoaqtern nu le-nvri1,6.rn; qi n.iti nuquae novinrtrs, discimus; aut putem nicidecum mfuturfui cumcdquae non novimus, didit:isse nos le-am invalar pe cele pe care nu lepossumus confiteri, nisi eorum cunoastem! dec6t numai gi nuniai

significatione percepta, quae non tund PeroeputE semnificadunea lor,

auditione vocum enrissarum, sedrerum significatarum cognitioriecontingit..'Verissima quippe ratio este. vezi_bine, rqliunea, giesl' et verissime dit'itur, t'unr attltadevdrat se zice

",rm.E arrrrui-

Notd introductiud, 23

Page 14: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

24 8f. Aureliu AWustiru Despru magistru

verba proferuntur, aut sr:ire nos c6nd sunt rostite cr.rvintelg noi sau

catechumiat, in spiritul theodiceei pauline gi ioanice, rneditand

Notd. intrbdwtiud 26

Page 15: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

Sf. Auretiu Augusfrn, Deapre magistru

cregtind gi in care, prin adev5rul lor etern, prin legite de neclintitale m[surii, ritmului gi armoniei artistice qi cosmice, unde nusuntem doar aproape, ci intrim chiar in miezul muzicii sferelor,ne dernonsteazd rafional existenla Iui Dunmezeu; crrnl in fine, se

asemenea, prin cuvinte, semne fiind ele, nu ni se dd, incaltea,invdtrdtura oi inEine, ci ni se-atrage3;"r#x 'JJ,"1?A"1""Ii"#"rcuvintele?

igi va lf,muri, dupd cAt ii este datrrl, mirarea,in dialogurile care precedd dialogul Depafte, vorba, mai cu seam6, de.curn-ul, de

a realitdlilor spirihrale, eterne, in principal asupra sufletului giasupra lui Drrnrnezeu.

Cert este c5, prin ftrndamentarea a ceea ceo mai tArziu, se rarrumi teoria cunoagterii, a;abgj De Mogistro este corolarul tuturordi"logrrrilor care il precedi.

Aga, neavAnd abs<.rlut nimrc cu cunoaqterea rlat6 prinsimlurile corporale, de care <.r desparte mai nrult decdt un abis,teoria augustiniand a cunoagterii intelectuale, al c6rei miez ilconstitue teza (i)lumindrii, are o importanld cruciald in fundareade cdtre Augustin a filosofiei cregtine.

dupd Sfdntul Augustin,adevrinrlur divin, prinno

d, cane face ca sufletul nostrud) nu numai la perfecliunilebstanlialE, viala vegetativ6,

ra imutab,a perrecliun. " Ad.ilff,iXilnfflT*Xli] iTJJraliunile eterne! obiect al inlelepciunii, nu_qi afli cauzapropo4ionatd intm realitilile sensibi[e, ele nu gio afl6 nici intrusurletul nostru' a c6rui perfeqiune interectuara, supusd ri".it"io.ignoranlei gi oscilaliilor indoielii; este o sursd insuficiLte a acestorperfeqruni imuabile. E de presupus,_ prin urmare, gi de acceptatnu numai existen[a unui ade [r subzistent, unde,se rcalizi-azll"ptirr lumea ideald (prohd a existeryei lui Dumnezeu, nu " d"refdcutd de Sf. Augustin, 9i in aceste dialoguri),

"i ir.b,ri", J"as,emenea, presupus gl acceptat cd inteligenla noastr6, ca s6 fieppabild a atinge gi a exprima intru sine-adevdrul, trebuie sd sebucure de o participare (imp6rtagire) mai intimd a acestui Adevdrsubzistent Actrir:nea divind, simplu creatoare pentru celelalte fiinle,devine (i)luminatoare penru inteffuenp qi erplic6, qga, caracteniabsolut gi universal al judecnlilor noashe (Ci n J. Ti,r.r^.d, ,pait. p 477). Fil.sofia augustinianf, este, astfel, un cAnt luminliAdevdrului inereat' subzistent prin sine. Toate Iunrinile createlebuie sd se aprindd dinhu

izvorul lor primordial cluc6nd d"[p;Iui ca sd strdlucea5cd. Raliu4ea umanfl e supusd, ca lumind,aceleiagi condilii; nu-i prin sine insiqi lumin6, ci necesitd sd fie(i)luminatd lnlelepciune9i la justilie i"'fgZ h;,in Solilocuii B7?), SfanhnAugustin l- u seare a.l spiritelor,

"a.e face

posibild comprehensiu.ea inteligibilel.r, i.sd aceastd idee oexprima doar probabild; in De Magistm, o exprimd drept

Notd. innoductiud 27

Page 16: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

2A Sf. Aureliu Augustin, Despre mqistru

certitudine; qi tot drept certitudine o exprim6, qi tot"in perioadacorirpunerii dialogului De'Magistro, intr-una dintre scrisorile cdtreNebridiu (Ep. XIII, P L., t. XXXIII, col. 00?B), qi tot dreptcertidirdirte o va relua t'rri de cAte ori va reveni asrrpra acesteidoctrine. in ce privegte faprul in sine. (i)luminarea. aiic6" teoriaatrgr.istiniand iru a suscitat nici un fel de dibpute. Modalitatea(i)lumincirii, modul, adic6, intru care se produce (i)luminarea, addt nagtere unor interpretdri diferite, dintre car"e trehuie, de labun inceput, respinsd cea pantubtd. conftrrm postulatelor cdreia,noi, (i)luminafii, suntem presuprrgi absolut pasivi, Dumhezeusingtrrul lucrAnd, prin (i)luminare, intru hoi, intrucAt SfAntulAuprstin precizeazl, nu doar o dati, cd noi avem o inteligenlA(: lnlelegere) distincti fald de Dumnezeu, dupd cum e de privitatotprecaut interpretarea fundamentalist ontologistd, carepostuleazd cum<fr vedem intnr Dumnezeu absolut toate lucrurile,inclusiv sensibilele, ceea ce constituie o denahrrare a gAndiriiaugustiniene, conform cdreia ideile noastre nu au valoare absolutddecAt numai in contact cu ideile divirte, fapt, rare nu implicd,ins6, o viziune imediati a esenlei divine.

Iardqi, in ce prive$te dimensiunea moialr-r, bunei voinle,prin care, aga cllm rti se va demonstia - gi spun ni se u-ademonst'ra, intrucAt, intocmai cum,' in princi;ralele dialoguricassiciacumiene, miracolului nagterii ,filosofiei creqtine nu i se

poate strict circumscrie timpul gi spaful unui dialog anume, ele,dialogurile, fiind elabOrate intro misterioasd intretesere, intocmaiaqa, miiacolului maturdrii filosofiei cregtine nu i se poate statori,in dialogurile mediolano-romano:thagastense, spatiul gi timpulunui dialog anunle,'intrucAt gi aceste dialoguri au fost elaboratede Augustin intr-o nu mAi pufin nisterioasi intrefesere -,.agocunr ni se va demonstra, deci, in De libLro arbitrio, tt6im dreptgi onest $i putem atinge culmea.inlelepciiunii, prin care sEdomneascd intru nqi legea eternd gi prin care raliunea'sddomneascS, la rAndu-ii pe deplin, intru noi, asupra tuturortendinlelor inferioare, i se sr:ruteaz5, acum, rolul mediator lntruinlelegere, zicArtd apriat SfAntul Augustin, in acest dial<.rg, cap.Xl, n.38'

Notd introductitfr 29

Page 17: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

30 8f- Au.reliu Awwtin, Despre mngistru Natd. infrod,uctiud 3t

Per idem tempus scripsilibrum r:ujus e,st titulus, deMagistro: i.n quo disputatur etquaentlrr. et invenitur. magistrumn()n-esse, quti d.ocet hominemscientiam, nisi Deum, secundumillud etiam quod in Evangelioscriptunr est: f/nus est Magisteroester Christtts (Matlh. )(XLIJ, lO).IIic liher sir: incipit: Quid tibiuidemur e.fficere ueLle cumloquimur?

in acelosi timp ari scris carteo alcdrei titlu este De Magistro.' tn carese disputd qi se cautd. sd se aJle Si se

afid cd magistrulcare sd-ltnue[e peom qtiinla nu este altul dedt numaigi numai Dumnezeu, conlorm cuceeo ce atbtcunosout s-a scris tnEuanghelie: Unul este Magistrulvostru Christos S4at. XXll\ 10).

Aceastd utrte incepe astfel: Ce 1i se

pare lie cd vrem noi anume sd

facem c6nd vorbim?

' Despre De Magistro ne spune Augustin in I Retract, coP.

IJl: I)e tligistro, liber unru, circumscriindu-ne, totodatd, tematica,treptele disputei, finele ei qi autoritatea care o patroneazE;

purtEtorii pe fn-mte a ce€a ce intrmicii au infipt pe Lrcul Oalvariei,nevdzitori incd a ceea ce credem gi doritori iie-nlelegem ceeace-ndrdgim; ni se demonstreazi, prin cre,atr-rri; existenla <:reatomlui,artificelui, incomtrtabila veritate- substanla f6ri de lipsd; ni x: qiinvedereazd gi ce dorim mai cu seamd, qi spre ce n€ poarti nesaprl,qi ce-nseamnd lumina lduntricE, inluminarea lduntric5, simfullduntric, lunina ne-ntunecirbili, ochiul interior, setea interioard,privirea spirinrlui care privegte prin sine insugi; nF inva{i mirificcurn sufletul, sau, mdseama, ca sa-L vaoaochilor corporali: ba,ca impiedecitoare gi

omul insugi.

AtAt: nimic retrdctat; nimic retratat.... secundumn ltlud otlam quod in Evangelio scriptum est:

vAneazd' vAnt, agadar, suslin6torii tezei c6, ir,r dialogurile sale,Augustin s.ar fi convertit la filosofie, cAnd este atotinvederat cumc6el, convertindu-se, a convertit, totodatd, qi filosofia!

$i cAt de mirific a gtiut el sE menlin6 qi filosofia introperpetud convertire, ne-o invedereazA, printre multe, multe alteIocuri din ()pera sa, in care vorbeqte in consensul tezelor, niciunaretractate. din De ll,lagiStro, qi Enaraliuneo Psalmului al XLI'lea,djn tnre exegefit augustinieni au antologat unele fragmente Pentrua ilustra misticismul apusean gi, desigur, frumselea stiluluiaugustinian, qi pe care eu o reproduci acum, intreagE, nu doarpontru a ilustra gAndirea misticd au.gustiniand, ci pentnl a ilustra,mai cu seam6, consecvenfa gandirii frIosofice a ctitorului culturiiuniversale moderne.

Jin6nd, agadar, nestr.:6mutate' quvintele M6ntrritorului despre

psalmi gi p la interpretarea versetului: Precumdurce cenh r apelor' aqa duee aurfletul meudor"ul TEu, Dumnezeule gi , Prin'r:rrre psalmul este numit fir, Oore.

ni se aratd gi cine suntem: fiii Mirelui, adicd, {iii Lui Christos, fiiip6timirii Lui, fiii r5scumpdrali prin sAngele Lui, fiii r:rucii Lui,

e eate afutorul noeinr glex1 augustinian,: et in lllo

n sensul herrtrerreuticii.le intregului r,lrlr.

INPSALMUMXLIENA-RRATIO. SERMOAD

PLEBEN4

1. [Col. O461]lvers. 1-3.1 Olimest ut desiderat anima nostra inverho I)ei gaudere vobiscum, etin illo vos salulare, qui estnostnurr adjut<lrium et salutare.Quod ergo f)ominus dat, auditeper nogr et in illo exsultatenobisc,um in sermone ejus, et inveritate et in r:haritate ejus.Psalmum enim suscepimus, de

TNARATIUNEA I'SALMULT]IAL XLI-LM (: EBR. XLrr).

PREDICAPLEBEI

l. [Col. 046+] lvers. 1 -,3. / Dedemult igi doreqte .sufletul nostru-sd se-mbucure, dirnpreuni cu voi,intru cuvAntu] lui Dumnezeg, qi sdv5 binecuvAnte pe voi intru Acela,Carele esle aiutorul nosrrrr 9imAntuireal . Ceea ce di, agarlar,Donrnul, lua1i, prirr noi, arninte, qi,dimpreundcrr noi. exulta;i intru EI,intrurostiiea2 l,ui, gi irirrii adev6rul,

Page 18: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

?2 Sf. Aurelia Au&stirL Despre ma4istnt Notd infrodwtitfi 33quo loquenrlurrr est vobis,c()ngruurn desiderio vestro.Coepit enirn ipse psalmus asancto qutxlam tlesiclerio, et aitgui sic cantat: Quernodrnodumtlesiderat ('erzus ad fontisequuntm, ita desiderat animamea ad te, Deur. Quis ergo estqrri troc riicit? Si volumus, nossurnus. Et quid quaeras extraquisnanr sit, cum in tuapotestate sit esse guod quaeris?Thmen n()n unus homo est, sedunum cofpus est: corpus autemChristi Errclesia est (Coloss. I,24). Nec in omnihus qui intrantEcclesiarn, invenitur taledesiderium: sed tamenquicumque suavitatem Donrinigustaverunt, et quod eis sapitagnos(:rrrIt in Cantico, nonputent se solos esse; sed taliasemina sparsa credant in agrodorninico, toto orbe terrarurn, etcujusdam unitatis christianaee.sse vocern hanc: Quema-dmodum desiderat ceruus adfonte.s aquarum, sic desideratanimq inea ad te, Deus. Etquidem non rnale intelligiturvoxesse eorum qui, cum sintcatechumeni, ad 5;ratiam sanctilava,:ri festinant. Unde et

gi intru r;haritatea Lui. Am luat,intr-adevdr, asupra-ne Psalmul,despre' oare tr.:buie sd vE vorbimvoud congruu dorului vostrr.r'r. Cdcipsalmul insugi inoepe cu un anumedor sfAnt, gi zi:e cel ce cAntE aga:Preeum duce cerbul dorulizvoarelor apelorr, aga ducesufletul meu dorul Tdu,Dumnezeule. Cine este, prinurmare, cel carele o roste$tepe-aeasta? Dar.6 wenr, noi suntem.$i ie caugi in afarb cine sd fie, c6ndstA-n lx)testatea-1i sd Ei trea ce cauli?Totuqi nu este lrn singrrr om, ci unsingur corp este: corpul, ins6, al luiChristos Biserica este (C,olos.,I, 24).'$i nici nu-ntri toli, care intrh inBiseric5, se aflS un astfel de dor: qi,totugi, oricAfl au gustat suavitateaDomnului gi recunosc in CAntecceea ce le place lor la gust, sd nusocoatd cE:ei sunt singurii; ciasemenea seminle creadS-lerdspAndite pe-ntreg ogorulDomnului, pe-ntreg rotbcolulpdmAntr-tlui, gi cd d unei anumeunitdfi creltine este vocea acesta:Precum duce eerbul dorulizvoarelor apelo4 alr ducesulletul meu dorul Tii,Dumnezeule. $i, desigirr, nuse-nlelege r6u cumci este vocea

xrlemniter cantahrr hic psalmus,ut ita desiderenr f()ntemremissionis l)ec{rat(}rum,quemadmodum desideratcerDus ad fontes aquorum. Sithtrc, habeatgue ltrcum intellertusiste in Ecclesia et veracem etsolemnem. Verumtamen, .fratres,videtur mihi etiam inBaptismate fidefibus nondumesse satiatum tale desiderium:sed fortassis, si norunt ubiperegrrnentur, et quo eistranseundum sit, etiamardentiu-s irrf lamrrrantur.

2. Denigue titu.lus ejus est: .Infi.nem, in intellectum fikis Core,Psalmus, Filios Core invenimuset in aliis Psalmorum titulis(Psat. XLIII-XLVIII), et jamtractasse n<,s meminirnus, etlocutos esse quid sibi hocnomen velit: ita tamen nunccommemorandus rxt iste titulus;ut non nobis guasi praejudicetc4rod jam diximuo, ut cleincepsnon dicamus:. non enimubicumque diximus, omnesadfuemnt. Core aliquis homnfuerit, sicut fuit, habueritquefilios gui appellarennr filii Core(Num. XXVI, 11): nos tamenalcanum sacramenti scrutemur,

acelora care, cum sunt cata:humeni,se grdbest: spre gralia sf6ntuluilavacru'-'. De undese qi <6ntdrxrlemnacest psalm, ca, aga, si ducd donrlizvorului remisiuniih p6catelor.preeuttr duce cerbul dorullzvoarplor apelon Fie aceasta, qiarbd-qi, in BisericE, ltuul inlelesulacesta, gi adwiraq gi mlemn.'Iiot_rgi,mie nri se pare, fia;ilor. cd nici intruBotez nu le este F)tolit credincioqilorun asdel de dor: ci, poate, dacd gtiuunde peregrineazd gi unde le estelor datul sd treac6, se inllameazd qimai arzitor tncd.

2. Apoi, titlul lui este: intrufine,sprc-nfelegere| fiitar lui Corc. Pe IiiiIui Core i-anr intdlnit Ei-n alretitluri ale Psalmilor (Fsal., XLIII- XLVIII)8, 9i ne-amintim cA arntratat deia gi cE anr vorbit r:amce-ar voi sd-nserhne acrst nume;totutl, aga este, acum; dereamintit icest titlu, incAt ceea <:e

anr rostit sd nu ne ,:vasiprejudeces-o mai rostim: t,Aci nu toti au fost,peste tot? de [a1ri, unde am rcstit-r r.

Core va fi frrst, el, un onr anume_.precum a qi fost, qi va fi avut [ii,care sau numit fiii lui Core (Num.,XXYI, 11): noi sd scrurim, torugi,arcanul' sacrarnentului, canumele a<:esta sd nascd mistenrl

't(litintl:desideriovpet;.r;cdteva.Vx;.au:deeldgrlonootro(:dorirrleinoastre,.sau, rrri rog, dorulrri n,rstru); rnult nrai rnulte au: deelde"luno nosamm (: dorinlanoastri trrrrgruil).

{ Ad. litt.,apelor, aqa (se)Sanruil Micu: Inmeu spre Tine, Dumneieule.

:' Altfel: sfintei cristelnile.n rt6rll.:rnem r ?lr'i.,1#,P"-'

ln lniellcctum' Fld.' insri' au: in

(hiserir:i acegtia au f(Et tratsfi ntai rtainte, 9i in alte ftxrrri

" Altf'el: ser:renrl, taina, mistenrl_

Page 19: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

34 Sf. Aurelia Attgnstin, Despre ma,gistru Notd. introd,uctiwil 35

ut nomen hoc rnysterium, quogravidum est, pariat. Magnienim sacrarnenti res est, utChristiani appellennrr filii Core.Unde filii Core? Filii sponsi; filiiChristi. Dicti sunt enimChristiani, filii sponsi (Matth.IX, 15). Quare ergo CoreChristus'/ Quia Coreinterpretarur Calvaria. Multorenlotius est hoc. QUaerebamquare Core Christus: intentiusquaero quare Christus adCalvariam pertinere videatur.Nonne iam occurrit in locoCalvariae crucifixus (Matth.XXVII, 33)? Ocourrit omnino.Ergo filii [CoL 0a65] sponsi, frliipassionis illius, filii reclemptisanguine illius" frlii c,rucis illitus,portantes in fronte quod inimiciin Calvariae loco fixerunt,appellantur filii Core: illiscantatur iste psalmus inintr:llectum. Intellectu itaqueexcitemur; et si nobis cantatu-r,intelligamus. Quid intellecturisumus? in quem intellectumpsalmus iste cantatur? Audeodicere: invisibilia enim eius acreatula mundi per ea quaefacta sunt intellectaconspiciuntur (Rom. I, 20). Eia,fratres, aviditatem meam capite,desiderium hoc mecumconrmunicate: simul amemus,simul in hac siti exardescamus,

cu care este ingreunatl(r. fine,intr-adevdr, d. un maresaCrament, ca sE I'ie numilicregtinii fiii lui Cone. De unde fiiilui Core? Fiii Mirelui, fiii LuiChristos. Numili sunt, intr-adev6r,cregtinii tiii Mirelui (Mat., L\, 15).De ce, prin u.rmare, Core,Christos? intrucdt Core 5einterpreteazh Calvaria. Cu multulmai depdrtatd este aceasta.Intrebam de ce Core, Christos:intreb mai ap5sat de ce pxtate p5reacumcd Christos gine de Calvaria.Nu ocurd, oare, deja, cmcificatul pelocul Calvariei (Mot., XXVII,33)?Ocuri-ntrutotul. Fiii Mirelui,aqadar, fiii pitimirii Lui, fiiirdscumpdrali prin sAngele Lui, fiiicrucii Lui, purt6torii pe frunte aceea c€ inamicii au infipt pe loculCalvariei, se numesc fiii lui Core:lor li se cAntd acest psalm intr:uinlelegere. Sd ne stimulem, agadar,cu-nlelegereq qi, dacd noud ne estecAntat, si-nfelegem. Ce trebuies6-nlelegem; intru care-nfelegerese cAntd psalmul acesta?lndrAznesc sd zic: invizibilele Lui,de la crearea lumii, sunt privite,intr-adevdr, in{elese prin cele ce aufost fhcute (Rom., I, 20).'tlai,fraiilcrr, nesalulrl meu c6pdtali-1,dorinfa aceasta imp6rtigili-o cumine, dimpreund sh iubirn,dinpreun5 sd ne-ncingem intruaceaste sete, dimpreund sd

simul ad fontem intelligendicurra'mus. Desideremus ergoVelut cen'us fontem, exr:epto illofonte guern propter remissionernpeccatorurn desiderant bepti-zandi, et j"* baptizatidesideremrrs illum f<rntem, dequ(, Scriptura alia dicit:Quoniam apud te est foru uitae.Ipse enim fons et lurnen est:qutrniam in lumine tuouidebimus lumen (PsaI. XXXV,1O). Si et fons est, et lumen est;merito et intellectus est, quia etsatiat animam avidam sciendi;et omnis qui intelligit, lucequadam non corporali, noncarnali, rlon exteriore, sedinteriore illustratur. Est ergo,fratres, quaedarn lux intus,quam non habent qui nonintelligurrt. Unde jam eos quidesiderant hunc fontem vitae, etinde aliguict c€rpun! alloquiturApostolus obsecrans, et dicit: U,jam, non ambuletis sicut, etGentes ambu,lant in oanitatementis suae, obscuratiintelligentia, alienati a uita Deiper ignorantiam quae est, inillis, propter caecitatem cbrdisipsorum (Ephes. IV, 17, 18). Siergo illi obscurati sunrintelligcntia, id est, quia nonintelligunt, obscurantur; ergoqui intelligunt illuminantur.Curre ad fontes, desideraaguarum firntes. Apr-rd Deum estfcrns vitae et insiccnbilis fons: in

alergdrn la izvorul inlelegerii. Sddorirlr, aqadar, precun certrul,izvorul, gi, lEsAnd la o parte ar:elizvor, pe care-l dclresc, pentruremisiunea pdcatekir., r;ei in.pragulde-a se boteza, noi, deja botezalii,sd dorim acel izvor, despre t;arezice.in alt loc, Scriptura: Fitndcila Tlne oste iuvorul vlefti. Elinsugi este, lntr-adevdr, izvorul lilumina: fiindcd intru lumina Tavedeo-r,om lurntna (PoaI., XXXV.10). Dacd gi izvor esre, gi lumindeste, de bund seamd gi ingelegereeste. cEci il gi insetogeazd pe suflerulavid de a qti; gi tot, carelein{elege,este inluminat de o anume lurnin6,nu corporali, nu carnald, nuexterioari, ci interioard. Existi,agadar, frafilor, lduntric, o lumindanume, pe care n-o au pel care nuinfeleg. De unde, Apostolul leadreseazd cuvAntul, conjurAndu-ipe cei rare doresc, de-acum, au*tizvor,al vielii, gi zice: Co s[ nu malumblali prooum umbli qiGtnflle intru vanitotea min{lilonrqi, intuneeafl cu-nfel,egeree,aliena(l de lo via{a luiDuurnezeu, prln ignoran(o eoreesae-ntru el, din cauza cecitdfliinimll lonrpi (BfeB., IV, 17, lB).Dac6, ;prin urrnare,'ei sunlintunecali cu-nlelegerea, adic:6,fiindca nr-r infeleg, se-ntuneci; rJrtr.:i

cei ce-nleleg se-nlumin6. AIeargA[a izvoare, doregte izr,,oarele apelrr!La Dumnezeu este izyorul vielii. qirzvol neser.Stor: intru lunina Luri.

r"r\d litt.: gravidrr Ad. lin.: av'iditatea.

Page 20: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

36 Sf. Aureliu.Augwtiu Deawe rnflEiatru Notd infrtd,wtivd 37illius luce lumen inobssrabile.Lumen hcrc desidera, quemdamfontem, quoddam lumen qualenc)n norunt rr:uli trrl crri lumini

, videndo oculus interiorpraeparatur, cui fonti hauri-endo sitis interior inardescit.Clurre ad fontem, desiderafrrntem: sed noli utcumque, nrliut qualecumque animalcurrere; ut cervus curre. Quidest. ut cervus? Non sit tarditasin currendo, impigre curre,inrpigre desidera fontem.Invenimus enim insignevelocitatis in c,ervo.

3. Sed forte no'n hncS(:riJ)tura solum nos in cervoconsiderare'voluiq sed et aliud.Aucli quid aliud est in cervo.Sr:rpentes necat, et postserpentium interemptionemmajori siti inardescit, peremptisserpentibus ad fontes acriuscurrit. Serpentes vitia tua sunt:consune serpentes iniquitatis.tunc amplius desiderabisfbntem veritatis. Avaritia forte inte tenebrosum aliquid sibilat, etsibilat adveisus verbum Dei,sihilat adve,rsus praeceptumDei: et quia tibi dicitur,Contemne aliquid, ne faciasiniquitatem; si mavis facereiniquitatem, quam aliquodconrmodunr tenrporale contem-nt:re, morden eligis a serpente,cl rarr perirnere serpentem. Cum

rr r\ltfel: irrlelii.

lumina ne-ntunecabild. Luminaaceasta dorreqte-o, izvorul anumellumina anufile! de care nu cunosc<rchii tdi; t:drei lumini, .epre a ()

vedea, i se pregdteqte ochiulinterior, cdrui izvor, spre a-l sorbi,i se-ncinge setea interioarA.Aleargd la izvr,r, doreqte izvorul:ci iru voi oricunr, nu voi sA alergica oricare animal; precum cerbulalearg6! Ce-nseannd: precumcerhul? Sd nu fie-ncetineali inalergare, fird preget alearg6, fdrdpreget doregte izvorul! Afl6m,intr-adev6r,: intru cerb, insemnulvelocitEliir2.

3. Dar, poate cE nu numaipe-aceasta a'voit Scripl.ura s-()

lu6.m noi in cdnsiderare intru cerb,r:i qi alte. Ascultd ce alta este-ntrucerb. Omoard gerpii, qi, dupduciderea gerpilor, se-ncinge de-osete qi mai mare, gi, odatd onrorf,liqerpii, aleargd gi mai iute laizvoare. $erpii viciile tale sunt:rApune gerpii inechitdlii qi, atunci,vei dori qi nrai mult izvoruladevdrului ! Avarilia quierd. poate,oeva tenebros in tine. gi r;uierdimpotriva cuvAntului luiDunrnezeu. quierd-rnpotrivap.receptului lui Dunrriezeu: qi,fiindcd 1i se zice 1ie: .,Disprctruieqteceva, si nu faci inechitatea; dacdnraivoieqti sE faci inechitatea decAtsd dispreluieqti ceva r:o nrodtemporal, alegi sI fii muqcat degarpe in loc sd omori qarpele. Cum,

Page 21: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

alias terrarum partes petunt, pdmAtrtului, iqi pun, unul asuprao.era capritum suorum snper se altuia, g."rtut"u capetelor loruqi,

"-aquarum lavandi causa ir, ".,.,pr'r1 spdldrii? Daca, ilrinlflffLilil""y.^b,*;i ;;,d, r",i.p"i ;" ;bJ:J, J

1lo, *- g ;;,il?,Jl".T1lli;,i,,'::ll;quaerere: Sitiuit anime..mee qd tnguspre Dur

3""2X";';:[;*Hi" il* 'l}'"1*""^ c{uce cerbur donrrd3r1t. ad fonres oguoru*,-iro aga ducedesiderat anima id t., ,.;; L:i.,Jtoll.hoc dico, Sitioi anuna ;"";;Deum oiuum. euicl sitivitiQuando ueniam et apparebo apEreaante.facicm Dei. Hc ' q,r.rd ;;;;;rU

itio in (n-nrr.ttez, atro In cursu:

^

ueniam?Et suod "iff"l"""'" ffi'H;tar,um u", ir.ia.";o. rl, :u gJ o* repede Luiueniam et apparebo ncetuestedon-rltri. CrfodDeizF-x illo desideri fEF{ex quo clamatur ali restep.ti: l Do.mino, hanc requtram, hrc, Unaut inhabitem in domper[Col. O4671omnmeae. Qra.e h toofede-leviefi

ce aceasta? Ca sd,. laecmryea llommutrul

ante faciem Dominip Durnnezerr'#;rffH Hff"T6. [vens. 4..| Intt

l,"d*;;il; ",-I;j::fl ,l"rT ",*,jl,i.; +.1 intre ti.rp. r:ar

sum) anteguam veniam, nrai d',1l;trs-,^qr"r-lr,:d".al]e.t,rram *ppr.eo-, r-rr"runt ;;_;

e-a sosr, mai inaintemihi locryrmoi or"a. panis d* il;; 'mi-au mle

tu; m;hip;; ;; zlElnoaPte,

ti ntte, estp o*^,I)!it*;riiir,rsubauzi:mipreg&leae., Fostu-mi;Bu ri"r r;"",ir".r"rii"

Page 22: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

4O Sf. Aurelia AilStr;stiru Daptu tllogistru

mele, nu amaritudine, ci PAne.Suave-mi erau mie insegi lacrimile:insetat de-acel izvor, fiindcd nuputeam incd bea, qi mai avid imimAncam lacrimile'mele. Cdci nu a

zis: Deiwtitt wniat mie krcrimile mde

bduturd,cxi s6 nu Pari cd ele insele

au fost dorite ca izvoare ale apelor;

ci, pdstrati frind acea setq de csre

ard; de care srrnt rdpit spre izvoarele

apelor, pAne devenitu-mi-au inielacrimile mele, cAt timP suntam6nat. $i, desigur, mdncAndu4ilacrimile sale, insete.az6, fdrd nici un

dubiti, mai mult sPre izvoare. Zi 9inospte devenitu-mi-au, inu+idevir,lacrirnile mele pAne. DemAncarea

aceasta, ce-i nurnitd Pdne, oamenii

o m6nAncd zitia, noaPtea dormtp6nealacrimilor, ins{ este mAncatE

gi rir., gi noaptea; fi c6 inlelei;i ziqi noapte tot tirnPul; fie cd ziua oinfelegi pentru ProsPeritateasecolului acestuia, noaPtea, ins6,

pentru adversitatea secoluluiacestuia. Fie, in situali'ileprospere ale secolului, zice, fie insitualiile adverse, eu ii v6rsdorului merr lacrimi, eu nupdrdsesc aviditatea dorului meu:

gi "at

a in lume este hine, rnie-mi

este rdu, PAnd voi aPdrea inainteafelei Lui Dumnezeu. Ce

mfl-ndemni, Prin urmare, s6-i

cvasiaduc gratuldri zilei, dac"i va fisurAs o ar.runl€ ProsPeritate a

secolului .aoestuia, nu-i, oare,inqeldtoare; nu-i curg.dtoar,e,caduci, muritoare; nu-i temporalh,

tfteae, non amaritudo, sed

manducabam, Non enim dixit,Factae sunt mihi lac4'anae meae

potus, ne iPsas desiderassevideretur sicut forites aquarum:sed servata illa siti, quainardesco, qua raPior ad fontes

fontes. Die qi-riPPe ac noctefactae surit mihi lacrYmae meaepanis. Cibum isnrm qui Panisdicitr-rr, die comedunt homines,nocte dormiunt: Panis autemIacrymarum et die et nirctecomeditur; sive totum temPusaccipias diem et noctem; sive

diem intelligas pro hujus saeculi

cum in mundo bene est, mihimale est, antequam aPPareboante faciem Dei' Quid ergo dici

nonne fluxa; mduca, mortalis?nonne temPoralis, volatica, r'Ad litt.: volatir:A-

Notd introd.uctiud. 4t

transitoria? nonni plus habetder:eptionis quani delectationis?Cur ergo non et in ipsa fiant mihilacryrnae meae panis? Siquidemet cum felicitas saeculicircumhrlget, quarnd.iu sumus iircorpore, peregrinamur a Domino(II Cor. V, 6); et dicitur mihiquotidie: IJbi est Deus tuus?Quia paganus si hoc mihidixerit, non illi et ego possumclicere: Ubi est Ders tuw?Deun.,quippe suum digito ostendit.Intendit enim digitum adaliquenr lapidem. et"dicir: Ecceest Deus meds. Ubi est Deustuus? Cum lapidem irrisero, eterubuerit qui demonsuavit, tollitmrlurn a lapide, suspicit coelurn,et forte in solem digitumintendens, iterum dicit: EcceDeus mens. Ubi est Deus tuus?Invenit ille quod ostenderetoculis carnis: ego autem nonquasi non habeam quemostendam, sed non habet illeoculos qui-bus ostendam. Poruitenim ille oculis corporis meiostendere Deum suum solem:quibus ego oculis ostendam soliscreatorem?

zburdtoarer{, transitorie; n-aretoare, mai nrultd deceplie decAtdelectare? De ce sd nu-mi devin5

rrurp, peregrininr fap de Domnul(Il Cor., V, 6): qi zleq.Ei-ee mlezllnlq Unde este Dumnezeul tdu?()dcr, dacdpdg6nulimi va fi ziso nriepe 6h, nu-i pot zice gi eu lui: ltndees te Dum nec u I tdu ? pe Dumnezel;dlui mi-l egetul:intinde, spre irpiatr6 ia(6,Dumnegoul rireu eale: llnde esteDumne*ul tdu? Cum voi fi,luat inder6dere piatra gi se va firuogit celcare mi-a ardtat<r, i?i lntoaroe ochiutrde l-a piatr6. qi-l ridicd spre cer gi,poate, indreptAndu-gi degetul s,presoare, zice iariqi: Iati Durmmozeodrrotr,tz Llnde este'Dumnezcul tdu?A-lld el ce sd arate crr ochii drnii.Eu, ilnsd, nu ca gi cum n-a{i avea pecine +ardL ci nu are el ochii cEroraIdardt. Putut-a el, intr-adevdr, sdJarate ochilor cdrnii mele peDumnezeul iui, soarele: c6ror rrchis6-L arEt eu pe creatonrl soarelui?

Page 23: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

42 Sf. Aureliu AWttstin, Desprc magbtruNoti intrcductiud 43

tantum credererlr, sed aliquid etviderem. Video enimquae feceritDeus meus, non autem videoipsum Deurn meum qui fecithaec. Sed quoniam sicut cennrsdesidero ad fontes aquarum' etest apud eunt fons vitae, et inintellectr-rm xriptus est Psalmusfiliis Core, et invisibilia Dei Perea quae facta sunt intellectaconspiciunnrr; [CoI. OaGB] quidagam, ut inveniarn Deummeum? Considerabo terram:facta est terra. Est magnapulchritudo terrarum; sed habetartificem. Magna miracula suntseminum atque gignentium; sed

habent ista omnia creatorem.Ostendr.r magnitudinem

cred, ci chiar sd gi vdd ceva. f,e v6d,lntr-adev5r, pe te.le pe care le-a fEcutDumnezeul meu. nu-L v6d, ins6, pe

insuqi Dumnezeul meu, Cel CareleIe-a fdcut pe acestea. Dar, intrucdtduc, precum oerbu-[, donrl izvoarelorapelor, Ei la EI aste izvorul vielii, qi

acest Psalm a fost scris intruinlelegerea fiilor lui Core, gi

invizibilele lui Dumnezeu suntprivite inplese prin cele ce au fost

fdcute; ce sd fac, ca s6-L aflu pe

Dumnezeul meu? Considera-voip6mAntull fdcur fost-a p6mAntul.Mare este fnrnrselea pi1ndntului;dar are artfioe. Mari sr.rnt miracoleleseminlelor gi ale n6scdtoarelor; darau creator toate acestea. ArEtmagnitudinea nrdrii impresurate,md uimesc, md nrir; artificele] caut:

privesc cerul gi fmmselea stelelor;admir splendoarea soareluisuficientd nagterii zilei, luna,imblAnzitoarea intunericului noplii.Mirabile-s acestea, leudabile-sacestea, sau chiar uimitoare-sacestea; qi nici nu-s pdmAnteqtiacestea. ci-s, rle-acum, cereEtiacestea. Nu std nicidecum acolosetea mea: mi mir de acestea,pe-acestea le lar-rd; ci insetez dqpE

Cel Ce Ie-a fitcut pe acestea'M6-ntorc Ia mine insumi qi

perscrutez cine sunt chiar euinsumi, carele caui sE aflu unele

de-iroesteal aflu ci eu am corp gi

sufleq unul, pe care-l impdr6lesc,altr:I, care mi-mpfirSleqte; cE rrcrpulservegte, cE sulletul impErifegte.

circumfusi maris, stupeo, mrror;artificem quaero: coelumsuspicio et pulchritudinemsidemm; admiror splendoremsolis exserendo diei sufficientem,lunam nocturnas tenebrasconsolantem. Mira sunt haec,laudanda sunt haec, vel etiamstupenda sunt haec; neque enimterrena, sed iam coelestia suntlraec. Nondum ibi stat sitis mea:haec miror, haec laudo; sed eumqui fecit haec, sitio. Redeo admeipsum, et quis sim etiam iPse

qui talia quaeroT Perscrutor:invenio me habere corPLrs etanimam; urlum quod regam,aliud quo regar; corPus s€rvire,anirnanr imperare. Discernoanimam melius esse aliquid

quam corpus, tpsumque Discetn cumc6 sufletul este c€vainguisitorem talium rerum non anume mai bun decAt corpul, gicorpus, sed aninram video: et sufletul, nu corpul, il v6d cA estetamen haec omnia quae cdutdtorul insuqi aI unor astfel decollustravi, per corpus ea me lucruri; gi crrnosc, totuqi, cumc{ pecollustrasse co€inosco. Terram toate acestea, pe care le-am cerceiatlaudabam, oculis cognoveram; cu privirea, prin corpmare laudab:rm, oculis cercetatu-le-am cu privirea pe ele.cogrroveraml coelum, sidera, PdnAntul il ldudam, cu ochii-lsolem lunamque laudabarn, cunogteam; marea,o ldudam, cuoculis cognoverarn. Oculi ochii o cunoqteam; cerul, stelele,mem-bra sunt carnis, fenestrae soarele gi luna le ldudam, cu ochii lesunt mentis: interior est qui per flnoqteam. ochiisunt mddulare-alehas videt; quandir cogitatione clrnii, ferestrele minfii sunt: interior4iq"" absens est, frustra patent. este, cel carele vede prin acestea;Derls mgys qui feeit haec, cpae c6nd, printr-o cugetare anume, e6reoculis video, non istis oculis est absenl, se deschid in zadar.inquirend,'s. Aliquid etiam per Dumnezeul meu, Cel Carele le-aserpsum animus ipse conspiciat: f6cut pe aoestea, pe care le v6d cuutnlm sit aliquid guod non per ochii, nu-i de cdutat cu ochii acegtia.oculos sentiam, quasi colores et Prin sine insugi priveascEr; incdlucem; non per aures, quasi oeva spiritul insuqi: dac6 existi saucanhrm et sonum; non per nares nu ceva ce sd nu simt cu ochii,quasi odorum suuvitatem; non precum culorile gi luminq nu, cuper palaturn et linguam, quasi urechile, precum cAntul gi sonul;saporerrq non per totum corpus, nu, cu nirile, precum suavitateaquasi duritiem t:t mollitiem, mirosurilor; nu, cu palatul qilimba,rigorem atque fervorem, precum gr.Lshrl; sd nu-l pipdi prin totasperitatem lenitatemque corpul, precum tarele gi nroalele,perhaotem; sed uuum sit "liq"id recele qi caldul, asprul qi netedul; ciintus quod videam. Quid .est, dacA existC.r, r, interior ceva peintus videam. Quod neque colot care sd-l vdd. Ce-nsemna,sd vddsrt, negue sonus, neque odor, interior? ,Ceea ce sI nu fie nici19q... sepor, neque cak)r, aut crrloare,nicisorL nici miroo, nicigusqffigr.,autduritia,autmollitudo. nici cildur6, ori frig, ori tare,'oriDicatur ergo rnihi, quenr moale. Spund-mi-se, aEadar, n iececolorem habeat sapientia. Cum culoare are ingelepciunea. C6ndcogitamus justitiam, ejusque cugetdm iustilia; 9i ne bucur5m

t:'Oitind, dupd Mss.: eonsplclet; Fjd. au; insd: consplcit - prlvelte.

Page 24: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

44 8f. Aureku AWustiru Despre magistru Notd introductivd 45

intus' in ipsa cogitationepulchritudine fruirnr.rr, <1uidsonat ad aures? quid tanquamvaporeum surgit ad nares? cpri<i

ori infertur, quid manu tractaturet delectat? Et intus est, etpulchra ,est, et Iaudatur, etvidetur: et si in tenebris suntoculi isti, animus illius luceperfruitur. Qrrid eot illud quodTobias videbat, quandg videntifilio caecus consilitrm vitaedabat (Tob. IV, 2)? Est ergoaliquid quod animus ipsecorporis,dominat<lr, rector?habitator videt; quod non.peroculos r:orJxrris sentit, non Peraures, non per nares, non perpalatum', n()n per qorporistactum, sed per seipsum: etutiqrre melius guod per seipsurn,quam quocl per renrum suum.Est pr()rsus; seipsum enim Jrerseipsurn videt, et animus ipse utnorit se, videt se, Nec utic4re utvideat se, rur;xrraliurn oculonrmquaegit ar-rxilium: imo vero abomnibus corporis'sensibus,tanquanr impe-dientibus etperstrepentibtrs a-bstrahit se ad se

[Col. (X69] ut videat se in se, utnoverit se apud se. Sednumquid aliquid tale Deusipsius est, qualis est animus?Non rluitlern videri Deus nisianinrr., [x,test, nec tamen ita utanirm.rs vicleri potest. Aliquidenint quaerit animus iste gu<xl

interior, intru insdqi cugetarea, de

fmmselea eigi, r:e le sund urechilc,r;oe, ca qi vaporrls, le urcd n6rilor; ce

intrdr in gurf ce-i gtins cu mS4aqi-nr:Ant6? $i existi interior, gi-ifrumoasd, gi-i ISudatS, gi-i vEzutE: 9i,dap ochii aceqtia sunt in inhrneric,spiritul se-mbrrcurd de lumina eiqi.

Ce-i <teea ce veclea Tobias, c6nd, orb,ii dddea fiului vdzdtor sfatul vie;ii(Toh., IV, 2)? Exist6, prin urmarece.va, ce spiritul, dominatorul,rectonrl, Iocuitorul corpului, r,ede el

insuqi; ce nu sirnte cu ochii corpului,nu, cu ur.echile, nlq cu n6rile, nu, cLr

palatul, nu, prin tactul corpului, <:i

prin.sine insugi: qi.i mai bun, desigur,

ceea ce, prin sine insugi, dec6t ceea

ce, prin servul s[u. Existd,bine-nleles; el insugi, da, prin sineinsugi vede, gi spiritul insuqi, ca sd

se cunoascd pe sine, se vede pe sine.

$i, ca si se vadE pe sine, nu cere

nicider:um ajuton-tl oc,hilor corporali:ba, dimpotriv6, fald ,de toatesimlurile oorpului, ca i-rnpie-decdtoare gi tulburdtoare, se

abstruge pe sine la sineln, ca sd se

vadi pe sine intru sine, ca sd se

cunoascd pe sine la sine. Dar ttucumva Dumnr:zeu InsuEi este mvade felul de care este spiritul?Desigur, Drrnrnezeu nu poate [ivdzut decAt numai gi numai de cdtrespirit, gi, totugi, nu aga cum poate fiv6zut spiritul. Spiritul acesta caut5.intr-adevdr, ceva ce este Dumnezeu,despre Carele s5 nu-l insulte cei care

Deus e.st, de quo illi noninsultent <1ui dicunr: Ubi estI)eus tuusl Aliquam quaeritincrrmmu-tabilem veritatern, .sinedefectu substantiam. Non est talisipse arrimtr^s: deficit, pruficiq noviqignorat; meminit, obliviscitur;mulo ilhrd'r,rrlq nrcdo nt-rn vult.Ista mutabilitas non cadit inDeum. Si dlxero, Mutabilis estDeus, insultabunt mihi quidictrr.rt: Llbi est Deus tuus?

_ B. [vers. 5.] Quaerens ergoDeum meum in rebusvisibilibus.et corporalibus, etnon rnvenlens; quaerens.eiussubstantiam in rneipso, quasisit aliquid qualis ego sum,neque hoc inveniens; aliquidsuper antlnam esse senti(,Deum meum. Ergo, ut eumtangerem, Haec meditatussum, et effudi super, meentmam metm, Quandoanima mea continge.ret quodslrper animam meamrluaeritur, rrisi unima measuper.seipsam effu nderetur? Sienrm ln serpsa remaneret, nihilaliud quam se videret: et cumse videret, non utique I)euursuurn videret. Dicant jaminsultatrres rnei, Ubi est f)eusfur.rs,2dicant: ego <luamdiu nonr.ideo, ,1 uamdiu differor,

zic.: Ljnde esl.r: l)umnezeul 'l'du,/Cauta o anr/nre int.onrutahi16veritatelr, suhstanta fdrrn de [psd.Nu este astl'el spiritul insugi: su[,:rdclelipsa, plrgreseaz6; (junoagte.ignord; igi anrintegte, uir6, ar:unr\/rea una- a(:urn. alta. Aceastdmutahilitate nu cade intruDumnezeu. Dacd voi fi zis:.Dumnezeu este ntutahil". md vrtrinsulta cei ,:are zic: l_!nde e,steDumnereul tdul

.8. [vers. 5.] CdurAndu-t,, agadar,pe Dumnezeul meu intrr lucn_u.ilevizibile gi corlxrrale, gi negdsindu-tactrut6nd substanla l-ui intru nrineinsumi, ca gi cun ar 6 trra e sunt eu,qi ne.g5sindo nici pe-aceasta; simt,,g

deasupraro meo. CAnd atingeasufletul meu ceea (:e se cautddeasupra sullenrlui rneu. daca suflerulIneu nu se rinsuqi? I)arEintru sine insu

peperrii

mei: I lnde este lfumnezeul triulzi<A:eu, oAt timp suntamAnat, m pte_lacrimilemel lntJe

,si noi. ;:"',fH;,:::[r1"'"t litrtrrirrii rrostrr si sunterrr obligali

r,are [i ne aci: anlrni int@loctu =, prin in{elegerre.a eplrldulr.1tr,

l"Hernrenerrti,z augusfinianl ls acest versel esre. rlrrlra;tiinla nrea. siitgntlard"'(lirind, dup5 Mss. ad se; Edd. au, insfr. a se - deIo sine.

Page 25: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

4746 8f. Aurcliu Atqustia Despre m.aCistru Notd, introdrctbd

manduco die ac nocte lacrymasmeas. Dicant illi adhuc, Ubi estDeus tuus? quaero ego Deummeum rn omnr corPore, srveterrestri. sive coelesti, et noninvenjo: quaero substantiame]u8 ln anrma mea, et noninvenio: meditatus sum tameninquisitionem Dei mei, et perea quae facta sunt, invisibiliaDei mei cupiens intellectaconspicere (Rom. I,20), effudisuper me animam meam; etnon lam restat quem tangam,nisi Deum meum. Ibi enimdomu-s Dei mei, super animammeam: ibi habitat, inde meprospicit, inde me creavit, indeme gubernat, inde mihiconsulit, inde me excitat, indeme vocat, inde me dirigit, indeme ducit, inde me perducit.

9. Ilte enim qui habetaltissimam in secreto domum,habet etiam in terratabernaculum. Tabernaculumejus in terra,'Ecclesia eius estadlnrc peregrina. Sed hicguaerendus est, quia intabernaculo invenitur via, perquam venitur ad domum.Etenirn cum effunderem superme animam meam, adattingendum Deum meum,quare hcrc feci? Quoniamingrediar in locum tabernaailLNam extra locum tabernaculierrabo quaerens Deum meum.Quoniam ingrediar in locum

este Dumnereul rdaft cautu-L eu peDrrnnezeul meu intrl tot corpul, fieteresru, fie oelesg gi n*L allu: cautsu-bstanla Lui intru suf,etul rrieu, qi

no aflu: meditat-arn, totuli, c6utareaDumnezeului nreu, gi, dorind sE

privesc invizibilele Drrnnezeului meu,prin cele ce-au f<rst fEcute (Ronr", I,20), revireat-arn deasup?a rneosuflehrl meu; 9i nu mai r6.m6ne pecine sd ating, decAt numai peDumnezeul meu. A.rnlo, intr-adevdr,c,asa Dumnezeu-lui meu, deasuprasufletului meu: acolo locuiegte, deacolo md privegte pe mine, de acolocreatu-m-a pe nrine, de acolo m6guverneazd pe rnine, de acolo mdsfdtuieqte pe mine, de acolo miindeamnd pe nrine, de acolo mdchearna pe mine, de aoln mi dirigr-rie

pe mine, de acolo mE annduce pemine, de acolo mi aduce pe mine.

9. El, intr-adevir, Carele are,intru secret, altissima casd, are chiargi pe pdmdnt tahernaculul.Tabernaculul Lui, pe pdm6nt,Bi*rica Lui este, peregrina incd. Ciaici e de cdutat, intrucAt intabernacul se all{ calea, prin carese vine la r:as6. CAnd revdrsam,incaltea, deasupra mea sufletulmeu, spre aJ atinge pe Dumnezeulmeu, de ce anl fdcut aceasta?Flindcd pfiqi-vol intru loculte.bernaculului. Cici voi rdt6ci,cdutAndu-L pe I)umnezeul meu inafara tabernaculului. FilndcEpdEl-vot lntru locul taberna-culului admirabil, pffni la casa

tabernaculi admirabilis, usquead domurrt l)ei. In locumtabernaculi ingrediar, admira-bilis tabernaculi, usque addomum Dei. Jam enim multaadmiror in tabernaculo. Eccequanta admiror in tabernaculo!T'abernaculum enim Dei interra, homines sunt fideles:admiror in eis ipsorumrnembrorurn obsequium; quianon rn ers regnat peccatum adnbediendum desideriis eiue, necexhibent membr:a sua armainiquitatis pe(rcaro, sed exhibentDeo vivo in bonis operibus:animae servienti Deo membracorporalia militare admiror (Id.Yl, 12, 13). Respicio et ipsamanimam [CoI. O47Olobedientem Deo, distribuentemopera actus sui, frenantemcupiditqtes, pellentem ignoran-tiam, extendentem se ad omniaaspera et dura toleranda,justitiam et charitatemimpendentem caeteris. Miror etistas r.irtutes in anima: sedadhuc in loco tabernaculiambulo. Transeo et haec: etquamvis admirabile sittaberngculum, stupeo cumpervenio usque ad domum Dei.De qua domo .dicit in aliopsalmo, cum proposuisset si-biquamdarn duram et dif{icilemquaestionem, (Frare in hac terra

Lul Dumnezeu. intru lt,t,ultabernaculului pdEi-voi. aladmirabilului tabemacul, pAn6 lacasa lui Durunezeu. Multe,intr-adevdr. adrnir, acum. in.tabernacul. IatE cAte adrnir intabernacul! Tabernaculul LuiDumnezeu, pe p6m6nt, surrt,intr-adevEr, omenii fideli: admirintru ei suhordonarea mddularelorinsegi: intrucAr nu dontnegte intruei pEcatul spre a-i. face obedienlidorinlelor lui, nici nu-qi infdliseazdpdcatului mddularele lorugi armeale inechitelii, ci gi le infftiqeazdDumnezeului viu intru bune lucr.Eri:mddularele corporale le adrtrir c5-imiliteazd sufletului servindu-I LuiDumnezeu (Id., VI. 12, l3). privescqi sufletul insuqi, obedient luiDumnezeu,activitEliicupidiu{1ile,aqterndndu-se spre tolerareatuturor celor aspre qi dure,consar:r6ndu-gi rrclorlalte justilia qicharitatea2t). Admir gi aceste

"inr,1-iin suflet: dar umblu incd intru locultahernaculu-lui. 'frec qi de acestea:qi, oric6t esre admirabil ,

tabernaculul, md minunez cArrdajungprind la r:asa Lui Durnnezeu.Despre care casd zice" in alt psalrn.curn iqi propurese siegi chestiuneaanume, durE gi dificilh, de ce le esre.de r:ele mai multe ori, pe-ar:estpdm6nt, bine'riilor, 9i le este riu

r')oitind: iustltio'r et charrtatern; cr,ud Mss arr: rustrtram et verrtatenr =justifia qi adevirul.

Page 26: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

Notd introduc'tiud,

secreturr dtrmus l)e,rl? In toce,inqu it, ersultttl ionis elconfessionis. soni .fbstiuitatemcelebrantis. Festa r:um hichomines celebrant suae quogueIuxuriae, consuetudinem habentconstituere organa ante domossuas, aut ponere syrnphoniacos,vel quaeque musicaad luxuriamservientia et illicientia. Et ubiaudita fueriut haec, quiddicimus qui transimus? Quidhic agitur? Et respondetur nobis,aliqua esse festa. Natalitia,inquit, celebrant, nuptiae hicsurrt; ut non videantur ineptailla cantica, sed excuseturfestivitate h:xuria. ln domo Deifestivitas sempiterna est. Nonenim aliquid ibi celebratur ettransit. Festum sempiternunr.chorus Angek-rrum: r,ultuspraesens Dei, laetitia sinedefectu. Dies hio festus ita est,ut nec aperianrr initio, nec lineclaudatur. De illa aeterna etperpetua festivitate sonat nescioquid canorum et dulce auribuscordis: sed si non per.strepatmundus. Amtrulanti in hoctabernaculo et miracula Dei inredempti,rnem fidelium r:onsi-deranti, mulcet aurem sonusfestivitatis illius, et rapit cervumad fontes aguarurrl.

21 Ad litt., festivitatea1" Ad lin.r rrrnsuentdineuit Mss. au: loetitla : bur:uria.25At:i. I"ldd. adaugS: adnrirahili Dei = adruirabilal l,ui l)urnnezeu. Din \4ss.

lipseqte.

49

plerumtlue ltene est malis, et bunilor' 9i zice: insdrcinatu-m-am

male est bonis, et alt: Suscepi scunoaqte;ostenealEesteeceost&

aoon.t')s(:ere. hoc labor est aite inainteamea' p0nds6inttrintrr';1.,*^;;;"';"" ;;;;"""* in sanctuariul Lul Dumnezeu' si sil'ro,l.turrri'u^

l)ei, et intell$am infeleg in-tru ael'i"""*at;*"

(Pssl- Lxxll; 76, (Pd': Lxxll''16'lzr ir,i esl eniL fons intellectus; intr-adevdr' izvorul

; t;;;; D"i, in dorno Dei' sanctuarul Lui Dumnezeu' intru

it,, irn u"*i iste in n vis"ima, et ffii1;TffiT] fi*,IilI'"f:

se chinuiesc aici, sunt exercrtalr' Lra

hnc ille in sanctuario Dei sd cuprindd intlrr fine moqtenirea'

,,,rsntrvit. intellexit in ntwissima' $i aceasta a ctrnoscut-o e[ intru

ffi;;;:;; tabernaculum, sanctuarul Lrri'Dumnezert) a

;;;;Ja,r*,r* D;' i'-tti inples'ointru celedinurma urcand

clum mrratur rn"*ttt tiernaculul' aiuns-a la casa Lui

taberna<tuli, ita perductus est ad Dumnezeu'

,1.,;"", 'D"i, 'quamdarn membrele t

dulceclinem sequendo, interi- c'onduslac'as

orem nesci<-r quam et occultam urmAndoanumedulcea$' onufhu

voluptatem, tanqu?m de domo c'e interioard gi ocult6 voluPtate'? ca

Dei sonaret .suavlter aliquod qi r:um dintru crma I,ui Dumn;211t

;*";;;; urm ille arnhiaret ar suna nu ltiu r:c instmment: 9r'

i.",J"r*.rfr, ..tditt' qt'od"^ cum el umbla intru tabernacul'

irrt"rira" sono, clur,tusrlulcedine' auzind un anllme s()n lnterlor-

sequens qrrod sona[rat'at strahens se ub omni strePitu

carnis et sanguinis, Pervenltuxlue ad domum Dei' Narn viam

suarn et duotun6uum sic iJ's" sa.qi mersul sdu' ca qi cum i-am zi<ie

c()mnremorat, quasr diceremus luit Admiri tafu:rnaculul Pe acest

ei, Miralis tabernaculunr in hac ptimdnt; .t:um ai aiu2s, kt secretul

i.rrrt qrurrodtl pervenisti ad casei Lui Dumnezeu?lntruYocea

!l Srttrattzi' lxtrlrrristtrl'

exulta{tunii, zi<r, gi confeoflrrmiio asonului celebr0nd sErbd-tosreau.CAnd oamerrii iqi r,elebreazd aicisdrbdtorile, desigur. ale luxurieiIoruqi. au obiceiulrit s6 aEeze

orchestre in [a1a tasel-rr lor sau s6-i

pund pe c6ntdreti" ori or-ir:e mur:icdservind qi adenrenind la lururie. $iunde vor fi fi.rst auzite a('estea: ce

zicem noi., cei t:are trecem? ,Cese-nt0mpli air:i?" $i ni se rdspundecd este o serbare anume.,Celebreazd"^ zir:e. ,ziua de nattere;e nuntd aici": <:a sd nu ni se pardinepte aele cAntdri. ci sd se scuzeprins6rbdtorire hr-.,tu'ia2* . Lr casa LuiDumnezeu este sdrbdtoaresempiternd. Atrrhr, intr-adevir, ntr se

celebreazd ceva, gi u'ap. Sirh6toan:asenrpitemd. clrorul Ingerilor: l'apprezente a lui Dunurezeu, bucuriafdr5-ncetare. Ziua aceasta desdrbEtr:are este astfel, incAt nir:inu-ncepe cu-nceputrrl, nici nusfArEete cu sfArqitul. De la mirificaelerne gi perpetud sdrbdtoare lesund nu qtiu ce pldcut Ei dulceurechilor inimii: ci. dacd nu facezgomot lumea. Llmbldtorrlui intruacest tatrernar:rrl'i' gi corrsi-deratorului rniracolelor LuiDunrnezerr intru rcdemp[iuneafidelilor ii incArrt5 r-rrechea sonulmirificei sdrbdton pi il r6peqte, cerb,la i'zv<rarelc a1rckrr

Page 27: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

50 Sf. Aureliu Awustin, Despre mncistru Noti introd,uctiui 5r10. [vers. 6, 7.) Sed quia,

fratres, quamdiu sumus [Col.047f ] in corpore hoc,,peregrinamur a Domino (trICor. V, 6). et corpus quodcorrumpi tul aggravat animanr,et deprimit terrena inhabitatiosensum rnulta cogitantem (Sap.IX, 15): etsi utcumque nebulisdiffugatis ambulando perdr:siderium, ad hunc sonumpr:rvenerimus interdum, utaliquitl de illa doms Deinitendo capiamus; oneretamen quodam infirmitatisn()strae ad consueta recidimus,et ad solita ista.dilabimur. Etquomodo ibi inveneramusunde gauderemus? sic hic nondeerit quod genramus. Etenimc(,rvus iste manducans die acnocte lacrymas suas, raptusdr:siderio ad fontes aquarum,interiorerri scilicet dulcedinemDei, effundens super seanlnram sLlam, ut tangeretquod est super animam suam?ambulans in locum tabernaculiarimirabilis, usque ad domumDei, et ductus interioris etintelligibilis soni juc,unditate,ut omnia exteriora contem-neret, et in interiora raperetur;a,lhuc tamen homo est, adhuchic gt:nrit, adhuc carnemfragilem portat, adhuc inters,:artdala hujus mundipericlitatur. Respexit ergo adsr:, tanquam inde veniens, et ait

10. fvers. 6" 7.] Dar, intmcAt, c6tsunten, fralilor, intru acest corp.perdgrin6m faj6 cu Domnul (trICor., !, 6), qi corp,tl, care se coruPe,

ingreuneazi sufletul, qi locuireapdmAnteasci deprimi simpl multecugetdtorul (Infcl., IX, 15): chiardaci, umblAnd prin dorinld,indephrtali fiind oarecurn nourii,vom fi ajuns. intre linrp, ca.strEduindu-ne, sd prindem cevadintru casa mirificd a LuiDumnezeu, recEdem, totuqi,p,rintr-o anume greutate a

infirmitElii noastre, la cele uzuale gi

alunecim la acostea obiqnuite. $i,precum acolo allam de unde sd ne

bucurdm, aqa aici nu va lipsi pentruce sd gemem. De altminteri, cerbuloceste mAnc6ndu-qi, zi qi noapte,lacrimile sale, rdpit de dor, dedulceala interioari a [,uiDumnezeu, adicd, spre izvoareleapelor, revdrsf,ndu-qi deasupra 3a

sulletul siu, ca sd atingd ceea ce este

deasupra sufletului sAu, umblAndintru locul cornrlui admirabil, pAnala rssa Lui l)umnezeu, qi dus deiucunditatea sonului interior qi

inteligibil, ca sd le disprepriascrfl pe

toate cele exterioarer qi s6 fie rdpitintru interioare; mai este, totugi. omiirc6, mai geme incd aici, incS maipoartd carnea fragild, mai este inrfpericlitat printre pietrele depoticnire ale lumii acresteia. Privit-a,a4adar, Ia sine, ca qi venind de atxrlr,qi-qi zice. siegi, constituitului intreaceste tristeli, qi comparAnduJe pe

sibi cunstituto inter trastnstrtras. et comparans haecillis ad quae v-idenda ingressusest, et post quae visa egressusest:, Quare, inquit, tristis es,antma ffi€9, et quLreconturbqs me? Er:ce j"-quadam interiore dulcedinelaetati sunlLls, ecce acie mentisaliquid incommutabile, etsiperstrictim et raprim,perspicere potuimus: quareadhuc c<-rnturbas me, quareadhuc tristis'es? Non enimdubitas de Deo tuo. Non enimnon est quod tibi dicas, contraillos qui dicunt: Ubi est Deustuus? Iam aliguid incommu-tabile persensi, quare adhuccontrrrbas me? Spera in l)eum.Et quasi responderet illi animaejus in silentio, Quareconturbo te, nisi quia nondumsunr ibi, ubi est dulce illud, quo

jam de cupiditatibus omnibustarrquam edomitis vir:tisquesecura sum? Nonne adversusrne diabolus vigilar hosrisnreusT nunne laquer.rs rnihiquotidie deceptionis intendit?

se antmae suae, el quasi

acestea cu acelea spre vedt:reat:6rora a intrat, gi dupd ved,:reacdrrrra a iegit: Pentru ce, zit:e, egtilrls(, suflete al 4eu, 9i pentru eemE conturbi pe mine?Bucuratu-ne-am, iatd, de-acum, deo anume dulceald interioari,purut-aminminlii, deqiinr;omutabarnturbiincd, pentru ce rnai eqrr inc5trist? Nu re mai indoiegti,intr-adevdr, de Dunrnezeul t6u. Ai.de-acum, inlr-adev5r. r:e sd zicicontra celor ce zic: linde este

tdcere: ,De ce te conturb- dec6tnumai gi nu-rnai frindcri nu sunt incdacolo, unde este duloele acela dec6tre care aga am fost r6pit, precunrprin trecere? Mai beau eu_. oare)dintru mirificul izvr:r, nere_m6ndu-md de nimig nu mi mai remde nici o piatr5 de poticnire; rnai

pe trner eu, pusul intru secol Eiperegrin inr:E fald de casaf)umnezeului nreu?,, ()i: Eper6inlru Dumnezeu, ii rdspundesufletului sdu care-l conturbe pe

Page 28: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

T-

52 Sf. AureliuAtqttstin, DesPreW Notd intrcd,uctiwd, 53

rationem rerldenti Pertur-bationis suaer prt)Pter malaquibus abundat hic rrrundus.lnterim habita in sPe. SPesenim qrrae videtur, n()n estspes: si auteni quod nonvidenlus speramus, Perpatientiam exsPectamus(Rom. V111,24,25).

7"t. Spera in De,um. QuareSpera?' Quoniam contircbo,illi. Quid ei confiteberis?Salutore uultus mei, Deusmeus, A me mihi salus esse

non potest; hoc dicam, hocctrrrfitebor: Salutore uultusmei Deus ,r.eu;. Etenirn utmetuat in his, quaeutcumque intellecta cognos-cit, respexit iterum sollicitusne obrepat i nimicus:nondum dicit, Salvus sum exornni parte. Etenim Primitiashabentes Spiritus, innohismetipsis ingemiscinrus'adoptionem exsPectantesredemptionem corPorisrrostri (Ibid.' 2:l). Illaperfecta in nclbis salute,erinrus in domo Dei viventessine fine, et sine fineaudantes eum cui dictum est:Beati qui hctbitant in fCol.0472) domo tua, in saeculasueculorum loudabunt te(Psal. LXXXltl, 5). Hor:nondum est, quia nondunrest salus quae Promittitur:se,l t:onfileor Deo me,r in slle'

sine, qi ca qi dAndu-i socotealaperturbaliu-trii sale, din cauza relelorintru care abrrndd lumea atreasta.

Locuiegte, iritr.e timp, intrusperantd. Speranla, intr-adevhr,care se vede, ttu-i speran;d: dacd

sperdm, ins5, ceea t;e nu ve-dem,

aEteptdrn cu pacien{d (Rom.' VIII,24,25).

11. Speri intru Dumnezeu! f)ece: Sper[? Flindcdmdrturisi-I-m6-vol Lul. Ce-I vei

mdrturisi I-uii Mffntulrea fe{eimole, Dumnezeul meu. I)e lamine nu se poate sd-mi fie miemAntuirea; aceasta rosti-o-voi,pe-aceasta mdrturisi-evoi: M6ntu'trea fefet mele, I)urnnezeul m€u.lntr-adevdr, intrucAt se teme intruacestea, pe c&re oricum le

cunoagte-n{elese, reprivit-a, iardqi,

ingrijorar, si nu se stneooare inamicrrl:

nu zice incd: ,MAntrlitu;m-am dintrutoatd partea". intr-adevir, avAnd

pArga Spirinrlur, gemem ad6nc intrrnoi inqine, adopliunea agteptdnd<tredempliune a corpului nostru(Ibtd., 23). Cu acea perfet:tdmAntuire intru noi, fi-vom, in <asa

Lui Dumnezeu, trditori feIS de [ine,

gi fErE de fine l6ud6ndu-L pe El, Cui

zisu-I-+a: Fertci{i cei ce locuiescintm eam Ta, in secolele socolelorl[uda-Te-vor pe Tine (Psal.,LXXXIII, 5). Ar:easta nu-i inr;E'

fiindcn nu-i inr:d mAnruirea (.arc se

promite: ci , n'rdrturisescu-[

Drrmuezeului mett intnr speran16,

Ei-I zic Lui: Mfrntuirea fefei mele'

pervenras; persevera d<rrret,veniat salus. Audi ipsum Deumtuum de interiore tibiIrrquentem: Sustine Domi_,tum. uiriliter age, etconjbrtetur cor tuLutt, it sustineI)ominunt (Fsal. XXVI, 14);quoniam qui perseueraueritusque in fi,nem, hic saluus erit(Matth. X, 22, et XXIV, 1:J).Quare erg<t tristis es amimame(t, et quare conturbas me?Sper,o in Deum, quoniamconf itebor illi. H*"._. "rtc<rrrfessio nea, Saluktre uultusmei, Deus meus-

72. Ad meipsum ahimamea turbato esf. Numguid adDeum turbatur? Ad meturbata est. Ad incommu_tatrile reficiebatrrr, -a,cl

mutabile perturbabatur. Noviquia justitia Dei mei manet:

spe.s'de rr:,e, Ad meipsumturbota est animo mei. yisn()n r:,rnturbeturl/ Nonremaneat in,teipso, et dir:: ld

2" Altfel; stahilitatea. $at(,mi(,ia

Ilurrrn6266t meu. prin s;:reranp.am f<.rst, intr-adevdr. rri6nttrili:sperantal insq tzre se vede. nu estesperan+d (Rom., VIII. 24).persevereazd, agadar, <-a sd ajtrngi:Persevereazd p6nd veni-va nr6lr-tuirea. Auzi-L pe insugi f)umner:eul

trr ffuae, aeelar, X, 22r XX\i.trist, sullete eI,

meu, qi.pentnr ec mi conturbipemlne Dumnozeu;fiindcd mfl_voi Lul.Aceasta este mdrturisirea mea:S{flntulrea fe(ei nnele,Dr.umnezeul meu,

12. La mine insumi tulbu_rotu-s-a sufletut meu. \u (.utnvase tulburd la Dumnezeu? La nrinetulburatu-s-a. La inrutahil sercf51ra. la nrutabil se pemlrha. $tirrta jusrilia Dumnezeirlui nre,rdnrAne: dacd a rnea r6tlAne sau nrr-

mre, agadaf, intru ntine fer_ririt i este rnie^de [,o cminroins sufletulroreu. Vrei sd nu se trrlhirre? Nrr

Page 29: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

54 Sf. Aureliu Awustin Despre maeistru Notd, intrcductiud 55te, Domine, leuaui ctntmammeam (Fsal. XXIV, 1). Hocplanius audi. Noli sperare dete, sed de Deo tuo. Nam sispr:ras de t€, anima [uaclonturbatur ad te; quianondum invenit unde sitsecura de te. Ergo quoniam atlme conturbata est anima mea,quid nestat nisi humilitas? utde seipsa anima n()npraesurrat?.Quid restat, hisiut omnino minimarn sefaciat, nisi ut se humiliet, utexaltari mereatur? Nihil sibitrilruat ut ei ab illo quod utileest tribuatur. Ergo quia ad meturbata est anima mea, ethanc; perturbationem facitsulrerbia: Propterea memo-ralus sum tui, Domine, deterra Jordanis et Hermoniima monte parao. Undememoratus sum tui? A monteIrarv()? et de terra Jordanis.Forte de Baptismo, ubi estrernissio peccatorum. Etenimnemo currit ad remissionernpeccatorum, nisi qui displicetsibi; nemo currit adrernissionem peccatorum, nisiqui se confitetur peccatorem;nemo.se confitetur pecca-torem, nisi humiliandoseipsum Deo. Ergo de terraJordanis memoratus sum tui,et de monte parDo: non dem()nte magno; ut de monte

rim6ndr intru tine insuli, gi zi: LoT,lne, Doamner rldlcatu-mi-amsufletul meu (Psal., XXIV, 1).Acea.sta atrzi+ntuton-rl! Nu speradelatine, ci de la Dumnezeul tiu! CEci,

daci speri de la tine, sufletul tdu se

tnnturbd la tine; fiindcA nu gdsegte

incd de unde sri fie in siguranp de latine. Agadar, fiindcd suflenrl meuconturbatu-s-a la mine, ce mairdmAne dec6t numai umilinla, ca

sufletul sd nu prezume de la sineinsugi?Ce mai rdm6ne,daft numaisE se fac6 absolut minim pe sine,

decAt numai gi numai sd se

umileasrri pe sine, ca sE merite a fiexaltat? Sd nugi atribuie ninic siegi,

ca s6-i fie au-ibuit lui de la El ceea ce

este util. Fiindci tulburatu-s-a,aqadar, la mine sufletul meu, qi

aceast6 perturbafiune o facesuperbia: De aceea amintl-tu-mt-om de Tlne, Iloamne' dlnp[mflntul lordonului 9i alHemonulul, de la muntele mic.De unde mi-am amintit de Tine? De

la muntele mic Ai din p6mAntulIordanului. De Ia Botez" poate, undeeste remisiunea p6catelor. Nimeni nu

aleargd, altminteri, la renrisiuneapdcatelor, decdt numai cel ce-gi

displgce siegi; nimeru nu aleargd lareinisiunea pdcatelor. decAt numaicel carele se mdrturiseqte pdcitos pe

sine; nimenea nu se mdrturiseqtepdc6tos pe sine, decAt nunrai gi

numai umilindu-I-se lui I)unurezeupe,sine. Dln pdm,firrtrrl lodonulut

auten1 et interpretationesnomlnum quaeras, Jordanisest Descenbio eorum.Descende ergo, ut leveris; noliextolli, ne elidaris, Et deHermoniim monte parDo.[,Iermoniim Anathematiolnterpretatur. Anathemateipsum, displicendo tibi:displicebis enim Deo, siplacueris tibi. Ergo quianobis Deus ornniie bonapraestat, quia ipse bonus est,rron quia nos digni sumus;quia ille rnisericors est, nonquia in aliquo promeruimus;de terra Jordanis .etHe rmo niim co m me mo rat ussum Dei. Et quia humilitercornmeinoratur, exaltatusperfrui merebitur: quia nonin se exaltatur qui irif)ominogloriatur-

amintitu-rni-amr afadar, de Tine,gi de la muntele mic: nu de lamuntele mare; ca dintru muntelemic sd faci tu mare: fiindcd cel <prelese exaltd pe sine umilise-va; qi r:elcarele se umile,gte exalta-se-ve (Luc.,XIV, 11; XVIII, 14). Dacd 9ilnlerpretarea numel<lr o cau1i,inr:alteq a Ioidanului este Cotanirea/or. Coboarq agadar, ea ai fii in6lpt;nu [e-ndl1a, ca sd nu fii strivit! AJ 28

[{ermonului, se-nterpreteazdA nathe ma lie. Anathemizeazi-te petine insuli, displicAhduli 1ie: ii vei,displScea,, intr-adev6r, lui Dr.mnezeu,dac51i vei fi plnr-ut 1ie. Deci, fiindcdDumnezeu rre pune noud in faldtoate bunele, fiindcd El Insuqi estebun, nu fiindci suntem,noi demni;fiindcd El iruugi este rfiisericordios,nu fiindci vom fi binemeritat noiinlru ceva; dintru pEm0nlulIordanului gt Heimonuluiamintitu-ml-am de l)umnezeu.{ii, fiindcd-qi amintegte umil, vamerita sd se-mhucure exaltat: of,ci nuse exalt:i-ntm sine cel rsrele se lauddintru Domnul

..[Col. 0478) 1lt. [vers. B.] 13. [vers. B.] Abtsut obisu_iAbyssus abyssum inuocat, ii invoeEir, intru voceaio cata-

2B Subauzi: numele.la sine.

ar, aiia, nu consunfl-nmttotul hermeneutir.ii

iXff pe oin, nu, totuqi, intru Locea sar r:i intruCitind, dup6 Mss.: ne ttmsneeti Ed au: non nunancrs - nu rdmrflne (tu).

Page 30: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

56 Sf. Aureliu Arywtin, Despre magistru, Notd introd.trctiua 5?*

audiatis; quando et rnr: quiloquor, ita in his la[roribussutlare cernatis. Aspicierrtes melaborantem, profecto r:oila-[xrratis: non enim mihi laboro,sed v<rbis. Ergo audite; quia vellevos virleo. Abyssus obyssuminoocat, in uoce catgractarumtuarum: Deo dixit ille cnri ejuscommemoratus est de terraJordanis et Flermoniim: hocadmirando dixit, AbyssusAbyssum inoocal, irt Docecatarctctarum tuarum. Quaeabyssus, quam ab.vssum inv<rat?Vere quia iste intellectus abyssusest. Abyssus enim estprofunditas quaedam im-penetrabilis, incomprehen-sibilis: et maxime solet dici inaquarum multitudine. lbi enimaltitudo, ibi profunditas: quaepenetrari usque ad fundrxn nonpotest. Dqnique quodam locodictrrm est, Judicia tua at4nsusmulta (Psal. XXXV, 7): hocvolente Scriptura commendare,quia judicia Dei noncomprehenduntur. Quae ergoablssus, quam invoc.at abyssurn?Si profunditas est abyssus,putamus n()n cor horninisabyssus est'i Quid eriirn estprofunrlius hap abysso'/ Loquihorrrines p()ssurrt? videri- possr.rntper operationem urerntrrorLlm,audiri in sermone: sed cujuscogitatio perretratur, ctrjus corinspicitr-rr? Quid intus gerzrt, quid

indestul; cAnd gi pe mine, r:arevorbesc, md vedeli ci asud astfelintru aceste osteneli. VezAndu-mdpe mine ostenirqiu-rnd, vE ostenili,de bund seam6, dimpreunE r:umine: r:6ci nu pentru rnine mdostenescr ci pe.ntn-r vc,i. Asr:ulta1i,aqadar; cdci v6d r,:6 vre1i. Abtsulabisu-l lnvoci, intru voceecataractelor TaIe: Lui Dumnezeuzisu-I-a acrclq carele gi-a adus amintede El din pdm6ntul Iordanului gi alHermonului: admirAnd-ope-aceasta zis-a: Ablsul obleu-linvoe6, intnr vocea cataractelorIhle. Care abis pe care abis il inr<xE?Cu adevdrat cd inlelegerea aceastaabis este. Abisul este, intr-adevAr, oanume profunditate impenetrabilS,incornprehersibild: qi se obiqnuieEtea se zice, mai cu seam5, intrumultitudinea apelor. Acolo,intr-adevf,r, adAncimea, acolo,profunditatea: care nu poate fipenetratd pdnir-n strifund. Drepturmare, zice-se intr-un loc anume:Iudecdflle TaIe ablsuri multe(Psal., XXXV, 7); voind sine-ncredinleze Scriptura faptu.l cdjudecdfle lui Dumnezeu nu pot [iintrutotul cuprinse cu mintea. Careabis, aqadar, pe care abis il invrrcd?Dacd profun<litate este abisul,mcotim noi <f inimaomului nu esteabis? Ce este, intr-adevdr, maiprrrfund decAt ahisul acestaT Cdoamenii pot vor'bi, pot fi vdzuli prinlucrarea m6dularelor; uuzili intrudiscursuri: dar a cui (:ugetare este

intlrs lxrssit, quid intus agat, quidintus disponat, quid intus relit,cluid intus nolit, quiscomprehendetT Puto nonabsurde intelligi abyssumhonrinem de quo alibi jictumest: Atrcedet homo ad a)r aLtum,et e{oltabitur f)eus (psel. LXIII,7, ti). Si ergo homo abyssus es!qu<imodo abvssus invocatabyssum? Homo invocathorninern? invocat quasiquom<xlo Deus invocatur? Non.Sed invmat, dicitur ad se vocat.Nam dictum est de quodam,Mortem invrrcat: id e.st, sic vivit,ul m()rtem ad se vocet. Namnemo hominum est quiorationem faciat, et invocetmortem: sed male vivendohomines mortem invocant.A$asus at4rcsum irutocat, homohonrinem. Sic discitur sapientia,sic discitur fides, cum abyssusahyssum invclcat. Abyssuminvocant sancti praedicatores

e-st ut a rcbis dijudber, aut obhumano dre. Quanta autem

quae lateat ipsum hominem in

penetratd, a r:ui inimd eete_ntru sinex'rutatdZ Ce poartd-nl6untru, r:epoate-nlduntru, t:e fac€-nldunlnr, r:edispune-nlduntru, trc wea-nldunt.ru,ce nu vrea-nlduntru, t:iltr:p,are-ntrutotul inlelegeT &rtx rd nuabsurd ahisul se-nlelege ornul,despre carele se zice-n alr lor:i

rrrvocd ca gi cunr esle invor.atDurnnezeu? Nu. Ci invtxf se zicer:heamd desprenegtine: adicd.trdieqte la sinemoartea. C6ci nu este ninreni dintreoanlenri cafe sd rosteascdrugdciunea, gi *,i invoe moanea: ci-strAmb'i2 .trdind, oamenii invrrcdmoarrea. Abisul ablsu-l invocd.ornul pe oRt. Aqu se-nva1dinplegrciunea, aga se-nvalE credinp,cunr abi.sul abisu-l inv<x:d, A-bisul ilinvocd sfinlii predir:atori aicuvdntului Lui Dumirezeu. I\ur:umva gi ei, non abiscd 9i ei inqiqi, abir"r\Minim este si fiue6tre vol, sau de c&tre ziua

:

rr [)upi Fi;op, fab. 6.

- "rArl litt-: rAu. r:i. intnrrtt- in ronralrei;le. r6u trtlnd, pl,ate (,ren (rllttra*rrsrtri.e preferabild exprirnarea ateasta

Page 31: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

Notui. intrcd,Wiua

'*!P::: rI, .17,er rrr, 19). E*ri.si.i-*=--J9

a blrs s u m t n u u " nilxf,*;('i::

6;ravrores? ttmerltur

",i1;?#n::;:::::;;,:,:

Page 32: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

Nohi introd,u,ctiud. 6r60 Sf. Aureliu Aryttstin, Despre magt;tru

sunl. Fluctus in his quaesentio, $uspensurae in hisquae rninaris. 0nrnis PerPessirtrnea, fluctus est tuus: omnlscornminatir) tua, susPensuratua cst. In flucribus invttr:atabyssus ista, in susPenstlrrsinvocat alteram ahYssum. [n eo

quod latxrrr)' (lmnes flrrctustui:in eo quod nrinaris gravllrs,omnes susPensrones tuae suPerme ingressae sunt. Qui enim,ninatur, n()n Premit, sedsuspenclit. Sed quia liberas,hoti dixi animae meae: SPerain Deum, quaniam confiteborilli; salutare uultus mei, I)eusrneus. Quia magis crebra sirntmala, dulcior erit misericordiatua.

16. [rrcrs.9.]Ideo sequitur: /ndie mandauit Dominusmisericordiam sttam' et ttocte

declarabit. Nulli vacat audire intribulatione. Attendite cum vobis

hene est; arrdite cum vobis bene

est: discite, cum tranquilli estis,

sapientiae disciPlinam, et

mine. Valurile. intru acestea Pe care

le simt, involburdrile Tale de aPe,

intru cele cu care arneninli. 'lloati

rdbdarea mea valul llhu este: toata

ostenesc, toate valurile Tale, infaptul cE ameninli mai greu, toate

involburdrile Tale de aPe Pesternine trecut-atr. Cine, intt-adevdr,

ameninld ntt aPasi, ci lasd-nsuspensie. Ci, fiindcd liberezi,aceasta zisu-i-am sufletului meu'

Sperd intru Dumnezeu' Iiindcdmdrturisl-mfl-voi Lui; mdntuiEeo

fefel mele, Dumnezeul meu'Fiindcd mai dese sunt relele, mai

dulce fi-va miseri<nrdia Tas.

16. [vers. 9.1 De aceea urmeaz6:

Pe zl incredln(at-o Domnulmigericordia Sa, ql noaPtea o r,adeclara. Nimeni nu-i scutit sd audd

intru tribulaliune' Luali aminte'cAnd vd este voud bine: invd1a1i,

cAnd sunteli liniqtili; disciplinainlelepciunii qi t:uvintul Lui

verbum Dei ut cibum colligite.Quandr, eninr r;uisque intribulatione est, prodesse illidebet quod seclrrrs audivit. Etenim in rebus prosperis mandattibi Deus misericordiam suarnisi ei fideliter servieris; quialiberat te de tribulatione; sednon tihi declarat ipsamrnisericordiam, quam tibi perriiem mandavit, nisi per n()ctem.Clum venerit ipsa tribulatio, hrncadiutorio te non deserit: ostendittibi verum fuisse quod tihi perdiem mandavit. Etenimscriptum est quodam [Col.O47 51 loco: Speciosa miseri-cordia Domini in temporet ribulationis, sicut nubespluuiae in tempore siccitatis(Bcclt. XXXV, 26). ln diemandauit' Dominus miseri-cordiam suam, et noctedeclarabit. Non tibi ostenditguia subvenit tibi, nisi venerittibi tribulatio, unde emaris abillo qui tikri per diem promisit.ldeo admonemur imitariformicam (Prov. Vl, 6). Sir:utenim prosperitas saeculisi6;nificatur die, adversitassaeculi significanrr nocte: ita aliourodo prosperitas saeculisignificatur aestate! adversitassaeculi significatur hieme. Etquid facit f<lrmica? Per aestatemr;olligit, qu<id ei per hiememprosit. E,rgo cum est aestas, curnbene est vobis, cum tranquilli

Dumnezeu drept hrand adunali-le.CAnd cineva este, intr-adevdr, irtrutribulaliune, trehuie sd-i foLrseast'6lui ceea ce, sigur, atzit-a. Cit:i gi

intru situaliiIe pr(lspere iliincredinfeazd tie Dumnezeunrisericordia Sa, gi. dac6 ii voi fiservrt fidel l,ui; intruc6t te libereazdde tribulaliune; r:i insdqiruiseric,rrdia, pe oare li-aincredinlato in timpul zilei 1ie, nu

6io declard gie decAt numai in tirnpulnoplii. CAnd va fi venit tribulaliuneairrsaSi. aunci nu te pdrilsegte pe tinecu:ajutorul: if arati gie cE a fostadevirat ceea ce 1i-a im:redinlat intimpul zilei. E scris, incaltea, inu'-unanume loc, Ar&tos66 Eds@ricotdloDomrnulul in timrpul tribu-lofiurll, pxpcumr oorll de ploaiein tlmpul eo@tei (Eccti., : Slrah,XXXV, 26). ?e rl inerodinfat-aDomnul mlserieordio Sa, glnoapleo o va declrra. Nu iqi aratdcd i1i vine in ajutor, decAt numaidar:i1i va fi venit tribulaliunea, deunde vei fi scos rle cdtre Acela,Carele {-a promis 1ie in timpul zilei.De aceea suntem sfetuitri sd imitdmfurnir:a (Prov., VI, 6). Prectrm.intr-adevdr, prin zi este senrnifiratdprosperitatea setrclului, adversitateasecolului este semnifi<.atd prinnoapte. $i t;e fatr furnita? In timpulverii adund ceea r:e-i este ei de f<rlos

iarna, Curn este, agadar, r,ar5. r:umr'5 esle r,,ru6 hin*, cum iunteliIiniqtili, ascultali cuvArrtulI)r.rmnulrri. De unde, intr-ardev5r-

Page 33: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

62 Sf. Aureliu Awustiru Despre magistruNotd intro&Etiud 63

estis, audite verbum Domini.Unde enim fieri potest ut in hac'tempestate saeculi huius sinetribulatione totum hoc maretranseatis? unde fieri potest? cuihoc horninum contigit? Sicontigit alicui, plus metuenda estipsa tranquillitas. In diemandauit Dominus misericor-diam suam, et nocte declqrabit.

17. [vers. f0-f2.] Quid ergoagas in har: peregrinatione?quid agas? Apud me oratio Deouitae meae. Hoc hic ago cervussitiens et desiderans ad fontesaquarum, recordans dulcedi-nem vocis illius qua ductus sumper tabernaculum usque addomum Dei: quamdiu hoccorpus quod corrumpituraggravat animam (Sap. IX, 15),Apud me oratio Deo oitaerneae. Non enim ut supplicemDeo, empturus sum detransmarinis locis; aut utexaudiat me Deus rneusnavigabo, ut de longirrqu<rafferam thura et aromata, autde grege adducam vitulum velarietem: Apud me oratio Deouitae meae. Intus habeovictimam quam immolem, intushabeo thus qurld imponam,intus habeo sacrificium qutrflectarn , Deum meum:Sacrificium l)eo spirituscontribulatr.rs (Psal' L, 19).

Qut-rd sacrificium contribulatispiritus intus habeam, audi:

poate-se face cu intru aceastdtempestate a secolului acestuia sd

treceli, fdrd tribulaliune, intreagdmarea aceasta; de unde se poateface; cui dintre oarheni i se-nt6mpl6aceasta? Daca i se-ntAmpld cuiv'a,este de temut insirqi tranchilitatea.,Pe zi incredinfat-a Domnulmieerlcordio Sa, El nooptea o va

declara.17. [vers. lO-12.]Ce faci, aqadar,

intru aceastd peregrinaliune; ce

faci? La mtne ryug6 Dumnezeululvie(li mele. Aceasta fac aci, cerbinsetat gi doritor la izvoarele apelor,amintindu-mi dulceala vt-rciiaceleia, prin care sunt dus printabernacul pAnd la casa LuiDumnezeu: cAt timp acest corp,care se ^corupe, ingreuneazdsufletul (In{e|., IX, 15). la mlnerugd Dumnezeulul vle{ll mele.Nu voi cumpdra, intr-adev6r, dinlocuri transmarine, ca sd i md suplicLui Dumnezeu; gi nici, ca sd mdaudipe mine Durnnezeul meu, nuvoi naviga, ca s6aduc dindeprirtaretdmAie qi aromate, nici nu voiaduce din turrnd vilelul oriberbecele: La mine rug[I)umnezeului viefii mele.InlSuntru am victima pe care s-o

iertfesc, inlduntnr am tf,mAia pecare s-o pun, inlSuntru amsacrificiul prin care sd-L induplecpe Durnnezeul rneu: Socrlficlu luiI)unnnezeu spirllul ciit (PsaI., L,19). Cd sacrificiul spiritului cdit ilam inleuntru, ascult6: Zlce-l-voi

Dicam Deo, Susceptor meu,s es,

guare mei oblitus es? Sic enimhic laloro, quasi tu oblitus sismei. Tu autem er-erces me: etnovi quia differs mihi, nonmihi aufers, quorl promisisti:sed tamen, guare meioblitus es?Tanquam de voce nostraclamar.it et c.aput nostrum,Deus, Deus meus, guare medereliquisti (Fsa[. XXI, 2, etMatth. XXVII, 46)? DicomDeo, Susceptor mdus es. quoremei oblitus es?

78. utquid me repulisti? exilla altitudine fontisintelligentiae incommutabilisveritatis, Utguid me repulisti?Quare gravedine et pondereiniquitatis mea(1, jam illucinhians, ad ista deiectus sum?Dicit alio loco ista vox. Ego ditiin ecstasi mea, lubi vidit nescioquid magnum, exoessu mentis,Ego diri in ecslasi mea,Projectus sum a{acie oculorumtuorum (feat. XXX, 23).Comparavit enim haec inquibus esset, illis in quaeerectus erat, et vidit se longeprojectum a facie oculorumDei, sicut et hic: fltquid merepulbti, et utquid contristatusincedo, dum affligit meinimicus, dum confringit ossamea) ter|tator ille diabolus,scandalis ubigrre crebres-centibus, quorum abundantia

q Aceste ,'uunte lipsesc din Biblie.

Lui Dumnezeu: Susceptorulmeu eEtl, de ce ai ultat de mine?Aga, intr-adev6r, md dhinuiesc aci.ca gi cum Th ai uitat de mine. Tu.insd, mE exercili pe mine: qi gtiu rETirimi anr6i mie, nu-mi iei mie, ceea

ce ai promis: ci, tohrqi, de oe ai uilatde mine? Ca Ei cum cu voceanoastrd strigar-a qi capul nostru:Dumnezeule, Dumnezul Meu,pentru ce M-oipdrfuit (PEaI., Xru,2; Mat. XXVI,,t6)? Zice-I-r'ot LuiDumnezeu: Sueceptorul meueEti, de ce oi uitat de mine?

18. Pentru ce m-ai inde-plrtoi?ta de la mirifica altitudine a

izvorului inplegerii incomutabrluluiader,Sr: Pentru ce m-aiindeplrtat? De ce, prin ingreu-narea gi ponderea inechitdlii mele,tinifurd incl arzitor at:olo, anr fostindepdrtat de laa<:estea? Zice, in altIoc, vocea aceasta: Eu zls-am inaruextezo mea, unde, in exresul minlii,vede nu qtiu ce mare, Eu, intruexiaza mea, zis-am: Fosl-amalungot de la fafa ochilor Tdi(P6sl., XXX, 23). Comparatu-le-a,intr-adev6r, pe acestea, intru careera, cu acelea, intru care fuseseridicat, qi sb vede pe sine alungatdeparte de la fala ochilor luiDurnnezeu, precum qi aci: Pentruce m-ai indep6rtat, qi pentru ceumblu intrlotot, in iimp ce mEdoboar6 irinmlcul, in timp ce ee

zdrobegc oasele mele, tentatnrulacela, diavolul, prin scandaluri peste

Page 34: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

64 Sf. Aureliu Awustin, Dospre masistnt

refrigescit [Col. 0a76] charitasmultcrrum (Matth. XXIV, 12)?Curn r.ideanrus for-tes Ecclesiaeplerumque scandalis cederen()nne dir:it corpus Christi:Cortfringit inimicus ossa mea?Ossa enim fortes sunt, etaliquantlr ipsi for:tes tentati-onibus cedunt. Haec cunlqui.sque considerat ex c,o{por"eChristi. ex voce corporis Christi,nonne olamat: Utquid 4erepulisti, et utguid tristisinceLlo, clurn affligit meinimicus, dum confringit ossctrneolNon carnes meas tanhrm,sed etiam ossa mea: ut irrquibus putabatur esse aliquafortitudo, videas' cedere intenrationibus, ut caeteri infirmidesperent, quando fortes videntsucr:unrbere. Quanta istapericula, fratres mei!

.-19 Ecprobrttuerunt milti quit ibulant me. Iterum illa vox; Drmdicunt milti y.t-singulos die.s, Ilbiest Deus tuus? Et ma-xime istadicunt in tentationibr-rs Ecc.Iesiae-LIbi est Deus trruslQuantum haa:ma[RTes audierr-rng pro nomineChristi forres et patienres,quarfium illis dictum esq ubi estDeus vester? Iitrcre.t vos, si prtest.Tormenta enirn ipsorumextrinsecus homines videbant,ff)r'onas inninsecw non videbant.Erprobrouerunt mihi quitribulant me, dum dicunt ntihiper singulos dies, llbi est Deu.s

tot inmu\indu-se, prin abundenlacdrr.rra se riueqte charitatea multora(Mal., XXft', l2)'1CAnd iiredem pecei tari ai Bisericii cedAnd de multeori scandahuilor, nu zie, oare, urrpulLui Christos: f,'rfrn6e inamiculoaselo mele? Oasele, intr-adev5r, ceitari sunl, gi uneoriirqiqi tani cedeazatentafluni-lor. Aceasta, c6nd o ia inseam5 oricine dintru corpul LuiChristos, nu strigS, oare, dintru vtrceacorpului Lui Christos: Fentru corm-oi indep[rlal, ql pentru ceumblu intristat, in tlmrp co mddoboatd innrnicql, iu ftrunp ce eezdrobesc oas@{e mele? Nu tErnurilemele numai, ci driar gi oasele mele:ca s5-i vezi cd cedeazS, intrutentapiuni, pe <.ei intru care se credeacd este o anrrme firrtitudine, inc6t sddispere ceilalli, infirmii. cSnd ii vddpe cei tari ci sucunrb5, CAt de marisunt" frafli mei. ac€ste peritole!

19. Arumeafir-mi.au mie in fe$ficei ce mfi inrM6teec pe mine. Iaragivocea acEea: [n tfunp ce-mi zdc, dde zL DEfie I lnde este Dumnezeul Xu-tCAt nu le-au auzit pe acestea martirii.tarii 9i r6bddtorii pentru numele luiChristos, c6r zisu-li-+a ktr: Llnde e,stelhtmnezeul ws tn-f lilnraetd p t rli"dacd ryte. Schingiuirile lorugi levedeau^ intr-adevdr, extrinser.oamenii, coroanele, intrinsec, nu Ievedeau. Aruneatu-ml-ou mle infafa oel ce nrd irlrhlfiteeo p udre,in tirtrp cu,mel de, zl de zl, mle:Ll nd e es u Dwn neze ul tdu? $\ pntntacesteal etr, intmcflt n_rlburatu-s-a la

Notd introduttiud 65

tuus? Et eg() pr()pter lraec, rninesufie,tr.rlmeu,traltarla.6lar:eeatproniam ad me turhata esl anirna sd-i zic h,: pentru ce egti tree[ sufldemea, quid ei aliud qua,r illud aI meu, qi pentnr ce md eonturbidicanr, Quare tristis es. onimo pe mine? $i, ra gi rilspu.zat,rnrlui:

Et ,Ntr wei sd te srnturtr pe tine. l)usut eu, aici" intru atAtea rele; suslrin6nrJrtis sprebune, insetAnd r;i trsteninilu-rnq

malis? suspira,s ad tNrna, sitieru nu wei sd te r:onturl-r lr ti,ei,": spe.det lalrcra.-s, non r.Ls ut c()nhrrbem intru Durnrr*r.,r, filndcfi Luite? Spera in Deum, rluoniam m6rturisi-l-rm6-voi incd. insdgiadhyc confrtefur l[- Dit:it ipsam mdrturisirea o r()steqre. r:,,[ir-c.n{essionent, repetit spei meiliunea;rs ,p".rrr1"i' ,, repetd:r:onfirmationem:.9rr/r;s uuhus rnei M&ntulrea ielei mele gii6et Detu meus. Dumnezeul meu.

- Tenreiul piscurilor u,.r astfel de ga.duri, cum rar i-a f.stdad gAndirii mistit:e sd le gAndeascd, piatra unghiulard a uneiastfel de he.rmeneutici a fost pus6 de proaspit conv"ertitul Augustinin dialogul De Magistro.

$i in acest dialog. Augustin rec.urge, agadar. la adevdrurileparticulare ale arteLrr liberale,

"q" "r- erau ele prezentate i,t,vdtrrir,6ntul ronan din timpul fomrdrii sale intele,rrr_role. in mzul de

acelor arte liberale pe care le_a gii in Italiq convertindu-le, irr.s6- ca

, perspectivei crepne a a<le_vdn.rluiseamE, pnn $ndirea pulinn.clmul interior, prin Magistrulgeneral, SfAntul Augustin i-a

nermagrnate.

prin ft'3:H,il:i,f,i:Itaini ndeniabil creqtind.

Vaeile Sav

''-' A ltfel; intirirea.'r" Unele N4ss. il ornit p, rr: pi.

Page 35: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

I

: t)' ).

[n quo de uerborum oi atgue officb disputaturcopiose, quo demunt non oerbis quae foris homopersonot, sed aeterna ueitatc intus docentc scientiam ,

rerum obtineri euincatur.

1. AUGUSTINUS: Quid tibi videmur.efficere vellecum loquimur? ADEODATUS: Quantum quidem mihinunc crccurrit, aut doecre, aut discere. z4r1g. Unum horrmvideo et assentior: nam loquendo nos docere [CoL 1f9a]velle manifestuin est; cliscere autem quorhodo? ,4d. Quotandem censes, nisi cum interrogamus? Aug. Etiam tuncnihil aliud quam docere nos velle intelligo. Nam quaeroabs te, utrum ob aliam cauaam interroges, nisi ut eumquem interrogas doceas quid velis? Ad.lCol. tf95]Verumdicis. Aug. Vides ergo jam nihil nos locutione, nisi utdoceamus appetere. ,4d. Non'plane video: nam si nihilest aliud logui quam verba promere, video nos id facerecum cantamus. Quod cum soli saepe facimus, nullopraesente qui discat, non puto nos docere aliquid velle.Aug. At ego.puto esse quoddam genus .docenfli percommemorationem, r.nagpum sane, qu<rd in nostra hacsermocinatione res ipsa indicabit. .Sed si hr non arbitrarisnos discere cum recordamur? nec d<tcere illum q.uicommenorat,, non resisto tibi: et duas jam loquendi causasconstituo, aut ut doceamus, aut ut commemoremus velalios vel nosmetipsos; quod etiam tlum cantamus,efficimus: an tibi non videtur? ,4d. Non prorsus: namrarum admodum est, ut ego c-antem cornmemorandi megratia, sed tantummodo delectandi. ,Aug. Video quidsentias. Sed nonne attendis id quod te delectat in cantu

: lr I ,

Itt. - La cet tnslituild wrbirea.

Page 36: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

68 S. Aurelii Awustini De MosistroSf. Aurcliu futgusti+ Despre mogtstru 69

oare, de seam6 cumcd ceea ()e te delectbazd in cdntec este o sntrfilemoclulare a xrnului; care, fiindcd le gl tlgr,gi detras6, una este a vorhi, alta este a tlilfluiere, 9i din fterd, gi pSsirile t-Ant5" lhr[cuvinte, o muzici anumet care sunet se Frate nun-ri cAntec, v.rlrirenu se F)ate: sau e ceva ce sd contrazici? Ad.: A-bsolut nimic.

2. Lt4.z Pere-1i-se 1ie, prin urlnare, cumc5 vorbirea nu r:$tecnuza invdldrii, fie dintr-a

.ffi:il'tr;lY*.,ir',Jde cdtre noi, nici t:i I ge

comem()reaz6. Aug.: Strcot cd nr nu qtii cumej nu de alta ne (,stedat noui preceptul sd ne rugdm in cdm5rile inchise (Mat., \1, 6),prin r:are nume sunt semnificate penetraliile min1iir2, de<€t nurnaipentru cd Dumnezeu nu cere, ca sd ne dea ceea c,e dorim. sA I seaduci aminte sau sd fie-nv5pt lrrin vorbirea noastr6t:r. Cinevorbeqte rin son articulat, senmul voirrleisale, Du tat gi e gf .de rug.rt intru in.segitainilele careli, e numit ,lrnul interi<,rt.;;acestea a voit, intr-adev6r, sd fie templele Sale. Sau o-ai citit la

lui l)umnezeu, Si spiritul lui:, III, 16); 9i: Cti tntru omul76, 71)? Nici n-ai luat anrinte

la profet zcegi tntru inimile ooastre, gi-ntru asternuturile ut)..stres_trdmuropi-ud: sacrifica;i sacrificiul .justipiei, gi sperali intruDomnul (Psal., l4 5. 6)? Unde socoli cE-i sacrificat sacrifit:iuljustiliei, dacd nu in ternplul minlii Ei-ntru agternuhrrile inirniir??

modtrlatirtnern quamdam esse sorri; quae quoniam verbiset adrli e1 detrahi p()test, aliud est ltlqui, aliucl est c.antare?

Narn et tibiis et cithara cantatur, et aves cantant, et Iros

intertlum sine verbis musieum alir4rid sondmus, qui sonuscantus dir:i potest, locttti<,1 non potest: an quidquam est

<1uod contradic.as? ld. Nihil gane.

'i 2. Aug. Videtur ergo tibi, nisi aut docendi, aut{x)rrrnremorandi causa .r.rn esie institutam l<rcutionem? Ad.Videretrrr, nisi me moveret quod dum oramus, utiqueloquinrur; nec tamen I)eum aut dot:eri.aliquid a nohis,au1 conunemcirari fas e.st credere. ,4ug. Nescire te arbitrornon ob aliud nobis praectptun ecse ut in clawis cubiculis<iremus (Metth. VI, S), quo rromine significantur nrentispenetralia, nisi quod Deusrlut nobis querd cupimus praestet,commemorari aut d<rcri nostla locutione prln quaerit. Qui.enim loquitur, suae voluntatis signurn for'as dat perarticulatum sonurn: Deus autem in ipsis rationalis animaesecretis, qui homo interior vocatur, et quaerendus et

deprec4ndus,est; haec enim sua templa esse voluit. An apudApnstolum non legisti, Nescitis quia templum Dei estis, et

III' 16); et, In inteiores. III, 16, l7). Nec irrcordibus uestris, et in

cub ilibus uest ris co mpu ngimini : sac rifica te sac rificiumjustitiae, et spemte in Domino? (Psal. IV, q' 6.). I-Jbi putas

sacrificium justitiae sacrificari,. nisi. in templo mentis, et incubilibus cordis? LIbi autem sar:rificandum est, ibi et

orandum. Quare non us, idest so4antibus verhis, clunt,significandae mqntis e{ uthomines audiant. Percommemorationem suspendantur in Deum, an tu' aliudexiptirnas? ,4d. Omnino assentior. ,4ug. Non te ergo mpvet

Page 37: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

70 S. Aurelii Austtstini De Mogistro

ipsas us et seipsi tomrnonefacerent'

a qu urn, cum in PenetralibYs'.utdim-r ug' Recte inteJligis: simul enim

te credo animadvertere, [Col' 1196] etiamsi quisquam

nlentenr res ipsas quarunr signa sunt verba' '4d' Intelligo

ac sequor.

ll. - I/erborum signiftcatus nonnisi uerbis crb homine ostenditur.

3. A"S.Constat ergo int se' Ad'

Constat. Aug. Quid? signum, Potest

es"e "ignrm}, d' Non Potest. in htrc

versu,

Si nihil ex tanta Superis placet urbe relintpi?(Aeneid.lib. 2, v. 659.)

concessisti,. non esse signum nisi aliquicl significet; quod

autem non est' nullo modo esse aliquid potest' Quare

secunclum verbum in hoc veniu non est signurn, quia non

Sf. Awuliu Augustiq Despre nwgistru 7l

cuvintele, ci lucruriler' insele i-a-nvdtat pe ei prin cuvintele, Jrrincare gi ei ingigi sd-qi reaminteascA, la cine gi ce trebuia sd se roage.cAnd se rugau, precum s-a pus, ilrtru penetraliile minqii. ,{ug.:Drept inlelegi: gi cred totodatd cd, -ntr-adevAt, tu ai luat aminte,oric6t +ar incontra negtine, cumc6, degi nu scoatem nici un sunet,totugi, intruc6t cupletim cuvintele insele, noi v<irbim lEuntric, intmspirit, gi, aga, prin vorhire, nu facem nimic alta decAt r:E nereamintim2r, din moment ce memoria, cui ii qunt imprinratecuvintele, desfigurAndu-le, face sd vinE in minte lucrurile insele.trle cdror sernne22 sunt cuvintele. ,{d.; inpleg gi te urmez.

ll. - *mnifimatl atuintelar ruri afiIat de dt)e om dafit prin uDhte.

3. Aug.: E stabilit, prin urmare, -ntre noi, cumcd cuvintelesunt sernne. Ad.: Stabilit. Aug.: Ce, semnul, dac6 nu semnificd, el,ceva, poate fi semn? Ad.: Nu poate. Aug.: CAte cuvinte sunt ina(rst vers:

Si nihil ex tanta Superis placet urbe relinqui?(Zeii de uor sd rdm6.rtd nimicul din urbea mclreapdtr?)

(Yerg., Aen. Il, v.659)

dubitaliunea2a: gi-atunci, dubitaliune.a unde este, er1 dacd nu inhuspirit I Ad.:NihitAdev o1*::

Lte alconces mai sus, cumcE nu este semn decAt nqmai dartr semnificd.el, ceva: ceea) ce, ins[, nu este, nu pxmte [i, cu rrici un chip, 6r,a.Dreptaceea, al doilea cuvffnt, in versu_l acesta, nu-i semn, intrucAtnu sernnific,d ceva: pi s-a stabilit fals intre ,oi cd toate r:uvinlelesunt .semne, sau cd tot semnul. semni{!c{, el, ceva. .{d.: prea tegrdbegti, desig,r; ci, cind ,:.y€.r ce sd semnificim, r,stim abs.lutprostegte orice t:uvAnt: tu, insi, vorhind, acum, cu mine, cred r:E

Page 38: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

,-

72 S. Aurelii Awzutini De Masistro

autem nunc mectrm loquendo, credo quocl nullum s()numfrustra enrittis, sed ornnihus quae (.,re tuo erumpunt, signumn-rihi das ut intelligam aliquid; quapropter non te olrcrtetistas duas syllabas enuntiare dum loqueris, si per eas nonsignificas quidquam. Si autem vides necessariam per eas

enuntiationem fieri, nosque doceri vel commoneri crrmauribus insonarit, vides etiam pr<lfemo quid velim dicere,sed e.xplicare noh possur.l.. Aug.Quid igitur facimus? Anaffertionem aninil cpramdam, crrm nem non videt, et tamennon esre invenit, aut irtvenisse se putat, hoc vertrr significaridicimus potius? cnram nem ipsmn quae nulla est?,4d. Istrrdipsum est fbrtasse quod explicare moliebar..zlug. Transeamu-s

ergo hinr:, quoquo modo se habet, ne res absurdissimarrobis accidat. Ad. Q:uae tandem? Aug. Si nihil nos teneat,e.t moras patiamur. ,4d. Ridiculum hoc quidem est, et tzilnennescir-r quomodo videtl posse r:otrtingere; imo plane videtr(i( )ntrglsse.

4. Aug. Suo loco genus hoc repugnantiae, si Deussiverit, planius intelligemus: nunc ad illum versum te refer,

et cronarer ut potes, caetera ejus verba quid significentpandere. Ad. Tertia praepositio est, ea'. pro qua, de,possumus, ut arbitror, dicere. ,4ug. Non id quaero, ut pmuna v(xle notissirrid aliam vocem aeque notissimam, quaeidem significet dicas; si tamen idem significat: sed interimconr;edanrus ita esse. Certe si prrcta iste non, eu tanta urbe,

sed, de tanta, diisget, quaereremque [Col. ll97] abs tecpid, de significaret; diceres, su, cum haec duo verba essent,

id est sigrra, unum aliquid, ut tu putas, significantia: ego

alrtem idipsum, nescio quid unum, qucld his duobus signissignificatur, inquiro. Ad. Mihi videtur secretionemcpanrdam significare ab ea rE in qua fuerat aliquid, quodex illa esse dicitur, sive illa n()n maneat, ut in hoc versu,norr manente urbe, poterant aliqui ex illa esse lhoiani: sive

maneatl sicLrt ex urhe Roma tlicimus esse negotiatores inAfrica. Aug. LJt concedam tibi haec ita esse, nec enumerenlquam multa fortasse praeter hanc tuam regulamreperiantur; illud e.erte tihi attendere facile est, exposuisse

Sf. Au"eliu At$lrrtin, Despre magistru

nu emili in zadar nici un sorr, ci, prin toatp, r:Ate-tri ies pe grrrd,imi dai semnr sd-nleleg ceva; drepta{:eea, nu se r:ddea, ca. -ntimp ce vorbegti, sd emrnli aceste dou6 silahe, dat:E nu semrrifir:inimir: prin ele. Dacd vezi, insd, cumci priu ele tlevine rret;esardenuntarea gi, cum ne risuni-n urechi. noi surrtenr inv61a1i saufdcugi sd ne (re)amintim. vezi, de asernenea, ahxrlut ce-ag vreaeu sd zic, rlar nu pot explica. Aug.: Oe facenr, prin urmare?Sau zit:em cumcd, prin acest cuvAnt, se senrnificS, mai degrab5decAt lucrul insugi, care este nul. o anume afecliune aspiritului2h, t:And nu vede lucrul, gi, totugi, afl6, sau socoate cda aflat, cd nu esteii Ad.: Chiar arta una-i, poatc, ceea <:e nr6sfo4am eu sd explic. Aug.: SE trecem, det.:i, peste asta, orit:umse plezint6 ea-n sine, sd nu ni se-ntAmple un lucru atotabsurd.Ad.: Care anume? .{ug.: Chiar dacd nrr ne-mpiedicd nimic, s6patem2r, totugi, piedica. Ad.: [-lna ca asta-i, vezi-bine, ridir:ol,qi, totugi, nu gtiu cum, v6d cd se poate-ntAmpla; ba, chiar vddci s-a-ntAmplat de-a dreptul.

4. Aug.: Acest gen de repugnanld*r il vom inlelege, de ne<, vafi dat Dumnezeu, mai limpede, la lor:ul s6u: acum, intoarce-te [aacel vers gi incearcd si ar61i, pe cAt poF, ce serirrrifice ce,lelalte cuvirrteale lui. Ad.: A treia este prepozipa ,n (: din), in locul cdreia puLenrzice, pretum socot eu, de (: dintruf . A..g.: Nu asta po cer eu, (-rr.

in locul unei vorhe atotcunoscute, tu, s{ zici o vorb6 egalatotcltn()sout5., care sd semnifice una gi-aqe,eagi; daci semnificd.totuqi, una gi-ace.eaEi: t{ar sd conc€dem deux.mdati currrcd ata este.De.sigr:r, dacA acest poet ff fi zis nu et: tanta urte (din at6ta urtre),ci, de tanla (dintru atAta), gi.a! fi cdutat sd aflu de la tine c,e semnificErle, at fr zis @, cum, precum mcr4i n-r. a(r.stea6 douE crrvinte. a<lit{semne, semnilicAnd ele una anume: eu, insd, il cerc chiar pe acel,nu qtiu e una*', care-i semnificat prin aceste doud semne. Ad.: 14iemi se pare cd semnificd o anume separarc a unui lucru fal5 de r.ur

alt lucm, intru care fr-rsese cel oare se zit:e tE este dintru el, fie r:fia<rela nu diinuie, precurn) in acest vers. ne.ddinuiqd u.bea, prrtearrfi niEte tnrieni dintnr ea: fie cd d6inrrie, prccum zfur;mtA -qtrrrt, irrAfrirxr, rreguldtori din Roma. Aug.: Ca sd-gi urnced r:umr6 a*sta a;aeste, qi nici si nu enum5r cAt de multe ;xrr fi, poate, gdsite in af'araacrstei <lefinitii alei tale: f+, desigur. ugor sd iei aminte cunrrii ai

73

Page 39: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

4_i4te verbis verba, id est signis signa, eisdem{ue notissimisnotissima: ego autem illa ipsa quorum haec signa sunt,nrihi, si possesl vellent ut ostenderes.

[[[. - ln res aliqua morutmri absgue signo possit.

5. Ad. Miror re nescire, vel potius simularenescientenq responsione mea fieri quod vis onrnino non

rmocinanrur, ubi non possumusis. Tu autem res quaeris eas quae,certe non suntl quas tamen ex me

tq quoque verbis quaeris. Prior itaque tu sine verbis

nulla tamen verba referente. Ad. Hoc in solis nominibusquibus corpora significantur, si eadem corporapraesentia.sint, fieri posse conced<t. Aug. Num colorem

quae in corpori.bus sentiuntur. Aug. Considera tamen,renda sint. Ad. Benea, sed omnia visibilia

'#:l:[;i:'.ll,lT;pertrnent, quanquam sentiri sine corporibus nequeant,et propterea-sint corporalia, non tamen digito possemonstrari. lug. Nunquamne vidisti ut homines cum

e surdi nonvel doceant,rte plurima?sine verbis

e, qi pe uneleag lr.ea .si le

1ll. - Dac.d un atutme lucru poate fi ardtat fdrri semn.

Page 40: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

Sf. Awelia Augwtin, Despre magistru

sonurile Ei gusnrrile" gi celelalte de fclul a()esta, Cir:i gi histriorrii,dansAnd, de ,:ele mai multe ori, desr:operdt, f6.rd de cuvinte'*r, gi

expunr in teatre, atAtea fabule. Ad.: N-am nimir; ee sd contrazir:,decAt numai cE pe acel at'(: dintru), nu d,rar eu. dar nici nrdraracel histrion ddnpitor nu f l-ar putea ardta, ldrd de cuvinte, ce

anume semnificd.

6. Adevdrat zici, poate: dar sE ne-nchipuim cd el poate; nute-ndoieqti, pre{)um socot, cunc6. oricane va fi ft-rst ac.ea migoare acorpului. prin cqre se va sfo4a s6'mi arate lucrul pe care-l semnilitface.st cuvent, Ru ari, s6'fie lucnrl tnsuqi, ci semn. Dreptacee.a, chiargi el imi va indica, nu, desiE-rr, cuvAnhrl'prin cuvAnt, dar, totuqi,nu mai pufin, senurul prin sernn; trtcAt, gi acel m<rnosilabit: a:, qi

acel gest vor semnifi<-s un anume lut.;ru unic, pe care eu mi l.agwea sd-mi fi+'ardtat, nefdcAndu-se sernne. Ad.: In ce chip se F)ateceea ce ceri, rogu-te? Aug,: Cum s-a putut peretele? Nici mdc.aracela nu poate fi, pe cAt ne-a-nvd1at, progresivd, raliunea, ardtatfdrd semn. Cdci nir:i intinsul degedui nu'este, vezi-bine. peretele,r:i se d6 un serrn, prin care sd poat6 fi vizut peretele. $i, aga, nuvdd nimitr <r sd poatd fi ar[tat fird semne. Aug.: Ce, dacd te.agintreba ce-nseamd a umbla, pi te-ai ridica gi-ai face<r pe asta? nute-ai f<ilosi, oare, spre-a mi limuri, mai degrab5r dq lucml insugi,decAt de cuvinte sau de orirrc alte semne'/ Ad.: Recunosc r-.,-aEa-i gi

mie rupipe cd n-am v6zut un lucru pus atAt de la-ndem6n6; dirrtrucare imi ocurd, acurrq.chiar qi *ig g"i de lucmricare precurnpdnr:sca fi aritate ele. insele prin sine, nu prin senu:re, precum a m6nt:a, abea, a gedea, a sta-n picioare, a striga, qi nenumdrate altele. ,{ug.:[{aide, zi-mi tu mie, acum, dacd ne.gtiind absolut de lor; putereaacestui cuvAnts, te-aq intreba pe tine umblAnd, oe-nseanrnir aumbla, cum m-ai l6muri? Ad.: Aq far4<r pe asta una cu c.eva nuirepede, ca, dlrpd intrebarea ta, sd 1i se atragd atenlia printr-rranurne noutate; gi, totugi, nu s-ar far.'e nimic alta decAt ceea ('e.-ar

tre,bui sd fie-ar[tat. Aug.: $tii tu, oare, t'umc5 una-i a umhla, alta"a te gr6.bi? Odci nici cel ce unrbld nu se ,grdheqte fdr[ a se mi;raclin lc,r;, nici cel cg se gr-ilbe$te rur umbli totdeauna: zi<:ent.,intr-adev[r, grahd, gi intru a scrie, gf infru a citi, gf-ntrrr altenenumdrate lucmri. Dreptaceea, cum. rlupd intrebarea mea, iliface-o mai repede pe ceea ce<r fdceai, aq socoti cumcd a rrmhla

777_A:__ S.@ arrs*tiri D" M"g"t*

()stenduntur, sed et soni et saPores' et caetera huiu modi'

Nam et histritlnes totas in theatris fabulas sine verbis

saltantlo plerumque aperiunt et exllonunt' '4d' Nihilhaheo qr'r,r,I

".r.rar"dicam' nisi quod illud er' non modo

*g.r" ,"i nec ipse quide r sa-ltator histrio tibi sine verbis

quid significet posset ostendere'

6. Aug. Verum fortasse dicis: sed fingamus eum

posse; non, ut arhitror, dubitas, guisquis ille.rnotus,:o.p.r.i, fuerit, quo mihi ren'l quae hoc verbo significatur'

tcot. lfgS] demonstrare conabitur, non ipsam.r-em

tuturam esse, sed signum. Quare hic quoque n91- euit'enrverbo verb,r^. ."J tamen signo signum nihilonrinusindicabit; ut et hoc monorem quamdam significesignificando monotrari.te? Aug. Quomodo Pariquantum ratio Prngredpotest. Nanr et intentitrsignum datur Per quodvideo quod sine signis o

guaererem. quid sit. amn()nne re rPsa Potrus qaut ullis aliis signis utereris? Ad' Fateor ita esse' et pudet

me rem tam itt promptu positam non vidisse: ex qua

etiam nrihi millia rerum jam occurrunt, quae rpsee per

se valeant, non per signa monstrari, ut edere' bibere'

sedere, stare, clanrar". "-t

it"ttttt'erabilia caetera' Aug' Age'

nunc dic mihi, si onrnite ambulante quaerereme doceres? ,4d. IdiPsupost interrogationem hr

et tamen nihil aliud fie,4ug. Scisne aliud esse

et iui ambulat, non statim festinat; et qui festinat' non

continuo amhulat: dicimus enim et in scribendo et in

legenclo, aliisque innumerabilibus rebus festinationem'

Quare r;um illud quod agebas, celerius ageres post

Page 41: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

78 S. Aurelii Awntini De Magi.stro

interrogatitlnem meam' Putarem arnbulare nihil esse

aliu.I qiam festinare: id enim novi addideras; et ob hoc

fallerer. Ad. Fateor rem non Posse nos monstrare slne

signo, si cum id agimus interrogemyr: si enim nihil

"Jd..r..-,., putabii qui rogat, nolle nos ostendere'

(rontemptoque se, in *., qrod agebamus perseverare' Sed

si de his roget quae agere Possumus, nec eo tamen

ternfr()re quo agrmus roget, Possumus post elus

int"r.,rgatio.,"* id agendo, re ipsa potius quam signo

clemonstrare quod rogat: nisi forte loquentem me

interroget quid sit loqui; quidquid enim dixero' ut eum

du""*,i, loquar necessE est: ex qua secutus-docebo'

donec-. ei planum faciam quod vult, non recedens a reipsa quam sibi voluit demonstrari, nec signa quaerens

quibus eam ostendam praeter lpsam'

lY, - An signa signis mortstrerttur

7. Aug. Acutissime omnino: quare vide utrumcon'eniat iim inter nos ea posse demonstrari sine siSnis,

quae autaSere posIoquimur,Convenit.possunt signis sigrra monstrari: flrm autem de rebus quae

.igrr" ,,orr-.unt,.-aut eas agendo post inquisitionem si agi

pJ..rrrt, aut signa clando per quae animadverti queant'

Ad. ha ex. Aug. In hac igitur tripartita distributione prius

illud consideremus, si placet, quodnum enim sola verba sunt signa? /Videtur ergo mihi loquendo nos

anr;nuselut

cun dicimus, Lapis; hoc enim verbum signum est' narn

significat aliquid, sed id quod eo significatur' non continuo

.ifirr.r, est: quod tanen genus, id est cum verhis ea quae

si[rra non sunt siSnificanirrr, non pertinet ad hanc partem

Sf. Awetiu AWtutin, Despre mogistru 79

nu-i nimic alta de.At numai a te grdbi, intn-rcAt Pe asta ai adduga<l

ca nou, Ei prin asta m-ag inqela. Ad.: Recunosr: cumcd rroi nuputem ar6ta, fdrd de semn, lucnrl, dacd suntem intrebali in timpcel facern: cdci, dacd nu vom adduga nimic, cel ce-ntreahi vasocoti cumci noi nu vrem sd-i aritdm gi ci, dispreluindu-l,presever6m intru ceea ce ficeam. Dar, dacd ne-ntreabd despre

cele pe care le putem face, gi nu ne-ntrea.b5, totuqi, in acelaqi timpin rare [e facem, lrutem, fdcAnduJ, dupd intrebarea lui, sd-i ardtdmceea ce-ntreab5, rnai degrabi prin lucrul insuqi decAt prin semrr:

decAt, doar, de md-ntreab5 pe mine vorbind, ce-nse-amni a vtrrbi,cdci orice voi fi zis, ca s6-l ldmuresc, e nece-sar si vortrcsc: dintrucare, continuAnd, il voi l[muri, pAni cAnd ii voi face limpedeceea ce wea, nedcp6rt6ndu-m[ de la lucrul insuqi, cipe a voit sd-i

fie ardtat, gi nici c5utAnd, in afara lucrului insugi, semtre, princare sd iJ ardt.

f,V. - Docd semncle ar putea fi ardtate prin semne.

7. Aug.l AtotpEtrunzitor absolut: dreptaceea, vezi, daci se

poate stabili, sau ntr, de-acum, intre noi, cumcE pot fi ardtate fdrdsenrne aelea, p€ care fie nu le facem, in timp (E suntem intrebali,qi, totuqi, le putenr face de-ndatA, fie facem, poate, serru]ele irrsele.

CAnd vorbim, facem, intr-adev[r semne, de unde s-a zis osemnifina. Ad.: S-a stabilit. Aug.: CAnd se caut6, .rqadar, a se !t;despre unele semne, semnele pot fi aritate prin semne, c5nd, ins5,

despre lucrrrri, c€re nu-s serrlne, ele pot fi ardtate, fie fedndu-le,in urma intrebdrii, dacd ele pot fi f6cute, {ie dAnd simne, princareele pot fi luatr:-n seamd. Ad.: Aqa-i. Aug.: intru ac€aste tripartit6distritrugie, vom srnsidera, mai intAi, de-f place, fapnrl cd semnele

sunt aretate prin semne: dar numai cuvintele-s, oare, semne? Ad.:Nu. Aug.: Mie mi se pare, agadar, cd noi, vorbind, desemn[m princuvinte. fie cuvintele insele, fie alte semne, precum cAnd zicem

gest sau liter6; intmcAt cele, ce sunt semnifioate prin aoeste doudcuvinte, sunt, cu nirnic mai pu1in, semne: sau orice alta, care nu

este semn, precum cAnd ziccm piatr[; intrucAt acest cuvAnt este

semn, cdci semnificd ce.va, dar ceeai ce se semnificd prin el, ntr

este neapirat semn: care [ien, totuqi, cdnd sunt semnificate?<;are-va-s5-zic5, prin cuvinte, cele (re nu-s semne, nu gine de partea

Page 42: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

Sf. AureliuAugusti& Despre magistru

aceasta, pe care ne-am propus s6 o clist:utim. Cat:i artt luatasupra-ne sE considerlm falltul rii ser, rrele sunt aretate piin senure

gi-am descoperit intr-asta doud p5.4i, cum invdlim pe allii sau

crrmernordm, prin semne, fie tot ac'eleaEi, fie alte semne: sarr 1ie nugi se pare? .Ad.: Dnvederat.

8. Aug.: Spune-mi, aqadar, semnele, care sunt r:rwinte" de

rare sim{ gin ele? Ad.: De ar-rz. Arrg.; ()e, gesnrl? Ad.: De vdz. ,{ug.:Ce, cAntl afldrn cuvintele scrise, nu sunt ele, oare, cuvinte, sau

surrt infelese ele, mai adevirat, semne ale cuvintelor, intrrrcAtcuvAntul este ceea ce se rostegte) cu un anume sernnifioat" prinvrre articulatdl tocea, ins5, nu poate fi perceput5 cu absohrt rrici

un alt sinrf dec6t numai cu auzul: aga se face c5, ori de c6te <.rri

cuvAnhrl este scris, el devine semn al ochilor, prin care vine inminte'ceea ce {ine de urechi. Ad.: Asimt intrutotul. ,{ug.: Socotcumcd tu asimli, de asemerlea, chiar qi faptul ci atunci, r:And

zi*:m nume, noi semnific[m ceva. Ad.: E-adevirat. Aug.: Ce, tonrqi?

Ad.: Ceea, vezi bine, cum este nirrnit indiferent care., precrlnl,Romulus, Roma, virnrte, fluviu gi nenumdrate altele. Aug.: Daraceste patru nume nu semnificd, ele, oare, nici un lucru anurne'/Ad.: Ba, dimpotrivE, diferite. Aug.: Nu-i,'oare, nici o deosehireintre aceste nume qi acele lucruri ce-s semnificate prirr ele? Ad.:Ba, dimpotrivi, foarte mare. Aug.: Ag wea s-aud de la tine canlcare-i asta. Ad.: Asta. intAi de toate, ce unele-s semne) altele nrr-s.

Aug.; Place-gi fe, oare. sd le numim semnificabilefl pe <rle r:e ptflfi semnificate prin semne, gi nu-s selrlne, precum le numim vizibilepe cele ce pot fi vAante, ca, de aci inainte., sd discutAnr mai conrtrldespre ele? Ad.: Bine-nleles c6-mi place. Aug.: Ce, cele patru serffie,pe caie [e-ai prontrnfat clr pu;in mai nainte, tlu-s, ele, rrare,semnifir:ate prin nici un alt semn? Ad.: ME mir cd crezi c-am gi

uitat t:umcd am descoperit od cele, ce-s scrise, sunt, semne alesemrelor celor ce-s rxtite prin vrxre, Aug.: Zi, intre ele ce deosebire-i!Ad.: F-aptul cE un6[e-s vizibile, altele. audibile. Cir:i, de t:e rr-aiadrnite gi ac'est nume, daca l-am :rdmis pe semnifimbilei']dug.: iladmit intrutonrl, gi-mi platr. Dar caut" din nou. sd aflu dacd aceste

patru semne nu pot fi, ele, oare, iienrnificate prin alt senrrr audil-ril,aqa curn le-ai amintit pe vizibile? Ad.: Chiar gi pe-asta una rrrit,aminterv: rnai rec,ent spusd. Cdci tocmai rlspunsei cumc6 rrurnele

8lq9___rq_4rrelii Attgltstini De Magistro

quam discutere propt-rsuimus. Suscepimus enimconsiderare illud, quod srynis signa monstrantur, et partes

in eo duas conrperinrus, cum aut eadem aut alia signa

sigris docenus vel txlrnrnemoramus: an nori tibi videtur?

,4d. Manifeshrm est. I

11. Aug. Dic ergo signa quae verba sunt, ad quem

sensum pertineant. Ad. Ad auditum. Aug. Q]uid gestus?

A,J. Ad visum. ,4ug. Quid, curn verba scripta invenimus?

num verba non sunt, an signa verborum veriusintelliguntur? ut I'erbum sit quod cum aliquo significatuarticulata voce profertur; l'ox autem nullo alio sensu

quam auditu percipi potest: ita fit ut cum scribiturverbuhr, signum fiat oculis, quo illud quod ad aures

pertinet, ,r".rirt in mentem. ,4d' Omnino assentior' lag'i.l qr.oqrr" te arbitror assentiri, cum dicimus, N<tmen,

"ig.,ifi""i" nos aliquid.,4d' Verum est. Aug. Quid tandem?

ea. n scilicet' quod'quidque appellatttr, velut Romulus,

Roma, virtus, fluvius, et innumerabilia caetera' '4ag' Num

ista quatuor nomina nullas res significant? Ad' lmoaliquas. lug' Num nihil distat intei haec nomina, et eas

res quae his significantur? Ad. Lno plurimum' '4-ug'Vellern abs te audire, quiclnam id sit' Ad' Hoc vel inprimis, quod haec signa sunt, illa non slulrlt' Auei' Place;tne

appellemus'significabilia ea quae signis significari

Possunt et signa non sunt, sicut ea quae videri possunt,

"i.ibiti. nominamus, ut de his deinceps coinmodiusdisseramus? Ad. Pla<;et vero. Aug. Quid? illa quatuorsigna quae paulo ante pronuntiasti, nullone alio signo

signifitantur? Ad. Miror quod iam mihi excidisse

, arbitraris, quod ea quae scribuntur, eorunl quae voce

proterunturi signorum signd esse comperimus' Aug'-Dic

inter ista quid distet? ,4d' Quod illa visibilia sunt, haer:

audibilia. Cur enim et hoc nomen non admittas, si

admisimus significabilia? Aug' Prorsus admitto, et

gratum habeo. Sed rursus quaero, quatuor haec. signa

irullone ali. signo audibili significari queant, ut visibilia

rec,rdatus es? Ad. H,r: quoque recentius dictunr rec,rrdttr.

Page 43: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

a2 S. Awrelii Aryustini D, tuI@t*Sf. Au.relia AWEtin" Despre magistru 83

duabrrs syllabis quas edimus, cum dicimus, Verburrr, nomen

qugque .lgt in""il, et ob hoo illud huius sigrrum ex,se' Ad'

doncedo. A,g. Hrn guoque respondeas velim' Cum verbum

signum sit niminis, et nomen sigrum sit fluminis, et flumen

si[r,urn sit rei quae iam videri pot"ttf ut inter hanc rern e,t

fli,n en, id est signum eius, eJ inter hot: signum et nomen

quod hujus sigrii signum est dixisti r{uid intersit; quid

irrt"."r."'"rbitraris inter. signum nominis, quod vertrum

esse comperirnus, et ipsum nomen cuius signuln est? Ad'

Hoc distare intelligo, quod ea quae significantur noming,

etiam verbo signifLannrr; ut enim nonlen est verbum, ita

et flumett vgrburn est: quae Buterq verbo signilicannr' npn

omnia sicnificanhrr et nomine- Nam et illud, si, quod irromnia sigrrificantur et nomlne- Nam et ilrud' s" qu(

capite haLet,abs te pnrpositus versus, et hoc, et, der --r^-^ -^-.^-,:-,,- .jam diu agentes in haec duce ratione pervenimus, vertr€

suUt, nec tamen nomirta; et talia nrulta inveniuntur

semnificd <:eva, 9i acelei sernnificalii i le-anr suhadiugat pe acesteapatru; gi cunos(i, bine-n1eles, cumcd Ei primul, gi acestea, dacduunt, desigur. rostite prin voce, sunr audibile. Aug;: Ce deosebireexistd, agadar, intre sernnul audibil gi semnificatele audi.bile, caresunt, de asernenea, semne? Ad.: intre acela, pe care-l numim,vezi-bine, nume, li acestea patru, pe care i le-am sulradEugatsemnificaliei lui, vid cumcd deosebirea crrnsistd in fapd r:d acelaeste semnul audibil al semnelor audibile: cestelalte sunt, insd, semneaudibile; desigur, nu, totuqi, ale semnelor, r:i, in parte, ale lucrurilorvizibile, precum este Romulus, Roma, fluviu; in parte, aleinteligibileloa precum estd virtute.

folosegtecAnd, late bune,gi multe

nume. Ad.: Asirnt. Aug.: Concezi, prin urrnare, c,umc6 prin aceledoud silabe, pe care le rostim cAnd zicem cuv0nt, este semnificatchiar gi numele, gi, prin asta; 9l* este semnul a<iesnria. Ad.: Conce,tl.Aug.: Ag wea s6-mi rispunzi chiar qi la aSta. Cum cuvAntul esresemnul numelui, gi numele.este demnul fluviului, qi fluviu estesemnul lucrului care poate fi deja 'v6"zut, precurn ai spus, cedeosebiie existd intre acest lucru gi fluviu, adicd, semnrl lri, giintre acest semn qi numele, care este semnul semnului aceshria; cerleosebire socoli tu cd existi intre semnul numelui, care arr

nurnele insuqi, al od.rui seinn este?ea consistd in faptul cd cele, ce-ssemnificate chiar qi prin cuvAnt;

precum, intr-adevfu, nume este cuvAnt, aqa qi fluviu este cuvAnt;cele, ce-s semnificate, ins6, prin cuv6nt, hu-s toate semnificate giprin nume. C[ci gi acel ,si" (: dacd), pe careJ are la-nceput versulpropus de cdtre tine, gi acest .,,ex" (: dintrr), despre care, vorbindrleja indelung, am ajuns, conduc$ndu-rre.raliunea, intnr cele defagd, sunt cuvinte, qi nu nume, t<ttr.rgi: gi unele de-acestea se gdsesc

Quamc,brem cum omnia nornina vertra sint, non aute

Page 44: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

SJ. AwvlittAwwtinDesprernagismt 85

multe. l)reptac€ea1 cum toate numele -surtt r;urtinte' nu' ins6' toate

<;uvintele sunt rlunre' *i' ""^t[;":iil:"lit"ebire existi intre

semnul a

ncezi tu' tlAd': (line

rxre e-nvederat curnci nu-s nu

[6cea sd stau'la-ndoial6' Augi':

cuvAnt, nu te-ai intloi' Precunt

qi-asimt intmtotul r:umcd intre

ie.rs"birea aceasta care-i intre

10. Aug': $tii tu' oare' clr

acest nunle irisilabic' ce-a fost

semnificat? Ad': Pe-asta am

,,rr* ,rr,,t'"le r;i semnificabil

."rrrr"t" cumcd ele sernnific

cuvAnt, nlr se-ntamPld' oare'

parte-a vorbirii-i nume' mI-

::H#"t:ffi;i*""' ea' Iam intelligo' et Prorsus assentror'

h.c interesse irrtt"""'tlttJt iff"a lnl'b"* er nomen; qriid

irrter animal et equum'

cum dicimus' Animal' aliud

s;; """" Prolatum est' aliud

Jam hoc suPra concessi de

ilihusicare.

habet? Nam et ontnrun g

ipsum nomen generls

qlraererem quae Pars

Page 45: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

86 S. Aurcki Augrctini De Magistm

respondere rgcte, nisi,.nomen? Ad. yentnt dicrs.,44g. Suntergo

-signa quae inter'alia quae significant. er seipsa

significent. ld. Sunt. ,4ag. Num tale tibi videtur Locqrradrisyllabum signumr cunr dicimus, Conjunctio? ,4d.

. Nullo modo:,nam ea quae significat, niln sunt nomina;hnc autem nomen est.

Y. - Signa mutua.

71. Aug. Bene attendisti: nunc illud vide, urrum

quaenam signa sint se invicem significantia, cupiocognoscere. Aug. Tu ergo nescis, cum dicimus, Nomen etverhum, duo verba nos dicere? Ad. Scio.,,4ug. euid? illudnescis, cum dicimus, Nomen et verbum, duo nomina nosdicere? Ad. Id quoque sckt. Aug. Scis igitur tam nomenverbo, quam etiam .verbum nomine significari. ,4d,Assentirrr. Aug. Potesne dicere, excepto eo quod diversescribunhrr et sonant, quid inter se differant? ,4d. possumfortasse; nam id esse yideo quod paulo ante dixi. Verbaenim cr-rm dicimus, omne quod articulata voce cum

"liqrosignificatu proferhrr, significamus;. unde omne nomen, etipsum t;um dicimus, Nomen, verbum est: at non omneverbum nomen est, quamyis nomen sit, cum dicimus,Verbum.

12. Aug. Quid, si guisqudm tibi affirmet et probet, utomne ()men verbum est, its omne verbum nomen esse?poterisne invenire quid distent, praeter diversum in litterissonum? r4d. Non poteror nec onrnino distare aliquid puto..4ag. Quid, si onr.nia'quidem quae voce articulata cumaliquo significatu proferuntur, et verba sunt et nominalsed'tamen alia de ciusa verba, et alia de causa nomirra

Sf. Aurclfu AWatia Despre magistru

nunrai Ei numai nume? Ad.: Adevdrat zici. Aug.: Sunt, prinurmare, semne, care, printre altele, pe care Ie semnificd, sesemnificd gi pe ele insele. Ad.: Sunt. Aug.: Acest senrncvadrisilabic, cAnd zicem conjunc+ie, pare.-ri-se? oareT ceva de-acesttel? Ad.: in nici un chip: intrtrcAt

"Ll. p" care ,le sernnificd nu

sunt nume; el, insd, este nume.

V. - Semnele reciprocelt.

11. Aug.: Bine-ai luat arninte. Vezi, acum, dacd se pot gdsi,sau nu, semne care sd se semnifice indesine+2, ca, precum primulil semnificE pe al doilea, aqa al doilea s6-l semnifice pe fnmul,cdci nu sunt astfel indesine acest cvadrisilab, cflnd zicemconjunclie, gi cele ce-s semnificate prin el, cAnd zicem: dacd,sau, cdci, dacd nu, agadar, pentru cd gi cele similare; intrucAtacestea sunt semnificate prin acela unul, niciunul, insi, dintreacestea nu-l serrinificd pe aoela unu cvadrisilabic. Ad.: Vdd, gidoresc s5 cunosr: cam care anume-s semnele ce se semnificiindesine. Aug.: Tu nu qtii, prin urmare, cumcd, iatd, cdrrd zicemnume qi cuvAnt, noi zicem doud cuvinte? Ad.: $tiu. Aug.: Ce,nu gtii faptul c6, iat6, cAnd zicem nume gi cuv6.nt, noi zicemdoud nume? Ad.: $i pe-asta o qtiu. Aug.: $tii, prin urmare,cumcd atAt numele este semnificat prin cuvAnt; precum <;hiargi cuvAntul, prin nume. ,{d.:.Asimt. Aug.: Po1i.tu, oare, si ziciprin oe diferi el.e-ndesine, in afara faptului cE sunt scrise qisun5 diferit? Ad.: Poate cd pot; intrucAt vdd cd asta este ceeace-am zis r:u pulin mai nainte. Cdci, cAnd zicem cuvinte,sernnific6nr tot,ceea ce rostim, cu un anume semnificat, prinvoce articulati; de unde tot numele, qi cAnd il zicem pe el insuqi,nume, este cuvAnt; dar nu tot cuvAntul este nume, degi estenume, cAnd zicem cuvAnt.

12. dug.: Ce, dacd neqtine pi-ar afirma gi proba cumcd, precunltot numele este r:uvAnt, aqa tot cuvAntul este nuflle, ai putea nralla prin ce anunre se deosebesc, in afara sonului divers in litere.Ad.: N-aq putea, gi nir:i nu socot absolut deloc cumc..i se deosebesc:prin ceva. Aug.: Ce, dacd toate, iat6, cele ce sunr rr-rstite, cu unsemnificat anumo, prin voce articulatS, sunt pi (.uvinte, gi nrrme;dar, totuqi" dintr-o cauzS-s cuvinte. qi dintr-alta, nume, nu va fi,

87

Page 46: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

I

88 8. Aurelii AWwtini De MqSistro

-stxrt'/ nihilne distBbit inter nonren et veibum? ld' Quomrrltlisn-rd sit non intelligo.,4r1g. Htrc sakem intelligis, omne r:oloratum

visibile esser et <lmne visihile coloratunr,, quanrvis haec duo

verha distincte differenterque significent' Ad' lntelligo' Aug'

il".ffi;:,.,ff';ffi:lhabeant significationem?

Ad. lan video ;xrsse id accidere: sed quomodo id arrcidat,

exsped() ut mtendas. Aug, Omrrc quod cum aliquo significanr

ut illud prinum ab auribus, hoc autem socr-rrdum ab animo

vrrcari men-rerit?

1:1. Ad. Concedam, cum ostenderis quomodo recte

velut cum dicirnus, Hic vir, ipse rex, eadem mulier, hoc

aurum, illud argentum: hic, ipse, eadem, hoc, illudpronomina esse

quibus pleniussunt.,4d. Vide<r

conjunc,tiones quaslibet atque'

Aug, Hae<: omnia qtrae ur esse

nominq? ld. Non onrnino lcrcuhrs

vide<lr, ourn dicerem, Haec omnia quae dixisti? '4d' Recte

pr()rsus; et jam intelligo quam mirabiliter nstenderis me

Sf. AureliilAWwtin, Despre mhaistru 89

oare, nici o cleosehiie intrd nume qi cuvAnti) Ad.: Nu-nleleg cumanume poate fi asta- Aug.: inplegi mdrar faptul cd tot colriratuloste vizibil, gi tot vizibilul, colorat, degi aceste dou5 cuvintesemnificd distinct qi diferit? Ad.: inleleg. Aug.: Ce, dac6, prinurrnale, aqa, gf tol cuvAnhrl este nuine, gi tot numele, cuvAnt, deqiinsegi aceste doud nurire, sau doui cuvinte, adicE nume gi cuv6r4au semnilicalie diferiG. Ad.: Acum vdtl ci asta poate sd se-ntAnrple;dar aqtept sd-mi ardli in ce chip anume se.-ntAmpld. Aug,: I1i clai,precum s()cot, sealna cumt-E tot ceea ce se roste,qte, cu un semnificatarruflrei prin voce articulat&, ii qi verbereazi urechii, ca sd fie srmgit;gi-i este qi incredinlat memoriei, ca sd poatd fi cunoscut. Ad.: Imidau seama. Aug.: Doud anume se petrec, deci, cAnd rostim cevar:u astfel de voce. Ad.: Aga-i. Aug.: Ce, dacd, de ls a(Estea douq r-le

[a unu] sunt numite clivinte, de la alnrl nume: currinte, adicd, de laverberare, nume, ins6, cle,la cqnoagtere, intrucAt cel dintAi gi-a

dobAndit meritul de a fi numit de Ia urechi, acesta secund, insd,de la spirit*s ?

13. Ad.: Voi cnnceile" de-rni vei fi ar[tat crrm dnume le pute.rnzice drept pe toate cuVintele nume. ,tug.: E uEor: intrucAt cred cd

tu ai primit qi fi pronumele zis, pehtru cd e-n vigoaie in loculnumelui insuqi, qi lucrul il noteaz6, totuqi, cu o semnificafie maipufin plind decAt numele. Cdci, p€ cat srrco! l-a definit el aga, pecare i l-ai dat ca rdspuns grdmdticuluis: ,Prohumele este parteavorbirii, care, pusd in locul numelui insugi, semnificd, desigur,mai pulin plin, totugi, una gi-aceeaqi." Ad.: Mi-amintesc qi-aprob.Aug.: Vezi, prin trrmare, cumcH, conform acestdi definilii, noi nune servim rle niciunele, dec6t numai qi nurnai de nume, gi numaiin lticrrl lor, singr:rrelor, pot fi puse pn-rnumele'3, precum cAnd zicern:acest berhat, insugi regele, aceeagi muiere, arrest aur, acel argint:ac.est,'insugi, aceeagi, acest, acel sunt pronilme; bdrba! rege, nruiere,aur, argint, nurne? prin cares mai plin semnificate'lucrurile decAtprin acele promrme. Ad.: Vdd gi asimt.:Aug.: Enurrld-mi ar:unrcAte.va coniuncfii, pe care-1i place! Ad.: $i. precum gi, dar, dar qi.

Aug.: Acestea toatC, pe care le-ai zis, -nu gi se par fie cumod srrrrt

nume? Ad.: Nu, rAruqi de pufin. Aug.: Eu, cel pufin, ili par c-anrv<rrbit drept, cAnd am zis,acfstea toate, pe care le.ai zis"? Ad.:Drept intrutotul; gi acum inleleg cAt de rhirahil mi-ai putut ardra

Page 47: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

90 S. Aurelii AWustini De Mqgistro

nomina enuntiasse: non. enim aliter de his recte dicipotuisset, Haec omnia. Sed enim vereor adhuc, ne

propterea mihi recte locutus videaris, quod has quatuorconjuncticines etiam verba,esse non nego; ut ideo de his

recte dici potuerit? Hqec omnia, quoniam recte dicitur'Hae.c verba omnia. Si autem a me quaeras quae sit pars

orationis, Verba; nihil aliud respondebo quam, Nomen.

. Quare huic nomini fortasse pronomen adjunctum est, Llt

illa recta esset locutio tua.

L1. Aug. Acute quidem falleris, sed ut falli desinas,

acutius atterlde quod dicam, si tamen id dicere, ut volo,

valuero: nam verbis de verbis agere tam implicatumestr quam digittls digitis inserere et cr

dignoscitur, nisi ab eo iPso qui idpruriant, et qui auxilientur prurientianirnb adsurn, nam ista haecintentissimum fecit. Aug. Yerba cert(: sonor et' Iitteris'constant. Ad' lta,est. Aug. Ergo ut ea potissimumauctoritgte utamurT quae nobis charissirna est' cum aitPaulus apostolus, Non erat in Christo Est et Non, sed

Est in illo erat (II Cor. I, l9), non opinor, putandum.,est tres istas litteras, quas enuntiamus cum dicimus,e-sr, fuisse in Christo, sed illud potius quod istis tribuslitteris significatur. .4d. Verum dicis. Aug, Intelligis igitureum qui ait, Est in illo ercrf' nihil 'aliud dixisseq\ram,l

Est appellatur quod in illo erat; tanquem si dixisset,Virtus in ilto erat; non utique aliud dixisse acciperetur,.

nisi, virtus appellatrrr quod in illo erat: ne duas istas

syllabas quas enuntiamus, cum dicinrus, [Col. 1293]Virtus, et non illud quod his duabus syllabissignificatur, in illo fuisse arbitraremur. /d. lntelligo ac

..qr..t. Aug. Quid? iltud nonne intelligis.etiam nihilintqresse utrum quisque dicat, Virtus appellatur, an,

Virtus nog-rinatur? Ad. Manifestum e$t. Aug. Ergo itamarrifestum est, nihil interesse utrunl quis dicat, Est

appellatur, an, Est nominatur quod in illo erat' 1d..

Vid"o et hic"nihil distare. ;lag. Jarnne etiam vides quid

Sf. Aureliil Awwtin Despre magistru

cumcd eu am enunlat nurne: cdci nu s-ar fi punrt zirr altfel drr:ptdespre ele ,acestea toate)'. Dar incS nd tem, intr-adevdr, ca nucumva s6-mi pari c-ai vorbit drept din cauzi cE nu neg t:umc6aceste patru coniunc{ii sunt chiar gi cuvinte; ca de ar:eea s5 fiputut zice drept despre ele ,acestea,toate", intmcAt se zice drept,toate ac€ste cuvinte". Dacd ai c5uta, insE, sE afli de la mine r:e

parte a vorhirii este cuvinte; nu voi rdspunde nimic alta der:dtnune. De acpea i +a adiugatr po&te, acestui nume pronumele. casd poatd fi dreaptd acea rostire a ta.

14. Aug.: Acut't', intr-adevdr, te-ngeli, dar. ca sd-nr:etezi ate-ngela, ascultd inai acut (ffia tft voi zice, de voi fi, toilrgi, in stures<t zic preflrm vreau: cdci a voibi despre cuvinte prin cuvinte esteatAt de-ncAlcit precum a-1i impreuna gi scdrpina degetele cudegetele, cAnd, in afara aceluia insugi care o face pe astl atria se

poate discerne care degete au mAncdrimea qi care le vin in aiutorcelor ce au mdncdrimea. Ad.: Iat6-nr6-s, dintru-ntreg spiritul, aci,de fa15, clci similitudinea aceasta m-a f6,cut atotatent. Aug.:Cuvintele consistd cert din son qi litere. Ad.: Aqa-i. Aug.: Der:i, casi ne folosim atotprofund de mirifica autoritate, care ne esteatcrtiubitq cAnd zice Pavel, apostolul: Nu em intru Christrx Este': -leqi Nu-ul, ci Este-le eru,tntru El (II Cor., I, 19), nu-s de pirerecumc6-i de socotit ce aceste patru literea', p. "r.e le enun;5m,c6nd zicem Este, au fost intru Christos, ci, mai degrabq ceea {leeste semnificat prin aceste patru litere. Ad.: Adev5rat zici. Aug.:Inplegi, prin urmare, curnc6 c,el ce a zis Este-le era intru El, *azis nimic alta decAt numai d F,ste se cheam6 ceea ce era intru El:precum, dacd ar fi zis: l/irtutea em intru El, nu se-n;elege, desigrr,cumcd ar fi zis nimic alta decAt numai gi numai c5 virtute se

cheami ceea (E era intru El: ca sd nu socotip nicidecum cumc5intru El au ftxt aceste trei silabe, pe care le enunlim, c6nd ziccmvirtute, gi nu ceea ce se semrrificd prin aceste trei silabe. Ad.: inleleggi te urmdresc. Arg.: Ce, nu inlelegr tu, oare, chiar gi faptul cE nu-iabsolut nici o deosebire dacd nettine zice nse cheamd virtute',sau ,se numeqte virtute"? Ad.: Bnvederat. Aug,! Envederat, aga.deci, cumrd nu-i absolut nici o deosebire dacd cineva zice ,Estese cheam6"; sau ,Este rc numegte caea ce era intru Fll". Ad.: \/6dcd nici aci nu-i nici o de,osebire. Aug.: Vezi tu, acunr. ()are, r:hiar gi

9l

Page 48: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

ne

istam do'

sed rerttnr auctorltatern ess trifuntlamentunr persuastonis hultn-ml tam esse frrmun quam

p-",1*"., ti""i "t'i"'. ;;;;.,'it Pt'''lt"' qu€nquam vixerit

prtreceperitque recusstri", minus **:: :T"iocunrs sit' cr-tm

'A*, l;ri in itlo "*t;praesertim

flrm se ipee imperitum s€rrnone

I"*"--iiii crn ir, o'iq""tandem fut,:t* refellendum

*iitmtZ,qd. Nihil habeo quod contradicam' et te oro ut

;rq";* de illis reperia^s, qt'ib"' ""lfilJ.TJ;[:ffi[1, remotis auctontatibus'

quocl n<x nonunamu's'

i nominent <1uod nos

, xa)*f,rg quid Graec'r nominent

-,rrrd nos. nomlnamus, Scriptum' responderi' t6

i.ip"frrrg"- qurrJ Graeci nominent c1rod nos R)nutlarnus'

Page 49: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

94 S. Aurelii AWustini De Mogistro95

Et. responderi, xcri quid ()raebi nominent quod nos

nominamus, Ab, responderi, &n6 quid Graer:i nominentquod nos nominamus, Heu, responderi, of atque in his

omnihus patihus orationis, quas nunc enunteravi, recte

loqui eurn qui sic interroget: quod, nisi nomina essent, fierinon posset? Hac ergo ratione Paulum apostolum recte

Iocutum esse, cum remotis tlmnium eloquentiumauctoritatibus ohtinere possimus; quid opus est quaererecuius persona sententia nostra fulciatur?

16. [Col. 12()4] Sed ne quis tardior aut impudentiornondum cedat, aEseratque, nisi illis auctoribus, quibusverborum leges consensu onrniun tribuuntur, nullo modo

esse cessunlm; quid in latina lingua excellentius Cicerone

inveniri potest? At hic in suis nobilissimis orationibu-s quas

Verrinas vocanti Coram, praepositionem, sive illo loco

adverbium sit, nomen appellavit. Verumtamen quia fieripotest ut ego illum locum minus bene intelligam,L*porr.t .q,r" an"" aliter, vel a me vel ab alio; est ad quod.e"ponderi posse nihil puto. Tradunt enirn nobilissimidisputationum magistri, nomine et verbo plenam constare

sententiam, quae affirmari negarique possit: guod genus

idem Tirllius quodam loco pronuntiatum vocat: et cumverbi tertia persona est, nominativum cum ea casum

nonrinis aiunt esse oportere; et recte aiunt: quod mecum si

consideres, velut cum dicimus, Homo sedet, Equus currit,agnoscis, ut opinor, duo esse pronuntiata- Ad. Lgnosco'

A-ug. Cernis in singulis singula esse nomina, in uno homo,

in iltero equus; ei verba singula, in uno sedet, in altero

currit? Ad. Cerno. Aug. Ergo si dicerem, sedet tantum, aut

currit tantum, recte a me quaereres, quis vel quid; utresponderem. Homo, vel equrls, vel animal, vel quodlibetaliud, quo possit nomen redditum verho implerepronuntiaturi, id ".t illam sententiam quae affirmari et

negari potest. ld' Intetligo. Aug. Lttende caetera, et finge

.r* "ia"t"

utiq"id longitu, et incertum ha-bere utrum animal

sit an saxum, vel quid aliud, meque tibi dicere, Quia homo

est. animal esc nor.me temere dicerem?,4d. Temere omnino:

Sf. Atueliu Awustiw Despre magistru

rdspunde t6 lelpcrppEvov; ce numes,c grecii ceea ce n()r nunl.rr.tr

,gi", se rdsptrnde xci; ce nurnesc grecii ceea ce noi numim ,,de [4",se rispunde &16; ce nunles(r grecii ceea ce noi numim ,vai", se

rispunde o1; qi-ntru toate aceste pedi de vorbire, pe care l+atnenurnerat acum, vorbeqte corect acela <;are intrea-b6 astfel; (ieea ({'nu s-af putea facr, dacd ele n-ar fi nume4"?'Prin aceastd raliurre-

aqadar, Pavel, apostolul, a vorbit drept; cum putem oblitt,:,indepirtAnd autoritdlile tutoror elocvenlilor; [a ce-i nivoie sd

ciutEm sd afl6m a cui persoani intdreqte sentinla noastr6?

16. Dar, ca nu ouniva; neqtine, mai t6rzitlr la nrinte sau maineruqinat, sd nu cedeze incd gi sd afirme cirmcd in nici un chipnu trebuie sd li se cedeze decAt numai gi numai acelor autoric[rora li se atribuie. prin r:onsensul tuturor, legile cuvintelor, ce

poate fi g6.sit in limba latirt mai excelent decAt Ciceroil ? Iar el, incelebrele sale disorrsuri, care se numesc Verine,,coram" (: inainteaochilor), prepozilia, ori fie ea, in locul acela, adverb, a numil<rnume. In fine, fiindcd se poate-ntArnpla ca eu s5-nleleg mai pulinbine acel loc, qi s[ fie expus, dtc6nd, aldel, fie de cdtre nrine, fie de

chtre altul; nu-i nimic, socot. Ia care sd i se poati rS.spunde.

inn-adevir, ,166nq[ilii maggtri eLi disputeleir:'r ne-rwa16 cumtf dinnume qi verb'52 consistd sentinla plind, care poate fi afirmati saunegat5: gen, pe care acelaqi Tulliu il numeqte? intr-un l<x: anurne,propozigie (= pronunliat): gi, c6nd este persoan^a a treia a verbului-zic ei cumcd nominatiwrl se cade sd fie, crr ea, cazul numelui; qi

drept zic, intiucat, dacr[ iei, dimpreund cu mine, in considcrare,cAnd zicem, de pild6: ,,Omul gade"; ,Calul fuget'] ", recunoqri.precum socot, cE sunt doud propozilii (- pronun{iate). Ad.:Recunosc. Aug.: Vezi cd-n fiecare este cdte un nune. in prima,om, intr-a doua, cal; qi c6te un verb, in prima, gade, intr-a doua,fqge? Ad.: Vad. Aug.: Dacd ag zice; deci, numai gade, sau numaifuge, ai c6uta pe drept sd afli de la mine cine sau cr; ca s5-1i

r[spund omul, sau calul, sau animalul, sau orice alta. prin r:arenumele redat verbului sd poat6 umple propozilia, care-va-s5-zitd.acea sentinld, care poate fi alirmati sau negatd. Ad.: [n1eleg. Aug.:la, totuqi, aminte qi-nchipuie4i cd noi vedem, mai dep6rtig.rr, ceva,

gi nrr suntem siguri de-i aninral. sau st6ncd, ori altceva, iar eu gi-rr.,s

zice: ,,Fiindcd-i orri, e-animal"; n-aq zice<r eu, oarer ten'r.erar? Ad.:

Page 50: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

96 S. Auretii AWustini De Masistro

sed non temere,4ug. Recte dicis

Placet et tibi: u

Quia. zld' Asse

sententiae Plena Pronuntr,4cJ' Ptena orn"i"L' Aug' F'ge; nunc dic mihi quae ibi sint

verba, quae nomint'' 'Zd' il"tbt ibi video esse' placet' e;t'

clisplicet: ".-i;;;" q.'id aliud quam' si' et' quia? Aug'

IIas ergo duas corriunctiones etiam nomina esse satrs

probatum est. -4d' Prt'rsus. sati ?'.A"g' fotesn; tf:^fl,:

in aliis partibus ()rati()Ilis hoc idem ad eamdem regulam

docere? y'd. Possum'

Vt. - Sry;no sui'significatiua'

17. Aug' Transeamus ergo hinc' et iam dic mrhi

utrum .i.,.,, .^'i"'"tbt no"riia' et omnia nomina ver1ra

esse cornPerimus, ita tibi et tlmnia nnmina vocabula' et

omnia ..""n'i'-'t'mina esse videantur' '4d' Plane inter

haet: quid distet pr-aeter diversum syllabarum -t:llTi,":

,;a"u-',lug' Nec ego interim resisto' quanguam non desrnt

qui etiam significatisententiam m<ldo cons

animadvertis ad ea jar

invicem significent' nuquae seiPsa significentoraticinis' '4d' Non intenomen vocahulo et vo

ut Praeter sonum littegenerale nomen [Col'i r*.., dicimus, quodut alias sePtenr n()n co

est quod'ai"i, t" invicetn significare vot:abulurn et

r)o rr1en.

Sf. AtsetiaAWustin lhspre magidru 97

Aluolut temerar: dar n-ai zice ahsolut deloc temerar: 'Dat:d-i 'rnt'e-animal." Aug.: Drept zici' $i, uq;a' in lcrculiunea ta' mie-mi plat'e

a."l1fi pf"*"qi qie, fiecdrria dintre noi, ins6' intr-a mea' ii dis6rlat:e

fiindcS. Ad.: Asimt. Aug.: Vezi, a(:um! dacd aceste douh sentinle:

:iil. dac6"; ,Displa"e'fiindc5', sunt, ele, sau nu' propozilir pline'

f,a.: al*trrt'piirr". Aog., Haide, zi-mi,-acum' care-s acolo vertxrlt:'

('&.re, nL " "E

u"t}*-t acrrlo place qi displace: nurnelt:'

insi, ce fiindc6? Aug': Sa probat indesal' a';adar'

curncd unclii sunt chitr 9i rlilrrl€: Ad': Atrstrlut

irr.t"."1. Aug.: Po1i, .r..", otl predai tu insuli, ca-nvdlSnrrd de la

ii"",-pl *,i ,r.ra, clrrpa *ceeaEi regrld, in alte pe4i de vorhireT

Ad.: Pot.

lll. - Semne de sine semnificatiue'

17. Aug.: SE trecem, deci, mai deparle' qi spune-mi tu rttie'

ur,rm, dac5, precum am descopenl cumcd toate cuvintetot']tlll]"

qi toate .tr**I", cuvinte, paru-1i-se lie-tot aEat sau^1uf :i ":i:,-rr..r"l* cd-s vocabule, 9i toate vocabulele, nume' Ad': Nu vao

.[t.f,-r, deloc, in afara sonului diferit al silabelor' c,e deosehire ar

putea fi inffe ace$ea Aug'; N z deooarndatir'

i"Ei-.r.., lipsesc ""i ""rJ'I" chiar qi prin

a"*rrifl.-"gi.is, a <:6ror sentinlS [rat' acr-rm' in

".,.,"id".rrt. Dar bagr, desigur, de seaml cd noi anr aiuns deia [a

acele semne, care s€ ..*.,iiitg intlesine, nedeosehindu-se' in afara

,,,r..,tri, prin .rinri" alta, 9i care se semnific'E pe sine insele

dinrpreund. car toate celelalte

Nu-ntrelegr, aEadar, c.umcd 9i

vota-bula, prin nume; qi, c6t

rtu existi, in afara sonului litere

iltp."tJ nume;7, care este, intre cele "Pt P"4i

at.""*it1"3lf"f'ir,.6t t, le arnfne pe celelalte qapte' Ad': Inleleg' Aug': Er' brnq

lrxrmai asta-i ceea oe-arn zrs eu 'A vocabula qi'numele se senlnifir'E

lndesine.

18, Ad.: Pricep, tlar caut sd aflu ce vei fi zis' iat6' prin: se

rremnificA pe sine insele dimpreun6 cu- alte pa4i. rie.vorhire'-Aug':

Nu ne-a-nvifat pe ooi, c'ate, talit'nea de mai nainteil cumcd toatt:

i,lt+ii"..ttitii pot fi zise,9i t"lrn",9i v<rcahule' r:5 pot fi' atlit:ti'

Page 51: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

98 S. Aurelii

voca-bulo posse signif,icai? Ad. Ita est. ,4ug. euid? ipstnomen, id est sonum istum duabus syllabis expressum,

Sf. Aurelia Augt.mtitr, Despre moeistr.t

u:nmificate, gi prin nume, gi prin vocabuli? Ad.: A5a-i. Aug.: Ce,ltrrme insugi, aditf, sonul acesta rostit prin doui silabe, dar:d agcrluta sd a-flu de la tine ce anume denumegti tu, nu-mi vei rispunde,r)&re, pe drept, nume? Ad.: Pe drept. Aug.: Aqa se senrnific6, oare,

;x: sine acest senln, pe careJ enunfdm, prin patru silabe, cAndzicem: conjunqlie? Cdci acest nume nu poate fi numirat printret:ele pe care le sernnificS. ,{d.: O iau de buni. Aug.: Asta-i ccea cen-a zis cumcd numele se semnifici pe sine insugi dirnpreund cuultele pe care le semnificH; ceea {ie{ poli inlelege de la tine insupr,hiar gi despre vcrcabul6. Ad.: Deia-i uqor: dar irni vine, acum, inruinte faptul cd rrumele-i 4is, gi-n general, gi-n special; vornbula.tnsd, nu se ia intre cele opt pd4i de vorbire; de aceea socot cddiferd-ndesine, in afara sonului dilerit, chiar gi prin asta. Aug.:Ce, socoli hr cE nume 9i 6vopc se deosebesc intre ele prin ceva, in

latind 9i greaeA?

-a.aiuns, aqadaqgi-i qi semnificat,

irr schimb, unul de c6tre altuI, gi tot ceea ce; de cdtre unul, asta, girle c6tre altul; gi, in afara sonului, nu diferd c;u nimic intre ele:r:6ci pe acesta, al patnrlea, acum l-am aflat: celelalte trei, de mainainte,. se-n$eleg, intr-adevdr, gi despre nume gi cuv6nt. Ad.:Ajunsu-+a, desigrrr.

UI. - Epilogul capitolelor precedente.

19. Au6.: Aq rre4_acum, sE le revezi pe cele ce le-am descoperitrroi, convorhind. Ad.: Pe c6t pot, o voi face. in fapt, amintesc ci,nrai intAi de toate, noi am cdutat, cAtva, sd afl6m din ce cauzd.Bnume vorbim gi ci am aflat curhcd noi vorbim grafieddrii-nvildturii sau comemordrii, din moment ce, nici cAndfntrebS.m, nu facem nimic alta decAt ca si-nvefe cel ce-i intrebatr:e-am vrea s-auzim; nici intru a cAnta, ceea ce pirem a o face clinrnuza delectdrii, nu este propriul loculiunii.il; intru a ne ruga luiDumnezeu,'pe Carele nu putem estima cA-L invdldm sau cd-Lfrrcem s5-$i aducri aminte, cuvintele de-asta-s in stare ca, fie sE nefarrcm pe noi ingine sd ne aducem aminte, fie ra algii sd fie f6cu1is[-gi aducd aminte sau sd fie-nvd1a1i de c6tre noi. Apni, cum s-astahilit indesal cumcE c.uvintele nu-s nimic alta decAt semne; cele

r, De 99

respondebis. Nomen? Ad. Re*te.,4ug Num ita se significhoc signum quod quatuor syllabis enuntiamui cudicimus, Conjunctio? Hoc enim nomen inter illa qusignificat, numerari non potest. ,4d. Recte a<:cipio. Atld est quod dictum est nomen geipsum significarealiis quae significat; quod etiam de vocabulo licet

ex te quaeram quid appelles, nonne , recte mi

teipsunr intelligas. Ad. larn facile est: sed illud mihivenrt ln mentem,,nomen et generaliter et specialiter divocabulum autem inter octo partes orationis non accilquare hoc quoque inter se praeter diversum sonudifferre arbitror. Aug. Quid? nomen et distare interaliquid putas ptaeter sonum, quo etiam linguarliscerriuntur latina atgue graeca? Ad. Hic vero nihil aliuintelligo. Aug. Perventum est ergo ad ea signa quaeseipsa significent, et aliud ab ali; invicem silnificltur,quidquid ab uno hoc et ab alio; et nihil praeter soninter se diffeiant: nam hoc quartum modo invinitria enim superiora, et de nomine et verbo intelliguniAd. Onrnino pen/entum.

W. - Epilogus praecedentium capitum.

19. Aug. Janr quae sermocinando invenerimus,recenseas.,./d. Faciam quantum possum. Nam prionnium recordor aliquandiu nos quaesisse quamcausam loquamur, inventumque esse docecomm€morandive gratia nos loqui, quandoquidemcum rnterroga.mus, aliud agimus quan ut illeinterrogatur discat quid velimus audire; et in cantanquod delectationis causa facere rridemur, non sit proprjlocutionis; in orando Deo, guem doceri autexrstmare non possumus, id verba valeant, ut vel nos icommonefaciamus, vel alii comnoneantur doceper nos. Deinde cum'satis constitisset verba nihilesse +ranr'$igna; ea vero qua6 non aliquid significent,

Page 52: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

sermocinantibus nobis fieri non posse clixrssem' venturrt'

!.OO S.e"di; e,rg*ti^-De Maeistro

esse non posse, proposuisti versum, cuius verha singula

quid sigreificarent. conarer ostendere: is autem erat:

Si nihil ex tanta Superis placet urbe relinqui'

aliud quod idem valeret, sed iem ipsarir potrus guae P:

verba significaretur ostenderen' Cumque i

Sf. Aurelia Aueustia Despre ma,cistru rol

ce nu semnificdr-insd, ceva, nu pot fi sernne; ai propus trn vers, ale<:drui cuvinte sri md strlduiesc s5'ardt rc semnificd fiecare; at'estaera, in fapt: ';

Si nihil ex tanta Superis placet urbe relincpi?(Ze.ii de uor sd rdmdnd nimicul clin urb,ea mdrea{d.)

Al cdrui cuvAnt secunrl, degi atotcunoscut gi-atotinvederat,nu dexnpereain, totuqi, ce sd semnifice. $i, cum mie mi se pdreacumcd nu fdrd rost il interpunem in r,orbire, ci ca sd-l invdldmceva pe ascultdtor, ru ai rdspuns, desigr-rr, cd prin acest cuvAnt e,

poate, indicat6 insrigi afecliunea minlii, r:And el desr:operd, sausocoate c5 a descoperit, curncd lucrul, pe care cautd se-l afle, nuexistd, dar, evitAnd, printr<r glumd, rni qtiu eu care profunditate,totuqi, a chestiunii, ai amAriat<r spre a n lSmuri intr-alt timp; cisd nu socoli cumcir eu am uitat, incaltea, aceaste datorie a ta.Apoi, cum md afo4am sd expun al treilea cuvAnt din vers, fuiconstrAns de cdtre tine +ardt nu alt cuvAnt, care sd-nsemne totuna,ci, mai degrab5, lucml insugi,' care-i senrnif,ir:at prin.cuvinte. $i,cum zisesem c[ asla nu se poate face-n timp ce noi convorbim,s-a ajuns lb cele ce le sunt ardtate intrebdtorilor cu degetul.Pe-abestea eu le sor:oteam cumcd sunt toate corporalele, dar noiam descoperit singure vizibilele. De-aci, am ajuns, nu gtiu cum,Ia surzi qi lristrioni. care le semnificd prin gest, f5rd de voce, nudoar pe cele ce pot fi vdzute, ci pe multe, -ncaltea, ba, aproapepe toate, pe care le rostim:'din descoperit; totugi, cumcd gesturileinsele sunt semne. Atunci am inceput, c{in nou, sE cdutdm .sd

afldm cum sunterh noi'in starb sd ardt6m, fArh nici un semn,lucrurile insele, care sunt semnificate prin semne, intrucAt, qiacel perete, gi culoarea, gi tr.x vizibilul, care-i ardtat prin,intindereadegetului, era vidit ci-s ardtate printr-un semn anurne. Aci"ingelAndu-m6 eli; cum zisesem cd nu se poate gdsi nimic de felulacesta, s-a convenit, in cele din urrnd, intre noi cumcd pot fiaritate fdr5 de semn acelea, pe Gare nu Ie facemr,rin clipa-n tsrese cautd s6 fie aflate de la noi,'dar pe r:are le putern fat:e inulma-ntreb6rii; c.d vorbirea nu este; tr.rtugi, din acel gen, dat fiirrtlcE, gi vorbintl noi, cflnd suntem intrebali ce este vorhirea, eane-a apdnrt tumci este uqor de aritat prin sine insdqi.

est ad ea quae interrogantibus digito monstrantur' tlae

"g., "o.poralia esse ut*i" arbitrabar, sed inveninus sol

.,LiUiti". Hir-rc nescio quomodo ad surdos et histrioned'

devenimus, qui non qule sola videri possunt, sed multa

praeterea ac proPe orirnia quae loquimur, gestu srne vocd

significant; eosdem tamen gestus signa esse comPerlmus'

Ti]r, ..rrrrrc quaerere coepimus, quomo{o res ipsas qu

signis signifi"lrrt rr. sine ull-is signis va-leremus ostende

,,,ir, ",

lll" paries, et color.- et omne visrbile, qu'intentione diAiti ostenclituq signo quodam-ponvinceret

ostencli. Hiclego errans cum inveniri tale nihildixissem, tandem inter nos constltlt. ea Posse

sine signo, quae clrm a nobis quaeruntur, non aglmus'

post inquisitionem agere possumus; locWionem tamen '

e() n()n esse gelere: srguidem et loquentes cu

irrterrogamur quid sit Iocutir-r, isturu per seipsa

denronstrare facile esse satis apparult'

Page 53: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

lO2 S. Aurelii A:q8ltstini De Mogistro

20. Ex quo admoniti sumlrs aut signis signa rrronstrari'

valearrt nomerl et verburyr. eo quod onrrua quae veroa sunq

sint etiam nomina; norl tamen idem valent' Alia quippe de

causa verba, et alia nornina nuncupari, satis probabilitel

disputatum est, Siquidem alterum horum ad. au4iE

verLerationem, alterum ad animi commemLlratlonem

notandam esse compertum, vel ex hoc intelligi potest' quod

in loquendo rectissime dicimus, Quod est huic rei non

[Col. f207] rem memonae mandare cupientes; Quod

,,rr"* huic rci verbum, dicere non solemus' Quae vertl

non sohrm tantumdem, sed etiam idem omnino sipgrificrnt'

9f. eM;" e,rq*tir\ D*p* ,rq@ r03

20. Dintru care am luat dminte, fie cd semnele sunt ardtateprin semne. fie, prin semne, altele, care nu sunt sernne, fie, chiar qi

l'Ard semne, lucmrile, pe care le putem face in urma intrebdrii: gi,

dintre acestea trei; l-am luat asupra-ne, de c<rnsiderat mai diligentgi de discutat, pe primul. Din care disputd s:a declarat cumcdsunt, in parte, s'(rmne, care nu pot fi, la rAndu-le, semnificate decitre acele semne, pe care le semnificd, precunr este acestrvadrisilah, cAnd zioem: cnnjunclie; in parte, care pot fi, precum,cAnd zicem semn, semnificdm chiar qi cuvAntul; qi cAnd zicenrcuvAnt, semnifictim chiar gi semnul, intrucAt semn gi cuv6nt suntgi dou[ 5emne, qi doud cuvinte. intru acest gen, insd, intru caresemnele se semnifia4-ndesine, s-a arEtat cumcd unelb n-au atatevaloarea, altele, -atAta, altele, -ncaltea, chiar identicS. De-altminteri,acest disilabic, care sun6, cAnd zicem ,semnul", le semnificd peabsolut toate prin care este semnificat c.eva; c6nd zicem, insd,,.,cuvAnt', nu este semnul tuturor semnelor, ci numai al acelorat:e-s rostite prin voce articulatd. De unde e-nvederat cumc6, degigi cuvAntul este semnificat,prin semn, gi semnul, prin cuvAnt,adic6, gi aceste doui silabe sunt semnificate prin acelea, gi acelea,prin acestila, sernnul e, tr-rtugi, mai rnult in stgre decAt cuvAntul,mai multe semnificAndu-se, care-ya-s6-zicd, prin acele dou[ silabedecAt prin cestelalte. Jbt atAta valoreazd, ins6, cuvAnnrl in generegi numele in genere. lntr-adevdr, rafiunea ne-a-nv61at cumci toatepd4ile de vorbire sunt chiar gi nume, penrru cd li se gi pot addugalor pronumele, qi despre toate se poate zipe c[ nqmesc ceva, ginu-i niciuna dintre ele, care, addugAndu-i-se veibul, sd nu umplepropozilia. Dar, degi, prin faptul cd toate, care sunt cuvinte, suntchiar gi nume, numele qi cuvAntul valoreazi tot atAta; nrrvaloreazd, totuqi, identir:. lntr-adevir, s-a disputat, probabil, desa{ cumcd dintr-o cauzl. sunt denumite cuvinte, qi, dintr-alta,nume. Dat fiind c5 insugi faptul de-a se fi descoperit cumcd-s denotat, unul pe seama verL..aliunii urer:hii, altul [e-a comemoririispiritului, poate fi-nleles dintru aceea c6, vorbind , zicematotdrept: ,,C&re este .numele acestui lucru?', doritorisd-ncredinlSm memoriei lucrul; ,,Care este", ins6, ,cuvAntulacestui lucru?", nu obignuim sd zicem. Pe cele cpre semnificE nudqrar tot atAta, r:i chiar absolut identic, gi intre care nu-i, inafara

Page 54: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

lO4 S. Aureki Augastini De Magistrc

et intet quae nihil Praeter litterarun'r distet sonum? nolnen

et ovopc, invenimus. Illud sane milri elapsum erat an hrlc

g.rr"r.. in guo invicem se significant, nullum nos signum

c()mper-rsse, quod non inter caetera quae significat' se

q,r.rq.r. significqt. Haec quanturn potui recordatus sum'

Tir ianwil".i., queru ttihil p.ttrl in hoc sermone nisi

st:ieirtem certumque tlldsse, utrum ista bene ordinateque

digesserinr.

Vml. - Non fn.stra haec disputari. Item s@nis auditb animum'

ut intirroganti respondeatur, ctd res significatas esse

re.ferendum

quiddam parturire istam disputatirlnem suspicarrs'jrrnjamqrre id'scire sive saltem audire desideras' Egti

autem,-.".1.. t'elim, neque me vilia ludicra hoc instituissd

sermone. quahrvis fortaise ludamus, idque ipsum tamefl

nt,n puerili sensu aestiniandurn sit; neque parva bond

vel niediocria cogitare. Et ta'rnen si dicam vitanl esse

quanrdam beatam, eamdemque semPlternanl, quo n()g

I)"., d.,,r", id est ipsa veritate, gradibus guibusdan{

8f. Aureliu AWwtin, Despre mrybtru IOS

sonului litereloq nici o deosebire, le-am gdsit pe nume gi pe ovopu,.Era cAt pe-aci s5-mi scape cu totul faptul c5, in arrest.gen, in careele se semnifich-ndesine, noi nu am descoperit nici urr semn,care sd nu se semnifice r;i pe sine insuqi, intre cele pe care lerien-rnific6. Pe-acestea le-am amintit, pe cAt anl fost eu in stare.Tu, pe care te s()cot ce, ih acest dialog, n-ai spus nimic dec;At

numai gtiutor gi cert, vei vedea acum dac;6 eu le-am expus, saunu. lrine gi ordonat pe acestea.

VmI. - Nu-n zadar sunt disputat4 \ctcestea. f)e asemenert, t:.d,

semnele fiirtd auzite, ca id i se rdspundd tntrebdtorului,spiitul trebuie sd .se re.fere la lucruile semnificate.

21. Aug.: Le-ai amintit, bine-n1elos, indesal, tu insugi, dinmemorie, pe toate cele, pe care eu le voiam; gi, ca s6 gi<r mdrtunsesr:,ele mi se par, acum, mult nrai. evident distincte, decAt, pe cAnd,r:{utAnd qi discuttnd, le scoteam amAndoi din nici eu nu.mai gtiurlare tainile. Dar, cam unde pun eu la cale +ajung dimpreund cutine, prin atAta de mari ocoliguri, e dificil, in acest lcrc, a o spune,'lu, -ncaltea, crezi. poate, cunrci noi, fie ne jucdrn gi, prinr:vasipuerile chestiuncule, ne-nturnim spiritul .de la lucrurileserioase, fie urmdrim, ['[rd rosq o mici sau mediocrd utilitate anume;ori, dac5-ntrezdreqti cd acestd disputd stE sd nasci ceva de seami,doregti s6-l qi qtii. sau micar sd-l auzi, de-ndat[. Ag wea s6, crezi,ins5, c6, prin ac,t',st clialog, eu rr-am instituit nicidecum distrac4iivile qi c6, degi ne jucdm, poate, nici mdcar asta insdqi nu-i deestimat in sens pueri.l; qi nici cunrci eu cuget bunuri mimnte orinredicrcr'e. $i, totugi, dad zic r-5 existi o anume vialfi fericita" Ei ea

insdqi sempitern6, incotro, I)umnezeu, adicd adeydrul insugi,fiindu-ne duce, <loresr: eu sd fim noi, pe trepte anume potivitepasului nosru infirm, condugl md tem s{ nu par ridiml eu, t;lrrevoi fi-nceput sd pflqesc pe cale nu prin considerarea a insegilrrcrurilor e,-s sernnificate, ci pnntr-a semnelor numai. Imi vei da,prin urmare, iertare, dacd md preioc*' cu tine, nu din plE<rereade-a md juca, ci dinh-aceea de.a ne exercita puterile gi raza minlii,prin care sd putem nu dr-lar sI suportpm, ci chiar sd iubim cdlduragi lumina mirificei impdrdlii, unde este viala ferir;itd. Ad.: Du-te,rrai degrab6, -rr continuare? precum ai inceput, intrucAt eu

,rol, lrd".,ii gratia, sed exercendi vires et mentis aciem;

quitrus .egiorrls illius, ubi beata vita est, calorerir ac lurjeriii

,r,rn o-r,'rdi sustinere, verllm etiam amare possirnus' '4d:

Petge potius ut coepisti: nam nunquam egti

Page 55: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

lOG S. Aurelii iDe

conternnenda:putern qi-rae tu dicenda velputaveris.

agend

22. Aug. Age, jgm ergo,illam partemcum signis non alia signa significantur, sed ea qusignificabilia vocamus. Et primum dic mihi utrumhomo sit. zld. Nunr: vero an ludas nesci(t. Aug. Quid itaild. Quia cfuaerendum ex me censest utrum homo aliud si

quam h<rmo. Aug. lta credo te illudi arbitrareris. si etiaquaererem utrum prima hujus nominis syllaba aliud si

quam, ho, et aliud secunda quam, mo. Ad. Ita omninoAug. At istae duae syllabae coniunctae, homo est: anegabis?,4d. Quis neget? ,4ug. Quaero ergo, num tuistae s1,[abae corijunctae sis. Ad. Nullo r.nodo: sed viquo tendas. ,4rrg. Dicito ergo, ne me contLrmeliosum1d. Concludi existirnas quod homo non sim. Aug. Quitu non idem existimas, qui omnia superiora ex quihoc confech-rn est, vera esse concedis? .4d. Non tibidicam quid existimem, nisi [Col. 1208] prius absaudiero, cum quaereres utrum homo, homo sit, deistis syllabis; an de re ipsa quam significant,interrogaveris? Aug. il'u potius reoponde ex qua palacceperis inteirogationem meam: nam si est anJcigua, prihoc cavere debuisti, neque mihi respondere antequacertus fieres quonam rnodo rogaveirn. Ad. Quid enimimpetliret haec ambigr-ritas, cum ego ad utrumresponderin; homo bnirn prorsus homo est: nam et iduae syllabae nihil aliud sunt quam istae duae syllabae;id quod significant, nihil aliud est, quam id quod est.

Scite hoc quidern: sed cur hoc solum quod dictumhonio, non etiam caetera quae locuti sumus, adaccepisti? Ad. lJnde enim corrvincor quod et caeterasic acceperim? A"g.tlt dlia ornittam, eam ipsam prirogatronem meaml sr totan ex ea parte acceprsses, qury["t"* sonant, nihil mihi respohdisses; possem tibi eniivideri nihil etiam interrogasse: Runc vero cum tna ve

sonuerim, quorum unum in medio repetivi dicens uthomo, homo sit, primum et ultimum verbum,

Sf. Aurcliil. AWustin Despre nngistru IOZ

rrir:iodata nu Ie voi socoti de dispreguit pe cele, pe care n-r re vei Ii*rcotit de zis sau de-nfdptuit.

22. tug.: Haicle, prin urmare, sE luErn, acum, in c,onsiderareucea parte? cAnd prin senne nu-s semnificate alte semne, ci r:elelrc care le numim semnificabilen,, $i, mai intAi de toate, spu,e-milrr mie dacd om-ul este, sau nrrT om. Ad.: Acum chiar 16 nu qtiudacS.nu cumva te-ioci. Aug.: Cum aga? Ad.: Fiindcd te gAncleqtic,rl-r de cdutat sd afli de la mine daci om-r.rl e.ste, sau nu, alia der6tom. Aug.: Aga, crerl cd tu vei socoti cumc6 egti luat in bdtaie dejoc, de voi c5uta sit aflu de la tine dacd prima silabd a acestuinume este, ea, sau nu, altceva dec6t ,ho", gi altceva, secunda de<-6t,,mo". Ad.: Absolut aga. Aug.: Dar om-u/ este aceste doud silaberxrniuncte: sau tu v.i nega? Ad.: Cine s<l nege? Aug.: Caut, prirrlrrmare, eu sd aflu, eqti tu, oare, aceste dou6 silabe coniuncte?Ad.: Cu nici un chip: dar v6d incotro tinzi. Aug.: Spune-rr ru,ugadar, ca sE nu md crezi batjocoritor. Ad.: Socoli a se concluclecumcd eu nu-s orrr. [rrg.: Ce, tu, (are concezi cumcd toate clele demai .ainte, dintru care s-a-ntre$esut aceasta, sunt adevar.te, nusocogi tot aga? Ad.: Nu-gi voi spune eu [e ce socot, decAt numai Eitrurnai dacd voi auzi, mai intai, de la tine, daca, cumciutai sa afiidaci om-rz/ este, sau nu, om, md vei fi intrebat, oare, despre atrstetloud silabe, sau despre lucnrl insugi pe careJ semnificd .1". Arrg.,lldspunde tu, mai degrabd, din ce parte vei fi luat intrebaieurnea: cdci, dacE este ambigud, tre_.buia sd te temi, mai int6i, de a^stagi s6-nu-mi rdspunzi mai nainte sd fii sigur in ce mod anume tevr.ri fi-ntrebat. Ad.: Cu ce n-r-ar impiiica, incaltea? aceastdambiguitate, dacd voi fi r6spuns la amAndoud; om-u/ este,intr-adevdr, absolut.m: intrucat nici acreste dou6 silabe nu-s abs<.rlutnimic alta dec6t aceste dou6 silabe; gi nici ceea ce semnificd erenu-i absofut nimic alta decAt numai gi numai ceea ce este. Aug.:Abil, desigur, asta: dar de cc-ai luat<r,n amhele sensuri num-aipe-as1a una, ce s-a zis ont-ul, qi nu gi pe celelalte, pe care le_amvorbit? Ad.: De unde-s, in fapt, dovedit vinovar ca nu le voi fi luataga Ei pe celelalte? Aug.: Ca sd le omit pe altele, insdgi prinraint,ebare a mea, dac-ai ti luat<r pe toati dintru acea parte, pri.care sund silabele, nu mi-ai fi rdspuns nimic; g-"E fi prt rt pa."o,intr-adevdr, cumcd nu te-am intrebat nimic; acum, insd, cum eu

Page 56: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

lOB S.Arl Sf. Aurclia Aryusth, Despre magbtru l}gam rostit trei cuvinte, dintre <are p urruJ l-am repe.tat la mijl,xJ,r,zrcAnd, .daci om<^r/, om este", cd tu ai luat<r nu dup6 se"rnneJe inr;ele-r:i dupd oeea oe senrnifice ele, cnvtxlere,azd fie gi nunrai fapn_rl rA triyrcotit, de-ndat5, sfu*'gi-noez6ttrr, de rdspuns intetrnr"ii. ,{d.: ddevararzir:i. Aug.: De ce 1i-a pldcut, grrin unnare, sd-l iei, qi dup6 ceeit (,(:

sun6" gi dupd ceea ce semnifi.1"1 nurnai pe cel purs [a mijloC','/ Ad.:Iau, iat6, aornl totul numai dinnu a<ra parte, prin care se semnificrli1i asimt, intr-adevdr, cunrcd .,i nu putem ab.snlut del.c crrnr,,rrllidecAt nunrai daca, auzind cuvintele, spiritr_rl se-ndreaptd spre trle aler'Eror semne sunt ele. Dreptarma- ar.at6. ac.um, in ce chip m-arn inge,Irtprin acest ralionament, prin r:are se conclude ,rr*d *r, .rr.r-* ,,r,,.Aug.; Ba, dimpxnivd, te vcri intreba, din nou- tot ac5ragi, la xi alli ttrircuF unde te-ai inorcat. Ad.: Bine [ati.

23. Arag.: Nu caut, deci, sd aflu de la tine @ea (E te-ntrelxrimai nainte, intruc6t ai rdspuns. Vezi, agadar, mai diligent rlarrisilaba ho este, ea, sau nu, nimic alta tlec6t ho; gi dac5 nro e,ste, .saunu, alta decAt mo. Ad.: Aci nu vdd absolut ninric alta. Aug.: Vezi ;idaci, unite fiind acestea doud, rezulti, cumva, omr8. Ad.:Nicidecrrm n<r voi fi conrcs pe asta; +a convenit, inn-adev.ilr, .,si 1xrrlrept convenitu-s.a, ca, clat fiind semnul, sd se ia aminte

"**o i.*

este semnificat, $i, dintru considerarea acestuia, fie sd se afirme.fie sd se nege ceea ce se zie. AceJe silabe, insd, enuntate separal.intrucfft au sunat fdr6 nici o semnificalie, s-a oonceri cumcd ele$lrnt ce€a cr a sunat. Aug.: If place, arsadar, gi<r fli ferm c,u spiritu.lr:6 nu-i de rdspuns intrebdrilor decAt numai dintru acele lut:rurioare sunt semnificate prin cuvinte. Ad.: Nu-ntreleg de ce si_nridisplacS, din moment (re acum sunt cuvinte. Aug.: Aq wea eu s6

irrse pe gura mrastrS, qi nu putu sd denege ca a rristit leu. el, un ()rlnu rdu, a dat afard din gurd o bestie atata de crudd6. Ad.: Nutra, insd, prea greu sd i'se reziste'rndsr:drir:iului dstuia; eu rr-af

secundum ipsa signa, sed secundunl ea <1uae his'.

significantur te accepisse, vel hoc solo manifestum est;l

qiocl statim certus ac fidens rogationi resptlndendum

putasti. ,4d. \ierum diais. Aug' Cur ergo id tantum quod

in medi., positunr est, et secundum id quod sonat' et

secundunt id quod significat, te acciPere libuit? Ad' Ecae '

jam totum ex ea tantLlm Parte qua srgntltcatuf accrplorr

assentior enirn tibi, sermocinan nos omnrno non posse!

nisi auditis verbis ad ea feratur atrimus, quorum ista sunt

sigrra. Quare ostende nunc, quomodo ista ratiocinatione

dJ""pt"t sim, qua me hominem non esse urncluditur' y'ug,

Imo Ladem .....,r. interrogabo, ut ipse invenias ubi lapsus

sis. Ad. Bene facis.

23. Aug, Illud ergo quod primo quaesieram, qura larndedisti, non'quaeram. Via" igit". dilfuentius, utrum syllatra,

ho, nihil aliud sit quam, ho; et utnrm, mo, nihil aliud si

cluam, mo. Ad. [{ic prorsus nihil aliud video' Aug' Yidetiam num istis duabus iunctis, homo, fiat"4d' Nhoc concesserim: placuit enim, et recte placuit, signo da

id ctruod significaiur attendere, et ex eius consideratior

vel dare, vel negare quod dicitur' Illae autem

enuntiatae svllalcae, quia sine ulla signfficatione sonuen

hoc eas esse qu<xl sonuere concessun est' Aug' Placet igi

firmumque animrl tenes non respondendum essel

interrogationilrus, nisi ex iis rebus quae verbis-siSnificantur'

ld. N; intelligo cur displiceat, si modo verba sint' '4ug'Vellenr.ci.. quon odo illi resisteres, de quo icrcantes solemus

audire, quod ex eius ore cum quo disputabat, leone

processisse coucluserit. Ctrnr enim quaesisset, utrum ea qu

iuq.r"."*r4 nostro: ore procederenq atque ille non

."g"."; quod facile fuit, egit cum hominef :t i:I..r".r.n, nominaret, hoc ubi factrrm est, ridicule icoepit et premere, ut quoniam quidquid loquimur,.,o"t., e*ire .,ot fessus erat. et leonem se locutum

nequibat abnuere, horho non [Col. 1209] malus ta

imm^nem hestiam videretur vomuisse' 4d' Minime ve

erat ardttum scurrae huic resistere; non enim

Page 57: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

Lore nostroloquimur, ea

sed signum

",l* ii". signa significantur: quod Senus paulo ante

tractavirnus? t I

24. Aug. Bene trr quidem hoc modb adversus illum'

"r.", p..*t.,".: verumtamen mihi qlil :*q"."debis,

utrum'ho*t, nomen Sit requireni? Ad. Quid, nisi esse nom-en?,

,4ug. Quid? cum te Video' num nomen-video? '4d' Non'

a"!. Vitr," igitur dicam quod seqr-ritut? Ad' Ne quaeso;

ue grrra rxrastrd iese tot ceea ce vorhirn,pe ar:elea le semnifiedm; nu purrrde,lucrul care este semnifi".r,

"i senurulIr.rn care este semnificat, dec6t nunrai cand sunt semnific.tesemnele insele: gen pe care l-am tratat pufin mai nainte.

24. Aug.z Bine, intr_adevir, ai fi fost inarmat impotriva lui:r:e-mi vei rdspunde tu, rot._r$i, mie, clut5torului sE ,f1.. da"e ._,este, el, nurne, sau nu? Ad.: Ce, dec6t numai ci este

".*;r;;;:,0e, cdnd te v[d pe tine, vdd eu, bare, numele? Ad.: rir- l"g.r-vilrlru, oare, sd zic, prin urmare, ceea ce urrneazd? Ad.: Nu, ;rg, ,;,r:irr:i md declar eu insumi pe mine cumcd nLr_s on, carele, c6nclr:dutai sd a_{li de la mine dac6 om este, el, sau nu, nLune, raspulseir:umcd este nune. Ceci s_a convenit, de_acum, curncA, dintru acellucru, care este semnificat, fie se aiirm6, fi"

"" .r"ugi ;;;;-.r;;;spune. Aug.: Dar mie mr se pare r:r[ n_ai mzut zadarnic intru aoestrdspuns;

".ici ins'gi legea raliunii, intipdritd minflor;;.J;;;;u-nvins vigilenla ta;,intrucAt, dac6 aq c6rta sd.fl,,

". este tlnr]rni-ai rdspunde, poate,. animal; dacd ag cduta, insd, sd aflu r:eparte de vorbire este omn?,..nu_mi-ar putea in nici un "hip

;dqr""j;drept decdt numai rrunles: clreptaceea,orn este gi nume, gi animal, primul se[)rln care este semn, cestelalt, dintru psemnifici. Celui care cautd, prinnu, nume, nu-l pot rdspunde niintr-adevdr, indesal cumei el wea(.are este semn. De cautd, insd,pot cu multul mai ugor incuviir1i animal sub tdcere, ar cdutafirgi, prin acea pldcutd reguli a v<

,rin dou{ silabe; gi nici nu i s-ar rdspu.de nimic alta decit nunraiti definilia toatd, adicd, animal .rti,,rr.lse pare? Ad.: Mi se pa.re_ntrutotul: dar. r:umte nume, in rr chip vrrm evita acea t:oncluziededuce cd nor nu suntem o.m"rli? Aug.: iu,r: chip socoli tu, dacd nu ardtAnd cumcd n_a fbst lrata dirJ*ou

pu-rte, prin-care ii asimleam innebdtonrlui. ori, dacd "t

,.art,r.i."*"r:rrmt:d a dedus<r dintru acea psrte, ea nu-i "r.ri"i ;il:i;

na.-m mihi ipse renuntio, me hominem non esset qur

nomen esse responderim, cum homo rltrum nomen esset

inquireres. Jam enim plancuerat, ex ea re quae

significaretur, aut assentrrl, aut negare quod dicitur' Aug'

At mihi videtur non te, frustra in hanc responslonem

decidisse; nam vigilantiam tuam mentibus nostis indita

ipsa lex rationis evicit: nam si quaererem quid esset

homo, responderes fortasse, Aninral; sr autem quaereremi

quae pars orationis esset ,homo, nuuo modo posses recte

.."p.rr,d"." nisi, Norren: quamobl"T ."'* homo e

.ro*".. et animal esse inveniatur, illud dicirur ex ea Partqua signum est, hoc ex parte rei.quam-significat' Qui

".go qi"".it utrum homo nomen

-sit, nihil ei aliud quam

.rl" .".p,rrr.leam: satis eninr significat ex ea parte se velle

audire, qua signum est. Si autem quaerlt utrum

sit, multo proclivius annuam: quonlam sl tacens

nomcn et animql, tantun quid esset homo requrrerel

placita illa loquendi regula ad id quod duabus. syllabi

significatur, animus currere,t; neque quidguar."'rporrd..ttur nisi animal, ve-l etianr .tota

deJiniti

di"er"trr, id est animal ritionale mortale: an tibividetur? .4d. Prorsus videtur' sed cum'esse nomQl

concesserimus, quomodo illam conclusionem nlrnr

contumeliosam evitabimus, qua nos homines non ess

conficitur? ,4ug. Quomodo putas, nisi docendo non

ea parte illatair, qua interroganti-asqentiebamur? Au1

"x "a parte illani se fatetur inferre, nullo modo

Page 58: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

F

LlZ S. Aurelii Arryttstini De Magbfr\)

forrnielanda: quid enim metuarn horninem' id est tres

istas syllaba, n."t "t'" me confiteri? '4d' Nihil est verius'

Cr. ".g.,

anirnum offendit, cum dicitur' Non es igitur

honro; cum secundum illu concessa' nihil verius dici

f ,rtr.,".itZ ,4ug. Quia non possum non putare ad, id

..:,inclusionent ,Lf""i, quc'd his duabus syllabis

significatur, sirnul atque isia. verba sonuerinto ea scilicet

regula, qlrae naturaliter plurimurn valt:t' ut auditis signiq

,.i ,", significatas fercit'r intentio' '4d' Accipio quod

d icis.

lX. - An res qu(rcgue, uel ejus cognitin pluris habenda sil cluam

ipsius 'signa.

{tf. Awelia Aryustitt" Despre masistnt tl3lemut: intr-adevdr, de ce mi-ar fi rnie fric5 sd reLrunosc cumcd eunu sunt om<r/, aceste doui silabe, care-va-s6-zic5? Ad.: Nimic nu-rmai adevirat. De ce este, prin urmare, ofensat spiritul, cAnd sczice: ,Nu eqti, aqadar, om"; din rnoment cc, c,onf<rrm cu cele corulese,nu s-ar fi pun-rt zi<'e. nimtc mai adevdratT Aug.: Penru cd nu potnd nu cred cumcfl, de-ndatd ce r,tlr fi sunat cuvintele acestea,r:uncluzia se referd - vezi bine, prin acea regul6, care-i naturalrnr.rlt mai in putere, txr, auzite sernnele, intengia. sd se-ndrepte sprelucrurile semnificate -, la ceea ce este semnificat prin at..este dorrduilabe. Ad.: Prirnesc ceea ce zici.

lX. - D<rcd lucrul anume, ori cunoagterea lui, e de prepuit moimult decdt sem'nele lui?

25. Aug.: Vtrau, prin urmare, acum, ca tu sd-nlelegi cumr.-dlwrrul, care este semnificat,, e de prefuit mai mu-tt decAt semnele.lntr-adev6r, tot ceea c€ este pentru alta e necesar sE fie nrai vilrlecAt ceea pentru care este?o: dacd tu nu estimezi, cumva, alta.Ad.: Mie mi se pare cumc6 aci nu-i de-asimqit tdmerar: intrucAt,cAnd zicem ,noroi", eu socot cumcd acest nume antecel5 cu multrrllucrului pe tare-,-l semnificd. Ceea,ce, -ntr-adev6r, ne ofenseazd penoi, aecult6torii, nu line de sonul cuvAnnrlui insugi; cdci nurnele,,noroi' (: coenum), schimbatd fiind o singurd litera" devine ,cer"(- coelum); intre cele ce-s semnifrcate, insa, prin aceste nume vederncAt de mare deosebire este. Dreptaccea, nu-i voi fi atribuit cAnrqirle pulin acestui semn ceea c,e urAm in lucrul pe careJ semnificd;qi de aceea iJ antelrun pe drept; intr-adevir, il auzim mai cu pldcerepe el decAt sd-l atingem prin vreun siml pe acela?r. Aug.:Atotprecaut, desigur. $i, aga, este fals cumc6 toate lucnrrile trebuiernai mult preprite decAt semnele loruqi. Ad.: Aga se pare. Aug.:Spune-mir'prin urrnare, ce sr.rco1i tu cd au urmdrit ei, cei care i-autlat numele acestui lucru atAt de hAd Ei de respingdtor; ori dac6 tuli aprobi, sarr ii inrprnbi. Ad.: [,u nu-ndriznesc, incaltea, nici sd-inprob, nir:i sd-i improb, gi nici nu gtiu ce vor fi urm6rit ei. Aug.:Pop tu, oare, sE qtii mdcar tr urmhreqti, c6nd enund acest nurnei,Ad.: Pe-asta o gtiu pe de-a-ntregul: cici weau sd semnific r:a sd-idau cle qtire sau sd-l fac s6.-gi aminteascd pe cel cu care vorhescacel lucru, despre care s{rcot cd trebtrie sd-i dau lui de qrire sau sdJ

25. Aug. Jam ergo intelligas volo' res quae

.igrrJi"rr,t.r., ptr.i. q"i*- signa..esse.p""dtigi:;Q,"lidqrricl enim propter aliud est, vilius sit necesse

q,r.rri id propter quorJ est; nisi tu aliud .9xis1l11s'-

Vi.l"r.r, mihi non temere hic esse assentiendum: narr

cum clicimus, Coenum, longe hoc nr)men arbitror re

iC"i. izrot quam significat antecellere' Quod enim

off"nait *rrhi".tt"., non ad ipsius verbi pertinet sor

c()enum enim nomen, mut;ta una littera doelum est

inter illa vero quae his norninibus significantut

quantum distet videmus' Quamobrem nequaqll' h'

,'ig.,., trih,r"rim, qrrod in re quam t'.q"ifi:."t t;9]l:t;,r[o,".". hoc illi iure antepono: libentius entm

;;;i;;";, suarn'rllo '"""" illud trttingimus' '4

Vigitantissirne tlmnino' ltaque falsum. est' omnes r

ptl.is quam earum sis.na esse p:'f_1::11: -^1!....!,

iid",.rr. 'Aug. Dic ergo mihi guid arbitreris eos sec

"..t, ,1,-,i h"rric ,ei tam foedae- atque aspernabili lo

indiderunt; vel utrum eos protres, an irnprobes' Ad' Eg

;;;il". nec probare, ""., itp"'bart: a,de.' nec.o,ui

i"..i", .*"ti scio' Aug' Potesne Saltem scire quid

a"q""ri., curn hoc ..lL"tt- enulltids? '4d' Hoc, pla

;;il;,* ;rm sig,ificare volo, ut eum curn qu. Ioqr

11,r,,".-,r, vel aclmlneam 6e re illa, qu,d eum d,ceri

Page 59: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

\4 S. Aurelii Attgugti.rfi De Magigto

admoneri oPortere arbitror. ,4ug' Quid? ipsum-doc-ere

aut admonere, sive doceri aut admoneri, quod vel tu

exhihes commode per hoc nomen', vel exhibetur-tibi;nonne charius quam ipsun nomen habendum est? Ad'

Cloncedo ipsam Lcientianr, quae per hoc signum evenit;

eidem signo ."se antePonendam; sed non ideo etiam

rem iPsam Puttl.

26. Aug. In illa igitur sententra nostra, quanquarrl

sit falsum, rles omnes signis suis praeponi oPortere; non

tamen falsum est, ornne quod propter aliud est, vilius esse

quam id propter quod est. Cognitio quippe- coenr" Propterqr.^ ho. .rbrr,". est institutum, pluris habenda est ipso

n<rrr.ir,e, quod eidem coeno praeponendum es

oomperimus. Non eninr ob alilrd ista cognttto slgno, de

quo agimus, antelata est, nisi quia illucl propter hancl

,ron hlec propter illud esse convincitur' Nam itaquidam roi^t-, r,entrisque, ut ab Apostolo dicinrr,

(Rom. XVI, 18), diceret ideo se vivere, ut vescereh'rr; rir

iulit q.ri audiebat firgi homo, et, Quanto, inquit, mefi

ideo uesc"reris ut uiJeresi quod utique ex eadem ist

regi-rla locutus est. Nam t.q,r" alia de causa ille fisplicuinisi r4rod vitam suam tam parvipenderet, ut eam ducet

gr,,r.i, voluptate viliorem, dicendo se propter epul:-: -,,^.{ i^,iiln"r"' neque hic ob aliud iure laudatur, nisi quod in ii

duobus quid propter quid fieret. hoc est quid cu

subiecturn.t""i int"lligens, cibandum potius ut vivam

quam ,nivendum ut "ib"rrrrt,

adnronuit' Similiter et

fortasse, et quilibet hominum non Inpente I

aestimantium, dicenti cuipiam loquaci arnatoriqverborunt, Ideo doceo ut loguar, responderetis,

cur non potius ideo loqueris ut doceas? Quod si h

uu.. .r.i, sicuti esse cognoscis, vides profecto qua

verba minoris habenda sint, quam id propter quod utirverbis; cum ipse usus verborum jam sit ver

anteponendus: verba enim sunt ut his utamur; utrr,"^ his ad docendum. Quanto est ergo melius d

quam loqui, tanto meliol est quam verba, locutio' M

Page 60: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

ItG S. Aurelii AWwtini De Masistro

erlo melior doctrina quam [Col' 1211] rerba' Sed cupiti

^r"di." quid forte tontradicendum putes'

21. Ad' Assentior quidem meliorem quam verha esse

rloctrinam; "td uttttm adversus istam regularn qua

rlicitur, Omne qutxl prtlpter aliud est' i

icl propter q't'i "tt, nihil sit q-uod ob

,arg- eti*. ho" t' rius.diligentiu

nunc illurl quod s' satis est ad

.."a";. Das,enim crlgnitionem rerum quam signa rerum

r:sse t-',hariorem' Quamobrem cognitio rerum quae

significantur, "ognitiot'i-signorum anteferenda est: an

tif,i non videtui? ,4d. Num ego cognitionem rel'um

cognitione signorum, ac

esse concessi? quare ve

enim ut coenum nomen

ita et huius nohrinis c

rei est antePonenda, q en- et res,o Prlmumat? Sed ut

'28. Aug. Mire rlmnino te video.'et^tenuisse quid'

...,."*.tri",-1t e*plica"se quid senseris' Sed' ut oplnor'

intelligis, hoc trisYllabumVitium, melius esse qua

cognitio nomirt'is multo[,icet itaque constlluaconsideres, nomen et rem' cognitionem n9mini1i1'

Sf. Awetia Augafiin, Desprc nwi"utru I^L7

dec6t cuvintele. Cu multul, aqadar, mai bund doctrina decAt

r:uvintele. Dar doresc sd aud ce crezi fu, poate, de contrazis'

27. Ad.t Asimt, desig;ur, cumc5 dtxrtrina-i mai buni decAt

t:uvintele; dar igrror de se poate' sau nu- obiecta ceva impotriva

at:estei regrli, pin care se zice cumcA ,;Tot ceea ce este pentru alta

ii este inferioicelei pentru care este'. Aug.: Alt,nde o vom trata

nrai olrcrtun qi mai diligent Pe asta: acum, ceea cn annrnzi e de sa1

pentr; ceea oe m[ str6diriesoeu sd-nfte,es. Egti de-acord, inh-adevir,

,,u.rr.6 cunoagterea lucrurilor este mai de prel decAt semnele

lucrurilor. Dreptaceea, cunoa€terea lucrurilor oare-s senrnificate iie de-antepus cunoagterii semnelor: sau qie nu 1i se pare? Ad':

Conr:es-am eu, ()are? cumcd aunoaqterea lucrurilor este mai

prestantd decAt cunoagte."u ."-rr"ior, 9i nu detft semnele insele?;

clrept pentru care rhd tem s5-fi asimt aci. Ce, dacd, intr-ade;r'[r,

p.""r* numele noroi esie mai bun decAt acel lucru pe careJ

semnificd; aqa gi cunoaEterea acestui nutn'e e, iath, de-antepus

ounoaqterii ut"lrli lrr"..r, deqi nurnele insuqi ii este inferior ac:elei

cunoagteri? Sunt, vezi-bine, patm: numele 9i lucrul, cunoa?terea

nrmei,-ri qi cunoaqterea lucrului. Precum primul, aqadar'

secundului, de r:r: sA nu-i antecele al treilea celui de-al patrulea?

l)ar, ca sd nu-i aotecele, chiar trebuie, oare, s6 i-l su[xrrdon6m?

28. Aug.: \'ad cd tu ai qi tinut absolut mirabil ceea t:e ai

conces! qi-ai gi explicat oeea ce ai sin4it. Dar intrelegi, precum cred,

r:rrmci acest nunre trisila^bic -ici-ul" este mai bun decSt ceea ce

semnificd el; degi crrnoagterea numelui insugi ii este cu multtrl

inferioar5 cunoaEerii viciilor. $i, aga, degi le constitui qi Ie c,onsideri

r:lriar qi pe acestea patru: numele 9i lucrul, cunoaqterea ntrrnelui qi

otrnoa.lterea lucn"rlul i-l prepunem, pe drept, pe primrrl secundului'(l5ci acest nume, pus in poezie, cAnd zice Persius?:r : Dar dsta e

tncre.menit de uiciu (Sa$ra 3, v. 32), nu doar cA nn i-a cauzat nici

Lrn viciu versului, ci i-a addugat un ornament chiar, deqi lucrulinsugi, care-i senrnificat prin acest nune, intru absolut orir:e se

ufld, il constrAngtt, toh-rgi, sd fie vicios. Dar nu tr>t asdel vedem ri-iexr:el6 al treilea t:lui de-al patmlea, cri aI patn.rlea cr.lui de-al treilea,

irrtr-adev[r, cunoaqterea acestui nume este mai vili fald cu

ounoa$terea viciilor. Ad.: Sixltlli hl, oare, cumcd aceasti clrnoaqtere

,". lft" quae significatur hoc nomine' in quocttmque

inest" cogat esse vrtlo^sum' At non iti,"t.::1:11]1"-1llH ;;"ff ;J;i" ;;;;,;'

-e;-tcellerg, .

Huius eninr t:. gni titr

nonrirris vilis est prae cognjiione vitiorum' Ad' Etiamno

Page 61: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

I lB S. Aurelii Augustini D" Mog,"no

-

cunr ista cognitio miseriores facit, censes e$se

praeferendam? Nam idem Persius omnibus poenis. quas

t*"rr..,.* vel crudelitas excogitavit vel cupiditas pendit.

hanc unam anteponit, qua cruciantur'homines qui vitiaquae vitare non possunt, cogirntur agnoscete. Aug'hoc modo cognitioni huius nominis ipsam quoqvirnrn-rm cognitionem negare praeferendam: quia virtutvidere ,,"" i"rt"r", supplicium est: quo idem ille satyrity,ranni ut puniantur optavit (Ibtd., v. $5'BB). Ad' Deu

hanr: avertat amentiam: iam enim intelligo non ipsa

cognitiones, quibus animum imbuit optima ornnludisciplina, esse culpandas; sed eos omnium miserrimjuclicandos, sicut et Persium iudicasse arbitror, qur talmorbo affecti sunt, cui nec tanta medicina subveniat' '4ugBene intelligis: sed quoquo modo se habeat Persianr

sententia, quid ad nos? Non enim horum auctorita!subiecti .rnim in talibus rebus. Deinde si qua cogniticognitioni praeferenda sit, non hic facile est explicar-l

Satis habeo quod effectum est' cognrtronem erun qu

significantur, etsi non cognitione [CoL f212] signoru,pii" t"*"t signis esse potiorern- Quare jam illud magi

magisque discutiamus, quale sit genus rerum quas srnr

sigiis monstrari posse dicebamus per seipsas, ut loqui

ambulare, sedere, jacere, atque huiusmodi t''.aetera'

Jam ret;olo quid dicas.

- An quaedam doceri sine s@nis queant. Res non discu

per i.psa uefua.

29. Aug. Omniane tibi videntur' quae lnterrom()x agere possumus, srne signo posse monstrari?aliquid excipis? Ad. F,go verro etiam atque etiam gen

lroc totum considerans, nihil adhuc invenio quod si

signo valeat doceri, nisi forte locutionem, et si for

idipsum quispiam quaerat' quid sit docere. Video eni

eum, quidquid post eius interrogationem fecerr'r t

discat, ab ea ipsa re non diseere quam sibi demonstra

Sf. Aweliu Aueustia Despre nngisfru llgr: de preferar chiar gi cand ea ne faoe mai mizeri? c6ci acelaqiPersius le<r antepune. tu-turor perlepsel.r, pe care fie le-a

"*..rgit"tr:ruzimea tiranilor, fie le-a plitit cupiditatea, pe asta una, pri.oare sunt c-hinuili oamenii care sunt constranqi sd recun.arcdviciile pe care nu [e pot evita. Aug.: in ace.st nrJ i- pof, nega depreferat cunoaqterii acestui nume pe insEgi c*noagterea virtrililr,r,lntrucAt a vedea virtutea qi a nu o ;ine este supliciu, pri. t,ar.unul gi-acelagi satiric a optat sd fie pedepsip tirarrii (Ibid.,'v. ils-:i8).

asemenea demenf6: acum inleleg,inlele insele, prin care optima dintiepiritul, sunt de culpabilizat; ci aceia

sunt de judecat cei mai miseri dintre tolr! precum socot cd a iude,catgi Persius, care au fost lovili de un asemenea morb, cdruia nu-i$ubvine nici un atAta de mare medicamenr. Aug.: Bine_nlelegi,dar ce .e privegte pe noi, indiferent cum s-ar prezenta-n sinesentinfa persiani? cdci, in astfel de lucruri, nu suntem supugiautoritdlii?i acestora. De.-altminteri, dacd weo cunoagtere ii I depreferat weunei,cunnagteri anurne, nu-i facil de explicat aci. Mierni-e de sa1 cE s-a dedus cumcd cunoaQterea lucrurilor ce_sgemnificate este mai in putere, dacd nu fald de cunoaqtereasemnelor, totugi, fald de semnere insele. De aceea sd discltdm,ucum, din ce in ce mai mu-lt, de ce t'el este genul lucrurilor oareziceam cumcd p,ot fi ardtate, fdrd de sernne, prin sine insele, precumu vorbi, a umbla, a qedea, a z6cea gi "ltele de acest fel. Ad.i Acumrni-aduc aminte ce zici.

X. - Dacd unele pot fi date spre-nucipdturri feird. de semrte.Lucrurile nu-s spuse prin tnseqi cuuintele,-

29. Aag.z Paru-1i-se gie, oare, toate, despre care; intre.bali, leputem face de-ndatE, cumt'A ele pot Ii ardtatl fird de **r.,'u",exccptezi ceva? Ad.: Eu, intr-adevdr, considerAnd. iardqi qi iaraqi.intreg genul a(psta, n-aflu nimic, pAnd acum, ce sd poati fi dat.fdrd de semn, ca-nvifdture, dec6t ;xrate, vorbirea, ori, iacd ,r"q,l.r.caurd, p()ate, sd afle rre-nseamnd insugi aJ inv61a pe olt,rl- irad,intr-adevdr, cumcd eI, orice voi fi fdcut eu, in urma intreharii sale.m el sd-nvepe, nu-nvafd de la insugi acel lucru care doregte sa-i freardtat sieqi; cdr:i dacd negtine nr6-.treabd, neficAnd

"r., .ri-i". *^,

x.

r:upit: nam si me cessantem, ut dictum est, vel ali

Page 62: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

l2O S. Aurelii Augttstini De Magisao l

agentern roget quispiarn quid sit ambulare, et ego statrnlambulando, eum quod rogavit, sine signo coner docer.er

unde cavebo ne id tanturn putet esse arntrulaSe,

quantum e61o arnbulavero'/ quod si putuverit, decipletur;tlui^squis enim plus minusve quam 9go ambulaverit;hunc ille ambulasse non arbitrabitur. Et quod de

uno verbo dixi, transit in omnis (llrae sine stg

nronstrari posse c()nsenseram, Praetof, duo illa quae

ex(loPrInuE.

30. Aug. Accipiq) quidern istud: sed nonne tibividetur aliuJesse lcxlui, alird docere?,4d' Vicletur sarre:,

nam'ri esset idern, non doceret quisquam nisi loquensi

cunr vero et aliis signis, praeter verba, multa do<

quis rle ista differentia dubitavetit? Aug. Quid?ei significaie, nihilne interest? an aliquitl dif'ferunt? '4dlIcle,i ptrt,, esse. Aug. Nonrie recte dicit, qui dicit iddtl

nos significare ut doceamus? ,4d. Recte prorsus' la#Quid,"si clicat alius ideo nos docere ut significemusfln()nne facile superiore sententia refellltur? Ad' ltaAug. Si ergo significamus ut doceamlts, non doce

ut significemus; aliud est docere, aliutl signrfrcate' Ad.)

V..u'm dicis, nec recte idem esse utrllmque respond{'

,4ug. Nunc illud responde, utrum qui docet quid s

d,,I*r., significando id agat, an aliter' '4d' Non vidc

qutrrnodo aliter pr.rssit. Aug. Falsurn est igitur quoc

pau[o ante dixisti, doceri rem posse sine signis, t:un-

quaeritur quid sit ipsum docerel.tluandtl ne hquitlem viilemus sine significatione agi p()sse, cum ali

esse significare, aliud docere cnncesseris' Si enim dive

srrnt, slcu[ apparet, neque hoc nisi per illud ostendil

non per se utique ostenditur, sicut tibi visum eratl

Quamobrem nihil adhuc inventum est' quod monstra-ri

p*. s"ipsrm queat Prac'ter locutit-rnem, qlrae inter ali

." ,1,loqr. significat: quae tamen (;um etiarn ips

signum .it, nond,,m prorsus exstl! quod sine sigui

doccri pos$e videatur. ,4d. Nihil habeo cur no'

Sf. Aureli* AWrzstil,l. Despre magi.stru t2tf[cAnd altceva, precum s-a spus, ce-nseamnd a unrbla, qi err mdHtrdduiesc de-ndatd, urnblAnd, sdJ inv6(, fdrd de ssmn, rre-nseamndfieea (ie m-a-ntrebat; de unde m6 voi pdzi sd nu creadd el cumt;inumai atAt inseamni a umbla- cAt voi fi urnblat eu; ceea ce, datdo va fi crezu! se va fi-ngelat; cAci oricine va [i umblat mai mult saumai pulin decAt mine, el nu va socoti cumcd aceltr a umhlat. $i(:eea? ce am zis despre acest unic cuvAnt, trece asupra tuturoracelora, despre care eu am crlnces cumcd ptlt fi ardtate fdrd semn,ln afara celor doudr('r p€ car€ noi le-am exoeptat.

30. Aug.: O primes<; desfuur. pe ast4 dar nu F se parc gie. oare,r:umcd una este a vorbi gi alta, aJ inv51a pe altul? Ad.: Mi se

l)are-ntrutohrl: c6ci, de-ar fi tohrna, nirnenea nu l-ar invila pe alnrlder$t numai gi numai vorbind nrrn, irrs6, ii invefem multe pe a$i giprin alte serrrne, irr afara cuvintelor, cine se va fi indoit de aceastAdife,renp? Aug.: Ce, a-l inv61a pe ,ltul gi a .semnifica nu se'dexrsehsr;oare, prin nimic, sau difer6 prin ceva? Ad.: Socot cumcd-s tohrna.Aug.: Nu zioe, oare, fre drepg cel care zice rermci noi semnficdm <pa[J invSlam pe altrn? Ad.: Pe drepq absolut. A,.8, Ce, dac5 altul ar zitrrumcd de uceea il irvdldm noi pe alful ca sd semnific[rnq n-ar fi el <nre.,

facil respins prin se-ntinp de mai sus? Ad.: A+a-i. Aug;: Dacd semnificEnl

Jrrin urmare, ca sii-l inv5ldm pe altul, nuJ invaldm pe altul ca s[riemnficerq una esle aJ invd{a pe akul, aha, a semnifica. Ad.: Adev5ratdri, iar eu n-a[n rdspuns drept crrmci am6ndtrud+ ttltuna- Aug.: Astarfupturde-mi actur\ dacd cel trc-l invap pe altul enseamnd a-l inv5lape alnrl, sernnificBnd o face el pe asrq sau aldel. Ad.: Nu vdd in cn chipur putea aldel? Aug.: E falq prin llrnare, (Ee& oe ai zr", * pupn mainainte, cumcd lucrAnd se caut6 sd se(:e, currr ai <xlnces

veriem cE nici mdr:ar asta nu se poate farc fdr5 semnificare. Dacd,

lrrecum apare, sunt, inh-adev5r, diverse, gi nici acesta nu este ardtatrler:At numai prin celdlalg nu este, vezi-bine, arEtat prin sine, ctnn qi n:1xiru pe. DreptarEea, nu +a g5sit lncd nimic c-are sd poati fi ardtat prinuine insugi" in afara I'orbrni, tnre, int.e altele, se senurifirtr gi pe sinelns6gi: care, cum este, totar, chiar qi ea ins6gi semr\ nu +a ardtat irudubsolut nimic <nre .d pu.d cd fi grate fr dat inv{EnrE altuia f6rd deBerule. Ad.: N-am rrimic de rn sd'n-asinrt.assentrar.

Page 63: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

I22 S. Aurelii Augwtini De MWL31 . Aug. Clonfectum est igitur et nihil sine sign

cloceri, et tngnitionem ipsam signis quibus cognosclmusichariorem nohis esse oportere: quamvis non tlmnia quaosignificantur possint signis suis esse.'potiora. Ad- Itavidetur. .zlag. Quanttr tandem circuitu res tanrillasit, merninistine, quaeso? Nam ex [Col. t2l3] quo inos verba jaculamur, quod tam diu f'ecimus, haec triut invenirentur laboratum est: utrum nihil sine signipossit doceri; et utrum sint quaedam signa rebus qsignificant praeferenda; et utrum melior quam signa

rerum ipsa cognitio. Sed quartum estr quc-,d breviterte vellem cognosceret utrumnam ista inventa sic putel

s14@ n?31. Aug.: S-a dedus, prin urmare, q( curncd nimic nu_i clat,

f{ri de semne, ca-nvd;aturE, qf cumci irrsigi cunoa,qterea se cadetA ne fie mai scumpi dec6t senrnele insele, prir, ."." cunoartem:degi nu toate cele ce-s sernnificate pot fi mai irrputere decat ,e',r"I.Ioruqi. Ad.: Aqa se pare. Aug.: Aminteqtr-gi hr) oare, rogu_te, printr_untft de mare circ,it i-am dat de capdt unui rucnr.atltica? intm.at,de cAnd ne-arunc6mr inte noi cuvintere I cea @, am fdcut<r atatde nrult, ne-am mr.rncit ca s6 fie a.{late acestea trei: dac-ar putea fi,Hau nu, dat ceva, fdrd d,e serrrne, ca-nv[16tur[; gi dac6 l" sunt, n.,.u, unele senule de preferat lucmrilor pe care le semnficd; gi dacAester sau nu, mai bun5 decat semnere insagi crrnoaEterea lucrurilor.Dar mai este un aI patmlea, pe care og *", se-l crnosc de lo ti,-re,

,.pe acestea astfel descoperite.in legdturd cu ele. Ad.: Aq wea-i cotituri, sd se fi aiuns [a t;ele

intrebare a ta m6 solicita Ei

fi-ntrebat. pe asta de la mine, a;* i.-lTl,#:JH;lHil;;l'saqi implicalia lucruriloi nu-mi permite ca eu, temandu-md canu cumva sd se-ascrrndd ceva_nfu atatea involucre?s, pe care razaminlii mele sd nu-l poatd lustra, s6 scrutez totrl gi ia ,a"prr.rJ

voinfei: ea,semnificd,totdificil sd

Ie gineam prin predispusl qi

si cxasismurse din mai,i. Dreptaceel i:t1"r"J:tffiru3T.i:r:eddnr raliunilor lrine considerate gi curupdnite, tot atAt depericulos e sd lu[m necrmoscutele drept cunoscute. E vie, inca]tea.lernerea c& nu cumva, cunl adesea se ndruie cele pe cane [e_amprezumat atotferm stdtdtoare gi r[mdstitoare, s5 cddem intr. atatarrrd sau teami fafa de ragiwre, incat sd ni se pard cumcd ,rr-i r-r.rrvut credinla?' nici mdcar intru adevirul invederat.

32. Dar haide sd retrat'm, acunr. mai expeditiv, daci le vei firocotit.tu pe drept, sau.ml, de pus la-ndoiald cirurnr1 aflu de la tine, dacd neqtine, ig.nar intru rilor.(u.re se faoe cu vergi de trestie qi cu clei, va ;.,;;

srtabe

ut jam de his dubitare non possis. zld. Vellem quidernltantis ambagihus atque anfractibus esset ad certaperventum; sed et ista. rogatio tua nescio quomodo rsollicitat, et ab 4ssensione deterret. Videris enin minon haec de me"fuisse quaelsiturus, nisi haberescontradiceres: et ipsa rerum implicatio totuminspicere, ac securum respondere non sinit,. \'erentemne quid in tantis involucris lateat, quod acies mentiq

rlreae lustrare non possit. lug' Dubitationem tuaminvitus accipio; signfficat enim animum mrnrmtemerarium: quae custodia tranquillitatis est rnaximtNam difficillimum omnino est non perturbari, cum

quae prona et procliva approbatione tenebamucontrariis disputationibus labefactantur? et quextorquentur e manibus. Quare, ut aequum est ben

consideratis perspectisque rationibui cedere, iiincogrrita pro cognitis habere periculosum. Metus er

inim ne cun-r saepe sllbruuntur quae firmissime statur

et mansura praesumimusl in tantum odium vel tirationis incidamus, ut ne ipsi quidem perspicuaefides habenda videatur

32: Sed agel nunc expeditius retractemus utrurecte ista dubitanda putaveris. Nam quaero aLrs te,'

guisquam' ignarus deceptionis at'ium, quae calamisvisr:o affectatur, obviam fieret aucupi, armrs qu

Page 64: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

124 S. Aurelii De

suis instrut)t(), non tarnen aucupanti' sed iterqut-, viso premeret gradum' secumclue, ut fit, adr

c,rgitaret Lt qrr".*."t quidnam sibi hominis ille

arr.*tra; auccp.s autem cum in se videret attentu

ostentandi se studio cannas expediret, et Proanimadversam aliquam aviculam fisttrla et accipit

figeret, subigeret et caper-et; nonne illum spe<:tatort

..lrl* ,-l.,""rJt ,',,.r11., significatu, sed re ipsa, quod i

scire cupiel)at? Ad. Metuo ne quid hic tale sit, qua

de illo dixi, qtri <luaerit quid sit ambulare' Neque eni

video, er hic totum illud aucupium esse m()nstratu

Aug. iacile esl hac cura te exuere; '4ddo enim,.si,ille

intlefligens esset, ut ex hoc quod vidit, torum illud ge

artis agnosceretr satrs est narnqu.e ad rem' titquibusianr rebus tametsi non omnibus, et quosd

h.r*i.,"" doceri posse sine signo' Ad' Hoc etiam '

Dossum illi addere; si enim sit bene intelligens' pat

iassibus ambulatione monstrata' t()tum,q"ldl*-bulr." c()gnoscet. Aug' Facias per me licet'tantum nihil Lsisto, ven'rnl etiam favecr: vides enim

quidamrod nobisine signisrid aut al

secl millia rerun anlmo occurrunt, quae nullo' si

dattr per seipsa Inonstrentur' [Col' l2l4) Quid.edubitemus, oro te? Nam ut hominrrm ornitl

innunrerahilia spectacula in omnibus thr:atris sine si

iosis rebus exhibentium; solem certe istum lut:emqI ' Prrlt lunamhaec: ornnia perfundentem {rtque vestlentl

caetera sidera' terras et marla, qtraeque ln t

irr.**"r"biliter gignuntur? nonne per seipsa exhil

atque ostendit Deui et natura cernentihus?

33, Quocl si riihgentius consideremtts' fortasse n

invenies, i.ro.l p". ,ra sig'ra discatur' (lunr enin-r rr

signurn dahrr, si nescientem me Inverut (rulus rel s

.ir', d,r""." me nihil Potest: si vero scientem' quid

Page 65: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

126 S. Aurelii De

res discitur.

per signum? Non enim mihi rem quam significat ostenr

uertrum curn leg<t, Et sarabollae eorum non su

immutato.e (Dan. tII, 94). Nam si quaedam capitu

tegmina nuncupantur hoc nomine? nwn.ego .lT' l:'dit",it qrid .it c"put, aut quid sint tegrnina didici'/ aista nclveram; neque cum appellarentur a'b aliis' sed c

a me viderentur, corum est mihi facta notitia' Eteni

cum primum istae dr-rae syllabae, cunl dicimus' Capr^: ^-: fi ^- --,.,r.". -".. impulerunr, tam nescivi quid significare

quam crrm primo auclirem legeremve, saraballas' Sed cr

*"p. diceretur, Caput, notans atque animadverte

qr.rrao diceretur, reperi vocabulrrm esse rei quag mi

ia* er"t videndo notissima' Quod priue'quam repeni

iantum mihi sonus erat hoc verbum: signum vero

didici, quando cuius rei signum esset inveni; qquidem, ut dixi, non significatu, sed asPe'chr dtdTe

ffiu" magis signum ,. "ognita, qualn signo dato i

Sf. Ar*fu AnS*@ D"tpr, ",rybr* 12?

rrrrrvdl eu prin ser.n? intr-adevdr, cAnd citesc: nlard sarabalelektr nu s-au schimbnt', (Dan, lll, g4), cur,Antul nu_mi aratd mielur:nrl pe crare-l sernnilicd. caci, dacd prin ac€st nunre sunt denunriterurume acoperdminte ale calrufuis), auzindu_l pe acesta, ir.,rrap,t-,rr,,o,, oarei fie ce este capul fie ". sunt at:r_rperdmintele?;'clinainte legtiam.pe acestea; gi nici cunoagterea l.,r nu mi_a survenit,

"irr.l.rau de,unrire de cdtre al1ii, ci, c6nd au fost vdzurte de cdtre mine.l)4, cAnd aceste doui silabe, cum zicem ncap-ul,, miau ati.s1lr:ntnr-ntAia oari urechile, n_am gtiut, tot la fel, ce arlurnen:mnifitau ele, precur,, cAnd auzeam. iirtAi, sau citeam ,,"*aIraI"J.;.l)ar, cum se zirr,a adesea ,Gpd", ohservAnd qi lu6nd

"r^"i"le"a.". ri:"1, am descoperit cumcd este vor:abul. pentr, l.,"..,l ;;;;,rie imi era deja atotcunoscut, vdzdnduJ. CeLa ce, mai ,r"i;;.de-a o fi .descoperit, pentru mine cuvantul acesta era numai s.n;am invdlat, ins[, cumcd este semn, cAnd am aflat semnul

"a..,iIrrcru.este, lucru, pe care, precum am nu prinnernnificat, ci, prin aspect8l . $i, aga. m semnulprin lucrul cunoscut, decAt lucrul insu

34. Ceea ce, m s.-Gnt:legi mai apriat, inchipuieli cumcE noirruzim, acum) pentru intAia oard

"6.'se zi"e,.ui,,; j;, ""qnira.;bd este, ea, numai sunAndi, *" "f,l^. qi

ceva, am c6uta s_afldni vrem sd delirem """.1J;H",iHi":l.j,1la semnului insr qr, cunoa$tere, de care suntenru cu prinu a c sugi,l' p. nu-l(:r

, totuEi, doud.nonul gi senrnificalia, sonprin urechea lovita ie er

p.n senln' (rr

prin vederealrrr:nrlui csre-i serrrnificat. r acea intind".*

" ,l"g"tulri n* t;;r+ernnifica nir'ic alta decat numai ,eea inspre ce sJ-ntinde degetul,rr fost intins, ins6, nu inspre .

"rrrr, .i_n.ire mddularul care esrerrumit ,r-ap", ?! @ prin ea nu [)ot cunoagte nici lucrul, f* ""rl_fr'lrnoqteam, nici semnul, spre care d"g"t,rl n-a fost intins. Darrle-ntinderea degetului nu-mi prea pari mie; c5ci ea _i ,. pr."rnai degahd semnur arrit'rii insegi,'decat ar vreunor lucrur.i ce-s

34. Quod ut apertius intelligas, linge nos pnnu.rc auclire quod dicitur, caput; et nescientes. u

vox ista sit tantummorlo 6onans' an aliquid eti

significans, quaerere quid sit caput (rnemento nos n(

,"li 1"." significatur, sed ipsius signi velle haher

notitiam, qua caremus profecto, qua:ndiu cujus sigr

"rt igrror.*us): si ergo ita quaerentihus res ipsa di

rfenionstret,"rr, h." Jonspecta discimus signum q

audieramus tantum, nondum noveramus' In quo ta

signo cum dutl sint, sonus et significatitl, sonum c

non per slgnum percipimus, sed eo ipst-r aure puls

signiiicati.ineur autem re' qu-ae signific.atur' as1

Nirn illa'intentio digiti significare nihil aliud p

quam illud.in quod intenditur digitus: intentus

autefir rlon ln slgnum! sed in memtrrum qluq t:1

,"""*.. Itaque pi iilurn neque rem Possum [Col' 12

nosse quam noveram' neque signum. in quod inten

Jigi r.. non elst. Sed de intentione.digiti non nimis cul

[,ii^ iptl"s dernonstrationis signtrm mihi videt

Page 66: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

i

L28 S. Aarclii Augustini De Magistro Sf. Awehu Awustin, Despre matristru

nossem ac tenerem. Non enim cum rem ipsam didiverbis alienis credidi, sed oculis meis: illis tamel

fortasse ut attenderem credidi, id est ut asPect

quaererem qui<l I'iderem.

Xl. - Dacirnus non uerbis forb sonantibus, sed docente in

Der.tote.

:]6. Hactenus verba valuerunt' quibus t

plurimum tribuam, adm<rnent tantunt ut quaeraml.... ,.. exhibent ut noverinus. Is me autenr aliqui

potius. quam rerultl aliquarum quae demonstrantur?l

sicut ad.,erbium guorl. Ecce. dicimus; nam et cum horl'

adverbio digitum solemus intendere, ne urlunlrlemonstrandi"signum non sit satis' Et'id maxime tihinitor persuadere. si potero, per ea signa quae verl

appellantur, nos nihil discere; potitrs enim, ut dixi, vi,..bi, id est significationem quae latet in sonn, re tpsa

quae significai.rr r:ognita, discim,s, quam illam talisignificatione percipimrls' i

:15. Et quod dixi de capite, hoc etramtegminibus, d"qr" aIiis re['rus innurrerabilibdiierim, quas tamen cum iam not'erint, sarabellas iladhuc usque non ntlvi; quas mihi si gestu quispisignificarii aut pinxerit, aut aliquid cui similes sur

,,ienderit, non dicam non me docuerit, quod faci

obtinerem, si paulo amplius loqui vellem; sed dico irrluod proximum est, non verbis docuerit' Quod si ei

forte tonspectis cum simul adero me admonueritriicens, Ecc,e saraballas; disoam rent quam nesciebam

non per verba quae dicta sunt, sed per eius aspectum

p.. qr".r, faitum est ut etiam nomen iltud quid "11"-1"1

docet, qui vel oculis, vel ulli corporis seSrsui, vel tps

etiam .ti".rti praebet ea quae cognoscere volo' Verbi

igitur nisi verba non discinrus" imo s()nrtu

sirepitumque verborum: nam si ea quae signa-.n'

u,rr,i. ,".b* esse non Pclssunt, quamvis iam auditur

verbum. nescirl tauren verbum esse, donec qui

r29

aritate, precum adverbul pe r:are-l rostim ,iat5"1 intrur:Ar girlimpreund ()u acest advertr intindem, indeobqte, degetul, ca nrr()umva un singrr sr:mn sd nu fie de sa{ spre-a ardta. $i pe-astatind eu, mai cu se.arni, sd qi<r persuadez, de voi putea, cumcE noirru-nvdldm nimic Srrin acele sr:mne, care sunt numite cuvinte;lntrucAt, precum am spus, cun()scut fiind lucrul insugi, oBre estesemnificat, rnai degrabd, decAt sdJ percepem pe el printr-o atarenemnificalie, inv516m puterea cuv6ntului, semnificalial cate zaceln son, care-va-s5-zicE.

35. Si, ceea oe-anl zis deslrre cap, pe-asta urra r:hiar o voi fizis, qi despre acoperdminte, qi despre alte nenunrirate lucruri: pe(ure, cum, toh-rq;i" le-rq cunoaste deja, sarahalele acelea nu le t:unrrschrcd nici pAnd acunr; pe c-are, dacd negtine mi Ie va fi semnificatprin gest sau mi le va fi pictat, sau imi va fi ardtat ceva, cu ce-srinrilare, nu voi zia: curncd nu md va fi-nvd1at, ceea (E-aQ ohlineftrt:il, de-aq vrea si vorbesc pulin mai amplu; ci zic ceea ce-i

lrroximul: nu md va fi-nv61at prin cuvinte. Fapt e c5, dac:i,privinduJe, cAnd voi fi totodatd de fa16, imi va fi atras luarea&tninte, zirdnd: ,,latrl sarabalele", voi invdqa trn lucru, pe care rru-lptiam, nu prin cuvintele care au fost rostite, ci prin aspectul lui,prin cane +a fdc.ut chiar, qi,sd qtiu, qf sd qin ce putere are nurnelettcela. Intr-adevir, cAnd am invigat lucrul insugi, nu le-am datttez;a;re cuvintelor altuia, ci ochilor mei; acelora, poate, le-am dat,krhrgi, crezare, intrucAt luam amirrte, intruc6t (iutam ctr prir.irea,tnre-va-si zir:L. ce sir vdd.

-l$, - inudpdm nu prin cuuintele sundtottre-n aford, ci lciuntrictnudfdndu-ne adeod rul.

36. Cam atAt au fost in putere cuvintele, cdrrlra sd le atribuittrai mulg ele ne atrag luarea arninte numai, sd criutd.m sd afl5:nIttt:rurile, nu ni Ie gi txhibd sE le cunoa.ptem. Acela m6-nva15, ins6,

ltt lnine ceva, carele mi le oferi, fie ochiloi, fie vreunui siml alrrorpului, fie chiar minlii insegi, gre cele pe (Hre weau sd le cunosc.Plin cuvinte nu invrigim, aqadar, clecAt numai cuvintele. ba, mairlr:grabi, numai sunetul gi zgomonrl cuvintelor: odci, dacE cele r:e

nu-s semne nu pr)t fi truvinte, deqi, auzit deja cuv6ntul, nu gtiu.lrrlrrgi, t:E este cuvAnt, pAnd t:And nu ;tiu r:e semnific6 el. Prirr

Page 67: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

130 S. Aurelii A De

admoneri.

sionificet s.,iam. Rebus ergo cognitis' verborurn quoq"'c' verbis vertr audttls' nec verc.rgnitio perttctlur; __:_..^ ri.^imilfiil'.',i;;;;; tia verba quae n.vimus' discimut

aut quae non novrmus,. didicist" n1: P:-:::T:

"o.rfit"ri, nisi enrum significatione PercePtar quae n(

auditione vocum "*i"Itu-' sed reruln significataru

;;;;i1i;"" c.ntingit' verissima quippe ratro est'

.erissimedicitur,cumverbaproferuntur'autscire:quid significent, aut nescire' tl lilT"'-11:::l]"';;,;;t;u*

'ttit""t"' si autem nescimus' n

:;;;;*1;,..i q'id'*, serl f.rtasse ad quaerendur

Sf. Aurelia Agustirr" Despre magistru t3r

lrrcrurile cunoscute se desdvArqegte, deci, o anume cunoa?tere ircuvintelor: prin cuvirrtele auzite, ins[, nu se-nvafi nic;i mdcarcrrvintele. Cdci cuvintele, pe care le cunoagtern, nu le-nv61dmnicidecum; gi nici nu putem nicidecum mdrturisi cumcd le-amirrvSlat pe cele pe care nu le cunoagtem, decAt nunrai gi nrrmaifiind perceputd semnificaliunea lor, care nu se-ntAmplE prinruuzirea cuvintelor nrstite, ci prin cun()agterea lucrurilor semnificate.Atotadevdratd este, vezi-bine, ra;iunea, gi atotadevdrat se zice cumc5utunci, cAnd sunt rostite t:rrvintele, noi sau gtim, sau nu gtim cesemnific5 ele: dac5 qtim, ne-aducem, mai degrab[, aminte, decAtilrvdldnq dacd, ins5. nu qtim, nici mdcar nu ne-aducern amirrte, cirri se atrage, poate, luarea aminte spre a cduta sd afldm.

37. Cdci, dac5 vei fi zis cumc6, iatA, pe acele acoperdminteale capetelor, al ciror nume-l delinem numai prin son, nr.ri nu lel)lrtem cunoa$te derAt numai qi numai vd.zute, gi nici numele insuqinu-l putem pe deplin cunoagte, decAt numai fiindu-ne cunoscuteclt: insele; ceea ce am aflat, totugi, despre copiii ingiqi, cum i-auinvins ei, prin credinld qi religie, pe rege gi fldcerile, laudele per:are i le-au cAntat ei lui Dumnezeu, onorurile pe care qi le-aubinemeritat ei de la inamicul insugi, invdlatuJe-am noi, oare, altfeltlecAt numai prin cuvinte? Vri rdspunde cumcd toate cele ce-aufost semnificate prin acele cuvinte erau deja intru cunoaQtereanoastr5. Intrucat, c€ sunt trei copii, ce, cuptorul, ce, focu-I, ce, regele,r:tl, in fine, ner5nifi rle f<rc, $i pe toate celelalte, pe care le semnificiucele cuvinte, Ie degineam deja. Anania, insd, gi Azarie, gi Misael82irui sunt mie tot atAt de necunoscufi precum ade sarahale; qi nir-ri

rrumele acestea nu rn-au aiutet pe mine cu nimiq qi nici nu rn-ar-r

prrtut ajuta pAnd acum spre a-i cunoagte pe ei. Mdrnrrisesc, insd,r:ir eu cred, mai degrabi, decAt gtiusr, cumcd toate ac,elea, ce set:itesc intrr binecunosr:uta istorie, s-au intAmplat, mai demult, aga,

l)recum au fost scrise; gi gi aceastd diferenfd o gtiau ingigi aceiagir:iirora noi le ddm crezare. Cici zice profenrl: Dacd nu ue{i f. orezut,,ru Deli inlelegee (Isai., WI, 9), ceea ce n-ar fi zis absolut cleloc,rlacd ar fi judecat cumcd nu existE nici o deosebire. Ceea ce-nfeleg,ur;adar, pe-asta o gi cred; dar nu tot ce cred chiar qi-n1eleg. T[rtceea r:e-n1eleg, ins6, gtiu: nu tot ceea ce cred, gtiu. $i, de aceea, qtiu,'At de util este a le r:rede chinr pe multele pe care nu le gtiu; <5rei

37. Quod si dixeris, tegmina quidem illa capiturr

quorum nomen sono tantum :T::*,:::r::1,:";H;'Ji* "og.t,*""t"' neque nome. totl-,Il::'::.:l:

i;"i" "" g" i,i' o t"tt' q"""i t"^-"-".*':^t':,1;1::tlPsts uu6.."'" ""-";

a'" fl"*mas fide ac religioaccepimus, ut reg€I

;;; I;;; ;t";, quas"laudes Deo ceci":.Y'-T::: :::",:i'l;;";;t;;;;ili"" meruerint' nurn aliter nisi

l*i"""itir",*"'i n"'po"aeho'. cuncta quae illis v'

il;fi; sunt, in "o't"" notitia iam fuisse' Nam [Co

1216] quid sint tttt p'"'i' Uuid I"1tt1:' ::11-19::

;;iJ'.J; ;uid 'leni'iue illaesi ab igne' caeteraqu

omnia iam tenebart q'i"" verba illa :igffi:I::.i::::;;;:;;""1-nrarias et Mi'ael tam mihi ignoti su.t qua

illae saraballae; nec ad eos cognr-rst:end:" hu"",:

nomina quiclquam adiuverunt aut. adiuvare iarl

;;;;;;",. Haec autem.,Ilii ::.1" 1,1 :::i:f""T,'Jtir;;ri;, ita illo temPore facta esse' ut scrrPta .sun

;;;;;'me potius qtr.m scire fate.t' ""qt':,1::.1il;;;;.;;;'ii.l""' ipsi quibus. cr.edimrrs nescierunt

Ait enim pr.,ph"tu,-fui si'credider"i:.' ,::.: :t*:?:",lii:l' iiii{ i:", -I.I]. 6::1 :b',Titti!fl ll":J,l;nihil distare ludrcasr . .:--. ,-,-.credo: at non ur.,rr" l.,oicredo, Lriam intelligo- omni

autem quod intelligt-t, scio: :Ion olnne l:f*'l:,L:::,r,11

^q:il"H;;t;;:; sit utile credere t;tiam murta

Page 68: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

132 S. Aurelii De

de rebus .+it itit.o crrnsuli fatemur' ut eas nohis

cernere valemus, ostendat'

Xll. - Christus oeitcts intus docet'

nesr:i<.r; cui utilitati hanc quoque atljungo de. tribu

ptteris historiam: quare pleraque rerum (jum sclre

p.,ssim, quanta tamerl utilitate crQdantur' scto'

lJB. De urriversis autem quae intelligimus n<4

Ioquentern qui perstrnat foris,,t"' i:llt^ in,::i:,;;;;d.;,"r,', .,,,r,.t,li"us veritatem' verbis fortasse u

;;;;.J;;;t adrrrorriti' Ille autem qui corrsulinr" d..T''. qY

;^i;;;." h,mine hahitare dictus est Christus (Epht

iil, fo, 17), id est incommutabilis Dei Virtus.atq

."irj*.,r"'sapientia: quam quidem'tm.nis rational

,r,i*o ctrnsulitl serl tanturn crrique panditttr' quantu

(:arrere propter propriarn, sive malanr sive bonar

;i;;^r;;'pr*"l E't si quando fallitur' non fit viti'

"on.rlt"" terit*tis, ut neque huius' q-uae foris est'

Ji.,* *, quod corporei oc'uli saepe falluntur: c3ram I

39. Quod si et de coloribus lucem' et de caeterit

quae per c()rPus sentimus, "lt-:":ii:j::,:x,1"r.J.*q,r. ".,ip,tt

quae sentimus'. $ensusque lPs

;;ib-*i;"q,-,"* i"t"'pretibus it,:ili':.L':"::*, 1,i#t;;; ;il j,J uut"*'q're intelliguntur' interi('r(

.r".it.i*rr. ratione consulimus: quid dicr ptttest un

clareat, verbis nos aliquitl dis-cere pl'aeter lpsunl qu

;r;;;; 'percrrtit *t"''m? Narnqut: om.ia qual

.. -,,-^,--.i. qrrt mcnte oefcipifnUdnerciuinrtrs, aut sensu corporis, aut menle Perclpllnt

itta sensit,ilia, haec intelligibilia; stve',lt ltt'auctorum n()strorum lt"1'"i' illa carnalia' trae'i

rpi.ii""f i" n.minamus' De .iltis -1::..:::::::1:":1i:,L.p.,r,d*.r-rrs, si praesto sunt ea quae sentllnus; velu

",-,* , r-robis quaeritur intuentibus lunarn t""17

o""ir. ""i "1;i .'it. g;" ille qui interro.gat' si n.. vidt

r:redit verbis, et saepe non- credit: discit a.u.tem nul

Sf. AwpliaAwustin* Despre mn&$tru r33

utilitatri ii adaug chiar qii istoria aoeasta despre cei trei crrpii:dreptaceea, deqi multe lut'ruri rrrr le pot gti. gtiu totuqi cu cAtit

utilitate-s crezute8-'.

i38. Despre toate cele. irrs6. pe care le,-nlelegent, nuJ ctrrtsult[rtrpe vorbitorul care le rosterste-n afard, ci,' lduntric, pe adt'r,rinrlprezidentEo minlii insegi, sfdtrrili, poate, prin cuvinte, sti-lr:onsultdm. Acela, lns6, Carele este consultat. ne-nva{d, Carele s-a

zis cumcd locuieqte intru on'rul lSuntric, Christos ({fes., IIl. ltl.17), adicd, incomutahila Virtute rr lui Dumnezeu qi sempiternirInlelepciune, pe care-o consultd, iati" tot sufletul ralional; darfiecEruia i se aratd, cat poate el inlelege din cauza fie a hunei.fie a relei sale voinle. Iar, dac:d, uneori, se-ngal6, nu se-ntAmplddin viciul adev6rului consultat., preclrm nu-i nici viciul luminiiacesteia, care este afard, cE ochii corporali se-ngal6 adesea: per:are lurnind mdrturisim cunrc.S tr consultim despre lucrurilevizibile, sd ni le arate pe ele nouli- pe cAt suntem in stare sE levedem.

X[I. - Christos-AdeDdrul ne-nttald lciuntric.

39. Fapt este ci, dacd, gi. in prir.inla culorilor, se folos,egtr delumini, gi, in privinla cel<-rrlalte. pe care le simlim prin corp, a

elementek-rr lumii acesteia, a aceloragi corpuri, pe care le simgim,gi a simprrilor insele, de care mintea se foloseqte ca de nigte inte4rreliintru cunoaqterea unora precum acesteal in privila ar:elora r:aresunt, insd, inlelese, consultdrn, prin rapiune, adevS.rul interirir, ce

se poate zicn, de unde sd reia^si clar cumci noi invdldm cela prirrcuvinte, in afara snnului insuq'i, (jan'e ne lovegte urechile7 Cdc:i t,ratecele, pe r:are le peroepem, le perorpen fie cu simprl corpului. fiecu tnintea. Unele-s sensibile. altele, inteligibile; salr, ctr sd vorl.rcsr,

dupd ohiceiul autorilor nttgtris?, pe unele Ie numim carnale, pealtele, spirituale. CAnd suntern intrebali despre primele.rispundem, dac6 surrt de fap cele ;re care le simfrm; precunr r:Andse caut6 sd se afle de la noi, prir.ind luna nou6, cum sau unrleeste. Ar:i, r:el crc-ntreabA, dac.I nu vede- crede cuvintelor" qi atleseanu crede; nu inva16, irrsi. in nic;i tm chip, de<ft numai dar:6 vedegi el ceea ce se zioe; de unde. de-ar:um, rru:ilvafd prin <ruvinttrle

*.,f.r, nisi et ipse quod dicitur videat: ubi iam n

Page 69: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

f 34 S. Aurelii De

verbis quae sonuerunt, sed rebus ipsis et sensibu

cliscit. Nam verba eadem sonant videnti, quae no

viclenti etiam sorluerunt. flum vero non de iis qu

coram sentimus. sed de his quae aliquando sensim

quaeritur'; non iam .es ipsas,, sed imagines ab iiimpressas ntemorraeque mandat"t, l9g-"]T"t' 1',t.r*.ri.ro quomodo vera dicamus, [Col' l2l7l cum ft

intueamur, ignoro; nisi quia non nos ea videre

sentire, ,"d iidi.." ac sensi.st narrarnus' Ita ilinragines in mernoriae penetralibus rerum ant

""rr.I.r- quaedam documenta Sestamus, quae anim

r:onternplantes bona conscientia non mentrmur c

- loquirrur: sed nobis sunt ista documenta; IS enllr ql-

,rr.li,. si ea sensit atque adfuit, non discit meis.verbi

."J ,""og.roscit ablaiis secun et ipse imaginibus:.

autem illa non sensit, quis non eum credere poti

verbis quam tliscere intelligat?

40. Curr vero de iis agitur quae ment

interrogatur, quibus illa summa constat, quam tota

,."r.r.r"] n.rn valebat. Quo si verbis perducitur eius <1

Sf. Atuvlia Augttstin Despre magistru lg5

Page 70: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

136 S. Aurelii De

interrogat ibus v

inquirent st illeintus disc si abs

ipsurn quod agitur' utrlrl latn v

ri;i;, Jt "rr,riarm tibi prim, videretur ":." ':l^:"t]

t()turn crlnspicere: sic ergo quaerere oporturt' ut tuae

sese vires habent ,td audiendum illum intus

magistrum' ut dicerem, Ea quae me loquente verat

...J confiteris. et certus es, et te illa nosse corrfirmas''

unde didicisti? regponderes fortasse quod ego;

ciocuissem. Tum ego subnecterem: Quid si me"'

hominern volantem vidisse dicerem, itane te certum'rn".b" nrea .edcl.rent, quemadmotlum si audires

,.pi"rrt". homines stultis..esse meliores?,*""::-:p.Lf"",., et responderes, illud te n()n credere' aut11

lti.rrrai crederes ignorare, hoc autem certissime scire' ,

E;h"; iam nimiium intelligeres?. ne(lue in illo quod

me affirmante ignorar"t, tt"qtt" in hor': quod optime

," i."", al iqu id te didic is se ve rbis T,: i t:

.rrr^rr,l,.rori,lem eti*- interrogatus de singr-rlis' et illud

ig.r,n.rr", et hoc tibi notum esse iurare: -T"rT l"::,:;"; itiud quocl negaveras fatereris' c,m haec ex

il; .ffi"a.t. quae clicta it'ni' nihit vertris mdis

didicisse convincitur

XItI. - Verbrtrum ui ne quidem animus loquentis

aperit ttr.

41. Quanrobrem in iis etiarn quae' mente oernuntur'

frustra ,:irnentis loquelas audit quisquis ea cernere'

S"f. Awelia Aug,tstia Despre magbtlt t37

(rue nu era-n stare &i-l vadd totul. Unde, dacA-i r:ondus prin cuvinteler:elui <r.-ntreabi, nu-i totugi prin cuvintele d[tdtoare de-nvdlaturi,ri in acel mod c6utltoare. in care mod este cel de la care.se caut5 sE

rre afle apt, el, sd-nvele lSuntric'5; precum dacd aq cduta s6 aflu delu tine insaqi aceasta despre <ane-i vorba, dacd, -ntr-adevdr, nu lxrate[i, oare, dat nirnic er-nvipnrrd prin cuvinte, iar pe, nefrind, in starend cuprinzi tonrl, gi riar pdrea mai intAi ahsurd: aga se cddea, prinlrrmarer sd caut sE aflu de la tine, precufn se prezinti-ntru sineluterile tale spre-a-l ascultB pe mirificul magistm lduntrig tnttrt s6zic: ,Cele pe care? vorbindu-le er-r, le recunoqti cumcAs adevErate, gitrqti sigrrr, gi confirnri cumcE tu le qtii, de unde le-ai invAlat?,,; airdsp,ntle, poate, crxncd eu te-€rm invdfat. At*nci e.u.ag strbintrelese:,,Oe, dacd eu ag zice c.trmci am vdzut un om zburdtor, oa-re tot alAtrle sigur rni te-ar face r:uvintele mele, poamenii inplepii sunt mai buni dec6tiii-ai rdspunde r:E tu nu crezi una car:rede-o, oi o ignori; pe asta? insd, c{ o qtii atotcert. Dintr,asta ailnlelege, de,-acum, pe deplin, cumcd nici inru ceea ce, afirm6nd<-r(,u, tu () ignorai, nir:i intru asta, pe care-() gtiai foarte bine, n-ailnr'61at nimic clinuu errvintele mele; din monrenr ce, innebar, desprefiecare in parte, ai jura qf r:umcd, una $i.e necunoscuti, qf cumcitlta fi-e cunoscutd. Atunci,'insd, de-ndatE ce-ai cun()agte cumc5

X[I. - Prin puterea cuttintelor nrt se descoperd nici mdcar spirituluorbitorului.

41. Dreptaceea, chiar Ei intru acelea ce-s scrutate <u mirrtea,eadarnic aude rostirile st:rutdtorului .rit:irre n,-i in stare si le

Page 71: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

138 S. Aurelii De

non p()test, nisi quia talia quamdiu igntrrantur utiest credere: quisquis autem cernere potest, rntus

sunt, eo ipso nesciente quae dixit; veluti si qur

discipulus veritatis, foris iudex loquentis, vel potiuipsius lor;utionis. Narn plerumque sci.t illa quae dict

_---],fpH.ruteze, decAt doar fiindcE e util a le crede, c6t timp su,t iE*rraterr,ele ca ace.stea; orir:i,e este, insd, in stare si le st:ruteze.'el este,lhuntric, discipolul adevin_rlui, in afard, judecdtorul v,rbit.ru.lui,nrlu, mai degrab6, rrl insiqi

'orbirii. cici, de cele mai nrurte r.rfi, legrie pe cele ce s-_au spu:, vorbitorul insuqi neqtiind ce a zis; ;rrecumrlar:d neqtine, ddndu-le crezare epicureilc,r qi socotincl sufletu-lrllurltor, ar expune acele raliuni care au fost trat.rte desprerremurirea lui de r:dtre cei mai pruden$, ascultAnrluJ ,_,.,_,1,

"L."lroate sd scrureze spiritualele; acesta judecd cumcE el zir:ertdevdra ele: pe cf,.d cel ce Ie zice ignori dacd er zice adevdrat,srru nu? ba, rlimporivd le estimeazd Ltotfalse: e de socotit, oare,cumcd el le dI ca-nvildturd pe trele pe (Ere nu le gtie? $i, toruqi, sef'losegte de ar:eleaqi cuvinte, i" ,** +ar putea fot,r.i

"trirr gi gti,ri,

tl9, Dreptaceea, nu le mai rdm6ne, de_acum, cuvintelor nici:ld:"" faptul ca prin ele sd se indice spiritul vorbitorului, datfiind cd este incert clAc6 ef le gtie, sau nu, pe ."1" pe care Ie lr,r.hegte.AdaugS-i pe mincinoqi qi pe-ngeldtori, prin carl vei inlelege ugc,rcumcd nu doar cd nu se descoperd, ci chiar ." o",rlt".#, p.;.,'ur.inte,

spirit,l. C6ci nu stau, in nici un chip, la_ndoiaH ,um""r:uvintele rostitorilor ade-vdrului se sf.lrfeaz6, gi'intr-un chip anume, mlrhrrisesc, tnclnai ca sd arate spiritul vr:rbit,rului; ceea ce,r:urn to{i sunt de,acord, ar nbline-o, dacd nu Ii s-ar permiternincinoqilor sd vorheascd. Deqi, precum am putut-(), adese,rri,(:unoa$te, qi din prtpria-ne experienld, gi tlintr_a altora, nu-s rostite.:uvintele acelor luc:r,,,.;.;;;;;i;;".;;',T'J:rllT:;I'"T:f 'd:::,1';""."j,ft :;ji;

res[""rrrrd semnele aoelor lucruri pe rare re ave,m in spirit. cdci mincinogiile cuget5, desigur, chiar pe t:ele pe care le .rcr.t.r.:, irr,,at, "lri,rlacd nu putem gti de spun ei, sau:nu, adevdrat, gtim tohrgi cumciirli au in spirit ceea c.e zic. dacd nu Ii se-ntAmpld

"rr.,r,nu qi'lor ceva

rlin cele doud pe care le-arn zis; care, dacd neqtine susline, sus giIrrre, g( cumci se-ntemph uneori, gi cumcd, atun;i, rSnd se_ntAmpld,

tractatae sunt, eloquatur, illo audiente qr-ri spiritualicontueri potest; jUdicat iste eum vera dicere: at ille qdicit, utrum vera dicat ignorat, imo etiam falsissi

Epicureis credens et mortalem aninram putans,rationes quae de irnmortalitate eius rr prudentiori

existimat: num igitur ptrtandus est ea docere qunescit? Atqui iisdem verbis utitur, quibus uti etie

42. Quare jam ne hoc quidem rr:linquitur verbis,ut his .uli"rr. loquentis animus indi,:etur; si quideniincertum est utrum ea quae lrlquitur, sciat. Amentientes atque fallentes, per quos facile intelligasrnodo non aperiri, verum etiarn occultart anrnruverbis. Nam nullo modo ambigo id conari ve

veracium, et quodammodo profiteri, ut animuloquentis apPareat; quod obtinerent omnibuconcedentibus, si loqui mentientibus non ltceret'Quanquam saepe exirerti fuerimus, et in nobis et inaliis, non i:arum rerum quae cogitantur, verba proferri:rluod duobus rnodis posse accidere video, cum au

serlno memorlae mandatus et saepe decursus, aliicogitandis ore funditur;'quod rrobis cum hymnunl

""ii-rlt saepe contingit: aut cum alia pro aliis verba

praeter voluntatem no$tram linguae ipsius errorprosiliunt; nam hic ciuoque non earunl rerum sign

qr,.s i.t animo habemus, audiuntur. Nanr mentientelqrid"m oogitant etiam de iis rebus qrras loquuntur,'u'

sclens poseet.

tametsi nesciamus an verum dicant, st:iamus tamen

in animo habere quod dicunt, si norr eis aliquicluorum quae dixi accidat: quae si lluis et interdumaccidere contendit, et cum accidit apParere, quanquam

Page 72: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

I

!_49--Frd"dii errst ti^i D" M"g,"t'" '

saepe occultum est, et saepe me fefellit audientern' non

resrsto.

43. Sed his accidit aliud genus, sane late patensl

senlen innumerabilium dissensionum atque certamrnunt:

Sf. Aweku AWustin, Despre mo.gistru _ 111

e-nvederat, eu nu md opun cu nimic, degi adeseori e or:ult,gi-adeseori md-ngald pe mine-ascult[torul.

43. Ci survine, prin arcstea, un alt gen, de+ desnrl de largdcuprindere, qi sdmdnla inumerabilelor disensiuni gi certrrri: cAndt'reI ce vorbeqte le semnifici, bine-n1eles, pe cele r:e Ie cugetd, dar, decele md multe ori, numai pentru sine qi pentnl alli rfliva; celuic5ruia-i vorbeqte, insd, qi altora anume nu le semnificd tol la fel.

Va fi zis, intr-arlevdr, cineva, ascultAnduJ noi, cumcd ontuleste-ntrecut lirin virtute de unele fiare; pe datd, noi n-o putemsuporta, gi respingem cu mare-ndArjire accastd atAta de falsa qi de

pestiferE sentinfir; pe cAnd el numegte, poate, virtutes puterilecorpului, iar prin acrst nume enunf6 ceea (€ a crrgetat, qi nici numinte, nici nu se-nqal5-ntm lucrrri, qi nici n-a-ntre;fesut cuvinteleincredin{ate menroriei, altceva frimAntAnd el in spirit, gi nici nusuni, printr-un lirpsus al limbii, alta decAt frimAnta el; ci numainume\qte cu alt nrrme decAt noi lucrul pe careJ t:ugerd, despre carei-am asirnli pe datd, dacd i-am pute.a scruta cugetarea, Pe crare,

prin cuvintele rr.rstite qi prin serrtinla .sa lSmuritd, n-a fost inc5 instare sd ne-o invedereze. Se zice cumcd acestei erori ii poate firemediu definilia, intrucat, dac6, in aceastd chestiune, s-ar definice este virnrten, s-ar l6muri, zrcn+r.. cumcd controversa nu-i desprelucru ci despre cuvAnts; ceea ce, ca sd conced cumci aga este?

dintre cAli anume poate fi gdsit, oare, bunul definitor; gi toruqi,impotriva drsciplinei definirii multe disputattr-s-au: pe c"are nicinu-i in acest loc o[Drtun a le'trata, gi nici nu sunt orictrm aprohatede cdtre mineT

44. Oturtt cE pe multe nu le-auzim bine gi ne.-nrxrntrdm multgi bine ca qi din auzite; precum tu adineaori, c6nd eu zisei cumcdun anume cuvAnt punic inseamnd misericordie, ziceai c-ai auzitde la cei cdrora acestd limbd le este mai cunoscutd cumcd elsemnificd pietatr:: eu, insd, opunAndu-md, afirmam sus gi turecumc6 1ie 1i-a scdpat cu totul ceea ce auzisegi; mi s-a pdrtrt,intr-adevdr, tlumcd nu ziseseqi pietate, ci credin1i, degi qi st[teaiatotapr'oape de nrine, qi nici aceste dou6 ndrne nu pot cu nici rlnchip sd-ngele urcchea prin similitudinea sonului. Te-am socot.it,totuqi, indelung, curncd tu nu qtii (]eea ce 1i s-a zis, degi err rru

.,trm ille qui loquinu, eadem quidem significat quae oogitat'

sed plemmquq tantum sibi ei aliis qrlihusdoli. "i t:1: "li

t,r,1.ritr et iLm aLis rxrnnullis, non idem significat' Drxer

.'nirn *liqris audientibus nobis, atr aliquibus hellui

I'urminent virn-rte superari; nos illico ferre non

et har)e tarn falsam pestiferamque sententlam ma[

intentione refellimus: cum ille fortasse virtutem't:orporis voc,et, et hoc nomine id quod cogttavit enu

net: mentiatur, nec e-rret in rebus, nec aliud aliquid vc

animo, mandata memoriae vertra contexit, nec linguae I

aliutl cluam volvebat sonet; sed tantu-nmodo.t"-Ti,,.rgit"t, alitl quam nos nonrine appeltat: [Col' 1219]

q", ltf statim assentiremur, si ejus cogitationem p"Ytinspie,ere, guam verhis iam prolatis

-explicataque sentent

",rt. ,rorrdr- nobis paniet" l,*l"it' Huic errori definitione

mederi posse dicunt, ut in hac quaestione si tlefiruret q

"it ,ittr"; eluceret, aiunt, non de re, sed de verbo e

controversiam: qud ut concedam ita esse, quotuscprl

tronus definitor inveniri potest? et tamen adlte

ctisciplinam definiendi rnulta disputata sunt; quae

htrc lu;o tractare oPl-)()Itunun1 est, nec usqueqLraque Iprobantur.

't4. Omitto quod multa non bene audimus' et q

de autlitis diu multumque contendimus; velut tu nr

verbo quodam punico-- cum ego nrisericordiam dixi

pietrt"* significari te audisse tlicebas ab eis <libusii.,gr.rtr rrrugi. .roat esset: ego autem resistens, guid ameperi

tibl omniio excidisse asserebam; visus enim mihi

non pietatem tlixisse, setl fidem, cum el coniunctissimul

rnihi assideres, et nullo modo haec duo ntrmirt{

sirnilitutline soni aurem decipiant' Diu te tamen arbitratr

sum nescire quid tibi dicrum sit' cum ego nescrrerr qul

Page 73: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

Ii

142 S. Aurelii De

dixeris, nam si te bene audissem' nequaquam mih

videretur absurdum pietatem et n-lisericordiam u

8.f. Mfo A,rS, tu" Dqp* "*gitr*

-

14!

ltiam ceea ce,ai fi auzit bine, nu rni se pdn:alricidecunr abs anume curzAnt puliri.suntrurrlite pietatea se,-ntAmpl6 de trle mai multerlri, dar, precum am zis, sd le omitenl ca sd nu par cumc6 pun inHcama cuvintelor calomnia datorati neglijenpi ascu-ltdtomlui saur:hiar sr,zeniei oamenilor: md neliniEtesc nrai nrult cele pe cane le-amr)numerat mai nainte, unde prin cuvintele atotlimpede percepute()u rlrechea gi latineqti, cum suntem de-aceeagi linrbd. nu suntem instare sd cunoastem g6ndurile vorbitorilor.

45. Dar iati cd dau, acum, inapoi gi conced ci[, de-ndat[ t:er:uvintele vor fi fost prinrite nr (:uloscute,lui poate, sd-i fie cunoscut c flespre ar:elelucruri pe care le semnifici: in momenhrlrle fa16, invaga el, oare" de a<rea, dacd le-a spusl sau nu. acela per:ele adevirate?

XW. - Christos ne-nuald. ld.untric, omul ne atrage, prin cuuinte,luarca ominte, tn afard. 'i

r:umcd le dau ca-nv6ldtur6, gi chiar pe-a inseqi virtulii Eipe-a-nlelep.iuniir(x), cum le vor fi explicat pri, cuvinte, atunci c:eitre-s numili cliscipdi c,nsiderd intru sine inEigi da., au f<rst zise.

ii numesc magiqtrii.pe r:ei m nu surt, filrrda4 de cele mrri nrufte ori.intre timpul vorbirii qi timpul cunoaEterii nu se inteqr.ore ni"i ,,r,fi:l de intarziereru2, gi, fiindc5, dupri ah'agerea ludrii arninte derdtrrevrrhitor, irrvat[ repede lfluntric, ei stxxrt c.rrmr.E aU invdtat i. afarA.rle la u:l care le,-a atra^s luarea aminte.

vot:ahulo punice vocari. Haec plerumqu€ accidunt; se(

ea, ut dixi, omittamus, ne caltullniam vDrbis de audierrti

negligentia, vel etiam de surd.itate hominum vrdea.

Lrommovere: illa magis angunt quae suPerrus enuntere

ubi verbis liquidisiim. "rrt" perceptis et latinis n

valemus, cum elusdem linguae simus, loquentium

co8noscere.

45. Sed ecce iam remitto et concedo, cum verbt

cui nota sunt, accepta fuerint, posse illeius auditue$se notumcc,gitavissetrrtrum vera

de iis iebus quas significant, loquenternum ideo etiam quod nunc quaerltu

dixerit, discit?

ruV. - Christus intus docet' hamo ueftiis foris admonet'

Num hoc rnagistri profitentur, ut cogrtata eoru

a{r non ipsae disc-iplinae quas loquendo se tradtputant, percrprantur atque teneantur? Nam qurs ta

.trlte .uriosus est, qui filiunt suum mittat in scholar

ut quid magister cogitet discat? At . istas orn

disciplinas qrlt t" docere profitentur, ipsiusque vtrt

"tqrl .^pi".rti"", ".rr, l'".bi, explicaverint; tum [C

12b0] illi qui discipuli vocantur, utrum vera dicra si

rprd'.".r"iipsos considerant? interiorem scilicet ill

".rit^t"* prl viribus intuentes' 'Iunc ergo discunt:

cum vera di"t" "t." intus invenerint, laudant,

non'se doctores potius laudare quam doctos; si tal

et illi quod loquuntur sciuni. Falluntur autem homi

ut eos qri .ton sunt magistros vocent, .quia pleru

inter tenrpus locutionis "i t"*p,t cognitionis, nulla

interponitur; et quoniam posl .admonitionesermocinantis cito intus discunt, foris se ab eo .qadmonuit, didicisse arbitrantur'

Page 74: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

I

144 8. Aurelii De

46. Sed de tota utilitate verbonrm, quae si be

consideretur non parva eqt, alias, si Deus siverirequiremus. Nunc enim ne, plus eis quam oporte

tritrueremus, admonui te; ut iam non errederentu

tantun), sed etiam intelligere inciperemus quam

verborum tuorum, nihil aliud verbis quam admon

hominerrr ut discat, et perParum esse quodlocutionem aliquanta cogitatio loquentis appa

rrtrunl &utern Yera dicantur, eum dtlcere solum' qse intus habitare, cum foris loqueletur, admonui

scripturn sit uuctoritate: divina, ne nobis quemqu

*^ gi.,.r* dicarrrus in- te rris, . q:-t-d

^"::: 93il-.fi.,". in coelis rtit (DIatth. XXIII, B-10)' Quid si

^r,'"* in cr.relis, docehit ipse a quo etiam per homine

signis atlmonemur et foris, ut ad eum intro convers

erucliarnur: quem diligere ac noss(' beata vita est

quam se ()mnes clamant quaerere' paucr autem sun

q.ri eum vere se invenisse laetentur' Sed iam mih

dicas velirn, quid de hoc toto meo sermone sentras

Si enim vera esse quae dicta sunt nosti, etiam dr

sir-rgulis sententiis interrogatus ea te scire dixisses

vides ergo a quo ista didiceris; neque enln) a me' cu

roganti omnia responderes' Si ar-rteor vera esse no

,.nlti, nec ego nec il[e te docuit: sed ego, quinunquam possum docere; ille, quia trr adhuc no

pot". disc.ere. Ad- b-go -vero didici admonition

S[, Awelta AuAustiv Despre mngistru ]446. l)ar rlespre tr-ratd utilitatea t:ur.intelor) c:are, de-i bine

r,onsideratd, nu-i mir:d7 vorn (-.er()eta. dacd Duntnezeu ne val'i-ngddrrit, altdcJ,atdr()rt. Ar:um, intr-adevdr, r:a sd nu le atritrrrimrrrai nru-lt decAt rc cuvine, fi-am atras luarea arninte; t:a. de-at:umttruinte, nu d s5-nlelegern r.At rlertrlevdrat e x:rrr.sistm pe :ffiil#:#Tllrrruri (Mol.. XXIII, B - 10). ri ne va-nv6p ElInsu;i, rle [a Ciarele ni se a gi in afard. prinn(fnrne, de <6tre tlarneni, ca sE fim instn_riti:

lxr Carele a-L iubi 9irrrr tolii strigd cumcdrure sd se bucure cdtirnli nr despre intreqt.ii cumc5 sunt adev6rate cele c.e s-au spus. intrehat despre fiecarent:ntinld in parte, ai li zis cumcE tu o gtii: ia, prin urnare) aminterle la cine le vei fi-nvdtrat pe acestea; cdr:i, intr-adev[r, nu de lanrine, c6rr.ia, intrebAndu-te, mi le rdspundeai pe toate. Datfr nuqtii, insd, cumcd sunt adevdrate, nu te-am invdlat pe tine nici eu,rriri El; ci eu, fiindcd nu por sri dau nicic6nd inv[ldtura; El, fiirrclcdtrr nu poli invd1a inci. Ad.: Eu cu adevdrat tnvdgat-am dintrurtr{moni;iunea c.uvintelor tale cumcd, prin cuvinte, nu se face nirnicrrlta dec6t ci i se atrage omului luarea aminte, ca sd invele, qi ci-ilrrea pulin cd prin vrlrbire se-arat5 pulinhr:rd cugetarea vorbitonrlui:r:lunrA, tiaci sunt, incaltea, zise, sau nu, ader,6ratele, numai EI neirrvald, Carele, oflnd vortrea in afard, ne-a atras luarea aminte cdIil luruiegte inlduntrur(H; pe Carele, cu aiutrirul Lui, il voi iuhi <_:,u

rrtat nrai ardent cu cat voi fi mai inaintat intnr inv616turd. irr fine-ucestei r.stiri alei ta.le, de c.are te-ai f<llosit perpetui, ii sunt, nrair.rLr seami, recunositor, intmc6t pe toate, pe (:are eram pregdtit silrr t:.ntr,zic, le-a preintAmpinat gi le-a l6murit; gi nu a fost ldsat ,ler:dtre tine als.lut nimir: deoparte, cirr.e md fdr:ea si stau la-ntloiall,rlespre txre aoel orac,l se.ret nu-mi rdspuntlea nrie astfel prer;,,rstr-afirrrra prin t.rrvintele tale. .

quem jam, favente ipscl, tanto arttentius diliganr

{,rrr't,,r' ero in cliscendo provectior' \ierunrtamen hui

J.rtiorri tuaei qua perpetua usus es' ob hoc habe

maxinre gratiam, quod omnia quae contradicerparatus eram, p.r9ut"*ptvit atque disso'lvit; nihilq't*rri.,, abs te derelictum est, quod me dubiufaciebut, de tluo ntin ita mihi responderet secret

illudr oraculurn, ut tuis verbis assert:batur'

Page 75: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

i

,}

:

lvorE $I C0MENTARII

rSubauzi: s[ pllnlm, prin care e mai bine prins sensul lui ellicett.

,, 2Suba'tzi, atti

Itl: so-nvalamdemonstralia, p

'ln linie dreapt6, in latineEte: doelrlna', qi dllcore (a inv[+f, de la eltul) -de Ia care avern, de asemenea, in linie dreapt6, diedptlna -, care sunt

buvintele cardind alr: acestui dialog, dar care nu au corfspondgnte, ad,titt., in r.omAneqte. A-ltfel o da qi a primi invn$tura. Resqrgdnd la alncunogtinfar,in variantelea incunoqtln(a qi a ne lncunoqtlnfo, intmcAt,din tot ce ne oferd limba romAn6, in aria analogicS,'acesta se apropie,

rrred, cel mai mult tle una dintre variantele demonstraliei ficute aici,

adicd: tnudla pe noi inqine, intocnni afa nu ne

putem rne puteln faer_ un experiment, dal numai

la nive

"Altfel, in sensul s:lor de mai sus: Aug.z Pe una dintre acestea o udd pi

asimt: e-ntndem\ de.fcipt, cumcd, mrbind, noi urem sdi ficuttogtinlr\m pe

olpii;sdne-ncunogtinldm, ins6, pe noi ingine, in re chip?* Subauzi:ciutEm si alldm eeva, 'intreb6nd

qi intrebAnd.n-n". i.,rAspun5ul,lui Adgodatus I cuprinsd o trimitere mai abstrus6 la maieuticaarrcraticE.

'Ad litt.: lqcu.fiune; altfel, uzyal romAneqte, dar impropriudemonstraliei de aici: prln cuvdnt, prln cuvinte ,i .

" Dinre qrulte sensurile paler.cuv6ntul contare il ,qre qi pe +cela de a

rerita ceva. A cAnta spre a-1i reanirrti trimite, mai depdrtigor, qi la practicile

rnnemotehnice.? Altfel, aci gi passim: (re)omintire.8 Dep6qind purisrnul ciberonian,'Augustin evitd si lbloseasc6, ar:i,

termenul Brecesc rJialog, preferdndu-i, zir: glosatorii, latiriesculsermocinatio.

Page 76: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

148 Sf. Aureliu A

" AEa runr sunt statuate. tn disiunclie' doud cauzele de<t uorbi'

inoederr:zd faptul ci Augustin nu-qi propune sd exprime' aci' adevhl

<:atrz6. a v,,rbirii, ci. poat!, rnotivele pentru tare convorbim adesea'

r"l'radnt'aci ad litt., qi nu: Vdd ce cnezi' sau: V[d ee gdndegti' intt

dt, sinrlul interior fiind vorba ln acest dialog, mi se pare mar aPr()aPe

gAnd irea etimobgicd aug-rstiniand.rr(lhiar dat'6 prin acest cuvAnt li se subaude unora anam

plaLoniciani, ac,i. la Augustin., sensul este sensibil diferit

I ! Sutrauzi: a[64-rele, s{Lnctu@r@le.

l''St:urt, nu ste-n puterea noastri sh-I adulem arninte sau sd-L

prr Dumnezetr r:e sd fac6.

r{ Sufletul ralional, partea superioard a suflenrlui, deosebitE' dupd

augustinianE, de sufletul vegetativ.r"Aga, interpretAnd, aci, urmAndu-i pe al1ri, qui: (arh')quibue;

,;i aceaste uariarrtd o cred eu adev6ratA: Cine vorbeqte d6" i^ntr-g:

afari, prin vrn articulat, semnul vninlei sale: Dumnezeu' insS' Oa

rurmit omul interior, e 9( de ceutat qi e qi de rugat intru-inse-qitai

sufletuhri ralional; ".".t"*

a voit, in[r-adever, sd fie templele Sale'

1" Sintagmd c.ardinald pentru intelesul ternei dialogutui acestuia

tr Suhauzi, altorele, sanetuarele.rB Magistrul suprem este Clrristos.

r') ()uvintele Rugdctuntt Domneqti, ale Tat5l-tri Nostru'2') Subauzi, totugi: ideile sau, mi rog, lucrurile inteligibile'

2rComlmonere: prin acesta se circumscrie sensul (re)amintirii'

2r EnrrnlatS- aci, qi dezb6tutd in ilnele aspe(:te ale sale' teoria semr

'rr fi larg j.r..lt ta de SfAntul Augustin in I-)e Doctina Christiana.

2't Ad lin.: Doc6 le ploee Celor de Sus si nu r5mdnE nimle

Et&te (de more) urbe.!'Nt{el' indolala- Despre limitele indolelii, t;f" infra, c' X' n' 31'

"'Ntfel' cee& 0e nu exist[.2" Altfel: tresdrire.2? Subar.rzi: sd suferln, sf, euport[m, eE pdtlmrflnro ud pefim df,n

cl'. infra, c. \TII, 21.

Notc Si omcnta,ii t49

'8 Au5pstin definegte el insuqi, aci, prin termenul retoric propriu,lenomenul pe txre l-a t:irctrmgris prin exemplul cuv6ntului nihll = nimic.

2" Aceast6 tradu(:ene a mea, a lui ex prin dln gi a h ri de prin dintru este

trqor fo4atd, pentru a reda replica lri A,lor,{ut.t s. in rt,m6neqte, din lerecl6 pe amAndoud.

"'L,na, neutraliter.

'rrsubauzi, aci, sensul strict gramatit-al al lui nomen: subatantiu

'u Ad litt.: odoaree.

'uAd litt.: sapoar€e.

'k Subauzi: orati, inf[{iqeazi.B E vorba de minri, a tiror artd era apreciatd la rrtmani.jbPutere,a cuvAntului va fi definitd, mai la vale (X, l3+), oemntficafia

core zoce in son.s?E un sens mai rar, prin c,are re cirormscrie sfera ontokigicului, pe

r:rrre SfAntul Augu-stin i-l dI acestui cuvAnl in chiar atiesl loc.

'm Primu-I, cuvinlul, adicd.

'' in latinegte vertrun in^reamni ttxndatA errv6nt gi verb. Ar:i e tnve,r{erat

vorba de verb.{'in timpul lui Ar-rgustin se folosea incd declinare gi pentru cuniu4;are,

;rrin deelinore nunrindu-se flexiunea in general.

'' Altfel: mutuale.

'2 Subauzi: reciproc.*j DerivAndu-le inexact, pe nonen de la nosco gi pe verbum de la

verberare, SfAntul Augustin urmeazd tradilia grdmdticilor latini.lrrexactitatea etirm:rlogiilor nu irnpieteazd c,r.r nimic esupra rneta-fizicii

linrhajului pe care e, ciicumscrie, aci, SfAntul Augustin. intregul sitr eforleste de a ardta rolul mcundar al semnelor, cuvintelor, numelor, cu scopul

precis de a inturna spiritrrl citre Magistrul interior, a t6rui singurdirn,4Sturd ne poato face s6-r4elegem lucmrile semnificate.

'* Ille..., gramuratico: Traducerea mea este, irci, interpretal,ivS.l'xprimarea augustinian5 de aci a dat nqgtere mukor gh rse qi turor traduceri

rliferite. ln De util.. cred.,\ll,17, Augustin nc dd nunrele unor gr6nrdtir:i:Asper, Cornrrtus, D<tr1atus.

*s in romAnegte, adjectivele ptonominale.

Page 77: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

I

150 '. Aureliu

{'Tradur:, aci, ad litt., ca sdpistrez o,ximoronul.{? A.ltl'el, intrucAt est insearnne in latinegte Ei dr, aci qi pa.ssirn: Da-ul.

amAndoud eazurile e de senrnalat profunzimea gi totodatdexe6Jezei augustiniene

* in latirrd 13 litere, cAte are est.*" At:i sunt date ca e.xemplu toate p54ile de urrtrire qi se demor

t:i fiecare;nnte sd fie substantiv.r" Dintre toli autorii latini, pigAni, Cicero este pentru A

aut()r-itatea indiscutabild; I Sul-rarrzi: dialecticienii.-2Subauzi: subiect gi predicat.r'Om gi cal sunt, in tradilia anticd, substantivele uzitate frecvent

t'onstruirea unor prcrpozilii exemplificative.;subauzi' substantivele (suhiectele). Pistrez, aci gi passinl nurnele,

sd nrd rnentin in miezul demonstraliei augustiniene.;-'Augustin se referi aci la Diomedes gi Dtlnatusi care aflinte&u

autorii din veehirne srrslineau cd prin nume sunt nurnite animatele, p

vor:ab r-rJe, inaninratele.i'Ad litt.: nume general.srAtl litt.' nume [email protected] Suhatrzi' ra(ionamentul.:'" Suhauzi: vorbiFli, rosairii.

'r)E r:irurrnx:risE, aci, funqia admonitir,6, preparatorie, a dialogului'6r Dupd ce a circumscris, in capitolele de pAni aci, marile ori

rnetafizice ale disputei sale cu Adeodatus, Augustin revine de-aci

reluAnd tonul dialecticului gi al grdrndticului, continud exercitareasdu intn-r tainele acestor a-rte li}rcrale, pe care el le-a predat, ca da"scdl, 9i

Africa, qi in Italia.62 La mljloc, in rostirea latineasc5.

'tt laligi, in nrstirea latineascd.r*'lraduc, aci, om, gi nu omul, p6strAnd mai ac<nntuatd

into<:mai ca-n latinegte, limb6 lipsiti de artis)l.

'"'Astlbl de sofisme ii incAntau pe discipolii din vechime, cumincAnta, sunt sigrr, qi pe cei de ast6zi, dat6, in qcolfle noastre, s-ar

diale<:tica gi retorira qi" cum se cuvine, gramati()a.

Note fi mlnentarii I5lm$i aci Augustin se exprimri in dreaptd tradilie ciceroniand.

lirr., pentr limitele gA'ndiriinl a, in rorn6n qi mai acentuat^6.Sr ce parte de e p€rrte de v,irhiretil

(fl Subauzi: in termeni moderni, subslontiv.r")Aceasta este definilia ,clasici', la cei vechi, a omului.?0 Este exprimatd, ar:i, ca sd zic aga, ,,legea de aur a rnetafiziciil.?rNoroiul, adici.2 Rdspunsul ii este atritruit lui Socrate.?;tPoe1 satiric (34 - 62 p. Chr.).?'litic:L adic6.?t'ln.consens cu apologiqtii anteriori lui, Augrrstin respinge autoritatea

;r1g6nilor.?n Cele doud sunt: a vorbi gi a invi1a pe altul.

. rrAl' rzie la aspectr.rl agonal al dialogului, in care agonoterul este, desigrrr,

Arrgustin.?t Altfel: inveliguri.

rrrrc el a qtiut sd-ncreqtineze platonisnrul,

rsand dreptm, sarotxtm,Migne, ni se

hlc et infrafonotanter scribitur pet r samba,?ei quo pseto etlem Tertulianusrcrlpslt in llbro de Pollio, el in libno de ResurFectione carnis. Foro

Page 78: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

r52 AureliuNotc fl comentoii 153

'rl Ar:i std cardina teoriei (i)lurnindrii in drx:trina augustiniand .

"'lPrin imbucurare este r:ir<:urnstrrisd latura mistit:d a grroseolopliei

tgr.rstiniene.

'''r Subauzi, ascult[torul

"{ Prin rrchiul mingii, aditd, sau prirt simluJ interior.

'[ Altfel: lnterlor.'r' Fl circumscris, ar:i, rr llu.l ontul ui-magistnr.

": Sunt lapsusurile limtrii.

'rs Limba rom6nd face, prirt praxa sau uzul linrtrii, deosebireavArtute.

Augrstin.is6, aci, de Sf. Augustin, dintle virtute gi

'r)Controversa de cqvinte o respingg urnstant'Sf.rrnEtica gi filosofrq adic6.r0r Ad lin.' mai degrobi decf,l pe doctorl pe doc(i. Rostirea latinea^scd

altfel, cwasiintraductibild.l('2 E vorba despre atemFbrelitateb crinoaEterii prin (i)lurninale.rr)'tAr;est lucrr Augrrstin il va lace in De Doctrina Christiona.r('Altfel, lduntde.

ilkt capitum. Contlg vocohull'

t*tu*pottt6oo", qnod calitunt.'trt.

lsidCIrus, llb. f9, cap. 23; ellle, Jluut ac stnuosa oestimenta' ul)

i;fu;";'ibidem piaeet, pallia, Yatablo elliraque ccrlptulnierpretlbue sonot; nonnulls etiam, caheamenta; flilleronyr

denrum ln loco cit,,ta bmccas seu tibialia, adicS: in edilia Bad. $i

Mss. nrrastre. aci qi infra, e scris constant prin r sarabarele; precum ct

Thrtr rlian a rris in cartea De Pattio ( De^sprc Nit) $in clitea De Resurrwti

C a rnis ( D*p n rcsurcc{iunea cdmii = Desptre tnuierea trupufui) Ta

g;";, irrsi, a.", la Dan., cap. 3, v' 94, la genul neutru' ta sq'rabarfi'.

asta N{ss, Fiscanense 9i Midtraelin, in loc de anu17e pentru capete' au un

""rfir"";"* pentru- picioctre; 9i pun, apoi, m1 9res":' t'"T:1Tl'..Y

sdfie piciottrei" "t".; "u^

ric.* pi"ioon, urechietc';insemn&nd pici'

;., fi omit, apoi, ole capeteior, in acel loc unde citim acele-an

acoperdminte ale capetelor' Aceastd varietate se datoreazd rnl

.ari'i a acestei rocabuie. care la unii inse arnnLacoperdminte ale

pnecu m aratd Isidor, lib. 19, cag. 23; la al1 ri uestminte udbite pi si

lrrrr, i..4i, aceluiagi Isidor ii pia,r in acel aqikr' lnynynle',t":: lu

iii" Jp interpreli .i S."ipn tli; Ia unii chiar in cdlfdminte: la flieronl'rn'

cele din urt;rri., pantalnni salu tibiale'tn Subauzi: Prfuire, vedere.e l,,lumele celor trei tineri prin care +a-nf6ptuit miracolul (minunea)

tnAr:esta este rolul suprem al cuvintelor care ne vin de Ia magi

sE nztscd intru noi increderea' sau, mE rog, credinla, necum cun

care ne este dat5 de cdtre Magistn'rl interior'

s' SfAntul Augustin cunogtea variantele acestui verset ' Foloseqte aceal

variantd intnrcAt ii servegte mai bine ideii pe care i exprirnd' anumg'

a"Ua"ai*. f"telepciuniiincepe piin credinla supranaturalA'

R"I) cuprinsE, in aceste rAnduri, complerr entaritatea credinlei qi gtii

eAceeagi idee e eLprinrat6 in De Musica,l {, ::-! n7; Conf''l'

LWLn. T7;Dedio.Quae*. LXXXtil,Qtoest'LJXIX; 1'' ir

trlAutorii cregtinl adic6Bs r\vem, aci, 'iii'inctul forte 4l teotiii reminisieolei in dtrd

augustinianEs')lrucrurile ilsele, vg-&-ri"e, i r nu inraginile lor-

'x)'lboria omului interior este cea care a devenit celebrissimi in

aug-rstiniand.

Page 79: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

S. AURELII AUGUSTINIHIPPONENSIS EPISCOPI

I}E BEATAVTIA

LIBER UNUS

SF. AIJRELIU AUGTJSTINEPISCOPUL HIPPONEI

DESPRE \{ATAFERICTTf,

O CARTE

Page 80: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

Libmm de Beata Vita, non post libros de Academicis, sed

nostro in codice intermptum reperi, et,non parum minus habere.

codice cu texnrl integral al,operei tkspre uiapa fericitd, aga c6 cr

comenteaz6 dupE codicele intrerupt gi din memorie, intrucAt n_a

Luciei gi lui Eugen Uricaru

Page 81: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

'- Aurcliu ferititd 159158

Notd inMuctiud

veteran din armatd, era un spirit pozitiv; se pasiona penfiu istorte,

nu gusta subtilitalile filosofice. Licenqius, pe care Augustin il iuboa

tn &ip deosebit, era pasionat pentru literaturd, fEcea poezii, se

cntrrziasma repede, dar era mai superficial. Locuinla era o cas6

t

I

I

;xrnrilor, se Qeau o via15 patriarhal5, in soare

qi aer cura pentru sindtatea lui dugustin'PlimAnii se singurdtate, dar mai ales sufletul

rrlu. Acum igi putea el da seama mai bine de ceea ce-i lipsea

rd o cunoagtem mai bine, sd select[m din amintirile pioase ale

fiului sdu: .Era gi manta cu noi, cu un exterior de femeie., dar cu

o credinld birb[teascA, cu o gravitate bitrAneasci, o gingdgie de

rnam6, cu o pietate creqtin[. Ea s-a irrgfriit de noi, ca gi curn ar fifost manra tuturor gi ne-a servit ca gi crrm ar fi fost fiica noasn'6'

(Confesiuni, lX. 4,8. 9,22)'De obicei scularea se fdcea dupi ce se lumina de ziu5.

(lAteodatd toli se sculau mai de dimineali, Pentru a da o mAnirle ajutor pentru Iucririle agricole mai urgente. Pe timp frumtls,rlupd cc-gi ficeau rugiciunea, ieqeau in livad{ se agezau pe iarbE

la umbra unui copac qi incepeau .leqiile,. CAnd ploua, se adunau

ln sala de baie. Dar sd nu ne inchipuim cursuri ca prelegerirrrademice. Erau mai degrabE discuqii libere qi familiare, conduse

rrr pricepere de maestrul Augustin. lnainte de maed, eI se ocupa

rlc elevii s[i; in fiecare zi, el explica iumdtate dintro carte a luiVergiliu, poetul siu preferat. Licenlius era incAntat de explicaliiprinzAnd gr-rstul poeziei. Scria versuri, uneori inspiralia ii venea

la masd qi ieqea s[ Ie scrie. Maestrul iI mustra, il modera. Dupd

masa, discutau filosofie, religie sau alte probleme. fJnetrri div:u1ia

ne prelurrgea pAnE la c6derea intr-rnericului, serilogiile se prelungeau

in sala de baie. De obir:ei, dupd o hoie, serveau cina 9i se culr:au

o dat6 cn apusul soarelui.

clin parte-i; cE nu-i plar:e, de aserneneat cE

ai"i iprec,rm gi-n ake opere din. ncelaqi 11

al". p. F-ortuna (: Soarta); c5' iar5gi' nu-l filace;, rcurauruooB

in Disputa (t treia," Xi1*"1""mta, t t'^Pgl"Il::::1"':':i".i"l,i igi are habitaculul in singur spiritul inleleptului' in

f;i ;;; tilu "o.prl lui, din moment ce Apostolul spuse cE pt

a"rrroug,.a" u lri Da,*r,uzeu, decAt carea omul nu poate avea nI

mai mult, e de sperat in viala viitoare, care' slngura' poate fr nur

viala fericiti, unde qi corpul incoruptil'il 9i nemuntor I se va

.*li-';." .r,, fi"i-',i.i Ln fel de molestie^ui t*lY"llu-,..rP'r td a fost, aqadar inceputd in ziua de 1

noie de baie din villa de la-Cassict":""1-U';

ctrntinuat inc6 dou6 zile, in 14 noiembrie, tot in baie, iar, in

.r.ri.*U.i", in preluca vecin6, disputele fiind c<lnsemrlate

tahigraf.C', n,rmai mrtin inainte, la inceputul lui augrrst' in viala

mai important eveniment, covAt'qitor

numit indeobqte ?scena din gridina

Milan' qi insopt, in istoria culturii, prin-ryl3..brrl TblLe lege' pr.ece

a" irr"aiat .a primitd de la episclpul MilanulYi' *Tbt"til::fu;iitil" preotul Simplicianus, ie citirea epistolelor. paulien

;;;;t ", L^*4, de citi'ea, in paralel T-p':t]:"ld11I^T?"u+iit.

pft,onicilor' Renunld, apoi, la invdf5m6nfi jl]f::t", ,,"1 .-irrtili de el in aceast[ operl' se retrase" 1t' lo"tPt*,'lla oroprietatea rle [a 1ata, p"si lor la dispozife de amicul

*I;;;;;.-1. ctr.i"i""t*, ptob^bil Casogno di Brianza

*rteri, la cca. 33 km. de Milan, unde stdtu pAnE in P?.ttt"'

ffi; a s". pr.gati in vederes.bl*4"ilP" *t*l plfr}T:fi'ilJ;."ilil;;,Ei amicul siu, Ail4rius' Ia Milan' de Pa

in noaptea de 24 sau 2i aprilie 387' din partea celui ce avea

devin6 SfAntul Am-brosius'-- i" cartea sa Sfdntul Augustin' Ontul' Opera' Doctrina'

.,Gloria', Clui - Napnca. 7!F,4. P, Bernar,d. $tef descrie atmosft

il-";I." qi prog.".rrrt a" t'-'"t' al. gluputui * ".fl'-"ii'-::.ti:fCassiciacumgi-rezumdasdelDeuitafuata:'Familiaaupl6:'.-^ooto.. .l"io membrii ,familiei" lui Augustin ("') Deqi

..r.ti.rr* formarea elevilor care l-au

Licenlius. Erau doud firi opuse' Trr

Page 82: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

I

Sf. Aureliu ui.ata feicitn

Maestrul voia sd [e inspire invdldceik,rr sdi gustul pentinlelelrciune; de ace-ea, le citea din Hortensitts aI lui Cicero,

care-i inr:dlzise tinerelea. Discufiile erau lihere, cu intrebdrirEspunsuri, in genu-l lui Strcrate. Rodul lor nu se pierdea, exi

notari care le scriau pe tdblile de ceari. Aqa ne-au r6mas

Noti" introductiud, 161

o intAmplare nefavr.lrahild. nici r:hiar de moarte. C)r, dupd pdrereahlhrr()r acesta e.st(l c-el nrai inalt grad al filosofiei. aga cd eu ntr ezitrr md numi invdpcelul dunritale, Ofensatd in mrxlestia ei de acestrrlogiu, ea r6spunde surAzAnd:

- Thci fiul nreu, niciodatd tu acrurri nu ai spus min,:iuni mainrari. (I)e Ordine,I, XI, 31-34, P L.,t. XXX[, cal992 sqC ) - (". ".).La sfArqitul dialogului, Augustin inrrarcd sd descrie fericireanrrpremi.

- Adevirata fericire, spune el, crrnstE in a cunoaqte perfect gi

rr.lligios pe acela care ne introdu<r pe c.6ile adev[mlui; a cunoaiteur:est adevdr, care wea sd ne hucurdm de el; qi a fi unit cu el.

Acelora ere inleleg ace.ste trei lucmri, ele le descoperd un singurl)umnezeu, o singurS su-bstan1d.

Sub ac.est limhaj savant) Monica recunoa$te Sf6nta Treime,

6i intoneazd un vers^dintr-un imn al Sfflntului Ambrctzi:u: Foue

pre.cantes Thinitas! - Incdlzeste, Tieime S.fdntd, pe cei c,e se roagp.

Apoi ea adaugd: - Iatd fird indoialE viala fericitE, viala perfectS,H[)re care ne indreptdm noi, gi iatd calea care t:onduce Ia ea.rrredinla tare, speranla veselS qi iubirea arz6toare (De beata uita,ItS). Cu tofii au recunoscut ci Monica le-a interpretat gAndul; darrr lhcuto cu expresii cregtine. Dupi obiceiul wemii, dialngul Despre

tkqa feicitd a fost dedicat lui Manlius Teodor, un prieten cregtinrle [a Milan" (pp. 72-75).

Compozilional, Despre nia[a feicitd este innrditd cu ContraAcademiciLor - intre care a fost scrisd -, Ei cu Despre Ordine,rl,6nd tustrele forma dialog.rlui, in care stilul direct, epistolar, alr'rrpitolelor dedicatorii, se perpetueazd gi ct-rabiteaz6, intntrep6trundere, stilului indirect din enaraliunea disputelor, uniinqezAnduJe in grupul dialogurilor, aga-zise, scenice. lJnii exegelirrugustinieni au crezut qi mai cred incA cumci Desprc- uia.tct ferinitdr,Fte un dialog mai mult platonician, qi, mai pertinent.rrr:oplatoniciam, rlecAt creqtin. Nu weau sd tulbur apele, dar unnrr qtiu oe anume, inefabil, md far:e sd cred cd, cu tol sincretismulrrr-'rrr gi-n ciuda alexandrinismului stilului din capitolul dedicatoriu,lrr acest dialog, Augtrstin, catechumenul, chearnd deopotrivd

lrlatonismul qi nalplateinismul la un mirifir: <atechumiag in spiritultlxxrdiceei pauline qi ioanice, a$a cum ne invedereazb concluziarrltirnei dispute, subinlelegAnd, apoi, retractagiunea despre ldcagul

dialoguri din acea vreme, adev6rate matate filosofico-religiScrise fdrd pretentie, natural, cu incidentele care au dat ne

anumitor vorbe sau definilii, ele redau atmosfera de prietenieideile ce preoc,upalr micul grrp de prieteni.

Despre uiapa fericifi. La 13 noiembrie, era ziua de naqtere d

lui Auguitin, der:i zi de sdrbdtoare la Cas.siciacum. Masa, de <-,bicei

frugald, a fost mai aleasi qi mai ahundentd. DupS tenninarea ei dinceput o disculie asnpra fericirii, una dintre problemele preferate

ale lui Augrrstin. Dialogul a continuat qi in urmdtoarele rei zile.

- i.r ." const6 adevdrata fericire? intreab6 maest

provocAnd discu;ia. Licenlius, ner6bditor, a fbst de p6rerediscutia nu este destul de animat6, neatingAndu-qi scopul.

- FdrE indoialE, spunea e[, eqti fericit c6nd ai tot ce-;i

dar ce se [x)ate dori? N{aestml intervine qi-l pune la punct:

- ClAnd vei binevoi sd md invili la masd de ziua ta, eu md

rnulpmi cu mAnc6rr.rile ce se vor servi. Fd qi tu la fel astdzi, 9i

cere luerrri oare poate nu au fcrst pregitite. Elevul roqi, pleci capulqi tdcu. in cele din urm5 se stabilegte c5: adev[rata fericire <xrnstd

in aJ cunoaqte per{ett pe Dumneze,u gi a-l poseda

- Dar cum sd aiungem la aga ceva? Rispunsr-rl vine ca url

parfrrm,, de la Adeodat, cel mai tAn6r:

- Acela il posed[ pe Dumnezeu care are inima crurat6.

tres[ri de bucurie [a rdspunsul nepotr-rlui s[u. [Jneori asista qi

la disculii, dar de obicei, asculta in tdcere, cAteodat6 rispundeagi ea. adurfind in dir,ulii un ton de bun siml qi de pietate cregdne.!

Augustin r,r priruea intotdeauna cu mult6 pietate 9i respect' Odatd'

la adunare ea a intrebat:

- A1i g5^sir voi in c64i, (H weo femeie sE fi luat parte la

de dirculii? Fiul sflu i-a rdspuns cE +au vdzut femei filosofr la cei

din vechirne.

Page 83: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

I

162 Aureliu uiofn

imbucurarea tle Dumnezeu, alipirea de Dumlezeu: a te

consiste-n averi, r:hiar dacd neqtine qtie sigur cE nu le parate pi

li nu statoresc Lreatitudinea in bunurile pimAnteqti decAt n

,"i .," .r,., apa{in regenerallunii fiilor lui Dumnezeu' aqa c5

vielii fericite, iar, p.rin arta cu care o face, dialogul se afl6

prc-,ximitatea tapodoperei. i., ". priveqte numele, De' .beata

ttita'

"rt" o-o,.i* tratanrlui lui Sena;a, iar in ce priveqte viala

beatitude,ea gi-a atins crrlmea surnei numericc ai, implicit'

in scrierile SfAntului Augustin'Aqa, beatitudinea t dorim cu to1ii, buni 9i riii, chiar

pierdulii, iar riii de aceea sunt r[i, ca sd fie fericili sau ca sd

il" ,r"f"rl"i6, 9i aoest fapt au fost silif sd-l rectrnoascfl qi filot

ingigi ai acestui ."c.rl, 9i academicii, care se-ndoiesc de tot qi

toat;, cdci beatitr.rdinea' precunr eternitatea qi adevdml, caut5.

afle cu tolii; academicii puneau beatinrdinea numai 9t numar Ir.irrtarea adevdrului, stoicii credeau c6 beatitudinea este in spiri

ei, filos,rfii, suslineau, fals, sus qi tarc, cd in{eleptul este fericit .9j

d,r."ri, gi-r, .hir.,r.i, pe c6nd o astfel de beatitudine a filosofil

este qi .i" .A., gi de plAns, qi nu-i de numit ferir:it cel ce trhi

d,lpi p.opria-i voingd, intrucAt beatitudinea nu-nseamnd a

atrpa Urr.t rt plac al fieriru rnea Cicel

sentilS p" *t" Augr-rstin o nu-i atAt t

,r"f".i"ii a nu ,,bfie ceea ce wei, pe c6t de nelencrt este a voi

obtrii ceea ce nu se cade, ori, cum zicea Plotin" beatitudinea-i

g6sit intru arlev6rata patrie, unde-i qi tatdl qi toate; beatirudinc

cumulul gi suma tuturor bunurilor, 9i cunoaqterea beatitudi

le-a fost imprimat[ hrturor murgiltlr noastre, qi ea inse-amnd a

sd obfi supreniul bine, acela, adic6, la care se raportea'z[ t

iar via{a fericitd e constituitd in ceea ce-i iubit Pentru srne irlsl

iar beatitudinea-i aceea ce consistd intru imbucurarea din

arleviratul gi supremul bine; beatitudinea omului este'

Dumnezeu sau fi-rnoaqterea lui Dumnezeu, urmarea lui Du

Nohi introdtrctiud r60

de numit f'ericit cel ce-Ei va fi pus mAntuirea tempor-ald-ntru aipcinsugi sau in orice, sau in tot, din cele pe care le-rrdr6geqtu;intr-adev5r, nu existd absolut nimeni carre sd cunoascd via;a frlrirritAqi aE fie mizer, cdci nu pot fi atat de grosolan negate mle drrudc,rndilii ale treatitudinii, imbucurarea dintru binele insrmutubilEi securitatea de-a nu-l pierde; viap fericitd este cu necesitate eterndriar beatitudinea-i eternitate, adevdr, fericire; doar beatitudilroaviitoare, qi numai ea, -i ctr adevdrat sempiternd qi asta n<>nv61Anrprin argument5rile omenegti, ci prin aiutorul credinlei, de undegtim cd mdsura adevdratei beatitudini o poate urnple singurdimortalitatea, iar credibilitatea imortalitdlii beatitudinii ne-a ftrgldatd dintru incarnarea Fiului lui Dumnezeu; beatitudinea vitrliir.iitoare va fi perfecti; in cetatea cereascd nu va fi de tolerat nir:,i ot'alamitate, nu va fi de-n-hrinat nici o cupiditate, ci de relinut nurnaiqi numai iubirea lui Dumnezeu gi a aproapelui: acolcri via1a, rtqrlo,zilele bune, unde nu-i dorit nimic impotriva spiritului, unde nu i,r, zicr- nimS.nui: ,Luptd", ci ,Bucur5-te', unde nu r5mAne nintitr,nici in spirit, nici in corp, ce sd lupte-mpotriva iubirii luil)umnezeu, intrucAt, in beatitudine. victoria-i adevArul, ltrbeatitudine, demnitatea-i sanctitatea, in beatitudiner pu()oa-il'ericirea, in beatitudine, viala-i eternitatea; gi, tocmai de n{lcea,bcatitudinea nu se gdsegte gi nici nu-i de cdutat in viala aoeuutqtt:dci nu este aici ceea ce cdut[m, ci trebuie cEutatd nunrai pnrdevdrata cale, gi o vom obline, cAnd vom fi ajuns la Acela, (iarulcru venit Ia noi, gi vom fi-ncleput sd fim cu Acela, Carele a mtrrill)entru nor.

$i, tonrqi, vechiul filosof din Sf6ntul Aug,rstin cugeta, irr r*ilarrur:east6 operd, cugetare, mai apoi, retractatfl, cd nici un fel doviald nrr-i aci viagd fencitd decAt numai ceea c,e se trdiegte lrrtnrfilosofie, intrucAt credea, atunci, cd o umbri a adevdrotoibeatitudini s-ar plrtea, aci, obline, triind intrr bine, intru tJl arlxrtea fi, aici, beatitudinea intrinsetd, fundamentatd pe sJrerun$i;rrimenea nu greqeqte dorind treatitudinea, ci aqternAndu.se r:drtr*ra" qi pulini ajung Ia ea, intrucAt mulli nu voie-sc so olllind utAtr'01 este de sa1, de aceea, adevdrata qtiin1d, de antepue tulur(rt,rr:onsistd intrr a cunoaste-n ce chip poate omul sd fie fericit,; prilrpr{cat, omul a pierdut treatitudinea, dar n-a pierr{ut, tolrrpi,lirr';ultatea de a recupera; cdtre beatinrdine se tirrde prin rrnrlin(I.

de Dumnezeu, Ia f)umnezeu, pentru l)umnezeu'

beatitudinea-i certi qi perfead in singurfl viziunea lui Dun

(in sensul paulin ai vederii ,fa1[ citre fa15"); pentru epic

i,e.titudi.rea este voluptatea r:orpului, Pentru stoic' virt

spiritului, pentrlr <-:reEtin, darul [ui Durnnezetr, dec6t carea

p,rrrte fi .tt,rnit nimic creat mai mare, c6ci heatiturline'.a

Page 84: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

164 Sf. Aureliu Notd. introductiud r65

beatittrdinii spirituale, iar prin paradisul corporal, intru ca

ftrst Adam. se- semnificd via{a atotfericililor; pe fericit iI fac c

lucmri: a voi hine 9i a putea oeea ce voieqte, qi acela trebuie n

fericit, care are toater ce Ie voieqte, gi, totuqi, nu voieqte nimic

t crlm nu Pot sd aitrd qi una5 ?lce voiesc, decAt sE le voiascS

nu poate fi numit fericit niciddun[tor, nici cine nu iubegte

ce are, chiar daci e.ste optim; cu adev6rat fericit este nu cel'

are ceea ce iubeqte, ci cel care iubeqte ceea ce trebuie iubi

nimenea mr-i fericit, decdt numai cel ce va fi aiuns acolo, unde

se poate absolut muri, inqela, "f..".1 9i,-.9" "":t3,.nu-i nim

fericit decAt numai 9i numai iustul; filosofii secolului acestuia

voit cu o vanitate de mirare sd fie fericili de la ei inqiqi, in'acer

qi fara ajutorrl tlivin nu poate fi g6.sitd calea sigrrri, iar calea

ii ,..ri.r* este Christos, flrd de Christos nu poate fi avutd

i-nxrrtalitatea, nici beatirudinea; in Vechiul Testarnent e

beatirudinea carnal[, in Nou] Testament suntem invdlali

este heatitudinea finald, care dep6qeqte toatA inlelegerea'

prerniul pe care are sd li-l detr Dumnezeu atotfericigilor nu

Lxplic.at'in cuvinte; intru beatitudine va fi adeviratauJlra.ut. onoarer adevlrata pace, unde atotferir:i1ii vor

verlea indesine gAndurile Ei v,rr (:un(,aiite pedepsele damrralilor:fericiqii nu v()r lucra lucrarea nedreptilii, tntrucAt atrkr nu-i rrir:io nedreptate, nu, lucrarea miserioordiei, intruc6t ac,olo nu-i ni<:i .rmizerie; intru fericili va fi inamisibild voinla pierd$i gi echit[1ii,[)recum este a beatitudinii: beatitudinea corpului va fi mirifir:aplenitudine a s6n[tr[1ii, adic6, vigoarea incorupliunii; r:orpurilefericililor, degi spirituale, dupE resurerXiune, vor avea limbi gi vtxliprin c.nre sd rosteascd divinele laude; de beatitudine este, in fine,capac€ singur6 creatura ralionald, qi nici o hucurie, fie ea cAt dernare, nu-i poate fi asemuit6 adevdratei batitudini, iar r<;stirea

nu o dat5, in gdndul augustinian.precum in acest minuscul r:apitolbsit a cotde serui tui, qui anfitetur

tibi; absit ut quocumque gauclio gaudeam, beatum me putem.guod non datur impiis (Isai, XLWil, 22), sedunt, quorum gaudium tu ipse es. l)t ipsa estad te, de te, propter te, ipsa est, et no,"t esl

altera. Qui clutem aliam putant esse, oliud se.ctantur gytudium.neque ipsum oerum. Ab aliqua tamen imaginem gaudii uoluntoseorum. non auertitur: Lipseoscd, Doamne, lipse.o_sc<i dintru inimaseruului tdu, care.-i!'i mrinuriseqte fic; lipseoscd, de oril:dtd bucuriem-ag bucura, sd ntd. cred pe mine fericit, Etistd.,-ntr-ade.udr,bucuria, care nu le este datd impiilor,4sai, XLruil, Z)9), ci celarcare Tb cultiud gruztis pe Tine, a cdror bucurie epti TL insupi. $ieo tnsdsi este uia{a fericitd: o se bucura la Tine, dintru T'ine,pentru Tine: ea tnsdpi este, qi nu este aha. Cei care socctt, tnsci,cumcd este o alta, o altd bucurie urmdresc, Si nici ea tnscisiadeud,ratd. loinpa br nu se abate, totu6i. de la o anume imag;inea bucuriei (X, XXI, :J2, P L., t. XXX[, tnl'793).

Aqa cum rezulti, agadar, intAi gi-ntAi, fie qi doar din sumarulscurtat al acestui opuscul, incE din mornentul afirrn6rii sale inst:ris, ctitoml filosofiei cregtine, Augrrstin ii recupere:rzd acesteiarura clin marile teme ale filos,rfiei dint<.rtdeauna, rfci, ret:unostAn<lqi afirmAnd voinla inndscut6 tuturtrr sufleteltrr ra(ionale spretreatit,tline gi td acea adm.nilie ATr,nle, .arre face di.rprerrnd r:r.r

noi sd ne it 6 s{J afl6pr lleEl, ca, inde dintrrr El insrrgiizvorhqte [a cap. lV, l)l>), rr

clintm repaos in repaos; pe omul fericil it fao incaltea, dou[ anu

crrnoaqteiea qi ac,liuneai fericilii vor fi liberi, vor vedea' vor i.rr,,r leuda, intruc6t, in cer, lauda lui Dumnezeu va fi fdrd'

fird osteneali. iar inlluntml repa<rsului patriei nu-i t

desidioasa, ci r) anume inefabild tranchilitate a acliunii in'

fericigilor nu le va fr nimic mai plEort dec6t lautla lui

r-Antecul intru gloria gpagei lui l)umnezeu, nu pnn sonun tre

ci prin afec.tul"spiritlri; ", ochii ct'rpului, de-acurn spiri

u,,i ',r",1", incorporalele, avAnd gi ochii corporali <rficiul lor

?tiinta !i inlelepciunea fericitrilor va fi depliqd qi perfetrd qi-gi

Page 85: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

166 - Aureliu

alta face decAt cd repuner in'termeni c.reqtini, tezaplatonician, a cdrei expresie clasici se"afli in Eticct(I, 7,5) a lui Aristotel, preluatd de-ntreagi fibsofia elenisticdtxre, la latini, igi gdsegte cultnea intrupfii la Seneca gi Cirero, imai apoi, fie gi din scurtatrea mai sus schilatului sumarsumarului despre,beatirudine in doctrina augustiniand (cf. P, I

t. XLVI, col. 112-115), unde vedem cd se postuleazil fdrd umbrdindoiald, c5. minlilor noastre le este imprimatd Gunoaqtebeatitudinii,,,ca fine ultim, supremT pe care o identificdinlelepciunea ,gi Adev6rul, ce alta anume face decAtrdscump5rAndu-i fitrosr-rfiei cregtine teza eudainroniei, iidefiniliei clasice a fericirii ca via16 contemplrtivd. orisalvafifice fiintei, intr-o mirificd metafizicri existenlialE abeatitudinii?!

in romAnegte, beatitudinea (care; in latinegte, se

beo, are, avi, atum, unul dintre rarissimele verbe de

intAi, care se termini in Go, terminalie a conlugririiinseamnd: a-i face pe fericili), relativ re@nr venitd. qi, acunt,cale, inc.'i; s5-gi intregeascd o familie, se pare cA nu are nici wrde muguri din increng[turd direct6, fericirea uzurpAndu-isensurile gi nuanlele, dreptaceea anr qi tradus, agr cum [-amtitlul dialogului.

in fine, recapitulAncl: tema clialogului De,spre uiapa

detraget}t)nlu

ado

este una de<r etate egal6 cu a omenirii insegi, 9i ea este pus5,gi-ntAi, in simpla-ntrebare: Ce este omul; ingerndnatA,teleologic. gi care este firtele siu ultim gi suprenr, Ia cane se

in intreaga insr:enare a dialogului, cd omul este suflet gi corp, ifinele sdu suprenr este beatitudinea, clreia, crezAnd ci-istatori gi aici un habitacul, in viala contemplativd, a filosofiei,iu-bitonrlui de in;elepciune implicit, opinie, pe care, cum sao va retracta rdspir:at, corabia lui Augr-rstin a naufragiat o clipdculmile stAncilor muntelui, scufundate in fafa pr-rrtului insugi.

Vasib

Page 86: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

I.

Tridu7'heodoroil beatamco n sis tere de.fi niatu r.

- [Col. 0959] Praefatio' Dicat librum Theodoro' eique

';;;;;; u"tlti ,i"t* ad..christi.anae philosophiae 1

i^putt* sit. Occasio disputationis'

1. Si ad philosophiae portum' de quo iam in I

,rita. r"gio.,ern-solumqr. pto<:tdittrr, vir hum1l1rs111

;;;,1h""do.., .uti.,"" institr'rtus curtius' et voluntas

perduceret; nescro utrum temere dix;rim, Tlt:-:lt'.rr*".i honrines ad eurn pervennrros fuisse' quamvts

quoque, ut videnrus, rari admodum paucrque perverl:

i,rrn "rria,

in hunc mundum, sive Deus' sive natura'

,,"""rri*, sive voluntas nostra, sive coniuncta horum

,l* "i*rf omnia (res enim multum obscura 9st' sed

;';" "*

tlr"stranda suscepta) veluti t" 1"-:.11

pr*Uor..* salum nos quasi temer* P*T"I": l^lq:cnronrsquisque cognosceret quo sibi nitendum esset' I

il;il; .,iri Iliq,,"tdo et invitos contraqrre,obni

aliqua tempestas, quae stultis videtur t|111:optatissimam teEam nescientes errantesque comprnge

2. lgitur hominum Ouos phrfSlphia potest accr

triu q"".i navigantium gtt'"tu mihi videor.'d"::::-:

"* .i**., quJs ubi ""iat'"ott'pt's

radonis assumP€

;;;; ;;"tL prl.r.q,' '"^o'i'* o'q'""]T'-^*YL""q"" *ttd.*t in illa tranquillitale, unde caetens cx

uo aimoniti conentur adquibus Possunt, guo aonronrLr uu.E

tlaai"ti*'rr- signum sui alicuius "p-"lj tlry?:

Aceastd anrte se compune din disputele de.db,atelui Theodor, al. cdror ultim scop este a se defini cduiapa fericitd nu caruistd decdt numai Si numoi intruperfecta cunoaitere a lui Dumnezeu.

l. - Prefapa. ii aeai.a lui Theodor canea si-i descoperd prin carecuaziudnturi sd fi fost anume tmpirw spre portul ftlosofiei.Ocazia disputei.

1. Daci spre portul filosofrei, de unde se pr-rcede incaltea in;inutul qi pe t6rAmul viegii fericite, atotbinevoitorule, b6rbate, qinrare, Theodore, ar duce de-a drepnrl cursul instituit de raliune givoin{a insdgi, nu gtiu dacd voi fi zis sau nu temerar cd oamenii auovut in mult prea nric numir de gAnd sd ajurgd la el, deqi, acumchiar, precum vedem, rari cu totul gi pulintei sunt in stare s-aiung6.Cum, intr-adevdr, fie Dumnezeu, fie nahrra, fie necesitatea, fievoin{a noastr6, fie unele dintre acestea unite, fie toate dimpreund(faptul este,-ntr-adevdr, deshrl de obscur, dar luat deja asupra.ginpre aJ lumina) ne va fi a-runcat pe noi rvaziintAmplitor gi pestelot in aceasti lume, precum intro anume mare bAnnriti de frrrtuni,rlin cAli anume ar cuno&Qte unul lncotro trebuie sE tindd gi perunde sE se-ntoarc6, dacd neqtiutori qi rdt6cif, gi pe nevoitorii. qipe-nrpotriv6tinzdtorii, o anume furnrne, care progtilor [i se pare;xrtrivrric6, nu i-ar impinge dimpreund intru atotdorinrl port?

2. Dintre oamenii pe care filosofia poate sd-i primeascd, rrrienri se pare, aqadar, a vedea wazitrei genuri de navigatnri. Primuloate al acelora, care, de-ndatd ce-i va fi asumpt etatea propicera{iunii, fu din vecindtate, cu-n mic avAnt qi cu-mpinsul ranrekrr;r1i se statornicerc pe sine intm acea tranchilitate, de unde le-na[16rnkrrlalqi cet61eni. cSrora pot, semnul vreunei opere de-ale lorugi,rrtrltstr6lucir, prin r:are. sfituili. si se sfo4eze spre sine. A] doileu uir'ontrariul celui de mai sus este aJ egfilora care, seduq;i rle

ruu^u.vu.'e-- --o- ui fallacissivero est eorum, superiorique contranum' ql

Page 87: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

l7O S. Aurelii i De beota uin

facie maris dec.epti, elegemnt in mediurn progredi' long

;;" ;*" p"t"gri,'"i.'Yd:"t, et saepe t'i"" :O-|it:Hu, .i n"..,io qrl "t

nimis latente motlo a puppi vent

quem prosPerum fmtan1 frrrcrit p'"""ll]'.1:":::::'(luurrr Hruur:---:- ' , "i*ti atque gaudentes' quod ealtissima mrsenarur

voluptatuusquequaque fallacis-s.ima . serenltas r. i ^------r,.il;'.],q," blanditur' His pr.fecto quid aliucl opta

;;;*tJ;"aerlam in illis rebus a quibus iacti excrpi

improspera; et, si parum est, saenens omnrno ter

.,i*i"q"" flans ventus, qyi^l'::S c"r.t" tli:li$1vel flentes gernentssque tcol' 0960] perdr-rcat? huius ge

;;; ;#-Tr. r,o,d.-.m-longius "Y?.g"'i' c]libYfT'

i*'"t".If"t'molestiis tedu<:u"tt"' Hi sunt homines' q

.,.rri t"l lar:rymabiles tragoediae fortunarum ?"1Ir*:J""r"*;;il;"** anxi-ae difficultates' c4rasi nihil aI

h.b".ra"* {uod agant, in libros. doctorum, sapr

tissimorumque horninum trlrsennt' rn rPso qlruuiaur

;; ;"uilf,' *-.d: rllolnulla 1"': nti- T3::ff. 1IA* Aal^.it excludarrt' Est autem gen19 lter haec ten

"*""r, ,"1 vel in ipso ad'olescentiac limine' y-ll1'l*rl-*q,r" iaaatr,tamen quaedam.slqra resPrcrunt' et

JJ"i".l*"" patriae' q*"4 in ipsis-fluctibus recordt

.a "* t**. ,xi.o, i,' nullo falsi, et nihil morati' earr rePet

;;;;l"*-que vel inter nubila. deviantes.' ":l-T"tfl:.o.r*".r,". .id*.", vel nonnullis illecebris caPtr' bol

;;;; ;;;p";" riifferentes, ""-", -di'I*; ::ry^ :l;;l:il,,[.--0,1"" itern saepe nonnulla in fhuris fortu

I"i^*i,ur, quasi conatibus eorum adversa tempestas'

.pi.Gi**i, patriam c4rietamque compellit'

3. His autem omnibus, qui quocumqr're modo

beatae vitae regionem ferurrtur, unus lnunarussrmus nl

ante ipsum portum .constitutusl q"t

-:l:::::i"g*al""riU"L gignit angustias' vehementrsst

formidandus, calrtrssrmtq'e 'i'tat'd's esl' Nam foi fu-l

itrmentienteillalucevestitur,utnonsolumperveruer;;;;q"" ingressis incolendum.t: off"t"''

!1,,1

$@fuere*t"L Desprc aiata fericitd t7l

atotingeldtoarea I'a16 a mdrii, au ales sd se avAnte in largqi-ndriznesc sA peregrineze departe de patria lorugi, gi, adesea,

o uitd. Pe dqtia, dacd, nu gtiu cum qi-ntr-un chip latent foarteo

vAntul de la pup[, pe care ei il cred prosper, ii va fi urmat, eipdtrund, mAndri gi bucurAndu-se, intru strdfundul rnizeriilor,pentru cd lor le surAde pAn[-ntr-atAta-de blAnd atotingeldt()areaserenitate a voluptAflor qi.onorurilor. Astora ce absolut alta Ii se

poate dori, dec6t unele nefavorabile, intru acele lucruri, de citre(jare au fost captura{i, amncali peste bord, qi, dacS-i puqin, ofurtund absolut nebund qi vAntul suflAndule-n contra, care sd-i

uduci pe ei, fie qi plAngAnd qi gemAnd, Ia certele gi solidelebucurii?; totuqi, cei mai mulli din acest gen, nerdt6cili atflt de

departe, sunt readugi prin unele neplEceri nu atAta de grave. Eisunl oamenii, care, cum fie lacrimabilele trageclii ale averilorlorugi, fie dificult[1ile chinuitoare ale negogurilor deqarte ii vor fiimpins, r:a gi cum neavAnd nimic alta ce sd facd, in c54ileoamenilor atotinv:itra1i qi atotinlelepfi, vegheazd intru insugi,()arecum, pr:rtul, de unde si nu-i excludd pe ei nici o promisiuneu acelei m[ri, fals ltrarte surAz[toare. Este, insi, intre acestea, altreilea gen, al celor care, fie in insugi pragul adolescenlei, fie deiarlemult gi mult arunca1i, privesc, totugi, anume semne, qi, oricAtin mijlocul valurilor, igi amint atotdulce patria lorugi, qi, sau prinr;ursul drept, ne-nqelali cu nimic Ai ne,-ntArziaqi cu nimic, o regEsesc

pe ea; sau, de cele rnai multe ori, fie deviind intre nori, fie privindstelele scufrrnditoare, fie prinqi de unele ademeniri, fie amAnAndtimpul bunei navi55a1ii, rdtdcesc mai indelung, adesea chiar se

;rcricliteaz5. Pe care, iardgi, adesea, weo calamitate a soartei pevaluri, c.vazifurtund adversi sfo4irilor loruqi, ii impingedimpreund-n atotd()rita gi linigtita patrie.

3. TLrruror acestora, insd, care, in orice mod, sunt adugi intdrAmul vielii fericite, trebuie sd le fie atonehement de temut gi

ntotprecaut de evilat un atotmonstruos munte, alczat inainte-a

lxrrtului insugi, care le naqte mari stAmtordri chiar gi intralikrr.()dci aga strdluceqte, aga se-nveqte-n cea lumind rnincinoasS,lncAt nu doar abia snsililor qi incd neintralilor li se ofer,i pexine de locuit qi Ie promite ci are sd le satisfac5, in locullrhmAntului fericit, toate dorinlele loruqi, ci, de cele mai multevoluntatibus p..i ipt" beata terra satisfacturum

Page 88: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

invitat,, un{e r

despicere libeat. Hi tamen adnronent. saepe venlentes'

aut txrcultis subter scopulis decipiannrr, aut ad se ascenc

facile puteng et qua sine periculo ingredhntur propter tterrae- vicinitatem, benevolentissime docent' [ta cum

invident vanissimam gl<lrianr, locum securitatis

Nam quem montem alium vtrlt i"t"llig ratio frgUiad philosophiam ingressisve metuendunr, nisi superf

stuiium lCbr. oOOrlLarrissimae $oriae, quod ita nihil i

plenum atque solidum ' habet, ut inflatos

,rp".r-b,rlarrte. succrepante fragili 3"t3 a1*fl$l

S. Aurelii i De beata uin

.orb"*a, eisque in tenebras revolutis, enpiat

domum, quam Pene jam viderant?

4. Quae cum ita sint, accipe, mi Theodore' r

acl icl quod desidero, te unum intueor, teque aptrsl

"".rp". admiror; accipe, inquam, et quod. illorum

eenus hominum me iibi a"d"'it, et quo loco mihi

i,id".., et abs te cuiusrnodi auxilium certus exspel

Ego ab usgue undevigesimo anno aetatis meae'

in"schoia riretoris librum illum Ciceronis, qui

vocatur, accepi, tanto amore philosophiae succenslrs

ut statim ad lam me transferre meditarer' Sed neque

nebulae defuerunt,' quibus confunderetur cursus

et diu, fateor, quibus in errorem ducebar' labe

oceanum astra duspexi. Nam et superstrtlo qu

pu.riti"'me ab ipsa- inquisitione terrebll *' ubl;;;i;;;-;it"* i"lisi"frn dispuli, mihique perd

docentibus potius q,r"r, lubentibus esse credent

incidi in homines q,ribrr. lux ista quae oculis cerr

inter sumnra et divina coleirda videretur' Non assentt

# erMU e,re*A",Pglpre uiata fericifi t73

hri, ii invitd la sine pe oamenii din portul insuEi r;i-i deline peni, delectali uner>ri de inSl{imea ins5Ei, de unde sd doreastdfd-i dispreluiascd pe r:eilal1i, Acegtia ii sfdtuiesc, ttrruqi, adeseori,pe nouvenili sd nu se-ngele nici de stAncile ascunse dedesubt,hici sd nu socrratd cA se urcd ugor la sine; qi ii invald

care mai, mai o vd2ur5'?

fundd gi-i soarbe pe umflalii umbldtori pe deasupra-i qi,rqurdndu-i in intirneric, le smulge lor atotstrAlucitoarea casd,

sed putabarn eos magnum aliquid 1".g:T" illis invo

qrroi ".r..rt aliquando apernrri' At ubi discussos eos

^r"i.rr" tr.iecto isto mari, diu gubernacula

repugnantia omnibus ventis in mediis flyctibus Acat

4. Care, cunl sunt astfel, afli, scumpe Theoclorg, r:dci, spreSoea ce doresc, pe tine unrrl te vad qi pe tine unul te-admi4 pumrea

aflE, zic. qi care din cele trei genuri de oameni md va fipe nrinq gie, qi in care loc mi se pare mie cd sunt, gi ce ajutorcest fel aqtept cert de la tine. Eu, incd din al nouasprezecelea

att al etdlii mele, dupi ce, in gcoala retorului, am luat a mAndcarte a lui Cicero, care este numitd Hortensius- arn fost

de un atAta de mare amor al filosofiei, inc6t pe datd m-amsd mE transmut la ea. Dar nici nu mi-au lipsit mie nourii,

in care sd fie dus in confuzie cursul meu, gi arhr;i scrutallnclelung, mdrhlrisesc, stelele cizdtoaie-n oceanl prin care eramdus in eroare. Cdci gi o anunle superstifie puerild m5 Elonea de lafhsdqi cercetarea amdnunlitd, gi, de-ndatd ce, devenii mai inalt,lnr risipit acea negrird, mi-am persuddat mie insumi cd le e rledat, mai degrabE, crezare invdl6torilor, 'decAt poruncitorilor, amitilzut intre oamenii cdrora lumina asta, c,e se vede r:u ,chii, li se

;tllrea de cultivat i,trE supreme gi divine.tNu le-a^sim1ea, ci s<x:otean.rtt ei acoperd,-n acele inv<rlucre, ceva hrdrel, pe care au s6J des:operedndva. Dar, de-ndatA ce i-am ldsat pe ei risipili in urm6, -ri ,,,_,

ltume traversAnd marea aceasta, mult timp academicii linurdflr.ra mea luptAndu-se, irr mijlocul valurilor, cu t.ate vAnt,rile.An-r venit, apoi, irr aceste tirAmuri. Aici am invilat septentrionulflltruia si i md-ni:red. Caci am bigat de seamd,, Ei, adeseori, in

_.-r -o--t"r,r'i.rr-rt. Deinde veni in has terras; hic septentrt

t.:ui me r:rederem didici. Animadverti enirn et

Page 89: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

174 S. Aurelii i De beatn uita

sacerdotis nostri, et aliquando in sermonibus tuis'

de Deo cogitaretur, nihil omnino corporiscogitandum, neque cum de anima: nam rd est unum

."f,,-,. pro*imr4m Deo. Sed ne in philbsophiae gremlr

celeriter advolarem, fateor, trxoris honorisqug rller

detinebar; ut cum haec essem consecutus, tum de

me, quod paucis felicissimis licuit,-totis velis om

".-i. i., iilum sinum raperem' ibique conqui

Lectis autem Platonis paucissimis libris, cuius te

studiosissimum accepi, collataque cum ers' quan

potui, etiam illorum auctoritate.qui divina myst

t."dii".rrrt, sic exarsi, ut omnes illas vellem anch

rumDere, nisi me rronnullorum hominum exrstr

comn ore.et (Conf. llb. 7, mPF'9, 20)' Quid ergo re

aliud, nisi ut imnoranti mihi superfluis, tempestas o

outabatur adversa' succurreret? Itaque tantus me arr

p""tori, dolor, ut illius- professionis onus sustinere

IA*r., go" *iiti velificabam fortasse ad Sirenas' ahiice

omnia, Lt optatae tranquillitati vel quassatam na

fissamque Perducerem.

5. Ergo vides in qua philosophia quasi in pot

navigem. S"ed etiam ipsL tate patet, eiusque magnilrr

quamvis jam minus periculosum, nort tamen Pen

Jx"lrdit "rror..r,'

Nam cui parti terrae, quae profeao I

0962] una beata est, me admoveam, atque contl

pro.rrr, ignoro. Quid enim solidum tenui, cui adl. ^- fl..^+,,^+2 (\,,o-o rth"..ro

".ri.r,. qria.stio nutat et fluctuat? Quare obsecro te

virtutem tuam' Per humanitatem' per ammalum rnte-l

vinculum atque commercl tm, ut dexterum porrigas' F

autetn est, ut me ames? et.a me vrcrssrrn te aman

chammque haberi. Quod'si impetraver<r' ad ipsam

vitam, eui te iam haerere praeswno, Parvo conatu lac

accedam. Qrid a,rt"m agarn' cJuove modo ad istum Px

pecessarios meos congregem ut cognoscas, et ex eo

meum (neque enim alia signa invenio quillus me o

ut plenius intelligas, initium disputatronum mearum'

*iiri .ria"a.rt reli"giosius evasisse, atque tu<-r tido di

8f. Awelia AWustitt Desprc uiala fericild 175

rn, de-ndatE ce le-ag fi dobAndit pe sqestea, chiar tlin acel moment,

l'd

Pur6-hricomparAnd cu ele, pe cAt am putut, chiar Ei autoritatea acekrra(:ore au transmis divinele midterii' atata de mult m-am aprins,

tnrft voiam sd nrp toate acele ancore, dacS nu md migca stima

cAtorva oameni (Conf. lib. M[, capp. 9,2O). Ce alta mai rdrnAnea,

ugadar, decAt numai gi numai s6-mi vini-n aiutor mie,rfimdstitorului intre superflue, furtuna, c€re era socntitd advers6?

$i, astfel, m-a. prins o at6ta de mare durere de piept, incAt, ne.n

ltare sd susqin povara acelei profesii, prin care+ni intindeam mie,

lxrate, pAnzele spre siiene, sd le arunc peste bord pe toate 9i sd-i

rrduc doritei liniqti, fie qi lovit6, corabia, gi cripatf,.

5. Vezi, aqadar, in ce filosofie narrighez cvaziin port. Dar chiar

qi el insuqi se-ntinde-n larg. $i nu exclude, totuqi, mdrimea luiutrsolut de totul eroarea, degi, de-acum, mai pulin periculoasd.( )[ci spre care parte a p[mflntului, care este absolut unica fericitS,

ttd md-ndrept gi so apuc, ignor cu tonrl. Ce, intr-adevir, arn ginut

err solid, eu, cui chestiunea despre suflet tmi face semn 9i mi-e

lncd bitut[ de valuri? Dreptaceea, te implor, in numele virtuliilnle, in numele omeniei tale, in numele legiturii gi raportuluinrfletelor indesine, s5-mi intinzi dreapta. futa, insd, irrseamnd sE

rrrE iubeqti qi sd te crezi, la rAndu-1i, iubit 9i {inut scump dingrurte-mi. Ceea ce, dacd mi<t voi fi dobAndito, voi accede printrorrricd sfo4are la insSgi viala fericitl, cireia Presupun cd tu i te

Page 90: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

176 S. Aurelii i. De beota oita

6. Idihus novembris mihi natalis dies erat: post

Beatus non est qui quod uuh non habet' Nec tamen

tenue pranclium, ut ab eo nihil ingenio.rum imperlire

.r,rr,t., qui simul non modo illo die, sed quoti

cuius ingenium. si amore non fallor' magnum qur

p"iti""*i, Adeodatus filius meus' Quibr'rs attentis, sic

- Disputatio primae diei. Er anima et corPore cons'

Cibus corpori necessarius, Animae quoque suus est

tempori aptus locus secretusque occurrerat' Erant autet

non errim vereor eos srngrrlari Lenignitati tuae notos.interi

nominitms facere, i" ptimis nostra mater, cuius meriti cre

esse omne qu,irl ..ivt; Navigius frater meus, Jrygetiusf,icentius, i,ives et discipuli rnei; nec [''astidianum'Rusticum consobrintls meos, quamvls nullum v

grammaticum passi sint, deesse volui, ipsumque eorg

sensum communenr, acl rem quam moliebar, necessariu

c.onvivabamur, in balneas ad consedendum vtrcavrl nam

putavi. Erat etiam nobiscum aetate minimus omnium'r rr -.-

-.---.,- ^.,:,{,

Sf. Aurcliu Augnstiq Despre uiala fericitd, _L77

n ie,Eit mai religios qi mai dernn de tidrrl t[u. Atotapt, de bund searrr*,rfici despre viatra fericitd am t:dutal si aflim intre noi, gi rru v6dlrirnic alta ()e sd trebuiasod rnai mult mrnrit danrl lui Dunurezeu. I)errlocinla ta nu sunt insp5im6ntat; intr-adevdr, de tot t:eea rr iuhesc,rleqi nu-i lxrt fi egal, nu [x)t sd mE tem: de sublimitatea averii, irrsd.

rlu multul mai pulin: la tine.-ntr-adev5r, deqi ea este mare, este cutrdevdrat secund6: cdci rErora le dornin6, pe aceia inqiEi gi-i lar:e

rct;unzi. Dar ia, aourn, se,amaa rogu-te, celi aduc.

6. La [dele h-ri Noienr]rrie, fu ziua mea de nastere: <lup[ unplAnz cAt mai sublire, sd nu li se aducA din parte-i weo pietli<:dirrgeniilor, i-am chemat pe tofi, cei care ne ducearn laolaltd. nurJoar in acea zl, ci zilnic, traiul, spre a qedea dimpreund in haie,r:[r:i, in acel timp, se ardtase lroul aptqi secret. Erau, insd, c6ci nurrri-e fricd sd i-i fac pe ei cunos:u1i, incaltea, singularei bun6voinlei[ale, cu numele. pe fiecare in parte, printre cei dintAi. mtricanoastrE, al cirei merit este cu totul faptul cd tr6iesc; Navigius,fratele meu, Trygetius gi l-,icen1ius, concetdlenii gi discipolii rnei;lrir:i l,asticlianus qi Rusticus, verii mei dulci, degi nu au trecut nicirrrdcar pe la vreun grdmStic, n-an.r voit sd lipseasc5 gi anl srxultitnecesar la lucrul pe care-l puneam la cale insugi hunul lor siml(romun. Era dimpreuni cu noi chiar qi mai micul decAt topi prinrriute, dar al cirui ingeniu, dat-E nu md ingel din iuhire, promiteartva rndre,f, Adet.rdanrs, fiul meu. Care atengi fiind, am inceput a$a.

ll. - Disputa primei ziJe.. Consistdm dintru suJlet Si corp. flran<tnecesctrri corpului. Chiar Si sufletul are hrana so. Nu esle

fericit cel a) nu are ceea ce urea. Tbtu4i, nbi tot cel ce areceee ce ore.e nu este fericit. Ce trebuie sir-.Si pnrcun: ornul. casri fte fericit. Cine-L poate aoea pe l)umnezeu. Autdemit:ulnu se poate s<1 fie fericit, deci, nici inlelept.

7. ,Pare-vi-se voud ade-vdrat c.um(f. noi suntem cunpugi dirrtrutrrflet gi corp?' Cuur consirnlird cu tofii, Navigius a rislmns r.A eligrori. Cdnria eu: ,Nimic, absolut nirrric, nu gtii", zic, ,, sau, ir-rtretrltele, pe care le igrori, e de prentundrat r:hiar gi asta?' ,,Nu srxxrt".'tirie,.,tA eu pe toate nu le gtiu.' ,Potri-ne, oare", zic, .spune rrou6lcvu din cele Jre care le gtii?" ,Pot", zir:e. ,Dar:6 nu-i grerr denrrportat', zit:, ,.dd ceva [a iveal6!" $i. cunr sta la-ndoial6: ..$tii.

I[.

qui quocl oult habet, beatus est- ()uid sibi homo cor'

,t.Ai, ut sit beqtus. Quis Deum habeat' Academicus

esse non Potest, ergo nec so.P ens'

hoc numerandum est? Non puto mer lnclult, onuxa

?. [Col. 09(13] Manifestum vobis videtur ex turma

corpore nos esse compositos? Cum omnes-::]i:""1i:N.rigirr. se ignorare iespondit' Cui ego: Nihil, nihi,r*rilrr., s"is. ilrquam. an lnter aliqua quae iggroras eti

Potesne, inquam, nobis ditrere aliquid e'orum quae

Possuru. inquit. Nisi moleshrm est, inqudm, profer a

Page 91: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

178

perficiendumalias, si Possrr

omnibus quae:o'

nerlue sine aruma t

;:l;;;oetamus' ProPter corpu

anirnam Pertineret'l"*'1".,"* "11T, X,ilJlii"irobustioremque -tIeli;;;"; Aii enim' cur ergo n.rn P

ni.t"* to"am' suurn a natura co

stio est utnrrn

* *'ffi':X'1uu

8. Qtnd ergo anina'

^t'nria? an eius esca scr

"*ll"tt t"It t" uti" "tdl^...--.,'

ac6-s singrre a@ste&r nu-s srgur' '

'[oqi au fost de Pirere ca aSa esw'

8. ,Ce, deci, sufletul'' zic' 'nu are';lf;tJ."iJi;ltil-rt$

()[ci. duPd o snlrne Pafte a Pr

rcunra de ce vase ne ftrloseam"

Page 92: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

18O S. Aurelii A De beata uitn, S[. Autelia Augastin, Despre uinla ferhitd 18r

rrrAm6rurilor. Unde era, agarlar, spiriul tdu. in tinrpul in care nuhrrr seama Ia faptrrl cE hr te hrdnegri. de acolo, crede-m6, qi pnnlHomenea ospefe se paste spiritul. adicd. cu teoriile qi gAndurilerrrrk', dacd poate sd perceapd ceva prin ele." F-apt, despre r:are,ltrrrt strigau, indoindu-se: ,Nu r:redeli voi, oare", zic, nd, spiritr:leorrrnenilor atodnvilagi sunt, in cvazigenul lorugi, mai pline qi mailrrri decAt ale neinstmigilor?" Au zis cd e-nvederat. ,Drept zit..em,rrqadar, rE spiritele celclr care n-au fost instruiqi in ruci o disciplind;i rr-ar-r sorbit nimic de-ale burrel,rr arte au fost postite girvuzifldm6nzite." ,,Pline", zice'I'rvge1iu, ,socot cd sunt gi spiriteletllora, dar de vicii gi de nimicnir:ie." ,Asta insdqi este, crede-mI",tir'. ,.,tt anume sterilitate qi cvazifoanrea spiritelor. Cici, precumr',rrpul, su-bstrdgdndu-i-se hrana, se umple, de cele mai multe <.rri,

rl,, morbi gi rAie, vicii, care indir:5, in el, foamea, aqa qi spiriteletcelora sunt pline de morbii prin care mdrturisesc afundrile lorrgi.Altminteri, cei vechi au voit ca nirnicnicia ins6qi, mama tuturorvir:iilor, sd fie numitd de la ceea ce n-are nici un rosti adicd dirrlirptul cd nu este absolut nimir:. \,'iciu. c6ruia. virnrrea, ce-i este('r,ntrarie, se nunreqte frugalitate Precum, agadar, aceasta a fitslnrunitd de la fnrpt, adicd de la frucl, din cauza unei anurnefrrr;unditdqi a spiritelor, aga, aceear de la sterilitate, adicd, de Iattirnic, a fost nundti nimicnicie: nimicul este, intr-adevdr, tot r:eearr'(:urge fdrd rost, ceea ce se destranrd fe,rd rost, ceea (E putrezeqtelrlri rost, gi cvas\rururea piere. De aceea unor astfel de oameni lericem chiar qi pierduli. Este, insd, ceva, dacd diirruie, dacdrnnsistS, dacd pururea este agaa precum este virfutea, a cdrei marelrrte este gi atotfrumoasS., care se numeqte temperanld Ei fnrgalitate.l)ur, dacd asta-i ceva mai obscur derAt s<r putegi vedea deja gi voilrtocmai, in mod cert concedeli, incaltea, cE, dac6 spiriteletrr:instruiflor, chiar gi ele insele, sunt pline, aga, li se desc<llrerdufletelor, precun corpurilor, doui feluri de alimente, unul salul,ru1i trtil, alnrl morbid qi pestifer.

9. Oare, c,urn sunt astfel, fiindc5 s-a r:onvenit intre n<-ri t.A inorn sunt doud anurne, corpul, va-sd-zic5, ,si sufleruI, socot ce, de,,irra mea de naglere, trehuie ca eu sd le ofer un prAnz pulin nraitr6rijit nu numai corpurilor noastre. ci chiar gi spiritelor. Ce pruate[i, insd, ac.est prAnz vA voi dezvdlui. dacd sunte{i fldm6nzi. Cdci,

lIJil$

$ia

animr-rs tuus) qu() temPore illud, te vescente' non attencle

inde, mihi ,:rede, et ialibtrs epulis animus.oascihrr' id

,^i"Ui";, u,gitationil'us suisf si per eas aliquid pert:i

possit. De qua 1:.",1* dubitanter :dt:ryt:l: Ilhominum doctissimorum anlm(inquam, conceditis

-.ilto esse quam imperitoru- -q-'lt: rn suo gener

r ^42r1 rf^-if^-+,,- ^o,;i;;i".*t atque maiores? [Col' 0964] Manifestum e

hixerunt. Recte igitur dicimus eorum alllmo$' qul nu

disciplinis eruditi sunt, nihilque b'lnarurn artru

1r.,r""rr.rt, ieiuntls et cpasi farnelicos. esse' Pleno.s' inqt

i[g"tirr,'.i ilto.rrr, anim<-rs esse arbitror'' sed vitiis aq

,r"l1"uri*. [sta ipsa est, inquam, "T-9: il']1:,T:1:"terilitas "t

q.rt.i fames animorrrn' Nam quemadmodun

"".0"t-a",t'.ct., .ibo plerumque morhis ltq": ::ill

oiii. it'di"it't famerh; ita et ilrepletur, quae in eo r ia confitrnini pleni sunt morbis quibus sua lelunr :-:-- .

Etenirn ipsam nequitiam matrem omnlum vltlorum'

.. q""a ,."q.riiqro* tilli9 t:lex eo quorl.nihil :t:j::dictam esse voluerunt' Cui vitio quae oontrana vlrtus

fr;Ail rru*i.,"t,.' Ut igitur haec a ftYF": t-d t::: 11:

oit"-on-t^ fecurrditatem; ita illa aProPter quamdam al 'nata est: nih,t"iilitrt., hoc est a nihilo, nequrtra nomu

;;;;tt" .,*.," qr,,d fluit, quod solvitur' quod liquer

;;'q;;i .;;rp", p"rit' Ideo iales homines "i11,,,n;gicli"im,rs. Est Lutem aliquid, si manet' si corrstat' sl sempt

tale est, ut est vlrtus, cuius magn^ ,Pttt ,::: 1t::prl"lr...i.r*.' quae temPerantia.et frugalitas dicitur' I

si troc rtfrscurius est quam ut id iam vos videre possi

certc illucl conceditis, qtria si animi imperrtorurn etll

ipsi pteni sunt, ut."t"pottl-, t'" iittlT'.ll:.jalimentorum genera inveniuntur; unurn salubre a

utile, alterum morbidum atque pestiferum'

9. Quae curu ita sint' arbitror rlie natali

qro.,i..,r',l.ro quaedam esse in homine convenit

rios, id est corPuri atque animam, non me prandium

i..riiw c<trporibus nostris solum, sed et animis etial^"Jib;."

d"L"r". Quocl autem hoc sit prandiurn' si esuriti

Page 93: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

La2 S. Aurelii De beota uin

Iibrum fecit: Ecce auten't, ait, non philosophi quiclem'

proferam. Nam si vos invitos, et fastidientes alere cc-rr

imstra operam insumarn; magisque vota facienda

ut tales epulas potius quam illas corporis desideretis' Qteveniet .i ,".ri animi vestri fuerint: aegri enim, sicut

morbis ipsius corporis videmus, cibos suos recusant

respuunt. Omnes se vultu ipso et consentlente vo

quidquid praeParassem iam sumere ac vorare vel

dixerunt.

10. At<1ue ego rursus exordiens: Beatos esse n

volumus, inquam? Vix hoc effuderam, occurrerunt una

consentientes. Videtrrrne vobis, inquam, beatus esse

quoti vult non habet? Negaverunt' Quid? omnis qur qu

rmlt habeq beatus est? T; mater: Si bona, inquit, velit

habeat, beatus est; si autem mala velit, guamvrs

nriser est. Cui ego arridens atcnre gestiens: IPsam'..i

prorsus, mater, *""- philosophiae tenuisti Nam tibi pr

dubio verba defuerunt' ut non sicut Tullius te m

panderes, cuius de hac sententia verba ista sunt' Nam

h,r.t"r,"io, quem de laude hc defensione. philosoph

SI Aurcliu Augl'stin, Deaprc uiala feri"cibd r88

tlacd md voi sforfa sd vE hrinesc impotriva vointei voastre \eilngrelogali, zadarnic irni voi ltra asupra mea munca, gi trellrricruai ales rcstite rugdciuni, r:a sd d,ri1i. mai degrabd, astfel rftrruAncdruri alese, dec6t pe cele ale r:oryxrlui. Ceea ce se va-ntAmplt,dat:d spiritele voastre vor fi fiind sdndt,ase: betege, intr-adevrlr,precum veclem in bolile corpului insugi, refuzd gi scuipE hrarruloruqi." Cu to1ii, plin privirea insagi gi vocea consirnlindd, au zis(fr-s gata sd ia qi sd devore ceea (n le preparasem.

10. Eu, iusd, reurzind cuv6ntul:zic. De-abia o scSpai pe asta, cd mdglas, consimgindu-mi.,,Pare-vi-se vou(re nu are, ceea ce vreaTli Negar5. ,Ce, tot cel ce are ceea ce vrea,este fericit?" Atunci, mama: ,Dacd vrea bunele", zice, ,pi lel)oate avea, este fericit; dacd vrea, insd, relele, oricAt sd le ttrtaibd, este nefericit." Cdreia eu, zAmbind a rAde gi tresdltAnd dehuctrrie: ,Ai 1inut, absolut, marnd", zic, ,culmea ins6gi afilosofiei. Cdci, fdri umbrd de-ndoiald, 1i-au lipsit numai vorbele,16 te desfdguri acurn precum Tullius, ale cdruia sunt aoe$tevrrrbe dintm sentirlta asta. C6c:i, it Hortensius, cartea pe carflo compus-o despre lauda gi apdrarea filosofiei. "Iat6, inedr, zir:e,,rrr-r filosofii, incahea, ci r:u to1ii, vddili, totugi, spre-a disputa,zic cd f.ericilii sunt cei care sunt in stare sE trdiascd pr".rr*voiesc ei inqiqi. Fals, asta, desigur. Cdci a voi ceca ce nu Eecur.ine, asta-i atotnefericirea ins5gi. $i nici nu-i atat de neferit:ir.a nu dob6ndi ceea ce vrei, precum a voi s6 dobAndegti ceea oenu se cade. intr-adev[r, maimult rdu aduce d"pr"ur.La voinlei,rlec6t orice bine so,rta., La care cuvinte ea exclami astfel, irrcAt

cu totul cd cuific bdrbat, t:At:in cAt de ma [irr:zicr,, ns1 ne s<ldl

treqtine qi dorinla cdror lucruri se cuvine s-o aibfl el, cu sii fiofericit." ,Invitd-rnri", zic, ,,de ziua ta de nagtere?, cAnd vei fihinevoit, tot ce-mi vei fi pus dinainte voi lua cr.r pldcere, Corrdilir.cu care cer sd te ospdtezi gi tu, astdzi, Ia mine, gi sr[ nrl pretirrzi(:eea cei poate, n-a fost gdtit." Oiruia, cum str c6ia de motlerrlrtqri r:uviincioasa sa ,tbservalie: ,,S-a convenit, deci, lntre noi',, li

Page 94: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

f 84 S. Aurelii i Debwtu' uita

esse? Dederunt.

intet nos, neque quemquam beaym ":se.T*'qt-t'vult rton habet; neque o'-""' qui quo'd vult haber' b

8f. Au,rcli.u AWwttuu Despre uiata fericifi L85

:ic, ,,faptgl cd nici nu poate cineva fi fericit, care nu are rleeat!r.vrea, gi cd nici nu este ferir:it tot cel care are ceea ce vrea.'0onceserd cu tolii.

11,. ,Ce", zic, ,concede{i cd t()t, care nu este fericit, estentrfericit?" Nu se-ncloir6. ,,tot, aqadar", zic, ncare nu are ceea ceytea, este nefericit," Le plicurd tuhrror. ,Ce trebuie, deci, sd-gi

ddture sieEi omul", zic, nc:a sE fie fericit? Cdci i se va servi, poate,phiar qi asta, in plus, ospdfului a,:estuia al nostru, sti nu fie neglijatSlviditatea lui Licenliu; rdci ei trehuie, xxr:r! sd i se al6ture ce,ea,

0e, r:And \Tea, a.re.' Zi*rd cd e-nvederat. ,Asta', zic, ,ldmAn6ndplrrurea, nu trebuie, deci, sd fie nici atAlnatd de soart6, gi rricilupusE weunei intAmpldri. Cdci tot ceea ce este mortal gi cadrrc,nu Poate fi avut de c6tre noi, cind voim gi c6t timp voim." Asimgird

trgii. T'ryge1iu, insd: ,Sunt", zir:e, ,mul1i norocogi, care poseddplin, firS limit6, insegi acele lucnrri fragile gi supuse-ntflmp6rilor,

te, totuqi, pentrtr aceast6 viala qi nici nu Ie lipsegte lor nimicirr cele ce le voiesc. ,,Cemia eu: ,Cel ce se teme',-i zic, ,,pare-1i-se,

r, fie cd este ferir:it?" ,Nu ni se pare', zi<n. nDeci. dacd cinevaceea ce poate sd piard6, poate€e, oare, sd nu se teamd?"

Nu se poate", zice. ,Cele fornrite pot fi, insd, pierdute. Cine le

11. Quid illud, inquam, conceditis' orulem qui be1

n()n est-. rniserLrm ",""1?'No"

dubitaverunt' Omnis igl

inguam, qui quod vult non habet' miser est' I

;;,il;;'. t2ua L.go sibi homo comparare debeq ut

.li, i"q""-? For"te enim etiam hoc isti nostr() convl

r"f*lii"*bitur, ne Licentii aviditas -negligatur: nam

opinor, ei comparandum est, quod cunr vult' ha

Iri^nifestrn, esse dixerunt' Id ergo, i'qlT" s€nper man

;;;;;;na pendulunr, tt"t -'ilit subiecunr':asibue

debet. Nam quidquid mortale a cadrlSum :"t' "o1-!.-".ii" q"trr.l., ,oI""'os, et quamdiu volumus ht

Assentiebanturomnes'sedTrygetius'Sunt'inquit'.fornrnati, qui eas iPsas res

tamen itrcundas Pro hac vita

,,". .1,ri.lq,r.* illis eorum quae" votunt oeslf' \,ur Etso:

ilr"",il.qt"m, videturne tibi beatus esse? T:: :11inquit. E g" q"od amat quisque "i T"Io"-f'"test'

pore

,.on tin.rI.? Non potest, inquit' Amini aut:l1 p"t:"l';;i;;. N"n iptrr ha"c qui "*?' :t-

possidet' Potest

-od,r [-re trr.J*. Nihil repugravit' Hoc loco autem nl

Etiamsi securus sit' inquit, ea se omnia non esse anussu

,r*.r, talibus satiari non poterit' Ergo et eo mrser'

;;;.;t"digus, Cui egi, Quid' inquam' his

abundans rebus atque cirlumflt'"ns' si cupiendi

.ibi .,",r.1, eisque contbntus <lecenter lucun(

;;;;;;;; r,o*,,,t' tib i videtur u " "*1 I11^ T"s,'';

iUi"-r"t"., sed animi sui modetatione beahrs est' U

i;;J;, ;;r: htric interro$ationi aliud' i:::-T^tt:;"i;;';;;""a".i. E'go 'iu["

modo dubitamus' sr

;;; i.." ,tutrit, id"eum sibi conrparare debere

;; -rr-r"., ne'c ulle saeviente fortuna "lR'^p"t::tj;;#; i;;#; i"*d"d"'o txrnsensimus' Deus' inq

vobis aeternus, et semPer oranens videtr-rr? Hoc qu

te, aEadaq gi le posedd pe acesrea, nu se poate, cu nici unsi fie fericit." Nu se-ndontrd cu nirnic. in arcst loq ins4 marna:

ar sigur sd fie", zice, ncd el n-are si piardd ninric din toate, nu va putea fi, totuqi, indestulat cu unele de-a^stea. Este, deci,icit gi prin faptul r{ este punrea lipsit." Cii6ia eu. ,Ce", -i zic,r -- - r------ -r--'_ u-" 1 - ''"1

gi-notAnd in toate aceste averi, dacE-qi stahreazd mcdu-lle dori, qi, impdcat, se bucurd decent qi pldcut de ele, nu F se

re, oare, {ie fericit?" ,Nu prin acele aveii" , zice, ,ci prinnleraliunea spirinrlui siu eSte eJ, prin urmare, fericit." ,Fcrartere", -i zrc, ,,nici acestei intrebdri nu trebuie sd i se rispunddrlut nimic alta, .si nici; mai ales, de cdtre tine, alta. Nu stirn,i, in nici un chip, la-ndoiali cd; dar:5 cine.va a hotdrAt sI lie

ir:it, el nebuie s51i aldture sieqi ceea ce r6m6ne pururi gi nici nu-irute fi Iui smuls dt: nici un fel de soartd-nm6niatd." .Asta", zice

iu, ,am consimlit-o inc[ demultigor." ,Dumnezeu", zi,,:,vi-se vtrui etern gi pururi rdmdstitor?" ,,Asta, vezi-bine', zit:e

inquit Licentius, ita (lertum est, ut interrogatrone non ,ir'r'n1iu, ,,e-ateta de cert, inc:At nu mai avea n€r,oie tle nir:i

Page 95: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

186 S. Aurelii A i De beata uita

levotione concinuerunt' Deunicaetenque omnes Pra (

inquam, qui habet, beatus est'

Lastidialus corrcesrit. Puer autenl ille minimus

inferentem ministrum adiuverunt, quibus potuerunt

nihil se iucundius audituros esse monstrantes'

12. Quod cum gaudentes Iihentisdime acciperent: N

".go, irrq,i"m, nobil iam quaerendunr.esse arbitror' t

..,'lLntn is I--D.-r - a ' 'Deum; beatus enim prol'ecto isquis hominunl habeat

6" qr" quaero quid vobis videatur'- H^!li:Tti"t' P

habei, qui bene vivit' Trygetius: [Col' 0966] Deum hal

inquit, qui facit quae Deus vult fieri' In cuius sententl

Sf._Aurclia Augustin" Deapre uiata ferbitd lg7+ntrebare": gi ceilalgi, cu tofii, congldsuird-ntr<r pioa^sd devoliune.u,A,gadar", zic, .cine il are pe Dunmezeu. este ['ericit."

12. Ceea ce1 cum primirE atotpli.cut, bucurAndu-se: ,.Sor:ot,ieci"., zic. ,,cd nu ne mai rd.mAne ,imic de cerce.tat, de.r€t .umairrine dintre oameni p,ate s6-L aibd pe Dumnezeu; intr-aclev[r.rrc.ela va fi atrsolut fericit. Despre carAr;i. Licenliu' ,.tl ,." pe Dumnezeu, cel*ll are pe Dumnezeu', zitt, n<nl carerrl fie fdcut." La sentinla.cimia a conces Lastidian. pruncul, ins6,r,cl mai mic dintre toli: ,.Accla il a." pe Dumnezeu,,, zice, ,,care nuure spiritul imund". Mama, insi, le-a aprobat pe toate, dar, maicu s€am6, pe aceasta. Navigiu tdcea. Pe care, cum [_am intrebat cerimte, mi-a r6spuns cd lui ii place asta ultirnn. Nici pe Rustic. crrrerrri se pirea cd tace, impiedicat nu mai mult de deliberare decatrle pudoare, nu l-am crezut de neglijat aJ iscodi cam care-i p6rereahri despre un atdta de mare lur:ru; Trygeliu a c.onsimlit.

13. Atunci eu: ,'Iin", zic, .preceptele tutunrr despre lui:r.ulrnare foarte, si dincolo de care nici nu-i nevoie s6 se mai intreberri,u", gi rrici nu poate fi gdsit, mrmai de,am putea s6J investig[mttotsenin qi atotsincer, precum am inceput. ceea ce astazi, riirr"aca(!rte lung, gi au, fap de bucatele lorugi, gi spiritele o anurne luxurie,rlucd se arunci vora@ gi peste mdsurd asupra lor (a,ga, intr_adevdr,r1i65er5, oarecum rdu; de unde trebuie sd ne temem penh:u sdndtateart.ri.jilor .u mai pu;in decat de insagi foametea a""ea), mai.e" dey] rre pare potrivit, aceastd chestir.rne ne va primi ma, Li.re pe noi.flfirnAnzii. Acum vreau s-o savr-rra{i .t, ple,:e.e pe asta, ce mie,r*l)dtarului \rostn4 mi-a venit subit in mi.te si v<i aqtern clinainte,1i_ r:ste, dacd nu mi-ngel, dintre trle oe se obiEnuiegte sd fie servitettltimele, gdtitd gi garnisitd ea gi cu miere sc.lasticd." [-a auzullrnsteia, se-ntinser6 cu togii ca spre . tav6 adusd gi md-ngrdmddirdrri. rni grdbesc sA le spun (Hm c€-ar putea fi asta. ,Ce creleili", zic,,,rl.cAt-doar cd-rrtregul negot, pe care l-am ltiat asupra_ne,'a frstpllmddit cu ac.ndemicii?" La-nlelesul cirui cuvant, ,-"i t."i. cdr.rafrrJrtul le era cLlnoscut. sr: ridicard mai nainte, 9i, cum se-.tamJrld,r'rr gi cu mdinile-ntinse, il ajutard, prin r:e t:uvinre pururi. [)errr;rritarul incdrcat, invederand cd ei n-au +audd nimir: i,ai pldcut.

Is habet Deum, ait, qui spiritum immundum non he

Mater vero omnia, secl ht,c maxime approhavit' Navl

tacebat. Quem cum interrogassem quid sentiret'

ultimum "ibi pl"""t" respondit' Nec Rusticum perc

visum est negiigendum, quaenam esset de re tanta

sententia, q"rii; videbanrr non deliheratione magis c

pudore impeditus silere; Tr1'getio consensrt'

13. Tum ego: Teneo, inquam, omnium placita

magna sane, et ultra quam nec quaeri qyidquam op-o1

nJ inveniri potest, si modo eam, uti coepimus' sererusE

ac sinceriss#e investigemus. Q"od hodie quia.longum

et habent in epulis "rli. "a aninr'i quamdam luxurir

ultra modurn it "*. et voraciter irruant (ita enim

<luodammodo digerunt; unde valetudini mentlum

,k r,r. qtram ab n1 ipsa farne metuendum.est)' *+thae.r qulestio cras esurientes, si I'idetur, accipiet' Illud

ilt"",i.Iiguriatis volo, quod subito mihi minislratori

in mentem suggern ^ "ri i.,f"rendum; et est, nisi fallor'

solent ultimJlpp""i, quasi scholastico melle conl

atque condirum. Qutl audito sese omnes quasr rn

ferculum tetenderunt. coegeruntque ut dicere pro;

quidnam id esset. Quid, inguam, Putatls' nlsr

A.-ademicis totum quod suscePeramus confectum

negotium? Qro ."cepto nomine, tres illi quibus res

"."3,. ** "."tt

.rt tl"crius; et velut porrectis, ut fit' ma

Page 96: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

r88 S. Aurelii De beota uitn

r.r^lto urt,* ratio demonstravitr nemo axtem quaent

i"r*^;* """ vult, et c1raefunt illi sernp'er veritatem:

adversahar.

14. Tirrn ego rta rem proposui' Si rrlanifestum

inquam, bertuni ,,on esse gu.r Tg,t|.::"i,f":l :

14 Atunci, err le-am propus fapnrl asdel: ,,Daci este-nvederarci ci,e nu are ceea (p vrea, nu este feriait, c.eea (rc ne-a demonstrat,prrlin mai nainte, raliunea; nimenea nu t:autd, ins6, ceea cc nuwea sd afle, qi ei <sut6 pururi adevdrul: r,or-, deci. sd gdseascd, rror,rqadar, sd aibS g5..sirea adevdrului. Dar nu gasesr:; rez,ltA cd ei nu

,,Navigiu, cu splimr beteag6", zic, ,se'cddea s6 se team5 mai multrle dulciuri." Aci" el, surAeAnd: ,,rn-auintremat pe mine unele de-astea acesta,sucit gi:nfepdtor, pe (Ere l-ai pus, oscuhrlrlespre mierea Hvmetului, acr nimicrndmntaiele. Dr-eptaceea, <r:rrl gurii pulintelpigcat, il strdmut, totugi, in adAncul inimii.CEci nu v5d in ce r;hip ar aceast5 concluzie."

,Deci',dezicepi

. All.piu

lnuarpLrtea simfi atat de absurd, incat fie sd i se par5 fericit cel care nu

ergo invenire; volunt igitur habere ilvlnttlnem verlti

At non invertiunt: .*[lit" eos non habere quod vol

er ei eo sequihrr etiam beatos non-esse' At nemo sap

li"i t,a.,r.r sapiens igitur Academicus non est'

;;;,";i[i, qr".i.tetoi' rapientes exclamaver'":''r 1..--ririq attcnflus et cautius adVertens trm

_,-- L: ^-,bjecit: RaPui quidenr vobis

c<rnclrsi.rne commotus' Sqd

hinc admittam in r'rscera' et panern meaJn servabo A

nam aut sinrul eam rnecum lambet' aut me admcr

cur non oporteat attingere' Dulcia' inquanr magls r

N;G;. [;b"."t, .plJ"e vitios'r'^Ll* '': i1'^0":::

in,r.Ii,. me talia sanabunt' Nam nescro quomc

#to,t.,m.ir.* "i1""f""*m, cluog Posuisti'.ut,ait ille'

;;ii;iG;tio, acriter dulce est, t'ihitq"" inttl1 vt-s]

a.,;r" t.rtum e-tiam, palato aliquantum- I."l"t:-'iil;,"*r;;'iirr""iitt;^" in medullas traiicio' Non

"ra[."t"""r"a" tta"tgui-possit ista conclusio' P

nullo nlodo p**t. t"q'iit Tryg*ius' Quare gaudeo j

orm illis me inimiciti^t st""*pl"t"' [Col' -0967]Mmrrr-ra impellente natuta, vel, ut verius dicanr' Deo' et

,l"t.i"rr* quomod. refellendi essent' tamen els nI

15. Hic Licentius: Ego, inquit' illos ntrndum dex

n.g.,'Ii, i.;g"t1,5, <lisse{tis 1 1]bl:.1,T::o*:T ililili,I.;I";llrii" ai'tentitis? cui e6o: Non du

ilil;" *a t, "il*1t Alypius' huic ratiunc',lae cet

N;ilH;- rbtt"de '"'ii"" Poterat' ut:ut beatus

-.j-I.,--r,r n,ri rantrrnr bonum animi, quod ardeptiqs:-^ --^-i+-rI aut,illos nolle inverure ven

.i "u".

saPientelnt nam hisr t

-^^--:^ -cmasi. melle, farreo atque nucleig, illud quod metuis

rlnfectunr est' Illene, inquit, huic tam parvae Pr

Page 97: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

l9O S. Aurclii De buto uita Sf. Aunlia 4ugrlstira Desprc uiala fericitn l9l

illecebrae cederet, Academiconrm tanta ubertate dest

lr. irr,rrrd"nte hoc nescio.quid breve ""t :blf:::'il;.;i;i r2ru.i ,".o, i"qt'"m, Iongum aliquid

quae ranus, p rae.se rtim adversus .tlWlar,'^*r*.;rJ;J*; pJ*" i.t* esse fortia et utilia' satis sibi ipse

suo corpore argumentaretur' Tu. autem qui elegisti

absentis auctoritate pendere, quid horum non pro

[Jt'um beatum non essei oi q""d vult non habet? an

negas velle habere inventam veritatem, quam veh

inquirunt? an videtur tibi quisguaT Tet"t" *"*il;;;.; est, inquit, q* q"oa vult non habet'

stomachanter atridens. Quod cum iuberem ut scribr

Non dixi, inquit exclamans' Quod item cum annue

scribi: DLti, inqurt. Atque ego semel praec€Peram ut nu

,".fr* praeter litteras fu derenrr' Ita adolescentem i:

verecundiam atque constantiam exagitatum tenebam'

16. Sed cum his verbis eum iocantes' quasr'l

o""""iJu* particulam suam Provocaremus' animadve

"""i".*.-rioii* ig.r"t",, ttd ttit" cupientes quid.i

;;;;"i* t"m fu",rrrld" ageretur, srn: Tsu nos irirueri'

ffii;;; .i-iI". visi"s,nt, g1od. plerumque fieri

il;": cum epulantur inter.avidissimos T"P":i:-"],7.;"1,i;;, ;.tii.rrdo vel gravitate sese atrstinent' vel.

terrentur. Et quia ego invitaveram' et. magm fli"-:jhominis personam, atque ut totunr explice*' ":l l-oletiam in illis epulis invitatorem gerebam' sustrnere

rrotui. comntovitque me illa inaequalrtas mensae nos

minus h.b"bant, quasi de suo cellario promendu

i;.;;*; Iam dic nobis,ligYlt' et redde Tl *:-:l,Jd".r.i"i, et qrnid sibi velint? Cui brevfuer clm exposurr

aperteque, ita ut nemo illorum,ignat"t ?!:"-"-1fft:;il#;qri.. ""a,r".rii

sunt (quo nomine ""lgu tnos vocantur, quos comitialis morbus subvertit)' et si

surrexit ut abiret; atque hic omnes laeti ac ri

pildsind atAt de marda ubertate a Academicilor, prin care,revdrsAndu-se., a(iest nu gtiu ce scurl ar fi fie-necat, fie tArAt inde.vale cu sine." ,,Ca qi c;um noi am cAuta, intr-adev5r", zic, ,cevalung, mai cu searnS-mpotrrya lui Alypiu: qi-ar argumenta el irrsuEiindesal siegi. dintru.intreaga lui fiinla, cd mi<:ile acestea sllnt nlr

care nu a-re oeea ce !Tea', surAzAnd twazistomaral. Ceea ce? ()umporunceam si fie consemnat in scris: ,N-am zisn. zun" exclam6nd.Ceea ce, iarS?i, cum ficeam semn sd se scrie: ,Arn zis", zice. Dealtminteri, eu poruncisem, o dat6 pentru totdeauna, ca nici ovorbd sd nu se scurgi tr afara literelor. Aqa il lineam pe adolescerrtfrimAntat intre rugine qi constanl5

16. Dar, curn, glumind, prin aceste cuvinte il provocam caEi cum sd-gi mdn8nce po4ia sa, am bbgat de seamd cd ceilalqi,ignari fald de-ntregul subiect, se uitau la noi fr[r6 sd, rAdi, dardoritori. sri gtie ce se discuta at6t de pldcut numai intre noi aparte.Ei mi +au pdrut absolut similari celor care se ospdteazi, cum seobignuiegte de cele mai multe ori sE se-ntAmple, intre conviviatotavizi qi atotmpacrc, gi se ahfn fie din gravitate s.apuce, fit:sunt ingrozif de pudoare. $i, fiindcd eu ii invitasern, gi jucamrolul unui anume om.mare, sau, ca sd explic tohrl,. eram, chiar laacele ospele, ir.rvitatorul in nurnele tutsusline, ti T-u rnigcat acea in qidiscrepanla. Ii surAsei mamei. $i, nit

interposito fine discessimus'

Page 98: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

192 S. Aurelii AWustini De bata vita

llt. - Disputatio secundae diei. Quis Deum habeqt eo modobeatus sit. Spiritus immundus duobus moclis appellasolet.

17. [Col. 0968] Postridie autem cum item postprandiurn, sed aliquanto quam pridie serius, iidemitridemque consedissemus: Tarde, inquam, venistisconvivium: quod v<lbis non cruditate accidisse arbitrorsed paucitatis ferculorum securitate; quod non tam nratu

aggrediendum visum est, quod cito vos Peresuros putastiNon mulh-rm enim reliquiarum credendum eratu.bi die ipso atque solemnitate tam exiguum repertunl eiat.F-utasse recte. Sed quid vobis praeparatum sit, ego

vobiscr-uh nescio. Alius est enim qui omnit)us cumtum ma-xime tales epulas praebere non c€ssat: sed nos

edendo, vel imbecillitate, vel saturitate, vel negoti,c

plerurnque cessarnus: qrrem manentem in hominibus treattx

eos facere, inter nos heri, ni fallor, pie constanterquconvenerat. Nam cum ratio demonstra$set eum beatumqui Deurn ha-beret, nec huic grisquam vestrum sententirestitisset, quaesitum est quisnam vobis videretur Deutl

habere. De qua re, si bene- memini, tres sententiae dictei

sunt. Narn,parti placuit, Deum, habere illum qui ea lacere

quae Deus vellet. Quidam autem dlxenmt quod is Deu

haberet, cpr bene vivere,t: Reliquis vero in eis Deus txse vi

e,st, in quibus qui immundus appellanrr, spiritus Dorl ostr

18. Sert fortasse omnes'diversis verbis unum iclemqJ

sensistis. Nam si duc, prima consideremus, et omtrisbeire vir.it, ea facit quae vult Deus; et omnis qui ea

qube vult Deus, bene vivit; nec quidquam est aliutlviverg guam ea facere quae Deo placeant nisi quicl votaliud videtur. Assentiebantur. Tertium vero illuddiligentius considerandum est, proPterea quod rcastissimorum sairorum spiritus inrmundus, quantulintelligo, duobus modis appellari solet: vel ille qu, exq'i

invadit animam sensusque conturbat, et guemdalhominihus infert furoren; cui exchrdendo qui praesu

nanunl imponere vel exrrcizare dicuntur, hr:r: est, per divi

,," . 19 Oa1 1fr .i*frr, poate, prin cuvinte diferite, una gi_acecagi.(lf,ci, dacd le ludm in considerare pe primele tloud, gi',oa, ".i"hdiegte drept, face ,.:ele <r voiegte Dumnezeu, gi tot, ,xre face r:ele

tr: voiegte Dumnezr:u, triiegte drept, qi nici nu este nimic {rlta atrrii drept, dec6r numai a face

"e1".,r. sd_i plac6 lri Du*n.r"r.

drtcd nu cunrva v<ruii,*,1", t,*i, ;; ".* ;:* .1:;1tlkrtc:astelor sacre? pe nuiegte a finunrit in doud modun: fre cer care invadeazd extrinser: sufi"trrr gifonturhd simgurile ,si le vrArd-n]duntru unor oameni frr...,rr.o. .,.,

"tl{rui excludere cci ce strnt insdrcinatrlisunt mengionali .r;;ilr;ItrAna sau exorcizeaz5., cEJ alungd, adicn acljurA"a" t pri" 1,.+

Page 99: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

L94 S. Aurelii i De beata uitn

eum adjurando expellere: aliter autem dicitur sprrl

i*ror.drs. omnis omnino anima immunda; quod n

est aliud quam vitiis et erroritrus inquinata' Itaque atrs

quae ro, tu p u e r, q ui f ort assi ^".

1:":::, :-t.1" :,:::t-

purgatiore spiritu i'stam sententiam protulisti' quis t

iiaJr,r. im-ur,dum spiritum non habere: illene t

daernonern non habet, q,o tttu"i homincs fieri solent;' I

ille qui animam suam a vitiis omnihusque Pqcca

-rrli"r,itZ Is mihi videtur, inquit, irnmundum spiritt

non habere, qui'caste vivit' Sed castuml inquam' qr

;;;^., "r*r," qui nihil Peccat, an erlm qui ab illi

tantum concubitu temperet? Quomodo, intprit' castus p

".S", 1C"f. 0969] qui ub rllicito tarrtum colrcubinr a'bsti

"""", L.,".is peccatis non desinit inquinari? Ille est

castus, qui Deum aftendit, et ad ipsum ""lT'T:"i"t i."rt "

p.r"; sicut dicta erant, cum conscribi mihi placuisd

L ".g.i,

inquam, necesse o,.* F."",:",*,.tJ q'i P-T:,,.".!i,r.i.r'talis est; nisi quid tihi aliud videtur' Concesl

"u.r, caeie.is. Ergo ,r,* "'t hic, inquam, dicta sententlA'

19. Sed illud a vobis paululum quaero, velitne

ut homo ,Deum quaerat? Dederunt' ltem qua

numquidnam possumus dicere, illum qui '","* :''

-"1"'*irr"."? Nullo modo, dixeruirt' Etiam hoc terti

respondete; spiritus immundus potestne Dgurn quaer€

N"grbrn,, aiiquantum dulit11te Navigio' qui p3's

"*"i"ro.r* uo"ib,l, cessit' Si igitur, inquam' qui D

",r"..i,. id facit quod Deus vult, et hene vivit' et spiri.f ' r L ^. -.-l .,.,+o'- f)prrnr cttl,i.*rrrd.r.,-r' .t,.,t htb"t; qui autem Deum quaer

nondrrm hahet Deum, non igitur quisquis aut trene vil

aut quod vult Deus facit, aut spiritum immundum n'

fr"tr"i, contintrrt Deum hahere credendus est' Hic cil

"" "."[".i concessioriibus suis dect:ptos ridere

fr.r.t rt.ul, mater' cum diu sttipida fuisset' ut ei hoo ipd

i,-rod,;,.rnclusionis necessitate inlorte dixerri

.^Ipti.-.n.iu relaxarein atque solverem' Quod, trl"' lr:t]

.=Jo, S"a nemoT inquit, potest perverrire ad Deum'

Deum quaesierit: Optirne, inquam' Tamen qui adlt

19. Dar asta mai caut s{ a-flu pugintel de [a voi: voieqte, oare,l)unrnezeu ca omul sd caute sa-L aile pe Dumnezeur" conrcserd.,,(.)aut, iar6qi, sd aflu: putem noi, oare. sd zicem cd cel care cautd

Page 100: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

De beata uita $Lg"&, erg*frrl lg"prc uiola fericita t97196 S. Aurelii

medicus admonehit'

quaerit, nonclunr ad Deum pervenit',etiamsi tlene vtvt

-:H;;"'*i.ori.t.-"""-:i.-,'""TPT'^.Y'1;:H;;fi";ffi",,'* it-" ""u

habere: sed eum qui bene vt1tr

h a k,et pro p itiurn ; q t" *"f "' infu St1rr1,.,).t-1"^:Pi t:rr.l"""i fr.i.terno rlie r:oncessimus eum beatunr esse

Deum hatretl ",q'toem omnis homo Deunr ntY:

;r;;" omnis homt' heat,s est' Adde ergo' rnq

propitiunr.

20. Saltem, inquam' hoc inter nc-rs satis constatJ eu

fr"rt-lr-,, *r." q,,i f"Utt-it"pitium Deum| U*1':t:-1'i,,"::;:;";:;"1;ir", *.i illum vereor qui adhuc qua

praesertimneconcluclatb."*".TTt:"O:""*T"':,""':lil:ffi;;tr."",-"t'reari quidem et male latin,' I

aptissimo sane, ut -"-'"ir't

i u; a"t" t1,]:::?.,.:*Ttfi:;I;;;;;t ".,'

x". eninr p'rssum dicere homrnr rr

;""#;" "&.*,* 6!11i .: :".:,* ;,,li:'il:*:ll:"J,ffil ii ,?,: iJ i',',#,':H' ]11:L","',"JI:

;":ffi'ilb;;-q;;i'"ti' E''it igitur beatus homtr

;;;, ;o.' h'L"t' q""a r'"'l ^":lP:l*'!:: T1":

H;.;;;; rrrd" ""tebamus Academicorum te

esse discussas. Quare lam de nobis Licen:il1'.:-'l'

,.ri[i, il" d,,Ici",'qlrae contr" i'"1-"1"]ittllli;;";; accepi, has de me poenas exigere' quasr I

zi<:. ,Tiltuqi, cine i ajuns inc6 la Dumnezeu,r{riar dacd triiegte a, (:are trdiegte drept, nr.r_lrlre pe l)umnezeu. , zrce, ,cd, nu-i nimeni s6

20. ,,RdmAne-ntre n.ri", zi<:, nmdcar asta statorit indesag,tllt acela este fericit, "r." il are pe Durnnezeu impdcat?" ,Arsvrr:a", ziue Na'igiu, ,sd consimt: dar md tern de .el

"e -ai carti

trih.rtdtorul, insd, iru are i,c6 ceea (ie vrea. Va fi, cleci, fericitt)ntul, care nu are ceea ce vrea, ceea ce, ieri, noud, tuturrlr, ni seprlrea absurd; de unde credeanr cd tenebrele academicilrr aufust risipite. Va-sd-zicd, l-icenli asupra-ne; gimie imi va da sfaturi ca 9i un

"rl" drl"i.rri,Pc care le-am luat temerar ii mele, rnd;xtdepsesc cu aceste pedepse."

2 tnama sur6se, ,,Eur, zirre Trygefu, ,mrrru.rccd itate cd Dumnezeu i se-mpotrivegte celrritlitmia soc't cd existd ceva medir." Cd.ruia eu:,(,'rezi tu", ii zic, ,cd acest ()m r.ediu, cdruia Dumnezeu nu-i esteItir:i imp6cat, nici .e-'rp5cat, ll a.e, t,tugi, intr-un mrxl oarecare,pt Dumnezeu?" Aci, cum el pregeta: ,,una ester, zice mama, .a_Lev(u pe Dumnezeu, a-lta, a nu fi fdrd Dumn ezeun. ,Ce este, agatlar",lir:,,,mai bine: a-I ,aV€r, ()are, pe Dumnezerr, sau a nu fi fdrri

21. iFlic cum etram mater arrisisset: Egt" inc

f r1, ge tius, r,.,. ",r^"" Jt' *"tt1* P::t,,:j::::rTlrrrY.v!'r..v' --- tl esse aliquid mediunr 1lut."non sit ProPrtrus' se

;;;, ;;.il I*""' hominem' *o"l"]:.:*.1):1i,:Hec infestus' Deum quoquo

Deus proPitiu.l 31t,.n : [Col.i"U"r* c..oncedis? Hit; cum ille cunctaretur.. r -^-

e.ii,ra-"r,, inquit mater, Deum habere' aliud non

sine Deo. Quid ergo, i"qt"*' melius *tt;' "ttll-l;;;;,-;" r,o., "ttl

sine De.? Quantum' inqurt' p

intelligere, ista est sententia.m"t; *l :i:.",\:l:

J)trrrrlezeu?" ,Pe cAr pot eu inlelege", zir:e e8, ,asta este sentirrlitIttct: cine traleqg drept il are pe-Dumrlezeu, dar irnpicat; cine

ilJ:, ;i'p."piti"*; qui male' habet Deunio Itriiegte strAmb il ,.." p. Dum,"rerr, dar .e-mpdcat. Ci,e, i.sd,

Page 101: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

198 S. Aurelii A i Debean uin

,.-'--:u-.*l^ o.it rrt omnis 9':t lam Y:"::l::::j

adversum. Qui autem adhuc quaerit' nondumc

invenit, neque proprtium neque td'"tt'*' sed nont

sine Deo' Haer:cine,

Hanc esse dixeruntvobis videtur esse h

confessi sunt' Non ergo'COIIIOSST lurrr' r

""t", I."-i"i? Responderlrnt: ravet'

,1rauu" 'al

,;;;; lri D''.'m quaerit' P^"::"o-:?o**."['lllqud'r' piti'"" beatus est' Beatus est er

qui hatret. Deum .Pro ""J"^ n"tJt i[e qui quaerit' Qui autem g"::l']'-1.r, -^- hotr;'":T..[i; H;i;;'"; beatus qui quod I'ult non ha

Pr.rrsus, inqurt lnater' non mihi videtrrr *:':t-":::ilffi;il;; habet' Ergo' inquanl' 1on omnrs

habet Deurn propltrum, blatus 3st' Si l::-"Tt^:habet ueur. y"'"^"1

ttnt'"' Ista igitur' inqu.qi nq uit, lo " p"r.r_: tli'.'-I?1.

; ;, * D""rn,' i.,u"oit

se alienat, non rnodo beatus non sit' st:d ne Deo qutd

vivat ProPitio'

t beatus sit: omnrs au

Deum habeat' sed nonr

vitiis atque Peccatis a.. I -^ I.l^,. ^'ri

22. Quod cum placuisset omnibus-: Bene hah

i"q,i"1, #;h"" ilild "'ry"'' T .1::-"':l;9,,1I;1J

#;;: "; ncesseramlrs' mi serum

:e-ss-:. :ursqurs oe

non sit: cui consequ"t" "tit esse,miserr'um y::T:

;;;;ili";, ienet Deum' quem adhuc l)eu.m quaeren

,ror,,lr.n, dixiurus """'itl*rn; A:-::*: ::*.:.. H

x.'.lf;:IH"il"';;t'-;""dio'''',,' 1"1t"": o'-"j

a p p e ll amu s ; : T" :'.T : t *iY:..1: :: : Tfl ::.5: X'"1l:Lffiffi.I i.i'lir"a videte' utrunl qu.rnodo

",:io*; ;;i' "g""' *i'"'

1'll "L;'f "",:IJ:J:"itffi':Iil;lil;; erit vemm' nihil aliud esse m$(

quamegesta'"*,+'Ji"?,-"'l"j:.".T..1;"::"':lrt;i;sY"".i.,i3- rf oc auttm hodie longum. est ut quaera'r

ilH;r; ne tastidio vobis sit ad istarn rnensam c

"ti"* ..r.,r.,'i'"' Qtti"';-;;""t se libentissime hab

dixissent, surrexrrnus'

Sf. Awelit Awustin, Despre uiafa ferkitd 199

rrrai cautd sd afle, dar nu a aflat inc6, nu-L are niqi impdcat. gi

rrici ne-mpdcal, dar nu este f6rd Dumnezeu." ,,flste aceasta, oare".

rir:, ,.chiar gi sentinla r,oastrd?" Au zis cE asta este. .,,Zice1i'rni nrie.

t'ogr-vd", zic, ,rt) vi se pare vouE, oare, cd Dumnezeu ii este inp[catrrlui cdruia-i este de partea sa?" Au mdrturisit cE-i este. ,,Nu-i este,

deci", Dumnezeu de putt ^

sa omului, care-L cautA pe Sine insugi?"

RdspunserEr ,Este dL paftea sa" ,,il are, deci <reI, care cautd s5-L

ufle pe f)umnezeu', zic^ np,e Drmnezeu impdcat; gi tot, care-L irre

pe Dumnezeu impicat, este fericit. Este, deci, fericit qi, t:el c.e cxrtrtd

rd afle. Cel care caut6, insd, sd afle, nu are inci ceea' ce wea. Va fi,rtgadar, fericit cel care n-are ee€a ce wea,' ,,Absolut deloc", zice

rlama, ,nu mi se pare mie cd este fericit cel care nu are ceea ce

weB," ,Deci' , zic, ,,rtlr tot, care-L are pe Dumnezeu de partea sa,

ogte fericit." ,Dac6 asta ne constrAnge raliunea", zitre ea, ,,nu pot

;tl neg.' ,Aceasta', zic, ,va fi, a care L-aglsit Jeja pe Dumnezeo, il gi .." gi este gi

frrricit: tot, ins[, care cautd sd-L qi are de

p&rtea sa pe Dumnezeu, dar nu este inci fericit: tncaltea, oricinere alieneazd pe sine de [a Dumnezeu, prin vicii gi picate, nu nuruaioA nu este fericit, ci, bine-n1eles, nici nu trdiegte cu Dumnezeutrrrpdcat."

22. Ceea ce, cum le pl6cu tuturor: ,E bine", zit;, .dar'Irrcd md tem si nu oumva sd vd migte faptul cd am ooncesdr,ja, nrai sus, cd este nefericit oricine nu este fericit; ciruia iiva fi consecvent cA este nefericit omul care-L $ne pe Dumnezt:uItrrpdcat, pe care, ciutAndu-L inci pe Dumnezett, nu l-anrttrrmit incd fericit. Ii vom denumi noi, oare, pentru c-a sll.rs-()'lirllius, avuli pe st5pAnii rnultor domenii funciare, gi pre

;rosesorii tuturor virtulilor ii vom numi pauperi? Dar lualiIrrrrnai aminte faptul cd, dacd este adevdrat ca tot lipsitul s[lir, rnizer, tot aga este adevdrat ca tot mizerul sd fie lipsit. Aga,hrtr-adevdr, va fi adevdrat cd mizeria nu este absolut ninrit:ult,a decAt lipsa, ceea (-lei acumr cunl se rostea, a1i simlil cfr r:rrIurrd. Asta, ins6, este prea lungd sd cdutim s-o afl6m astdzi:rllt.ptaceea, cer sd nu vd fie sil6 sd v-adunali gi mAine la rrtssu

ltlr:asta.' Aqa, cum tofi au zis cd se vor strdnge cu mare ;rl6rlert:.trr,-arn ridicat.

Page 102: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

200 S- Aurelii i De bnn uitn

N.

SJ. Aurclia Augustin, Dgspre uiota ferititd 2Ol

lY. - Disputa zilei a treia: rdspunsul la chestiunea propusd_nziua trecutd. Este mia,er tot, care este lipsit. infeleptul nueste lipsit. Oare tot, care este mizer, iste tipsit. Delipsaspirilului. Plenitudinea spiritului. Cine este, ie fapt, y"ii.tt.23. A treia zi a disputei noastre a risipit, insd, norii matinali,

(rare ne-au adunat in baie, gi a readus atotstr5luciti dupd amiaza.Ne-a pldcut, deci, sE descinden in preluca vecind gi, drpd cene-am aqezat unde i s-a pdrut comod fiecEruia, s_a desfdguratustfel disculia r6masd. ,,Aproape toater, zic, ,care u* , r, *a_^ifie concese de voi mie, intrebEiomlui, le am qi le 1in; clreptaceea,da. ziua de astdzi, in ea, ca prin aceasta s6 putem, totuqi, airairrg",printr-un anume interval al zilelor, acest clm.iviu al nostru, slunu va fi nimic, sau nu mult, precum socot, ce sd fie necesar sd_mir[spundeli. S-a spus, intr-adev[q cle cdtre mama cE nefericireantr-i absolut nimic alta decat lipsa gi s-a cc.rnvenit intre n.i cdto[i, ce-s lipsigi, sunt nefericili. bar, dac6 chiar toli nefericilii_slipsili, sau nu, e o che-stiune anume, pe care? in ziua de ieri,n-am putut-o explica. Dar, dac6 raliunea va fi demonstrat cd

- Disputatio tertiae diei' De quaestione prklie proPos'

rticendum. Mi"", ot*ol*'"i qJi "gt' *fl:Y P"': ":Y:

ii"".g"t. e" omnis qui mber'est' igeat' Animi egestas'

pi"niiudr. Quis demum sit beatus'

23. 'Iertius autem dies disputationis nostr

matutiffE nubes quae nos cogebant in balneas' &T'fi."*0"i";-p.-#tiai";"*" candidissimum reddi

Placuit ergo in pratuli propinqua '"t:t-11:f:ilo^rritr" t"oUit "ii commodum visum est c'onslctenr

reliquus ita sermo Peractus *' ?'*":,l,t"f:.IlTHt#;;;i*iti to"t"ai a vobis volui'. habeo ac I

;;;fl;;."" ai", q'o..P'::i*"",T*: hoc no

,:onvivium aliquo r.,tt*ulll diel-1 distinguere'aut

aut non multum ".'*, 'i 1C"f' 0971] opinor' quod mihi

IJ.p""a"." necesse sit' Dictum. "lii ::.1,?::H:;,'JtJJ;*i""ri.m guam egestatem, converdtque rnter

omnes qui egeant mrseros esse' Sed "::1"-1t::::i;r*J;g*;f;;"nulla q,aestio est' qlT hesterno

ffi;;:t.""" ""prg'".' fr* ?l:::i13:.n*::; ;'":

i"*i"t ."""rit, perfectissime inventum est qul srt 1e:

erit enirn ille qui "o" "g"t' Omnis "^T 1li,Tfft;,}

est. Beatrrs est ergo qur egestare caret'.sr quam

"g"a,aa"*, eamdem miseriam esse constltent'

24. Quid enim, ait Trygetius? non Potest ex eo

confici, onrnem .o, "g"*"*i"*-1 ::"" q"tliTi:

u(J'.ur' """" *i**m? Nam concess*seest olnnem qul egeat

m et bealm"*i.,i, nihil esse medium inter mrser'l t., *-.ff;'il ih;, inter Pi'h'*" o:;.1T'iot,ridetur esse? nonne omnis homo aut.vtry,* "':;ffi;;;;; i.,q"it, neque hic esse alisuid medium:

;..;; -**Jz' Q,iu, i"q"u*:-llT t":: :^t:t:il"1

orrrnem qui ante annum sepultus estr esse mortuum'

""eJ;'a"tai omnis u'1 i"t9 ""':1 :l*:,',,1:;'

;;tN"", ait, sequitur' E Bo' inquaP non eequrtur

"*"ft q"i .g* .,''it*t "'t, t'-"it qui non "g:t

t1l-bllter vlvl-OIlltIrD qur L/EVL

q""^"it i.rte, ,,"'"tum et beatum' ut rnter vr

irortuum, medium nihil inveniri queat'

,Eta- aqa se prezintri in sine, s-a gEsit perfectissim cine este fericit:va fi, l.tr-adevdr, cel care nu

""L [p"it. cici tot nonmizeru] esteicit. Este fericit, deci, cel ..r"

"rt" lipsit de lips5, daci se va fi

rredit logic cd aceea, pe care o nurnim lipid, este ea insdqi(- nefericirea, n. tr.),

24. nCe, va-s5.-zicd", zice Trygeliu, ,nu se poate deducecd tot nonlipsitul este fericit din faptul cd s_a dovedit cd

, care-i lipsit, este nefericit? C6ci mi-amintesc cd noi arnrces cd nu este nimic rnediu intre nefericit gi fericit."tre-1i-se, oare', zic, ncd. existd ceva mediu intre mort qi viu,e nu tot omul este sau viu, sau mort?t ,Recunosc,, ,ii", -"iacr nu este nimic mediu: dar la ce asta?" ,Fiinrlci", zic,I cd tu recunogti qi faptul cd tot, care a fost inmormAntatun an, este mort." Nu a negat.,Ce, tot, care n-a fostormentat de un an, tr6ieEte?" .Nu rezultii cu necesitate',,. ,Deci", zic, ,nu rezultd cu necesitate c6, dacd tot. care_iit, este nefericit, tot, care nu-i lipsit, este fericit, chiar dacde nefericit qi.fericit, precum intie viu qi mort, nu poate fit nimic mediu."

Page 103: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

202,

^- L^^td ritn

25. Quod cunr al ,1'""Ot"t;,125. Quod curu ar

-is ad e'

#:,'i:l.;::ll,xliiii.i",'.'lll"liilffi ill,'i;iiensum accorunloua';;I;; qui egeat, dubitat nt

inquanr' ^t""t:::. ::L.r^."oi""ii"m corpori necess

nec nos terrent quaet :-^,,- i- ^rro Dosita estnec nos fcrrurr' -"*:-,a" "ai*,,a,

in quo posrta esr

Non enim eis esel];;;;;;'nullus autem p_erf

beata. Ipse entm p:t. , . ^^-^,..i necessarlum sIbeata' lpse entrtt ":';;;r corp<.rri necessarium su

aliquo eget: et quod vrdetul-''":I:'::;- istarum re

.i aclfueritl si non adfuerit'-^non eum lsr

si adtuent; sr [u. :"'-- -^ nu;;;* in'rPia' ornnis namque

I

aute]m fortis aliqu'g L'*"f1t,1 :iiautem fortis ahqut| "'"':'i'^;. ai'li.""."r,"", ::.'.p']:'f , :".1, 3:':;;m" ltu, q"g;ivitandis v ' +^,.pn n6n desinivitandis t tamen non desrnrlpotest co Verissima est enrmbene utr'sententra:

Nam ttt quod uitarepossls stu'ltutm admiltere es

(ferent' rrr ntlrr*Jro"' act' 4' scen' 6)

Vitabit ergo mortem ac Iet quantum decet; ":,-?].:]t P(It quanfulrl uuuvl' ---. , P(

"riJ-si, quia traec-accidunt' --- '

".t. Etit

".i"i, il a manif estum'lI ttl::,,:.'f nol} " " "

i o.'noluit, quod manucslu,t " _l----",,.i oerpessione,ista n,rn vitans, nolt earurll t"t'"^ lt:lstultitia miser' si "'t* ":"1,*::ll'"]llTi;iJl:'":t:i'j ;:l'"a: ;';i-'e"'i" nc'|n eu m Ista rrruu!

nriserum [acient' F't";l ";' ilt t!"ta"* comici sentG

non tninus vera est: (

Quoninm non gttelt id 'fiPi qud uis'

ia ntit qud gxsit' ilrla, oct.2, so@n. l.) ,

(Id' in Afflrlet nutr rr ow---

Quomodo erit mise

ootrr,i^]-, cr'r'ia ouod sibivolurrt l

potest agat nd

[Col. ientiae,L-

virutis cplouartr

;J. ,i eo Pacto eriPi Possunt'

SI/r"*li"ArE*@ DoW ri"t" t"ri"iid 2O3

25. Dar, cum unii dintre ei in{eleserd pufin mar greu! eu'

dczvdluinduJe qi desfdqurAndu-le-o pe asta' prin cuvintele prirr

Oure-am putut potrivite inlelegerii lor, ,Deci", zic, ,nimenea nu

rtd la-ndoiald cd este nefericit tot cel (Ere este lipsit: 9i nici nu

ne-nspiimAnt6 pe noi unele necesare corpului inleleplilor' Cdci

nu-i lipsit de ele spiritul insuSi, intru care este statnritd viap fericitd.

El insugi este, intr-adevdr, perfect. Nici un perfect, insE, nu este

lipsit de cevar gi ceea ce i se pare necesar corpului, ia, de-i va fi fost

la-ndenAnfu de nu-i va fi fost la-ndemAn6, nu-l va fr6nge pe el

Jle;r,oia unor astfel de lucruri. Cdci tot inlelepnrl este puternic; nici

un puterniq ins6, nu se teme de ce;va. Inleleptul nu se teme, agadar,

nici de moartea eorpului, nici de durerile, Pentru potolirea sau

Evitarea, sau indepSrtarea cdrora sunt necesarele atrlea, a cdr6r

novoie poate sI se abatd asupra-i. Dar, totuqi, nu inceteazd sd se

loloseascd bine de ele, dacd ele inseh nu lipsesc' AtotadevErati

6rte, bine-n1eles, birrecunoscuta sentinfi:

Cdci e prostefte s-admipi ceea ce popi euita.(Tbr. Eun. acr..4. scnn.6)

Va evitao agadar, moartea qi durerea, pe c6t poate gi pe cAt se

nici, daci nu le va fi evitat, nu de aceea va fi nefericit,rdcd ele s-au intAmplat, ci fiindci, deqi putea, nu a voit sd le

te: ceea ce este semnul invederat al prostiei. Neevit6nduJe pe

va fi, deci, nefericit nu prin suportarea durerilor din partea

,lor fenomene, ci prin prostie. Daci nu va fi fost, insd, in stare

le evite, cum va li f5cut sedul qi decent asta, ele nu-l vor face

icit, tdbdrAnd asupra-i. ,De altminter'i qi acea sentinld a

luiagi rltlmic nu-i mai pufin adevdrati:

Fiindd nu yxnk, fr refad wt e orei"

,{sto so uret e se gnlc.(td. Andria, act- 2., scen. 1.)

in ce chip va fi nefericit cel cdmia nu i se-ntAmpli nimic invoingei?'Cici r:eea ce vede, cd nu-i poate proveni siegi, nu

te s-o voiasc6. Are, intr-adev6r, vtrinla atotcertelor lucruri, ca,

, tot ceea ce face, sd nu faci dec6t nurnai dintr-un anume

ipt al virtulii gi dintm divina lege a inlelepciunri, care, inrrn chip. nu pot fi luate de la el.

Page 104: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

2O4 S. Awelii i De beota uita

26. Iam nunc videte, utrr.m etiam omnis qui

est, egeat. Nam huic sententiae concedendae difficultattilla res faoit, quod multi in magna fortuitan-rm rerum (

t:onstituti sunt, quibus ita facilia sunit omnia, ut ad et

nutun praesto sit quidquid cupiditas poscit' DilTicl

quidem l"ta vita est. Sed fingamus aliquem talem, qtral6

Tr-,Uirr. fuisse dicit Oratarn. Quis enim far:ile dicat

egestate latrrtrasse, hominem ditissimum, amoenissimu!

d-elicic,sissimum, c'ui neque ad voluptatem quidqu4defuit, neque ad gratiam, neque ad bonam integram{valetutlinem? Nam et praediis quaeshrosissimis et arrli

jurundissimis, quanh-rrn libuit, a-bundavit; et illis ornnil

aptissime ad salutem coryxlris usus est, eiusque (ut braltotum explicem) omne instituhlm voluntatemque o

successio prospera consecuta est. Sed fortasse inquret

\/estrurn, plus illum quam habebat, habere voluisse'

ignoramus. Sed quod satis est quaestioni,-faciamusn,ln desiderasse amplius quam tenebat' Videturneeguisse? Etiamsi concedam, inquit Licentius, uihildc'siderasse, quod in honrine non sapiente nescro qu(

accipiam; metuebat tamen, erat enim vir, ut dicinrr, i

non mali, ne illa omnia sibi vel uno adverso I

raperenhlr. Non enim magnum erat intelligere, talia

quantacurnque essent, esse sutr casibus constituta'ego arridensivid"., inciram, Licenti, fortunatissimum i

hirrninem a beata vita ingenii bonitate impeditum'eninr erat,acutior, eo vitletrat illa omnia se posse anri

qu() metu frangebatur, illudque wrlgare satis asse

Infidum hominem nraltl suo esse cordatum'

27. IHic cun et ille et caeteri arrisissent: Illudinquam, -diligentius attendanius, quia etsi timuit iste,

egpit: unde quaestio est' Fgere est enim in non habt

r,irr-, i. timore anrittentli quae habeas' Erat autem iste rnip

quia metuebat, guamvis non egeret. Non igitur omnis (

rniser est, eget. Qucd cum approbavisset (;rrm caetens

ipsa cujus sententiam defendebam, aliquantr'rlum r

arltlubitans: Nescio. inquit, tamen' et nondum

era frAnt, il emancipa-od"o1 gi iapnrl hanal cd: Omtrl necredinci.soste spre r5ul lui inirnos.,'

^ 26. Mai luatri acum aminte da<rd chiar gi toto oere estenefericir, este lipsit..c'ci spr;e-a i se .o.cede ,"..r"i'ru"iir..+" iir:reeazd {} oarecare dificultate 4 ,el fapt anume rE, in m8lta rrrass[a lucrtrril'-r fortuite, au fost constituili mur1i, cdrora atatrr tiefacile le sunr toatel inc6t, la un srngur .".r., "l loruqi,

"n te ii,, ildispozigie tor ce-qi solicitd cup

pe cineva aga, cunr Tullius zicear putea facil zit.e cd Orata,atotdelicios, cdruia nici spre vepre gratrie, nici spre buna qilipsa. Caci a abundat, cAt i_agi-n amici arotpl6culi; qi s-a folsdndtatea c,rrpului: gi totgi toatd vr.rinla sa au fostzL(81 poatel careva dintre voi cdavea. Ignordnr asta. Dar, eeea ce-i este de saf chestiunii, sd,e-nchipuim Lr6 er n-a dorit mai murt <recat cat crelinea. pare*i-se,t)are, vtiud c6 el a fost lipsit?" ,Chiar dacd ag conced,e", zice[-icen1iu, ,cd el riu gi-a trorit .ririi", ceea ce, in omur ,r"i.r1"l.ft,nu Stiu cum s-o iau, se temea, totugi, r:dci era, cunl se ,i;., ;;lrdrbat de treabd, ca nu cumva t()a]'

'

de<r furie oarbd. CEci nu era md' al' de'astea, oricAt de muvoia-ntAmpldrii." Atunci eu, sur,,pe-acest om at()ta\mt, impiedicatfirii. Cu cAt era, i.tr-adevdr, mai pdtru.zdtor, cu atAt mai m,ltvedea_ cd el poate sd le piardd p" ,,roa" acelea; de teama., d"

"rr"

,itI

, 27. Aci, cum el gi ceilalfl surAserd; ,F.ptrl de unde provinecheatiunea", zic, nsd-l ascultdnr nrai diligent, totugi, fiinrlcd, chiardaci Ssta s-a remut, n-a fost lipsit. A fi [;sir este, intr_adevdr, intnrneavAntl, nu intm teama de_a pierde d". .r" ai. Era, insd mizer6sta, fiindcd se tentea, deqi nu era lipsit. Nu tot, aSadar, cel careeste nefericit, este lipsit.r:hiar 9i ". i,,$i,

"-:;;i tu ceilalliqi pulintel

ir.r cumpdn5: ,,Nu qdu", in incd in

Page 105: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

2OO S. Aurelii De beata uita

intelligo quomodo ab egestate p"."til ""T:i:-Tlffi;T.:;;;;i N'm Zt iste sui dives et locuples erat'

nihil. ut dicitis, an pli''ts detid"i** tarpenquia "]:Y:-l

".l*i,r"t"t egefat sapientia' Ergone hunc egentE'

cliceremus, si egeret argento et pecunia; cu"l "g*:l^Tl-'*;;;' ilrt;"r;? Ubi"cum omnes mirando,exclamassel

me ipxr etiam non *Ji*'it"' alacri atque-t:":13".:

", J"irttt*um dictunr esset quod Pro magno i

p[lL"pr,"-m libris' .

atque iT;; :::,t:::,nTJ,Tfii,ia"ai.r.t, inquam, aliud esse multas varrasque oocrrrr

aliud animu* t,,"i-,itti "'* it' P""fl,f",i^"r"d^"o]il;; ;,i;;;;', nisi inde p'i""d"l'l-Iic [col; oe

Licentius la.t r" **"I^*t"'' Pt"t"s' incprit' "tl1-111riili Ji"i.i"s dici potuit' Nam et maior et miseral

egestas nulla- est, q,ru.. "g"t" -t1Pl,*lTi"t et qui sapi

,,'on "g.,,

nulla re omnino egere potest'

28. Est ergo animi egestas' inUyanl nilril -aliud qut

"",ki; tI;*;:; ;^.'' o'it"'i" saPientiae' et t:l::T:' ;;;;; vitae, ut beata ,ta miserae; hoc est' srne ar

medio. Nam ut omnis non beahrs homo mrser est' oruus(

horlo non mortuus- vivit; sic-om"t^ .i'i ,s^l*lllhomo nLltr uru,rlu.uJ ilud iam Ii,r*rrif""** est esse ssrrientem' E-x quo et I

videre, non ex eo tanmir 'Sel8rum Oratam.y*" TT:vltlUrEr. fN,ir v'r

[eret, sed-rod tirrreb.t ne fornrnae illa munera armtl''-,.-

--- r\.,^ fl+ u1 migglior esset, sl tam perI . 'r :I ^-;;;;;;"' Putabat' nihil omni

non fortitudinis excuhiis' sed metl^-^^--,ro -.i".r A

sopore securior, "t "ltiot" stultitia U"*::::t miser' A

.r rrrri. qui ca ret sapienti a T,"g" "* -

p-"^t"::, :?:ti:11;;.q"" comPos sapientiae "il+'"ryl TT:1:::,:T:

,ia .g""r""' tTt'autem omnis stultus miser'. ita omnrs m

stultus est' Ergo ut omnis egestas miseria' ita omnis mig

egestas esse convrncrtur'

29' Quam conclusionem Trygetius.::* te, P?Il

intellexisse diceret: Quid' inquam' inler i"^t-

t"Tl:

"orr.orritZ Eum egere, i"q'it' qui sapienlian non hart€

a;;;;; "rg.,. iiq'"*, Lgt"i Sapientiam' inquit' n

Sf. ewufu nu&sdl. neepre ulc,lta feruc,:ffi '2OZ

rx: ,:hip anurne poate fi separati nefericirea de lipsi sa lipsa de

rrcfericire. Cdci gi 6sta, care era avut qi-ndestulat. qi nu dorea.

Precum z ",

ora lipsi I

nr6runliE I

cAnd ar 'utlnirand-o" eu insumi nu pulin mandru gi bucuftrs c6 s-a s1rus.

trrai cr-r seamd, de c6tre e

filoxrfilor, sd ofer drePt ccl

't;tt.:, .tA una-s multele qi vaDrrmnezeu? Cdci de unde,

I&admirdm?" Aci, Licenliu, exclamand buc'uros: ,,Ahxrlut nimir:",

zice, ,nu putea fi zis istinici o lips[, nici mai Ptltrle-r4elepciune; gi, cine Pslt

r-le absolut nitli un lucru."

28. ,Delipsa spirin-rlui", zic, ,nu este, deci, absr:Iut nimic alta

rlecAt prostia. Ea-i este,-ntr-adev6r, contrarie-n{elepciunii, ql, 493

,,nnt.u.i", precum vielii moartea! f)recum viala fericitd nefericitei,

adicd, [6rd nimic mediu. CEci" precum tot omul nonfericit este

rurizers, gi tot omul nonmort traiegte, aQa este-nvederat rt5 to1

nonprosnil este inlelept. De unde se mai p'oate vedea 9i cd Sergius

Orata a fost nefericit nu doar din fapnrl cd se temea sE nu piardd

S-a demonstrat, deci, c6-. precum toatd nefericirea cste lipsa, aqa

toatd lipsa este nefericirea."

29, Pe care concluzie, curn Trvgeliri zicea c5 el prea prrlirr

tr-r4eles-o: ,Ce s-a convenit", zi n ra{iune'/" .,(lltceia este lipsit", zice, ,,care nu a " ,()e este" rlerri",

r,ic, -a fi lipsit?" ,,A nu avea". nea.' ,(lt' r:sltl",

Page 106: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

2OB S. Aurelii i De beota uita

hatrere. Quid est, inquam, sapientiam non hahere?

.:.u_nr;*;, nonne hoc est, inquam' habere. stultitiam?

i"q";r. Nihil est ergo aliud, inquam' habere egesta

(nrarn sftiltitiarm; ex quo iam ne(-ress e'st egestatem alio I'1""'." --

' '- ' , - ^'-.r.:.:.. -,.-inqtr rr Orrenouam nrl"*i"".i, quandrl srultitia nominatur' Quanquam ne

ilffi ;a"i[",".,H-ahete€e,sPtem]":l:,1*i-'3"tiji"i"'"""""im ac si locum alirluem' 9u.1 lumrne

;;;; habere tenebras: qu.d mlnil est nliud quam

non habere. Non enim tenebrae +rasi veniunt aut re'ceclu

;;';;"t. Iumine htrc ipsum est iam tenebrosum

carere veste hoc e'st esse nudum' Non enrm. veste a

;il; fi; res rnobilis nuditas fugit' Sic ergo dici

"ii;;"- habere egesitatem' 3""i -Lt"11H"11" ""i"t

verbum est non hanuditatern. Egestas enrrn YerDurrl cut rl

Q,rr*.rb."*, riq.rotl v919. expticeS :** PT-"11II ]:"Habet egestatem; qr-rasi diranrr' tlahet non habere- lt

*i stultltiam ipsam veram et certanr egestatem

m()nstratum esq vide iam quaestionem qltam suscePera

utnrnr soluta sit. Dubitabatur enim inter nos! utrum 'q

;;;;il;;"*us miseriam, .ihil il"a -:"1:::::,t1:,rf*irro."^,rs. Dedimus aulem ralionem' recte stultltU

*"r.i "g".,"tern' Sicut ergu et onuris sh-rlhrs nriser' et '

-ir.r stirlt , est; ita necesse est nL)n solunr omnem qul

rniserum,se<Ietiamomnemquimisgrsrtegentenr€Jfateamur. At si ex eo quotl et omnis stultus miser eg{t

.,*rri. ,rri"", stultus est, urnficitrrr snrltitiam esse rrusenq

cur non e,t eo quod et quisquis eget lm$er' et quls

*i"e. e"t egeat' nihil atiud rniseriarl quafil egestatern

conficimtrsT ' )

:30. [Col. O974] Qutxt cum gr.nnes rta esse tateren

Itlud jarn, inquarn, t"{'it'a ut videamrrs.quis non e$

is enim erit sapiens eJ beatus' Egestas autem t*l1i:11,

egestatisque .nomen: hoc autem verbunr sterilit

quamrlanr et rnoplam.solet signifi"it": nl"-li11,Iqrra,rlr'r'r '" -'-.-r ist'o u"t"l"'.,'inu,t' sive 'mnia"altius, quanta cura Pr

q,ro.l .,i..if.sturn est, quaedarrr 1*t ^tYl1.l-lil "*a"ararr, maxirne quirrlrnl erat notitia pl)rnecessana'

Sf. Aurelia Augwtin, Desprc uiala fericittd 20/9

zic, ,"a nu avea inlelepciunea?' Aoi, cum ticea: .Nu este, oare,atta"" zic, ",a avea prostia?" ,Asta-i", zrce. -A avea lipsa nu-i,deci, absolut nimic alta". zic,,decAt prostia; de.,unde rezultS,de-acum, cu necesitate cd, ori de cAte ori este numit5 prostia, senumegte, prin alt cuvAnt, lipsa. Cu toate od nu gtiu in ce chip sdzicem: Are lipsa, sau: Are prostia. E lntocmai cum, despre un locanume) care este lipsit de lumin6, zicem ci are intunericul, ceeace nu este nimic alta, decAt c6 nu are lumina. intr-adevEr,innrnericul nu cvazivine gi plear:i, dar a fi Iipsit de lumind esterle-acum totuna cu a fi-ntunecat; precum a fi lipsitde-mbrdcdminte-i totuna, r)u a fi nud. lntr-adevdr, adiugAndlmbrdc6mintea, nuditatea nu fuge precum un anume Irrcrurniqcdtor. Aga zicenl deci, c5. cineva are lipsa, precum am zi<n cdare nuditatea. Intr-adevir, lipsa este un cuvAnt de-ale neaverii.Dreptaceea, ca sE explic, pe cAt pot? c€ea ce vreau, aga se zice:Are lipsa, precunr s-ar zice: Are neaverea. $i. astfel, dacd s-ademonstrat cE prostia este insdqi adevdrata gi certa lipsi, veziuumai, dacd a folrt sau nu dezlegat5 chestiuntaa ce a fost luat[asupra-ne. Se stfltea, intr-adevflr, intre noi, la-ndoiald, dacd, curntlenumeam nefericirea, nu numeam nimic alta dec$t lipsa. Amrlat, ins5, rafionamentul cE prostia este pe drept numitd lips5.Precuril deci, gi tot prosttrl este nefericit, gi tot nefericitul, prost,aga este necesar sir recunoagtem nu numai cA tot, care este lipsit,este nefericit, ci chiar rii cd tot, care este nefericit, este lipsit. Dar,dacd din faptul cri gi tot prostul este nefericit, qi tot nefericituloste prost, se conclude cd prostia este nefericire, de ce, din fapn-rlr:6 gi oricine-i lipsit, este nefericit, qi oricine-i nefericit, este lipsit,Hii nu condudem cd nefericirea nu este ahsolut nimic alta decAtlipsa?"

ll0. Ceea.", "L* toli mdrtr.rriseau cA aga este; ,Urmeaz5",ric, ,sd mai vedem, acurn, cine nu este lipsit, intrucAt el va fihrleleptul qr ferioidn. Lipsa, insd,, este prostia gi numele lipsei;ucest cuv6nt, insd, obiEnuiegte s5. semnifice o anume sterilitateqi nevoie. Lua1i, rogu-v6, mai adAnc seama, cu cAtd grijd artamenilor din vechime au fost fie toate, fie, ceea ce este-nvederat,nnumite cuvinte, (:reate, mai cu 6eame ale acelor lucmri, a cdrorcunoagtere era nt>apdrat necesard. intr-adevdr, concerJeli tleja

Page 107: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

2LO S. Aurelii i De buta uita

enim conceditis omnem stlrlnrm ege're, 9t onrnem qur

stultum esse: iredo vos etiam concedere animum stultt

esse vitiosum, omniaque animi vitia uno stultitiae non:

includi. Primo autem die huius disputationis nost

nequitiam dixeramus esse ab eo dictam quod- Iq,riiq,r.t" sit, cui contrariarn fmgalitatem " fiB" T],ro*irr.t".rr. Ergo in iis duobus contrariis, hoc est fruge

atque nequitia, illa duo vidennrr eminere,.esse et non

Eglstati "rrt"* de qua quaestio est, quid Putamus.

co"ntrarium? Hic cum aliquanrum cunctarentur: Si di','- - --:l^^ Li^ .--"^orfofFminquit Trygetius, divitias; video his paupertatem

"orrt rti"tt. Est quidem, inquam, vicinum' Nam paul

et egestas unum atque idern accipi solent' Tamen alir

o".fr.l* inveniendum est' ne meliori Parti desit unt

vocabulum, ut flrm illa pars paupertatis et egestatis

abundet, ex hac parte solum opPonatur divitiarum

Nihil enim absurdius rluam ut hic sit egestas vocabuli'

est coritraria p*., "gt.t.ti.

Plenitudo, inquit Licentiu

dici potest, videnrr mihi recte opponi egestatr'

31. Postea, inquam, de verbo quaeremus fortr

diligentius. Non enim hoc curandum est in inquisiti

u".i"trti.. Quamvis enim Sallustius lectissimus pensa

verhorum, egestatr opposuerit opulentiam. (Sallustius'

Bello Cat;ili,i.;; ttroo. accipio istam plenitudinem' N

enim hic gramm.ticorum formidine laborabimus"lmetuenduri est ne ab eis estigemur, quod incrrriose uti

verbis, q.ri ,es suas nobis ad -utendum dederunt' [Jbi

arrisissent: Ergo, quia mentes vestras' IncJuam' cuilr ul

estis in D.um, velut quaedam oracqla non contem

statui, videamus quid sibi velit hoc nomen; nam n

accommodatius esse arbitrbr veritati' Plenitudo igi

egestas contraria sunt: at etiarn hic similiter' ut in r

"Ifrrrgdi*r., epparent illa duo, esse et:"".oT'It.:i

est iisa str.itiiia, plenitudo erit sapientia' Merito

,ri.t rt.,rr-, onrnium .,ot ".r,

multi frugalitatem esse di

Quibus consentiens Tirllius etiam in populari oratione'

ti, uol", qtisqtrc accipiat: e4o tamen frugalitatem' icl

Sf. Aweliu Augqrtilt' Despre uirlte feriEifi 211

ce tot prostul este lipsit 9i cd tot, care este lipsit'. este prosl' cred

.a lnoi "or,""def 9i chiar ca spiritul prost este vicios' gi^cd toate

viciile spiritulri ,* .'rf.i.'d ct-r unicui nume al prostiei' in 9f1azi a acestei dispute, "rn

,it, ins6, cd nimicnicia este numitd de

la faptul cr{ nici rlu este ceva, a:c

fost numiti de la fruPt. Deci, ifrugalitate, adicd, qi in nimicnicie;a fi qi a nu fi?. [,iPsei, insd des

credem cd-i este contrariul?" ci,yge{iu, ,averile, vdd cE acestora Ie este

^Y .'.8,, desigrr.", zic, ,o vecindtate' CEci

se obiqnFiegte sE eaqr'

alt cuvAnt, ca si mal

bune unic cuvAntrrl c'r') pe cAnd cealalt mele

paupertatii 9i tipsei, din partea aceasta sd i se opund singur'n"",ia" a"".iio..'irrtr-ad"*Er, nir ic mai absurd decAt ca, tocrlal

u"i, "a

fie lipsa cuvAntului, unde este partea contrard lipsei'"

,Pi".itrrdin ia", ,ice. Licenliu, ,dacd se poate zice' mi se pare

mie ce i se oPune Pe drePt liPsei'"

31. ,Mai tdrziu", zic, ,vom cerceta' poate' mai -diligent

despre "rrnAnt. CAci nu asta n cdutarea

adev[rului. Deqi, intr-adev5r, l cAnt6ritor

al cuvintelor, i-h ()pus lipsei op ll' Catilin');

primesc, totuqi, a(;eastd pleni ne munclm

uci cu teama de grdm6tici, q

eE fim pedepsili, ci ne

eei ce ne-au incredinfatcum surAserd: ,Deci, fiindcd am

,,, p" "igr" o.*to[" minlile voastre' cAnd v-a1i indreptat intru

Drir.r.r"r, sb veclem ce vrea sd' zicl acest nume' cici socot cd

niciunul nu este rnai potrivit adev6rului. Plenitudinea, aqadar,

ri liosa sunt conrra.ii, ,l.r chiar 9i aci, Ia fel precum in

li*fl"*i" + frugalitate, apar bine a fi qi 1 nu fie' $i' daci lipsa

*.i" i".aqi pro"ai"u, pl",,itt'di""t va fi inlelepciunea' Cu totul 9i

cu totul pe- merit au zis mul;i chiar cd rnal(:a

i*rro, ,irtulilor. Cdrora consimlindu- S-o rc

[iecare cum urectl eu iudec, totu€i' c adio<i

Page 108: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

212 S. Aurelii i De bean uia

ir, "it" ess€ utile:

[Jt nc quid nimis

motlestiom et rcmPerontiam' tlirtuten't esEe marluln^-'^r^ -^\ P"nrstrs doctissinre

i)"Ii",, (Orat' pro Dejotarc')' Prorsus. d('ctrssrn

de.:entissiln"t ct'*it{"'o"'it enim f*g."*'. t' "t:,:1",1esse dicimus, cui est n()n esse conirarium' Sed prtr

"uilil il1ioai 1"'":'"dJ::":'^:::j:::?1il:: i[i'ffi:1i"i.";;;i' ;;;t' duob*s co'soqu€ ntibus q

senserit, illustrarrt, "'iiitit"a" .*"q::tiuT !9:l^:il:ffi;;;il1t i'"".'''lt", verba diligentius attendanp

32. Modestia utique dicta est I modo' et a terrl

t"*p".^r,ti.. Ubi arrte m n1 odus,:"^t^ i "ql':-f Tt-",::?;''"=:li::i:rT":T-T;ff;,lL*:l,JfJH"'J:l';qualn egestatl ('r)ntran' r- -}.,,^dqntia eiquarrr oEbrls" l'"----- ,a".L*.rr. In abundantiasi abundanttanr PC

t",uiit*',* "iiiu"'ii' el llasi ::llTl1:-:-"17:lt::i'i"dffi'.,t" """";t 'It'*

t1"'* satis est' etiarnl

,r--:-I,--".h'- -.r}rs * a"" q""a atintit ett, modo eget' Etor ti,esest .tl-H

sunl.. 'tf,'r :r OdUlcliscutias, invenres eam nihil artuu !v'vtv^*1*---

Namlron nisi ab ope dicta est opulentia' }:n':l"#*tr*t,'o;J

timi..* "tt' tt"" inconmcrlius srt si

;T;u';ili a; r*'a'si*1 I:l l:*$ l^": I :11TTHil"#;'"g"i "b"L*i"ri

est egestati' {.dus ergo a,,

$1" #;:" i'" "

i * "rl"i" : -:: :::,"i : -:*tl': ::, I;:t;il;, ., .r,rt,i,i. "gt't^=, egestati autem contr

[fi..lil.t"p [',,i" is-t q.ii*; :,,*":It;ffi .^plel,ruuu' uq'rvr'E- -"""iri.i in sapientia est' Unde.

modus. Modus rgrtur

p.*"f"*." lll; non u rmerito diffanratur hoc pn

1t'"""o,. 1n Andria, act' 1' scen' 1') ,;

il3. Dixeramus autem in ext'rdio- 'J'*i":::^-.''^'i""io n.strae- *''d ti inveniremu's nihil aliu<l

-^ L.^-+,.6 .,ccp fqferefltlleum beatum tsse faterermlr-

ntum: ergo bestum esse nihiltom Si etrl

alirrd quam non egere' hoc e$t esse sapientem' Si

2t3m.odestia Si temperan[a, este maxima uirtute (Ora(, 1tro,Deiotaro). Absolut at.td<-rct gi at,tdecenr a c()n6irltirrrr,intr-adevdr, fruptul, adicd, ceea ()e zicem a fi, cui li ertrrr:c.rntrariul a nu fi, dar, din cauza consuetudinii vulgare rle uvorbi, prin carr: frugalitatea se obignuiegte a se zit:er.:vazieconomie, a ilustrat ceeal(,, ce simlea, prin cele douAoonsecvente, addugAnd modestia gi temperanla: qi aceste douAr:uvinte sd le ascultdn n-rai diligent.

Jl2. Modestia s-a zis, desigur, de la nrod, gi, tle la amestece este? insd, mu, nici in minus.lipsei, ea insdgi

der:At dacd puneam abundenla. Prin abundenld, intr-arlevdr,rc-nlelege afluenla gi waziefuziunea lucrului enfierant foarte. Ceea

dec6t preapulinul.fiindcd este lipsitoste, prin u[nare.

Nimic prea.(Ter. Andr. act. I, st;. I)

Page 109: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

214 S. Aurelii i De beota uita9I n"*U" AW*tiru Despre uiata fericittd. 2L5

;re ea ins5gi a desfdgurat-o, pe <;At a putur, raliunea qi-a

recunosc pe oamr:nii nefericili chiar gi nefericilii. CAnd. insd,

rrimic din imoderaliune, qi, de aceea, nimic din lipsd, nimit:agadar, nefericit, nu-l inspdirnAntd. Are, deci, modul sdu, atlic6.,inlelepciunea, orir;ine este fericit.

34. Care este, insd, de numit inlelepciune, dac6 nu cea (Breeste Inlelepciunea lui Dumnezeu? Am primit, doar, intr-adevdr,prin autoritatea divini cA FiuI .lui Dumnezeu nu este nimic altadecAt Inlelepciunea lui Dumnezeu (I Cor. I" 24); qi Fiul luil)umnezeu este absolut Dumnezeu. Pe Dumneze, il ar", aqaclar,oricine este fericit: ceea ce nouf,, tuturor? ne-a pldcut gi mai nainte,c0nd am pSgit la acest conviviu. Dar ce gAndili cd estelnlelepciunea, dacE nu adevdrul? Chiar gi asra, inrr-adev6r,H[)usrr-s-a: Eu sunl adeucirul (Ioan,XN,6). Ca sd fie, ins5, Adevdrulrlevine, printr-un anume mod suprem, de la Cel de ]a Carelepurcede gi intru (larele se converteqte perfect pe Sine. ModuluiBuprem insuqi nu i se impune, insd, nici un alt mod: cici, daci[upremul mod, prin supremul mod, este mod, prin sine insuqi esternod. Dar chiar qi supremul mod este necesar s6 lie adevdrat mod.I)recum, a;adar, adevdrul se na.?te cu modul, aga modul se cunoa$te

lrrin adevlr. Nici adevdrul n-a fost, aqadaq weodatd fdrd mod,trici modul, fdrd adev6r. Cine este Fiut lui Dumnezeu? Spusu-sa:/kleodrul. C-ine este cel care n-are tat6s cine altul dec6t supremulrnod? Oricine va fi ajuns, agadar, la supremul mod, prin adevir,rste fericit. Asta inseamni a-L avea pe Dumnezeu cu spirihrl, adici

quaeritis quid sit sapientia (nam et iptt.1 ratio' qur

iL p.."r"rrtia potui;, evolvit atque eruit); nihil est'-' r---- mus librat'quam modus animi, hoc est, gu() sese anll

ne({Lle excurrat rn mmium, neque infra quam qt"}1-

".,r..",",rr. Excurrit autem in luxurias, dominati

superbias, caeteraque id genus, quibus immoderal

,rrir".,r.r.trque animi sibi laetitias atqtte Poten-

.,r*rp..ari p.r,"r,,. Coarctatur autem sordibus' tirnoril

,rl,*.r.., cupifitate, atque aiiis, quaecum+re suntl q

lxrnrines .rri.".o" etiam miseri confitentur' Cum

,rpi".ttir.,, contemplatr-rr inventam, cumcpe' ut huius

ve,rbo utar, ad ipsam se tenet' nec se ad simulacl

fallaciam, quorum pondus amplexus a Deo suo cz

oiqr" a*"tg solet, ulla oommotus inanitate:gnverhl*--1_" ____ _ O

in.node.atio"rris, et ideo nihil egestatis, nihil igmr mi1

pertimescit. Habet ergo modum suum, id est

cprisquis beatus est.

;34. Quae est autem dicenda sapientia, nisi q

Dei Sapientia est? Accepimus autem etram aucto

di'rrina, Dei Filium nihil esse aliud quam

Sapientiam (I Cor. I, 24): et. est.Dei Filius pr

De.us. Deum habet igitur quisquis beatus est:

omnihus nobis ianr alnte placuit, cum hoc convrr

irrg.""ri sumus. 'Sed quid putatis esse sapientiam'

,,".it.t"rrr? Etiam hoc enim dictum est: Ego sum I

(i"r". XIV, 6). Veritas autem.ut sit, fit per a-li

arrr-rr-,rrr-, modum, a quo procedit, et in quem se pe-ri

(x)nvertit. Ipsi autem rr**o modo nullus [CoIt 0!

*i1". ^"ars imponitur: si enim summus modu3

surnruurrl nodum modus est, per seipsum modus

Serl etiam summus modud necesse est ut verus tnol

,1,. ti, igitur veritas mudo gignitur, ita modus veril

.rrgrror.'i,rr.. Neque igitur veritassine modo'

.,r,r'dr-,. sine .reritat" ,r,q'"- fuit' Quis est Dei

Di",.,rn est. lerita.s. Quis est qui non habet p

quis alius quam summus modus? Quisquis igitlul

.L*rrrr. .rro.lr* per veritatem verrerit' beatus est' I

Page 110: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

216 S. Aurelii De beota uita

est animo Deum haberr:' itl est Deo frui'-Caetera

l.r"*"i. a. Deo haheantur, non habtlnt Deurn'

35. Admonitio autem quaedam'.quae nobiscum

ut Deum recordemur, Lrt eum quaeralnus'-ut eum l

"rrr.ri trrtiaio sitiamus, cle ipst' ad rtos .f()nte

veritl

"fro; H.c interioritrus luminibus ,ostris iubar s.rl

;;;;; infundit- Huius est verum (rmne quod loquiri

"ii^- q"""ao adhuc vel minus sanis vel t:ry":: ,"ljoculis uuda"t"a c()nverti, et totum rntuerl trePloam

,ri-,lq""lii"d etiam hoc apparet esse quam'"'."S:^1

i "

g "l*, * f "

n e i m p e cl i e n te p e r f e r: t" "' T "rT, i|: t"l

atque omne Perfectum ^t1" :liorrlrrlo.l,"tttissimirs Deus' Sed tamen qlra:

;;;;;i"r.;,,r.''.,'l'.'* ipso fonte' ^:q"" :1 l"-'::b..:Llud'rrrrr("" : t'uttd'* ad nostrum modum'plenitudine saturatr'

["*""i.* fateamur:. et ideo, q,t'"':."it i:llOf:lll1ffiil;;;;;-.r"pi""t"' 'cLe*ti sutrlus' IIIa est i1

1rt"r," satietas anrmorum' l'":: ::l ,1".1t-i.::t:'oerfectegue cognoscere a quo inducaris in veritatem'

i".it*t" perfruaris, per quid.connectans. *"*-:-.:]i)".."-l,ii" unum

-Deum intelligentibus unarn

I"l";"tr;;;, "*"ltt"i" va^itatibus variae superstitit

.r.,*rr.l.r.ra' Hic mater recognitis verbis quae

;;;;i"; penit,s inh'erebant' et tluasi evigila

fidem suam, versunl illum sacerdotis nostri:

Ibue precantes, Tiinita's' - . ---!---(,[-,nr"tf". in hym', Deus ereator omnium)'

laeta effudit, atque subiecit: Haec est nu[o 3mbigente

.rir,r, q,r"" vita perfecta e1, ad. q""* lJlt-]1tL1"1t::;;;hJ;i "oliia fide, alacri spe' flasrante

praesumendum est'

36. Ergo, inquam, qur'rniam modus ipse

"a rrr.rr."r, [.,'i'init'* aliq" t' inte rvallo d ier

distinsuere, quantas pro virihus Possum.gratras:;.,rt,rr"o "t

n".., Deo Patri, Donrinr'' liberaton. anrflla]

;;;d; vobis qui c.ncortliter invitati' multis etiartt

Sf. Aurcliu Augustin, Despre ointa fericibd 2t7

D te bucura de Durnnezeu. Celelalte, in<altea" degi-s al,ute tle r:dtrel)trmnezeu, rrtr-L au pe Dumnezeu.

llll. O anume admonilie, insd, <:are fa,:e dimpreun5 r:u noir'"tr sd ne adu.:em arninte <le Dumnezeu, sd cirrtdm sd-L alldm pe[il, <rr, indepdrtAnd toatd sila, dupn El sd-nsr:tdnr. dintru EI Insugiizvordgte la noi prin izvorul atlevdrultri. Ar:eastd lurnindntr6lucitoare a revirrsat-o intru lurninile noastre interioare rnirifit:rrrcreflrl soare. Al acerituia este adevdratul tot, pe r:areJ vorbim,rrhiar gi cAnd, fie mai pulin sAndtoEi inr:d, fie cu ochii deschiqiprea re6rede, indrdznel intorgi, qi trepidEnr :r pnvi tonrl: gi nimictlta nu apare a fi chiar qi acesta, dec6t Durnnezeu, perfect, ne-lnrpiedecAndu-l nici o degenera(iune. Cdci, acol(), tot gi intreglxrrfer:tul este, gi, tottrdati, este Atr-rtputernir.:ul Dumnezeu. Dar, r:At

rfiutdm si aflim, totrr;;i, nesanrrali intf din izvorul insugi, sau (HlA md fokrsesc de cunoscutul cuv6nt, din plenitudine, s-otrrr{rturisim cd nt'ri n-am ajuns inci la modul nostru, qi, de acnur,rk:gi de-acum l)urnnezeu ne ajutd, nu suntenr inch inlelepli EiIcricigi. Ea este deSrlina salietate, asta este viap ferir;itE, a cunoagtepirr gi perfect de la cirre sd te-mbracirr intru adevdr, prin caretulev[r sd te-mbucuri, prin ce si i te (x]nectezi nrodrrlui suprenl.(ltre :rei il aratA inlelegdtorilor, excluse fiind superstifile varii, petrnicul l)umnezeu qi unici substanta."" At;i. mama, recunoscAndrrrrvintele, care s-au infipt ?n strAlundrrl memoriei sale gir:vaziveghinde intnr credinp sa, a rostit lrucunrers6., descErt9ndrr-se,rrrlehrul vers al sacerdohrlui nostn-r:

incdlzeSte-i pe rugdtori., Tiinitate,(Ambrosius, in hynr. Deus Creator omnium).

6i u addugat numaidecAt. ,Asta-i, fdrd urnbrd de-ndoiald, vialaIt'r'icit[, care-i viafa perfe<;ti, la care-i cle prezumat ci noi, feruen1ii,

l)utem fi adugi prin tarea credinld, via speran15, arzEtoareaclrirritate. "

.ti(i. ,Acum", zic, ,,fiindod modul insugi ne atraFe luarea aminterirj discernenr, prirrtr-un anume interval al zilelor, conviviul, aduc,r{ite pot, dupd puterile mele, mul;umiri suprenl.rlui gi adev[ratu.luiJ)umnezeului Tatirlui, Domnului liberattrrtrlui sufletel<-rr; mai apoivoui, t-are, in hund-nlelegere invitatri, m-a1i qi incdrcat pe mine r,u

Page 111: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

2i1,8 S. Aurelii De bwto uita

curnulastis rnuneribus' Nam tantunl in nost

serm()nem crlntulistis, Lrt me negare.-t" po"t'

invitatis meis esse satiatum' Hic -ornnibus paSde

,,i fr".trrrtitus Deum: Quam vellern' i-nquit Tryget

;:;;;., nos quotidie pasceres' Modus' t"o1-"i:

ubiqueservarrdusest,ubiqueamarrdus'sivobisci::;';

" n"""*- t"aii"" i.rster' His dictis' fi

disputationis firre, rliscessimus'

Sf. Audiil Arytstir; Despre uinla fericittd, 2t9

multe daruri. CSci ateta de mult a1i adus inrpreunE Ia disr:uliano&str[, incdt eu n-aq putea nega cd am fost indestulat <le cdtreinvitali mei. ,Aci, cu tofii bucurAnrlu-se gi l6r.r<16rrdu-[, peDumnezeu: ,CAt ag rnai vrea", zice Trygeliu, ,sd rre pagti pe rxri,ln atpst mod, zilnit-'." ,,Mirificr.rl mtd trebuie pdstrat", zi<;, ,,1restet()t, peste tot, iubit, dacl vi este statnritd-n inim6 intoarcereanoastrd la Dumneze.u." Prin accste cuvinte, punAnd t:apdt disput.ei,ne-anr irnprSgtiat.

Page 112: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

NOTE FI COMENT'ARII

, rManilreii; <:f . Confess.lll, VI, 10, P L.,t. XXXII, url. 686 sqq.

2 Sf. Anrlcroziu, cl'. Confess., \'I, [II, 34, Ibid. col. 720 s<1;.rE vorba de copila nenubild inci, pe iare Monioa o pegise, in vedeiea

contractlrii unei r:asitorii onorabile pentm fiul s6u, rdtdcitul in tagilamaniheilor, dtrp[ ce ti alungase pe-ntAia lui'coricuhirii, marria luiAdeodatr-rs. Acant e1>isod din viap SfAntului Augustin qi a Sfintei Monie,afamrea aceasta dornesticA a logodnei gi proieaele unei c6s6torii onorabilgtsa di*-utat gi rlsdiscutat, s-a t6lmEcit qi rdstdlmicit, acordAndu-i-sepropo4iile unei drame, tragedii sau melddrame, in funclie de rnoran'urilediferitelor epoci de cultr-rrd ce s-au succedat, actorii lor fiind nu doarMonioa, Augustin, Adeodaq concubinele gi tAndrd logtdnicd nenubildtrr<x, ci 9i intft,.Arl cerc aI amicilot' de atunci, de la Milan qi chiar din Africa.tudecatd prin grila cutumei actuale, afacerea pare de-a dreptultc.landaloasd gi ia. mai degrah6, dimensiunile unei tragicomedii;lnttadevdr', <lare p5.rinte rru i-ar ardta indfunat uqa indilerent cdrei marne0 weunui prirfesor, orir:At de su$pus, aiuns in pragul a treizeci de ani,lnrre;initor aI urei concufiine qi tatA al wiui copil de aprrrape cineisprezeceani, venitd s6-i pe1eerc6, sd petracteze, qi sd tunrie daspre c6s6toria fiuluibi cu fetila deo v6rstd cu-un ldstm apioape mai fiagedd dec6t a neponrluioi, fie Ei cu promisiunea cle-a agteptali-a anr6na cisdtoria p6nd in ziua infitre codana va deveni nubil6!, Numai cd,,aga pusd intretrarea, este la felvalabil gi reversul sdrq amrme, care mamd +ar incurneta, azi, la una caacta, ?i rdspunsul mr-i dec6t turul singur:lntreagd afacerea nu fx)ate fi, gi nici nunumai prin perspectiva moravurilor egrcii respecti\re- iar, urnform acelormoravurri, ea nrl rnnfine in sine nimic neonorabil.. Fetele erau legalutrsiderate nubile ln doisprezeoe an! baiqii, Ia paihrsprezeoe, prin urrnarc,llirnic neonorabil irr pelinrl unei fetile de nici zecg arri gi in logodna ei, cuam6narea nuntrii, pAni la data tfnd ea va deveni nubild, r.Aciobiceiul dett krgodi cnpiii de l;r o vArstd fragedd gi agteptarea a ani Ei ani p6nd la

Page 113: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

222 Sf. Aureliu A uiata fericifi

"".""r,irii rae. aoest act va fi avut qi el rolul sdu, 9i nu unul neinsem

cAsdtorie era generalizat, logodna fiind considerati nu doar un angait

,".t^t, ci eri aclesea intd"ritd prin contracte (tabulae sponsales)

r"-itiii" _it"arei mirese Ei viitorului mire; diferenla de v6rst6nu era r

ea consideratd un impediment, qi se cunosc (Bzuri de cds6torii inchei. r on l^ -

la o diferenlE de v6rstd intre scrfr cu mulnrl-mai mare de 20 de e

concubinaiul era, de asem€neq 1u doar aproba! tt't" il:l:.T,'^t::

p"f";, chiar impus prin Iege, prilllrrmare? nimic nt:onorabil in logo'

l.rri tdndr. "r."

ir,totinrrse-o concubin6, care i-a mai qi niscut un cop-il

prr:misiunea, ins6, cd orlati incheiatd logodn]1 concubina "i f',*rp].d,:-1

Aqa era ePocal aqa' cutuma' Desigur, aceastd afacere cuprinde in

lJri*,e p.roule*L mor^16, dar nimeni nu t ""T"l:':tt mai.bine t

i#;; A'"g*tin insuqi. Ar fi profrrnd malonest sd ni-l inohipuim fre rp['

fie poligam; lupra sa ." :.:Yl i Tl*:'."u*:,:l"T::',r^1"-:H1il#;il,];,6:u "* *r,qbin6, a iubito sintrr 9i i-a fost fidel mai bint

patrusprezece am, prur ea a cunoscut Y:l"P*t:.",qi t""""q1-qfl

;;;;","I* a" ,o1, g"k aq mAniq cerrurilg dar ,si iubireq cvaziconit

qi, prin ea, aceea a paternitdfi' Ceea ce, a PArrrt Ut ::ll'.Y-t^1tl;rd;i;;il* ""ruIcel

mai Pufin accePtabil este tocmai *p,"1Yi1l

"o"rr"rriirr". Sunt tentat sE afirm ca, in intregul 9i rrornplexul^proce

Resemnarea cu care concrrbina africenq acceptd despfl4irea 9i v9!1

.*J fro ea Domnului sunt admirate de cdtre Au6pstin' !I"tl-":oe sirre. neinstarele, ahrnci, de a imita o muiere (cf' Confess' trT' XV.' 2

I"i."ilixr, "nl.TiL)-Despre q doua concubini,milaneza' nu gtim

ol..i". m r"iae pu{rne gtimqi despre jurrasa loggdnicd' ['a ea' se pqr

;;;e"G", irr#?, "4*p ttnrnd Solilacuute,t f"1iij."-91' :^nJ

il*i"f"i,'*nuntase definitiv Ia ideea cds6toriei' AtAt ni s.a

despre acea f[tucd milanezd- care avu gansa' sau' Poate' neqansq'

i#r.,r, timp logodnica unui sfAnt, 9i incd a unui asernenea sfAnt'

" Se qtie ci romanii igi intrempeau intnrnirile cAnd r:ineva su

"ri;l; epilepsie, sau chiar

"and cineva pronuiqPlt qi"ti*{-"]

,""qiii U.ii. ninfi-asta, ironia din cuvintele Monic6i la adresa r

qi finele primei disPute's Sunt nevoit si-l las aci, precum gi-n alte locuri' pe mizer' car

.rlfiif" ,,"."1" particularizattt*, 'ot nefericit inseamni' fci' altflf,

G ."roit ,a tiu.tr,"' Non omnis non be'atus homo miser est' zi

p.*". **aogie improprie gf,ndirii augustiniene' Cdci tot omul non

este ne.feicit.

Note qi comcntarii 223

- I'sentinla lui se.eca, din .pera cu acelagi nume, era identicd: ,mtrl

lr,ri<'it nu dtrce lipsd de nimic.TAltfel: fiinla gi nefiinla, sau: fiirea gi nefiirea.,Alrrzia este la verecundus, rrare le-a pus la dispozilie pr,prietatea sa

tle la (lassiciacum.

"Altfel, iaragi: fiinla gi nefiinla, sau: fiirea gi nefiirea.r(rL-am dezle.gat, in aceastd traducere, uneori, prin virguld, pe ceea de, pentru a invedera adevdratd subordonarea; cui nu_iplace, la.eJe-n

lorugr.lrAltfel: de cdtre cine egri dus.12 Se gtie r:5 particularitatea theodiceei aug,stiniene, in ce privegteinitalea, consist6 qi i'faptul cA el, .pr. deosebire de greci,

"ro d"fin".,initatea trei perBDane avand r-r aceeagr naturS, concepe natura inaintears<'ranelor, adicd, o singurd naturd divin^d subzist6nd in trei persoane.

Page 114: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

SF. ATJRELIU AUGUSTIINEPISCOPI.JL HIPPONEI

DESPRE NBNTURIREASru

O CARTE

Page 115: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

ll ;

\VOTA INTRODT]CTIYA

i co.p, s-au statorit inuu dqq.r.ina aristotelicianl gi stoicd, Sf6ntul

hrlerul balanlei. in definirea omulgi, tprc c:onsistd dintru suflet gircrp, de partea in care se afl6 mai bunuln cel care impErltre.gfe,

Augustin, amend6nd, incaltea, preexistenla, s-a-nrldicinat intfrAmd platonician qi paulin. Aqa de pildd, f5r6 si respingddefinirea omului drqpt animal ratrional (sau. mai depli.:

""i"r""tlafional muritor), el alege sd nuanfeze, .rumindu-l: .animafutionalis... mortali atque terreno utens suflettalional folosindu-se de corpul muritor gi p n Eccl,Cath.,l, XX\,'IL 52" P L., !r. XXXII, tnl.; asdel,

i'1( j r-

Page 116: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

corpului, ci fie ceea t:e-i tlste trptim corpului dirnpreund cu

fie ceea t;e-i este optint nurnai suflenrlui, a(resta este optimul(ld, c. lY, col 1313), adica, optim corpului ii este suflenrl, iarsufletului gi, deci, omului, tnnezeu' Intr-adt:v6r, dupd d<

nici, tlesigrr, c.erul insugi, care nu poate fi vhzut de cdtre noi,

trcbuie crezut cA este mai bun derAt natura suJ'lenrlui", tr[ci, dr

augustiniand, care este gi cea universali, sufletrrl omenesc nu

ceea co este Dumrtezeu, dar, dintre toate, pe tlAte le-a ,t

Dumnezeu, nimic nu-i este mai apropiat lui Dumnezeu

sufletul, intrucdt,nici pS.mAntul, nici mflrile, nici luna, nici

nici absolut nimic ce poate li atins, sau vizut cu ochii acegtia;

228 Sf. Aureliu A ftcnlurlrea

va-s5-zio6, intrucAt fie cd tlelin numele ornului 9i sufletul, 9ifie m.rrnai sufletul singur, optimul omului ntr-i r:eea ce e^ste opti

intr-un cuvAnt, ,existi ceva in natura lucrurilor, in afara

ce-s cunoscute prin simluri, 9i, bine-n1eles, cele r:e ocupd un

loc in spaliu, toate, decAt care am spus cd sufletul omenesc

mai prestant, dach exist6, aEadar, ceva din cele pe rare le-a '

Dumnezeu, cela-i mai preios, ceva, par: rnai preios, precum

dobitocului, par, precum al ingerelui: mai bun, ins6, nimic.daca, c6ndva, este ceva din acestea mai bun, asta se-nt6rnpld

I

Noti introfuutiud 229

rlriginea sufletului, Slhntul Augustin exclude emanentisnrul, peoare-l consideri t, blasfemie fali de supremu sinrplitate Eiinrutabilitate a Binelui suprem care este Dumnezeu: ex<:lrr<le. deloemenea, naqterea sufletului din weun germene corprral sau cliirrrrfletul vreunui animal.'o[r:i, aqa, spiritualitatea ar fi aneantizati;axclude, iar6gi, traducianismul rnaterialist al untri Tertulian,txclude metempsihoza, dupi cum exclude, in firre, ideea urreilubstanle imateriale create in prima zi, in lq:ul cErora inolind sA

tngdduie, se pare, misterul rafiunii seminale, (:are nu pare sAlAmureasc6, totugi, originea sufletelor protoperinfilor, clrre nu seputeau nagte prin generaliune; cAt doar, apoi, originea srrfle,telorfiilor lor.

Imortalitatea suflen-rlui, tem6, dintotdeauna, comund religioi

1i filosofiei, SfAnhn Augustin o dir:ut6, de asemenea, in am6nunt.AEa, in 4p. CLXXX \rll, cfltre Volusianus, SfAntul Augustin nerelateaz[ cd primul care a disputat, odinioard; [a greci, despreltemurirea sulletr-rlui a firt Pherecrydes Asirul gi cE Pitagora, migcatde noutatea disputei lui, s-a fdcut din adet filosof (P t,.,t. XX)(H,rrrl. 521). De asemenea, in E). CXLIX, Ia inrebdrile rxrsacerdorului

1i prietenului s6u Evodiu, despre viala sufletului dezlegat de corp,li rdspunde, povestindu-i ceea ce lui i-a povestit la rAndu-i,Ohenadie, un medic renumit, trrlitor, pe atunci, la Carthagina,orn religios qi miseri<xrrdios. recunosc.ut gi remrnrit qi la'Roma prinsxercitarea artei sale qi prin pi<lasele sale moravuri. Acestuia, peeAnd se incloia despre viala de dup6 moarte. i-a ap6rut, intr<rnoapte, in vis, un tener remarcabil gi demn de-a fi ascrrltat, carei.t zis lui: ,,fJrmeazE-m6:" Pe care, urm6ndu-l Ghenadie, au ajune,tn cele din urmd, intro cetate, unde auzi subit, din partea dreaptC,Ionurile unei cantilene atotsuave, cu multul peste suavitatea0l.l me ar Putee,d e i-a pr.rveatitCl nrai adurxltrhine aminte gi, dreptaceea, nu-i ruai povestegte nici ltri [lvrdiu,Horrulrl i-a fugit, Ghenadie S-a trezir Ei se gAndea la aoea-ntAurplaretrrrrnai gi numai ca la un vis. mirific, dar vis, tonrgi. pAnrl r:litrrl,itrtd ci, intr<r aItS noapte, i-a apdrut din nou, in vis, a<:elagi tAn6nqi, la-ntrebarea lui dac6-l cunoagte, Ghenadie i-u rdspuns cA.lItt,llloatte r6t se poate de bine, qi, r:unr t6ndrul stlruia rlA afle rle lu

rlobi'tocului (De quast. an. XXXM 71,78, P. L', t- XXXII, i

107t1). Aqadar, ingerele este; doar; egalul sufletului, tot

universului fiindu-i inferior. Cunoaqterea sufletului este,

in rloctrina irugustiniand, calea care duce la cunoagterea'Dumnezeu, qi, irr scrutarea sufletului, el a rldltuit cu miripreciziune marile teze spiritualiste, care stau granit laiilosofiei cregtine. Dupd lecrura platonicienilor gi a epi

pauline, SfAntul Augustin se.statornicegte, agadar, de neclintit,

posnrlarea spirinralitnlii sufletului, definindu-l a fortiori sir

pdc.anrl lui, nu prin natur6. Prin care nu devine, tohrgi, mai

pAnd acolo, incAt s5-i poat[ fi Iui prepus sau de comparat r

necompus'din materie qi forman qi avAncl o inclinape fireascd

Iocui corpul, hatritare unitiv6, in care sufletul spiritual ii dd cor

nu rloar viala senzitivd qi vegetativ6, ci chiar qi fiirea corporaltl

infra., n. 24)" unire, in care sufletul qi corpul ntr se conf.ur

totugi, sufletul pdstrAndu-qi superioritatea sa intru consti

omului interior, corprrl, bundtatea sa, intru constituirea

exterior (C:f. De'lin.lY, [I, 5, P L., t. XLII, ct'I. t]90). CAt

Page 117: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

23A Sf. Aureliu netuuirea sufletului

el de unde,l ounoaite, Ghenadie i-a povestit in am6rnunt visul

care l-a cunoscut. ,Bine'', zise t6ndn:I. ,e-adev[rat' m-ar

in vis, dar gtii nr, oare, r--5 9i ar:um visezi?" intrebare' la care'

Ghenadie ,e.prr.r. (3 qtie, tAndrul a addugat-9i a zis: 'I-J

."r* .o.prrl ie..?" ,in patut meu', rdspunse Ghenadie' Ia

tArriirrl, ,$tii ru, oaren. zice. rcd in acelaEi colPgor sunt' .acull,rrr.ip, qi it

"t"qi' qi-n repaos, ochii tdi qi cd tu mr vezi absolut ni

,r, L,r"i ochii" .,$tir';, fu rispunsul lui Ghenadie, iar tAnC

-Care-s, aqadar", zice, .ochii aceqtia cu care mi veziii " qr'

bfr"n"ii", negisind ce sd r5spundS, tdcea, t6narul iqi

a-nvd1aturi..liatnl' ,Precum', zice, ,ochii cirnii tale,se o'

acum, def6cand, vezi-bine, nimic in tine dormindul gi-n

ir,tinsrl, gi, totrrqi, sunt aceqtia cu care mi privegti 9i d9. ca

i"i"."q,i i., .r".L,a viziune, intocmai aqa, dupd ce vei fi.n

.r"rrr"iia"Arrd nimic ochii cirnii tale, va fi in tine viala prin

sd trlieqti gi simlurile prin tnre sd sim1i, aqa c6-nceteaz6 sd te

indoieqii de-acum incokr cd viala rdmAne d;re6-13arte:" $i"birbatului credincios qi misericordios i-a fost inlinrratd

totdeauna indoiala asupra acestui fapt, invdfAnduJ 'Cinese-nt."abd retoric SfAntul Augustin, ,decAt numai 9i n

p.orrid""p qi misericordia tui Dumnezeu", d*S|itl:ll9:Pronoen[a ll lflrscfruL

il, ,oot", rrrie'ai cu tAlcul ascLlns in coaia povegtii pilduitoare

i.. t. XXXIII, col 699-700)' GAndirea, in coodonate creqtim

imortalitdlii este, aci, invederatb; dupd cum invederatE este

4p. CXf,f,f, cireia i se mai spune gi De.ottpine.hominis':l*-T]un adevdrat opuscul, in care Augustin il asigurd pe Hierortyt

.-e toli ,".i *L afirmi cumcd tot ceea ce incepe in timp sE fie

se poat; sd fic nemurittrr, intrucAt toate, absolut toate' c€ se

*or, i.r"".cand ei si ne fac5, deci, sd credem' in acest m<

",rn"n t uman ar fi de aceea nemuritor, fiindcE a fost creat inai

tuturor timpurilor. nu trebuie sd clinteasc[ dreapta n

creclinld, i.,tru"at, tdcAnd despre multe c-elea, imortalitatea

lui Christos. care de-an:um nu mai moare' 9r moartea nu-l va

ei de-acum incolo, a inoeput, tohrsi, in timp sA fie" (P L'' t' X*t,. tZl1.lar5qi, in Ep tllX)(x\It, :are: 9i ea' constinrie o

intitulaid De Praesentia Dei, scris6 impotriva 'pelagie

r5-spunzAnclu-i lui Dardanus, Sf6nnrl Augustin il asigurd ci.

;-,irtrtitut". corpului, (zre a precedat intru canrrea lui Chri

Notd introductiud 23t

tture ne este noud promisi viitoare-rttru fine, deqi este un lur:ru

llture in sine, nu este totugi tnare prin massd, ci, chiar corporal

Hvut[, ea este o anrme exc-elenfd int:oryxlral5. intrucAt, degi corylul

lltrpruritor este mai pulin in parte det:At intregrl, imortatritatea [-ri

ute, totuqi, tot atAt de deplind qin parte precum in tot, cdci. cu

loute cd existd mddulare, unele mai mari decAt altele, nll putenr

de,:it absurd zrce c6. ar exista mddulare mai nemuritoare uneleAt altele, asta, intrucAt nemurirea, precum sdndtatea, nu este

lxtntitate a corpului, ci c.alitate, gi ea este tot atata in minore, cAt

ffte in majore (P. L., t. XX)iIIL cot. 836-837). T\t in linapedele

ltrizont cregtin postuleazd SfAnn-rI Augustin qi nemurirea corpu-lui,

ItrtrucAt ,imortalitatea gi incorupliunea corpului provine de Iaillndtatea spirinrlui" (De doatr. ahrist.,l, XXII, 23, P. L., t. X)(Xry

27), qi, in acest sens, se poate sPune despre protopirin{i cE au

ierdut imortalitatea corpului, intrucAt, din cauza p6catului, nuputut aiunge Ia ea (Cf. De gen. ad litt., \'L XXVII, 39, P L.. t.

I(XXIV, cot. 355). Agadar, primul orn a fost creat nemuritor, inlrkiura in care putea gi sd nu moar'E. (A€", despre c,lrpul adanic

poate spune ci, dup6 o cauzd era muritor, dupd alta, nemuritor.ied muritoro intrucAt putea sd moar6; nemuritor, intrucat Puleanu moari); cfici una este a nu putea muri, precum a crcal

anume naturi nemuritoare; alta este, insa, a putea sE

mori, dupi care mod a fost creat nemuritor primul om: ceea (E

Ee punea lui la-ndemAn[ dintru arborele vielii, nu dintrurnstitugia naturii, arbore al t ielii de [a r:are s-a sepelat prin pdcat;

aga putea sA moard cel care, dacd nu picdtr-ria, putea sd nurard (I)e gen. ad litt.W. X)(V, /l L., t. XXIUV, col. 354). ,A fost

nicS', agadar, dar a fost, totugi, ,,imortalitate, aceea in cxrre

putea chiar gi sE nu moard, cu toate c6, va fi nrai

lnure acea imortalitate", care ne este promisa, ,ln (are nLl s€ va

f lrtea muri" (Enchir. CV, 28, P L., t. XL, col 281), qi, in aceastd

prrrspectivfl, SfAntrrl Augr,rstin t:onstatd ti este cat se poate de rdu

fyrgati de cdtre unii filosofi imortalitatea, daci nu vor fi p6cdtr.rit,

tlutui protopdringilor (De Ciu. Dei.X, XIX, P L., t. XLI, col li92-ilt)li), intmcAt gi pelagienii strigau, gi ei, sus qi tare, currrcS, ylfic5tuia.

rru picdtuia, Adam a fost creat muritor, or impotriva L:r se

idicS' vehement SfAntul Augustin 9i tund c5, tlupd rJefinil,ie,ruritor se nunegte cel c.e nu poate muri, rnuritrlr, instl, tlel r;e

Page 118: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

232 Sf- Aureliu ncmurirea sufletulai

rxrate muri; Adam a putut muri. fiindca a Putut pdc6tut' Et'

;;;, ; moari .lin meritul culpei' nu din necesitutea natu

Dupi acea definilie, insA, dupd care se numeqte nemurlt()r ql

in a cirui potestate este sd nu moar6, cile'ar P"t*t'i'I"^'-,il..*r"a Adam a f<tst c..onstituit intm a<'east6 potestate? lntr-a

t:el ce avea potestatea de-a nu eiqy; nicicAnd' ,1*" *:'frtestatea dl-a n,, muri nicrcAnd. Una este, agadar, a nu pl

muri, alta, a Putea si nu m<-rri: ptiT" line de'"'"-':l-:T.Tfultima de mimrrd. cat rru pScdtuia, Adam nu era' Pnn urml

muritor, qi, dacd n-ar fi picdtuit nicicend'.n-ar fi T:it' "U::-l."l"t "ar"inistra

dintru arbrtre rele vielii mortalitatea'

aqadar, o imortalitate rnaiord, prin car3 ""qt-:-"iry-1t:T-- ate sd nu moardexist6 gi una minor5, prin r:are

"-"9:1" P:'ii.'ipi-". i"t vr, xxv, e. f.. t

^x,t-v' ""1;-"'19'5)fI;.i5iti x"p."u,"i"a, agarJar, Adam putea ;6 treaci di

imortalitatea minori intru imortalitetea maiore' iar' prin gbe{

;il;;;;;a s6-9i clobAndeastE pe meris in Iocul vielii min'

i*., .*"'1,utea qi sd moar6',-gl-t-d :Y.*""I?-:':f f:!:tU:,-Icale nlr putea sd moar6 (XXX\'TII,.1b id,''. w| 1596); qi aga' si1

".r*, p"' nesimlite aproaPe, liherul arbitru

"",.*.'l"u:="-,Pt3:ti;;"'; p.J"J,i"#i i, insuqi miezul imolalitirpr' crci "Adaiil;;"t'astfel cu liberul "tLit''t'',

inca!' dlc5 voia putla s:

fa.atui"sce, nu sE pdcEruiasci nepedepsit' claci ar fi voi

ie*-i*"x. CAt a,e"'"' intru acea':"11i1i1".:,till-"i]i,IPawturqrw' ""'* -l-

' mzd mare' adicd;:se nu pacdtuiascd, cle aceea n-a Pnmrt ceva

; ililacdtui, fii.dr:6 nu a'v'it sa sta111,P^i,Ll,'1...t11|

remunerarii intm ceea (re a avut. ceea rp vor primi sfinlii,

r*-i"i"ii."" au si fie intru corpul spi1tu31, u:'t1* qt'fdrd interpunerea mo4ii, Aclam, ta' urtAnd de la faptrrt cd

;;; ;.i.;6, si fi aiuns [a a nu Putea muri (Itd'' col'

Totodatd ,r:u picatui protoPArinrilor' natura :o"*t6 1-l;;;;; ";"tate

rlintru' posibilitatea "9'"'l1iil lll:,f::".i"+"'ilrrru.'",J. mrzl' .,Urta era' deci' acea irn.rtalitate'

omul putea sE .t., mt'*A; "lt^ "tt" atreasti *rllttrl]t^^i"1,,:::i

.r,, p,-,. decAt si moard; alta fi-va supr^e1na ilnortalitate' t

,rrntrl ntr va putea sd rnttard (lbid' c'<tl' 19?9)..t': ll{:l.t]:,"a-r-r.ri ir,girri .o.rt intnr noi rionrl imortalitelii 9i al inc'orupfl

;;;" ;-r, .irrrli* tloar n,i inEine, ci o 9i cunoaqt(rm' atragand

, Notd. introductiwd 2ffi

luarea aminte Apostolul insugi, unde zice: ,,intr-adev6r. int,ruusta gi suspin5m, d.rit'ri de-a-.rfirir;a pe deasupra habita.ului

lntre mpt6, gi incoruptibilul ace-.rtaa-mh in Psal. LV,6" p /.. t. XXXVI.rxrl 6 i acestuia, care este intr_un felaparte nemuritor, i se poate insinua moartea, intrucAt .sufledoste, i,tr-un anune m.d al sdu,

^emuritoa fiindcE este . anu,le

viafd, care poate, prin prezenfa sa, sd vivifice carnea. intr-adev6r,carnea trS.ieqte prin suflet. Aceasti via16 nu poate .sd moard, gi,prin asta, suflerul e.te nemuritor". De ce, toh_rgi, intr-un *rrrrrr"

.")ste onoarea qi gloria in secolele secolelor Q Tim. VI, 16), iar,,(.'eea ce spune Apostolul. '(,'arele singurrrl are imortalit&tea: curnfl s singurul are, der:Atfiin creaturd nu poittel-(., ngur Creatorulrri"lDe mortalitatea lui. irr

Page 119: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

234 Sf. Aureliu rwmurirea

tenrut dec6t nloaltea corpului (Cf. Serrn' [,x\.L P L.. t. x.\IvI*t

ff^Tl.I-o.oo .."oiti ins6. niste eluciddri anulne, qi SfAii

Au duPd iuvAntul ScriPturi

;,. ' mai intAi' un fundam

este adevdrat de la adevdr; qi tot su

este suflet adevErat? Tot sufletul are'-,^ l-^: -,,{

urnare" de la adevdr cd este absolut sullet' Una este insd su

:il-r":;';i T"*-"a."ar" adevarul nu suferd niciodst6 falsi

esea. Cum este,

i. Adev6rul este

sutletul il are, aqadar, autor pe Durnnezeu"' scrutano' uPUr'

;;;,f.r',;. deosebirea dintre nemuritor ui "J:L :i T1110';,e.ii st6 in putere rostirii omeneqti' inefabilul: 'Ceea

ce et

incomutabil eete etem; cdci este p-t'rrrruu in acelaqi *d: C"11,

;;h"d, comutabil, este supus tinrpr-rlui: lntr-adevdr' nu-r pur

il;";i; mod, qi, dt' '""J", tt" ""t" drept numil "::i.:

".,-.rtt-ui""ar se mutd. nu deinuie statornic: ceea ce nu crar

statornic nu este etern''$i asta-i deosebir""-di,"o" "itP::cd tot eternul este imortal' nu tot imortalul este-ndeobqte sul

numit o*arn cfrci- .h;;";d "",. ttai"qtt ryl?:::t:.d:t a numit etern, Iiindc6 nu

;"#" "a"el: Pururi' Poate fr c

numit I uneori'-ete1n chiar Ei "ttlf,"; Ceea ce 9i sufer6 mutafiunea' 9i' prin p:":."I: :":t-1curn nu-i su{let, se zice cA trflieqte' nu Poate tr in nl1

11,;;;i gi, cu multul mai pu1in,-.etern'. inru etern' t":i-:l;;;; "t;"'propriu

numit, nu va fi cvasitrecut ** pt!1"]ll

""ra ..iito, cvasi nu este inc[, ci tot ceea ce este' numal este

;i;;r;.-;;""r,. Lxxiiu',- Q""ut Prima' Quaest' xlx' P r'

XL, col. 11; 15)'--' Scurt, catafatic: imagine a- lui- D1mneze,u,. s-u

.p-*ufe, irr.'irit iI, ",t*, l"'Jttl de o. simplitate relativd gi r

compus, intru cAt m"i"bit' concupiscibtl' -ti:.::lbtl-1"-lrerior, Prin ProPria-i naturS' unr.

libr:r-responsabil, sul .m6nui decfltcreaturi, par doar ingerelui, nesupus n-1: w ---^*--r.L;;;;;;;, capa-bil, p'i'iti*t prin credinl[' sd contemple I

f"o- li.t" "a"rna,

firesc dorit ri sE locuiascd corpul' Pe care'

Notd. introductiud 235

tniraculoasd uniune, il vivifir:d,, il vegeteazd gi-l impdrElegte,transmilAndu-i gi imprim6ndu-i legile eterne ale numerilor giarmoniei, pe care de sus la primeqte, trditor precum cregte intrulnlelepciune, sufletrrl, a cirui frumsele-i iustilia, urAlenie, viciul,pAine, cuvAntul adevErului, ochi, mintea, lumin[, Dumnezeu, el,memorie, inteligenld, voinlh, iubire siegi gi, prin sine, iuhitorZiditomlui, el, conform dr:ctrinei augustiniene, capace sd nascd,egal siegi, cuvAnhrl, qtie, cunoaqte, cugetd, se qtie, se cunoa$te, se

urgetd, gi se cunoaqte pe sine, de-ndatd ce, desp64it de sensibile,re (lautd pe sine, gi, cAnd se cugetd pe sine insugi, se cugeti tottotodatd, sau apnfatic: Sufletr-rl nu este Dumnezeu, nu este dintnrl)rrmnezeu, ci, de la Dtrmnezeu, nu este nahrra lui Dumnezeu, ci,

llarncipAnd Ia ea, poate fi inluminat, nu este dintru substanp luipumnezeu, deqi este suflu al lui Dunrnezeu, nu este parrte a sufldriilui Dumnezeu; nu este dintru sufletul iraliona! nu-i din pdmAntrufletul protopdrintelui; nici dintru altd creaturd, nu-i de la ingeri;nu-i dintr-al birbatului sufletul muierii; nu se propagd prinlraducianism, nu-i manifest6 in el materia seminlei, nici ocult6raliunea seminlei; nu-i ndscut, ci-i creat; nu a cdzut din cer qi nuE f<rst creat inaintea corpului, nu t'ransmigreaz[; nu a meritat qi

nu rneritfl, din cauza diversitafi p[catelor, corpuri diverse; nu-ialungat, din cauza demeritelor, in corp, n-a fost zidit aorea gi puslu pdstrare-n vreun tezaur; n-a meritat, inaintea pdcatului, sd fiepecatrice; nu este propice p5catului originar decAt numai prinmtrne; nu-i dintru natura lui viciul lui, ci-i a)ntra naturii lui; nufr(: in potestate, precum pdcanrl, tot astfel gi pedeapsa pdcatului;llu este) in aceas6 via1E, chiar rendscut, liber de tot pdcatul gi delgrroranli, nu-i corp, nu-i calitate corporal5, nu-i temperaliuneattrrpului, nu este supus corpurilor, nici chiar celor cereqti, n-arhrvdla r6ul, daci nnr l-ar face, nu are moarte mai rea dec6t libertatea61orii, nu se poate vindeca pe sine in"su,gi precum se poate vulnera

1rr, sine insugi, n-ere de la sine lumina, n-are de la sine virtulile,fl"rrre de la sine justilia, inlelepciunea, beatitudinea, decAt numai

in participarea binelui incomutabil; nu-qi poate fi prin propriaVuinld siegi binele, nu se con\/erteqte-n nahrr6 corporald, nu se-ntindvivificind coryul ci numai prin viciile proprii; nu se cuge,ti pururifX'sine, qi, din asta,-i survin erorile; qi dupd sute altele de-acest fel,llrirific urzite, minunat rostuite gi miraculos rostite, ,nu ne este,

Page 120: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

Notd introduttiua 237

tlespre suflet, cu tot tezaurul de gAnduri i4trupate, inoper[, in formuliri ce au avut darul sE impulsioneze

filosoficd universald Ei sd-nminuneze minflle atAtor

236 Auruliu runturirea suflctulwi

poate! noud rlatr-rl sd gtim, in aceastd via15, originea sufletel

(Ct. De an. et eilts ong.,fV, fV',5, P L., t. XLIV, c'oI.526)' IAqa c5, sd nu ne-amdgim: cu tot arnrariul de cd4i scrise

r.'nlarlserant. setl rles(:1()

quomodo me invito exiit itt manushominum, el inter mea optrsculaIr,,rninstrrr Qui printo ratici-orrationum <:rtntortitlne atquetrrevitate sic obsci.rrus es1, utl'utiget, (:unr legitur. eliamintent ionenr meam, r'iveinteligatur a meipso.

2. Deinde cogitans nihil aliudr;rranr anilntls hontinunt, ittrluadam arBumentati(rner:ir,rsdem libri dixi. Nec esse in eo

quod nihil discit, disciplina potest.

llemque alio loco diti, Nec ullomrctn scientia complctitun nisi quaeud aliquam pertinet disciplinam(Cap. 1, n. 1), nec venit intnentem Deum non discererlisciplinas, et habere r.,mniunrrerum sclentram, ln qua etlam

lrraescientia est futuror um.'Ihlecct illud quod ibi dicturn est,.IVoncsse uitom cum rotione ulli, iisianimae (Cap. 4, n.5): neque eninr

Deo sine ratione vita esl, cumupud etrrn el summa vita, etHumma sit ratio, Et illud quodrrli<luanrlrr superius dixi, Id quodi n te l,ligit u r, e ius modi esse semPer(Oap. 1, n. 1), cum intelligatur etHnimus, qui utique non eilrsmodirst seln[,er. Quod vero dixi,/lnimum propterea non posse abieterna ratione separari, gukt noni locoliter iungitur (Cap. 6, n. 6),

lrr.fer:1o rr,,rt dixisselrl. si iamlrrnc essrnr l,itteris sacris itatrrrdil us, uI re colerem quodsr:riptus t:sL: PeccatQ oPstro*'parant inter uo.s et Deum (lsai.

r"hip a ajuns, irnpotriva voinlei rnele,

pe mAinile .ramenilor "si

esleamintit5 intre opust:ulele mele.Care este, intAi gi-ntAi, datr)rita,:,rrrtorsiunii vi s(:urlilttiirationamenteloq atAt de otrv:urd,incAt obosegte, c6nd este titit6, r:hiargi incordarea lllea. ,si ,'u greue-npleasd chiar de mine insurni.

2. Apoi, cugetand nimi,: altadec6t numai spiritele oamenil,rr.am zis, intr<r anume argunlelltaredin acea carte: Iy'ici nu poate Jid isciplina tn cel ce nu-nuald nimic.

$i, iaraqi, am zis, in alt lor:: fi nri:igtiin/,a nulnbrdgiSeait ureun lucruanume decdt numai care ctpa4ineorcuneidiscipline(()ap. l. n. 1); rrumi-a venit in minte cd Durnner:eunrr-nvafd disciplinele, qi are gtiir-r1a

tuturor lu<:rurilor, intru carea este

chiar gi pregtiinla viitoarelor.I)e-acest fel este qi ceea ce s-a zisat:olo, Cd nu etistd uia[d cu ureora{iune, decdt numai a suJletului(Cap. IV, n. 3), cdri, bine-n1eles, nicif)urnnezeu nu are viala filrdraliune. $i <'eea r:e atn zis (:u (.jvanrai sus: Ce.ea ce se-n[elege (pe sine)este.-n acekryi mod puntri (Cap. 1,

nr. 1), rum gi spiritul se-nlelege (pesine), qi nu-i pururi in acelaqi mod.(leea r:e am zis insi cd Spirit.ul nttpoole.fi sepamt de etetrna roliLutt:,

fitdui nu se unepte ln<nlou eo (( lap.6 n. 11), n-ag fi zis<r ahsolu( dekrr:.datl[ aq fi fost deja astfel instruit irrLiterele sacre, int'At sd-nri potanrirrti r;5 e srrris: PdcateLe tr)astrepun seper<treu intre rtti Qil)umnezeu (/srri. I-IX. 2). De unc.le

,,Sine controversia ergo ,Fdrd de trrntrover?5: "93

quae,Jam .riginalis regio larer.nu\.11,l'1,, 9.,t\qll""r -- - ---- ," beatitudioii suiritului

est, qui eunr ,,on quidem rle fi}ffiJil::i';:ffi'SJ;

bdtrAn, SfAntrrl Augustin se confeseazd, redeschizAndu-ne

rnisterului Ei rechemAndu-ne-n hatritaculul credinlei' infilocalia gi filosofia ru-s:g€mer€, ci-s una qi-aceea9i, proteguiti

um-bra aripek-rr Sale:

seipso genuit, sed de nulla re alia clar nici nu l-a ,idit din nicicondidit, sicut condidit corpus e lucm, precum a.zidit, dinterra. Nam quod attinet ad eius mrpul. Cdci, ct:ea ce $ne de

singulis singrrll, nec tunc acum hu gtiui.ci" (1, Rarect,l,scieham. nec adhuc st:io" L.,t, XXXI, cnl.5tt7).

care filostifia se voia geamina filcrcaliei, dir. De-spre

sufle.tului, carte scrisi in 387, despre- care va rosti, invieqii.

originem, qua f it ut sit in lui, prin care se face sd fie in,

".,.f,o.", utrum de illo uno sit, qui dacdesteel Y" ",""SlP ii,l

p r i m um (: reat u s' ".t, q,a.,i " ffi:l fl::I':ffi'.,111' tr3,1fat:rus esr lrom() in animam -f6;"Jt_r:;,

sirnilar, rga, fievivam; an similiter ita fiant fietiruia, nici atu.ci.u gtiam,

in acelaqi orizont benign al misterului qi-n habitactcredirrlei ne rechearnd gi dup6 multele inlSnluiri de silogisme,.5

; 1. Pr.rst libros Sr.rliloquioruntiarn de agro Mediolanurnreversusr scrrpsi librunr DeLnortalitatc Animae, quod rnihiquasi <:t,ntmonitorium esse

r'1.',lue.am pr,rPter Soliloquiaterrninandai quae imPerfer:ta

,, 1. Dupi t:d4ile Solilocuiiintors deia de la Pri la Milan,,scris r:artea Despre nemusufletului. pe (.:are nri<-r voi,:vasic,-rmonitttriu in v

terrnindrii Solilocuiilor, carcr6.mas neincheiate. dar ntr gtitl

Page 121: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

238 Aureliu nzmunrea

LIX, 2). Unde intelligi daturetiarn earum rerum Posse diciseparationern, quae flon locis, sed

incorporaliter i unctae fuerant.

It Qrrid sit etiam quod dixi,Anima si caret crrrPore, in lrtlt;nrundo n()n este (CaP. 113, n.22),non grotui recordori. Numquidenim animae rnortuorum aut noncarent corpore, aut in hoc mundt-r

non snntT Quasi vero inferi nonsint in hoc mundo. Sed quiacarere c()rpore, in bono Posui,f(,rtasse nomine corporis pestes

corporeas appellavi. Quod si itaest, nimis instllenter verbo usussum. lllud quoque temere dit:tumest. A summa essentia sPeciemcorpori per animam tribui, quaest, in quantumcumque est. Per

onimam ergo corptts subsistit, et

eo i,pso est, quo animatur, siue

uniuersoliter, ut mundus, siDe

particulariter, ut unumqoudqueanintol intro munclum (CaP. 15'n. 24). Hoc prorsus temeredictum est. [lir: liber sic incipit: Si

se dd de-nleles cd se Poateseparare chiar qi a acelor realicare au fost unite nu prin locutin<'orporal.

13. Ce lxrate fi qi ceea ce amSufle-tul, daci e lipsit de corp, nu

aceast6 lume (Cap. 13, n.

mi-am putut aminti. Intr'sulletele rnortilor nu sunt,qi lipsite de corp qi-s qi-n

lume. Ca qi crlm cei de dedesubtin atrasd lume. Dar, fiindt'd a

de corp am nunig poate, pestilecorporale. Cee;r ce, dacd-i aga,

folosit foarte insolent deChiargi aceeaetemerar zis: De

suprema esen{d i se atribuiepin suflnt spyt, prin e.ore e

Si oricum este. Pin suJlet

oqadar, corpul, si. pin insugi

fapt, este, prin ceea de c.dtrc

a nimat, frc u nitr;rsa l. p ruurn

freyntbuh4pr&umhtldurtrul htmu (Cap. 75, t. 24),

toatd este absolut temerarAceast6 carte incepe aqa:,

di,xiplina e-ste, an" undext" (la lic ub i est disciplina"

Aqa stAnd lucrurile,numai gi nunrai efortulmaratorlicS, un te,xt' Pe

d 1;.3, P L., t. XXXII, col. 590,

mie, traducdt,rrului, nrt mi-a rlmas dde a desprinde, din aceastd silogi

tft posihil, cAt mai cr.rrsiv in roman(

Vaailg

Page 122: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

Continet hic liber con€leri.em rationum pr<t

animue immortalitate,,Teanon intercurrentiumrl iffic ulta t um s o I ut io ne m.

I [Col. fO21] Prima m.tkt, quocl anima sit immortalis, qsubjectum est dbciplinae quae semPer est.

1. Si alicutri est disciplinal rrec esse nisi in eo

vivit potest, et sernper est, neque quidtpam in qu<r

semper est potest esse non semper; seml)er vivit in quo

disciplina. Si n.," sumus qui ratiocina-nrur, id est anir

noster, nec re.cte ratiocinari sine disciplirla potest, ne,c

disciplina e*se animus, nisi in quo disciplina non est, pest in hominis animo disr;iplina. Flst autem alidisciplina: nam est, et quidquid est nusquam esse

potest. Item disciplina non potest esse' nlsr rn eo

vivit. Nihil enim quod non vivit, aliquid discit; nec t

eo quocl nihil discit, disciplina potest. Item se

disr-iplina. Nam quod est atque imrnutabile est, s

necesse est. Esse autem disciplinam. nemo negat!

quisquis fatetur fieri nrln posse, ut ducta per

cirt:ulum linea non sit ornniurnr Quae non per

clucuntur maxinta, idque esse alicuius discipliimmutabilem disciplinam esse n()n negat. ltem nihil inquid serqrer est, potest esse non semper. Nihil enim qt

semper est, patitur sibi subtrahi aliquand'r id in quo seq;

.st. iamverri oum ratiocirlamur' animus id agit' Non

id agit, nisi qui irrtelligit: nec corpus inte-lligrt, neo ani

auxiiiante corpore irrtelligit; quia cum intelligere vu

corpore avertitur. Quod enim intelligitur, eiusmodi

semper; nihilque lrtrporis ejusmodi est semper: non igp()test adiuvare animunr ad intellecturn nitentem' cur

impedire satiri est. ltem nenro sine disciplina I

Aceastd.carte confine i4sumqrea ropiunilor tnfa ooa rea nem u ririi s ufle t ului S i' so I upin difi.c uttdii lo rint.ert:urente.

l, - Primo raliune cd sufletul este n,emuritor, cit este subiec.tuldisciplinei, c,ore este pururea.

1. Dacd disciplinal este2, ea, undeva, gi nici nu, poate fidecAt numai in r:eea ce trdieqte, qi este pururea, qi nici nu sepoate ca ceva, in ce este ceea ce este pururi, sd nu fie prrruri,trdiegte purur.ea oeea in ce este disciplina'r. Dar:d noi suntr:m

cste necesar sd fie purui. , r:6 tlisciplinaeete. $i ,oricine recunoagt ca linia iras5ytrin nrijlocul cercului s[ .r"t",, .,ar. ,r,,iunt trase prin mijloc, qi cE asta este a unei discipline, nu leag5rfi disciplina estc inrutabil5. IarEEi, nimir:, in (:e esre

"""u, ir.

este pururi, nu se poate si nu fie pururi. Cdr:i nimic, ce eHte

Page 123: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

II. - [Col. 1022] Alkt rotio, quia subjectum est mtionis quae non

mul.atur.

2. Ratio profecto aut anirnus est' aut in arrimo'

autem rati(t nostra' quam corpus nostrum: et corp

;;.;;;* nonnulla sribstantia est' et T"li,".: :st e€

rJr*"i**, cluarn nihil: non est igitur.ratio,1ilil, R

;;;;"r"q". hrr*o.,i* corporis ttl il subiecto c'rp

sit necesse est rnseparabilitet, ne" atiud quidquam in.

i*.."".i" esse cred^atur, qud non aeque nec'essano srt I

",#; u;;;;;; fi" "t iPsa ha'monia T:.:"1ir*J"r."liflaer. Mutabile est autem corpus humanum, i

t;.,i.I,,ilil'.r,i.. Mutabile est enim ,mne qu.d sempt

""d;;;o-rror, "t'' Et semper eodem modo est' Duci

;;;;;; Item semper e9d3m modo er1-1u*i::1]il;; i*i,"", .l"o "i duo; hoc autenr *'i-n*::t-Xj.,., igitur quatuor non sunt',,Est a1t1-:1"-.1:irrr-,rl"bilir: igitur ratio est Nullo modo autem p('

;;.;.;bieclo, icl qtr.rl in eo est inseqarabrli,ll.,;toJ Nt,n'est igitut h^tmt''nia corporis animus' Nec frxrtest accidere iirmutabilibus rebus' Semper og"..tTT

i*i, .ir" ipse ratio sit, sive iIr eo ratio inseparabilrter',.

1ll. - Viua subsicuilkt et immutabilis animus' nec si aliquo tl

muktbiLis, ProPterca morttt'lis tit'

3. Quaedarn ctxrstantiae virtus est' et orn'nr.s

immutatrilis est, et omnis virtus potest aliquid

;;"s.;quid, virtus non est' Omnis Porro ac'tio mo

""i *2"o. Aut igitur non orlne quod movetur' aq(

""" "^.. quotl nrc'vet, mutatrile est' Al' omne

Sf. Aurcliu Attrttstin" Desprc nemttrireo suflehilui 243

nimeni nu rafioneazi drept f[rd disciplind. intr-adevdr, clreapta

ra{ionare este cugetarea tinzAnd de Ia certe la impresurareaincertelor: qi nimic ce ignori nu-i cert in spirit. lirt, ins[, r:e

Etie, spiritul are in sine insuqi; qi nici qtiinla nu-mbr6liEeazdnici un lucru, decAt numai care apa4ine vreunei disciplineE.Disciplina este,-ntr-adev6r, gtiin{a oriciror lucruri. Spiritul umantrdiegte agadar pururea.

ll. - A iToua rapiune cd sufletul este nemuritor e cd este subie'ctul

m[iunii, care nu se schimbd.

2. Raliunea este absolut sau spiritul, sau in spirit. MaihunS-i, ins5, raliunea noaslrd der:At corpul nostru; qi corpulnostru este o anume substanlh, gi nrai bine este a fi substanlSrlecAt nimic: raliunea nu-i, deci, neant, IarSqi, oricare este

hrmonia corpului, e necesar sd fie inseparatril in corpultubiect, gi nici nu poate fi crezut cd este ceva alta in acea

rurmonie, ce sE nu fie la fel necesar in acel corp subiect, inrrare-i qi armonia insdgi nu mai pulin inseparabil. Corpullrnan este, insd, mutabil, qi imutabilE, raliunea. Mutabil este,

lntr-adev[r, tot ce nu este pur"urea in acelagi mod. $i purureahr acelagi rnod este: Doi gi cu patru) gase. [ar5qi, pururea in.[rnlaqi mod este, pentru ci este, cE patru au doi gi doi; asta

lnad n-o au dr:ii' doi, agadar, nu sunt patrlr. Aceastd raliune6ite, ins[, imutabil5: aqadar, raliunea

"st.. t.t nici un mod nu

poate, ins6, ca, mutat fiind subiectul, sd nu se mute ceea ce

inseparabil in el. Armonia corpului rlu este, deci, spiritul.i rrici moartea nu poate sd li se-ntAmple lucrurilor imutabile.

:i, spiritul triiegte pururi, fie ci este el insuqi raliunea, fieirr el, raliunea, inseparahil'.

- Substnnla uic gi spiitul imutabil, pi nici dacd, tntr-un enu,nemod,. mutabil, nu deuine de oc.eea muriton

il. Existi o anume virtute a constanfei, gi toatd t:onstan[a-irtabild, qi toat5 virtutea poate face ceva, gi virtutea este gi

I nu face nimicro. Apoi, toatd acfiunea este miqcati sau. Agadar, sau nu tot ce-i miqcat, sau, desigurJ nu tot ce

rir este mutabil. Dar, tot, ce este migcat de citre altul, gi nu

Page 124: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

244 r, De imtnortalitatc animae

alio mrvenrr, nec mo.vet ipsum, alir:1uid rnortele est. Neqmtirtale quidquam imrnutabile. Quare de certo jam et siulla disjunctione concluditur, non ()mne quod momutari. Nullus autem motus sine sutrstantia: et omnisuhstant.ia aut vivit, aut non vivit:'atque omne quodvivit, exanirne pst; nec est ulla e.xanimis actio. Illud igiguotJ ita movet ut rx)n mutetur, non p()test esse ntsl vlsubstantia. Haec autem omnis per rnroslibet gra<{usmovet. Non rginr omne quod corpus movet? mutabileCorpu-s autem non nisi secundum [Cot. fO2S]nl()vetur: atl hoc enim pertinet tardius t:t cnleriusconficihrr e-sse quiddam r;uod tempore rnoveat, necmutetur:. Onure autem quod tempore rrioyet corpus, tan

ad rrnum finem tendat, tainen ne.c sirnul potest omnifacrcre, nec lDtest non plura facere: neque enim va]etope a€latur, aut perfecte unum esse, qurid in parte.s

lrutest, aut ullum est sine partihus corpus, aut sirreintervallo tempus, aut vero vel brevissima syllaha encuius non tunc finem audia-s, cunr janr non audis initiPorrri guod sic aginrr, et exspectatione opus est utet memoria ut c()mprehendi'queat quantum potest.exspectatio futurarum rerum est, praetentarum vmemoria. At intentio ad agendum praes(,ntis est temporiper qu<id futurum in praeterin-rm transit, ne-c rneptit--o4roris exspeaari finis potest sine ulla mernoria. Quteninr exspectalul ut desinat; quod aut coepisse exciaut omnino mr'rtum esse? Rursus intenti,-r peragendipraes€ns est, slne exspectatione finis qr.ii futurus est,

potest esse: nec est quidquam quod aut ndndum est,jam rron e$t. Potest igitur in agendo quiddam esse,

ad ea tluae nondurn sunt pertineat. Possunt simul inplura esse, ctlm ea plura quae aBuntllr simul esse

possint. Rrsstrnt ergo etiam in movente, t:um in eo qm()vetur non possint. At quaecumque in tempore siesse .n()n p()ssuntl et lanren a futur() in praeteri

Sf. Awvlia Aagtrltin, Despre ncnlurirca suflctulwi 2E

nu le poale, totuqi, face ttdati, Pe toate, qi nu se puate sA nu

faci mai multe: qi nici nLl e' intr-adevir, in stare, prin orice

nl-r pot fi deodatS. Pot, der:i; chiar gi in mi;c6tor, deqi rru pot

rir fie in ceea ce e'Ste migctrt. Dar, or:icdre rru piit fi irr tirnJ-r

r|r6riat6 gi .totugi, se trAtishrit din viitor in trer:ut, e rielesar srl

transmittunnrr. rnutabilia sint ner:esse est. 'fic nrutahile [r

Page 125: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

246 B. Aurelii i De imnwrtolitate animae

ratronum esse dicatur, tamen ars etiam una ratio

Iv.

,1. Hinc jam colligimus, posse esse quiddam quodlnovet nlutahilia, non mutatur. Cum enim non mrrrntoventis intentio perducendi ad finem cluem voletquod movet, illudque corpus de quo aliquid fitmotu. per. momenta mutetur, atque illa intentio perficiquam rmmutatam rnmere marrifestum est, et ipsaalrficls, et lignum aut lapidem artifici .rlj*"ru*quis tlubitet conseguens esse guod dictunr Lst? Non isl qua. mutatro corporum movente animo fit, guamvieeam sit intentus? hinc'iium neceSsario mutari. et ob hetram m<lri arbitrandum est. potest enim in hdc irrtentisimul et nremoriam praeteritorum et exspectationfunrrcrrum habere, quae omfia sine vita **;;;;;Quanquam etsi nullus interitus sine mutatiorr. sit,

-dt ,

mutatio sine motu; non tamen omnis mutatio interiomnrsque motus mutationem operatur. Licet enim icorpus nostrurn? et motum plerumque qualibet actione,,mutrihrm certe vel aetate dicere, tamen nondum interiid est non esse sine vita. Liceat igitur et.arlimum rcontlnuo putare privari,vita, quanquam ei fortassehotum niutatio nonnulla contingat.

- Ars et ratirt numerorutm immutabilis quae animo nonoitct inhaerent.

5. Si enin_ manet aliquid immutabile in animo, qsine vita esse non p.r"siti animo etiam vita ,;r;;maneat necesse est. Nam hoc prorsus ita se habet,primum est, sit secundum. Est ;utem primunr. euisut alia omittam, aut rationem [Col. f0pa] .,.i*"..nrutabilem esse audeat dicere, aut artem guamlibetlsta ratrone constare; qut artbm non esse in artifice" etiounl eanr non exercet; aut ejus esse, nisi in animo; autvita non sit, esse posse; aut quod immutabile est,^l:-,^--r.- - -_-aliquando n.n posse; aut aliud

""* "rt"*, aliutl ratiQuamvis enim ars una multarum quasi quidam

Sl.MfuArrA*tibD*Wr* *i,r*-"fl"trt"i , 247

4. De aici mai conr:ludenr cE pr.rate fi ceva, ce, degi rrrigcrirlctrimbdtoarele, nu se schinrbd. (jum, intr-adevdr. ,,r'r*

lncordare, s[ aibd dimpreund, qi memoria trecutelor, qiiuqteptarea viitoarelor, care, toate, nu pot fi. fdr6 viagd. CuI,ate c5, chiar dac6 nici , rnoarte nu-i fir6 sr:hir.trare sinici u schimbare, f[r5 migcare, t.tugi, nu toate schinrbarea

lY. - Arta pi raliunea numerilor imutabild care i se tnJig culdru:spiritului nu fdrd uia;d.

onte mutabil[, fie c5 .ricare artd nu consista din ac'east6 ra[irure.sau cd arta nu este in artifice, chiar gi cAnd n<r e,xercitd" sau .Inu-i a lui dnu-i viap, sgau cE unasingurd artdraliuni, totugi, arta poate fi atotadevdrat nunitd qi i.qel.asrl <r

singur6 ragiune. Dar, fie una, fie alta, nu se conclude mai pulin ciiverissime atcpe intelligi potest. Sed sive hoc, sive illud

Page 126: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

248 S. Aurelii 4 i De iinmortalitatu animae

iLm.r.talis est animus humanus'I

videatr.rr'.

nirn rnirrus imrnutabilem aftem esse conficitur: artenl ar'

,-,.r. ,.,lrr, esse in anirno artificis' sed t:tiam "YtTl*""iri

ir, ,.i-o manifestum est' idque insepbrabiliter'

si ars ab animtl separfiitur; aut erit praetercluanl rn ar

aut nusquanr erit, aut de anirno in animum cclntt

transihit. At ut sedes arti nulla sine vita est' ita rrec'

cum ratione ulli nisi animae' Nusquam porro esse

.ri""in""a immutabilb esl lon eese alilulnd:,"t:.S;t'";;.,;; ,te anirno in ahimum transit' in ill. ma

a.*."* ;*rri; nemo artem dor:et nisi amittentlo' Eiut

non nisi dr.rcentis oblivione fit aliquis pentus' :t'".*:iQuae si absurdissima et falsissima sunt' slclrtl su

6. At enim si ars aliquando est' alic4rando nort

anirnt.r, <nrcxl per oblivionem atque imprenut*-:i1t-,

o.i, "rtt;i *d .irs immortalitate'm affert argumenti

connexicr, nisi negetur antecedens hoc rnodo' n"t :1:irr-^rrirrro, qu,,d1n praesenti cogitationc. nrrn est; aut

"., * *-aia,, animo ars musi<n, cum de sola gy<lmt

"oair,' i*,. autem falsum est; illud igitur verum' Non af,l

;'.fGr;".;-h';"* animus ::."ti:: l.'-:: ,:*:;;t*;"'""'it- Potest igin-rr aliq.id esse in ant

q.i,a.r." in se animus ipse yl T"tiT. l1-i".t:T,371", "tiii'r"*."tt fl"t"q"e si diutius ftierit in aliis ani

oci.,prtur, quam ut intention",T t"tt]l'1:l:::91' otrlivio vel imperitia nomrnahrr'

facile rrc,ssit reflectere, I ab alio

".r* u.,t n<-rs ipsi nobiscum ratiocinante"' '"..iii"r.rn*i dL quibusdam liberalibus artibus ea '

#",itf;.; "".,'"iri quam in animo nosuo inveni

;;'il.i-ir,r".,i,", iuod facete aut gignere; alii

aeterna gigneret ammus inn""tione **p1t{-(1T.?:#;,?J;;;t*a e.im tam aeternum quam cirouli ;

" Jt ; t i' ;iil; i * rruiu sce modi,

" *tf ."'',1" "-'1"-.1'j

Ji";;l.;, nec n()n foie conrptehendirur'i): manit'et

",lrL ..*. immc,nalem esse animum humanum' et oI

verast'atirrnesinsecretrsejrrsesse'({Ltamvlseasigrr.r.ori,,,.r" sive oblivione, aut n()il habere' aut aml

Sf. Aurelia AilSwtin, Despre ncmuirua suftctilili 249

lpirinrl uman este nemu-ntor'

6. Dar, intr-adevdq dacd arta uneori este' alteori nu este irt

Page 127: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

25O S.e*aii I i De imnortaWY orurm@

\. - Animus ion mutatur ut desintrt "u". 1n'l*-.- --^r^,

7. Nunc autem quatenus *".tP]:1Y-tt:::'il'

*r"*:::'l'' ilr'* ".rfi;;;

:::^::::, H:Jt"'* filjvideamus' t' -"'^1lr-l:|"J;;;,,*'l p'.test quin '. id qu

existente, neque suble( i 1C"t. fOtf .:iffi i;t immute'T: :::-:ff

sumurin suL)tecto (st rrur','"

;;;;;i. immutatrilem esse artem

"r"i"tifi. anirnus in quo illa srtnt es

mutatrilis antlllus rlr q

autem maior quarn m co

negat animu*, :t^o Inegat anlrrlulrr' uL " (

ess'e sapientent? Pnus crEU t1*--'- 'i

dicitur'nirr^^ '..,.^.i;T- uid"..rr.,., .i:'; .[#Cicrtur anrtr s duo sturt ge:

manifestiores ,re aut secunspecie vertr plttres t";:i:: as, anin,, dicorporis Passrones' €

immutari. Secundum ::*t:, ^t't-.f :.T::nr*#:immutan' "'"""J* oi[*iur".. per voluptates' becurlperdolores,talorq',o111","1::,^;,5.;;"'"do,aesresc4suas autem' ut cupiendtl' laetando' metu

.t d"rrdo, discendo' - .^-ri

B. Hae omnes *l"itlt'"-tt;,, t|,#"L T;:r:U. rrae L'rrrrrLr

^r"rl.rr.*, nihil quidem metu

::flTJ:"':1[4',U:l#;' :;J ne ra'li.ni nsunt per se ryro'. '.-t-'adversentur, qua dtctum e

in sutriccto est necessarlL)in sutriccto est necessi

"at".i".t"r' Nam illud """"^

subiecti tlicitur, p* q":1 1i:il:""H;ff'rrq5;ffil;':l l-"ffi :;;"';i;,"r col'lrrenr ducatNarn sr u^ dwl' "--minu-s cera esq, et s

et ex molli durescatet Cx rrrtrur --^ --

su.t, et cera sublec'liil ;:t;i".:;;;..' igittir',rminusve cera' cllm t, ,- ^-.L,iorrn srrnt. curh'iilil:il",* :;;; q""" i" subiecto slrnt' cum

' -^ :r ^,'.,, il"-ltt'o" aia*" non nrute'tl'fisunt) n

natur, t

vetuti .um "",.1:, lg'l: iX.,lr". ^,;;ngatur imuta

rrrutationem patltur ----^ :.,n, n,)n est: nlIYlutaf,lL'|rrcrrt i/s!^---

iarrr nrx est:;trblet-:turu r4r.d utrir erat' et cera

Sf. Aurelia AilSustit, Despre nemuritea suflctului 251

7, Ar:um, sI vedem pAni rrnde-i, ins6, dt, primitschimharea spiritului. Dacd spiritul e subiect, arta existAntlin subiect, gi nici subiectul nu se poate schimtra, f6rd sA se

schimbe ceea ce e in subiect; in ce chip putem ohline cd estt:

neschimbdtoare arta sau raliunea, dac5 se dovedeqte a fischimb6tor spiritul in care sunt ele'l Ce schimbare-i mai mare,lnsd, decAt ceea ce este, irideobqte, in contrarii, qi cine neagdr:6 spiritul este, ca sd le omit pe celelalte, uneori prost, alteori.lns5, inlelept? SE vedem, deci, mai intAi; in cAte modurine-n1elege ceea ce se numeEte schimbarea sufletuluir8; care,

[)recum socot, ne sunt mai invederate, cel pu1in, gi mai clare,ln genere, dou6, in spe16, insi, se gdsesc mai multe. Cici se

zice cd sufletul se schimbd fie dup6 pdtimirile corpului, fiedupd ale sale. DupE ale corpului, precum prin vArste, prinIrrortri, prin dureri, rnunci, ofensiuni, prin voluptdgi. Dupdule sale, ins6, precum dorind, hucurAndu-se, temAndu-se,

rist6ndu-se, studiind, inv[lAndtq

B. Daci toate aceste schimbdri nu aparfin argumentuluilt(x.resar cd spiritu-l moare, nu-s cu nindc de temut prin ele insele,

rarat, dar e de v[zut dacd nu se-ncontreaz6 raliunii noastre,n care s-a spus c6, schimbAndu-se subiectul, e necesar sti se

t()t ceea ce este in subiect. Dar nu se-mpotrivesc. Cici,rnform acelei ragiuni, se zice schimbare a subiectului, prin rnreurnstrAns sd se schim-be absolut numilem. CAci, dac5, din albh,

iEi ia de undeva culoarea neagrd; nu este mai pufin cear5,

ici dacA, din pdtrat6, iqi ia forma rotundS, nici.dacS, din moale,rtdregte, nici dacd se riceqte, din cald6: dar acestea sunt iniect gi ceara-i subiecnrl. RdmAne, lnsd, cear5, nu mai mult sau

i pugin ceard, cAnd acelea se schimbd. Se poate, agadar; sE li se

o anumitd schirnbare celor ce sunt in subiect, ln timp re elrgi nu se schim-bd fa15 de ceea cr w. zice gi estr: el. Dar, dacI,r c€ sunt in sutriect li s-ar intAmpla o atAta de rnare schirnhare,

ceea ce se rrunrea cd este la bazd n-ar mai putea absolrrt firit: precum, c6nd, prin rfrldura focului, c€ara s-ar risipi-n aer;

acea schim.bare, irrcAt se-nfelepp pe drept c6 subier:tul, rxrre(:oara, s-a schimbat gi nu mai este cearS: in nici un chlp nu

Page 128: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

252 S. Aurelii Augwtini De immartaktate onimae

aliqua ratir-rne <luidquam eorum. quae in illo subjectrlerant <1uia hor: erat, remanere putaretur.

9. Quamobrern si anima subiectum est, utdixirnus, in qut-r ratio inseparabiliter, ea necessitatequa in subjecto esse monstratur, nec nisi viva animaesse anima, nec in ea ratio potest esse sine vitimmortalis est ratio; immortalis est anirna. Prorsus e

nullo pat:to non existente subjecto suo immutabilispermanpret. Quod eveniret, si tanta accideret animutatio. ut eam non animam faceret, id est nrori r:og

Nulla autem illanrm mutationum, euae sive persive per ipsam gnimam fiunt (quamvis utrum aliquae,ipsam fiant, id est quarum ipsa sit causa, n()n paquaestio), id agit ut animam non anitnam faciat.igitur non solum per se, verum nec nostris rationiforrnidandae $unt.

Y[. - Ratio quae irtcommutabilis est, siue Ln anlmo sLDe

animo sil, siue animus in ea, ab ipso eodern antmonequil.

10. Ergo incunrbendum omnibus ratiocinandivideo, ut ratio quid sit, et quoties definiri lxrssit [Col.sciatur, ut secundum omnes modos et tle aniimmortalitate corlstet. Ratio est asPectu$ anirni, quoseipsum, non per corpus verum intuetur; aut ipsacontemplatio, non per corpusi alrt tpsum verum qcontemplanlr. Primum illud in animo esrtq nemorle secuntlo et tertio quaeri potest; sed et secundumanirn<l esse non Fltest. De tertio rnagna qr-rae-stio est,

verum illud qurxl sine instmmento co4xrris ammus Isit per seipsum? et non sit in animo, aut possit esse

animo. Qurquolibet mtido autem se ha-beat, non idcontemplari animus per seipsum, nisi aliquacum eo. Nanr omne quod contemplamur; sive cogitacapimus, aut sensu aut intellecttr capimus. Sed ea

sensu capiuntur, extra etiam nos esse senttuntur, et

Sf. Atueliu,Aurl.rstin, Dqprc nzrnurhea sufletului 253

s-ar mai sncoti prin vreo raliune anume ci a rdmas careva dirroele ce de aceea erau in acel suhiect, fiindcd era acesta.

9. Dreptacnea, fiindcn sufletul este subier:t, preflun am zis rnai

sus, in care-i inseparabil raliunea, prin aoea necesitate, desigur,

prin care +a ar5tat cd este in sutrierr, gi nici suJlenrl nu poate sd fie

decAt nunai sufle,t viu, nici raqiunea nu Poate fi in el fdrd viaF, qi

raliunea este nemuritoare, este nemuritor sufletul. Apoi, prin nitli

un pact, intr-adevdr, ral.iunea nu ar d[inui imutahild, nee-'ristAnd

sr-ntieaul eigi. Ceea ce s-ar intAmpla, dacd i-ar surveni sulfetului rr

atAta de mare schinrbare, incAt sd-l facd pe el non+uflet, adictr' sdJ

nonsuflet. De-acrrnl agadar, nu doar prin sine insele, ci,-nu-adevir,

nici Jrrin raliunile noasEe, nu+ de temut.

YL. - Ilapiunea, core este incomutabild, ftc cd e-ste tn spirit. fie t:uspiritul, fe spiritut in ea, nu poate fi separutd fa{d cle tnsuSi

acelasi spirit.

10. Vad, deci, de-apisat din toate puterile'de-a raticiona, ca

s[ se gtie ce este rariunba Ei-n cAte feluri prlate fi tlefinitd, ca sd

reanlte dupl toate mtrdurile Ei nemurirea sufletr;lui. Rafunea este

privirea spiritului, cu care, prin sine insuqi, nu prin corp' priveqte

adevdratul; sau ins6qi r:ontemplarea adeviratului, nu prin corp,

sau insuqi adevdratul care este contemplatz' Ci primul este inspirit, nimeni nu st5 la-ndoiald treilea se

poate cerceta; dar nici al dtlilea Despre al

treilea e o mare chestiune, dac care, tdrd

instrumentul corpului. il privegte spirin-rl. este prin sine insugi, qii

nu este in spirit, sau poate fi Tnrd spirit. In ctrice mtrd, ins6, se

prezirtid in sine. spirinrt nu l-ar putea contempla,pe acesta prinsine insuqi, decAt numai prin weo oarecare c<lnjunc,liune cu el.(ldci tot eeea ce t:ontemplEm ori prindem prin raliune, prindernfie prin sim1, fie prin intelect. Dar cele ce sunt prinse prin simlsunt simlite cd strnt chiar gi in afara noastrfl, gi-s contemplate-n

krcuri, de unde sunt afirnrate. desigur- ci nu poi fi pert:eputez].continentur, unde lrer: percipi quidem p,rsstr affi

Page 129: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

254 S. Aurelii Arlrgiustini De immornlitote ani'ryte Sf. Aueliu AtryustiA Despre,netnuri.rea suftctului 2SS

insd, nu sunt inlelese puse cvasialnrnde decAt-nfelege: c6ci chiar .se-nleleg dimpreund a nu fi

ll. De aceea, at:eastd conjuncgie a spiritului privitor gi aadevdranrlui aceluia, care este privit, sau este astfer, int*t subiectul

ceea ce este in etreileei intreagd luraliunea c5reia i

pe orice i se unegtr: sieqi, cdrui fapt ii este contrariu moartea. L'd

quod in eo tanquam in sublec,to est. Rernanet igitur oprrgrr" de tertio. Nam si animus strbstantia esi

Ea untur, non qtrasr

inte qui intelligit animus

etia contineri loco'

11. Qutrre ista'conjunctio innreritis animi, et ei

quotl inhretur, aut ita est ut subiechrm-sit animus,

autem illud in subiecto; aut coRtra subiectum ve

in subjecto ahimus; aut utrumque substantia'

praelreat. Deinde quo magis estT eo quidquidconjungitur facit ut sit, cui rei contrarius est in[&

autem trium si primum est' tam est irnmortalis aquam ratio, -.ecundum superiorem disputationem,inesse illa riisi vivo non potest. Eadem n

secundo est. Nam si verum illud quod ratio dicitur,

habei commutabile sicut hpparet; nihil commutari

sr6rta.tti, ratio cut conjungitur; n()n absurde'

nondum rationi coniunctus, eo qul est

potenti()r. Restat ut aut ipsa ratio a se ipzum separ

ipr" *rri*rm ab ea voluntate separetur' Sed nihiliila ,ratura invidentiae, quominus fruendam se

alibisimul

putaverit fieri posse, ut manente illa hic esse desinat'

manifestum est quamdiu animus a ratirlne non sepal

contemplentur: et cum nihil sit ipsa ratrone poten

qra .rihil est incommutabilius; nullo pacto erit.arri

Voluntate autem animum separarl a ratlone non

ahsurde quis diceret, si ulla ab invicenl separati<r

esse rerum quas norr continet locus' Quod quidtadversus omnia superiora potest' quihpsconi.radir:tiones c,pposuimus. Quitl ergo?

Page 130: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

?t! S. Awelii De irnmortolil.ob anintu

concludendurn est, animum [Col. 1027] esse

an etiamsi separari non potest, exstingui Potest? At si

rationis vis ipsa sua coniunctione alficit animum;enim non afficere potest; ita profecto afficit ut ei el

tribuat. Est enim maxime ipsa ratio, ubi sumrna etilincommutabilitas intelligitur. Itaque eum quem ex

afficit, cogit esse quodammodo. Non ergo exstingri anipotest, nisi a ratione separans; separari autem non po!

,r, ..rp.. ratiocinati ,rr-rr., non potest igitur interirel,'l

Ytrtr. - Nec, "i )"r rub"tontiam ad defectum tendit animus,

interit.

72. At enim aversio ipsa a ratione per quamcontingit animo, sine defectu eius fieri non Potes,lenim magis est ad rationem conversus eique inhaerlideo quod inhaeret incomrnutabili rei quae.estquae et maxine et primitus est; cunr ab ea est

idipsum esse minus habet; quod est deficere.autem defectus tendit ad nihilum; et interitummagis proprie oportet accipi, quam cum id, quoderat, nihil fit. Quare tendere ad nihilum, est ad irtendere. Qui cur non cadat in animum, vix est diin quem defectus cadit. Dantur hic caetera' sed

esse consequens interire id quod tendit ad nihiest ad nihilum pervenire. Quod in corpore q

animadverti potest. Nam quoniam quodlibetest mundi sensibilis, et ideo quanto maius est

plus occupat, tanto magis propinquat univQlquantoque.id magis facit, tanto magis est. Magis e$

est totum quam pars. Quare etiam rninue sit, (minuitur, necesse est. Defectum ergo patitur'minuitur. Porro autem nrinuitur, cunr ex eo allpraecisione detrahitur. Ex quo conficitur ut'ldetractione tendat ad nihilum. At nulla praecrsro

ad nihilum. Omnis enim pars quae remirnet,et quidquid hoc est, quantolibet spatio locunr ogou

Neque id pesset, nisi haberet parrtes iu quas r

Sf. Auruliu Augtsti* Desprc rcmufip:a suflcttilui 257

este nemuritor; sau, chiar dacd nu poate fi separat, poate fi stins?Daq dacd acea putere a raliunii prin insdqi cuniuncliunea saafecteaaa spirinrl, qi nici nu se poatq inn-adev6r, sd nu-i afer:teze,tl afecteaz6 absolut astfel, incat ii atribuie lui fiinla. intr-adevdr,existd maxim raliunea insdqi, unde se-nlelege chiar gi supremaincomutabilitate. $i, astfel, pe cel cel afecteazi il gi const-rAnge,lntr-un anumit chip, sd fie. Nu poate fi, deci, aneantizat sufletuldecAt numai separat de ragiune: nu poate fi separat, ins5r,precumam raticionat mai sw: nu poate fi, agadar, nimicit2n.

Vll. - Sufletul nu este nimicit ttici dacd tinde prin substanpd spreeclipsd.

12. Dar, intr-adevdr, arrersiunea insaqi fap de raliune, prinoare prrcstia-i s,nrine spirittrlui, nu i se poate+rtampla frrd defecrullui: dacd, intr-adev[r, este mai mult convertit la raliune gialipindu-i-se eigi, de o aceea c6 i se alipegte strAns lucruluiincomutabil, care este adev6rul, care qi este maxim gi dela-noepud7; cum s-a intors de la el, il are mai pupn pe insugi I fi*,ceea ce-nsearnnd a fi lipsit. Tot clefecnrl tinde, insfi spre neantp, gi.imicirea nu se cade s-o priveaacd' nimeni mai murt la prr-rpriudecAt ceea ce, cum era ceva, devine nimic. Dreptaceea, a tincleapre nimic inseamni a tinde spre nimicire. Care, J" o

"a nu cad6

asupra sufletului, asupra cdruia a cdzut defecnrl, abia se p<lateBpune. Se dau aci celelalte: dar se neagfl ai este conseoyent ci senimicegte ceea ce tinde spre nirnic, adicd, c6 aiunge la nimicire.Cdci, fiindcd oricare corp este parte a lumii sensibilI; gi, de acee.a,ou c6t este mai mare gi ocup[ mai mult loc, cu atAt mai mult seapropie de urriversalitate; gi, cu c6t faee asta mai mu_lt, crr at6t maimult este. Mai mult este, ins6, intregul dec6t partea. Dreptaceea,rhiar gi dacd este mai pugin, cand se micgoreazA, este cu necesitate.Suferd" deci, defectul, c6nd se micqoreazi. incaltea, sr: micq,oreazd,lns6, c6nd i se detrage ceva prin imtrucEtifre. Dintu carq rezultdr:d printr-o astfel de detragere tinde spre nimicil. Dar, nici orlenagere prin imbucdtdlire nu ajunge la nimic. intr-adev6r, t,trtdparteq care r5mAne, este corp, gi, orice este asta, u:upE cAtra kx:tn spaqiu. $i nici nu s-ar putea asta, dacd n-ar avea p,[4i, prinoare sd se-mbucdt5leascd-n acelagi fel. poate, agadar,

Page 131: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

258 S. Aurelii De i.mmortalitote animac

14. Sit igitur nostrae ratiocinationis exordium'

nir-tla res se ficit aut gignit, alioquin enrt antequam

;;; "i falsum est, ill;d est verum'-It:: ^H^TYI

oat *rr" non est, et tarnen est, sempitemum-srt ne'oesse

Quam n&turam et excellentiam quisquis ulli corpori

caederetur. Potest igitur infinite caedendo infinite mi

et ideo clefectum prli "tqtl*

ad nihilum tendere' quat

oervenire ltunquam queal' Quod item de ipso spatio

iuolib.t ir,t"..'allo dici atque irrtelligi P9t:"i'^,f "T^:::

ii. ",i"* terminatis, dimidiam, verbi gratiar part(

detrahendo, et ex eo quod restatl semper dimidia

,rri.,U,.r. intervallum, *tqt'" ad finem progreditur'

*** ,".rt.r, nullo pervenitut modo' Quo minus hoc

l.i-" formidandJm est' Est enim profecto corp

melior et vivacior, a quo huic vita tribuitur'

!I[. - [}t corp<ti non peilest auferi quo corpus est' ita nec

quo animtn est.

13. Quod si non id quod est in mole corporis'

id quod in specie facit corpus esse' quae senten

inviltiore ratlone approhatur: tanto enim magrlcorpus, quanto speciosius est atque pulchrius; I

10iS] tantoque minus est, quanto foedius ac deforr

guae defectio non praecisione molis' de qua iam

r'"*- est, sed speciei privatione contingit: quaerel

cle hac re diligenter'ac discutiendum est' ne

,n.-o a,-rirrruri tali defectu interire; ut quoniam I

aliqua sua privatur dum stultus est' credatur in

""i"ti po.." htnc privationem:.Y: "*"i,.*:d:

.o.lli", *nim,r*, et ea labe ad nihilum redigat cogat(

il,"ri.". Quamobrem si potuerimus impetrare

ostendatur, ne corPon quidem hoc posse acciderel

;;;;;r ;; specie privetur qua corpus est; iure forta

ohtinebimusanimus est. S

omni corPorifateatur.

Sf. Auretia Augwtin Despru ncrnurirca suflctului 252

tmbucdtffindu-se Ia infinig sE se micpreze la infinit, qi, de aceea,

116 sufere defectul !i sa tindd spre nimic, degi nu poate sd aiungAniciodatd. Ceea ct:, iardqi, se poate zice gi-nlelege despre spafiullnsugi gi despre oricare interval. Cf,ci gi dintru acestea chiarhotirnicite, detrdgAnd, de pild6, jumdtatea parJe, qi, dintru ceea

ce rdm6ne, pururea iumEtatea, se micqoreaz6 intervalul Ei

lnainteazd spre sfArqit, la care, totugi, nu se ajunge^in nici unchip. Cu c6t mei pulin e de temut asta despre su-flet. Intr-ade,vAr,

este mai bun qi mai vivsce decAt corpul cel de cdtre care i loutribuie corpului viala;rl.

Utt. - Precum coryului nu i se poate lua ceea pin ce este aotps

aSa, nici spiritului, ceea prin ce este spiit.

13. Pentru c5, clacd nu (reea ce este in massa eorpului, ci coog(n este in spi1afl farre ca mrpul sd fie, sentin15, care se-aprofuA Pdqrnaidene-nvinsa raliune: cu atAt, intr-adevdr, este mai mult corpulou cAt este mai speciosffi qi mai fnrmos; gi cu atAt neai pulin ortoq

cu cAt,,mai hAd qi mai diform, defecliune, t:are nu prinlrnbuc5tdlirea massei, despre care s-a vorbit deia destul, ci prinprivaliunea spifei't+ i se intAmpld: e de ciutat diligent de eflltdespre acest lucrr gi de discutat, ca nu cumva cineva sd afirme qlprintr-un astfel de defect se nimicegte spiriruI, ca, fiindcd este PrivEtrle o anume specie:s a sa, cAt timp este prost, sE se cread6 Cluceasti privalie poate fi intr-atAt sporit5, inc6t s6-l spolieze ptrrpirit de absolut toatd forma, gi, prin acea prdbtqire, si-l aducd hrrinric qi s[-l corntrAngd sd se nimiceast{. Dreptaceea, daci vom fiputut dobAndi s& se arate qi cd nici mdcar nu se poate nE i*r-ntAmple corpului ca sd fie privat gi de aoea spi1E" prin care eEtG

(x)rp, vom obline, poate, pe drept cd cu tnultul mai pulin i ropoate lua spiritului ceea prin cb este spirit. Dat fiind cE nimoninu s-a privit pe sine bine, care sd nu mdrnrriseascd cumcd oric0trle ne-nsemnatul spirit este de prepus tot corpuluitu.

14. Fie, aga<lar, exordiul raticioniriis? noastre cE nici unIucrr nu se face nici nu se nagte pe sine, altfel era mai nainte gI

fie: cqea cer.dacd asta e fals, ac€ea este adevirat. Iar[gi, ceea ce

trLr-i fdcut.s@u ndscqt, qi, totugi, este? e necesar sE fie sempitern.l't' care naturi qi excelenld oricine o dE vreunui corp gre?eqte

Page 132: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

260 S. Aurclii i, De immartolitatz animac

errat vehementer quidem. Sed, qqid pugnamus? multo

magis eam dare ani4o cogimur' Ita si corpus ullut

.e#pit".rrrm, nullus animus non sempiternuQgrrorit* quilibet ani.mus cuilibet..corpori praeferer

it ", o*rri" sempiterna non sempiternis' At si quod'

dicitr-rr, factum est corpus; aliquo faciente factum es!

, eo inferiore. Neque enim eseet potens ad dandum ei q

faceret, q-dq."ia illud est quod est, id quod facie'bat'

ne pari qridlm, oportet enim facientern melius-ali

habe.e ai faciendrrm' quam est id guod facit' Nal

gignente non absurde S:i*, hoc eum e"'se' qu$ 33t

[,I"a "U eo gigni-tur' Universum igitur corpus ab ali

et natura Potentrore atque meliore fytum est, non

c.orporea. N"m si corpus a corpore fachrm est' non

,.rirr"r.r* fieri. Verissimum est enim quod in el

ratiocinationis huius posuimus, nulliam rem a se Pos!

Haec autem vis'et natura incorporea effectrix cc

universi praesente potentia tenet universum' Non

atque dis<nssit effectumcpre deseruit' h 1"ipry."

qr"u -.p,o non est' .t"qo", ut ita-dicam, localitel mol

tit ub e*'srbstantia quae locum obtinet, separari que

illa effectoria vis vacare non potest, quin id quod

factum est, tueatrrr et specie carere non sinat' qua

guantumcumque est. Quod enim- per se non (

d".tit,at r ab eo pe. q,rod "tt, profecto non erit' t

possumus dicere irl accepisse corPus cum factum

seipso jam contentum eise po$set' etlamsl a con

desereretui.

15. Quanquam si ita esq magis id habet animus

corpori praestare man'ifestum est' Atque ita de pn

immortii" probatgr, si potest esse per seipsum' Quienim tale est, incorruptibile sit necesse est, ac

interire non possit, quia nihil se deserit' Sed

,rrrri"t,iii,rt in prr-p,,., [Col. 1029] est, quod iuniversi "o.pori,

iinivbrsus motus satis indicat'.,

diligenter inipicientibus quantum talir;. natura ir

potEst, ordinata mutabilitate id quod immutabil

rchemerrg desigtu. Dar ce ne luptim; suntem cr_r muhr.rl gi an multulmai mult corrstrAnqi sd io ddnr pe ea spiritului. AC., daci weun

este sempitern, nici un spirit nu-i non sempitem. Fiindca orice

cel care-l fdcea, nu era-n sta.re spre,ai da celui pe care-l f6ccn totr ce este el, cane este. Dar nici ceva egal, desigut: intr-adev6r.

ca fdc6torul EE aibd, tntm a face, cwa mai brm decAt estece face. Cdci despre ndscdtor nu absurd *, zice cd este ceea

este ce se nagte de cEne el. Tot corpul, agadar, a fost fdcut de tifo4d qi natur6 mai in putere gi mai bund, nu, desigur.d C[c1 daci corpul a fost f6cut de cdtre corpt r]a putut fi

universul. Este,-ntr-adevir, atotadevfuat c,eea ce am spus iniul rajionamentului acestuia, cA a.bsolut niei un lucru nu sesd fie ficut de sine insugi. insi, aceastE fo4d gi rraturAorald, efectoare a corpului universal, line universul prin

ea prezentd. lntr-adevdr, nu l-a fdcut qi +a depErtat gi l_ait gd1 fdcut. Acea substanfE, desigur, care nu iste

"oip, gii, ca sd zic ag4 nu se migcd local, ca si poatd fi separatA f"t, a"a substanld ce-nstdpdnegte locul, gi acea fo4d fHcdtoa."fo .u

sd fie-n repaos qi sd nu plzeascd ceea ce a fost fdcut de cdtregi sd ingdduie <n si se [pseasci de spila pdn gare e$e tot oee{r

este, in mdsura ln care este. Ceea ce, intr-adevdr, nu este prine, dacd va fi pirdsit de ceea pri. ce este, nu va fi aboolut deloc:

lu putem 1ic-e

cA corpul a primit, cAnd a fost fecut, s6 se poatAja flne laolaltE prin sine insuqi, chiar qi dacd ar fi parEsit dt:

ziditor{.

:area unlversald a universalitdlii corpului. De unde, li se

15. IatA de ce, daci a,ga este; o are mai mtrlt pe asta spiritul,e-nvederat cd-i este nrai prestrs oorputui. $i, aga, se pro-beazd,r proxrrn, nemuritor; dacd ;rcate e6 fie prin sine insugi. Oric.eintr-adev6r, astfel, e neces&r s6 fie incoruptibil, gi, prin aeta,

nu poatE fi nirnicit, fiindcd nu se p6r6segte cu nimic pe eine,r mutabilitatea corpului este viditd, cee& ce o indicd-ndecat

rd diligent privitorilor, atAt cAt poate fi privitE o astfel decd prin ordonata ntutabilitate se inritd ceea ce este imutabil.

Page 133: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

262 S. Aurelii A t, De bnmaftalilote animne

imitari reperitur' Quod autem Per se est, ne mohr qurdel

.,fw rr"m, ullo, Lmni .opia iibi.seig^so existente; qrri

-u,rrc omnis ad aliud est, cujus indiget quod movr r - : -:--.- ^-.^,-i-^ ,'-i.,o""n ,.^.n,,ri- meliore naAdest igitur species universo corporr' mehore natu

sufficiente atque obtinente quae fecit: quare ilmutahilitas non adimit corpori corPus esse, sed de spec

ir, ,p..rit^ transire facit mottl ordinatissimo Non eni

,rr""pi"- eius pars ad nihilum redigi sinitur' curn totl

"'.p"ir., ui, ili" effectoria nec lab.orante nec desi

p.r'r".rti^, tlans ut sit omne guod per illam.est' in qua

!.t, qrrrr.rrobrem nemo tam devius.a ratione debet

cui aut non sit certum corpore animum esse mehore

aut qui hoc concesso arbitretur cc.rrpori non accidere

"..p,1. non sit, animo accidere ut animus non sit'

.i nort accidit, neque animus esse nlsr vrvat' I

nunquam profecto animus moritur'

lX. - Animus aita est, sic ttita carere non potest'

16. Quod si quisquam non etrm interitum

formiclandum animo, quo efficitur ut nihil sit

aliquid fuit, sed eum quo dicarent; attendat quod nullaanimus vita quaedarn: unde

vivere; onlne autem inanimorturlm, id est vita privatum intelligtur' Non ergo pt

ur,i-rs mori. Nam .i *t"'" poterit vita, non animus

u.i*"-", aliquirt est. Quod si absurdtrnr est' multo mi

lro., g...r. interinrs timendum est arrinto' q""1 "iti:r:,.r., ttt tirnendum' Nanr prorsus sr tunc montur ar

.r* ",.,.r,

.l"serit vita illa; ipsa vita quar: hunc deserit

melius intelliginrr animus, ut iam nr'rn sit animus gurdq

, lrita d"seriirr, ."d ea ipsa vita quae deserit' Quidq

enim vita desertum mortuum dicitur, id ab an

deserh-rm intelligitur: haec autem vita, tprae deserit ea <

moriurttur, quia ipsa est animus, et selpsam non

non moritur ernimus.

Sf. Aweliu Ailgwtiq Despre nemurirea sufbfitlui

nu moare nbsohrt. niciodati.

lX. - Spiritul este oirt{d' ato nu poote sd se lipseasca de oiald,

16. latA de ce, daci cineva zilrrr- cA sufletului nu-i e de t0filUtde-acea nimicire. prin <are se face sd nu fie nimic oeea t:e u fortceva, ci de aceea. prin care le numim moarte pe cele ce-s liJrsitc devia1d, sd bage, el, de seami cd nici un lucru nu-i lipsit de ginainsuqi. Spirinrl, ins6, este o anume via;a: de unde, tot cr€a, oe c{tGanimat, trdiegte: tot inanimanrl, ins6, care poate fi animat, se-nfolc$lmort, adic5, privat de viap. Spirinrl nu poate, agadar, sd moarll,Cidci, dac6 se va putea.lipsi de r.ia1E, nu este spirit, ci ceva anirnst,L)eea ce, dacd este absurd, cu mulnrl mai puin ii este de temutspiritului de ac.est gen de nimicire, de care nu-i este, desigrrr, detemut vielii. Cdci, dacd atunci mqare absolut spiritul, cAnd ilp6rdsege pe el acea via1a, ins5qi viafa, care il pirdsegte pe-acrsta,se-nlelege cu multul mai bine spirinrl, precum nu mai este spirittot ceea ce este p5rSsit de via16, ci insiqi acea viala care pdrdsegte.[ntr-adwdr, tot ceea, ce, pdr6sit de via1a, se numeqte mort, intrx:rnaiasta se-nfelege pdrdsit de r:[tre suflet; aceaste vial[, insd, curtrpdr6segte cele ce mor, fiindci ea insdqi este spiritul, gi pe ea insdgirru se p[rdsegte: nu rnoare spiritul*r.

263

Ceea ce este, insd, prin sine nu are, desigur, nevoie de ni(i o urirgrrure,

fiindu-gi de Ia sine insugi abundenl5 sieqi: cdcilniy:urr,lt t()rtdtxte inspre altul, cdnria ii lipsegte ceea ce-l rniEcA. [i eoto prr,zr,rrrrl.aqadar, universalului corp spi1a, oferindu-i-o gi inst[pAltitrrlrr i.,rnatura rnai bund, care l-a fdcut; dreptaceeal nu-i rdp6;ln rh, rotcorpului sd fie corp, r:i-l face, printr-o atotordonatl'lflllr+rrt., rrh

Page 134: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

264 S. Aurelii DeimnwfiohbEanimac i

X" - Animui non est temryratto co,Pons'1' ,,

77. Nisi forte vit n temperationem aliquam corp'f

ur nonnulli opinati sunl, debemus crdere' Quibusnunquam hoc visum esset, sr ea quae vere gunl

incornmutabilia pernranent, eodem animo.'. corPoi------:i---:----- - I

consuetudine alienqto atqu ) purgato videre valr-rissent'.

eninl bene se inspiciern, non exPertus est tanto sQ

.intellexisse sincprius, quanto.removere atque sI

intentionem mentis a corporis sensibus Pot'lrit?temperatio corporis esset animus' npn utique id

accidere. Non enim ea res quae naturam proPrlam

haberet, neque substantia esset, sed in subiecto cot

tanquam [Cot. 1OS0] polor et forl1 inSrylfiliter in'

utlo'modo se ab eodern corpore ad intelligibilia perci

conaretur avertere, et rn quantum id posset, in tan1u.1n

posset intueri, eaque visione melior et Praestantrori',i"ll" q"ipp. modo forma vel <rclor, vel ipsa etiam sl:

temperatio, quae certa commixtio est earum qr

naturat rm +,ib* idem corpus subsistit, avertere se

potest, in quo subiecto est insepsrabiliter' Ad haec, ea'i

intelligit *ti** cwn se ariertit a @rpore' non'sunt pro

iorporea; et tamen sunt, riraximeque sunt' nam '

,rrdo *rrrp.r sese hallent. Nam nihil absurdius dici

quam ed Osse quae oculis videmus, ea non e'sse (

intelligentia cernimus; cum dubitare dementis

inte[iglntiam incomparabiliier ocr'rlis anteferri' Haec at

quae'intelliguntui Lodem modo sese habentia, cun---.- l:r ^^ :lI:^ ^^^^ ^^-i',-.'t .m 'i 'i

irr*"a.rt anirirus, satis ostendit se illis esse coniurrctum,

quodbm eodemque inmrporali sciliet non lcrr

Namque'auf in illo sunt, aut ipse in illis' Et utmni:l

lrorum sit, aut in subiectb irlterum in altero.estiutrumque substantia est. Sed si illud primum est, nop

in subiecto oorPore animtrs, ut color et forma: +"" *l,lsubstantia est, vel alteri substantiae quae corPus

in subiecto inUst. Si autem hoc secundum venrm est;"

est in subiecto corpore tanqlram color aniinus, c

substantia est. Temperatio autem corporls rrr su

Sf. Autvlia AuS.Edn, Dupre twmurira sufbaiai 265

X. - Spiritul nu.este temperufiuneal! corpulul

17. Daci nu trebuie, poate, sd credem viala o anumetemperafiune a corpului, prec,um au opinat unii. Cdrora nu Ii s-arfi p6rut absolut niciodatd una ca asta, dacd ar fr fost ln stare si levadd r:u acelagi spirit, instrdinat de c.onsuetudinea corpurilor gipurgat, pe cele ce cu adev6rat sunt gi ddinuie inmmutabile. Cine,intr-adev6r, scrutAndu-se bine pe sine insuqi, n-a experimentat cdel a-nleles crr atAt mai sincer @va, cu cAt a putut sigi depdrteze gisd-qi su-bsragd intenliunea mi4ii de la sinrgurile corpului? Pentruc5, dac6 spiritrrl ar fi temperaFunea oorpului, n-ar purea, desigur,sd se-ntAmple una ea asta. Nu, intr-adevdr, acel lucru, care n-aravea naturd proprie, gi nici n-ar fi substan@ dar ar fr inseparabilintru corpul subiect, precum culoarea ori forma, in nici un ohipnu s-ar sfo4a sE se intoarcd pe sine de Ia acelaqi corp cdtreperceperea inteligibilelor, nici, intru cAt ar putea asta, intru atAtIe-ar putea p{vi pe ele, sii devind mai bun gi mai prestant prinacea viziune. Intr+rn cuv6nt, forma sau culoarea, sau chiar insdgiternperafiunea corpului, csne este oerrta crmixtiune a celor patrunaturi, dintm care su.bzistA acelagi @rp, nu se poate, in nici unchip, intoarce pe sine de la acel subiect intru care subzistdinseparabil. Incaltea, cele pe care le-ngelege spiritul, c6nd se-ntoart:epe sine fap de corp, nu sunt absolut deloc corporale; gi, totuqi,sunt, qi sunt maxirn, cici pururea in acelagi mod se prezintd-ntrusine insele. Cdci nimic mai absurd nu'se poate zice dec6t cE existlcele, pe care [e vedem cu ochii, cd nu existd cele, pe care lediscernem cu inteligenta; cum e dement a sta la-ndoiali cdinteligenla e incomparabil de preferat ochilor. Acestea, lns6, <nresunt inlelese, prezentAndure in acelagi mod pe sine insele, e,6ndle priveqte pe ele spiritul, arati cf,'el le este coniunct lorugi. inu-unmod mirific anume gi incorporal el lrrsuqi, carevas6zici, nu local.C[ci fie sunt intm el, fie el lnsugi tntrr ele. $i, oricane din acesteadoui sE fie, sau el este-n ele ca-n propriul su.biect, sau ele-n el, saugi el, gi ele sunt sr-rbstanla. Dar, daei e cel dintdi, spiritul nu e lrrcorpul subiect preflrm crrloarea gi forma: Fiindcd fie el insugi eatooubstanla, fie este intru altd substanld-subiect, care nu este q)rp.Dacd este, irus6, adevdrat a(Esta se(ilnd, spiritul nu eote tr corpul -subiect, precum culoarea, fiindca este substanla. Tenr;leraliurrtra

Page 135: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

266 S. Aurelii Awtstini De immortalibte @nirn@

corpore est tanquam color: non est orgo ternPer

corlloris animus, sed vita est animus: et se nulla res des

et id moritur quod vita deserit: non igitur animus mpotest.

Xl. - Animus nec Per falsitatem perit ueritat'i contrariam, e,

onimi est causa ueitas.

18. Rursus igitur si quid metuendum est, idmetuendum ne deficiendo animus intereat, id est

ipsa existendi specie privatur. De qua re quanquaml

esse dictum arbitrer, et quam hoc fieri non possit

ratione monstraturn sit; tamen etiam hoc attende

est, non esse aliam causam hujus formidinis, nisi

fatendum est in defectu quodam esse animumin essentia certiore atque pleniore saPielltem' Sed si,

nemini tlubium est, tunc est animus sapientissimus,

veritatem, quae semper eodem lmodo esto intuetur,

immobilis inhaeret divino amore coniunctus; et illac+rae quffIuo modo sunt a'b ea essentra sunt, quae surr

maximeque est: aut ab illa est animus in quantum.aut per seipsum est. Sed si per serpsum e'.st, quomam

sihi causa existendi est, et nunquam se deserit; nunqinterit. ut supra etiam disputavimus' Si vef,o ex r

diligenter oPus est quaerere quae res el possrt

contrarla, quae anrmo auferat animum esse quod

praebet. Quid est igitur'/ An forte falsitas, quia illa veri

bed manifestum est' atque in promptu situm, quan:

nocere animo falsitas possit. Num enim amplius pta(

quam fallere? at nisi [CoL f0fll] qui vMt, f{it.t i3'pNon igin-rr falsitas interimere animum potest' Quod si h

non p()test quae contraria veritati est, auferre ani

anirnum esse, quod ei veritas dedit (ita enim'invir:tissima veritas); quid aliud inveniehrr, quod aufr

animo id quod est animus? Nihil profecto: nam nihilr{contrario valentius ad id aufer"'-"1t"", quod fit ab eii

ContrarlO. 1!

, ir

$ errnfu_gW^b PSu!-_yyynrca suflcfrtfui 267

corpuJui" ins6, este in ctirpul-subiect, precum culoareai spiritul nueste, deci, temperagiunea corpului, ci spirinrJ este viafa: qi nici unlucru nu se pdrdseqte pe sine; gi acela moare. pe careJ p6rdsegteviafa: nu poate muri. agadar, spirinrl{3.

Xl. - Spiritul nu pie.re nici prin falsitatea contraie adeucirului,deSi adeudrul este cauzo spiritului.

18. Iar56i, agadar, dacd e ce,ria de temul e de temut s6 nu senirniceascd spiritr-rl eclipsAndu-se. adicd,,ln timp ce este privat deinsdgi spila de-a exista. Despre care fapt, degi pnt socoti cd s-aspus destul gi s-a-nvederat prin certa raqiune c6t de mult nu poatesi se-ntAmple asta, totugi, trebuie luat in seamd gi faptul ci nueste altd cauzE a arestei temeri decAt numai fiindc6 e de mdrturisitcd spiritul este prost intr-un defect anume qi, intru esenldn, maicert gi mai deplin, intelept. Dar, daci, ceea ce nu-i este nimdnuiun dubiu, atunci este atodnlelept spiritul, c6nd privegte adevdrul,care este pumri in acelaqi mod, gi i se alipeqte imuabil lui, conjunaprire iubirea divinE; gi acelea toate, care, in orice mod sunt, suntde la acea esenfd, care este suprem qi maxim: spiritul, inc6t este"este sau de la acela, sau este prin sine l*,rSi. Dar, dacd este prinsine insugi, fiindcn igi este el insugi siegi cauza de-a existas qi nuse pE.r6segte niciodat6 pe sine, nu se nimicegte niciodatd., preounam disputat gi mai sus chiar. Dacd, insd, dintru acela, e necesar sdcAntfim dilfuent sd afldm care lucru i-ar putea fi aceluia conrariul,care s5-i poatd substrage spiritr-rlui datul cd este spirit, ceea ce iioferd acela*6. Ce este, a,gadar? Sau, poate, falsitatea, pentru cE el eadev[rul? Dar este invederat qi pus la-ndemAnE cAt riu poate sd-ifhcE spiritului falsitatea. Poate, oare, intr-adevflr, mai mult decAtsdJ ingelq dar nu este-ngelat nimeni decAt numai cine trdiegte. Nupoate,-agadar, falsitatea sd nimiceascl spiritul. Pentru cd, dacEasta, care-i este contrarA adevdnrlui, nu-i poate lua spiritr.rlui danrlr:d este spirit. ceea ce i-a dat lui ader.drul (aqa estl inrr-adevflr,ototnein\.insul adevS.r), ce alta se poate gdsi, care sd-i substragAspir{tului datul cE este spirit? Absolut nimic, cdci nimic ,,

"ri.,mai in putere decdt contrariul spre a substrage ceea ce este fdcutde citre contrariul sdu+r.

Page 136: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

?69 S. Aurclii De hnmortalitate anima.e

N\. - I'eritati a qua est animus quul est, guatenus tPso est'

corttrartum.

19. At si veritati contrariunr ita guaeramus' n<tn i

Sf. Aurelitt htgstitt Despre rwmurirea suflctului 26g

X[l. - AdefiruluL dintru care spiritul este ceee ce este, fn nrisuro.tn c.are el tnsugi este, nu-i este nimic controriu.

19. Dar, dacd adevdrului ii vom cEuta si,i afldm asdel<:ontrariul, nu intrrr cAt este adev6r, ci in ttrt e.ste suprent qi nra-xinr$,rleqi intrr atAta este asta tns6gi, intru cAt este adevil; dat fiind cdpe acelal numim adevdr, prin care sunt adeverate toate, intru cAtsunt, insd, intru atAt sunt, intn-r cAt sunt adevirate; tcttugi, nrr vt.rifi fugit in nici un chip de ceea ce mi se oferd mai evident intruajuior. Cdci, dacir nici o esenlE+, tntru cAt este isen16, nu arenimic contrariu, cu rnultul mai irulin are cnntrariu acea prinrdesen|5, care se numeqte adevirn.rl, intru cAt este esenld. Primul:r),ins6,, aste adeviirat. lntr-adevdr, toatd esenfa nu este de alta esen{d,decAt numai fiindci este. A fi, iqsd,, nu are <xrntrariu derft numaia nu fi'-'r: de unde nimic nu-i este contrariu,esenlei. in nici unrnod, a{adar, nu-i ptnte fi contrariu rrye,o realirate acelei suhstrinlec,are este maxim gi primordial. Dintm care, dac5 are spiritul astainsagi cd este (intr-adevir, nu poate arrca asta de alnrnde cel tnren-o are dintru sine, decAt numai de Ia acea realitate, care, prirrasla ins6.gi, ii estt: mai prestantd spiritului) nu-i nici o realitateprin care s-ti piardd pe asta, fiindcd nici o realitare nu-i ester:ontrarie acelei realitdp prin care o are pe asta; gi, de aceea, nuin<rteaz[ a fi. ir4depciunea, ins5, fiindcA. a." p"ir, cnnversiuneala ceea dirrtru care este, poate s-o piard6 pe ea prin aversiune.Cdci conversiunii ii este contrard aversiunea. Asta, insd, pe care oare dintm u:ea, c[reia nici o rea]itate nu-i este contrarie, nu esterle unde s{ poate pierde. Nu lxrate fi, agadar, nimicit.

ilII. - Spiitut nu se conuerteSte nici cct gi corp.

20. Aci se naiite, poate, o anume chestiune, dat:d pret;umspiritul nu piere, aqa nici nu se prev:himbd-ntr-o esen{d deterioari.06ci i se poate pdrea cuiva, qi nu pe nedrept, infucet asta rezultdprin ragionamennrl acesta, cd, admilAnd c6 spirinrl nu poate sdajungd Ia neant, se poate converti! poate, ca gi r:orp. CAci, tlaci('eea ce era inainte spirit se va fi f[crrt corp, de^sigur, ntr absolut detol nu l,a fi. Dar aste nu se proate-ntAmpla dec6t numai dat-i vrenrl insuqi asta, sau este cr-rnstrAns de cdtre alnrl. 'hrtugi, spiritu.l nuvu putea nici sd fie c.ontinuu corp, fie cE el va fi dorit asta, fie (r1

quantum veritas.est, sed in cpantun-l summe maxrme

est. (luanquam in tantum est idipsum in quantunt

veritas; siquidem veritatem eam dicimus qua vera su

omnia in quantum()umque sunt, in tantum,aut:* tY

in.rluantum vera sunt; tamen nullo-modo id defugel

quod mihi evidentius suffragatul' Narn si nulla esse

in quantum essentia esto aliguid habet contrarluln' m[

*irr,i. habet contrarium prima illa essentia, tpae dici

veritas, in quanturn essentia est' Primum autem ve

est. Omnis inim essentia non oh aliud essentia est'

quia est. Esse autetn non habet contrarium" nist tton et

,inde nihil est essentiae contrarium' Nullo modo igi

res ulla esse Potest contraria illi substantise' cllae maxl

ac primitus L.t' E* qua si habet animus idipsum qt

est (non enim aliunde hoc habere potest' qur ex se I

tratret. nisi ab illa re quae illo ipso est animo praestsntr

nutta res est qua id amittat, quia nulla res ei re'i

"rr"tt"ti" qru ia habet; et propterea esse non deei

Sapientiani vero, quia conversione habet acl id ex '

est, aversione illarn- potest amittere' Conversioni na

aversio contraria est. Illud vero quod 6x eo habet cui

res est contraria, non est unde possit amittere' Non i

P(rtest' lntenre'

ru[[. - Animus nec in corPus conuertitur'

20. Hic forte otnriatur nonnulla quaestio, utrurn sl

non interit animus, ita ntic in deteriorem c;ommute

essentiam. Videri errim cuipiam potest, neque iniuria'

effectum esse ratiocinatione hac, ut animus ad nihili' lrPus forsinon possit pervenire, convertr autem rn c(

por"i,. Si enim qutlcl erat ante animu",.t',t"p1:-1*tfl'e.,t.,.n, non utique omnino non erit' Sed hot: fieri

p<rt*st, nisi aut ipse id velit, aut ah alio.cogatlrr'(r)ntir,,r,, tanen urri.,-r,r., sive ipse id appetierit' sive

Page 137: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

27O S. Aurelii A!{tltstini De imttwt'olitau orumac

luerit, poterit corpus esse' lllud.enim s911u^rtur ut' sl

"-" ' | -^--- ,r.;ll.,.l -on sequitur u1, si.velit aut -cl-gj: qnnctltfll

nam omn-is eius aPPetitus t

t, est, aut ut vivificet' aut- --'-'l:I--t -qr'.tr) ei consul

cruodammodo tabrrcetur' aut quolib* eiT er consu

Nihil autem horunr f#i'p;'J'i ""X:^':^":T-":""t*ill:l :lJ:::;"J, ;"'il',,*po* qr"r".,::,1"1 ""' ),l;l,I ;;;'J';;" ;.;; y:::*:,1tlJ[1".-ilgrlur u.'ryuv "---

am cu,,, seipsum hinc rnterargumentum est, qu

le non hr"'T-- r- -:-- f-^ilo nrrmn€rit appenhrtn t

anlnlus. ltaanlrnus. ltanisi .rgendtantunlmod

21. siZl' Df 'L -r ^^,+o o rl.1ff:Illtut'. ,'-" e

1032] cogitur? A qrrolibet' certe a pof,elrLrt

, L :^^^ ^^rn^rc ""*, ,oIJ* N'tto ""1"t modo ullo ani

Net: ullo modo ammy:.:"::;;,; "".*.,-iff" animus

cupiditatibus subr: it cupiditcuprdrtatrnus sulJ it cupidiamplius quanl qu

Dosse anrsinunt. Diotum est autem, i.ctrrm eslnunt' ulolu,r """ -*i".'"itr"(l ef,ruur r..o.'.fest,m esthabere, ut corPus.:"' ."'::;:::;;;".venire, dn*,il; *"" "Lpiditatis

expletione'm tl,'- .^..,.'"rlulr'r'r uuau ver--- litatemt et anrittit dum corpua

amittit onrnem cuPid ,f".4 i""'la""

"rgf;t pot"tt "k'

t" "181

rrt fiat' q,r cc irNr)n lgrtur Poresl ar' (

,,., .Lbditi cuPiditates notr"i*".

alterum animum hallltllllu- oI

necesse est velit in potestate nao:r:

,n"li t orrit^tt "otu't"it]l"i "t"liti" imperitare' Non e)

volet ut corpus srt'

oo D^--+ranan rsre amnius *g:lt-":t-i':3.:t*c. S, n' Si' Sed si caret corP

cain si ita est'-summey.1"il:lJ.n renr' si at

i.*...*u"'Liii"-iTf :l'"::TiTH:;Jcogit,autanimal est' aut anlma . 1 r,^ --^*-.i N..:lJ:l?,,":l';""'#;'ffiJ;ncogi ub ah p"'."* I"llrabet potentiorem qur in t"mmo est' Si autem ln c(

Sf. Aurelia Attgttst.ln, Despre ncmurireo sufletu'lui

-

271

va fi fost constrAns de cdtle altri. Cnci luLrtneazd logic ci, daci este,

vrea sau este constrans. Dar nu urmeazi klgir: ci, daci wea qi este

constrAns, este. NicicAnd, insar nu va voi: cici intregr-rl sdy lpetitcdtre corp este sau sd-l posede, sau s6-l vivifice, satr sd-l fabrice in

*t n chip oarecare, sau prrn orice pact a se-ngriii cle el' Nimrc

din acestea nu poate fi, insE, f[cut, dacd nu-i mai bi'rn decAt corpul'

Dar, dac6 va fi ct,rp, nu va fi absolut delcrc mai htrn decAt corpul'

Nu va voi, aqadar, sE fie corp. $i nir:i nu-i este ac'estui fapt nici un

argument rnai cert decit cAncl se intreabi pe sine insuqi despre

asla spiritul. Agq intr-a6ev6r, descoperd facil ti5 el nu are apetinrl;2

decAt numai de a face (rval sau de a qti, sau rle sittqi, sau nunrai

cle-a trdj in rfrt este-n potestatea sa asta'

. 27. Dacd, ins6, e,ste constrAns sd fie corp, de cAtre cine este'

in cele din urmd, constrAns? I)e cdtre oricine, desiSur, rnai prrternic'

Nu poate fi, deci. constrAns de citre corpul insuqi' Intr-adevdr' in

nici un chip nu r:ste mai puternic weun corp derlAt weun sprnt'

Spiritul md puternic, insd, nu constrAnge la nimit:, decAt numai

(,eea Ce este supus potestefii sale. $i in nici un chip spirinrJ nu se

supune potestafii altui sPirit de

ConstrAnge, de<:i, acel sPiritcupiditSlile celui Pe care-l cons

nu poate avea cuPiditatea de-a

c^{ nu ajunge Ia nici un fel de-m

pierde it ti"ga ,:upiditatea; qi o pierde din mornentul in care

rlevine "rr.p.

Ii, Jr,,.te, ugadar, fi constrdns sE fie de .6tre cel care

nu are pr,""", ,le-a constrAnge decAt numai prin cupiditilile,p,-rrrlri. Apoi, oricare spirit il are in Potestate pe alt spirit e'ste

,*.,*r". s5 wea s6-l ai}ra pe el mri mult in potestate derat corpul 9i

dr: el si vrea sd aibd, tu bun6tate, grii5, ori' cu malilic' sd-i

porunceascS. Nu va voi, deci, sd fie corp'

Page 138: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

272 S. Aurelii i De immorTalita'tc animae

c.st, ab e() rursus tlui in corpore est Per corPus cogltur' "

q.,.,dc.ur,1.,e cogirur. Quis autem dubitr:t n{t3 mofi-f*.p.r, fieii t.nL^ commutati()nem animo? Fieret er

si e.sset illr corpus potentius: quamvi.s quidquid illud

ad rluod per corpus cogrtur, prorsus. non Per corpus'

p*. ,,,rpiiit^tes stlas cogltur' de quibus satis dictum

[.,.,cI 'autem rationali anima nrelitrs est' omrttt

c'orrsentientihus, Deus est' Qui profecto consulit anim

et irleo non ah eo cogi anima potest, ut convertatur'

corpus.

Xry. - ,Nec .sornno, nec hqiusmodi corporis affe<:tione animae

minui.

2.3, Si igitur ner: propria voluntate) ntc alio

id aninrus pltit.,.; ,rrd. id pati potest? An quia inv

nos plemmque opprimit somnus' metuendum;st ni I

tali defet,tu-animus convertatur in corpus? Quasiquoniam somno membra l::,."^*"I:-",:""tt,. id

,.rirr.r. fiat ulla ex parte debilinr' Sensibilia tantun

sentit, quia quidquid. illud est quod somnum facl

oorpore est aielue in corpore- operatur' Corporeos e

."rr.rr" sopit ei claudit quodammodo, ita.sarre utr

commrtationi c<lrporis cedat anima cum voluptate; (

secundum ratLlram est talis conunutatio cpae reficit co1

a laborihus: non tamen haec adimit animo vel

vinr vel intelligendi. Nam et imagines xrnsibilium prE

hahet, tanta eipressione similinrdinis, ut eo iPS() temtr

disr;erni nequeant ab his rebus quanlm imag-rnes su4

si quicl i,rt"iligit, aeque dormienti ac vigilanti verurr\

ioir, 'rr".tri gr^"ti. ,i ;x-'r somnium disputare,sibi ":",!verasqlre .Jti.rrr.* set-rrtus in disputando. didir'erit r

etiarn'expergefacto eaetlem incommutabiles [Col'marlent, cluinvis falsa reperiantur caetel'a,

^ve.lutidisprtatiti et pers(lna cum c{ua disputatio fursse vrsa

et verba ip.*, qr.rd atl sonrrm attinet, quibus disp

videbatur, et alia huiuscernt-rdi; quae etiarn cunl'

sensitrus sentiuntur agurrrurque a vigilantihus' Praete

273

este in atrxrlut. Dar-E. i.sd, este in cor?, este. iar6gi. txrrrstrarrs, Iat:oryr. Oils,r r:hipr, prirr, irura. tjarxila rare este

xry. - Purerea sufletului nu se dimi.nLieazd nici prin .s.mn, niciprin a-fecpiunea de felul o,ce$to a corpului.

Page 139: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

274 S' Aarelii De. imrnortolitotg entm@

tamen, nec ulla ex Parte scmpiternam Praesentran

rationum ass,equunu E>i quo colligitur' tali comr

"u.p".i., qualis sormus est, wum eiusdem corpons

,ron oit^* ProPriam, Posse minui'

XV. - flursu m onimam non Posse in corpus mutai'

24. Postremo si quamvis locum occuPantr corl

anima tamen non localiter iungitur'. :.Ytn*" ;

;;;;;'q;. ratio nibus, qu ae inco mn"l"billt-".t ^T"j

nec utique lot:o continentur' prior affrcrtur "11i:,:.:;;;;;;", f.i,,, ""'"", *i etiam magis *"1" :tp rior, q uanto p roPrnq uio r; et :{-"t ^:.T:-",:::i'i :l};#"ir.rr.,, "tr* "otpore.rnelior'

*.": t"i proprnq

I.rcL" sed naturae ordine dicta sit' Hoc autem or

intelligitur a summa essentia speciem corpon per anl

tribui, qua est rn quantumcumque est' Per animam

"urp".'."Usistit, et eo ipso est quo anrmatur! t

universaliter, ut *"'d"; sive particll"t'l:11;;;;il;que animal intra lundum, Quaprop

consequens erat ut anima per .animam.'i'Ill-f]lY1omni.rl alter posset' Quod quia non fit' T:t"* 11laninra in eo quo anlma est' corPus per tllam suost

dantenr speciem, non adimentem; commutarl ln uu

;;il rro., por""r. Si enim non tradit speciem quam--9

a summo bono, non per illam fit corpus: et sr norl

illanr fit, aut non fit onnino, aut tam proPlnque sPt

sumit quam animl:. sed et fit i"T::-:::::"#i::il#;G;",;;J esset quod anima' """'h::..:'eoque ,rrirrr" melior, quo sumit proprnqulus--.

t- sr nolnrooinque autern etiam corpus sunteret' sl non

L-rlrlr.rr,' tr"reret. Etenim hullo interposito tam prgPtt

;;1il;-.;;eret. Nec i"'""it'-" aliquid qu,d sit i

summam vitam, quae sapientia :t. veritas

i""""r*","bilis, et id quod t'itimum vivificatur' it

"""rr,*;;t;, vivificans L"i*"' Quod si tradit s

anima corpori, ut sit corput i1 9:"1t"nt est' non

.p."ipm irade.,dt' adinit Adimit autem ln co

Sf. Aurclil.r Augustin, Despru ncmurirw, suflctulai 275

veghe, trec. totuqi, cu toul, gi nu eguleazd prin abstlut nici o partesempitema prezen{d a adev[ratelor raliurri, De unde rezultd tEprin a^st{'el de comutaiune a corpului, de care este sonrnul, sufletuhrii se poate <liminua uzul aceluiaqi corp, nu viala proprie.

XV. - /onipr, ccl suflaul nu se- pooLe prc.schimha e oorp.

24. in ele din urmd, rJac6, degi sufletul i se unegte nu ftx-al<orpultri ol-upant al locului, este impresionat, rhai tntai decat r:orpul.spiritul de acele supreme qi eterne raliuni, r:are dAinuieincomutabil, qi nici nu-s, desigur, confinute locului; ci nu doarnuri intAi, ci chiar mai mult. Cu atAt, intr-adevAr, rnai intAi, cu cAtnrai invecinat; qi, din aceeaqi cawzd, c.u atAt driar gi mai rnult, cucAt chiar qi este mai bu. decAt corpul. $i nici aceastE vecinAtatt:nu poate fi numitd prin ordinea'locului, ci prin a firii. prin aceastdordine se-n1e_lege, insq cd prin suflet i se atri.buio de <Ctre supremaesengd spet6t* r,orpului, prin care este, oricum gi oricAt egte. prinsufle i prin lnsugi ae,eet fapt este, ;.rrin(teea al, precum lumea, fie parti<:ular,prec ntrul lumiiia. Dreptaceea, c.raoonsecvent ca sufletul si devind prin suflet cnrp, qi nici rrrr s-ar

nu se intAmpld.este suflet, prin

sufletul nu I)()atesd se c,<-rmute corp. Daci, intr-adevdr, nu d6 spe1a? pe care rle lallinele suprem gi-o ia, nu prin el este fdcut corprrl, gi, dut:d nu_ifdc;ut prin el, ori nu-i fdcut abs.lut del.c, 'ri igi ia trt ,tAtde.-apropiat ca sufletrrl spe1a, dar gi tste f6c.ut <xrr1rul, gi, dar:ri qi-arlua atAt de apropiat spefa, ar fi ceea ce-i sufletul, c6<;i asra-i

vivifirs.nt-;. Pentru c6. dacd suflenrl ii dd urrpului speta, r.a sd fier:rrrpul, intru cAt estel nu ripeqte" vezi-bine, spe{a, d6ndtr_r.,. Orrlpeqte, ins5, transmutAnd a corp sufletultu. Nu devine, aqarlar,

Page 140: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

corpus fit, quia non nisi anima manente c()rpus per e

iiir'rir. pe. alianr, quia non nis.i traditione. sneoiel

;;,," f". u"i^r.*" "t td"t'-'pti,ne speciei anirna i(x)r[)rts converterehrr, si converteretur'

XW. - [Csl. 10M] l/e in a nimam quidem irnttionalem mtionalis cnim

tnruntifur.Animatotaestintaocowreetsingllisprtitrus.'

276 S. Aurelii De immortohtotc animae

animam fiansmutando. Non iginrr anima sive per

25. Hclc et de irlationali anima vel vita' quod nec

eam rationalis anima ulnvertitur', dici grtest' Et ipsa

nisi inlbriore ordine rationali subiicerenrr' aeque su

Sf. Aurcliu,4u,gttsti.n, Despre nemuireo sufleufui 277

nici mScar prin el insuqi sufletul corp, fiindcd numai gi ntrrnairdmAnAnd suflet es'te fdcut prin el corpul; 9i nit'i prin alt suf'let,

cdci corpul este fdcut prin suflet numai qi numai prirr darea spelei,

gi, prin rApirea spetei. sufletul s-ar converti a t:orp, tlaci s-ar

c,onverti;?.

XM. - Sufletul rogional nu se canuerteSte, desigtt4 nici i,n sufletirapional. Sufletul este tot tn tot corpul Si tn.ftecare p<trte.

25. Asta se pr)ate zice gi despre viala sau sufletul iralional,pentru cd nici in el nrr se converteqte sufletul ralional' C[ci 9i el

insuqi, dacd nu s-ar slrpune prin ordinea inferioard ralionalului,

Ei-ar lua egal spela gi ar fi de-acest fel. Maitarile le dau, agadar,

rnaifiravelor piin ordinea naturald spe{a primitd de la suprema

frumsele. $i, desigur, tfnd o dau, nu o rdpesc' Prin a^sta sunt, cele

()e sunt mai infirmr:, irrtru tAt sullt7 f)entru cd spe1a. llrin tare sd

[ie, Ie este lol datS de [a maiputernicele: rare, desigur, maiputernir:e,

sunt gi mai bune. Pentru .E li s-a dat acestor naturi. care nu prirrrnassa rnai mare p()t mai mult decit massele mai mici, ci fdrE nicj

o umflare a magnitu<linii locale, prin aceeaEi speli sulrt mai

puternice prin care-s rnai bune. C,en, in care este sufletul md bunr,lec6t corpul qi mai cum prin el, precum s-a

spus, subzistd r:rlrpr in nici un chip, prefdcut

fur corp. Nu este I i un c()rP decAt numai

lrrinrind prin suflet spe4a. Dar sufletul, ca sd devind (x)rP, ar putea

dcveni nu primind spela, ci pierzAnd-o gi, de ar:r:ea, ntr se P()atesri devinS; decit dac6, Poate, sufletul e con{inut locului gi i se

runegte local corpului. Cldci, dacd este ata, se poate, [x)ate, ca ace,a

rnassd mai mare, cu t()ate ci mai specios, sE il transforme in spela

ntr deterioari, pre,r:r'rm aerul maior pe ftrul minor. Dar nu este aqa''frratd massa, care ocupd locul, nu este, desiguri t()atA in fiec.are

rlin pd4ile sale, ci in t()ate. Dreptar:eea, o parte a ei este undeva,

trlta, altundeva. Sullen-rl, insd, ii este totrtdat[ tot prezent mr numal

lntregii rnasse a corpuh,ri siu, ci chiar gi fiecdrei particule a ei.( lici tot simte pitirnirea pi4ii corprrlui, qi nu in t(il corPul, t()tuli.

0irci, r:6nd tloare ceva in picior, ochiul privegte, lirntla vorbeqte,

IrrAna se migcd Ceea ce nu s-ar intAmpla, dacd r:eea ce este al

rufletului in p64ile lui n-ar simli gi in pir:ior, gi rrici n-ar putea

speciem et talis esset. Tradunt er€to specrem a

pulchritudine acceptam potentiora infirmioribus

lrdine. Et utique cum tradunt, non adimunt' Eogue I

quae infirmiora sunl] rn quantum tt"", qll.tl-.::1l,,, "i.r,

a potentioribus tradin-rr: quae qurdem poten

.ri.* ,rr"liora sunt' Quod his naturis datum est' quae

-,.rle m*i.r.e plus possunt minoribus molibus' sed s

rumore ullrl localis nragnitudinis eadem specie potenti

surrt qua meliora. [n quo genere est arxna corpore m

Li p,',i"rr,irr. Quapropte, "tt"' per illam' it di:::ll

;;fu.r,,b.istit, ip.. i., "otp"t nullo m.do tt"l-11

Corprrc enim nuliunr' fit, nisi accipietq' P:l ill1"p..;".r-r.

At anima ut corpus fieret. non ^*lPi"$::s;L,i ,r..itt..tdo, fieri posset: et propterea trerr non

nisi forte loco anima continehrr, et ltxxliter oorporr

Nam si ita est, Potest eam fortasse major moles' cp

ap"ai.raior"r,r, ia ,rr*- deteriorem vertere s;reciern' ut

"l"i"t ig".", minorem. Sed non est ita' Moles q"'lf

:t,1rr" .ri",rp", locum, non est in singulis-suis partr!1ts.

."a ir, .r,rrt ibrr. Quare alia pars eius alibi e'st' et alibi

Anima vero non nrodo universae'moli corporrs sur;

.ii""l ""i""ique particulae illius tota simul adest' P

eninr rrorporii passionem t()ta sentit' nec ln toto

;;;.,;. b,ro, "r,i* quid d.[et in Pede',*]:ill.i,rfiiarr lingua, admovetur manus' Quod non fieret;

ia'.r"",r ,rriirt" in eis partiblrs est' et in pede sentiret

Page 141: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

senti-re qucxl il'li factrrm

aliquo credilrile est fieripassicl quae fit'non Percaeteras allrnlae Partessed illud tota selrtit aniibi tantu,rrr sentit ubi fit-adest, quae t()ta simul s

modo adest t()tar ut can.

unaquaque Pa-rte corPon

corptl.r patitur candorisqui est in alia Partepartes molis.a se dis

Non autem lta esse ln aest, prrlbatur.

Sf. Aurclia,AugwfuL.Despre nemuirca suflatulili 279

sim1i, absentl ceea oe s-antAmplat acolo. tnh-adevdr, nu-i credilril<:5 se face printr-un nunliu ()arecare! nesimlind ceea ce urrundd:fiindci p6timirea ce este fdcutd nu fuge prin rxrntinuitatea ma^sstri,

sd nu Ie lase sI se asc.undd pe celelalte pd4i ale sufletului, caresunt altunde; ci strfletul tor simte ceea ce se-ntAmpl5-n pdrticicapiciorului, gi numai acolo simte unde se-ntAmplE. Tot este totrxlatAde fatrd, agadar, in fiecare parte, t:el care simte totodatA tot in fiecare.

[ii, totuqi, nu-i tot de fa16, pre.cum este alhu] sau altd c.alitate de,-aoestfel, tot in fiecare parte a trrrpului. Cici ceea ce suferd corpul,intr-o parte, prin schimbarea albului, se poate sd nu apa4indalhului care este in altd parte. Dreptaceea, dupd pd4ile rnasseide-spd4ite-ndesine renrltd-gi cd el insuqi se despa.te fald cle sine.Cd nu a$,a este, insa, in sufle.t, s-a probat prin simpn despre canes-a vorbit.

Page 142: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

rl'

: NOrp $r con[ENTAnrr,

subduzi, in funclie deexemplul diametrului.ind liheraltr

fiinleazd, iar, prirr a fi, existenla,

o arnronie a elenrentelor din'rgreAriyumentul $fAntului Atigustin impoate de simplu: Datd d,rud lucmriestqnemuritor, rezukd cu necesitate

*AIdeI siltrgiz5nr sai.r chiar raiicibndm.:,intrevdd

aci un mtd, elevgt de a raliona. Altfel: $i ni ;i "pirit

rl nu Lru{rrefi, fnrn disciplins, spirit, cleei ""

p.,-t'J. "" J*r, i#;iil;;ru l E'1(

"(lf. supra, N. intn I Retract. V,3. -

,

rCf. suprh, N. intE l Hetract V, g.s lbittem. " r{ .l

"Aci se

interioaritin$e

lnre

iloa adepli ai lui Alexandtrrun principiu c.e<;j,ere finele.rr

6au p(,tent, activd. Aci, sr. e,s,"tiill tX,:ff:Ji:;

HiltJ:frH;energie,<rnstan[d.

I

Page 143: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

Aurcliu nemurfiea

rr Aci e vizat zoocosmosul platonic, dupd teoria piramidei-12 Ea: aEteptarea.t''inTLrr;r;ul.I, 25,63, Cicero ree,urge la Plator\ Pntru a ex?lica

rapide qi lente ale universului. Sf. Augustin exclude miturile platoni

Avenr aci sfera conceptului einaicns. a entelui, cum il exPlica stet

pertinent la noi, pe la 1BBO, tibunul qi nrarele desc6l Vasile Lucaciu, in*le lrutitu[iuniltasofice,sat-rt-M4rc, TiP%rafia [,ibera, 7882, p' 327 s

r*Cf. supra N. intr.I Retract, V, 3.

r:'Exege.lii au vdzut gi v6d, nu'ferd temei, aci, teoriadezvoltatE mai tArziu de Leibnitz.

rn Altfel: gi c.6 au fost totdeauna, qi c6 vor fi totdeauna.

textul latinesc.

r? l-lnii exegegi intrevA'd aci urme ale anamnesieului platonician, desigl

fara egafrifaJul nritic din Memnon; tn srntext .guvArrtul ars nu se referd

cunoa$terea experimentald, ci la noliunile naturale. De asemerx

senstrrile ctrv6ntului intentio sunt deopotriv 6 atenfie qi inCen{ie,in carc

face n clard distin4ie intre atenlia pasivd' prin care sufletr-rl

corpul, gi atenlia aaivdqi congtientS.rs Aci este unul din locurile in rnre Sf. Augustin incepe prin a vortri

animus (:mens, ratio), pentru acontinuacu anima(: sullenrl; princi

vita! cel ce animd corpul).p E. aci, dublul i4eles al luipassro, contrapus lui octro-

2(' Su-bauzi: categoria.2r Aci, intruc6t su-tlet nu vine in dreaptd etirnologie, in romAnegte, de

aninra, sensul profund aI g6ndirii augustiniene poate fi urmdrit doaq

Notc Si wmentarii

2iCf. supra. N. intn I Retact.; V,2.hAci sentrevede o alunela now poietilas ahAlexandru din Aphradisn

gi la doctrinele lui Aristotel qi Plotin. Sf. Augustin va afirma c6-ntregelenismul e emanentist qi ralionalst, de at;e,ea el se fundeazd pe o nr>u6rqtio entis cre este crealiunea creqtind.

2rSubauzi: originar.28 Su-bauzi: are mai putrin ins69i'fiin1a.I)Aldel: nimic.mAltfel, neant.:rI Unii intrevEd aci, urme stoice.'+2 Subauzi: formd" idee.;BSperios, in sens dire<t etirnologic, bogat in formd, ar6tos, c6ci chipos

nu satisface in context.ilSubauzi: formei.s Subauzi, iardEi: formd.

'%Aci, unii intrevdd metafizica aristotelictr.

'r?Ntfel, silogizdrii.tsAdicS, nu inferior corpului.

'I) Altfel: efectoare, formatrice.{$i aci, unii exegeli intrevid ul se.ntiment cregtin aI crealiei e-x nihilo,

f,dat pe fizir:a aristotelir{ qi, de asemenea, teoria piramidei platonicieneinterpretatd creqtin.

"r E te vorba de prima funqiune a su-flehllui mre este animare.a cnrpului(Cf . Dequant on. XXXII,70.P L.,r. XXXII, crtllOT4).

a2 Temperaliunea: altfel. stAmpdrarea (stAmpdrdtorul); arrnonia(armoniz,atorul).

+5 Originea tempreraliunii este deopr.rtrivd pitogoreicA gi platonir:iand.*"Srrhauzi: fiingi.

"sAltfel: cauza de-a fiinla.s Acela, adevdrul, adic5.

sens platonician;ibild, i se opuneargumentul Cine

283

22 AceastE tripld definilie relevd polisemantismul latinescului ro

Sf. Aqm-retin revine asupra vocabulei in Sor/. I,VI, 72. P, L., t' X-X'\II*873, k diu. quaest. lJ(ru(IIt, q. XLM, P L.' t. XI-" crrl. 29 (unde ry 9c'

de ideile platonice), iar, iri ce pti*gtt tematica din acest opuscul, in

'/'t Sf. Augustin il derivfl pe cogin dela cogere. Terminologia are,

anunre nuan16 stoicE, dup6 care latinescrrl cornp rehendcrc cotef,pw

quant. an.; De lib. arb. qi De Mus. i

katalnmbano.2* Aci este problematica lui topos noetos, disputatd de

aristotelieni. Sf. Augustin il colocd pe nous in Verb.

Page 144: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului
Page 145: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

CUPRINS

Notdasupmdi4bi,.........,.......,.,.,.................:........:,....,........,............... 5.t

DESPREMAGISTH,U.......':.'.......t.''.'.,,..:.

I Lace-iinstittritdvorbinea......:,.,............:..................:..........'.........6-ltr Seninifrcatul r:uvintebr n*i arEtat de'cdtfe om der:6t

prin r:uvintr:........'...*.';.i........,...;.......,...;:...............;.....:...'...............77III Dac6.lrnamrmelucrrpttrtefiai{tetf6rf serul ..,.........;.....,......75N DacC semnele a.r putea 6 Ardtate prin Semrie...i...::......:............. 79Vr Semnelerer.iproce.....j........ ..........r..:......................87M Semne'de sine semnificative ..................i:.,r............i...'.i.i.... ...........97V[ i " Epilqgulcapitoldorpiecdlente .........;..]..:...;....'...'.::................ .......9VItr Nu-n zadarsuntdisputate ae.dtea. De asemenea, c5, semnele

fiind auzite,,'ca's6 i se rdspundd intrebEtonrlui, spirinrl trebuiesdsereferelalucnrrileeernnificate............... ......105

D( Dacd lucnrl anumg ori cr.uroagterea lui, e de preguit mai multdecAtsenrnelelui? .............. ........... 113

X Daciunelepoi6datespre-nvdptur6,fhrEdesemne.,'......7$

)o cilAuntric, : .-.7D

x1r ..............::........... 133XIII se desco itul

)trv ;;i; : r37

i .i trt

Page 146: Sfantul Augustin VI. Despre Magistru. Despre Viata Fericita. Despre Nemurirea Sufletului

2BB

Notd intnxluctitit .............

I Prethp. ii doli.'e lr.ri The,rdor tnrtea gi-i desct'per6 prin rnrer;r,azivAnturi sd fi ['txt anume impins spre portul filoxrfiei.(,}.aziaclisPutei...........'...'.......''''...]'....'.....

I Disputa primei zile. Consist6m dintru sullet 9i ulrp.[.lrana necesard rcrpului. Chiar qi sul]etul are hrana sa.

Nu este ferit;it cel ce nu are oeea c,e wea' Ttrtugi, nici tot ml(p are G)ea oe wea nu e^ste fericit. Ce trpbuie si-qi procure omulrlr,a sd he fericit. Cfure-L poate avea pe Durnnezeu- Acadenricul i

CwfiB 289

Precurn rnrpului nu i se Srrate lua t:r:ea prin ce t:stc t:<)rp, aisa.nicispirittrlui,ceeaprintteestespirit. . .............,....2.5qSpiritul e.ste via1.d, aga nu poate sd se lipseasrA de viata ........... 26jlSpiritul flu e.ste tempera1iurea urrpului ........,.......................... 265Spirinrl nu piere nici prin falsitatea trntrarie ade,vlrulrri,de.giadevdnrle^ste(8rrzaspiritu]ui,.....................21;7Adevdrului, dintru r:are spiritul este eea e este, irr nr6.qrrain rare el insugi este, nu-i este nimic u)ntra.riu.Spiritul nu 6e (;onvertegte nici oa gi txrqpPuterea su.llehrlui nu * dirninueazd nir:i prin strrnrg nir:i prinafectitrnea de felul arre,sla a <nrpului .................. 2?.3Iar6gi, t^d sulle;tul nu sc grate pres<'.hirntn a fi)rp ......,.... ..........2'7i-tSulletul ralional nu se urnverte€te, desigur, nici in sufletiralitlnal. Sufletul este tot in tot cxrrpul pi ln frecare parte .

2(l)269

\m

D(xxxlxItrxv

XVxl,lu

N

rruselxratesifiefericit,deci,niciintrelept'.......... 1'

Disputa zilei a dqua. Cine-L are pe D.unnezeu in acel,nrtxl

inc'At sd fie fericit. Spiritulimund se obignuieqte a finumitilrdruS feluriDisputa zilei a treia: rrispunsul la chestiunea propu.s6-n ziuatrecutd. Este mizer tot, Lare este lipsit. inleleptul nu este lipsiu'l

Oare tot, t.ane esle nrizeq este lipsit. Lipsa spirinrlui., Plenitudinea spiriUuhri. Cirte este de fapt fericit' ........'.

NoteEiamentarii............,. ':...............'.'

DESPRE NEM,URIRE,A SUFLE'TULUI.,...Notdintroducdfi ..............:......'.....'....'.....'....:'...."'.....

I Prirna raliure cd sufletu] este nemtrritor, oi este subieitul""""' :"'_1"""""

nemuritor e cd este subiPctul .

"";i"" """"""""'Substanla vie gi spirid imutabil, qi nici daca, tetr-un ar;ume

nnrl, mutabil, nu devine de aceea mu-ritot .'r.,

Arta gi raliunea ntmerik)r imutabild ca-re i se infrg ad6nc

spirinrlui nu fare via1a. ...........:!.. 1.....Spiritul nu se schimb6 ca sE-nceteze sd fre spirit.Raliune4 care este incomutabilA, fie tlE este in spirit" fie cu

spiritul, fie spiritul in ea. nu poate fi separat6 tap de insugi

aceleqi spirit. .....................'

Sulletrrl nu este nimicit nici dacA tinde prin sulxtanld spre

a:Iipod ..........

.271

E

N

vV

vII