2 • APOSTROF

Optzecismul

O reflecþie

COLOCVIUL A însemnat o pledoarie pen-tru coerenþa unei generaþii, o generaþie

care, pe drept s-a spus, a avut de pãstratºi de (re)fãcut procesul de normalizare avieþii literare româneºti ºi a adus un plus de armonie esteticã ºi eticã în culturanoastrã. Admirabil ºi meritoriu faptul cãgeneraþia ’80 nu ºi-a pierdut ºansa.

Dar timpul se schimbã, se roteºte, aremii de feþe ºi perversitatea de a te pune me-reu la încercare. Oamenii se schimbã ºi ei,unii în bine, alþii în rãu, dar ºi mai rãu estecã unii nu se schimbã deloc. Generaþia ’80,liberã, inspiratã ºi generoasã în scris, a de-venit distantã, egoistã ºi narcisistã în func-þie. Unii, desigur, au deversat peste puterilelor, peste propria axiologie, mulþi folosescºi-ºi atribuie la schimb referinþe supraadjec-tivate, exacerbate, foarte mulþi livreazã ne-stingheriþi o literaturã glazuratã doar în or-goliu (al generaþiei, bineînþeles). De aceea,Cãlin Vlasie a avut dreptate când a afirmatcã pe undeva comunicarea s-a rupt, gene-raþiile ’90, 2000 au simþit rãceala, nu afec-þiunea necesarã, de unde ºi nevoia de frondãºi refuzul recunoaºterii influenþelor para-digmatice în scriiturã. Generaþia ’80 e astãzistatutarã, nu ºi-a pierdut ºansa, spuneam,dar ar fi pãcat sã-ºi piardã discipolii scriiturii.Dimpotrivã, generaþia ’80 trebuie sã gãseas-cã împãcarea ºi drumul spre încã o norma-litate. Ea a fost (graþie zarurilor istoriei)

sprijinitã de cititorul existent, 90-iºtii ºidouãmiiºtii se lovesc de opacitatea (ne)ºan-sei prin cititorul inexistent, de aceea par pre-ocupaþi numai de viitor, dispuºi sã ignoretrecutul generaþional, mai ales când ºi dinspre acesta bate vântul aspru al indife-renþei. Oricum, ar mai fi timp pentru toate,cum spunea meditativ Octavian Paler, dacãnu-l pierdem...

Aºa se vede de undeva de la margineageneraþiei ’80, fãcând un pas înapoi, în afara cercului ºi încercând sã-i dai priviriilimpezimile binefãcãtoare.

�

ªase chestii cu optzeciºti

DIN CE n-am spus pânã azi despre fenomenul optzecist (la 30 de ani îm-

pliniþi):1. „Optzeciºtii marginali“ ºi „optzeciºtii

întârziaþi“ (termeni auziþi de la NicolaeOprea) au preluat controlul fenomenu-lui optzecist, fiind mândri de el ºi de eiînºiºi. Optzeciºtii bucureºteni au fost eclip-saþi, în timp, de optzeciºtii „provinciei“.

2. Optzeciºtii vor sã fie toþi în primalinie, sã fie prezenþi în dicþionare, istoriiliterare ºi antologii sau manuale ºcolare, au

dat de gustul puterii, conduc reviste ºi edi-turi (chiar ºi posturi de radio sau de tele-viziune, în þarã), fac politicã (au funcþii pu-blice-cheie), au discipolii ºi gaºca lor, audevenit exclusiviºti, îºi conservã prestigiulapelând ºi la acest ascendent administrativ.

3. Optzeciºtii profitã de poziþiile câºti-gate ºi la vârful instituþionalizat al USR, setraduc în fel ºi chip, stau tot mai mult înstrãinãtate, îºi cultivã cultul personal.

4. Optzeciºtii dominã literatura românãprin valoarea esteticã perpetuatã dupã Re-voluþie (contestatã degeaba de douãmiiºti).Nu mai departe anul acesta, toþi premiaþiiUSR pentru cãrþi apãrute anul trecut suntoptzeciºti (Al. Muºina, Cristian Teodores-cu, Mircea Mihãieº, G. Ardeleanu), profi-tând ºi de faptul cã juriile sunt majoritaroptzeciste.

5. Douãmiiºtii au fost crescuþi în cena-cluri ºi educaþi la facultate de optzeciºti –ce a ieºit? O enormã frustrare literarã, re-ciproc împãrtãºitã.

6. Optzeciºtii sunt ºi publiciºti remar-cabili (inclusiv în audiovizual), unii îºieclipseazã prin autoritatea lor publicã ope-ra literarã. De fapt, câþi dintre optzeciºti aucu adevãrat o operã literarã? Câþi îºi vãd numele pe o ediþie de „opere“? Operaoptzeciºtilor morþi are ºi ea un statut incert.

�13 iunie 2010, Bucureºti

Magda Grigore

Liviu Ioan Stoiciu

În loc de argument

ÎN MAI, cînd a avut loc, la Piteºti-Câmpulung-Curtea de Argeº, prima întîlnire a generaþiei ’80, am proiectat un numãr al revistei noastrecu ºi despre generaþia optzecistã. Deºi puþini dintre scriitorii invitaþi sã ne trimitã texte au rãspuns invitaþiei, totuºi, cele mai multe pagini

din numãr sînt cu ºi despre optzeciºti. Precizãm cã nu ne-am gîndit la o dezbatere teoreticã despre generaþie, ci pur ºi simplu la un act deprezenþã. (A.)

DE-A LUNGUL a trei decenii de activitate criticã,Ion Bogdan Lefter ºi-a însoþit fidel colegii de

generaþie literarã, de la primul „val“ postmodernal anilor 1980 ºi continuînd cu seriile urmãtoare.Comentîndu-i sistematic, el a urmãrit ºi a analizatîntregul fenomen în diverse tipuri de texte: teore-tice ºi programatice, precum cele culese în volu-mul sãu Postmodernism: Din dosarul unei „bãtãlii“culturale, de cuprindere panoramicã a unui gen înFlashback 1985: Începuturile „noii poezii“ º.a.m.d. Ooglindã purtatã de-a lungul unui drum: Fotograme dinpostmodernitatea româneascã (Piteºti: Paralela 45,2010) e „jurnalul de bord“ al acestui demers inter-pretativ: cronicile de carte, profilurile de autori, arti-colele ºi prezentãrile reunite aici schiþeazã tabloul deansamblu al evoluþiei literaturii române a perioadei.7 postmoderni: Nedelciu, Crãciun, Müller, Petculescu,Gogea, Danilov, Ghiu (Piteºti: Paralela 45, 2010)cuprinde ºapte studii despre ºapte colegi de gene-raþie ai autorului: Mircea Nedelciu, GheorgheCrãciun, Herta Müller, Valentin Petculescu, VasileGogea, Nichita Danilov ºi Bogdan Ghiu. Cunoscut

analist ºi teoretician al fenomenului postmodern, Ion Bogdan Lefter lucreazã de aceastã datã „micromonografic“, investigînd scrie-rile fiecãruia dintre cei ºapte în ansamblu, în sistem, cu o importantã dimensiune de criticã „geneticã“, de investigare a surselor profun-de ale literaturii lor.

�

Anul XXI, nr. 7 (242), 2010 • 3

Cînd nu eram singur,nu observam cît de triste erau femeile singure,ieri însã, cînd ea a revenit dupã ºapte ani, mi-am dat seamacã închipuirile mele nu erau nici pe departefaþã de cum arãta femeia care mã privea de dupã ochelarii negrica de dupã o mascã femeia cãreia i-am vãzut altãdatã chipulmult mai frumos decît al unui înger,mult mai frumos decît orice poate fi frumos,mult mai frumos decît însãºi frumuseþea,încît sacul de box în care loveam cu privirease încreþea din ce în ce mai multca o bãºicã uscatã de porc înþepatã cu acul,iar vorbele ei sunau ca grãunþele pe care nu le vormai ciuguli gãinile într-o curte plinã de ºroturi;

ºi dintr-odatã am devenit ºi mai singur ºi mi-am dat seamacît de fericitã poate fi femeia care poartã în ochii ei un bãrbatpe care-l scoate din cînd în cînd ca pe un trofeu,îl aratã celorlalte femeiºi apoi îl ghigoseºte în inima eicare se face de miere,se face de pelin,se face de iascã,se preface în venin din care guºti ºi pleci din agoraca din fundul unei lumi pe care o urãºti –

dar eu nu mai eram bãrbatul singur,nu mai eram mortul ei,eram chiar omul fericit care-ºi privea în faþã deºertãciunea,ºi deºertãciunea icnea,vãrsa valuri de leºie prin care a spãlat toate cearºafurilepe care le-a murdãrit singurã ani în ºir,sute de femei într-una singurã, într-unul singur, sute de bãrbaþi fericiþi ca iepurii în lanul

de trifoi –

nici ea nu mai era singurã,mii de chipuri mi-au trecut dintr-odatã prin faþã,mii de buze sãrutam,

mii de þîþe sfãrmam în palmele mele care stãteau uimite pe masa de vinilin

de pe care ea îºi ridica din clipã în clipã prigatul de pere –

nimic mai neadevãrat decît suferinþadin care ieºea ca sirenele din imaginaþia copiilor în faþa acvariului,ochii mei înecaþi sub solziide sub care aºteptam sã iasã ca de sub rochia goalãdin garderoba de acasã,pe vremea cînd nu ºtiam nimic despre singurãtate,cînd trupurile noastre umpleau cearºafurile cu rouã,cînd noaptea nu ostenea în noici se odihnea privighetoare în cerul senin,ca pe atunci cînd puteam sã mã îndrãgostesc de cele mai

frumoase femeicînd numai pe ea o priveam,puteam alerga nebun de unul singur prin sîngele eiºi sã-i ies pe buze ca bobiþele de zmeurã printre frunzele verzi,puteam fi oricît de departe ºi în acelaºi timp foarte aproape de ea,cînd ea putea alerga prin sîngele meuºi sã înfloreascã pe obrajii mei trandafiri,

pe cînd toate acestea erau lucruri normale,ca de altfel acumsacul acesta de box în care lovesc cu ochii fãcuþi pumniºi nu-mi vine sã cred cã de sub fruntea aceea poate ieºiprivirea altei femei care aruncã în sufletul meuscoruºe pe care nici ciorile cînd crapã de ger nu le mãnîncã –

acum cînd sunt singur,mã pot îndrãgosti de toate femeile din lume,numai de ea nu!

�

O sutã de femei într-un patGellu Dorian

îl întrezãrisem: pe un cal tras de un camion. Ba nu, pe platforma unui camiontras de un cal. Batem în uºã… Cine e? Nu se poate… Dragã, ni s-a furat soneria! Înaintecu cinci minute de a sosi voi, soneria era la locul ei.Au reînceput cu ºicanele: acum,dupã Revoluþie? ªuºotim – suntem ºi acum urmãriþi.Studiind de la

distanþã icoanele vechi, ferecate, din argint, prinseîn pereþi, aici ele tânjesc, nu li se închinãnimeni ºi nu sunt sãrutate: înapartament la bloc, unde suntem aºezaþi în jurul unei mese pãtrate, cu sertare false,afundaþi în sine, simþi ºi tu cã te afunzi cu totul aici, nu?Cui îi pasã… Ochii icoanelor ne urmãresc, neliniºtite. Ce o fi: o deºurubez, o întorc, o sucesc, eo ploscã pentru praful de puºcã, o miros, o bat cudegetul. Dupã sunet, pot

sã ghicesc direcþia galeriei subterane: „au înviatmorþii în familia noastrã, pe aici

vin. Unul dupã altul, vin ca ºobolanii“… Unii furãsoneria, alþii vã urmãresc? Peunul îl întrezãrim: pe un cal tras de un camion. Ba nu, pe platforma unui camion…Nu vã sinchisiþi. Azi, prin instaurarea unei oboseliºi a unei descurajãri: cu linguriþeleîn mâini, gata sã devorãm tortul otrãvit! Aici, unde îl serbãm de ziua de naºtere pe Teodor Bãlþatu: unardelean cu un plãmân, fost condamnat politic. Din neam de Tigru. Sau de Pin. Camine. Acasãla Ioana Diaconescu, de faþã cu Grete Tartler ºiMircea Dinescu.

�

De ziua de naºtereLiviu Ioan Stoiciu

4 • APOSTROF

„Cazul“ LAZÃR ªÃINEANU:

Alungarea evreului

GEORGE VOICU, Radio-grafia unei expatrieri:

cazul Lazãr ªãineanu, Ca-ietele Institutului Naþionalpentru Studierea Holoca-ustului din România „ElieWiesel“, nr. 1 (3)/2008,86 p.

Sociolog ºi politolog,cercetãtor, profesor, autor al unor studiiesenþiale despre extremismele autohtone deieri ºi de azi, George Voicu s-a retranºat dela o vreme pe poziþii mai discrete, cu o maimicã vizibilitate. Pînã acum cîþiva ani eradecan la ªtiinþele Politice din UniversitateaBucureºti, în perioada cea mai bunã a fa-cultãþii, la începutul anilor 2000 (perioadãde reorganizãri, de atrageri de finanþãri im-portante, de inaugurare a unui corp de clã-dire suplimentar). Tot atunci, la trecerea înnoul secol ºi mileniu, s-a aflat în centrulunuia dintre „scandalurile“ care au fixatcoordonatele „rãzboiului cultural“ dintreintelighenþia liberalã ºi cea extrem-con-servatoare de la noi. Atacat cu virulenþa istericã din care cercurile celei din urmã ºi-au fãcut armã predilectã, a preferat re-tragerea din prim-plan, unde oricum nu se simþise la el acasã. În urma unor tensi-uni care n-au apucat sã devinã publice, înloc sã continue o bãtãlie care se anunþadurã, s-a transferat la SNSPA, fãrã sã se mailase atras de rolurile de decizie. Structural-mente un solitar, devotat, ca ºi pînã atunci,unor ample explorãri tematice, a preluat înparalel o poziþie perfect consonantã cuprofilul sãu intelectual, devenind directorde cercetare la Institutul Naþional pentruStudierea Holocaustului din România „ElieWiesel“. Dupã setul de trei volume publi-cate în anul 2000, Zeii cei rãi: Cultura cons-piraþiei în România postcomunistã, MitulNae Ionescu ºi Teme antisemite în discursulpublic, n-a mai publicat nicio carte (doaro reeditare a Mitului Nae Ionescu la EdituraArs Docendi, 2009), lucrînd pe „ºantierele“unor proiecte de anvergurã, încã în curs.Dacã nu greºesc, cel mai important e o is-torie a intelectualitãþii româneºti din per-spectiva antisemitismului. „Caietul“ scos în2008 ca numãr al unui periodic al INSHR,

de fapt un volumaº unitar, ne poate da oidee asupra preocupãrilor actuale ale cer-cetãtorului.

Faþã de studiile anterioare, Radiografiaunei expatrieri: cazul Lazãr ªãineanu mutãobiectivul de la agresori la victime, de laexemplele de antisemitism ºi de antisemiþila una dintre þinte. Bineînþeles, cercetareaîi va pune în deplinã „valoare“ ºi pe „pa-trioþii“ care i-au refuzat marelui lingvistcetãþenia românã. E un exemplar „studiude caz“: documentare temeinicã, recon-stituire cursiv-narativã, contextualizãrimultiple, conceptualizare în trepte ºi in-terpretare progresivã, pînã la concluziileformulate în maniera ºtiutã a autorului. Aºdefini-o în felul urmãtor, dual: precautã,nuanþatã, extrem de atentã, transmiþînd un sentiment de acutã responsabilitate;foarte radicalã – însã – în fond, în opþiunileinterpretative privitoare deopotrivã la cazul/cazurile de care se ocupã ºi la peisajul ge-neral, la întreaga istorie româneascã.

Modul în care George Voicu reface povestea lui Lazãr ªãineanu, ºtiinþific,savant, creeazã – tocmai prin reþinere, prinpatetismul conþinut, neexprimat ca atare– un impact emoþional special. Pe mãsurãce studiul avanseazã, devine impresionantºi, cãtre final, zguduitor destinul dureros alevreului român literalmente scufundat,adînc, în cercetarea pe teme autohtone(lingvistice, folcloristice, cu marile lui con-tribuþii: Încercare asupra semasiologiei limbeiromâne, 1887, Basmele române, 1895, Isto-ria filologiei române, 1892, Dicþionar uni-versal al limbii române, 1896, Influenþaorientalã asupra limbii ºi culturii române,1900). Nãscut la Ploieºti, în 1859, într-ofamilie evreiascã de mult stabilitã în Prin-cipat, se simþea parte a acestui popor ºi nu-ºi dorea altã identitate, drept care cere„naturalizarea“. În ciuda refuzurilor succe-sive, nu renunþã, revenind cu bilanþuri dince în ce mai bogate în lucrãri care studiaulimba ºi cultura naþiunii în care era integratde facto, mergînd pînã la decizia convertiriila creºtinism, care-l va plasa în postura„dublului repudiat“: nici „românii-români“nu l-au acceptat (de fapt, duºmanii perso-nali, grupurile naþionaliste care i-au pututinfluenþa decisiv soarta), iar Moses Gaster– între alþi evrei – i-a reproºat „oportunis-mul“. Cînd nu va mai putea suporta ata-curile, jignirile, nedreptatea virulent anti-semitã, va decide sã se expatrieze, plecînddefinitiv, în 1901, în Franþa (la 42 de ani;se va stinge din viaþã în 1934, la 75). Omãrturie tulburãtoare e cea publicatã ime-diat dupã stabilirea la Paris: O carierã filo-logicã (1885-1900). Istoricul unei împãmîn-teniri. Memoriu autobiografic/Une carrièrephilologique en Roumanie (1885-1900): Lespéripéties d’une naturalisation. Mémoire au-tobiographique. Trecuserã 14 ani de la depu-nerea primei sale cereri de „împãmînteni-re“, dintre care ultimii 12 – plini de atacurirasiste, de la cele ale lui V. A. Urechiã la alelui Iorga…

Concluzia radicalã a lui George Voicu e aceea a constituirii, pe deasupra antisemi-tismului cu argumente „tradiþionale“, aunei „estetici antisemite“ ºi a unui „anti-semitism literar“ care, „de aici înainte, va fitot mai prezent în cultura românã, pemãsurã ce prezenþa evreiascã în domeniulliterelor se va face tot mai simþitã“ (p. 83).Rãmîne sã vedem cum vor arãta urmãtoa-rele etape ale cercetãrii. Studiul asupra „ca-

zului“ Lazãr ªãineanu e impecabil, solidargumentat. Asupra extrapolãrii conclu-ziilor sale am – însã – rezerve. Se poate des-chide aici o discuþie asupra cîmpului de interpretãri posibile. Predominante sînt cea preponderent localistã ºi cea general-europeanã, care pune accent pe fundalul istoric, de la mijlocul secolului XIX ºi pî-nã la al Doilea Rãzboi Mondial. Ambeleridicã probleme de rigoare ºi de eticã a cer-cetãrii. „Localiºtii“ au tendinþa de a exa-gera specificul autohton al antisemitismu-lui, ceea ce, prin înserierea exemplelor,conduce rapid la concluzii aºa zicînd „ma-ximaliste“, conform cãrora fenomenul ar fiavut dimensiuni considerabile. De parteacealaltã, „generaliºtii“ obiºnuiesc sã mini-malizeze cazurile concrete, dizolvîndu-le înindistinctul vremurilor de altãdatã, mergîndeventual pînã la ispita exonerãrii, de genul: „n-a existat un antisemitism românesc, eraun fenomen european, de epocã“ º.a.m.d.Oricît ar fi de scrupulos ºtiinþific, autorulRadiografiei unei expatrieri e un „localist“,studiile sale tinzînd sã recompunã coerenþeample, pînã la amintita idee a „antisemitis-mului literar“ românesc, documentabil pecazuri concrete, nu ºi ca o amplã continui-tate. O temã asupra cãreia rãmîne sã reflec-tãm ºi sã discutãm, pe mãsurã ce vor maiieºi la ivealã ºi alte rezultate ale cercetãrilorlui George Voicu…

�Text publicat iniþial on-line,

în revista virtualã ArtActMagazine/www.artactmagazine.ro,

nr. 43, 11 noiembrie 2009.

Ion Bogdan Lefter

Marta rimeazãcu arta.Aceasta e soartacuvintelor în moartamarea vremiiîn care(în tabãra studenþeascãde la Izvorul Mureºului)eramsemne de întrebare

Cine oareacumîn calendarestã tolãnit, domniþãºi citeºtecu voluptatecarthapentru Marta?

�

Poem pentruApostrof

Lucian Vasiliu

Anul XXI, nr. 7 (242), 2010 • 5

Vibratorul lui MUªINA

sau De ce vine tristeþea

ªTIU CE e acela un vibra-tor. Aici mã refer însã

la o frazã dintr-un interviual lui Muºina: „marea po-ezie înseamnã un soi de intrare în vibraþie cu «lu-crurile» exterioare ºi in-terioare ºi transmiterea acestei vibraþii“, ºi la sensulde auto-inducere a unei stãri pe care îlconþine. Chiar dacã ciclul Dupã dragoste dinRegele dimineþii (Bucureºti: Editura TracusArte, 2009, 72 de pagini) ar putea legiti-ma ºi alte sensuri, mai lubrice, iar desene-le lui Tudor Jebeleanu aleg sã îngâne, ezi-tant, mai ales tema eroticã a volumului,„regele mic al dimineþii“ a pierdut instruc-þiunile de folosire ºi-ºi lanseazã înfiorãrilehaotic, cutremurat de cea mai tare dintreºtiri: „lacrima sângelui din inima mea /[…] tocmai a aflat cã sunt muritor“. Dealtminteri, volumul întreg este unul al ru-minãrii pe diverse tonuri a acestei vechidescoperiri. Nu boala ºi bãtrâneþea, nu con-creteþea asprã ºi mizerã a detaliilor decre-pite, deºi ºi ele prezente, dau fiori reci asi-gurând caratele poemelor, ci muritudinea,ca trãsãturã destinalã asumatã cu o perplexãseninãtate. Iatã O ceaþã luminoasã

Când mã voi întoarce acolo, ce am sã spun?/ N-am înþeles nimic. Dar a fost bine. / Amuitat ce-a fost rãu. O ceaþã luminoasã / E ce-am iubit. sunt multe lucruri / Ce te rã-nesc. Puþine mângâie. ªi mai puþine / Intrãîn carne ºi îºi fac cuibul acolo. / Carnea: lu-necoasã materie. Nu rãmâi / Decât c-unanume fior, cu muzica limfei / Într-o dimi-neaþã de varã: / O ceaþã luminoasã.

Vibraþia vine cumva din afarã, chiar dacãsemnalele se iscã din cel mai adânc interior;viaþa, boala, moartea nu mai sunt conþi-nute, poemul le descrie cu un soi de par-ticipare intermediatã, artificialã ºi obligatasceticã. Viaþa, primãvara, dragostea suntdeparte/îndepãrtate, aici ºi acolo nu mai enimic ºi nimeni, golul se întinde ºi „tare-itârziu“, ca-n poemele sacadate ale luiBacovia.

Cum spuneam deunãzi, bucurându-mãde întâlnirile cu Alexandru Muºina ºi cuscrisorile lui neliniºtite, neruºinate ºi fãrãtihnã, pline de miez, de haz, de fiere îndul-citã, de fiþe ºi incuri, Alexandru Muºina ºtiecâte ceva despre Supravieþuirea prin ficþiuneºi vecinãtatea construitã cu migalã. Fra-ternitatea la care invitã e una a jupuirii ºia dez-pieliþãrii, nu cu orice preþ, ci cu pre-þul ieºirii din complicitatea joasã. „Înghe-

þul“ din Fiul iernii e alt nume pentru ceamai stranie dintre calitãþile fiinþei muritoa-re: aceea cã „uitã“ sistematic cã e muritoa-re. Luciditatea, trezirea din amãgirea vieþii-fãrã-de-moarte a „primãverii“ e totuna cumoartea, o moarte prelungã, aº zice, inven-tariatã aproape cinic, dar cu un cinismmelodic ºi fratern. Iatã viaþa ca adãpostireprecarã:

Case ale ploii, case ale zãpezii, / Case aledupã-amiezelor însorite, / În care te-ai opritsã-þi tragi sufletul, / Sã te dezmeticeºti. /Case ale trecutului. Tapetate / Cu celuleletale. Moarte de mult. / În care nu te poþiîntoarce niciodatã. / Fiindcã nu mai existã.Fiindcã acoperiºul lor roºu, / Din milioanede hematii, s-a scurs în pãmânt, / Fiindcãzidurile lor, din carne ºi oase, / Le-a sorbitaerul, ca un burete, / S-au destrãmat în lu-minã. / Lumina din creier. Amintirea / Ca-selor ploii, zãpezii, dupã-amiezelor liniºtite.

Muºina nu neapãrat autoritatea enunþurilorpoetice ºi-o vrea recunoscutã, cât since-ritatea nuanþatã, reflexivitatea, vibraþia.Poemele sale ascultã, ºi ele, de reguli reti-cent-didactice. Învãþãtura asumã sec mic-ºorarea omului ºi cautã puncte de sprijin în inventare accesibile:

Hârtia e albã. Sã trecem pe ea: / Sânge ºicarne ºi muci ºi ofrande de aur, / Salpetru ºichihlimbar, zmeurã ºi ciuperci, / Sã trecempe ea gâfâitul / ªi ochii holbaþi ai bãrbatu-lui în femeie, / Case ºi câmpuri cu flori, aro-ma de dimineaþã / A ceºtii cu lapte ºi cu cafea, transpiraþia pruncului ºi ciotul solda-tului / cerºind în faþa gãrii, în zãpadã,

sau în micile daruri:

Daruri ale aerului, ale luminii obosite, / Aleunui Dumnezeu tot mai îndepãrtat. Semnevagi / Pe spatele Diagramelor lui. // Cândtot ce ai iubit se scufundã încet, / În aer, înluminã, în mâzga din creier.../ ªi rãmân...Ce rãmân? Mici reflexe în aer, / Cicatrici, omuzicã ce dilatã / Imperceptibil celulele. //Pânã adormi. Sau te trezeºti? Pânã recazi / Înzgomot, în chingile poftei, ale viselor, / Totmai cleioase, tot mai speriate./ Ca ºi trupul.Tot mai înspãimântat: / De lucruri, decuvinte. [...] Tu, strânge din dinþi, þine ochiideschiºi, / Þine aproape! De lucruri, decuvinte. // Doar acolo, acolo mai ies lasuprafaþã/ Reflexele, vocile, micile daruri....

Poemele înregistreazã cu privirea aþintitãhipnotic tot ce mai este, dar nu va mai fi.Delirurile induse de boalã, de „transpiraþiafricii“ („Caloriferul / va rânji la mine, te-levizorul va clipi din ochi. // Nicio pro-blemã. Sunt obiºnuit“) sau de reminiscenþelivreºti (în Nimic ruºinos, de pildã, se ex-perimenteazã salvãri pe dos ca a lui GregorSamsa, refugii în alt regn: „sã te întinzi pemochetã […] sã te întorci pe spate / ºi sãdai din mâini ºi picioare“) prolifereazã pânãla imagini violente ale descompunerii:„Zeama puhavã a trupului meu evaporân-

du-se / Sub soarele nemilos al amiezii“. Re-cãderea („cad, recad“-ul bacovian) a cãrniitrecãtoare (animalul uriaº ºi strãin, trupulfiziologic) e abia deghizatã de jocurile min-þii: „Toþi, toþi aveþi dreptate: când vorbescpar de platinã, de silicon / Par de poliester,de email. Când tac par de piatrã / Doarcând trãiesc Sunt zgârciuri ºi gelatinã/ /Sunt mucilagiu uscându-se încet pe covor“.Cum spuneam altãdatã despre Bacovia, fãrãa mai fi contemplarea unui conþinut su-fletesc real, Poezia se naºte din îngânareaunui tipar psihic monoton, în care voceapoeticã se insinueazã, convinge, cucereºteprin efortul permanent de a fi respingã-toare. Dar ºi aici e de remarcat o îmblânzireironicã, de marcã optzecistã. Sub poto-pul de mâluri, mucilagii, putregaiuri ºimâzgã, se strecoarã ca un refren ºi ca o spe-ranþã curãþenia pe care, prin chiar concursulþãrânei la pândã, moartea o promite:

Ca un craniu într-o vitrinã. Ca faianþa / Depe care am ºters sângele, voma, urme de cre-ier [...] Deschizi ochii: pãmânt. Deschizigura: pãmânt / Jur împrejur: pãmânt trans-parent / Care-þi intrã-n orbite, în plãmâni,în creier / Care te-nghite cu totul // Preamultã carne, prea multã piele, furnici, ºobo-lani / Prea multe cuvinte ºi creier ºi sânge…Cândva / Doar oasele craniului vor fi dez-gropate, albe, curate/ Vor fi puse-n muzeu//Faianþã strãvezie. Luminând stins. Nepreþui-tã (Faianþã).

„Viaþa se duce în ºir de cuvinte“, iarãºibacovian, însã cu o crispare vãtuitã cumva,cãci poemul lui Muºina are un picior captivîn mâzga descompunerii, dar celãlalt nuînceteazã sã (se) joace, sã ironizeze, sã râdã,fie ºi galben: „Dar cuvintele? Muºte, þân-þari:/ Picioare fierbinþi, buze umede, mascaputredã/ A fostului prieten, masca de gipsa celor dragi,/ Atâtea lucruri care au intrat/ în circuitul naturii“. Procedeul e iden-tificabil de la un poem la celãlalt, dar ºi în limitele unui vers, o sugestie de viu, dechef stãruind în fundal: „Piciorul afun-dându-se în pãmântul / Galben-verzui, ma-roniu, mustos“.

Poemele erotice, oarecum ºocante, cãcirevãrsându-se din schema optzecistã, nusunt decât alte piese la dosarul singurãtãþii,al fãrã-speranþei, al cenuºiului, probe ale„încruciºãrilor nedemne ale materiei“. To-tuºi, deºi „viaþa e plinã de labe triste“, iarsingurãtatea incurabilã, cãci „mai fiecare areo budã a sa, curatã [s.m.], în care sã vise-ze“, aceste poeme conservã o aproape ro-manticã tânjire dupã inaccesibila stea, olingoare care le salveazã:

am sã mã topesc încetul cu-ncetul / Privin-du-þi spatele gol, arcuit, puful auriu de peceafã, / În care-am sã mã descompun fãrãsperanþã / Visând la perii cârlionþaþi ai sexu-lui tãu. / În care sexul meu nu va intra nicio-datã // […] Mai departe eºti decât aerul cemã înconjoarã, decât sângele care-mi bate întâmple.

Oarecum inegal ºi oscilând între mai mul-te registre, Regele dimineþii transmite, in-discutabil, vibraþia muºinianã.

�

6 • APOSTROF

Irina Petraº

Anul XXI, nr. 7 (242), 2010 • 7

Scrisori cãtre Europa Liberã

ÎNTR-UN PRIM volum dedocumente pe care le-am

putea cataloga fãrã ezitareca fiind fundamentale, Ga-briel Andreescu ºi MihneaBerindei publicã în premie-rã scrisori trimise de ro-mâni postului de radioEuropa Liberã din Mün-chen între anii 1979 ºi 1985, pentru a ficitite în emisiunile De vorbã cu ascultãtoriiºi Actualitatea româneascã. Volumul Ultimuldeceniu comunist: Scrisori cãtre Radio EuropaLiberã, I, 1979-1985 (Iaºi: Ed. Polirom,2010) listeazã câteva sute de scrisori, de di-mensiuni mai mici sau mari, în general ano-nime sau semnate generic, dar ºi trimise depersonalitãþi cunoscute pentru activitatea lorprotestatarã (Dorin Tudoran, Doina Cor-nea, preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasaetc.). Rostul lor este, în principal, unul dedefulare altruistã, comunitarã, marcatã dedorinþa de a spune un adevãr colectiv careîn þarã era interzis. Sunt, în volum, oameni,care se adreseazã Europei Libere în momen-te de exasperare personalã, când simt cã oscrisoare trimisã în eter poate funcþiona caexorcizare. Sunt, pe de altã parte, seturi descrisori, pe care le-am putea numi tematice,din cauza similitudinilor problematice pecare le dezvãluie: spolierea muncitorilor ro-mâni care lucreazã pe platforme industrialedin strãinãtate ºi pe vapoare, observaþii fã-cute de români care s-au expatriat ºi cares-au întors ca turiºti acasã, pentru a reme-mora samavolnicii cu care nu prea mai erauobiºnuiþi (jecmãnirea de la vãmi, „uºurarea“lor de cãtre hotelieri sau chelneri), perse-cuþii îndreptate împotriva cultelor neopro-testante ºi a celor care distribuie Biblii, de-molarea centrului istoric al Bucureºtilor saueterna ranã a românului de rând: neacor-darea paºaportului ºi a dreptului de emi-grare, deºi România este semnatarã a Acor-dului final de la Helsinki, din 1975, privinddrepturile omului, pe care ºi conducãtorulstatului îl citeazã frecvent în cuvântãrile saleipocrite, abreviindu-l sau interpretându-latrofiat, în funcþie de cazurile particularela care se referã.

Anii eºantionului prim al volumuluisunt cruciali pentru degradarea vieþii de fie-care zi din România: în martie '77 loveºtecutremurul, se plãtesc datoriile þãrii, se con-struieºte Canalul Dunãre – Marea Neagrã,pentru a se trece, apoi, la demolarea demen-tã a Bucureºtilor ºi la sistematizarea sa con-structivã samavolnicã. Viaþa, pe de altã par-te, devine din ce în ce mai grea, goana dupãun coltuc de pâine ºi o coadã de salam ocu-pând, practic, întregul timp de supravieþui-re al omului de rând. În exterior: în data de18 nov. 1977 este bãtutã Monica Lovines-cu; în 21 febr. 1981 bomba pusã de Carlosexplodeazã la sediul Europei Libere, di-rectorii români ai postului se înbolnãvescsuccesiv, suspect, de cancer: numeroasescrisori exprimã, aºadar, solidaritate cupostul, dar sunt ºi unele care îl acuzã denegativism.

Volumul e, pe ansamblu, fundamental,fiindcã oferã un peisaj documentar fãrã pre-

cedent. Autorii scrisorilor sunt în posesiaunor detalii ºi disfuncþionalitãþi istorice pecare þin sã le comunice, contestând în moddirect ipocrizia osanalelor de partid ºi a ce-lor care contribuie la escaladarea lor (AdrianPãunescu, Eugen Barbu, Artur Silvestri, oa-meni de culturã aflaþi în posturi de condu-cere etc.). Câþi dintre cei mai tineri decâtmine ºtiu cã Nicu Ceauºescu a fost cãsãto-rit cu Poliana Cristescu (p. 232-239), cãjocul de bridge, în care excela fiul dictato-rului, Valentin, este interzis în România întoamna anului 1983 (p. 229-232), cã eli-berarea din post a Doinei Cornea, din datade 15 septembrie 1983, a fost parafatã deIon Vlad, rector (p. 222-229), cã Satur-naliile lui C. V. Tudor apar într-un climat descandal mediatic (p. 239-242) sau cã ilu-zionistul A. Iosefini, directorul Circului dinBucureºti, îºi „tapeazã“ oneros angajaþii careau norocul sã dea spectacole în strãinãtate,cerându-le ºpãgi grase în schimbul câteunui paºaport?

Corupþia dominã, tematic, setul de scri-sori, principalii incriminaþi fiind miliþieniiºi securiºii, angajaþii din industria hotelierã,chelnerii ºi funcþionarii de la Paºapoarte:pornind de la detalii, un nou Caragiale arputea schiþa fiziologii profesionale tipizate,construite pe logica sistemului subteran carefuncþioneazã impecabil ºi a mâinii dreptecare o spalã pe cea stângã. La paginile 348-355, „un securist dezamãgit“ face hartaobiectivelor cu epoleþi din Bucureºti, dincare, în treacãt fie spus, s-ar putea face, azi,un „brand“ turistic. Omul cunoaºte deta-lii, care între timp s-au pierdut; iatã unul,care dezvãluie, în subsidiar, ºi militarizareasecretã a Poºtei:

Atunci când scriitorul Dorin Tudoran punela cutia poºtalã o scrisoare, unul dintre fila-tori introduce imediat dupã ea un ziar. Toþisubofiþerii în civil care ridicã scrisorile dincutiile poºtale le duc la Serviciul «Controlcorespondenþã internã ºi externã», de undescrisoarea lui Tudoran ajunge rapid pe biroulcolonelului Victor Achim, care va putea ºticu precizie cutia ºi strada unde a fost depu-sã scrisoarea.

Tot în treacãt fie spus, am mai scris ºi altã-datã cã unii dintre funcþionarii pe care-imenþioneazã diferite documente incrimina-torii continuã sã trãiascã, neºtiuþi ºi nein-tervievaþi de nimeni. Cu trecerea vremii, eiîmbãtrânesc ºi mor, fãrã ca vreun istoric sãle fi fãcut vreo vizitã pentru a afla detaliicare, altminteri, sunt duse în groapã,pierzându-se pentru totdeauna.

Numeroase scrisori îi sunt adresate, indi-rect, lui Nicolae Ceauºescu. „În primul rând– scrie «un sclav al lui Ceauºescu» în sep-tembrie 1984 – îmi cer scuze pentru deranj,însã nu am altã cale sã mã adresez lui Ni-colae Ceauºescu decât prin Radio EuropaLiberã, cel mai ascultat post de radio dinRomânia.“ Motivul?: „Noi, românii, sun-tem atât de subjugaþi ºi de înjosiþi de dicta-tura lui Ceauºescu, încât nu ne mai consi-derãm oameni, ci un fel de sclavi, de roboþiconduºi de cel mai mare dictator care a exi-stat pe pãmântul românesc“ (p. 306). „... îlmai rugãm pe preºedintele nostru sã nu maivorbeascã despre democraþia socialistã –scrie «un grup de oameni ai muncii dinArad» în '79 – cãci numai democraþie nueste“ (p. 47). Þiganca Cosmina Cosmin dinCluj-Napoca (16 mai 1982) invocã asimi-

larea forþatã a þiganilor (aici sunt de discu-tat nuanþe...), concluzionând: „în toateaceste probleme spinoase, partidul acþio-neazã dupã principiul înmormântãrii“, adicãal ascunderii prafului sub preº (p. 106-110)

De altfel, expresivitãþile involuntareabundã în scrisori, demonstrând cã oame-nii au sclipiri de stil atunci când trimit misi-ve necenzurate în libertate. „Un posibilprim-ministru“ scrie, în mai 1982, despreschimbãri de cadre efectuate la vârf: „Trece-rea în fruntea guvernului a lui Dãscãlescu înlocul lui Verdeþ echivaleazã cu sosirea în sta-þie a unui autobuz galben sau roºu. Locuriledin interior vor fi aceleaºi, costul biletuluiidentic, întârzierile inclusiv“ (p. 115). Un„fost salariat al Ministerului Industriei Ali-mentare, azi pensionar“ face, în iulie 1983,un reportaj spumos al vizitei nervoase pecare Ceauºescu o face pavilionului IndustrieiAlimentare de la Apimondia, unde proble-ma o constituie nu numai cãldura sufocantãcare tinde sã altereze produsele („cârnaþiaromaþi, ºunci rozalii, noi tipuri de brânze-turi ºi pâini rumene ºi pufoase, nenumãra-te produse de patiserie...“), dar ºi setea uci-gãtoare care-i chinuie pe mai-marii þãrii,care nu au curajul sã bea primii din sticla dePepsi care li s-a pus în faþã, aºteptând „încu-rajarea“ ªefului cel Mare, servit cu un paharaburind de suc de portocale. Numai cã, ne-mulþumit de expoziþie (Ceauºescu „izbisecu picioarele în ambalajele ºu cutiile care-istãteau în cale...“), acesta se preteazã la unjoc psihologic perfid, exasperându-ºi suita:„Ceauºescu mângâia paharul cu suc de por-tocale rece, dar se mulþumea numai cu atât.[...] Nouã, celor înºiraþi în spatele celor maimari, ne trecuse setea, amuzaþi de aceastãscenã: douãzeci de perechi de ochi aþintiþispre paharul cu suc rece al preºedintelui ºispre buzele acestuia, ochi ce parcã se ru-gau“. Niciun efect, însã: „paharul cu sucrãmase neatins“ (p. 175-176).

Câteva constatãri generale. Deºi înciu-daþi de lipsuri ºi exasperaþi de greºelile cini-ce ale dictaturii, oamenii au încredere în vir-tuþile instrinsece ale poporului român:nimeni nu „cioranizeazã“, nu se avântã înanateme caracterologice cu substrat naþio-nal sau etnic. Sistemul ca atare nu este con-testat decât pe alocuri – mai ales de cãtreintelectuali –, cu excepþia restricþionãrii li-bertãþii ºi a derapajelor dictatoriale. Carteaconfirmã, pe de altã parte, în subsidiar, otemã pe care ºi volumul Sfârºitul Ceauºeº-tilor, al lui Grigore Cartianu, o propune obsesiv: ºi anume cã Ceauºescu nu ºtiadespre atrocitãþile care se petreceau în þarã,fiind el însuºi „prizonierul“ unui mecanismpolitic mistificator. Fireºte cã lucrurile nustau aºa, ci invers, dar mitul e, câteodatã,mai puternic decât realitatea, deºi „Ion Po-pescu, în numele unui grup de oameni luci-zi din þarã“, scrie avizat (semn cã ne aflãmîn prezenþa unui insider): „Aprecierile noas-tre asupra preºedintelui Ceauºescu, cu caream avut mai multe întâlniri ºi contacte delucru, sunt urmãtoarele: preºedintelui Ceau-ºescu îi lipsesc pregãtirea ºi cultura necesa-re conducerii societãþii“ (p. 210-214).

�

ªtefan Borbély

8 • APOSTROF

SSCRIITORUL ºI psihiatrul Ion Vianu s-anãscut la Bucureºti ºi, din motive poli-

tice, emigreazã în Elveþia, unde va lucra încalitate de medic. Dupã Revoluþia din 1989se afirmã în presa scrisã din România. Caeseist, publicã Blestem ºi Binecuvântare, darºi o cercetare asupra vieþii lui Mateiu I. Ca-ragiale. Este autorul mai multor volume dememorii: Amintiri în dialog, Exerciþiu de sin-ceritate ºi al unui roman autobiografic (re-cent apãrut), Amor Intellectualis. Ca roman-cier, se face cunoscut prin Paramnezii,Necredinciosul, Caietele lui Ozias – povesteaunui tip original care a atins suta de ani lafinele secolului trecut – ºi Vasiliu, foi volan-te, o ficþiune despre lumea din azilurile denebuni, care îi aduce în scenã pe psihiatrulcomunist Vasiliu ºi pe „al sãu“ bolnav, La-ban. Ultimul roman a fost recent tradus ºiîn spaniolã, sub titlul Vasiliu, hojas sueltas(Ed. Aletheia, 2010).

Gustavo Dessal: Cum s-a produs întîlnireadvs. cu psihanaliza? Care era situaþia psiha-nalizei în România comunistã? L-aþi citit peFreud pe ascuns?

Ion Vianu: Trebuie sã fi avut vreo doispre-zece ani cînd, într-una din zile, mama mi-aspus: „Hai sã facem un exerciþiu: încearcãsã înþelegi de ce eºti nefericit. Vei vedea cã,dintr-odatã, tristeþea va dispãrea“. Manevraa reuºit, iar mama a exclamat: „Iatã în ceconstã psihanaliza!“ Mai tîrziu, eram de-ja adolescent, am vrut sã o vindec eu pemama de nevrozã, ºi aºa a apãrut dorinþa dea deveni un „medic de suflete“. Psihanalizanu a fost pentru mine numai o experienþãculturalã, ci ºi efectul unei relaþii vii, o re-compensã nesfîrºitã. De aceea, întrebareamea, atunci cînd am pãºit pentru prima oarãîntr-o bibliotecã publicã – aveam în jur decincisprezece ani – a fost: „Aveþi ceva deFreud?“ Aveau, evident, o ediþie mai vechedin Cuvântul de spirit..., pe care am citit-ope nerãsuflate. În noul stat „popular“ (cumdevenise începînd cu 1948), psihanaliza erastigmatizatã, consideratã o „pseudoºtiinþãreacþionarã, contrarevoluþionarã“ etc. Nu setraduceau cãrþi de psihanalizã; chiar ºi încercul meu de prieteni, ceea ce conta eradoar marea literaturã, Dostoievski, Shakes-peare... filosofia, Nietzsche, Kierkegaard.Psihanaliza era grãdina mea secretã, ºi pebunã dreptate: din dorinþa de a vindeca fiin-þa iubitã, de a te vindeca de ea! La început,psihanaliza nu a fost pentru mine un cîºtigintelectual, ci un lucru viu, o speranþã deplãcere. Am avut mereu faþã de ea o atitu-dine oarecum naivã. ªi asta în ciuda lectu-rilor mele. Un amic mi-a dãruit, din parteaserviciilor culturale franceze, Dicþionarulde psihanalizã al lui Laplanche ºi Pontalis,

care tocmai apãruse. Era un privilegiuimens, eram probabil singurul din Bucureºticare îl avea. Am reuºit astfel sã-mi sis-tematizez mai bine cunoºtinþele.

Chiar dacã România nu s-a numãrat, în-tre cele douã rãzboaie, printre þãrile în carepsihanalizã era la modã, asta nu înseamnãcã a reprezentat un teritoriu virgin, ca în alteþãri din sud-estul Europei. Dupã 1948, psi-hanaliza a fost interzisã ºi pusã la zid,conform doctrinei staliniste. Operele luiFreud nu se puteau traduce sau difuza. Cutimpul, s-a simþit totuºi o timidã liberali-zare. Am propus unei edituri sumarul unuivolum de opere alese ale lui Freud, dar pre-faþa pe care am scris-o a fost consideratãprea îndrãzneaþã, aºa cã nu a fost publicatãniciodatã. Selecþia pe care am fãcut-o aveasã aparã cînd luasem deja calea exilului, fã-rã a fi însoþitã de vreun studiu introductiv.

La acea vreme mai trãia încã primul psihanalist român, I. Popescu-Sibiu, fostmedic militar. Fãcuse, poate, o analiza di-dacticã, aºa cum se fãcea pe timpuri, la Vie-na. Speriat de consecinþe, a ajuns, sub noulregim, sã fugã de propria faimã de psihana-list. La un moment dat, a anunþat o confe-rinþã despre perversiunile sexuale. Sala eraplinã. I s-a fãcut fricã, aºa cã a þinut o expu-nere pur descriptivã despre modul în carediversele cavitãþi ale corpului uman ºi alecelui animal de sex diferit puteau veni încontact cu diverse protuberanþe. A fost des-tul de amuzant. Popescu-Sibiu publicaseînainte de rãzboi Doctrina lui Freud. Profi-tînd de destinderea treptatã de dupã 1968,

cartea a fost rescrisã de poligraful dr. V. Sãh-leanu. S-a epuizat în cîteva zile. Apoi, un tî-nãr psiholog, Eugen Papadima, a avut ideeade a se supune unui tratament psihanaliticcu Popescu; a practicat pe ascuns, înainte dea emigra în Statele Unite, cîþiva ani mai tîr-ziu, unde a fost cooptat în Directory.

G. D.: Ce anume din prefaþa dvs. trebuiacenzurat? Accentul pe care psihanaliza îlpunea pe sexualitate? Ceea ce ne mirã, atuncicînd studiem istoria stalinismului, este con-statarea cã ideologia comunistã condamnasexualitatea într-un mod mult mai dur decîtmorala burghezã a secolului al XIX-lea sauchiar decît însãºi Biserica catolicã.

I. V.: Nu prefaþa a fost cenzuratã, ci ideeade a publica ceva de Freud. Faptul cã aceas-tã antologie a putut sã aparã mai tîrziu,dupã plecarea mea din România, fãrã pre-faþa pe care am scris-o, se datoreazã „dez-ideologizãrii“ survenite în anii optzeci. Învremea aceea, nu mai conta decît putereapersonalã a lui Ceauºescu, deci se puteascrie sau publica aproape orice. Psihanalizacontinua, evident, sã fie interzisã în institu-þii, dar se practica pe ascuns, fãrã a fi pedep-sitã. Psihanaliºtii clandestini ºi sãlbaticiplecaserã însã. Sã faci psihanalizã sub unregim totalitar era un nonsens. Era totalîmpotriva curentului! Ea nu ar fi avut sensdecît ca realã forþã de opoziþie, de revoltãîmpotriva tatãlui monstruos, Cronos: existãun complex al lui Zeus, dorinþa de a ucidetatãl suprem. Dar trãiam cu toþii o teroare

• Ion Vianu

ION VIANU

Anul XXI, nr. 7 (242), 2010 • 9

slugarnicã, nu puteam uita marea teroarestalinistã – care putea reveni, dupã cumcredeau mulþi –, ºi puþini erau cei gata sãdevinã martiri pe altarul psihanalizei.

Marxismul n-a fost întotdeauna un ad-versar declarat al „freudismului“ (cunoaºteþilucrarea marelui teoretician literar sovietic,M. Bahtin, asupra lui Freud). Aº mai adãu-ga o amintire personalã, referitoare la omembrã de partid care, în anii ’70, îºiamintea cã în cadrul cercului marxist de laDorohoi (orãºel din Modova) „se studiaFreud“. Cenzura a fost introdusã de sta-linism. Pe de o parte, se revenea la un soide „academism“ generalizat (tot ce eramodern era considerat suspect); pe de altãparte, orice concepþie generalã asupraomului fãcea concurenþã marxismului – al-tã explicaþie totalã – ºi trebuia distrusã; înfine, exista o pudibonderie incredibilã, învorbe, dar nu în fapte. Trebuie sã recunosccã în Ungaria, unde psihanaliza fãcuseistorie, toleranþa era mai mare ºi se pare cãa existat întodeauna acolo un filon psiha-nalitic, care persista în mod discret.

Într-o conferinþã pe care am þinut-o la Viena în urmã cu cîþiva ani, am încercatsã gãsesc o formulã de a „prevedea“ care vorfi ºansele psihanalizei în perioada dintre ce-le douã rãzboaie mondiale. Era nevoie înprimul rînd de existenþa unei intelectuali-tãþi evreieºti; nu poate fi vorba de psihanali-zã fãrã o masã criticã de intelectuali evrei.În al doilea rînd, de existenþa unei societãþisuficient de liberale: dictaturile nu acceptãpsihanaliza decît extrem de rar. În al treilearînd, trebuie luatã în calcul religia: creºti-nismul occidental (protestant, catolic) dez-voltã o culturã a vinovãþiei, care reprezintãun teren prielnic psihanalizei. În schimb,ortodoxia orientalã este mai puþin sensibilãla chestiuni de eticã. În fine, cu cît o so-cietate este mai ruralã, cu atît se aratã maipuþin interesatã de psihanalizã. În România,þarã creºtin-ortodoxã, rolul cultural al evrei-lor a fost destul de mare între cele douã rãz-boaie, ceea ce nu i-a împiedicat sã se simtãtot timpul ameninþaþi; nu exista pe atuncidecît o relativã democraþie; în fine, Româ-nia a început sã dezvolte dupã Primul Rãz-boi Mondial o adevãratã culturã urbanã.Toþi aceºti factori au fãcut ca în Româniade dinainte de 1939 sã existe totuºi o miº-care „freudianã“. În vreme ce în Ungaria si-tuaþia era, exact din aceleaºi motive, multmai prielnicã dezvoltãrii psihanalizei, ceeace s-a simþit pînã ºi sub regimul comunist.

G. D.: Vã consideraþi un „psihanalist sãlba-tic“. Este, dupã cum se ºtie, o expresie utilizatãde Freud pentru a defini psihoterapeuþii carepracticã analiza fãrã a fi efectuat o psihanalizãdidacticã. Ce înseamnã pentru dvs. acest ter-men? Mi-aþi povestit, printre altele, cã în tim-pul ºederii la Paris aþi avut ocazia sã cunoaºteþidoctrina lui Jacques Lacan. Ce vi s-a pãrutinteresant în opera sa?

I. V.: Trebuie sã vorbesc din nou despremine. În 1971 am obþinut o bursã, pentruo scurtã perioadã, la Paris, pentru a studia„psihoterapia de grup“. Am fost gãzduitîn arondismentul 13, unde funcþiona o „Psihiatrie de sector“ analiticã. ªeful ºi ini-þiatorul acesteia a fost Serge Lebovici, fon-datorul psihanalizei franceze, gînditor demare forþã, o autoritate în materie. Fost co-munist pînã la Revoluþia din 1956 din Un-garia, a respectat într-atît disciplina de par-tid, încît a abandonat pentru moment

psihanaliza, reluînd-o abia dupã ieºirea sadin PC. „Sectorul“ practica o psihanalizãfoarte centratã pe social, lucrînd în grupurimari, formate în principal din emigranþimaghrebieni ºi sicilieni. Terapeuþii eraudeseori la fel de numeroºi ca pacienþii, iarinterpretãrile masive ºi violente. Aceeaºiambianþã postºaizecioptistã domnea în psi-hodrama analiticã condusã de Jean Kestem-berg... Doar cã eu eram în cãutarea altorcercuri, ºi am sfîrºit prin a-l descoperi pe celal soþilor Paul ºi Gennie Lemoine, lacanienide primã generaþie, care au avut amabili-tatea de a mã invita (fapt impresionant) laºedinþele lor de psihodramã, desfãºurate lasfîrºit de sãptãmînã în hotelul privat de peRue des Lions St. Paul, din cartierul Marais.Primisem mai demult, pe aceeaºi cale caDicþionarul lui Laplanche ºi Pontalis, Scrie-rile lui Lacan, chiar în 1966, anul apariþieilor. Nu le-am studiat însã decît dupã ce amrevenit din Paris. Soþii Lemoine nu eraumilitanþi sociali, doar psihanaliºti; atitudinealor în cadrul setting-ului privat era, dupãpãrerea mea, diferitã de cea a „sectorului“.Interveneau ºi interpretau puþin, de faptdeloc. Asta nu fãcea decît sã însufleþeascã ºimai mult grupul. Cei care mi-au sugeratsã merg la un curs al lui Lacan au fost chiarsoþii Lemoine. Ei participau în mod regulat.Trebuia sã fii în marele amfiteatru al Fa-cultãþii de Drept cu cel puþin douã ore îna-inte. Cursul devenise un eveniment mon-den, fiind frecventat de un mare numãr deturiºti, mai ales japonezi. Lacan ºi-a fãcutapariþia într-un freamãt general. În ziuaaceea a vorbit despre semnificantul funda-mental. Dar, cum era deja la teoria grafuri-lor, era imposibil de urmãrit, dupã cummãrturiseau soþii Lemoine. Dupã curs, amluat prînzul într-un local de pe Rue deMédicis. Lemoine mi-a sugerat sã fug dinRomânia ºi sã fac o analizã cu Lacan, ceeace, spre marele meu regret de mai tîrziu,nici mãcar n-am încercat. Înainte de a mãîntoarce cuminte în România, i-am fãcuto vizitã lui Lebovici, cãruia i-am împãrtãºitfrãmîntãrile mele interioare; voiam sã devinpsihanalist, dar în România nu puteamurma o analizã didacticã. Trebuia oare sãrenunþ sau sã devin un „analist sãlbatic“?Privindu-mã prin ochelarii sãi mari, care îlfãceau sã semene cu un extraterestru, „Lebo“mi-a rãspuns: „Cred cã trebuie sã deveniþiun analist sãlbatic“. Venind din partea unuireprezentant al ortodoxiei analitice, acestsfat a avut asupra mea un impact conside-rabil. Aºa cã asta am ºi devenit în Româniaîntre 1971 ºi 1977, anul în care am emigrat.A fost o experienþã bogatã... Ceea ce m-asurprins a fost cã pacienþii îmi vorbeau nunumai de complexul lor oedipian, ci maiales de dictaturã, viaþã grea, lipsa libertãþii.Mi-am dat seama destul de repede cã faptulde a urî tirania – ºi tiranul – era o parte sauo dezvoltare a complexului lui Oedip. Tre-buia oare sã te adaptezi sau sã trãieºti cudorinþa de libertate? Niciodatã, cred, nu amfãcut nimic în direcþia „adaptãrii“; nu amîmbrãþiºat psihanaliza americanã practicatãde analiºtii care au fugit de nazism ºi ºi-autrãdat propria doctrinã radicalã, preferînd opsihanalizã adaptativã, care mergea pînã laa pretinde cã vindecã homosexualitatea! Amînceput sã-l citesc pe Lacan; totul îmi de-monstra cît era de dificil – de fapt imposibil– sã fii un lacanian solitar. Lacan mã atrãgeaprin faptul cã refuza transformarea în obi-ect, cã avea oroare de ceea ce numea „pu-nerea moralizatoare cu botul pe labe, [...]

pe muzica de fanfarã a Armatei Salvãrii“.Cel mai mare triumf al meu a fost atuncicînd, în þarã fiind, am vorbit pe faþã contradictaturii, iar unul dintre pacienþi mi-a spuscã s-a vindecat: din moment ce psihanalistulsãu îndrãznea, avea sã o facã ºi el! Psihana-liza sub dictaturã se dovedea a fi o forþã deopoziþie împotriva tatãlui monstruos, îm-potriva lui Saturn, cel care îºi devora pro-priii copii... Între timp, publicasem în 1975o Introducere în psihoterapie, în care nu fã-ceam decît sã iau apãrarea psihanalizei. Nurezist tentaþiei de a cita o definiþie a psiho-terapiei din numita lucrare, pe care conti-nui s-o apãr: „Psihoterapia este acest an-samblu de procedee psihologice prin careterapeutul [...] încearcã sã diminueze sau sãanuleze dorinþa pacientului de a suferi, dez-voltîndu-i în paralel dorinþa de a se bucura,de a domina sau de a poseda“. Nietzsche aspus de fapt cã „Scopul nu este fericirea, ci pu-terea. Umanitatea are în ea o forþã imensã,care vrea sã se consume, sã creeze; sunt niº-te explozii în lanþ al cãror scop nu este fe-ricirea“... Mi-a fost întotdeauna clar cã psi-hanaliza nu „vindecã“, ea mãreºte plãcerea.

Trec peste o sumedenie de alte episoa-de. În noua mea ipostazã de psihiatru înElveþia, am întreprins o psihanalizã. La felca ºedinþa analiticã de cinci minte pe caremi-o oferea mama la vîrsta de doisprezeceani, aceastã analizã nu avea ca scop conti-nuarea unei cariere, ci dorinþa de a mã simþimai puternic. Voi continua oare o carierã depsihanalist? M-am gândit un moment sã-miîndeplinesc o mai veche dorinþã, aceea de aparcurge toate etapele disciplinei, de a deve-ni un psihanalist didactic. Dar nu... între

timp am ajuns la cincizeci de ani, am trecutprin experienþe dintre cele mai grele. În plus,psihanaliza mã „vindecase“ de mai multe ori,adicã îmi mãrise plãcerea... nu mai doreamsã fac din ea o carierã... Activitatea meapracticã a rãmas totuºi centratã pe transfer.

G. D.: Dorinþa de suferinþã! Tirania este ºiun exemplu despre modul în care oamenii pot,în anumite situaþii ºi în condiþii istorice deter-minate, sã prefere a se supune „tatãlui mon-struos“. Camus a demonstrat-o convingãtor înCaligula. Stalinismul a zdrobit oare psiha-naliza, considerînd-o o forþã periculoasã?

I. V.: În cazul popoarelor înfrînte, asupri-te, nu e vorba de o preferinþã, ci de accep-tarea forþatã a tiraniei. În prologul la Agri-

�

• Gustavo Dessal

cola, Tacit vorbeºte despre „blîndeþea iner-þiei“ (ipsius inertiae dulcedo) care îl cuprindepe omul aflat sub dictaturã. ªi cu atît mai rãupentru torturi, pentru morþi! Nu putem to-tuºi vorbi de infantilizarea subiectului caretrãieºte sub dictaturã. Copilul care creºte esteun revoltat; complexul oedipian nu este alt-ceva decît dialectica violentã care se instalea-zã în sînul triunghiului familial. Subiectul ca-re acceptã dictatura este un adult precoce,iremediabil asuprit. Patologia înseamnã a-laccepta pe Cronos, aºa cum o fac Titanii,aceste fiinþe care nu cresc, care s-au nãscutpentru a munci ºi aºa rãmîn. Iar tentativa în-cununatã de succes a lui Zeus este instau-rarea lui Oedip ca lege a reînnoirii perpetue,a creaþiei. Existã o plãcere a sclaviei care nupoate fi negatã. Cu cît tatãl este mai puter-nic, mai sadic, mai arbitrar, cu atît ceilalþi vorfi mai supuºi, scutindu-l astfel de remuºcãri.Existã însã ºi plãcerea de a scutura jugulsclaviei, ºi de aici ºi un timp al revoluþiilor.Psihanaliza practicatã sub dictaturã urmacalea asta, dar era o armã a celor happy few.

În romanul meu, Vasiliu, foi volante, amcreat un personaj – e vorba de psihiatrulVasiliu – care corespunde acestui individce acceptã tirania ºi dezvoltã un „cult al Ma-relui Om“. Deoarece Vasiliu este nu numaiinfantilizat de tiranie, el este ºi un om carereflecteazã asupra morþii lui Dumnezeu ºi,în consecinþã, asupra cultului Marelui Om.

G. D.: Deºi devotamentul dvs. faþã de scrisexistã încã din tinereþe, n-aþi început sã scrieþiromane decît dupã ce aþi atins maturitateaintelectualã. De ce?

I. V.: Eram încã în România cînd am publi-cat un scurt eseu despre „poetica visului“.Observasem cã visul lua forma unei operede artã... puteam deci continua cu o „poe-ticã a nebuniei“? Acesta a fost mult timpplanul meu. Doar cîteva fragmente, pe carele consideram schiþe pregãtitoare, au vãzutlumina tiparului. Îmi lipsea însã dialogul,psihiatrii sau analiºtii care ajungeau sã-micunoascã ideile le calificau drept ciudate,anacronice. Mi-am pierdut încrederea înacest plan, aºa cã, iatã-mã, din nou, fãrãnimic. Pe la vîrsta de patruzeci de ani amconceput un proiect de roman, format dinmai multe schiþe ºi fragmente. Poetica nebu-niei exista, poate, dar trebuia exprimatã cumijloacele ficþiunii romaneºti. Mai bine unpersonaj decît niºte idei. Am început sãscriu sute de pagini pe care, din nou, le-am aruncat. ªi într-o zi, în capul meu aapãrut un personaj, un oarecare Puiu Ozias,care s-a nãscut în 1900 ºi a atins suta de ani,escroc, dar ºi memorialist, avînd ceva dinNepotul lui Rameau al lui Diderot, dar ºi dinducele de Saint-Simon. Aveam deja ºapte-zeci de ani cînd mi-a apãrut primul roman,Caietele lui Ozias. Era despre generaþia pã-rinþilor mei, despre dictaturã – de dreapta ºide stînga –, despre dragoste ºi laºitate, de-spre trãdãri de mult uitate. Am conceputArhiva trãdãrii ºi a mîniei, un fel de cronicãa secolului. Ozias era prima parte, Vasiliu,foi volante trebuia sã fie partea a doua... ºiva fi ºi o a treia parte (pe care o scriu acum).Am scris ºi memorii, eseuri... ºi alte douãromane. Plãcerea pe care mi-o dãduse psi-hanaliza (ºi pe care, de la un moment dat,nu mi-a mai dat-o) am regãsit-o în ficþiunilepe care le scriam. Era ceva asemãnãtor cuanaliza: povestea începea sã se închege înjurul unei intrigi iniþial destul de vagi. Sim-

þeam cã înaintez dupã un plan care exista, darnu se lãsa descoperit decît în actul de a scrie.Aflam diverse lucruri despre mine, la fel caîn munca analiticã. Dar nu imediat. Procesulpropriu-zis de scriere semãna cu un fel de„vis dirijat“. Interpretãrile veneau mai tîrziu,dupã terminarea operei (sau, cel puþin, aunor bune pãrþi din ea). Regãseam în scrisplãcerea pe care mi-o oferise mult timp psi-hanaliza ºi pe care sfîrºise prin a mi-o refuza.

G. D.: În cartea dvs. Vasiliu, foi volante,realizaþi o imagine magistralã a nebuniei, în-fãþiºînd douã modalitãþi diferite: nebunia „dis-cretã“ a lui Vasiliu, pe care o definiþi ca „formãgoalã“, „simulatoare a vieþii vii“, ºi nebunia„deplinã“ a lui Laban, invadatã de forþa crea-tivã a delirului. Cum faceþi ca paºii psihiatru-lui sã nu se amestece cu proza naratorului?Este de la sine înþeles cã dacã nu aþi avea cu-noºtinþe medicale ar fi imposibil sã creaþi ase-menea personaje ºi, cu toate astea, reuºiþi sã-lfaceþi pe cititor „sã uite“ formaþia pe care o areautorul. Este, dupã pãrerea mea, una dintremarile virtuþi ale operei dvs.

I. V.: În romanul despre care vorbiþi am fã-cut portretul unui psihiatru „nebun“, cel aldoctorului Vasiliu. Vasiliu este un fel deDomnul Teste (personajul lui Paul Valéry),un Teste pierdut în vîrtejul unei poveºtiagitate (rãzboi, revoluþie, teroare). Din cau-za raþionalismului sãu morbid, vrea sã sis-tematizeze totul. Opera vieþii sale este o„sistematizare“ a bolilor mintale, inspiratã,pare-se, de principiile marxism-leninismului.„Moartea lui Dumnezeu“ îl conduce spre uncult pentru Stalin, fãrã a þine cont de evolu-þiile istorice care au dus la abandonarea aces-tui cult. Vasiliu este însã poet; capacitateasa poeticã este ca o ramurã verde într-uncopac uscat. De ce Vasiliu este ucigãtor, iarLaban, celãlalt personaj central, nu este aºa?– Pentru cã Vasiliu n-a cunoscut decît dra-gostea rece ºi incestuoasã a unei mame de-presive, în vreme ce Laban, marele nebun alazilului, „regele nebunilor“, cel care a supra-vieþuit unor frustrãri monstruoase, trãieºtecu þãranca Maria o dragoste completã, careîl satisface total. Dragostea asta este un iz-vor de viaþã. Laban, un „parafrenic“ dupãultimele sistematizãri, nu este ºi nu va fi ni-ciodatã un mort-viu, cum este doctorul sãu.

Dacã personajele mele sunt într-adevãr„vii“, asta nu se datoreazã cunoºtinþelor me-le de psihiatrie. Nu le-am inventat plecîndde la o schemã prestabilitã; ceea ce m-aghidat a fost practica psihiatricã, ºi nu teo-ria. Aceste personaje au apãrut din memoriamea, ºi nu din cunoaºterea teoreticã a psi-hozei. E vorba despre mai multe modele,despre trãsãturi disparate care fuzioneazãîntr-o sintezã epicã. Nu pot, evident, spunecã teoria, ºi mai ales teoria analiticã, n-ajucat niciun rol, dar cred cã asta a survenitmereu prin intermediul amintirii, al uneiexperienþe de viaþã, al unei figuri, al unuieveniment. Memoria e întotdeauna vie, învreme ce raþionamentul dezîncarnat e ste-ril. Ceea ce e valabil pentru personajele ro-maneºti, anume cã teoria ucide în vremece experienþa însufleþeºte, este la fel devalabil ºi pentru autor.

Într-un fel, Vasiliu sunt chiar eu. Un Vasiliu care a renunþat la „sistemul“ sãu, ca-re ºi-a recunoscut eºecul teoretic alegînd povestea.

G. D.: Cum a primit critica româneascã ope-ra literarã a unui psihiatru ºi psihanalist?

Deoarece în multe þãri existã o dublã preju-decatã: scriitorilor nu le prea place ca psihologiisã le invadeze teritoriul, iar psihologii sunt des-tul de invidioºi pe colegii lor care devin scriitori.Cum aþi trãit aceastã dublã condiþie?

I. V.: Cunosc din experienþã situaþiile pecare le descrieþi. Cazul meu este ºi mai di-ficil, deoarece intervine o chestiune legatãde generaþii. Generaþia mea a debutat în via-þa literarã la sfîrºitul anilor cincizeci, a atinsapogeul în anii ºaptezeci. Eu am publicat unvolum de eseuri. Din 1977 am fost în exil,unde am fãcut mai ales jurnalism politic ºicivic. Poetica nebuniei, marele meu proiectteoretic, nu dispãruse, dar continuam sã-ldau la o parte. Totul, într-un fel sau altul,era „programat“: vãzusem, în 1966, celebrulfilm al lui A. Tarkovski, Andrei Rubliov. Evorba despre un cãlugãr, faimos pictor deicoane din secolul al XVI-lea. S-a apucat depictat doar spre sfîrºitul vieþii, dupã ce a trãitexperienþele devastatoare ale dragostei, rãz-boiului, muncii. Mi-am spus: „Ar trebui sãfaci la fel: trãieºte, apoi creeazã“. Dar nusunt primul în domeniu. Theodor Fontanea început sã scrie romane cãtre vîrsta de ºai-zeci de ani, iar cel mai bun dintre ele, EffiBriest, a apãrut cînd avea deja 76 de ani.

G. D.: Relaþia dintre psihanalizã ºi literaturãdateazã de mult timp ºi nu a fost scutitã decontroverse. Care este poziþia dvs. în legãturãcu acest subiect? Poate psihanaliza sã aducãceva în creaþie sau în critica literarã?

I. V.: Într-adevãr. Atitudinea scriitorilor fa-þã de psihanalizã merge de la negarea ceamai vehementã (Vl. Nabokov) la o apro-bare prudentã (Th. Mann). Atitudinea ceamai interesantã o are E. Canetti. El estefoarte critic faþã de Freud, deºi are o pro-blematicã asemãnãtoare psihanalizei. Dã impresia cã se luptã cu psihanaliza fãrãtragere de inimã. Dacã ar fi pãºit pe urmelepsihanalizei, s-ar fi condamnat la sterilitate.Principalul reproº adus psihanalizei este reducþionismul, faptul de a reduce totul lacomplexul oedipian, ignorînd individualul.Avem impresia cã psihanalistul ºi scriitorulvîneazã pe aceleaºi terenuri, dar cu armediferite. Psihanalistul face din cazuri indi-viduale legi (sau reguli), în timp ce autorulde ficþiune sperã sã lãmureascã generalulprintr-un caz individual. Este totuºi ocomparaþie insuficientã. Rolul plãcerii încadrul procesului de transfer este conside-rabil de ambele pãrþi – psihanalist ºi pacient.Într-un articol din 1909, Der Dichter unddas Phantasieren (Poetul ºi fantezia), Freudafirmã cã scriitorul regãseºte în ficþiune plã-cerea copilãreascã de putere ºi face tot po-sibilul s-o retransmitã cititorului! Relaþiadintre autor ºi cititor este similarã celei ca-re se stabileºte în timpul psihanalizei. Înacelaºi timp, am mai spus-o, lucrarea scrii-torului se desfãºoarã paralel cu asociaþiilelibere ale pacientului. Demersul este maimult sau mai puþin lucid, am putea uneorivorbi de „paranoia criticã“ (S. Dalí). Întru-cît autorul este asemãnãtor pacientului,critica literarã de inspiraþie psihanaliticã areun viitor luminos. Dialogul este posibil.

�Interviu realizat

de GUSTAVO DESSAL

Traducere din francezã de LIANA LÃPÃDATU

10 • APOSTROF

�

Anul XXI, nr. 7 (242), 2010 • 11

Un arþar învaþã filosofie

Despre poziþia orizontului: e limpede,el se deºirã din carnetrece prin ochi,urmeazã linia melodicã improvizatã de o pasãrecare e jumãtate cîntec, jumãtate hranã pentru pisici

– ai, pisicile coboarã din cer, ca soarta,pe frînghii de mireasmã,îºi ascut ghearele de pînza de pãianjen întinsã întredouã petale de stea gata sã se desfolieze,au boturile albastre, pãtate de la ronþãitul aripilorde îngeri –

În ceea ce priveºte poziþia pãmîntului, aici intervinefenomenul de frecare al fiecãrei vieþi de ceea ce se cheamãîndeobºte moarte, care e un fel de eternitate care se distribuie exact fiecãrui muritor,fãrã pãrtinire,fãrã rest,fãrã întoarcere,micile evadãri – rare de tot – sînt consemnate la fapt diversºi aruncate haosului care e de fapt memoria: o tumoare care atîrnã hidos pe trupul universului…!

De asta, în dimineaþa în care un mugure, atît, un mugurea explodat pe un ram de arþar,am ºtiut cã în lume nimic nu mai poate fi ca înainte.

Mai ales cã din guºa pãsãriicare presãra cîntec peste flori ºi peste iarbãla un moment dat a început sã curgãnisip.

Iar o mierlã, care lucra la un orizont paralel,spuse cu toatã convingereafãcînd sã încremeneascã orice rãsuflare caldã:

priiit – liu – iu – con – fiii – soun – paviiift – riu – riu – cuvist – foorl – coun – da

_____________________________________________________

P.S. A fost îndeajuns pentru un filosof heracleiticsã înceapã traducerea aerului impregnat de fraza muzicalãconstruindu-ºi temeinic sistemul sãu filosofic.Astfel: priiit ar însemna, în traducere lejerã, cã nu existã între cer ºi pãmînt decît un singur punctde contact care e cîntecul din guºa mierlei;apoi liu semnificã distanþa dintre trup ºi sufletdin interiorul fiecãrei fiinþe din univers;iu e o monadã, iar con e disperarea fiinþei carenu ºtie cît de groase sînt zidurile care o þin captivãîn finitudinea cosmicã;fiii ar semnifica întoarcerea pe un pãmînt care nu a fostatins de respiraþia pãmînteanã, care a rãmas agãþat învis de la facerea materiei calde;soun e un imn pentru apã;pa e gustul teribil al aerului care îi respirã pe

inimaginabilii locuitori ai universului interior;viiift, ºi nu viifft, cum se poate înþelege uneori, înseamnã

cãsoarta e limba care vîneazã melcii de pe frunzele de

podbaldimineaþa, pe o fîneaþã dintr-o livadã care stã sã se prãvalepeste sistemul solar;

riu e ºopotul sîngelui care carã universul în interiorul fiinþei;

riu, cu accentul pe i, de astã datã, e renunþarea la a doua viaþã

pentru cei împliniþi prin moarte;cuvist e drumul care se naºte pe sine însuºi ºi efãrã întoarcere;foorl e dorul de punctul înºurubat cîndva cu degetul pe aer ºi care aratã direcþia spre Dumnezeu; nimeni numai ºtie cum a fost, însã toatã lumea încearcã,mãreþia fiecãruia stã în ratarea vieþii; coun e singurãtatea cuvîntului desprins de materie;da e nu; poate cã e singura certitudine…!

Ponticele ºi Tristele, laolaltã

Lui CRISTIAN APOSTOLºi poeþilor din generaþia „sfîrºitul literaturii“

(....), aº fi vrut sã-þi scriu o scrisoare din insula Harbourºi sã-þi mãrturisesc de acolo, învelit în nisipul roz pînã la bãrbie,

cît de dor îmi este de patrie;

Dar nu pot decît sã-þi scriu o scrisoare din patria hãrãzitã,captiv în pumnul de piatrã al munþilor Carpaþi ºi sã-þi spun cît de departe sînt de insula Harbour.

Poate cã în felul acesta, visînd, uzurp la patria unui om care trãieºte în Bahamas ºi care îºi simte patria ameninþatã din cauza celor care o devoreazã cu gîndul;

ªi îmi imaginez prosteºte cã ºi omul din insula Harbour, în vreo searã, în timp ce peºtiºorul de aur îi papã din palmã ouã de broascã-þestoasã ca sã-i îndeplineascã o mie ºi una de dorinþi, se uitã în zare ºi îºi doreºtesã se fi nãscut, în vreuna dintre vieþi, în þara dintre Carpaþi ºi Marea Neagrã, acolo unde Dracula acolo unde Mioriþaacolo unde... acolo unde...

ªi dacã ar veni aici, adus de dorinþa îndeplinitãa peºtiºorului de aur,cine ar fi sãlbaticul, eu sau el?Cum am împãrþi pîinea ºi sarea?

De asta, nu uita:Patria e numai una, noi sîntem frunzã ºi iarbã.Cei care viseazã sînt inamicii patriilor din univers.Nu sãri peste propria umbrã, tulburi patria altora.Oamenii fãrã patrie au ceva misterios. Fiecare om are o patrie care l-a trãdat.Fiecare om a trãdat o patrie.

�

Poeme de ADRIAN ALUI GHEORGHE

12 • APOSTROF

NICOLAE MANOLESCU înmodulaþiile critice alelui ION BOGDAN LEFTER

ÎN SIAJUL Istoriei criticea literaturii române a

lui Nicolae Manolescu,colecþia „Studii“ a Edi-turii Paralela 45 din Pi-teºti publicã (în 2009),sub semnãtura lui IonBogdan Lefter, o carteintitulatã Nicolae Mano-lescu: de la cronica literarã la Istoria criticã....Fãrã sã se coaguleze într-o monografie caresã respecte în mod strict canoanele genu-lui, lucrarea lui Ion Bogdan Lefter asam-bleazã articole anterioare dedicate luiNicolae Manolescu, cu inerente actuali-zãri ºi retuºuri, dictate de exigenþele fixãriilor într-o carte autonomã.

Originatã ludic în titlul unei cãrþi a au-torului studiat (Metamorfozele poeziei), In-troducerea pune accentul pe Metamorfozelecriticului, miza discursului fiind aceea adecriptãrii multiplelor faþete ale criticuluiliterar Nicolae Manolescu, detaºat, ºi totuºiinterdependent în raport cu inventarulcomplex al ipostazelor sale. Din organiza-rea textelor se ivesc, rând pe rând, cronica-rul literar, istoricul ºi teoreticianul ge-nurilor, eseistul, comentatorul politic ºiautorul Istoriei critice a literaturii române,fiecãrui segment al activitãþii criticului lite-rar fiindu-i alocat un capitol distinct. Volu-mul se încheie cu douã serii de Addenda.Prima cuprinde „texte despre specia cro-nicii, replici dintr-un schimb polemic de opinii cu Nicolae Manolescu, din varalui 1990“, în vreme ce a doua recuperea-zã reflecþii asupra „lunedismului“, a feno-menului cultural generat de Cenaclul deLuni, condus de Nicolae Manolescu, la carea luat parte ºi Ion Bogdan Lefter.

Intensitatea admiraþiei autorului faþã de personalitatea subiectului sãu ia formaunui elogiu explicit în Fiºe pentru un portret,prima secþiune a volumului, unde, într-unamestec de fiºe de dicþionar, aprecieri criticeºi afirmaþii care-i aparþin lui Nicolae Mano-lescu, acesta din urmã este catalogat „Celmai important critic român al jumãtãþii adoua a secolului XXI“. Aºezat, la începutulºi la sfârºitul capitolului, pe o logicã aoglindirilor regresive, portretul lui NicolaeManolescu reflectã constantele unei per-sonalitãþi care beneficiazã de toate datelenecesare transformãrii sale într-un „perso-

naj“ cultural memorabil. Astfel, prima sec-venþã încheie o scurtã biobibliografie cu oconstatare perfect justificatã: „La 70 de ani,spirit încã-tînãr, relaxat ºi zîmbitor, inte-resat de orice noutate, îºi amînã indefinitsenectutea...“

A doua secvenþã portretisticã recupe-reazã imaginea lui Nicolae Manolescu la patruzeci de ani, pe vremea când IonBogdan Lefter l-a cunoscut la Cenaclul deLuni. Autoritatea, ironia, inteligenþa ºispiritul ludic de atunci se regãsesc perfectconservate ºi rafinate în prezenþa sa deacum. Nuanþele se datoreazã acumulãrilorde pe parcurs, cele mai vizibile fiind tri-butare exerciþiului public, indiferent cãavem în vedere implicarea politicã sau spo-rul de vizibilitate culturalã mediaticã. Înacest sens, Ion Bogdan Lefter amendeazãopoziþia dintre izolarea distantã din tine-reþe, menþinutã cu virtuozitate de NicoaleManolescu în ciuda faptului cã orice criticliterar este, implicit, o persoanã publicã,ºi regimul sãu cât se poate de public de du-pã 1989. Adiacentã calitãþii de persoanãpublicã, masca ºi reflexele ei culturale sereveleazã exorcizant în articole scrise desubiectul cãrþii, mostre din acestea fiindintercalate în exerciþiul portretistic fãcut deIon Bogdan Lefter.

Astfel, un fragment dintr-un interviuacordat lui Nicolae Rotund, pentru revistaTomis, dezvãluie un Nicolae Manolescuconºtient de formula capricioasã a existen-þei publice, în care importante sunt respon-sabilitatea, implicarea socialã, dar ºi ima-ginea de rol sau variabilitatea receptãrii:

În istoria literaturii n-a reuºit nimeni nici-odatã sã-ºi facã loc dînd din coate. Datorianoastrã este sã ne jucãm dupã posibilitãþirolul [...] Trebuie sã facem tot ce depinde denoi ºi sã aºteptãm cu seninãtate pe istoriculde mîine, pe care nu-l putem influenþa, nicicorupe. Intrã în meseria noastrã un anumitsimþ de fatalitate. Ne încredinþãm cu can-doare posteritãþii, care ne va aºeza, poate,într-un loc la care nu ne-am gîndit, ne vaonora memoria sau ne va da uitãrii.

Fin observator ºi comentator al „obsesiei“Manolescu, Ion Bogdan Lefter apreciazãîntr-o primã fazã cã „Nicolae Manolescuaparþine genului de personalitate magne-ticã, cu vocaþie de mentor spiritual ºi cu unºir inepuizabil de emuli“, pentru ca, în-tr-un timp secund, el sã revinã ºi sã-ºiatenueze elogiul: „astãzi mi se pare cãexageram eu însumi: important, rolul decronicar al lui Nicolae Manolescu n-a pututfi atît de «obsedant» pentru mediul nostruliterar din ultimele decenii, în care maimulte serii de critici de mare calibru aufãcut oficiile de întîmpinare a literaturii noi,la rîndul lor apreciaþi ºi aºteptaþi, într-odinamicã de cîmp mai sofisticatã...“ Înconsecinþã, „metamorfozele criticului“ suntºi „metamorfozele“ celui care redacteazãcartea...

A doua parte a volumului, Cronicarulliterar, reia dezbaterea despre afinitatea criticii româneºti pentru teorie ºi îi opunecritica „foiletonisticã“ ºi „impresionistã“, în cadrele acestei dihotomii fiind reliefatãapetenþa criticului Nicolae Manolescupentru spiritul teoretic. Ion Bogdan Lefterargumenteazã existenþa unui sistem coerentde lecturã diseminat în masa impresionantãa textelor acestuia. „Dincolo de jocul înºe-lãtor al aparenþelor – noteazã autorul –,

Nicolae Manolescu e însã un critic cu unsistem precis, nesintetizat într-un volum«teoretic» din grija – poate – de a evita ori-ce risc de pedanterie.“ Criticul are o simi-larã atitudine mefientã ºi faþã de antolo-garea cronicilor sale literare, argumentândcu „fanarea“ acestora ºi cu valoarea lor con-textualã. Cu toate acestea, dupã tentativadin 2000 a Editurii Vinea, publicarea în2001, la Editura Aula, a Listei lui Manolescu(titlu principal: Literatura românã postbe-licã, subtitlul fiind amendat de Ion BogdanLefter) invalideazã „fanarea“ invocatã decriticul literar.

Modelul teoretic ºi virtuþile stilistice alecelor douã lucrãri fundamentale de dinaintede 1989, Arca lui Noe ºi Despre poezie, con-stituie subiectul analizei din cel de-al treileacapitol al volumului, Între istoria ºi teoriagenurilor. Ion Bogdan Lefter observã con-vergenþa structuralã a celor douã opere,structura lor bipartitã, cu o secþiune teore-ticã ºi o alta aplicativã. El considerã Arcalui Noe „o saga a familiei romanului româ-nesc“ ºi explicã tonalitatea ei romanescãprin fascinaþia mãrturisitã a criticului pen-tru poveste, pentru genul epic.

Din gama valenþelor discursive ale luiNicolae Manolescu nu putea lipsi Eseistul.Folosind afirmaþiile criticului însuºi, Lefteranalizeazã, în acest capitol, trecerea de laeul fictiv, „depersonalizat“, la biografismulaccentuat, la eul „personalizat“, ºi remarcãfaptul cã, în cazul lui Nicolae Manolescu,aceastã glisare cãtre biografism a echilibratopþiunea pentru teoretic. Mai apropiat deeseist decât de critic, dar împrumutând vir-tuþile teoretice ale celui de-al doilea, Co-mentatorul politic discutã într-o mai micãmãsurã despre exerciþiul politic al NicolaeManolescu ºi mai mult despre cuvinteleacestuia, lãsând spaþiu investirii culturale adiscursului sãu politic.

Geneza editorialã a Istoriei critice a lite-raturii române, dar mai cu seamã Evenimen-tul, lansarea, mitologia ºi receptarea ei ocupãcea de-a cincea secþiune a volumului. Mar-tor al întregului desfãºurãtor ca dispozitivspectacular, Ion Bogdan Lefter noteazã:„excepþionalitatea momentului s-a datoratnu numai cãrþii, ci ºi vizibilitãþii autoruluiei ca personaj public ºi mediatic“. Oprindu-se asupra virtuþilor ºi carenþelor cãrþii, elamendeazã absenþele mai mult sau mai pu-þin flagrante, noncontextualismul ºi estetis-mul programatic, dar, mai cu seamã, cãli-nescianismul supraevaluat al perspectivei de ansamblu.

Mãrturisirile din Addenda II: „Lunedis-mul“, dar ºi articolele scrise de-a lungul vremii aratã un Ion Bogdan Lefter res-pectuos faþã de autoritatea de necontestata cronicarului literar Nicolae Manolescu,grãbit cu recunoaºterea calitãþii sale dementor, dar ºi un critic matur, care ºi-agãsit propria cale. Astfel, el conºtientizeazãcã realitatea face ca influenþei prime sã ise adauge în timp ºi divergenþe, care facimposibilã „idealizarea“ lui Nicolae Mano-lescu, deconstruind ºi mitizarea acestuia.Cartea îl gãseºte pe Ion Bogdan Lefterscindat între admiraþia mãrturisitã pentrucriticul literar Nicolae Manolescu ºi nece-sitatea de a-ºi afirma, uneori în contra-partidã, independenþa de spirit.

�

Constantina Raveca Buleu

D O S A R

1.FÃRÃ ÎNDOIALÃ – atît cît pot sã-miaduc aminte – niciun alt volum de

memorii nu a stîrnit atîtea reacþii explozive– negative, chiar vulgar insultãtoare – pre-cum Viaþa unui om singur, opera postumãa lui Adrian Marino. Aº spune chiar cã dis-tinsul om de culturã care a fost autorulacestor dezvãluiri memorialistice a fost maiprezent astãzi, post mortem, decît a putut sã fie în cursul vieþii lui zbuciumate.

S-a dezlãnþuit împotriva lui o campaniefuribundã – orchestratã sau nu – a unor intelectuali ai establishmentului culturalactual, care nu-i analizau cît de cît ideileºi afirmaþiile, nu-i luau în seamã acþiunileºi justificarea lor, adicã fãrã sã fi citit cuatenþie ºi rãbdare paginile voluminoaseilucrãri. Era mai uºor a-l considera pe Adrian Marino „informator“, „agent de in-fluenþã“, „spion“ – chiar… „superspion“! –acoperit de „faima“ unui om de culturã.Opera lui, neluatã în seamã (opus igne, auc-tor patibulo dignus!). Cel care a dat tonul dela înãlþimea autoritãþii sale în CNSAS a fostMircea Dinescu. I s-au alãturat o serie dearticole din Evenimentul zilei, din Românialiterarã etc. Au fãcut o oarecare vîlvã ºi ar-ticolele – ºi pro, ºi contra – publicate deObservatorul cultural. Calificative precum„frustrat“, „masochist“, avînd „fiere în me-morie“ etc. apãreau într-un singur articolal lui Dan C. Mihãilescu (România literarã,15/2010). Iar titlurile articolelor din ziarulEvenimentul zilei (Marino spiona pe MonicaLovinescu etc.) sînt de-a dreptul rizibile, nunumai ignorante.

2.AU EXISTAT însã – spre cinstea criticiinoastre literare – ºi articole obiective,

normale, unele chiar laudative, care dove-desc a fi înþeles, corect, mai aproape de ade-vãr valorile operei lui Marino – dincolo deslãbiciunile contradictorii ale existenþei saleomeneºti. Aº menþiona printre acestea cro-nica din Formula AS (Adriana Bittel), excep-þionalul numãr al revistei craioveneMozaicul (în care semneazã Marta Petreu,Florina Ilis, Ovidiu Pecican ºi alþii), alãturide care trebuie remarcatã seria (repetatã)de intervenþii din Observatorul cultural, cutoate opiniile aprobative, dar ºi interogativ-dubitative. (În stadiul actual al cercetãriiincomplete a dosarelor Securitãþii, oricediscuþie nu poate rãmîne decît în suspen-sie.) Liviu Antonesei („nu cred cã un omînchis 14 ani a devenit comunist ºi fan alSecuritãþii“), Paul Cernat („dezorientare“),Daniel Cristea-Enache („nu pot sã-l ju-dec“), Marius Ghilezan („cãrþile lui nu aufost influenþate de Securitate“) ºi alþi cola-boratori ai Observatorului cultural (9 mai)se desolidarizeazã de acuzatorii memorieilui Adrian Marino: ei „vor scrie altfel“ des-pre el! Mai explicit decît alþi exegeþi, MartaPetreu (în revista Mozaicul, 3/2010) a avut

ideea de a-l situa pe Adrian Marino în seriaintelectualilor care au deschis drumurileculturii României spre Europa: un „modelcultural“ ce începea cu paºoptiºtii ºi se con-tinua cu „Drãghicescu, Maiorescu, Ibrãilea-nu, Zeletin pînã la Lovinescu“, adicã „unideolog al civilizãrii/occidentalizãrii trepta-te a României“ (Mozaicul, p. 3). Marinoînsuºi se considera „neopaºoptist“!

Deosebit de importante pentru aspec-tele politice ºi ale colaborãrii cu Securita-tea – atît de clamoros vituperate de criticiiacuzatori – au fost intervenþiile în discuþiiale lui Gabriel Andreescu (Cotidianul, 11mai), cunoscutul disident anticomunist, ºi,mai ales, ale lui Neculai Constantin Mun-teanu (Observator cultural, 20 mai). Primulconsidera „compromisurile“ lui Marinodrept o „supravieþuire activã“ ºi vorbea de „macularea grobianã a memoriei lui“.Cel de-al doilea, colaboratorul „EuropeiLibere“, nu o datã confruntat, la München,cu trimiºii Securitãþii, declara într-uninterviu: Adrian Marino „nu corespundea“portretului unui vulgar provocator trimisîn misiune, nici „agentului de influenþãpatriot“, avînd „o atitudine foarte criticãasupra stãrilor de lucruri din þarã“. ªi adã-uga: „ni s-a pãrut cã-ºi foloseºte relaþiile din

þarã, inclusiv cu Securitatea, pentru intereseproprii, sã cãlãtoreascã, sã frecventezebiblioteci, sã-ºi scrie cãrþile ºi, mai ales, sãse facã cunoscut în lume…“

Putem pune capãt aici, în claritateaunor astfel de declaraþii, îndoielilor noas-tre conjecturale, persiflãrilor ºi insulteloradresate memoriei lui Adrian Marino.

3.AUTORUL VIEÞII unui om singur a fost– a vrut sã fie – într-adevãr un erudit,

„mizantrop autentic“, un solitar. Însetat dea se afirma, pe mãsura meritelor pe care ºile atribuia ºi cunoºtea, dupã ani ºi ani – 14ani – de izolare în închisori ºi în deportare,neajutat de nimeni (aº adãuga: nici de osalvatoare speranþã în divinitate), a fostîntr-adevãr „un om singur“. ªi prin bio-grafie, ºi prin temperamentu-i egocentric,pecetluit în sine însuºi, ºi prin acþiunile saleizbucnite din tãceri ºi resentimente. Unintelectual remarcabil, care nu avea (nevoiede) colegi ºi prieteni, de maeºtri, de modeleanterioare pe care le-ar fi putut continua(unica referinþã: „neopaºoptismul“!). Cîtdespre prezenþa sa printre tinerii literaþigrupaþi în jurul lui G. Cãlinescu, cunoaº-tem acum dificultãþile colaborãrii.

D O S A R

• Adrian Marino la Universitatea „Babeº-Bolyai“, alãturi de rectorul universitãþii, prof. univ. dr. Andrei Marga,ºi de prof. univ. dr. Pompiliu Teodor. Foto: M. P.

�

Viaþa unui om neliber

Anul XXI, nr. 7 (242), 2010 • 13

Alexandru Niculescu

În plus, Adrian Marino era ºi un marenaiv, fãrã simþul biciuitor al realitãþii vieþiisociale. Cobora dintr-o familie din Iaºi binesituatã material, cu încrengãturi de rudenieprotectoare, pe care nu o datã ºi-o repudiaîn numele unor „idealuri fundamentale“, alunor „principii de bazã“, în care tînãrul vlãs-tar credea. „Stãpînit de eroarea de a credeîn valori teoretice“, în umbra bibliotecilor,Marino se recunoaºte a avea „un idealismabstract radical“ (p. 15), într-un „amestecoscilant de stoicism ºi criticism“. Adicã, defapt, „o psihologie egoistã ºi individualis-tã profund antipaticã“. La care adaugã „oanume blazare ºi indiferenþã superioarã“!

Iatã ceea ce nu au înþeles – sau nu auluat în seamã – recenzenþii memoriilor luiMarino. Autorul îºi dãdea seama cã eraoarecum altfel decît confraþii sãi, cã, maiales, dupã suferinþele din detenþie, „nu impunea nimãnui“. Fãcînd mereu o „im-presie ºtearsã, obscurã, dezarmantã ºi com-plexatã“, care nu coincidea cu forþa intelec-tualã pe care ºi-o cunoºtea. La toate acestease adãugau ºi gravele discriminãri „pecriterii politico-sociale“ (p. 195). (Un„frustrat“ cu „mania persecuþiei“, îl carac-terizeazã unii recenzenþi!)

În ceea ce mã priveºte, îmi iau permi-siunea de a interveni – tardiv – în acestamalgam învrãjbit de opinii contradictoriidintr-un devoir de conscience.

4.L-AM ÎNTÎLNIT pe Adrian Marino în1947, odatã cu începutul studiilor

mele universitare. L-am privit întotdeaunadin perspectiva unui fost student – deºi luiîi repugnau ierarhiile profesorale. ªi totuºi,odatã cu trecerea lui G. Cãlinescu de la Iaºila Universitatea din Bucureºti, el a fost„asistent universitar“ la Catedra de litera-turã românã (prin anii 1946-1948). ªi cuaceeaºi identitate a fost arestat, la Iaºi, în1948 (sau 1949). Dar printre colaborato-rii Maestrului (Al. Piru, Valeriu Ciobanu,O. Papadima, Dinu Pillat), Marino fãcea ofigurã aparte: mai destins, mai retras ºiparcã iluminat de o solidã culturã.

În acea vreme, Marino desfãºura ºi oactivitate publicisticã. A început prin 1944-1945 sã scrie în Jurnalul literar din Iaºi (re-vista lui G. Cãlinescu) ºi a continuat cu se-ria universitarã din Bucureºti, cu acelaºititlu (1946-1947), în care apãreau ºi cursurile þinute de G. Cãlinescu. Dar maiimportantã a fost contribuþia sa în pagina2 literarã (sãptãmînalã) a ziarului Naþiunea(director: G. Cãlinescu) – despre care scrie:„am apãrat cu fermitate criteriul estetic înpublicistica literarã româneascã“ (p. 51).Împreunã cu Al. Piru ºi G. Mãrgãrit, Ma-rino participa la o adevãratã „rezistenþã prin culturã“. Cunosc ºi eu, personal, entu-ziasmul literar, independent de politicã, alcelor ce alcãtuiau acea paginã: colabora-sem, de la Craiova, tînãr aspirant spre idea-luri literare, cu cîteva articole critice (prin1947). Iatã însã cã, în 1948, odatã cutrecerea tot mai supusã a lui G. Cãlinescuîn tabãra procomunistã, cei doi redactoriprincipali, Al. Piru ºi Adrian Marino, sînteliminaþi, G. Cãlinescu scrie chiar o „jus-tificare“, pagina literarã intrã sub controlulcomunist, iar ziarul Naþiunea, nu dupãmult timp, dispare ºi el.

Am trãit aceste triste evenimente. Pot depune mãrturie. Atunci, împreunã cualþi tineri ca mine, „ºezum ºi plînsem“…

5.DE AICI, în timp, mai departe, începeºi calvarul lui Adrian Marino. Odatã

cu concedierea de la ziar ºi pierderea pos-tului de „asistent universitar“, tînãrul cãr-turar se întoarce la Iaºi ºi se „refugiazã“printre cãrþi, nutrind în sinea lui ura împo-triva comunismului (prosovietic, în plus).„Cu capul în nori“ (cum scrie tardiv în me-morii), dar cu elanul forþei tinereºti, AdrianMarino intrã în contact cu secþia de tine-ret a Partidului Naþional Þãrãnesc (TUNÞ)a lui Maniu ºi participã la „acþiuni directe“împotriva comunismului instaurat desovietici în România.

Erau ani grei. Un timp în care unii in-telectuali de marcã pactizau cu regimul comunist, în timp ce tinerii de valoare lu-au calea strãinãtãþii (începea exodul exi-lului), Adrian Marino, sprijinind luptaorganizaþiei naþional-þãrãniste, rãspîndeamanifeste anticomuniste. Eroism juvenil,se poate spune, vãzut prin prisma timpuluide azi, dar un eroism care, atunci, se plãteacu viaþa. Adrian Marino a fãcut – la 26-27 de ani – o rezistenþã anticomunistãcombatantã. Cînd vorbim despre el, trebuiemai întîi sã þinem seama de aceste indele-bile fapte! Oricît de „exaltate“ le considerãretrospectiv în volum autorul, ele fac partedin biografia sa: a pãtimit ºi „a plãtit“ dingreu – toatã viaþa – pentru aceste acte depatriotism.

6.A FOST arestat, în aprilie 1948 (sau1949, dupã cum afirmã Cicerone

Ioniþoiu, arestat ºi judecat în acelaºi „lot“de acuzaþi). Marino, încã „asistent uni-versitar“ virtual, avea 27-28 de ani. A fostsupus umilinþelor ºi torturii în timpul an-chetelor Securitãþii („Miºu Dulgheru“ îi eratorþionarul-anchetator). Pînã la urmã, inaptpentru lupta politicã ºi obiºnuit a se refugiaîn lumea cãrþilor, nu sã fie victimã a degra-dãrii poliþieneºti, Marino cedeazã (nu maiare „atitudine rigidã“, „nu poþi fi mereuerou“, p. 63); Cicerone Ioniþoiu, în memo-riile sale, îi reproºeazã „lãudãroºenia“ ºi„neseriozitatea“, dar nu þinea seama defaptul cã Marino, cu altã structurã psihicã,era pradã „unui grav dezechilibru interior“,„epuizat“ ºi „derutat“ – într-o „situaþie greude suportat“.

7.A „CEDAT“, a divulgat secretele orga-nizaþiei, a fost judecat ºi condamnat

(împreunã cu Cicerone Ioniþoiu, Paul Lãzã-rescu ºi alþi tineri) la opt ani de închisoare.

De aici înainte, lectura atentã a volu-mului de memorii ne poate servi dreptcãlãuzã hermeneuticã în drumul lung ºigreu al Vieþii unui om singur.

8.ADRIAN MARINO a îndurat – cu stoicism– opt ani de detenþie ºi, din 1957, alþi

ºase ani de deportare în Bãrãgan. CapitoleleÎnchisoarea ºi Deportarea în Bãrãgan (p. 64-98) reprezintã o istorie realistã a suferinþe-lor morale ºi materiale ale autorului. Ci-teascã-le oricine, cu atenþie: ele sînt odescriere lucidã a unei galerii de oamenisupuºi anihilãrii psihice ºi fizice – fãcutã deunul dintre ei, ca ei, dar cu atenþia unuiintelectual lucid, un analist politico-social.Paginile sînt demne de pana unui Balzac:într-atîta de exact relateazã decãderea uma-nã. Defileazã în aceste capitole figuri alepersonalitãþilor culturale de primã însem-nãtate, strivite de închisoarea comunistã,tot astfel cum apar ºi reflecþii (libere, în

mediul carceral!) asupra politicii Româ-niei. Alãturi de acestea, mãrturisirea unormomente de tot mai mare singurãtate ºi dereculegere.

9.PERIOADA DE închisoare (pînã în 1951)a însemnat „o maturizare ºi o trezire

la realitate“ (p. 71). Dar ºi o pierdere a in-subordonãrii combative. Începea, treptat,a se supune – el, rebelul! – situaþiei lui, subpumnul de fier al Securitãþii.

Din închisoare, a fost trimis cu „domi-ciliu obligatoriu“ în Bãrãgan (Lãþeºti). Da-cã, în temniþã, era „deþinut“, în deportaredevenise un „paria“. Fãrã niciun fel de perspective (p. 85).

În Bãrãgan era obligat sã nu pãrãseascãsatul Lãþeºti fãrã aprobarea Miliþiei (sau aSecuritãþii). Cu toate acestea, Marino sesimþea acolo oarecum mai „liber“ ºi – dupãcum relateazã chiar el – acolo primea „pa-chete de alimente ºi haine“ cu „destulã re-gularitate“, iar familia Bote îi trimitea 500de lei, lunar. Culmea „libertãþii“ sale: as-culta, la un aparat de radio cu baterii, Ra-dio Monte Carlo (p. 98). Suficiente ele-mente pentru a se simþi altfel decît era înrealitate. „Este drept, la Lãþeºti am începutsã învãþ ce înseamnã izolarea ºi singurãtateasocialã“ (ibid.). De aceea, „într-un momentde depresie“ („exasperare“, „descuraja-re“)… evadeazã din domiciliul obligatoriu!„Am fugit pur ºi simplu“ (p. 93), pare-se,la Cluj, la familia Bote, ceea ce s-a soldatcu arestarea ºi cu condamnare de „dreptcomun“. „Un gest inutil“ – la a cãrui pre-zentare detaliatã „a renunþat, fãrã ezitare“.

ªi totuºi, unele date din dosarele infor-mative CNSAS cercetate de Simona-MariaPop, autoarea monografiei Adrian Marino:Vîrstele devenirii (Dacia, 2010), o tezã dedoctorat la Universitatea din Alba Iulia,prezintã – cum vom vedea – o viziune uºordiferitã.

10.ACOLO, ÎN Bãrãgan, s-a consolidatînsã ºi legãtura afectivã cu viitoarea

sa soþie. Cãlãtoriile numeroase la Lãþeºti aledoamnei Lidia Bote, cadru universitar înCluj, îi aduceau nu numai cãrþi de studiu,dar ºi ajutor material necesar. Intervenþia eia fost beneficã, ocrotitoare. O adevãratãDea ex machina! Adrian Marino, care ºtiasã-ºi ascundã efuziuni sentimentale, lipsitede misticism patetic, scrie despre ea ca „oºansã nesperatã ºi neverosimilã“, lãudîn-du-i „devotamentul, rezistenþa moralã ºiputerea de sacrificiu“ (p. 53). Numai atît?– ne-am putea întreba. Nu ar trebui adãu-gatã ºi iubirea ei profundã?

11.ÎMPREUNÃ CU Lidia Bote, AdrianMarino, „eliberat“ din domiciliu

obligatoriu, a ajuns la Cluj, în 1963, ºi s-ainstalat în locuinþa ei. Bine primit, într-unadevãrat „spirit creºtin“, în familia soþiei sale, el, fostul deþinut politic, „cules de pedrumuri“, a fost „integrat“: „fãrã ajuto-rul L. ºi al familiei sale aº fi fost un ompierdut“ (p. 101). Deºi el „nu avea nicioafinitate, dar absolut niciuna cu niciun felde mentalitate religioasã“! În plus, „stabi-lirea“ la Cluj o considera „refugiul meu laCluj“, care echivala cu… „un al doilea do-miciliu obligatoriu“ (ibid.). Sã nu adãugãm,printre miracole, ºi probabilele strãdanii aledoamnei Lidia Bote ºi ale familiei sale dea-l „adapta“ pe acest „strãin total, dificil ºiciufut“, venit „din altã provincie, cu altã

D O S A R14 • APOSTROF

�

mentalitate, limbaj ºi scarã de valori“, la„alt tip de societate, într-o altã Românie,cu alte valori“ decît cele ale Moldovei salenatale? Bãnuiesc cã nu le-a fost uºor a-ldetermina sã se recunoascã legitim ºimotivat în locuinþa sa conjugalã!

În str. Er. Grigorescu, 72, unde, din pri-mele momente ale sosirii acolo, îl aºtepta„pe trotuarul din faþã“ o maºinã a Securi-tãþii! Atunci a înþeles Adrian Marino cã nu mai era un om liber! Cã libertatea – cîtãavea –, plecînd din deportare, era iluzo-rie. O urmãrire permanentã avea sã fie constanta vieþii sale de aici înainte, în Clujsau oriunde se gãsea.

12.DAR… A mai înþeles ceva. Cã, din 1948 pînã în 1963, cît timp a

durat izolarea sa în detenþie, Securitatea devenise în România „o fatalitate inevita-bilã“, „un fenomen natural“: „comunizareaþãrii era un fapt de care trebuia sã þinã, deacum înainte, seamã“ fostul combatantanticomunist trecut prin închisori ºi tor-turã. Dupã ani de revoltã ºi de suferinþã,Marino a înþeles încã o datã cã trebuia sãse „resemneze“, cu acel sentiment de „bla-zare“ ºi „indiferenþã“ pe care francezii îlexprimã în sintagma il faut composer avec.Cu o „cvasiindiferenþã“, trebuia sã se su-punã realitãþii româneºti din anii ’60!

13.DAR PE Marino îl mai aºtepta odeziluzie: indiferenþa româneascã

faþã de comunismul distructiv ºi, implicit,pentru sacrificiul celor care au luptat pri-mejduindu-ºi viaþa, libertatea, împotrivalui. INDIFERENÞA! Iatã-l în pag. 99-100,întrebîndu-se: „pentru ce am suferit, amfost umilit etc. etc.? Care este motivaþia ºijustificarea «sacrificiului» meu. Niciuna din-tre aspiraþiile mele profunde, esenþiale, de«structurã» nu preocupa pe nimeni“. ªi maideparte: „nicio imaginaþie politicã. Decep-þie totalã, pe toatã linia“. Într-adevãr, „încãdin închisoare“ constatase „marea realitateromâneascã, a carierismului individual, apoliticii de grup ºi de relaþii personale“…Idealurile sale „iluminist-paºoptist-demo-cratic-european“ (pe care „nu le puteam pã-rãsi“) erau inexistente sau trãdate. Atunci,vorba lui, „pentru ce ºi pentru cine, mi-ampãrãsit studiile, lecturile, preocupãrile in-telectuale?“ (p. 100) ca sã intre în închi-soare ºi, ieºind din detenþie, „într-un noucontext politic, intern ºi extern, fãrã nici operspectivã“.

În aceste cuvinte ºi întrebãri-cheieconstã explicaþia ºi justificarea „relaþiilor curegimul“, cu Securitatea, ale celui care,avînd „aspiraþii pentru puritatea moralã“,se regãsea decepþionat ºi „singur“, aban-donat ºi, mai ales, neînþeles ºi neajutat („fã-cusem o mare eroare. Inevitabilã ºi irepa-rabilã“ – o „cãinþã“ tîrzie).

14.MAI ESTE însã o cauzã a decepþiilorfostului deþinut politic: discrimina-

rea la care îl supuneau cei cãrora le solicitasprijin pentru a reintra în viaþa culturalã aþãrii, mai întîi, la Cluj. I. Pervain, RalucaRipan ºi chiar Iorgu Iordan (cu care avea„unele legãturi de familie“) îi refuzau soli-citãrile, într-un fel sau altul (îi „stînjenea“,îi „irita“, îl „umileau“ – sau „îi reproºau“faptele anterioare). „Am resimþit din plinastfel de umilinþe“ (p. 103). ªtefan Pascuîl interpela, cu ocazia unor cursuri de varã(1968-1969), cu „ce cauþi aici?“, iar I. Per-vain o „apostrofa“ pe doamna Lidia Bote

cu agresiva întrebare „cînd plecaþi la Bucu-reºti?“ (p. 104). Soþia lui Virgil Vãtãºianu,atunci cînd lui Marino i se decernase Pre-miul Herder (1985), i-a telefonat „indig-natã, scandalizatã“ ca sã verifice „incredibilaveste“ (p. 105). Tot astfel, Hadrian Daico-viciu, Adrian Papahagi ºi alþii. Decepþii clujene!

ªi totuºi! Prezenþa lui Marino în Clujnu a trecut neobservatã de unii scriitori clu-jeni de valoare. Adrian Popescu, în douãnumere consecutive din Steaua (3 ºi 4-5din anul 2010) dezvoltã, cu blîndã elegan-þã, ceea ce relateazã Marino despre faptulcã, vineri seara, cîþiva scriitori clujeni seadunau la el acasã spre a asculta emisiunileliterare ale „Europei Libere“ (în care vor-beau Monica Lovinescu ºi Virgil Ierunca).Participau la aceste reuniuni Virgil Ardelea-nu, „impulsiv ºi iritabil“, Adrian Popescuºi alþii („imediat începeau obiecþiile, nemul-þumirile“, iar „obiecþiile se acumulau me-reu“, p. 187), Aceºti oameni de culturã dinCluj îl preþuiau pe literatul „moldovean“ ºiîl considerau nu „un corp strãin“, cum cre-dea el, ci un coleg din Uniunea Scriitorilor,ca ºi ei. Dar, din pãcate, ideile celor ce seadunau acolo nu coincideau – ºi, nu o datã,ele erau prilej de dispute ºi despãrþiri. Nus-ar putea spune cã vinovaþi erau numai ceiinvitaþi, de vinã era chiar… gazda! Cu tem-peramentul sãu vulcanic, cu ideile saleliberale – vetuste –, Marino, format „în altclimat“ (la Iaºi), în tradiþia culturalã an-tebelicã, intra uºor în conflict cu cei maitineri, care nu-l înþelegeau. Distanþa cultu-ralã dintre generaþii – ºi nicidecum „refu-giul la Cluj“ – îl despãrþea, adeseori, peMarino de confraþii sãi transilvãneni.

În asemenea circumstanþe, s-a îndreptatspre Bucureºti. Despre ceea ce s-a petrecutîn „jungla“ vieþii literare bucureºtene aflãmnu numai din paginile scrise de el (109-128), dar ºi din aserþiunile Martei Petreu,citate chiar de autor, în care aceasta arãta„cît de nedrepþi, cît de veninoºi, cît de mo-jici pot fi ei, scriitorii. Cît de vanitoºi!“ (p.109). Este vorba de ceea ce, mai tîrziu, înarticolul din revista Mozaicul, scriitoareaclujeanã denumea Literaturocraþie. Listacelor cu care Marino intra în relaþii con-

flictual depreciative este lungã, uneoriprintre aceºtia aflîndu-se ºi unii criticaþi penedrept (cazul Ileana Mãlãncioiu). Dar, sãnu uitãm, distanþa dintre ei ºi Adrian Ma-rino era mare: formaþia sa culturalã ante-belicã, în Universitatea din Iaºi de atunci,crea „inevitabile conflicte“, „grave antago-nisme de generaþie“, care nu puteau sã fiedecît în defavoarea maturului om de cul-turã. „Colegialitatea, solidaritatea confra-ternã“ lipseau cu desãvîrºire, iar „inadapta-rea“ la „moravurile vieþii literare“ din jurulsãu era întru totul normalã. Da, între li-teraþii din anii 1960-1970, Adrian Marinoera „un corp strãin“! Pentru scrierile sale„nu exista nicio consideraþie realã“, pozitivã(uneori juca un rol negativ ºi faptul cã elera considerat „cãlinescian“, în contrarietatecu „lovinescianismul“ cerchiºtilor din Si-biu). Inimiciþiile i se înmulþeau cu uºurinþã!

15.CURÎND ÎNSÃ, prin concursul unoruniversitari din Cluj cu funcþii de-

cisive în culturã, activiºti de partid, AdrianMarino a fost „reabilitat“ ºi „repus îndrepturile civile“. Revenea, treptat, la nor-malitate (deºi nu ieºea deloc din vizorul Se-curitãþii, care l-a considerat mereu „pericu-los“!). Putea, acum, sã cãlãtoreascã (prinONT) în „þãrile socialiste“ ºi în Europa Cen-tralã, dar el profita de astfel de cãlãtoriipentru a-ºi procura… cãrþi franceze!

Visul sãu rãmînea însã Europa Occi-dentalã, „care, atunci, reprezenta un ade-vãrat mit“. Dar „paradisul“ occidental nui se deschisese încã. „Pentru mine, plecareaîn Europa, descoperirea ºi cunoaºtereaculturii apusene“ a fost, scrie el, „o ex-perienþã capitalã, unicã“.

Subliniazã: „dupã închisoare ºi depor-tare, «plecarea» în Occident a constituit aldoilea eveniment capital, decisiv, al vieþiimele“ (p. 143). Pentru care – ºtim acum – a trebuit sã plãteascã un greu ºi trist tribut.

16.ADRIAN MARINO a scris el însuºi, àsa manière, despre „relaþiile [sale]

cu regimul“ (p. 227-255)., tot astfel cum

D O S A R Anul XXI, nr. 7 (242), 2010 • 15

�

• Adrian Marino împreunã cu Daniela Þãranu, Mircea Ghiþulescu ºi Ion Vartic

16 • APOSTROF

a vorbit despre „exil ºi emigraþie“ (p. 176-197), dezvoltîndu-ºi pãrerile proprii.

Desigur, a acceptat – obligat sau nu – sãintre în contact cu Securitatea – mai întîi laCluj, apoi cu „centrala“ DIE. El, care, ca fostdeþinut politic anticomunist ºi ca om deînaltã culturã, considera cã „sistemul comu-nist în ansamblul sãu este cauza ºi izvorul«rãului» represiv, totalitar ºi torþionar alconºtiinþelor“ (p. 143). A renunþat – scrie– la radicalismul total“, la o „intransigenþãabsolutã“, pentru cã, pentru el, ar fi însem-nat „moartea culturalã“. A încercat deci sã obþinã „rezultate pozitive“ prin unele„adaptãri“ ºi „concesii“. Marino „încercasoluþii“ pentru a salva „tot ce se mai puteasalva“ din capacitatea sa intelectualã, dinvalorile sale din trecut, din puterea sa de amai fi util în cultura româneascã.

Dar de ce sã ne mirãm? ªi unii dintrenoi, cei vîrstnici, am acceptat constrîngerilepolitice ale regimului, în schimbul posibi-litãþii de a lucra, a publica, a merge în strãi-nãtate. Fãrã a avea trecutul combativ al luiMarino. ªi dacã mai-marii establishmentu-lui politic-cultural al vremilor acelora, înacord cu Securitatea, îl respingeau, dis-criminatoriu, de ce nu ar fi fost justificatãºi „relaþia“ lui Marino cu securiºtii – atîtacîtã a fost – pentru a-ºi putea realiza lu-crãrile pe care se ºtia capabil a le scrie?

Neculai Constantin Munteanu, la Mün-chen, l-a înþeles mai corect decît actualii sãi recenzenþi: „Adrian Marino era un«domn». Misiunea lui, mãrturisitã, era sã-ºi scrie cãrþile, spre asta îºi canaliza tim-pul, banii ºi eforturile“ (Observator cultural,nr. 267, p. 5). ªi, mai departe: „ni s-a pã-rut cã-ºi foloseºte relaþiile din þarã, inclusivcu Securitatea, pentru interese proprii“.Adrian Marino – scrie N. C. Munteanu –era „propriul sãu agent de influenþã“. Ellupta de unul singur, împins de indiferen-þa „confraþilor“ din jur cãtre o solitudinenemeritatã. A fost respins, refuzat, discri-minat: de ce nu ar fi putut sã „cedeze“ înfaþa unor propuneri ale Securitãþii de a-l„ajuta“ sã plece în Occident, în repetaterînduri, fie ºi „contrar propriilor convin-geri“ (cum bine subliniazã)?

17.CONTACTELE CU Securitatea au fostpromovate ºi de campania dusã, în

þarã, pentru a-l invita pe Mircea Eliade sãvinã în vizitã în România (în ciuda opozi-þiei unor vechi comuniºti ºi a unor fostepersonalitãþi de stînga). În 1980, AdrianMarino a publicat Hermeneutica lui MirceaEliade (Cluj: Ed. Dacia), care mai întîi afost… interzisã, dar, mai tîrziu, la cerereaSecuritãþii, aprobatã ºi pusã în circulaþie.„Intrasem în vizorul Securitãþii din «cau-za» lui Mircea Eliade“ (p. 242), specificãautorul, pentru cã Securitatea era interesatãde relaþiile personale ale lui Marino cu ce-lebrul istoric al religiilor. El putea fi folositîn acest scop. (Eliade ar fi trebuit sã fie utilîn scopuri politice.)

Apariþia la Paris a traducerii volumuluiîn limba francezã, la Editura Gallimard(1981), ºi faptul cã Mircea Eliade i-a pus ladispoziþie locuinþa sa proprie au incitat ºimai mult Securitatea (prin rezidentul „Tu-dor“) sã se foloseascã de Adrian Marino.Lansarea versiunii franceze a Hermeneuticiiºi, în anul urmãtor, apariþia volumuluiEtiemble ou le comparatisme militant (Galli-mard, 1982) corespundeau întru totulintenþiilor Securitãþii (DIE). Marino deve-

nea un „agent de influenþã“ ideal, care selãsa instrumentalizat de „rezidenþii“ ei.

Cît se înºela! Marino se strãduia însãa-ºi pãstra libertatea de spirit, de miºcãriºi de acþiune (p. 143), voind sã rãmînã „elînsuºi“! Chiar dacã nu reuºea întotdeaunasã se abstragã cerinþelor ei, relaþia lui Ma-rino cu Securitatea este o reciprocã înºelã-ciune, un marché des dupes, cum spun fran-cezii (= tîrg între ºmecheri). Pe de o parte,cel vizat fãcea caz de „cinism, ambiguitate,disimulare prudentã“ ºi obþinea aprobãripentru cãlãtorii în Occident („evadãri înlumea liberã“!) ºi chiar sprijin în obþinerea„oficialã“ a unor vize prelungite pentru arãmîne în Franþa, în Elveþia sau în Germa-nia, iar, pe de altã parte, Securitatea îl fo-losea pentru a cãpãta informaþii despre personalitãþi literare din exil. ªi el… ledãdea! Informaþii „anodine, banale“, toc-mai bune pentru a fi „îndosariate, bovin,sîrguincios ºi inutil“ (N. C. Munteanu).

18.CU TOATE acestea, cãlãtoriile frec-vente în Franþa (ºi, în general, în

Occident) nu puteau rãmîne fãrã consecinþe(moral-politice) pentru românii din exil. LaParis, locuind în apartamentul lui MirceaEliade, oricît de „normal“ s-ar fi comportat,trezea bãnuieli: era privit ca un trimis alSecuritãþii. Îi vizitase, în capitala Franþei,pe D. Þepeneag, pe Virgil Tãnase, pe Edgar Reichmann, pe Sanda Stolojan, evitape alþii sau nu era acceptat (Cicerone Ioni-þoiu), participase la cenaclul lui Leonid Mã-mãligã – dar peste tot purta cu sine pova-ra suspiciunii de a fi un „agent“ în legãturãcu Securitatea.

19.UN LOC aparte ocupã relaþiile lui cuMircea Eliade. Îi consacrase o im-

portantã lucrare ºi, cum specificam, datoritãlui intrase în atenþia Securitãþii (ceea ce,probabil, intuia ºi Eliade). Aflãm acum cãdiscuþiile cu celebrul scriitor erau de-a drep-tul decepþionante. Ele nu priveau cîtuºi depuþin „întoarcerea“, în vizitã, a lui Eliade înþara noastrã, ci, la sugestia lui Marino, in-citau la o serioasã discuþie despre „dramaculturii româneºti“ sub comunism. „Româ-nia nu mã intereseazã decît dacã sînt pu-blicat“ – relateazã autorul, citînd spusele luiEliade. Adaugã Marino: „dar problemelenoastre reale sînt mult mai grave, teroareatotalitarã, cenzura etc.“ (p. 175). Lui Eliade„puþin îi pãsa de soarta culturii noastre“ (p.176). Altãdatã, referindu-se la un articoldin revista Limite a lui Virgil Ierunca, ob-servã cã Mircea Eliade era interesat numaide „propria sa vocaþie“, de „realizarea pro-prie“, ºi nicidecum de „cultura românã“sub Ceauºescu (p. 178). Contradicþiiledintre Marino ºi Mircea Eliade apar la totpasul. O datã îl considera pe Marino, re-probativ, elev al lui G. Cãlinescu, altã datãîi reproºa, ironic, cã în volumele despre cã-lãtoriile sale în Occident „a lãsat mult deo parte“. Hotãrît lucru, Adrian Marino nus-a bucurat (o ºtia ºi el!) de încrederea luiMircea Eliade.

Cu Emil Cioran relaþiile erau mai reci,mai distante, dar mai veridice ºi mai cal-me. Caracterizarea pe care i-o face estedeosebit de semnificativã pentru Marino:„Mã despãrþeau orientãri de esenþã. E.Cioran a scris toatã viaþa o singurã carte, înmai multe variante: disperare, neant, ca-fard, negativism absolut. El este cel mai ra-finat exponent al negativismului specific ro-mânesc“ (p. 194). „O astfel de orientare

ideologicã, antioccidentalã, profund anti-democraticã“ o socoteºte „nocivã“. ªi con-chide: „O voi combate toatã viaþa“. În nu-mele convingerilor sale liberale.

20.MULT MAI complicate sînt relaþiilecu Monica Lovinescu ºi Virgil Ie-

runca. Faþã de ei Marino avea „o adeziuneideologicã totalã“ (p. 187), dar ºi motivede „nemulþumire“. Iatã ce crede N. C.Munteanu: „Adrian Marino figura (îndocumentele Securitãþii din 1981) printreintelectualii agreaþi ºi elogiaþi de MonicaLovinescu ºi Virgil Ierunca“. Relaþiile para se fi deteriorat atunci cînd cei doi „auajuns la concluzia“ cã Marino „fãcea efor-turi speciale“ pentru aducerea lui MirceaEliade la Bucureºti (Observator cultural,cit.). Ceea ce era profund neadevãrat, dacãdãm crezare memoriilor lui Marino, carearatã (cum am vãzut mai sus) cã nu au vor-bit niciodatã despre aceastã problemã ceinteresa Securitatea.

Monica Lovinescu, mai ales, pare a fifost „acuzatoarea“ principalã a lui Marino.O cunoºtea din România, din seminarul luiBazil Munteanu, unde ea afiºa o „cu totuldisproporþionatã autoritate“. Fãcuse chiar ovizitã „protocolarã“ în casa din 8, rue Fran-çois Pinton (acolo admirase colecþia impre-sionantã de discuri a lui Virgil Ierunca),dar… pînã la urmã, îi evita. De ce? Rãs-punsul este semnificativ: „dintr-un motivesenþial, foarte simplu. Ca la întoarcere,dacã aº fi fost strîns cu uºa, sã nu am de dat,eventual, nicio informaþie“ (p. 188). „Strînscu uºa“? Asemenea cuvinte le-ar fi scris un„superspion“, un agent al Securitãþii?

Este adevãrat, Monica Lovinescu ºi,uneori, ºi Virgil Ierunca îl „boicotau“ pecriticul român, prea „plimbãreþ“ prin „lu-mea liberã“ pentru a nu fi fost în legãturãcu Securitatea. Mai întîi, la emisiunile „Eu-ropei Libere“, unde despre cãrþile lui Ma-rino apãrute la Paris se vorbea foarte reti-cent sau deloc. Iar atunci cînd în Le Monde,sub semnãtura lui Etiemble, se lãudau Ca-hiers d’études littéraires (sub direcþia luiAdrian Marino) sau cînd apãruse Herme-neutica lui Mircea Eliade în traducerefrancezã, Monica Lovinescu nu le semna-lase în cadrul rubricii sale Teze ºi antiteze laParis (se remarcã însã la „Europa Liberã“gestul solidar al lui Gelu Ionescu în favoa-rea lui Marino). S-ar mai adãuga, poate,ºi unele denigrãri transmise lui Etiemble,care ºi-a schimbat brusc atitudinea faþã deautorul care îi consacrase o carte. Cît despreMircea Eliade, ce altã dovadã mai bunãpoate fi decît cã Virgil Ierunca spunea tu-turor cã acesta îl „dãduse afarã“ din locuinþace i-o oferise pentru cã… Marino s-ar fi com-portat indiscret, „scotocind prin sertare“(mie însumi mi-a vorbit în aceºti termeni).

„Aversiunea“ faþã de „Monici“ era cu-noscutã ºi de securiºti. Aceºtia ar fi vrut,prosteºte, sã-l foloseascã, prin 1981, „îndirecþia izolãrii Monicãi Lovinescu, a luiVirgil Ierunca ºi a lui Paul Goma, faþã deintelectualii din emigraþie“ – dupã cum re-lateazã o „notã de analizã“ publicatã deziarul Evenimentul zilei din 3 iunie a.c.. Pei-ne perdue!, vorba francezilor. Relaþiile luiMarino cu ei erau „ireconciliabil“ rupte.Pare-se cã un articol al Monicãi Lovinescudin revista – samizdat, clandestinã – Con-trapunct (Ellenpontok) a disidenþei maghiaredin Transilvania le-a pus definitiv capãt(„Marino nu uita afronturile“, scrie ºi N. C.Munteanu).

�

D O S A R

Anul XXI, nr. 7 (242), 2010 • 17

În orice caz, memoriile sale redau ºi alteaspecte ale resentimentelor pe care le nutreaautorul faþã de cei doi celebri intelectualianticomuniºti („viscerali“, þinea sã specificeIerunca). Le contesta „pretenþia“ de „a faceordine“, prin emisiunile lor de la „EuropaLiberã“, în literatura românã. Nu uita sã menþioneze cã Unde scurte (de fapt, Peunde scurte) nu s-a bucurat de succes, pen-tru cã autoarea „nu dovedeºte o mare vo-caþie criticã“, iar Virgil Ierunca era departede a fi „critic literar“ („cît priveºte aerele demare «Papã» sau de «Patriarh» al exilului,ele nu treceau, pentru mine, de limitelefolclorului amuzant al emigraþiei“, p. 189).„În ce calitate“ îi judecau ei pe scriitorii dinRomânia?

Trebuie sã recunoaºtem, este prima con-testare a valorilor critice promovate, în exil,de Monica Lovinescu ºi Virgil Ierunca. Ocriticã gravã – din pãcate, competentã – aacþiunii lor radiofonice (nu luãm în seamãcriticile din Sãptãmîna etc. ale Securitãþii).Dar Marino dãdea vina ºi pe cei din presaliterarã româneascã (de dupã 1989), cãrorale reproºa „admiraþia necondiþionatã“.

„Boicotul sistematic“ al „Europei Li-bere“ ºi „antipatia Monicãi Lovinescu“ i-aufãcut – scrie el – „un serviciu inestimabil“:„dovadã irefutabilã pentru Securitate cã nudãdeam «informaþii», cã nu frecventamsecþia româneascã a Europei Libere (ceeace nu era adevãrat). Nu figuram pe listascriitorilor români elogiaþi“ (p. 245).Adrian Marino se temea deci de reacþiileSecuritãþii! Aº cita aici ceea ce urmeazã:„Securitatea îmi «dãdea drumul» ca sã mãurmãreascã pas cu pas, sã-mi surprindãlegãturile «secrete»… Filajul n-a dat niciunrezultat. Decepþie, mare decepþie totuºi!“Sînt oare aceste afirmaþii clare vorbe aleunui agent al Securitãþii? Vorba lui, „meca-nismul DIE funcþiona de fapt în gol“.

21.DECEPÞII ªI mai dezarmante îl aº-teptau pe criticul român de la con-

fraþii lui din strãinãtate. De bunã seamã,Marino era un intelectual vanitos, cu un„ego supradilatat“ (N.C. Munteanu), ca-re de la înãlþimea culturii sale ºi a suferin-þelor detenþiei prin care trecuse, se dovedeafoarte sensibil în relaþiile personale. Deaceea, pãrerile sale despre „o oarecare Dr.Rita Schober“, din Germania de Est saudespre Roland Barthes, celebrul critic lite-rar structuralist-formalist („plat formalist“)(p. 159-160) oferã imaginea unui literatdin România, depãºit de evoluþiile criticiioccidentale. Marino cãuta „o istorie a idei-lor literare“ în epoca structuralismului ex-clusiv, iar Barthes era „emblema frivolitãþiicritice“!

Dar dezamãgirile nu veneau numai dinmotive metodologice. Jean Starobinski îºischimbã atitudinea-i „binevoitoare ºi ospi-talierã“ atunci cînd, probabil, „a fost pus îngardã“ (de un diplomat elveþian) cã AdrianMarino ar fi „spion“, „agent“ ºi, adaugã,„alte asemenea aberaþii“ (dar, ulterior, în1995, îl viziteazã, acasã, la Cluj, comme side rien n’était!). Mai gravã este comportarealui Etiemble, cãruia îi consacrase, cum amvãzut, truda monografiei Etiemble ou le com-paratisme militant, apãrutã în Franþa (boi-cotatã, susþine autorul, de comparatiºtiifrancezi). Dupã apariþia cãrþii, legãturile cuEtiemble s-au deteriorat, pînã la întreru-perea totalã: „eºec total ºi ratarea cea maispectaculoasã a relaþiilor mele «externe»“(p. 164). Tot astfel, cu Jean Rousset, un

profesor elveþian. Dupã ce avusese cu el re-laþii la Geneva, reîntîlnindu-l, la Paris, laBiblioteca Naþionalã, s-a arãtat „rezervat ºiîndepãrtat“. Lista negativã continuã cu R.Escarpit, Jean d’Ormesson, René Pomeau,Tzvetan Todorov („o evidentã aroganþã ºisuficienþã“), alãturi de „mici profesori“ spe-cialiºti pe „mici probleme“, precum P. Bru-nel, I. Chevrel, D.-H. Pageaux ºi alþii. Iatãaici câteva reflecþii ale acestui intelectualromân, admirator, prin culturã ºi tradiþie,al Franþei: „am suferit eºecuri umilitoare“,„am învãþat tot ce înseamnã succesul lite-rar ºi valoarea sa, mai ales pentru un ne-cunoscut critic din Est“ (p. 171). Consta-tãri la care, de bunã seamã, cred, ar subscrieºi alþi literaþi români în condiþii similare…

22.DIN ACEASTÃ perspectivã trebuieconsiderate ºi diatribele grave

adresate atît Occidentului (mai ales fran-cez), cît ºi emigraþiei româneºti din Paris.În definitiv, „cînd ocupi o catedrã la Sor-bona, îþi poþi permite sã fii suficient ºi (sãte consideri) superior“ (p. 167). Dar emi-graþia româneascã din Paris? Scrie Marino:„Dacã aº lua ca simbol Parisul, cãtre carea gravitat aproape întreaga emigraþie ro-mâneascã în perioada comunistã, aº spunecã el este polul mondial al rataþilor de pre-tutindeni“. „Rataþi din toatã lumea, uniþi-vã“, … „în oraºul-luminã“ (p. 177). Mari-no, generalizînd ºi, evident, exagerînd,vedea în exilul românesc un amestec stra-niu, grotesc de „rezidenþã“ ºi depolitizare,de oportunism în sens invers ºi resenti-mente (prost camuflate) în „acte de vigilen-þã“. Cine erau – dupã el – exilaþii? „Foºti ºiactuali securiºti, foºti membri PCR, foºticolaboratori la «Scînteia», deveniþi pestenoapte, la Paris, mari «rezistenþi», «antico-muniºti» ºi teribil de «vigilenþi»“ (p. 176).Adãugînd o remarcã sui-generis: „vînã-tori intransigenþi de «turnãtori», «spioni»,«agenþi de influenþã» etc.“ – care îi erau „lafel de antipatici“ precum îi erau, în altevremi, legionarii, antisemiþii ºi rasiºtii –„lichele devenite subit de o mare puritatemoralã“ etc., etc. În Evadãri în lumea liberã,citate în volum, recurge ºi la urmãtorulraþionament: „Cine este adevãratul «erou»?Cel ce fuge, îºi pune pielea la adãpost, fieºi cu mari riscuri? Sau cel ce se întoarceconºtient de ceea ce-l aºteaptã, foame, frig,teroare securistã, cenzurã etc.?“ (p. 177).

Cu dreptate sau nu, Adrian Marino estecel mai virulent critic al exilului românescdin Occident. κi exercita acest drept în nu-mele unei superioritãþi intelectual-culturalede care era convins – în conºtiinþa sa – cãdispunea? Al cãrþilor – importante – pe carepînã atunci le scrisese? Sau pentru a rãs-punde – dincolo de viaþã – valurilor de „in-sulte, nedreptãþi ºi agresivitãþi“ (p. 179)care i-au îngreunat „evadãrile în lumea li-berã“, urmãrit de Securitate, respins deemigraþia româneascã. „Acesta a fost imen-sul rãu pe care mi l-au fãcut.“

Afirmaþia trebuie relativizatã. Pentru cã, dupã cum presupune el însuºi, la Bucu-reºti (v. cazul diplomatului elveþian) ca ºi înstrãinãtate, Securitatea, cu un joc dublu, îlutiliza, dar îl ºi „trãda“. Astfel se explicã, laParis, întîlnirea cu legionarul Todericiu în-tr-o vilã din apropierea Parisului (p. 183),unde este supus unui adevãrat interoga-toriu. La Amsterdam, i se „furã“ agenda:fusese urmãrit ºi buzunãrit. La München,„pe scara de intrare“ a imobilului în carelocuia, îl pîndea „un individ“. La Paris, înmetrou i se furã – iarãºi! – „geanta“ în carese gãsea paºaportul (p. 245-246). Etc.

Toate acestea îl fac sã nu uite cã „era de mult semnalat serviciilor strãine de specialitate“ – chiar dacã el presupunea cãdenunþurile veneau din „emigraþie“. Cer-titudinea autorului nu este însã certitudi-nea celor care cunosc diabolicele metode securiste.

Adevãrat pare a fi faptul cã relaþiile luiMarino cu regimul comunist-securist dinþarã, chiar dupã ce „colabora“ cu DIE, rãmî-neau neschimbate. Dupã cum spune, „con-tinuam sã rãmîn un fost deþinut politic, unpersonaj suspect prin definiþie. Eram per-manent filat, înregistrat la telefon. Într-operioadã se instalase ºi un post fix de obser-vaþie – peste drum…“ (p. 237). Chiar laParis (sub supravegherea DIE): „eram, înacelaºi timp, suspectat de stat ºi… util. Unpersonaj profund dubios, evident anti-comunist…“ (p. 244), „þinut permanentsub observaþie“ (p. 245).

23.LECTURA VIEÞII unui om singur arputea continua: personaje, fapte,

evenimente – ºi, îndeosebi, opinii ºi idei alelui Adrian Marino nu au putut fi cuprinseîn paginile de faþã. N. C. Munteanu are

�

D O S A R

• Adrian Marino ºi Nicolae Breban. Foto: M. P.

dreptate: „o carte chinuitã, greoi scrisã,greu de citit, pe alocuri, insuportabilã.Autorul e ezitant, recunoaºte multe, fãrã sãmeargã pînã la capãt, ascunde ceva care îltortureazã ºi se tortureazã… se justificã,fãrã sã mãrturiseascã“ (Observator cultural),ªi, cu toate acestea, „ºi autorul, ºi cartea,importantã aºa cum este, ar fi meritat maimultã consideraþie“.

Pe deasupra a tot ceea ce este relatat ºicomentat în volum planeazã însã o greoaieumbrã: colaborarea cu Securitatea. Sau, cutermenul fericit al lui Dan C. Mihãilescu,coabitarea… N. C. Munteanu menþionea-zã totuºi faptul cã relaþiile lui Marino cu„rezidenþii“ Securitãþii din capitalele Eu-ropei Occidentale „nu erau permise oricui“– ceea ce ar însemna cã literatul român era,probabil, un personaj important în reþeauaserviciilor secrete.

Fãrã îndoialã, aºa cum încearcã o justi-ficare autorul, „opera salveazã, în culturã,toate slãbiciunile creatorului“ (G. Cãlinescuîºi justifica adeziunea la regimul comunistîn acelaºi fel). Tot aºa cum este de înþelesca cei 14 ani de detenþie ºi deportare ca-re l-au izolat pe Adrian Marino de lume, de viaþã ºi de studii sã îi dea dreptul sã sesalveze de la o „sinucidere“ culturalã totalãºi sã reîncerce a-ºi relua locul cuvenit în cultura þãrii prin orice mijloace. În defini-tiv, tributul pe care trebuia sã-l plãteascã el,un fost luptãtor împotriva comunismului,nu era mult mai greu decît acceptarea im-plicitã, supusã a regimului comunist ºi aconstrîngerilor lui moral-politice de cãtrecei care se gãseau în posturi de frunte înviaþa literarã din jurul sãu. Pe de o parte, lael, dorinþa imperioasã de a-ºi recupera pa-siunea pentru studiu distrusã de comu-nism, pe de altã parte, la ceilalþi, contor-siuni abile pentru o supravieþuire culturalã.

24.ªI TOTUªI, cum a început ºi s-a des-fãºurat aceastã „cãdere“ în infernul

Securitãþii?Prima constatare: Adrian Marino, la Lã-

þeºti, în deportare, a refuzat sã colaboreze cuSecuritatea, în anul 1959. Simona-MariaPop, în Observator cultural (9 mai 2010),aratã cã – în urma cercetãrii dosarelorCNSAS – s-ar vedea cã, datoritã unor de-plasãri fãrã aprobare la 15 km de Lãþeºti,pentru a telefona „logodnicii“ sale (estevorba de Lidia Bote), securiºtii i-au însce-nat un proces de „pãrãsire a domiciliuluiobligatoriu“, care se pedepsea cu un an de închisoare corecþionalã. (Va fi plecat „la15 km“ sau a plecat la Cluj? Inadvertenþainformaþiilor este evidentã.) În schimbulnetrimiterii în justiþie, i s-a oferit acuzatuluiposibilitatea de a fi recrutat de Securitate.Adrian Marino a refuzat racolarea ºi a pre-ferat sã fie trimis în judecatã ºi condam-nat la o pedeapsã din care nu a executat de-cît patru luni (graþiat în august 1959).Securistul Livescu, þinînd seama de „con-stantul refuz“ al lui Marino, a decis cãrecrutarea celui în cauzã este „contrain-dicatã“.

La 20 mai 1963 i se ridicã „restricþiiledomiciliare“. Era liber sã plece…!

Dar „viaþa în libertate pentru AdrianMarino“ – aratã Simona-Maria Pop cerce-tînd dosarele CNSAS – a însemnat „doiagenþi de Securitate care sã-i urmãreascãorice miºcare, vecini curioºi care sã dea ra-poarte permanente despre ceea ce se în-

tîmplã în casa lor, interceptarea corespon-denþei interne ºi internaþionale“, adicã osupraveghere strictã a tuturor acþiunilorsale, publice sau personale. Subliniazã:„existenþa, în arhiva CNSAS, a trei volumeale unui dosar informativ, a cãrui crono-logie merge pînã în 1989, atestã faptul cãAdrian Marino a fost în permanenþã substricta supraveghere a Securitãþii“ (Obser-vator cultural, 9 mai 2010).

În 1969, a „cedat“: s-a lãsat, cu bunãºtiinþã, recrutat de Securitatea din Cluj. Citeascã-i oricine paginile 237-238 aleVieþii unui om singur! „Eram dezgustat desistem, de situaþia mea ºi, mai ales, de lipsaoricãror perspective imediate. Doream sã«realizez» ceva, dar nu ºtiam cum. Nu în-trezãream nicio posibilitate. Trãiam în plinãconfuzie ºi ambiguitate. Într-o permanentãdeprimare, încurajat doar de vagi speranþepur abstracte. Cãutam sã mã izolez moral,sã uit, cînd… Securitatea s-a însãrcinat sãmã aducã, din nou, la realitate, cu picioarelepe pãmînt. Începea un capitol nou în viaþamea, pe care trebuia sã-l accept aºa cum afost. Oricît l-am detestat ºi aº fi dorit sã nu-l fi trãit niciodatã“ (p. 237).

Aceste cuvinte reflectã zbuciumata „capitulare“ a fostului deþinut politic anti-comunist Adrian Marino, „captat“ (în sfîr-ºit!) de Securitate…

Subliniez: Adrian Marino, din 1948-1949, de cînd a fost arestat ºi condamnat, pî-nã în 1989, odatã cu prãbuºirea comunismu-lui românesc, nu a fost niciodatã ºi nicãieriîn lume un om liber. Securitatea i-a însoþit,subminat ºi infectat existenþa. Un œil étaitdans l’ombre (Victor Hugo).

De la aceastã premisã – care nu este cî-tuºi de puþin o „coabitare“ benevol accep-tatã, ci o torturã moralã fãrã sfîrºit, trebuiesã pornim pentru a înþelege Viaþa unui omsingur.

25.VOM PUTEA explica astfel ºi re-beliunea („necuminþenia“) celui ce

ºi-a urît întotdeauna torþionarii. Îi cunoº-tea. Îi ura. Îi dispreþuia. Cîteodatã chiar îibatjocorea.

Atitudinea mefient-agresivã a Securitãþiifaþã de el îºi avea deci motivele ei. „Dupli-

citatea“ („o duplicitate constructivã ºi crea-toare“, precum o preconiza iezuitul BaltasarGracián, în sec. XVII), ipocrizia ºi chiar„schizofrenia“ moralã a celui nesupus erauevidente (p. 234). Marino – era clar –,dupã atîta rezistenþã, acceptase „sclavia“ –la servitude volontaire (La Boétie, 1548)numai printr-un „pact“, care poate fi con-siderat „amoral, cinic, realist, inevitabil“ –dar care nu era decît un ºiret pact, un „dificilact al compromisului“ – pentru o „supra-vieþuire onorabilã“ (p. 234). Se pare însãcã „agentul Bratosin“ (numele sãu de cod)îi exaspera, în mod sadic, pe securiºti. „Dez-gustul imens faþã de regim nu putea fi tot-deauna ascuns“, drept care aveau loc chiar„ciocniri“. În timp ce „preocuparea de bazãa Securitãþii era infiltrarea exilului“, Marinosusþine: „adicã exact ceea ce eu nu fãceam“.Rapoartele lui Marino (cîte se cunosc) con-þineau sugestii pentru „acþiuni culturale“româneºti în strãinãtate, difuzarea culturiiromâneºti în strãinãtate, spre o cît mai bu-nã imagine a României. „Informãrile me-le [se pare cã sînt depuse la BibliotecaUniversitãþii din Cluj] mã onoreazã“!

Iatã de ce „relaþia“ cu Securitatea se în-trerupe brusc în decembrie 1983 (dupã cefuncþionase, mai ales între 1981 ºi 1983, pecînd DIE încerca sã-l exploateze la Paris). Sepropune „abandonarea sursei“ – aflãmdintr-un articol (Evenimentul zilei, 3 mai2010) motivele: pentru „rezervele serioa-se ºi chiar nemulþumirea cu privire la po-litica culturalã a Statului“! Autoarea ar-ticolului specificã: „ofiþerii au suspiciuniºi îl scot oficial din reþea“…

Din 1984, Marino nu mai „interesa“Securitatea, care, probabil, îºi dãduse – însfîrºit! – seama de „duplicitatea“ perma-nentã a colaboratorului ei. Nu-i de tot ha-zul relatarea unui securist de la Paris, în mai1982 (va fi fost „Tudor“?), care raporteazãsuperiorilor cã „la rugãmintea lui Bratosin,l-am sprijinit [adicã i s-au dat bani! n.n.] sãcumpere zece exemplare pentru a le folosiîn munca de corespondenþã ºi realizareaobiectivelor trasate“? Marino ºtia ºi el sãexploateze Securitatea!

18 • APOSTROF D O S A R

�

�

• Adrian Marino, la sfîrºitul unuia dintre simpozioanele Apostrof-Korunk, 2000. În fotografie: Dora Pavel, AnaCornea, Ádám Müller, Géza Szabó. În rîndul al doilea: Ion Vartic, Mircea Popa, Dorin Petriºor, Vasile Grunea.Foto: M. P.

ÎN AUTOBIOGRAFIA sa, Viaþa unui om sin-gur (Polirom, 2010), trãitã sub presiunea

unei singurãtãþi depline, istorice, anxioasãºi voluptuoasã, modern-romanticã, ºi scrisãîntr-un mod programat ideologic, „crite-riul etic“ este discutat de memorialist la p.68, una dintre cele mai „fierbinþi“, pentruactualitate, ale cãrþii. Neapãrat de recitit.Chiar de citat in extenso. Unii comentatoriau luat-o în seamã. Marino nu se întreabã,nu reflecteazã ºi nu obiecteazã dacã exis-tã un unic criteriu etic. Sau dacã el, cri-teriul, este acelaºi (bine vs. rãu) în cadrulpluralitãþii eticilor. Aici, memorialistulconstatã utilizarea discreþionarã, limitatã, sãspunem chiar vinovatã, a criteriului etic(lipsesc ghilimele depreciative, aici nece-sare), aplicat spre incriminare colabora-torilor cu Securitatea, omiþându-se tocmaiaparatul instituþional. Vinovãþia secundarão acoperã pe aceea primarã. Citez doar câtsã rezum ideea (pagina meritã glosãri aten-te): „Cine este totuºi mai vinovat: victimasau cãlãul? Sistemul sau instrumentele sale?Securistul care te-a bãtut, constrâns, ºan-tajat etc. sã dai note informative sau auto-rii acestor note?“ O va repeta, punând ghi-limele termenilor actanþiali: „Cine esteadevãratul vinovat: «victima» sau «cãlãul»?“(p. 233)

Reabilitat în 1968, când este autorul atrei cãrþi ºi deþinãtorul a douã mari premii,A. Marino nu ajunge cu adevãrat liber, rã-mâne urmãrit ºi suspectat, ca fost deþinut,împotrivitor al regimului comunist. Trãieºtefãcându-ºi „procese de conºtiinþã ºi auto-culpabilizãri“ (p. 143). Privind, desigur,conºtiinþa politicã ºi culturalã, puternic opresatã, oricum, ºi dacã ar fi optat pentrupasivitate (ceea ce nu e niciodatã posibil,posibilã e doar rãmânerea la nivelul cel mai de jos, comun, anonim), ºi dacã ar fioptat (a optat, în fapt) pentru activitate,pentru una semnificativã, de prestigiu per-sonal ºi colectiv. Drama sa este a nevoii decontinuitate ºi impunerii discontinuitãþiisau chiar deturnãrii de la calea aleasã iniþial.„Refuzam, în douã cuvinte, în mod ca-tegoric ºi definitiv, atât sinuciderea cultu-ralã, dar ºi renegarea trecutului“ (ibid.). Tre-buia sã simuleze cã urmeazã necesitateaimpusã de regimul aflat la putere ºi cã uitãde necesitatea propusã de el dinainte deregimul cãruia i se împotrivise, riscând ºiprimind mulþi ani de detenþie. Sã faci cul-turã în comunism fãrã sã-þi renegi antico-munismul, iatã ce ºi-a repropus Marino,schimbând din mers, la nevoie, pactul cusine. Pactul cultural sau pactul moral?Pactul cultural mai întâi. Care îl include,

oricum, totdeauna, ºi pe cel moral. În co-munism, Marino alege sã lase politica, slã-beºte morala ºi-ºi fixeazã un scop cultural,evident dependent (dar dorit cât mai in-dependent) de normativele culturale pro-movate în acest sistem totalitar. De ce n-arenunþat la þarã ºi limbã, dacã doctrinacomunistã mutilantã le afecta grav? O vaspune discutând despre exil. Vom vedeaacolo ce a contat pentru el, dacã a ales întreacasã ºi aiurea, în condiþii de pierdereobligatã. Rãmas în România comunistã,obþinând vize de cãlãtorie peste hotareleþãrii, memorialistul se justificã, rece sauafectat, raþional sau mirat, ºi cere sã fietratat la fel ca ºi ceilalþi. Regimul comunisti-a permis sã plece în strãinãtate pentru stu-diu. Suspectatul aminteºte cã, prin GoguRãdulescu sau M. Maliþa, au cãlãtorit ºi al-þii. El a primit paºaport prin USR ºi Securi-tate, aºa cum se cerea. „Cãlãtoreºte“, darscrie cãrþi despre aceste cãlãtorii, din careciteazã ºi aici, ca sã facã dovada elocventã acurajului ºi a unei opþiuni, prin ce observãºi reflectã. Omul singuratic, închis ca unarici (Marino face comparaþia, p. 147) sedocumenteazã în Elveþia, ca un matur stu-dent-doctorand, umilit, suspectat de strã-ini pentru vârstã ºi þarã. El înþelege cã fran-

Anul XXI, nr. 7 (242), 2010 • 19D O S A R

Etica indeciziei în absenþa ideologiei

26.NU PUTEM încã sã cunoaºtem înprofunzime pînã unde ºi cum s-a

desfãºurat într-adevãr relaþia cu Securita-tea. Ceea ce putem ºti este numai faptul cã,în 1988, cînd îi apare, la Paris, Compa-ratisme et théorie de la littérature (la Pres-ses Universitaires de France), fãrã spri-jinul nimãnui, probabil ºi fãrã prezenþarezidentului Securitãþii. Adrian Marino,atunci, a refuzat sã participe la lansareavolumului.

Mai existã încã douã dosare informati-ve „nedesecretizate“. Pînã a le cunoaºteconþinutul, putem afirma cã Marino asuferit întotdeauna „teroarea sistemului“comunist (p. 235), într-o epocã „oribilã,fãcutã din teroare ºi ºantaj economic“(adãugînd: „am trecut ºi eu prin ea ºi vor-besc în cea mai directã cunoºtinþã de cau-zã“). Pînã a afla conþinutul dosarelor, pu-tem afirma cã rezultatul „compromisului“sãu cu Securitatea a fost, practic, nul. Ni-mic din viaþa strict personalã ºi din operalui Adrian Marino nu se datoreºte acesteiacceptate, în disperare de cauzã, „cedãri“ afostului deþinut politic anticomunist. Pînãîn acel moment nefericit, de „capitulare“,Adrian Marino, deºi obiºnuit a fi fost,vreme îndelungatã, privat de libertate,„scãpase nepãtat, nepoluat, nealterat desistem“ (p. 233). Securitatea nu a fãcutaltceva decît sã-i umbreascã, nefast, repu-

taþia ºi imaginea publicã. Dupã cum ve-dem, acum, chiar post mortem.

Nu a plãtit oare un preþ (al suferinþei)prea mare? Realizãrile lui (cele 25 de cãrþi,originale, cu versiuni în limbi strãine, Pre-miul Herder din 1985 etc.), valoarea luicreatoare, tardiv recunoscutã, aveau oarenevoie de „relaþii“ cu Securitatea?

Rãspunsul ni-l putem da cu uºurinþã –noi, cei care l-am cunoscut, l-am apreciat,l-am frecventat. Dar mult mai în mãsurã dea rãspunde la asemenea chinuitoare între-bãri este soþia sa. Singura fiinþã care l-aînþeles, printr-o dragoste infinit devota-tã, a fost doamna Lidia Bote. Învãluin-du-l în sentimente de admiraþie ºi profundãafecþiune, ea a reuºit, cu curaj, sã înfruntedificultãþile vieþii permanent supraveghea-te de Securitate a soþului ei (mai ales laCluj) ºi sã-l readucã – aºa ºi atît cît putea –în ambianþa social-culturalã din þarã. L-a„reînviat“, l-a „reconstruit“! Aº spune, fãrãriscul exagerãrii, Adrian Marino, eminentulautor al atîtor lucrãri critice importante,este opera ei. A soþiei care s-a identificat cusoþul ei, per miracol mostrare, vorba luiDante. Doamna Lidia Bote-Marino meritãrecunoºtinþa culturii româneºti.

27.„I HAVE a Dream“, cum spuneaMartin Luther King, în 1963. Ne

putem oare imagina ce ar fi putut însemnaprezenþa unui asemenea literat în cultura

româneascã, dacã nu i-ar fi fost seceratã ac-tivitatea din 1948-1949 pînã în 1963-1964? Un Adrian Marino, intelectual li-ber, plin de avînt creator, într-o Românieliberã ºi cu adevãrat democraticã? Un demnreprezentant al elitei culturale din Iaºi, cares-ar fi dezvoltat într-un mediu „normal“,precum era þara noastrã înainte de anii dic-taturilor totalitare, fascistã ºi, mai ales,comunistã?

Acestea sînt reperele comparative – ºinu altele – atunci cînd voim a-l „judeca“ peAdrian Marino.

Iar faptul cã astãzi, la cinci ani de la dis-pariþia lui, Adrian Marino este mai puþinindescifrabil, mai uºor de înþeles decît a fostîn timpul vieþii, se datoreºte fidelitãþiidoamnei Lidia Bote-Marino ºi, bineînþeles,Editurii Polirom. Prin publicarea Vieþiiunui om singur – veritabile Mémoires d’outre-tombe –, acest singular erudit aintrat din nou în actualitate.

Astãzi ºtim, fãrã umbrã de dubiu, cãAdrian Marino a fost unul dintre cei maide seamã oameni de culturã ai României.

Poate cã, în lumea noastrã intelectua-lã, am fi avut nevoie nu de unul „singur“,ci de mai mulþi Adrian Marino.

�iunie 2010

Marian Victor Buciu

�

�

20 • APOSTROF

cezul, de orice condiþie, e neprimitor. Sesimte mai bine la München, primit deMircea Carp, prieten vechi ºi… jurnalistla Radio „Europa Liberã“, ºi, întors în þarã,ajunge „judecat, bârfit, suspectat“ (p. 152)ca „agent de influenþã“ (153). Dintre „dez-ideologizaþi“, aparþinând sistemului, îl ur-mãreºte îndeosebi figura malignã a luiVasile Nicolescu.

Revin la pagina semnalatã. O „eticã“imoralã, cu trãsãturi, poate, ºi de amora-litate, îºi impunea criteriul: „criteriul eticnu era, de fapt, de cele mai multe ori, decâtalibiul fãrã replicã al voinþei compromiterii,insultei ºi voluptãþii denigrãrii, care, la români, sunt enorme“. Vicierea moralãcapãtã o explicaþie etnicistã, perfect sime-tricã autoelogierii tradiþionalist-naþionaliste,pe care el o respinge. ªi dacã explicaþia estepoliticã, dacã nu omeneascã în general, ºinu etnicã? Nu spun cã nu se pot face dife-renþieri între moralele practice ale popoa-relor, potrivit datelor lor comportamentaleºi de gândire în momente istorice grele.Dar contextul istoric, politic, rãmâne deter-minant. ªi, poate, mai presus de ele, se aflãcompetiþia umanã, individualã ºi colecti-vã, purtatã cu mijloace variate, de la celeloiale la cele neloiale. Cine poate stabili cuadevãrat îndreptãþirea succesului sau ratã-rii? Cât de sigure sunt ele? Ce mod de îm-pãcare pot sã producã? E cumva dominantãlegea sau regula ca mijloacele sã fie la fel denobile ca scopurile? Suspiciunea umanã, in-diferent de epocã istoricã, aratã cã nu. Eaeste fumul, despre care se crede cã nu exis-tã fãrã foc. Puritatea eticã ajunge nu regula,ci excepþia. Impuritatea, vinovãþia, suntgeneralizate ºi rãmân de înþeles numai înparticular. Iar fãrã judecata de sine, aceea acelorlalþi rãmâne neconvingãtoare, deºi înabstracþiunea ei poate veni spre ajutorgândirii sau metodei acesteia.

Acuzarea victimelor, care nu sunt în ge-neral absolvite de vinã, ºi uitarea cãlãilorsunt în esenþã aceleaºi, înainte, chiar în co-munism, ºi dupã dosariadã (etalarea, inte-resatã, a dosarelor întocmite de agenþii ºifuncþionarii Securitãþii comuniste). Con-textul explicã, dar nu absolvã, actele nimã-nui. Scuza istoriei, noteazã Marino, nu aco-perã lichelismul (p. 224). Termenul lichelism(josnicie, câºtig nedrept, greºealã delibe-ratã) mai apãruse ºi la alþii. La apreciatul,de cãtre mulþi – ºi de Marino – I. D. Sîrbu.Ca ºi la detestatul, de Marino – ºi de, to-tuºi, nu puþini alþii –, G. Liiceanu. Marinocautã eticul, un criteriu al acestuia, dareºueazã într-o pendulare extremã, aproapede preinfarctul conºtiinþei, nu doar mora-le, dar generale. „Uneori mã invadaucriterii abstracte, imperative, teribil de exi-gente. Alteori, le alungam prin raþiona-mente pragmatice ºi alternative, la limitacinismului ºi amoralismului“ (p. 232).Prima tendinþã sau tentaþie a sa, un om atâtde încercat (folosesc intenþionat aceastãmetaforã slabã), a fost ºi la el radicalismul,duritatea inconcesivã, de tip legalist (deºiexistã ºi-n jurisdicþie circumstanþe varia-bile). A doua perspectivã coboarã, cumvedem, imens, în relativism. Dincolo debine ºi de rãu. De moralã, aºadar.

Memorialistul îºi constatã înstrãina-rea într-o ambiguitate ezitantã chiar în faþacuvintelor. De aici folosirea deasã ºi abu-zivã, pentru mulþi dintre cititorii sãi, a

cuvintelor. Iatã: „Mã simt «sincer» ºi «fals»în acelaºi timp“ (p. 232). Sau: „Prin struc-turã, nu sunt câtuºi de puþin un «fanatic»“(ibid.). În sens religios sau laic? Laic, în-trucât el nu este un religios, decât, poate,unul care se ignorã (l-am numit cãlugãr sauascet laic, cultural). Aºadar, nu e fanatic, nue intolerant, dar de ce pune cuvântul întreghilimele? Ce sens mai are el?

A. Marino n-a crezut – ca unii, feluriþi,din întreg blocul comunist sau de pe totglobul, în þãrile acaparate, statal sau numaiideologic, de comunism (ultimul a fostGorbaciov) – în reformarea ºi viabilitatearegimului totalitarist stângist. Privind caimposibilã întoarcerea istoriei, unii, ºi înRomânia, au vãzut posibilã ajustarea, uma-nizarea comunismului, în perspectivã în-delungatã, dacã nu chiar eternã. Marinoscrie aici cã n-a fost convins de „reformareasistemului din interior“ (p. 231). „Pentrumine, comunism=corupþie generalizatã“(p. 233). „A vorbi de adaptare la sistem mise pare, deci, în bunã parte, ºi exagerat ºiinexact“ (ibid.). Deºi sistemul a avut certi-tudinea unei adoptãri, nu doar adaptãri?Adaptare au produs transformarea, omulnou creat de sistem. Marino n-a fãcut ni-mic pentru sistem, a fãcut totul împotrivalui. Folosindu-se, inevitabil, de el. Nu edispus sã-ºi recunoascã, mai mult decâtabstract, compromisurile, dar îi socoteºteadmirabili pe cei care nu le-au fãcut. Sis-temul era carceral, la toate nivelurile. „Cãcinoi, cu toþii, eram de fapt «captivi», obli-gaþi sã trãim în «relativ» ºi nu în «absolut»“(p. 233). Împotrivirea este fireascã. Alege-rea continuã sã existe. Voinþa nu dispare.Marino citeazã din La Boétie, Discours de laservitude volontaire, operã scrisã la 18 ani,pe la 1548: puterea tiranului este acordatãde cei care i se supun. Servitutea voluntarãeste o înstrãinare care, iatã, poate sã ia pro-porþii. Puþini îi scapã. Stãpâneºte „o alie-nare în masã“ (p. 231).

Sistemul comunist a triumfat pe caleamoralei, pasibilã de ambiguitate, nu a ide-ologiei, clarã ºi clarificatoare: „aceastã de-gradarea moralã a fost una, poate cea maimare victorie ideologicã a regimului comu-nist-ceauºist“ (p. 229). Comunismul a rea-

lizat o „dezideologizare totalã“ (p. 230).Atunci de ce a obþinut el o victorie ideo-logicã, ºi nu, dimpotrivã, una antiideo-logicã? În fapt, el a impus o „supraide-ologie“. Este, am mai putea spune, omonoideologie.

O frazã a lui Marino atrage atenþia:„Totul depinde de ce a fãcut fiecare, încondiþiile date, personale, precise ºi, maiales, riguros verificabile“ (p. 235). Fap-te reale, judecatã adecvatã. Aici se aflã ºi recunoaºterea ºi speranþa sa. Nu se re-cunoaºte în postura, suspectatã, a unui„agent de influenþã“ (p. 280). A trãit înRomânia comunistã, în care omul nu afãcut, nici pe departe, ce a dorit. „O epocãnenorocitã, în care intelectualul român, fieºi cel mai bine intenþionat, se vedea com-plet dezarmat ºi abandonat“ (p. 230).Etica împotrivirii este rarã ºi limitatã. Dintoatã existenþa sa de autor, Marino nureþine mai nimic privitor la rezistenþa faþãde cerinþele sistemului. Abia aminteºte (ºicred cã ar mai fi avut multe ocazii, multmai semnificative) cã un anumit curaj aavut O. Paler la România liberã, undeMarino a colaborat puþin, pânã a ajunsobiectul unei drastice cenzurãri. Iatã ºi orecunoaºtere sau o autojudecare expiatoa-re, a celui izolat, în închisoare, domiciliuforþat, respingere din instituþiile culturale:„«Nu m-am plãcut» cum am fost“ (p.235). E dispus la o transparenþã adâncã,dincolo de scop ºi mijloace. „Vreau doarsã mã privesc în adâncime, fãrã a-mielibera un certificat de bunã purtare“(ibid.). Nu s-a plãcut, dar nici nu s-a dis-plãcut. Nici exemplar, nici, aºa zicând,ordinar. Decide: „incapabil sã decid, întermeni definitivi, într-un sens sau altul“(ibid.). O ºtia, dar ºi-a dorit sã nu-i pese:dacã tu nu decizi, o vor face oricum alþii, ºi nu atât pentru, cât împotriva ta.

�

D O S A R

�

• Adrian Marino ºi Eugen Pop, directorul Editurii Echinox. Foto: M. P.

Anul XXI, nr. 7 (242), 2010 • 21

Ieºirea de la interogatoriul zilei

Gardianul:– Iatã, ai tot inventarul, în pãr:cãmaºa zdrenþuitã,pe care ai vrutsã-þi scrii amintirile,cureaua de la pantaloni,cu care-ncercai sã te spînzuri,pantofii tociþipe cimentul omului tãu interior,batista însîngeratã,mustaþa, genele false,unghiile de la picioare,testiculele, cicatricea de pe obraz, tot ce-þi mai trebuie ca sã fiiun revenit între cele lumeºtipe de-a-ntregul!

Da sau nu?

Interogatul:– Da!Gardianul:– Vezi, tot ai învãþat cevala alternativa lui NU!

De-acu’ o sã poþi face ºi tupe deºteptul.Dar, ai grijã, numai între ai tãi,care-þi citesc cu teamã în inimã.ªi... þine de la mineun sfat personal:la întrebãri sã rãspunzi întotdeaunarepede, scurt ºi fãrã ocoliºuri,iar cînd te pocneºte ºefu’lasã metafora-n paceºi nu mai spune, poete,cã vezi stele verzi!

Visul omului liber

Eu, omul liber, avînd dreptul sã spuntot ce-mi trece prin cap, declar sfîntdreptul meu la libertate!

De-aceea nu-mi punã miebeþe în roatemãcelarul, brutarul sau croitorul...

Dimineaþa cînd mã scol(profitînd de prerogativele libertãþii mele,am dispus ca ornicul viu sã fie tãiatdeoarece îmi cînta prea devreme trezirea)vreau sã vãd, în faþa pridvorului meu,zece feluri de pîine,zece feluri de carne,zece costume diferite,sã pot lua orice înfãþiºare a poftelor mele!ªi mai dorescsã mi se punã la dispoziþieun fax propriu,prin care sã transmit

propriile decizii,în oraº,în þarã,în zona internaþionalã a confuziei.

Iar ca supremã legitimarea libertãþii mele,cer sã fiu înzestratcu cea mai performantã ghilotinã,semn cã singur am dreptul sã aplicpedeapsa capitalã;oricum,cine va ieºi din cuvîntul meu liberdupã decizia inimii mele libere va pieri.

Dacã-mi respectaþi libertatea de miºcare în groaza absolutã a minþilor voastre,atunci luaþi bine aminte:cînd sîngele vostruîmi va înroºi mîinileºi vina va da în clocotîn sufletul meuiar demenþa mea– despre care veþi vorbi pe ascuns –nu va mai putea numãravictimele libertãþii mele,atunci fiþi convinºicã singur, cu mîinile mele –fiindcã dispun pe de-a-ntregul de mine –,o sã-mi aºezrepede ºi definitivcapul sub ghilotinã!

Realitate utilã

Da, domnule, uite ce bunã-irealitatea aceasta!

Ai pe unde sã dai o raitãca sã-þi dezmorþeºti picioarele, unde sã te retragi la un filmcînd te plictiseºti,îþi pune la îndemînãlada în care sã aruncicojile portocalelorsau scuipãtoarea în care sã-þi ºuieriplãmînii...

În chiar norii eipoþi sã-þi umezeºti batistapentru compresa împotriva migrenelor.

E atît de utilã realitatea aceastaîncît îþi e teamã sã ºi visezica nu cumva sã pierzilegãtura cu ea!...

�

Poeme de OLIMPIU NUªFELEAN

22 • APOSTROF

O carte în dezbaterePATAPIEVICI sau discurs

asupra metodei

HORIA-ROMAN PATAPIEVICI a ales sãscrie o carte – neobiºnuitã, cred, foarte

provocatoare – despre un autor din multepuncte de vedere fascinant: Culianu. Prinbiografia sa neobiºnuitã, prin felul în carea sfîrºit, prin tematica studiilor sale – magie, gnosticism, vrãjitorie, divinaþie,cãlãtorii în lumile de dincolo etc. –, prinsenzaþia ambiguã ºi neliniºtitoare pe care olasã la lecturã: în primul rînd, cã estegenialoid, poate chiar genial; în al doilearînd, cã gîndeºte altfel decît (ne permitem)noi cu privire la natura onticã pe care oau fenomenele despre care scrie; prin toate acestea deci ºi prin altele, Culianu es-te un autor fascinant. Iatã de ce am citit cumare curiozitate volumul Ultimul Culianu(Humanitas, 2010) al lui H.-R. Pata-pievici, poate la fel de surprinzãtor ºi de neobiºnuit precum opera pe care o analizeazã.

Patapievici nu se ocupã de conþinutulluxuriant al operei lui Culianu; dimpotri-vã, el pune conþinutul acesteia în parante-zã ºi, avertizîndu-ºi cititorii de reducþiaoperatã, considerã, în mod declarat-con-venþional, cã rezultatul cercetãrilor fãcutede tînãrul savant este valid. Pe Patapieviciîl intereseazã numai ºi numai metoda ultimãla care a ajuns Culianu. Aºa cã ne gãsimîn faþa unei cãrþi de arheologie epistemo-logicã, în care Patapievici decoperteazã, casã zic aºa, opera lui Culianu, îndepãrtîndtot ce este fapt concret de istoria religiilorºi pãstrînd numai elementele ce þin demetodologia (multidisciplinarã, de altfel) alui Culianu. De pe urma acestei decoper-tãri atente ºi minuþioase este scoasã laluminã – ca într-un ºantier arheologic încare, dupã ce au fost îndepãrtate vegetaþiaºi pãmîntul, pentru a rãmîne pe terennumai urmele zidurilor de cetate – metodanouã a „ultimului Culianu“.

Dupã pãrerea exegetului – sprijinitã pe o mulþime de argumente, atent extrasedin textele lui Culianu –, tînãrul savant atrecut, în scurta sa viaþã ºi în bogata saoperã, prin douã etape de creaþie: o primãetapã, pînã în 1986; apoi o tranziþie, pecare Patapievici o numeºte „cezura“, care adurat din 1986 pînã în 1990; apoi a douaetapã, a „ultimului“, prin fatalitatea morþii,Culianu. Ipoteza lui Patapievici este cã, înperioada numitã de el a „cezurii“, în min-tea lui Culianu s-a nãscut o nouã metodãde cercetare a faptului religios. Mai mult,aceastã metodã nouã ºi eficientã este o cla-vis universalis generatoare de mathesis uni-versalis, o cheie universalã producãtoare deînþelegere universalã. Adicã, exact ce aucãutat filosofii – în spaþiul românesc, Noicacel tînãr, de pildã; în spaþiul universal, ra-þionaliºtii din epoca marilor naraþiuni meta-fizice – în perioadele de optimism filosofic,cînd filosofia mai era regina cunoaºterii(ceea ce acum, spre declarata pãrere de rãua unor fizicieni, a încetat sã mai fie). Sauexact ce cautã chiar acum fizicienii ºi mate-

maticienii, care însã, oarecum modeºti, do-resc numai sã unifice teoria generalizatã arelativitãþii cu mecanica cuanticã; iar în mo-mentul cînd vor reuºi – dacã vor reuºi! –,vor cunoaºte, dupã expresia unuia dintretemerarii cercetãtori, Stephen Hawking,ceea ce a gîndit Dumnezeu în momen-tul facerii lumii (cu precizarea cã nu e delocsigur cã fizicienii înþeleg prin Dumnezeuceea ce înþelege un om obiºnuit, ci folosesccuvîntul în cel mai metaforic sens cu pu-tinþã, poate drept „singularitate cosmicãiniþialã“).

O mathesis universalis, asta ne spunePatapievici cã a descoperit/inventat ultimulCulianu. O metodã de cunoaºtere valabilãnu numai pentru faptul religios, oricare arfi el, din orice culturã (sã notãm cã I. P. Culianu, metafizician veritabil, a crezut cãpe unitatea minþii omeneºti poate fi de-monstratã unitatea fundamentalã a tuturorculturilor: un gînd nu foarte nou, dar cu o formulare nou-nouþã), ci ºi pentru filo-sofie ºi ºtiinþã. O metodã care i-ar fi datautorului ei acces la cunoaºterea univer-salã, iar în plan secundar, i-ar fi permis sãîºi accelereze într-un ritm extraordinar propriile sale cercetãri.

În studiul sãu, Patapievici îl reconstru-ieºte pe Culianu ca filosof. Unul care po-sedã metoda universalã de cunoaºtere, dar care nu ajunge la adevãr: cãci adevã-rul are pentru el o naturã, sã zicem, pro-blematicã. Iar Patapievici, în calitate de exe-get, nu poate tranºa – documentele nu-ipermit – care ar fi fost soluþia finalã a luiCulianu, dacã el ar fi trãit ºi ºi-ar fi con-tinuat cercetãrile, cu privire la adevãr. Un filosof care, avînd o metodã univer-salã de cunoaºtere (ale cãrei operaþiuni sau segmente le-a ascuns ºi disimulat încorpusul cãrþilor sale de istoric al feno-menului ocult renascentist), ºtie sau credecã omul nu are acces la adevãr în sensul aristotelic al cuvîntului. Pentru el, tot ce acreat omul, de la origini pînã astãzi, înºtiinþã, filosofie, religie, adicã în întregulfãrã rest al culturii, are natura unui jocdesfãºurat în spaþiile mentale: ºi anume, un

joc care (fie cã e desfãºurat în registrul reli-giei, fie cã e jucat în cel al filosofiei sau înacela al ºtiinþei) cartografiazã harta minþiinoastre, deocamdatã incomplet desfãºu-ratã. (Mã întreb dacã desfãºurarea ei com-pletã nu echivaleazã cu sfîrºitul timpului în variantã umanã...) La aceasta se adaugã,ca o ipotezã pe care autorul ei nu a maiapucat s-o examineze critic, ºi pe carePatapievici i-o înregistreazã pur ºi simplu,sugestia consubstanþialitãþii dintre ope-raþiile minþii ºi creaþie, prin care s-ar obþi-ne omologia dintre harta minþii umane ºilume. Avem o ipotezã mãcar în parte deaceeaºi naturã cu vechea soluþie blagianã(omul creeazã istorie, cunoaºtere ºi cultu-rã, dar prin ele nu atinge în niciun fel rea-litatea, ci îºi desfãºoarã propriile sale po-tenþialitãþi – realitatea ca atare rãmînîndpentru totdeauna de neatins ºi de neasi-milat cognitiv), dar ambalatã în altã termi-nologie ºi argumentatã cu alte instrumen-te, pusã în alte ecuaþii computaþionale, casã respect ceva din limbajul cãrþii; sau, dece nu, o ipotezã înruditã cu aceea a raþi-onaliºtilor din secolul al XVII-lea, cã or-dinea minþii o urmeazã pe aceea a lucruri-lor – dar la Culianu ar fi pe dos, cã ordinealucrurilor urmeazã ordinea minþii. Cãci,spune Culianu – ºi subliniazã pasionatulsãu exeget –, tot ce este gîndit va deveniºi real.

Un lucru e oricum sigur: în subsoluloperelor erudite ºi al celor de ficþiune alelui Culianu este ascuns un metafizician, iarmeritul cãrþii lui Patapievici este de-a ne fiatras atenþia asupra acestui fapt.

Din metoda lui Culianu – nouã ºi so-cotitã de acesta (ºi de exeget) universalã –face parte tratarea miturilor, precum ºi a oricãror altor conþinuturi informaþiona-le, dupã metoda fractalilor: un mit estefracturat în unitãþi de sens, apoi, dupã ologicã binarã, de la un enunþ primitiv sau de bazã, se fac derivaþii, conform tu-turor posibilitãþilor logice de combinarecare existã, pînã la epuizarea posibilitã-þilor. O logicã de naturã combinatorie, aºzice manieristã prin excelenþã, extrage dinenunþul prim toate consecinþele cu putin-þã. Culianu însuºi a tratat astfel religiile,în Dicþionarul religiilor proiectat cu Eliadeºi scris dupã moartea lui Eliade. Aceastãlogicã combinatorie – pe care Patapievici onumeºte logicã computaþionalã – ne expli-cã de ce pãrþi din diferite religii se supra-pun; ºi conform ei, înþelegem în avans cãpãrþi noi din viitoare religii vor apãrea laun moment dat, reprezentînd rezultateleautomat nãscute din premisele de origine.Cãci, spune Culianu, ceea ce este gîndit va fi ºi experimentat. Iar experimentul,dupã cum a intuit Culianu, poate fi trans-format în coºmar totalitar dacã cineva,modificînd forma cea mai persuasivã deculturã, religia, va manipula prin ea minþi-le oamenilor, pe care îi va stãpîni în felulacesta.

Cartea lui Patapievici este foarte con-vingãtoare în descrierea etapelor de creaþiedin viaþa lui Culianu ºi în reconstituireaminuþioasã, cu o rãbdare de ceasornicar, ametodei ºi gîndirii „ultimului Culianu“.Validitatea universalã a metodei inventa-

Marta Petreu

CULIANU între ºtiinþã ºi revelaþie

EDITAREA POSTUMÃ, în limba românã, aseriei de opere Ioan Petru Culianu – mai

întâi la Ed. Nemira, apoi la Ed. Polirom,sub coordonarea Terezei Culianu ºi a so-þului acesteia, Dan Petrescu – a prilejuitnaºterea unor texte-escortã, dintre careunele au fost semnate de Horia-RomanPatapievici. Gnozele dualiste ale Occidentului(ed. româneascã 2002) – monografia careprecedã Arborele gnozei – ºi Iocari serio (ed.româneascã: 2003), prima formã a cãrþiiEros ºi magie în Renaºtere. 1484, sunt douãdintre titlurile structurante pentru carieraºtiinþificã ºi filosoficã a autorului, fapt carei-a permis monografului de mai târziu algândirii acestuia sã aprofundeze câtevadintre liniile de forþã ºi de emergenþã ide-aticã ale lui Culianu. Interesat de operasavantului dispãrut la 41 de ani dincolo de servituþile implicate de gestul curtenitoral prefaþãrilor, Patapievici a pregãtit ulteriorun volum, apãrut sub titlul de UltimulCulianu (Bucureºti: Humanitas, 2010, 238p.), publicat – nu întâmplãtor – anul acesta,când istoricul ºi filosoful religiilor „ar fiîmplinit 60 de ani dacã nu ar fi fost asasinatla 41 de ani“. Drept urmare, ca un omagiu,Patapievici declarã într-un interviu cã„vreau sã marchez printr-o carte care adunãlaolaltã, remaniate ºi rescrise, câteva dincontribuþiile pe care le-am avut de-a lungultimpului referitor la opera lui“ (LauraMitran, „Patapievici: ICR funcþioneazã ca oinstituþie non-politicã, neutrã faþã de ofertaculturalã“, Mediafax, 2010).

De la bun început, cartea se dovedeºteofertantã, redeschizând nu numai discuþiaasupra moºtenirii lui Culianu – savant de la decesul cãruia se împlinesc curând douãdecenii ºi pentru care avem deja la dispo-ziþie opera cu toate amplele ei deschideri –,ci ºi asupra unei moºteniri filosofice mailargi româneºti. Patapievici nu ezitã sãîncerce o lecturã filosoficã prin perspectivaunor categorii care trimit ºi la opera luiLucian Blaga, a cãrui cenzurã transcenden-tã devine un „martor“ filosofic al verifi-cãrilor la care este supus conþinutul gândiriilui Culianu de cãtre monograf; dar ºi lacontribuþia tânãrului Constantin Noica(mathesis universalis, de pildã, concept care,deºi nu a fost inventat de Noica, i-a prile-juit acestuia, la tinereþe, o pasionantã incur-siune). Printre atâþia exegeþi ai filosofieiromâneºti contemporane care o abordeazãîn formule îngheþate, strict circumscrise lapersonalitatea ºi opera fiecãruia dintre ceifrecventaþi, Patapievici are meritul de aîncerca sã opereze analitic cu concepteelaborate „acasã“, urmãrind atât sã obþinãrezultate în justa înþelegere a lui Culianu,cât ºi sã testeze validitatea respectivelorconcepte înseºi în raport cu un materialstrãin operei de autor din interiorul cãroraele provin.

Un alt merit al recentului demers esteacela cã propune o jalonare (etapizare) a operei savantului studiat, în pofida difi-cultãþii specifice care rezultã din densitateade lucrãri apãrute într-un rãstimp scurt, denumai circa un deceniu, în care salturilecalitative ale gândirii se constatã într-unraport surprinzãtor cu trecerea aºa zicând

neutrã a timpului, semn de combustieinterioarã ºi de arderi rapide ºi radicale. De aceea, faptul surprinzãtor cã Patapievicivorbeºte despre un „ultim Culianu“ cadespre o etapã separatã de „primul Cu-lianu“ ºi de etapa care îi desparte pe cei doi– un „Culianu median“ –, rezervând fie-cãruia câte un interval temporal de numaicâþiva, puþini, ani, poate pãrea deconcertantºi exagerat, însã nu mai puþin îndrãzneþ. În acest punct ar fi fost mai nimeritã o corelare cât mai atentã între dezvoltãri-le interne din cadrul textelor, cele carevãdesc, realmente, saltul de la o etapã laalta, ºi cadrul biografic propriu-zis, ofe-rind astfel mai multe argumente ºi maimulte posibilitãþi de înþelegere pentrutransformãrile respective. Fãrã a paria ex-cesiv pe biografism ºi contextualism înexplicarea operei, cred totuºi cã etapizareaunei concepþii are loc într-o succesiunetemporalã ºi se dezvoltã prin acumulãri ºisalturi (cu excepþia cazurilor oamenilor, puþini, care primesc adevãrurile de-a gata,prin revelaþie). Este adevãrat, Patapievici fo-loseºte în legãturã cu „ultimul Culianu“ ter-meni care pot confuziona, prin asocierea lor uzualã cu religia ºi cu experienþa sacru-lui. Astfel, „Timpul încorporat în conce-perea cãrþii paradigmatice pentru creaþiaultimului Culianu este unul precipitat,iminent, profetic ºi eruptiv. Este un timp al revelaþiei, în frapant contrast cu timpulgestaþiei...“ (p. 35). „Profetic“, „revelaþie“,în cazul unei opere de facturã intelectual-raþionalã, par niºte metafore. În lipsa uneidefiniri exprese ºi precise a sensului atribu-it lor în contextul dat, eu aºa le-am in-terpretat. Aparent, ele vor sã desemnezeceea ce, în alte contexte, de cãtre alþi autori,se lasã desemnat prin sintagma „salt cali-tativ“.

Cu toate acestea, H.-R. Patapievici lasão portiþã întredeschisã cãtre mai mult ºi alt-ceva, adicã spre o diferenþã cantitativã ºicalitativã considerabilã în raport cu ceeace îndeobºte caracterizeazã saltul semni-ficativ la alþi autori. El se referã în modexplicit la „Un creator talentat [care]devine, la un moment dat, neverosimil deînzestrat“ (p. 27). Cuvântul „neverosimil“aici pare sã trimitã la un salt calitativ atâtde vizibil ºi de marcat, încât iese dinorizontul unor predicþii raþionale, în-temeiate pe antecedentele respectivului creator. ªi totuºi, evidenþele „neverosimile“ale înzestrãrii þin doar de percepþia ex-terioarã datoratã celui care îl observã pesubiectul în cauzã, iar aceasta calificã saltulca fiind lipsit de verosimilitate þinând sea-ma de un orizont comun al percepþieiavansului în cunoaºtere ori artã. Cu altecuvinte, neverosimilitatea talentului ori aperformanþei nu este un reper clar cuan-tificabil, consistent, ºi el poate însemna ºiSavonarola, ºi Michelangelo, ºi Einstein,ºi... Vlad Þepeº ori Napoleon. ªi unii, ºiceilalþi dintre cei menþionaþi sar biniºor pes-te medie. Doar cã primul a propus o refor-mã radicalã a bisericii occidentale ºi o for-mã conexã de guvernare care s-a dovedito utopie neagrã. El a avut, printre altele, ºiefectul arderii unor opere de Botticelli. Lafel, voievodul Dracula – figura istoricã, nupersonajul cunoscutului autor irlandez – s-a remarcat prin radicalismul orgolios alunei guvernãri personale autoritare, ºi nu

Anul XXI, nr. 7 (242), 2010 • 23

Ovidiu Pecican

te/descoperite de Culianu rãmîne însã o problemã dincolo de orizontul cãrþii ºidincolo de orizontul cititorului. Deºi de-parte de reprobabilele prejudecãþi raþio-naliste cu care s-a luptat Culianu pe faþã,nu pot totuºi sã nu observ cã multe din-tre conceptele cu care a operat savantul au rãmas într-o ambiguitate fundamen-talã, care le face neutilizabile pentru altci-neva decît Culianu însuºi; aºa cã ele sînt,deocamdatã, de folosit numai ca sugesti-ve metafore.

M-am ocupat pînã aici de teza princi-palã a lui Patapievici, cã I. P. Culianu, înurma unei perioade de cãutare ºi tatona-re, a inventat o metodã nouã, universalã,de cercetare, care ar fi trebuit sã fie validãîn domeniul religiei, poate chiar în întregdomeniul ºtiinþelor umane, ba chiar ºi înºtiinþã (dacã mã gîndesc cã Hawking de-plîngea absenþa marilor metafizicieni înepoca extrem-contemporanã; sau cã fizicaactualã este mai metafizicã decît oricecreaþie a vechilor metafizicieni, atunci îmispun: inclusiv în fizicã). Cartea lui Patapie-vici are însã ºi o a doua tezã, secundarã:aceea cã marii creatori, care promit o reve-laþie de proporþii, în momentul în care sîntpe punctul sã o expliciteze, au fost trans-cendent cenzuraþi. Aºa ar fi pãþit Nie-tzsche, aºa Culianu. Termenul este împru-mutat din gnoseologia lui Blaga. (Puteafi luat ºi din psihanalizã, adicã de unde s-a inspirat Blaga însuºi, pentru a-l ana-morfoza ulterior. Sau, de ce nu, putea fi împrumutat din fizica recentã, carevorbeºte despre „cenzura cosmicã“.) Pa-tapievici asumã din start cã aceastã partea cãrþii sale este o speculaþie metafizicã, decio ipotezã pe care nu o poate proba, dar pe care, la rîndul sãu, nu are „cruzimea“(ca sã folosoesc limbajul blagian) de-a ºi-ocenzura. Aºa cã lasã sã curgã paginile –foarte frumoase, foarte spectaculoase:metafizice – despre moartea lui Culianu cao sincronicitate (concomitenþã, zice el) adescoperiririi metodei sale universale, pecare tocmai se pregãtea s-o punã în aplica-re. Sînt pagini tulburãtoare, un adevãratbocet pentru tînãrul filosof omorît în con-diþii înjositoare la vîrsta de 41 de ani, îna-inte de a-ºi fi dat mãsura realã ºi de-a-ºi fiatins statura la care ar fi putut ajunge.Inclusiv înainte de a-ºi fi fãcut o termino-logie mai transparentã.

Neortodoxã în cel mai înalt grad, cartea lui Patapievici incitã la recitirea ºiregîndirea cãrþilor lui Culianu. Cãci unautor care crede cã a existat, pînã la Re-naºtere, o paradigmã a minþii în care vrãji-toria a fost ºi raþionalã, ºi (într-un sensaparte, mental) eficientã; un profesor careputea prezice, mãcar pe termen scurt, vii-torul studenþilor înscriºi la cursul lui... unasemenea autor rãmîne, orice am face, oprezenþã care tulburã apele.

�

�

24 • APOSTROF

prin nepieritoare opere legislative, politi-ce sau creative în orice altã direcþie. În contrast cu aceºtia, Michelangelo ºi Ein-stein au surprins prin calitatea exemplarã,„vizionarã“ chiar (ghilimelele semnaleazã cãnu mã refer la vreun vizionarism religios)a aporturilor lor, fãrã a deveni însã neve-rosimili.

Dintr-un alt unghi, dacã ajungem sã socotim performanþa leonardescã a mul-tor savanþi ºi artiºti drept „neverosimilã”,atunci probabil cã autorii clonãrii, desco-peritorii genomului uman etc. sunt pedeplin demni de a fi socotiþi astfel, fãrã ca rezultatele strãdaniilor lor sã facã din einiºte vizitaþi de revelaþie. Iatã de ce soco-tesc cã argumentaþia conform cãreia ultimulCulianu ar fi un profet ºi un vizitat derevelaþie este insuficientã ºi cã ar trebuireluatã mai copios ºi mai strâns. Circum-stanþa cã acest savant s-a ilustrat în câmpulistoriei ºi filosofiei religiilor nu este sufi-cientã pentru a-l recomanda ca pe unsubiect al revelaþiilor în sensul consacratal cuvântului, ca revelaþii divine.

Neclarificând suficient acest aspect, poate ºi datoritã urgenþei de a finaliza vo-lumul în scopuri festiv aniversare, H.-R.Patapievici îºi conduce demonstraþia într-ozonã oarecum diletantã, prin amesteculdintre o argumentaþie raþional-criticã, strân-sã ºi pasionantã, cu percepþii ºi superstiþiiproprii legate mai degrabã de o proiecþieprofund subiectivã ºi personalã asupratraseului performanþei în ºtiinþã. Oricât deînzestraþi ar fi ei, câtã vreme se pãstreazã înzona demersurilor întemeiate pe raþio-nalitate, analizã, sintezã, observaþie, com-paraþie ºi experiment, oamenii de ºtiinþãvor rãmâne relevanþi în ordinea istorieicunoaºterii, nu în cea referitoare la pante-onul ºi experienþa religioasã.

*

FELUL ÎN care îºi argumenteazã Horia-Roman Patapievici ipoteza de lucru re-

feritoare la Ultimul Culianu meritã o dis-cuþie aplicatã. Monograful ºi-a demonstratîn cãrþile anterioare efervescenþa, disponi-bilitatea ideaticã, deschiderea pluralã îndirecþia mai multor discipline – de la fizicãla epistemologie ºi de la politologie lafilosofie –, ºi nu poate fi decât normal capolivalenþa lui sã se regãseascã în expedi-þiile intelectuale pe care le întreprinde. Subacest raport cartea este recompensantã, cãcipermite desprinderea mai acuratã decât al-te cãrþi a portretului interior al autorului.

Remarc, înainte de alte lucruri, compa-raþia repetatã între Culianu – savant în do-meniul „umanioarelor“ – cu oameni deºtiinþã din sfera biologiei, matematicii ºiliterelor clasice, precum D’Arcy WentworthThompson (vezi p. 40). Temeiul pe bazacãruia construieºte Patapievici este furni-zat de o afirmaþie din introducerea la Dic-þionarul religiilor: „ªtiu ce este viaþa mea:un fractal în spaþiul Hilbert“. Dupã cum,poate, se ºtie, termenul de fractal, conceputde matematicianul Benoît Mandelbrot,desemneazã figura geometricã fragmentatãdivizabilã în pãrþi ce devin copii miniatura-le aproximative ale întregului. La rândul lui, spaþiul Hilbert imaginat de matema-ticianul german David Hilbert este unspaþiu matematic cu un numãr infinit de dimensiuni.

Este clar, în aceste condiþii, cã I. P. Culianu încearcã o reflecþie metaforicã re-feritoare la viaþa lui, chiar dacã îºi recru-teazã metafora din spaþiul matematicii (aufãcut-o uneori ºi alþii, precum Ion Barbusau Nichita Stãnescu, iar romancierul en-glez Edwin A. Abbott a scris un întregroman, Flatland, pornind de la geometrie).Nu este de crezut cã istoricul religiilor îºiplasa, realmente, viaþa sub semnul uneispaþialitãþi de relevanþã pur matematicã,fãrã un corespondent direct ºi real în lumeasimþurilor ºi a sentimentelor cãreia, în modevident, îi aparþinea. Pentru Patapieviciînsã, nu numai cã o asemenea declaraþietrebuie cititã în sens propriu, dar ea dez-vãluie intrarea autorului într-o vârstã in-telectualã în care „adevãratul «loc» al criteriului realitãþii nu mai este spaþiul tri-dimensional al lumii fizice [...], ci spaþiulHilbert infinit dimensional, care e popu-lat de sisteme de obiecte ideale, «fractaliceîn naturã», pe care le produc continuuregulile elementare de generare ale minþiinoastre“ (p. 75). Printr-o înlãnþuire deinterpretãri – din care nu lipseºte trimitereaeruditã la hiperspaþiul lui Grazia Marchianò–, Patapievici ajunge la concluzia cã „Rea-litatea este în mintea celui care experi-menteazã, deoarece, înainte de a fi extern,orice univers explorat este un univers men-tal“ (p. 76). Iatã-l pe exeget tranºândchestiunea care a despãrþit lumea filosofilorîn materialiºti ºi idealiºti de pe poziþiisolipsiste. Concluzia aceasta este, mãrtu-risesc, dezamãgitoare, fiindcã nu convingecu privire la noutatea concepþiei lui Culia-nu, dupã cum nu produce nici argumentenoi în favoarea acestui rãspuns ºi în de-favoarea altora posibile.

Dintr-un alt unghi, tentativa de a ob-tura valoarea metaforicã a poziþionãrii luiCulianu în favoarea unei interpretãri la pro-priu dezvãluie glisarea pe sensuri, eroareapãrãsirii situãrii critice în folosul celei empatice, anularea periculoasã a distanþeidintre obiect ºi subiect ºi, nu în ultimulrând, cedarea în faþa sanctuarului de le-gende personale cu privire la transgresarealimitelor ºtiinþifice ale explorãrii. Din ne-fericire pentru noi toþi, nu pare sã existã oalchimie în adevãratul sens al cuvântuluicare sã transforme nisipul în aur sau sãproducã piatra filosofalã, oricât am fi visatasta în adolescenþã. Ca o consecinþã parti-cularã, nici Culianu „ultimul“ nu a desco-perit o clavis universalis validã pentru oîntreagã umanitate, ci doar una iluminantãpentru sine, subiectivã ºi intimã. Planurilenu se cuvin confundate, metafora rãmânemetaforã, ºtiinþa nu devine religie nicimãcar atunci când (sau dacã) Ioan PetruCulianu ajunge sã o creadã cu toatã tãria.

Mãrturisesc, de altfel, cã nu împãrtãºescideea cã ºtiinþa ºi tehnica ar reprezentarãspunsul ultim la întrebãrile umanitãþii(caz în care atât arta, cât ºi filosofia ar puteadispãrea nestingherite dintre preocupãrileomului). Existã numeroase chipuri în careacestea, fãrã ordonarea lor discursivã în-tr-un orizont de reprezentare ºi în scenariide funcþionare, o pot lua razna, vorbindpeste capul omului în numele unor instan-þe care nu au prea multe de împãrþit cufiinþa bipedã raþionalã. Este de crezut cãºtiinþa în sine, fãrã un management al eiadaptat orizontului de expectanþe uman ºieticii omului, rãmâne un instrument ne-adaptat la destinul omenirii, mãtura uce-

nicului vrãjitor scãpatã de sub control,alienantã ºi chiar letalã. Dacã ar fi sã seinvoce chiar ºi numai limbajul – tot sim-bolic ºi metaforic – al Bibliei, ºi tot ar rã-mâne mãrturisirea cã logosul a întemeiatlumea. De aceea, fie cã se interpreteazã lo-gosul în sensul cã ar semnifica, pur ºi sim-plu, Cuvântul ori discursul, fie cã îl socotimun termen pentru raþiune (filosofie), tenta-tiva de a tranºa înþelegerea aportului decunoaºtere al lui Culianu pe tãrâmul ºtiin-þelor „tari“ sau al celor „naturale“ rãmânesã îºi dovedeascã legitimitatea.

Intrãm astfel într-o zonã în care afir-maþiile sunt mai la îndemânã decât de-monstraþiile ºi convingerile personale potda iluzia cã þin locul argumentãrilor. Lumeaîn care trãim tolereazã ambele abordãri,dupã cum cei care pariazã fãrã zãbavã peputerea de înaintare continuã a ºtiinþeicoexistã, fie ºi ignorându-se reciproc, cuaceia care atribuie virtuþi ultimative Lo-gosului. În lectura din Culianu a lui Pa-tapievici, cele douã coduri se amestecã,aparent, într-un mod dificil de urmãrit, carestârneºte suspiciuni atât dinspre o tabãrã,cât ºi dinspre cealaltã. Pentru scientiºti,cartea lui nu va fi suficient de ºtiinþificã,în vreme ce adepþii lecturilor dinspre sacru vor sancþiona „impuritatea“ ºtiinþificã aunui demers subîntins de convingeri „religioase“.

De altfel, saltul „neverosimil” atribuitde H.-R. Patapievici ultimului stadiu dincariera intelectualã a lui Culianu nu paredeloc destinat unei interpretãri unice, obligatorii. Contrapunerea radicalã a „primului“ ºi „ultimului“ Culianu con-travine teoriei revoluþiilor ºtiinþifice formu-latã de un savant apreciat în mod expres ºiexplicit de Culianu însuºi, Thomas S.Kuhn. Dacã ar fi sã aplic perspectiva scrien-tistã propusã de Patapievici însuºi, aº spunecã, în conformitate cu aserþiunile teoreticia-nului american al ºtiinþei, schimbarea unei paradigme în favoarea alteia nu mar-cheazã un progres în sensul deplinei refutãria precedentei de cãtre cea din urmã. Noulmodel ºtiinþific încorporeazã întrebãrileanterioare, dar le rãspunde mai adecvat ºinu se rezumã la ele. Tot aºa, nu existã mo-tive de a crede cã, pentru istoricul reli-giilor care a fost Culianu, trecerea de la cercetarea originilor gnosticismului la în-trebarea cu privire la câmpul real ºi po-tenþial de manifestãri al acestuia ar trebuisã anuleze chestionãrile anterioare. Ea s-arcuveni mai degrabã sã ofere soluþii maicuprinzãtoare ºi mai potrivite, fie ºi re-formulând.

Cartea Ultimul Culianu îmi apare, înlumina acestor observaþii – dar ºi a altora,posibil de discutat cu alte prilejuri –, ca unsoi de portret rãsfrânt în oglinda altui chip,mai curând un autoportret schiþat de Patapievici însuºi folosind pretextul unuipersonaj cu care autorul vãdeºte afinitãþimãcar pentru cã trateazã istoria anistoric ºi religia în chip scientist. Deloc plicticos,dar nu întru totul convingãtor.

�

�

Anul XXI, nr. 7 (242), 2010 • 25

1.Nimic nu trebuie sã fie întâmplãtor în aceastã mare de cuvinteUnde tu, cetitorule, încerci cu disperare sã zãreºti malurile visului.Aº putea sã-þi povestesc despre iubirile mele levantine, despre

caii mei albi Înhãmaþi la caleaºca oniricã a timpului, despre þinutul de verdeaþã

ºi rãcoare Al amicilor mei poeþi, dispãruþi aiurea prin mulþimea trecãtorilor,Atenþi la cel mai mic detaliu al jurnalului intim, de unde numai

obsesiile Se dilueazã în spuma zeilor.

Recitesc cu sentimentul timpului pierdut definitiv pentru totdeaunaScrisorile trecutelor iubiri. Rememorez pe sãrite secvenþe dintr-o lume de mult apusã.Sentimentul cã viaþa ar putea fi trãitã ºi altfel lasã un golÎntre zidul de oase al strãmoºilor mei ºi chipurile pe care inevitabilTrebuie sã le agãþ în panoplia iluziilor pierdute.

ªi astfel conturând poematica existenþã Mã regãsesc printre cuvintele oraºului de hârtieDe unde a te întoarce ar fi echivalent cu o sinucidere.

2.Nu-mi dãdeam seama dacã aceste iluzii le-am trãit cu adevãrat.Dimineaþa mã mulþumeam sã umblu prin mãruntaiele visuluiSã aduc la luminã partea inocentã a existenþei meleSã mã amãgesc cu chipul îngerului în oglinda din peretePânã când gândul cã a privi înapoi poate fi fatalM-a fãcut sã-mi amintesc de trecutele iubiri.

De fata aceea pe care am urmãrit-o cu privireaMultã vreme de pe peronul îngheþat într-o iarnã siberianãNu mai ºtiu dacã atunci sau ceva mai târziu mi-am dat seamaDe inutilitatea timpului, de faptul cã toate rãzboaiele sunt fãcutePentru a fi pierdute, de faptul cã poþi intra în pielea oricãrui

personajFãrã sã-þi pese de inutilitatea cernelii pe hârtie.

3.ªi deodatã lumina dimineþii cãzutã pieziº pe foaia de hârtieMi-a amintit de ziua aceea când alergam prin zãpada virginã Pe un câmp de la marginea oraºului.

Te-ai oprit sub singurul copac existentBrusc chipul tãu cãpãtase strãlucirea argintuluiAi început sã fredonezi o melodie

M-am apropiat ºi am vrut sã-þi ating pãrulDar mâna îmi încremenise undeva la jumãtatea drumului

Apoi ceaþa ne-a acoprit contururile

Am închis ochii ºi mult mai târziuCând liniºtea devenise apãsãtoareAm început sã te strig, Annabelle Lee

Dar sunetul se spãrgea de pereþii încãperiiUnde aici, printre obsesii, amintiri ºi rime, ºezum ºi plânsem.

4.De mult pe aici nu mai ningeNici cafeaua nu mai are acelaºi gust Fumez cu ochii jumãtate închiºiBântuit de gândul cã în afara parfumuluiTrecutelor iubiri nimic, dar absolut nimicNu mã mai fãcea sã-mi irosesc existenþa.

Au fost zile când pe fereastra cafeneleiÎn dimineþi de toamnã ploioasãUrmãream cum personajele cãrþilor mele nescriseSalutau trecãtorii, îi întrebau de sãnãtate,Urcau în caleºti de sfârºit de lumeZâmbindu-mi platonic.

Acum toate aceste lucruri nu mai ºtiuDacã le-am trãit în aceastã viaþã sau altaSau a fost doar un lung somn, mai lung decât visul,Din care, vai, încã nu sunt sigur dacã m-am trezit.

5. Îþi scriu cu gândul cã aceste rânduri te vor gãsi pe undevaRãtãcitã printre singurãtãþile tale, îngropatãÎn aceeaºi mocirlã în care ne bãlãcim.Îþi scriu ca sã-mi umplu timpul,Sã-þi spun cã, la aceeaºi fereastrãA blocului meu cu patru etaje,Corbul nu-mi mai ºiopteºte ca altãdatã „nevermore“Chiar ieri l-am îmbiat cu fructe, seminþe ºi apãM-a privit cu aceeaºi indiferenþã, cum face de ceva vremeVecinul mi-a spus cã poate e trist, cã nãpârleºteNeavând altã idee i-am rãspuns cã da, se poate.

Mai târziu dacã rândurile mele te vor gãsi pe undevaRãtãcitã printre singurãtãþile tale, îngropatãÎn aceeaºi mocirlã în care ne bãlãcimªopteºte-þi pentru tine, pentru mine, pentru toþi cei duºi, Pentru vremurile trecute ºi cele ce va sã vinã

„nevermore“. �

La umbra kitsch-ului în floareSorin Durdun

copilãria e o insulã fãrã timp,amintirea ei ai ascuns-oîn sacul cu merinde gata de drum.Smulgi zilelor dintâi petalele-oreuna câte una, din silabele lor nedormitevrei sã faci un cal troian sã opreºti vânãtoarea din jur,sã te ascunzi de semnele morþii risipite peste tot.Singur trebuie sã strãbaþibucuria-durere a necunoscutului care þi se dãruie neconstrâns.Lumea, vezi bine,se uitã la tine prea târziu,aºteptarea ta o sfâºie ca lupii,

mângâierea ei adie ca vântultrecând mai departe de tine, nerãmânând. Astãzi tristeþeaþi-a înflorit în sprânceneºi mergi, obosit, mergi încet, drumul se sprijinã de tine,atât de rãnite îþi sunt tãlpilepânã când din ele curge mãruntsângele amar al unui amurg.Cu cât mergi mai îndelung,mergi mai încet, mult mai atentºi-þi devine indiferent încotro duce drumul.

�

[Copilãria...]Magda Grigore

Poeme pentru o stare

UNUL DINTRE fondatoriiseriei noi a revistei Va-

tra din Târgu-Mureº, DanCulcer este, totodatã, ovoce criticã importantã înpeisajul literaturii românepostbelice. Cãrþile sale decriticã literarã (Un locgeometric, 1973; Citind sautrãind literatura, 1976; Serii ºi grupuri,1981) sunt exemplare pentru o percepþielucidã ºi riguroasã a peisajului literarromânesc, în care analiza esteticã a operelorliterare se îmbinã cu investigaþia de tipsociologic. De asemenea, trebuie amintitfaptul cã Dan Culcer este ºi un reputattraducãtor din literatura maghiarã. A tradusdin Samuel Domokos ºi Rodion Markovits,obþinând un premiu al Uniunii Scriitorilordin România pentru traduceri.

Apariþia recentã, în condiþii grafice ex-celente, a volumului bilingv (român-ma-ghiar) Utopia, la editurile Ardealul ºi Asy-metria nu e o surprizã. Sporadic, DanCulcer a mai publicat poeme. Din câte ºtiu,a pregãtit chiar pentru tipar un volum depoezii, care a fost interzis de cenzurã.Structura cãrþii de faþã grupeazã tematictextele în secþiunile Utopia, Erogenezã,Eclipsã, Evenimente ºi Ars poetica. Volumule completat de un text al lui Dan Culcer,Repetate debuturi, de douã texte scrise deautor în limba maghiarã ºi ajustate deGábor Cseke, de un text explicativ, Ipoteticaunitate, semnat Ieronim Laur (pseudonimal lui Dan Culcer), ºi de o Notã biobiblio-graficã. De menþionat faptul cã versiuneaîn limba maghiarã a poemelor din acestvolum este realizatã de Gábor Cseke.

Volumul Utopia cuprinde poeme scrise,în limbile românã ºi maghiarã, între anii1967 ºi 2010 (apar însã aici ºi texte scriseanterior, refãcute mai târziu), poeme cesunt, cum mãrturiseºte autorul, „repere înspaþiul utopiei. Adicã într-un nicãieri înãl-

þat pe spinarea prezentului“. Pentru DanCulcer, poezia este „mai ales ritm ºi ºoc,[ea] evocã ºi nu descrie, este o coborâreîn abis… Rãmâne de ºtiut dacã acolo, înabisul meu, se aflã ceva, ºi dacã dupãcoborâre se mai poate urca“. Versurile luiDan Culcer înregistreazã, cu modalitãþileexpresive ale unui lirism dens ºi aspru, oanumitã atmosferã, o trãire, strãfulgerareaunei stãri. Unele peisaje au o densitate apo-calipticã, percepþia eului dilatându-se în-tr-o senzaþie de agonie iminentã, de fervoa-re a extincþiei ºi de dureroasã solitudine,într-un decor dezolant, alienant ºi abulic,deposedat de orice boare metafizicã:

Plutesc în albastru întunecat lumile înghe-suite/ Carnea pãmântului semeaþã ferindu-se/ De-atingeri. Lipicioase semnele. Caute-rizãri./ Semafoarele oarbe se privesc. Caleînchisã. /Înmãnuºate mâini întinse între pla-nete fierbinþi/ se ating. Mâine – ochii. Cli-pind fereºti retina/ de explozii viitoare. Tepoticneºti. Aºtepþi./ Piatrã de cãpãtâi – stân-cile unui þinut izolat.

Alte enunþuri, grave ºi tensionate, induc ostare de urgenþã a sensibilitãþii, în care fio-rul thanatic se conjugã cu o retoricã a stri-gãtului („E-atâta mâl în preajmã ºi-o sãmurim strigând“) sau amorseazã o stare deneliniºte agonicã, într-un peisaj maladiv,dezafectat, marcat de putreziciune ºi dezo-lare: „Plinã de miasme, la prima vederetãcutã ºi pustie,/ pãdurea e o câmpiearzândã ºi infectatã,/ unde dominã neli-niºtea, spaima/ unei lumi socotitã bolnavã“.Alteori, versurile transcriu o stare de împã-care cu sine, de ataraxie:

Ne pierdem mãrunta întristare, ademeniþide faptã/ ºi tâmpla ni-e cãruntã, de ce sã nune pierdem,/adastã goliciunea adevãrateimãºti ºi amânarea creºte/ uitatã ca un plopde-aducere aminte,/ aceeaºi prea grãbitãmustrare n-are loc:/ ne fierbem vinul iarnaîn sãrbãtori prea lungi/ deci iartã pâra noas-trã, Tatã,/ ci tâmpla ta cea surã ne mustrãsub luminã.

Poemele de dragoste, grupate în ciclulErogenezã, vãdesc o delicateþe asprã în de-cantarea trãirilor ºi senzaþiilor, precum ºi opercepþie finã a detaliului afectiv transpusîn pliurile gesturilor ºi cuvintelor fiinþeiiubite. Eros ºi thanatos se întretaie în aces-te versuri în care senzualitatea ºi interiori-zarea trãirii nu sunt decât douã ipostazeegal îndreptãþite ale cuplului ce stã sub in-cidenþa timpului, a dragostei ºi a morþii:

Suntem doar noi, în clipa calcinatã,/ subploaia repede, cu ierburi albe,/ cresc þipetede pãsãri peste nalbe/ ºi gura ta-i amarã castricnina,/ Suntem doar noi, pierduþi subsoare,/ ºi moartea, ce ne cântã-n trup,/ cupieptul tãu bãtrân faci umbrã-lumii,/ femeieroditoare ºi plinã ca un stup.

Un alt poem, Te iubesc, mi-e fricã fãrã tine,e impregnat de prezenþa acvaticului, ca ele-ment matricial, ca sugestie a unei mater-nitãþi generice în care eul se retrage din faþaspaimelor ºi ameninþãrilor unei realitãþiagresive, ostile, ultragiante:

Apa ne þine în braþe, ne leagã,/ ne leagãnã.Adormim în braþele/ apei, în braþele Mameica doi fraþi/ incestuoºi, dupã o scurtã noap-te/ de dragoste. Soare ºi Lunã, priviþi/ deMama care ne-a descoperit goi,/ aºa cumieºisem din pântecul ei,/ plini de sânge ºimâzgã./ Sã vã fie apa uºoarã, ne ureazã/ Pã-rinþii aplecaþi, rãsfrânþi/ În oglinda apei careclipoceºte/ la picioarele lor, sãratã ºi caldã/ca lacrima, ca moartea.

Clipa prezentã ºi cea deja trãitã, reculul înimaginar ºi povara gestului, asumarea in-tervalului dintre acum ºi atunci reprezintãaporii ale existenþei pe care versurile lui Dan Culcer le înregistreazã într-un regim al luciditãþii ºi urgenþei:

Atât de dulce, nouã, celor veºnici,/ strigãtulaspru al iubirii voastre,/ Stranie sâmbãtã cuochi în-cearcã-ne,/ dimineaþa se pleacã pestesânii tãi./ De obicei înnoptãm aici prepãmânt/ cum am dormi în pulbere oricând./Numai un cântec ne poate trezi,/ va fi uncântec ºi atunci a fost,/ a fost un cântec pecare l-am uitat./ Trãim acum între aceste do-uã lumi./ Atât de dulce, vouã, celor veºnici/strigãtul aprig al iubirii noastre.

Un poem precum Ars poetica rezumã uncrez estetic centrat pe valorile transparenþei,pe clipa de graþie a epifaniei, a întâlniriidintre transcendenþã ºi percepþia umanã, îninstantanee afective sumar ºi efemer dese-nate pe ecranul conºtiinþei:

Porumbeii coboarã din clopotniþã la oreanumite,/ Uguitul lor sãlbatec pãtrunde sin-gur în bisericã./ Fereastra înaltã-i pãtatã desuflul unui zeu amãgit,/ Duh coborât dintriunghi la fereastrã,/ amprenta unui gândstrivit,/ pene ºi striuri de sânge:/ De flacãrãorbiþi dar poate trezi/ din cer porumbii lasãumbre-n sticlã./ Ce vinã au când transpa-renþa-i pierde?

Extrem de relevante, pentru poezia lui DanCulcer, sunt definiþiile lirice de o extremãplasticitate imagisticã, în care elanul afective retranºat în expresia minimalã, de maresugestivitate („ascunsã-n lucruri, tãcereacerne vremea“, „sã ne închipuim departeun alt pãmânt existent“, „trece prin lumecântecul apei“, „sunetul sacru al clopotelordin vale cinstea umbra“ sau „ªi nu mai vinenimeni când lucrurile lasã/ umbre lungi,despicate de teamã“).

Îmbinând graþia desenului cu tensiuneaafectivã expresionistã, în care freneziasimþurilor capãtã o dimensiune simbolicã,poetul se revelazã ca un spirit neliniºtit, oconºtiinþã interogativã ºi agonalã, care scrie,într-o poziþie marginalã, cum el însuºimãrturiseºte, „la marginea turmei“, „înfri-coºat, concentrat, deci vulnerabil“, bântuitde oroarea unui „timp greu – prezent per-manent“. Inventar liric al unor stãri esenþi-ale (teamã, angoasã, ultraj, repudiere, alie-nare, iubire, neliniºte, melancolie sau dor),cartea lui Dan Culcer reprezintã, în opiniamea, un debut poetic de excepþie, al unuiadintre criticii importanþi ai literaturiiromâne postbelice.

�

26 • APOSTROF

Iulian Boldea

Cãrþi primite la redacþie

• Mihai Mãniuþiu, Memoriile hingherului, roman,ilustraþii de Iuliana Vîlsan,Cluj-Napoca: bybliotek, 2010.

• Cristina Modreanu,Mihai Mãniuþiu: Spaþiulcameleonic/The EverChanging Space/Les Méta-morphoses de l’espace,trad. în englezã MaiaBanciu, Bita Zerbes ºiOzana Budãu, trad. în fran-cezã Diana Suciu, Cluj-Napoca: bybliotek, 2010.

Anul XXI, nr. 7 (242), 2010 • 27

VA CITI cândva, târziu, pe scoarþa unuicopac, scrijelitã cu briceagul, o strigãturã

în distih: „Viaþa asta e un vis, / Numele rãmâ-ne scris“. O zicãturã pe jumãtate cãrturãreas-cã. Mult mai târziu avea sã audã povesteaaceea despre viaþa care este vis, a unui spaniolde demult, dintr-o vreme cãreia-i spunea Re-naºtere. Însã el nu se depãrtase decât cu trei-patru ani de naºtere. Nu ºtia nimic, nu aveanicicum puterea sã ºtie, despre durabilitateascrisului, despre numele care rãmân întipãri-te. Ca ºi unele cuvinte. Ca ºi anumite idei. Nuaflase nimic despre memorie sau despre cul-tura scrisã, auzi Tu, Doamne! Abia de vãzu-se câteva cãrþi, cele mai multe manuale aleºcolarului care fusese cândva, mai demult,tatãl lui. Nu pricepea o iotã din ele, în afarãde ceea ce îi citea sau îi povestea tata. Maiprivea chipurile din cãrþi, aºa cum numeau eiilustraþiile. Era captivat de ele. Se încumeta-se sã mâzgãleascã marginile de paginã cu cre-ionul chimic, încercând foarte stângaci sã de-seneze oameni ºi animale. Erau niºte deseneale unui stângaci nativ, tare copilãroase, cuoameni caraghioºi ºi diformi ºi cu animaleaºijderea. Adeseori mâzgãlea gãini ºi câini. ªivaci. Erau cel mai uºor de desenat. Când lefãcea cu creionul, mai stãtea de vorbã cu ele.

În grajdul vacilor se uita de multe ori, iarna ºi vara. Era acolo o rânduialã poruncitãde stãpâni, mai abitir decât la oi, care se grã-mãdeau cum le tãia capul, în staul, în ºopronsau prin ogradã. Vacile stãteau orânduite laperete, douã câte douã, în încãperi separate.Aveau sub boturile rotunde ºi umede câte oiesle din care se înfruptau, nesãþioase, cu fân,suflând înciudate pe nãrile largi. Pufneau ºise ghiftuiau. Se întâmpla mereu cã, dupã ce-ºi umflau burþile, li se umflau ºi ugerele.ªi aºa înþelegea el, simplu, cum între fân ºilapte era o legãturã nevãzutã, dar spornicã.Serile ºi dimineþile doniþele se umpleau culapte alb-alb, cât de alb? Ca zãpada de alb, îi venea cel mai la îndemânã sã spunã. Da,laptele era ca zãpada de alb! ªi invers… Doarcã rosturile le erau deosebite.

Se uita din uºa grajdului, de cele mai multe ori în singurãtate, la vuve. Miroseagrozav a floare de fân. Toate seminþele ierbu-rilor, adunate iarna pe sub iesle, îl ameþeau cumirosurile lor, eterice ºi uºor alergice, aºa cumavea sã constate mai târziu, iarãºi mai târziu,dupã ce ani ºi ani îl trimiseserã cu vacile lapãºunat. Dis-de-dimineaþã, vara, înainte deceasurile ºase, când soarele se gãtea sã rãsarãde dupã zimþii de piatrã ai munþilor. Tot tim-pul trebuia lãsate sã se ghiftuiascã, altfel pun-ga tatei era… hãmesitã. De parale. Din douãîn douã zile, maicã-sa cobora în oraº cu lap-tele ºi-l împãrþea pe la barabe ºi domni, adicãpe la proletari sau pe la oameni mai cu stare,fiecãruia cât putea sã ia. O datã pe lunã înca-sa banii. Aºa reuºeau ei sã trãiascã: vaci, iarbã,fân, lapte. De aceea se zicea, cu îndreptãþire,

cã o vacã scoate sãrãcia din casa omului. Dar-mite trei sau patru? Sau mai multe? Din fire,vacile sunt niºte dobitoace curioase, îºi vârãbotul în toate cele, dar ºi tare ciudoase. Câ-teodatã ostile, nicidecum sperioase, ca oile,care de toamna pânã primãvara bântuiau li-bere prin ogradã.

Nu fãrã plãcere le privea din prag, cumaºteptau, rânduite în grajd, legate cu lanþurispeciale, fânul ºi apa. Uneori vuvele lui erauumede sau aburoase. Verile, luceau de curã-þenie – un pãr des, scurt ºi roºu, tãrcat cu albpe spinãri, pe pântece ºi la cap – ºi-þi era maimare dragul sã le priveºti. Din pragurile graj-durilor pe lângã care gazda cea micã treceaadesea alergând în cercuri-cercuri, puteau câ-teodatã ºi musafirii admira ºeptelul mare. Celde trei-patru ani le prezenta vacile pe rând –fiecare purta un nume, ca oamenii: Florica,Dorica, Zoica, Bimba, Vireana –, apoi le þi-nea o adevãratã lecþie de morfoanatomie. Vuveerau ºi boturile lor, mari, rotunde ºi umede,cum lesne le putea vedea oricine. Capetelemari ºi grele le erau însã înzestrate cu câte opereche de coarne, mândre ºi periculoase, cã-rora el le spunea glãji, probabil ºi pentru cãsemãnau cu niºte sticle de o jumãtate de litru.La petreceri, oamenii mari se cinsteau dinglajã cu rachiu. Glãjile vuvelor erau ascuþite ºistârneau frica celor de seama lui, ba ºi celormai mari, cãci vacilor li se nãzãrea nu de pu-þine ori sã împungã. Privite din pragul graj-dului, ele îºi vedeau însã netulburate de trea-bã, rumegând alene, somnolente, cu ochii pejumãtate închiºi. În afarã de „estetica“ exte-rioarã, ele nu stârneau nimãnui cine ºtie cestãri poetice, precum oile, care, se ºtie, îi in-suflaserã unui cioban lunatic Mioriþa. Erauînsã tari în economie casnicã, aºa cum dã deînþeles zicala cu vaca ºi cu sãrãcia ºi… ce vãspunea el de punga cam lihnitã a lui taicã-sãu? Asta când se întâmpla ca vreo vacã-douãsã fie sterpe, adicã sã nu lege viþei. Sau când,pentru o vreme, din pricini bãnuite de vrãji-torie, pierdeau laptele. Sau când înþãrcau preadevreme. Deh, necazuri care încreþeau a pa-gubã chipurile pãrinþilor! Însã el nu uita de glãji, nici de curaþalã, care nu era altcevadecât baroca lor guºã de piele, mare ºi încreþi-tã. Pãrinþii lui îi spuneau bardile. Uf, ce de vor-be ivite din cea mai neaºteptatã imaginaþie!Imaginarul lingvistic nu vine neapãrat din gra-matici, din basme ori din poezii. În sfârºit…

Plimbându-ºi ochii cãtre dinapoia vaci-lor, gazda îºi mai îngãduia sã le arate musafi-rilor broþcarea, adicã acea coadã dotatã la vârfcu un smoc de pãr lung ºi aspru, ca o mãtu-ricã. ªi ce te mai ºfichiuiau cu cozile, fie iarnã,fie varã, de te ustura faþa pânã la lacrimi. Da-cã te prindeau, cãci trebuia sã te fereºti de atingerea lor ca de foc. Ba câte unele mailoveau ºi cu picioarele dindãrãt, de parcã eraucai, ºi te schilodeau. Doamne apãrã, cã unelevaci erau niºte neroade! Le treceai pe la spate

ºi fâstâceau din cele broþcãri, ca ºi când le-arfi atacat o ceatã de tãuni! Era un semn cã leiritai, deoarece lor le plãcea somnolenþa ºinimic mai mult. Cã legate fiind la iesle toatãiarna, doar nu era sã filozofeze. Puþin indis-creþi, musafirii îºi strecurau privirile ºi subcozile vuvelor ºi descopereau o pãrticicã decare lor nici nu le pãsa. Ca ºi de toate cele-lalte, de fapt. Vedeau locul pe unde vacile sepiºau, în ºuvoaie. Ce sã mai…, ca niºte vacice erau! Gazda le preciza musafirilor cã loculacela se numea bolãscã, ºi i se pãrea cã aratãcumva fleºcãit ºi… jenant. Jena era a lui,pentru cã musafirii deveneau câteodatã in-diferenþi ºi dãdeau semne de plictisealã. Sãfi fost vacile niºte creaturi plicticoase? Pânã laurmã, se poate crede cã indolenþa lor nutransmitea decât plictisealã. Asta când eraulegate, îmblânzite cu lanþuri, cum ar veni,fiindcã, dacã erau slobode, unele fãceau fel defel de nãzbâtii: se împungeau cu altele, strãi-ne, pânã ce se sângerau pe burþi, sãreau pestegarduri în ogrãzile vecinilor, sau, vara pearºiþã, le apuca subit strechea ºi fugeau derupeau pãmântul, cu cozile pe spinare. Casã se ascundã în hãþiºurile cele mai dese.Acolo se descotoroseau de hoardele de insec-te hematofage, frecându-se de lãstãriº cupielea lor tare, fãrã sã se zgârie.

PÂNÃ LA varã mai era o veºnicie, iar în „casamare“ se bea þuicã din pãhãrele de sticlã

groasã ºi se tãifãsuia. Din când în când lec-þia de anatomie bovinã mai revenea pe…tãblie. Ele, bovinele, erau cele mai obiºnui-te animale, prin satul prãvãlatic ºi prin celeînvecinate. Cã dacã oi nu se vedeau chiar prinfiecare ogradã, vaci avea toatã lumea. Baremcâte douã… ªi se lãudau care mai de care cãale lor erau mai bune de lapte! Cã laptelemuls de la ale lui cutare lãsa o smântânã groa-sã de douã degete! Cã una i-a fãtat un viþel-minune, cã abia îl urneai de jos, la naºtere!Cã erau grase ºi frumoase ºi la pãr lucioase!Ce de avuþie! Ai lui Mingore ºi ai lui Pikorenu lipseau de la asemenea ºezãtori de lãudatvacile. Nici gazda nu se lãsa mai prejos. Uitapânã ºi de zãpada magnificã ce acoperea ogra-da, grajdul ºi „casa mare“. Nu uita însã defeeria unor brazi încãrcaþi cu zãpadã încâtabia o mai puteau þine ºi de steluþele infini-te care strãluceau în lumina îngheþatã a soa-relui de ianuarie. Ce mai zãpadã! Cerul deaprilie nici gând sã trimitã vreo vibraþie, câtde tainicã! Cu atât mai puþin miroasele ereti-ce ale florilor de fân, cosit pe la mijloc deiulie. Ce tãceri… eterice! Doar rãsuflarea greaa vitelor peste iesle, rânduite una lângã alta,ca într-o familie cuminte, numai a lor!

Pe scoarþa înþepenitã de ger a copacilor nu se puteau scrijeli asemenea cuvinte. Eratotuºi bine: scoarþa era în capul lui… Nuncprobantur.

�

Cum s-a fãcut de am ajunsscriitor (IV)

Ion Lascu

Prozã

28 • APOSTROF

Avangarda rusã

Vãd peste vamã steagul decoloratªi peste oraº galbenã tulburealã.Inima deja mai prudent se-nfioarãªi e tot mai dureros de respirat.

De-aº deveni iar fetiþa de la mare,Sã încalþ pantofii pe piciorul gol,ªi gâþele sã le aranjez coroanã-rotocol,Cântând cu voce emoþionatã,

tremurãtoare.

La ale bisericii din Herson cupole smoliteSã privesc din pridvor spre chindieªi sã nu ºtiu cum de fericire ºi glorieInimile se ºubrezesc, deznãdãjduite.

1913

VeneþiaHulubãrie aurie lângã apa cu undaAlinãtoare, verzuie, tulbur-vetustã.Un vântiºor sãrat cu palmaªterge a bãrcilor urmã îngustã.

În mulþime, ce de-a stranii feþe-nduioºate.În prãvãlii – jucãrii, cu argintiu ºi ocru,Pe-o pernã – leu ce þine-n labe o carte,Cu cartea – leu pe marmurã de soclu.

Ca pe o pânzã de demult, decoloratã-palã,Albastrul ceresc e rãcorit de o matã boare.Dar nu e strâmt în aceastã înghesuialãªi nu-i nãbuºitor în umezealã ºi dogoare.

1912

(oratoriu)

Lui BORIS PASTERNAK

Neobiºnuita alurã a timpuluiOasele-ºi aºterne-n faþa acestei veri.Sãvârºim peste repezile gheþuri –Acest zbor noi – solitari.Viaþa, ca moara imposibilitãþilor,Adunã tainicul bob:Culoarea ºi sunetul oboselilorªi incomparabilul clopot.Dar dã-mi, o aur al vieþii,Porþile infinitelor sensuriLovind, ca razele, în lentile –În freamãtul prãpãstiilor imaginate.Învredniceºte-mã, zeiþã, sã cânt neasemuitA aurului curgãtoare grãsime strãvezie;Dã-mi intenþionata mea Lirã a Lirelor.

I

Pe trotuare aerieneCoboarã alergãtoarea limuzinãÎnmlãdiindu-se în vitala ambrã,Cheltuindu-ºi cele trei sute de mii de

puteri.Curcubeiele se înalþã ca arcurile,Cercurile lor – precum tobele dinamului,Plugurile cercurilor – pãtrunzând, sunt

uºoare;În sus rãsturnatã-i o groapã de aer.ªi acest spaþiu procurat blagorodnicMormânt al nãlucilor ºi viselor,Al corsarului mort de îndelungã aºteptareªi metrul imperceptibil.În jur se roteºte veselia de dragoste(Nu am timp de a o descrie!),Hiperbole, elipse – învârtejesc circumferinþePeste care-apare oºtirea zburãtoare.Întinse-s în sãlbaticã nemãrginireCãi fãrã vãzduh:Lactaþia lorExactitatea, rãsucirea, îngrãmãdireaInvitã a se bea cântecul nostru ºi

de-a merge.

II

Sicrioviaþã danseazã insuportabil,Sustrasã-i de sculpturã;Taine ofilite se aruncã în prãpastie,Demenþii întredeschid buzele.Opreºte-te, viaþã, în sãlbatic salt,În faþã – talaz neaºteptat –ªi cine-i va linge rãnile,Cine-i va spune cã el este anume: –Cel imperceptibil.

III

Limuzina duce albastrul curcubeuªi rarele explozii bucurã robii.Rãsculaþi-vã pe firul poruncilor,Viselor daþi-le otravã, prãpãstiile vieþii.Iubiþi cu inima zdrobitã,Aruncaþi toate cuverturile –Pentru ca peste orbita lumeSã se înalþe o nouã zânã-a frumuseþii.

IV

Dansul demenþelor – ne ia ºi pre noiCu hora sa, – ºopteºte, sâsâie, arde:– Înãlþaþi un nou Zambezi,O nouã strâmtoare Behring,O nouã Atlantidã!În explozii permanente –Pe alergãtor mangan ºi fier,Noua viaþã a cariatidei.Creaþie radioactivã!A emana viaþã – lucireÎn luxul vodcii de Danzig,În bãutura lui Faust.

V

Nu ne-a rãmas decât sã-i întâlnimFuga, braþele, buzele, negrul ºi albastrul

ochilorªi cu lire subþiri sã-i marcãm viaþa.Deci fii înluminare de smaralde,Fii aurul neînvins.Fii drapelul albului imaculat,Porþi de neurmãritFii fãclie la ospãþul nostru,Lirã a Lirelor dãinuitoare-n nefiinþã.

(1913)

Pe colburosul ºleau pietruit, în lungul cãsuþelor de piatrã

Unde soarele striveºte al muºtelor chinuit prisos,

Scârþâie o puturoasã teleguþã.Pe lângã nemiloase bordeluri ºi sumbre

hanuriAbia se târâie vlãguita menajerie.Pãzitã-i de biciul unei dure mâiniNuditatea gemetelor de fiare:Nu conteazã colþii ºi gheareleDe dupã gratii ruginite.C-un umãr purulentªi ochiºori de cârtiþã,Cu pas de raþãElefantu-ºi împleticeºteButucãnoasele picioare.Probabil, e amiazã –Peste oraº pluteºte leneº zvon de aramã.Cãmila nu e flãmândã,Muºcã din marginea rogojinei.La strâmbãturile maimuþeiSe holbeazã trecãtorii.Copleºii înºfacã smoculCodiþei elefantului, smulgându-i pãrul.Sub un capac mutSe gheboºeºte o spinare nãpârlitãªi, scheunat, se-aude un cine ºtie ce glas de

stepã,Poate cã al vulpii sau al unui lup bolnav.Alãturi, dupã perete se cântã gama,Obiºnuiþi sunt ochii lameiCu piciorul fracturat...Doamne!Când oare se va declanºa furtuna?

(1914)�

Traducere ºi antologie de

* * *Anna Ahmatova

(1889-1966)

Lira lirelorSerghei Bobrov

(1889-1971)

Menajerie în provincieNikolai D. Burliuk

(1890-1920)

Anul XXI, nr. 7 (242), 2010 • 29

OCONTRAPONDERE FAÞÃ de superficialitatea vieþii moderne oconstituie, în orice caz, viaþa contemplativã. În momentele

de liniºte, de pace, suntem mai degrabã pregãtiþi a ne deschidespiritului. Contemplaþia este în acest sens marea cãrare în viaþalãuntricã. Ea este o formã a conºtiinþei, care este direcþionatã asu-pra unui þel sacru. Contemplaþia sacralizeazã cotidianul, de eaaparþinând rugãciunile, însã ºi formele meditative, mijlocind untrai mai decantat ºi mai fertil. Îndrãgirea liniºtii, a atenþiei nude,meditative, a tãcerii fertile, ne scoate din emoþiile ºi atitudiniledistructive, ca invidia, ura, agresiunea, întru deschidere ºi o gân-dire decantatã.

Atenþia, ca act al iubirii.

Extrem de important mi se pare faptul cã Hinukh, cuvântulebraic pentru educaþie, nu înseamnã doar îndrumare, ci ºi iniþie-re. A educa înseamnã a sacraliza. Copilul este condus astfel în teri-toriile sacre ale credinþei. În Tora, cea mai însemnatã experienþã ainiþierii copilului este cea a aflãrii divine, a adâncirii ºi lãrgirii ei.Potrivit lui Pirke Aboth (o culegere de zicale ºi aforisme, de prin-cipii etice ºi religioase), studiul Torei constituie adevãrata bazã aexistenþei. Tora poartã omul în prezenþa divinã. Studiul ei înce-pe devreme, la cinci-ºase ani, ºi cere o concentrare deplinã. Nueste acest lucru extrem de semnificativ pentru un anume vectorevolutiv? De la cine se cere de la o vârstã fragedã mult va ºi damult.

Fiecare nou-nãscut, fiecare copil este un gând divin.Lipsa unor rituri de tranziþie (pubertate-maturitate, de exem-

plu, însã ºi altele) ºi-a arãtat deja urmãrile dezastruoase: disturbã-ri serioase în cursul vieþii normale în societãþile aºa-zis moderne,în care tranziþiile în general sunt total ignorate, lãsate la voiaîntãmplãrii. Toate riturile de tranziþie au un numitor comun: tre-zesc în cel iniþiat simþul spiritual.

Într-o emisiune, oameni de ºtiinþã privesc pe un ecran întretã-ieri grafice presupunînd matematic existenþa unei stele necunos-cute pânã acum. Pe ecran apar puzderie de constelaþii, într-ocopleºitoare evidenþã a infinitului, uriaºului univers. ªi totuºi, înfond este o cãlãtorie în conºtiinþã, în holonul individual al con-ºtiinþei: ceea ce privim cu spaimã ca fiind un continuu abis în aceste constelaþii pare a fi doar abisul conºtiinþei noastre. Închizândochii ºi închipuind din nou nesfârºirea de groazã a universului,dintr-odatã lucrurile par sã se aplaneze: este conºtiinþa noastrãce aºteaptã incursiunea noastrã prin intermediul unei atenþii nude,meditative, prin pura atenþie fãrã de a urmãri ceva precis, prin purapercepþie a ceea ce este.

La început a fost visul. Cineva, un filozo-lingvist, spunea odatãcã nu poþi aduce niciun argument care sã conteste afirmaþia cãlumea, cu toate amintirile noastre, ar fi luat naºtere acum zeceminute...

Textele lui Lao-tse provoacã o incitare spiritualã pe care tex-tele unei raþionalitãþi „de casã“, precum cele ale lui Confucius, nuo pot egala. Confucius a fost de fapt un pozitivist; Lao-tse, unmistic.

Lao-tse: În vorbele mele zace un principiu. În treburile oamenilorzace un sistem. Fiindcã nu ºtiu asta, ei nu mã cunosc.

Cel mai indicat este sã citeºti Lao-tse în paralel cu Ciuang-tse,care a fost elevul lui ºi cel mai de seamã exponent al taoismului.În vreme ce textele lui Lao-tse sunt aforistice, splendide nestematefãrã de monturã, textele lui Ciuang-tse sunt lungi, vii, explicati-ve excursuri filozofice; primul este purã intuiþie, al doilea, înmare parte, raþiune; primul vorbeºte inimii, al doilea, raþiunii.Ceea ce la primul este filozofie a camuflãrii, la al doilea e poeticã.

(Trebuie în acest context amintite aici ºi textele cu totul tao-iste ale lui Emerson din Circles ºi The over-soul, care pot fi acumînþelese mult mai bine prin prisma lui Lao-tse. Emerson citândun fermier: Binecuvântat fie nimicul; cu cât mai rele sunt lucrurile,cu atât mai bune sunt ele.)

Când Lao-tse ºi Ciuang-tse vorbesc în termeni mistici desprenonopunerea de rezistenþã, despre evitarea impactului în Tao, sepoate bãga de seamã, abia azi, cã nu au fost în sine „mistici“, ciextrem de buni observatori ai naturii. Aceastã evitare (ca în teoriaindeterminãrii a lui Heisenberg) o observa ºi fizicianul în labo-ratorul sãu.

Fizicianul Eddington: Am alungat substanþa solidã din conti-nuumul fluid în atom ºi din atom în electron; acolo le-am pierdut. (Încuantumul luminii, corpuscularul se întâlneºte cu necorpuscula-rul, descumpãnind.)

ªi tot Eddington, tulburãtor: Ceva necunoscut face – nu ºtimce...

Când se vorbeºte în termeni mistici despre Tao ºi incapacita-tea lui de cuprindere, acest lucru este împãrtãºit nu numai demistici, ci ºi de oamenii de ºtiinþã. Aici se produce cufundarea înproblema principiului nevãzut al cauzalitãþii, adicã acceptarea pre-zenþei unei arhi-rãdãcini cauzale, ce nu poate fi vãzutã, auzitã oridoveditã.

Totul pãºeºte în viaþã, însã nu putem zãri izvorul. Doar ceice se reîntorc la ceea ce cunoºtinþele nu pot ºti ºtiu într-adevãr.

Tao este astfel im-personal, ne-partinic. Spre deosebire de dumnezeul religiei creºtine.Tocmai în acest punct pare sã se producã în viitor ruptura

esenþialã.Nu pare astfel încât în „epocile pãgâne“ oamenii nu ºtiau ce

înseamnã a iubi viaþa ºi a detesta în acelaºi timp moartea?

Dacã vrem sã vedem cât de departe a ajuns unul pe Calea luiprin aflãrile lui asumate deplin, ajunge sã-l observãm o vreme cuatenþie cum îºi îndeplineºte cele mai mãrunte, cele mai uzuale acti-vitãþi cotidiene. Dacã le îndeplineºte cu un surâs, cu calm, cuatenþie, aplecare, tandreþe, sensibilizat la cei din jur ºi la nevoilelor, dacã posedã calitatea de a asculta realmente când unul îi des-crie ceva ori se împãrtãºeºte lui, dacã are o conlucrare armonicãcu ceilalþi, atunci este pe Cale.

Meher Baba, misticul modern al Indiei: Un spirit care este rapideste bolnav; un spirit care este lent este sãnãtos; un spirit care este liniºtiteste divin.

Era atomicã se naºte în mod paradoxal prin „moartea“ mate-riei. Dezlãnþuirea energiei atomice urmeazã prin distrugerea par-ticulelor materiale.

Lao-tse: Când fiecare ºtie cã Binele este bun, atunci nu e bine.Ce profeþie peste milenii a maoismului...

(aºa e când nu mai existã spaþiu pentru alte opinii)

ªi tot Lao-tse, simptomatic pentru o anume atitudine „inte-lectualã“ în genere:Poþi rãmâne nevinovat în vreme ce puterea de înþe-legere pãtrunde pretutindeni?

Nevinovãþia, ca sinonim al naivitãþii ºi prostiei, este o atitu-dine periculoasã, condiþionatã de izolarea psihicã. Sã rãmâi însãnevinovat în ciuda a toate care te întâmpinã, sã înþelegi slãbiciu-nile aproapelui, fãrã a pierde fermitatea lãuntricã – prin abor-darea unui anume cinism, de exemplu –, acest lucru e posibil doarprin conºtiinþa originii sublime a potenþialului uman.

Taoismul priveºte echilibrul în societate în categoriile sãnãtãþiiºi igienei, ºi nu ca moralitate abstractã (tendinþa iudeo-creºtinã dea emite observaþii morale asupra unor probleme, pe care taois-mul le priveºte drept strategice ºi pragmatice).

�

Cartea surâsului (fragmente)

Andrei Zanca

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

30 • APOSTROF

Cuprins• OPTZECISMUL

În loc de argument A. 2O reflecþie Magda Grigore 2ªase chestii cu optzeciºti Liviu Ioan Stoiciu 2De ziua de naºtere Liviu Ioan Stoiciu 3O sutã de femei într-un pat Gellu Dorian 3Poem pentru Apostrof Lucian Vasiliu 4ªase versuri Alexandru Vlad 5Un arþar învaþã filosofie; Ponticele ºi Tristele, laolaltã Adrian Alui Gheorghe 11Ieºirea de la interogatoriul zilei; Visul omului liber; Realitate utilã Olimpiu Nuºfelean 21[Copilãria...] Magda Grigore 25La umbra kitsch-ului în floare Sorin Durdun 25Cartea surâsului Andrei Zanca 29

• PUNCTE DE REPER

„Cazul” Lazãr ªãineanu: Alungarea evreului Ion Bogdan Lefter 4

• CRONICA LITERARÃ

Vibratorul lui Muºina

sau De ce vine tristeþea Irina Petraº 6

Scrisori cãtre Europa Liberã ªtefan Borbély 7

• CONVERSAÞII CU...Ion Vianu 8

(interviu realizat de Gustavo Dessal, traducere de Liana Lãpãdatu)

• CU OCHIUL LIBER

Nicolae Manolescu în modulaþiile critice ale lui Ion Bogdan Lefter Constantina Raveca Buleu 12Poeme pentru o stare Iulian Boldea 26

• DOSAR: ADRIAN MARINO

Viaþa unui om neliber Alexandru Niculescu 13Etica indeciziei în absenþa ideologiei Marian Victor Buciu 19

• O CARTE ÎN DEZBATERE

Patapievici sau discurs asupra metodei Marta Petreu 22Culianu între ºtiinþã ºi revelaþie Ovidiu Pecican 23

• PROZÃ

Cum s-a fãcut de am ajuns scriitor (IV) Ion Lascu 27

• AVANGARDA RUSÃ

***; Veneþia Anna Ahmatova 28Lira lirelor Serghei Bobrov 28Menajerie în provincie Nikolai D. Burliuk 28

(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XXI, nr. 7 (242), 2010 • 31

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat