1

revista surorilor din

Biserica Creştină Baptistă „Golgota” Şos. Nicolae Titulescu, Nr. 56A, Sect. 1

Nr.21 Martie 2007

„Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în

vremurile de apoi.” 1 Petru 1:5

2

O slabiciune în femeie

Când Dumnezeu a creat femeia, El era deja în a şasea zi de lucru peste program.

Un înger a apărut şi a spus: „De ce îţi ia aşa de mult timp să creezi asta?”

Şi Dumnezeu a răspuns: „Ai văzut planul pentru ea? Trebuie să fie rezistentă la apă dar nu din plastic, să aibă peste două sute de părţi care să se mişte, toate care să se poată înlocui una pe alta şi să fie în stare să funcţioneze cu hrană de regim şi resturi de mâncare. Să poată ţine patru copii deodată în braţe, să aibă un sărut cu care să vindece de la un genunchi zgârâiat la o inimă zdrobită şi să facă totul doar cu două mâini.”

Îngerul a fost uimit de cereri. „Doar cu două mâini? Nici o şansă. Şi astea sunt cereri doar pentru modelul standard? E prea multă muncă pentru o zi. Aşteaptă până mâine să termini.”

„Dar nu o să aştept! ” a protestat Dumnezeu. „Sunt aproape să termin această creaţie şi este atât de aproape de inima mea. Deja se vindecă pe ea însăşi când este bolnavă. Şi poate lucra 18 ore pe zi.”

Îngerul s-a apropiat şi a atins femeia. „Dar ai făcut-o aşa de fină, Doamne!”

„Da, este fină.” Domnul a fost de acord. „Dar am făcut-o şi puternică. Nici nu ai idee ce poate îndura sau realiza.”

„Va fi în stare să gândească?” a întrebat îngerul.

Dumnezeu a răspuns: „Nu numai că va fi în stare să gândească, va fi în stare să raţioneze şi să negocieze.”

Apoi îngerul a observat ceva. A întins mâna şi a atins obrazul femeii. „Ups, se pare că ai o scurgere în modelul ăsta. Ţi-am spus că ai încercat să pui prea mult în modelul ăsta.”

„Nu-i o scurgere.” Domnul l-a corectat. „Asta-i o lacrimă!”

„Pentru ce este lacrima?” a întrebat îngerul.

3

Domnul a răspuns: ”Lacrima este felul ei de a-şi exprima bucuria, tristeţea, durerea, dezamăgirea, dragostea, singurătatea, supărarea şi mândria ei.”

Îngerul a fost impresionat. „Doamne, eşti un geniu. Tu te-ai gândit la toate. Femeia este cu adevărat uimitoare.”

Şi este!

Femeile au puteri care îi uimesc pe bărbaţi. Ele trec prin dificultăţi şi poartă poveri, Dar menţin fericirea, dragostea şi bucuria. Ele zâmbesc când ar vrea să ţipe. Cântă când ar vrea să plângă, Plâng când sunt fericite Şi râd când sunt nervoase. Se luptă pentru lucrurile în care cred Se împotrivesc nedreptăţii . Nu acceptă „nu” ca răspuns, când cred că există o soluţie mai bună. Ele se lipsesc de bunuri pentru ca familiile lor să aibă deajuns. Ele merg la doctor cu un prieten speriat. Iubesc necondiţionat. Plâng când copiii lor au succes, Şi se bucură când prietenii lor primesc recompense. Sunt fericite când aud de un nou născut sau o nuntă. Inima lor se frânge când un prieten moare. Ele jelesc la moartea unui membru din familie. Totuşi sunt puternice când crezi că nu mai au nici o putere. Ştiu că o îmbrăţişare şi un sărut pot vindeca o inimă frântă. Femeile sunt în orice formă, mărime şi culoare. Ele vor conduce maşini, vor zbura, vor merge, vor alerga sau îţi vor scrie ţie un mesaj, ca să-ţi arate cât de mult le pasă de tine. Inima femeii este ceea ce ţine lumea să meargă. Ele aduc bucurie, speranţă şi dragoste. Au compasiune şi idealuri. Dau suport moral familiei şi prietenilor. Femeile au lucruri vitale să spună şi totul să dăruiască.

Totuşi, dacă există o slăbiciune în femeie, aceasta este că ea îşi uită valoarea.

4

Femeia păcătoasă

Evanghelistul Luca ne prezintă un exemplu elocvent al iertării oferite de Domnul Isus unei păcătoase (Luca 7:36-50) care şi-a recunoscut starea degradantă în care se găsea. Mântuitorul a lăsat-o să-

şi exprime pocăinţa. Ea a simţit începutul iertării şi în auzul celor prezenţi Domnul Isus îi spune: “iertate îţi sunt păcatele!” Din istorisire aflăm că, într-una din zile, un fariseu numit Simon “a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa Fariseului şi a şezut la masă ” (Luca 7:36). Nu ştim cu adevărat care a fost scopul învitaţiei făcute de fariseu: curiozitate, dorinţa de a cunoaşte modul de comportare a Domnului Isus sau poate chiar dorea să-L aibă invitat la masă. Un lucru era clar: de-a lungul timpului fariseii au căutat să-i găsească Domnului Isus motive de incriminare1. În casa fariseului se găseau alături de Domnul Isus, mai mulţi învitaţi “Cei ce şedeau cu El la masă“ (Luca 7 :49a.)

Ni se relateaza faptul că, în timp ce erau la masă, o femeie căzută în păcat, înfruntând probabil privirile dispreţuitoare ale celor prezenţi, îşi deschide inima şi lacrimi de căinţa i se revarsă pe piciorele Mântuitorului; le şterge cu părul capului ei si le unge cu mir mirositor : “Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a dus un vas de alabastru cu mir mirositor, şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească piciorele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei ; le săruta mult, şi le ungea cu mir“ (Luca7:37, 38). Vasul de alabastru era de mare preţ şi conţinea un mir foarte scump pentru acea vreme. Alabastrul, asemănător marmorei, era extras din localitatea Alabastros din Egipt şi folosit la confecţionarea şi sculptarea de obiecte de artă.

Prin comportarea ei, femeia dă dovadă de o pocăinţă puternică, de o dorinţă sinceră de a-şi arăta încrederea şi recunoştinţa în Mântuitor. În timp ce femeia păcătoasă îşi recunoaşe vinovaţia, starea de pacat şi prin faptele sale îşi cere iertare, ea conştientizează faptul ca doar Domnul Isus poate să-i aduca salvarea.

Urmărind desfăşurarea evenimentelor din casa sa, în inima lui Simon apare îndoiala privitor la Domnul Isus, el gandeşte astfel : “Omul acesta dacă ar fi prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă” (Luca 7 :39). Este evident faptul ca, fariseul, plin de el, bun cunoscător al Legii lui Moise îşi manifestă dispreţul faţă de femeia păcătoasă.

1 Fariseii în general aparţineau clasei de mijloc, cunoşteau Legea şi „tradiţiile bătrânilor”, interpretarea nescrisă a Torei. În Evanghelia după Matei, 23 :1-35, Domnul Isus îi mustră deoarece ei au făcut din respectarea legii o povară.

5

Domnul Isus desigur cunoştea gândurile fariseului şi de aceea îi dă o pilda prin care ilustrează iertarea oferită de un cămătar la doi datornici: “Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care dintre ei Îl va iubi mai mult?” (Luca 7:41-43).

Mântuitorul s-a folosit de o pildă pentru a ilustra un adevăr aplicabil la viaţa de zi cu zi. Prin cuvintele Sale răzbate iubirea Divină care se revarsă asupra tuturor, neselectiv. În istorisirea de faţă iubirea Domnului Isus este plină de milă şi ea vine după ce a oferit femeii iertarea de păcate.

Femeia probabil că nu era instruită ca şi fariseul dar prin recunoaşterea stării ei de păcat, a înţelegerii sacrificiului Mantuitorului, este iertată. În convorbirea cu fariseul, Domnul Isus îi spune: “Păcatele ei cari sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin. Apoi a zis femeii: iertate îţi sunt păcatele!” (Luca7:47, 48).

Spre uimirea celor de faţă, El iartă multele păcate ale femeii iar ei se întreabă: "Cine este acesta de iarta chiar şi păcatele?" (Luca 7 :49b).

Prin cuvintele Domnului Isus adresate femeii: " Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace” (Luca 7:50), rezultă indisolubila legătură între credinţă, mântuire şi pace. Credinţa aduce iertarea păcatelor, părăsirea păcatelor, aduce o linişte sufletească.

Prin îndemnul “du-te”, El îi îndeamnă pe toţi cei pe care îi mântuieşte să ducă şi altora vestea minunată a mântuirii, acest mesaj fiind şi pentru noi valabil.

Este demn de subliniat faptul că, iertarea Domnului Isus este în nemijlocită legătură cu iubirea.

Pilda urmăreşte să-l conştientizeze pe fariseu asupra importanţei iertării, persoana care se pocăieşte trebuie să lase la o parte indiferenţa şi egoismul, să îşi arate compasiunea şi mila faţăa de cei din jurul său. În Evrei 10:24 ni se spune : "să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune", să fim iertători unii cu alţii. Este demn de subliniat faptul că, iertarea Domnului Isus este în nemijlocită legătură cu marea Lui iubire faţă de semeni.

Fariseul şi femeia sunt două personaje cu atitudini diferite faţă de Domnul: fariseul Simon se considera neprihănit prin respectarea cu stricteţe a Legii şi deci nu credea ca trebuie să-L lase pe Domnul ISUS să lucreze asupra sa şi femeia care ştia că este păcatoasă şi că are absolută nevoie să primească iertarea Mântuitorului, vindecarea şi pacea.

Scopul pildei este acela de a ne releva iertarea oferita de Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos care s-a jerfit pentru păcatele noastre. El nu a marginalizat pe nimeni, a primit pe toţi. A stat de vorbă cu vameşii şi cu fariseii deopotrivă, vameşii şi-au recunoscut păcatele, fariseii s-au împotrivit.

Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, ne-a dat pilda cu oaia rătăcită (Matei 18 :10-14), pilda cu leul de argint pierdut (Luca 15 :8,9) şi pilda cu fiul

6

risipitor (Luca 15 :11-32), în care răzbate bucuria în cer pentru un păcătos care îşi recunoaşte starea de păcat şi doreste să se transforme.

Philip Yancey în cartea sa ”Tulburătoarele descoperiri ale Harului”, afirmă: ”Recviemul lui Mozart cuprinde un vers sublim, ale cărui vorbe au devenit o rugăciune pe care o rostesc cu tot mai multă încredinţare: Adu-ţi aminte, îndurătorule Isuse, / Că pentru mine ai pornit pe cale”.

Există multă cruzime, abuz, intoleranţă şi ura, de aceea este nevoie de

pocăinţă şi de iertare. Să ne rugăm ca Dumnezeu să lucreze la şlefuirea caracterelor noastre pentru a ne călăuzi spiritual.

Marioara Itoafă

Rugăciunea Rugăciunea Rugăciunea Rugăciunea Sfântului Francisc de AssisiSfântului Francisc de AssisiSfântului Francisc de AssisiSfântului Francisc de Assisi

Doamne, fă din mine un instrument al păcii Tale: Unde este ură eu să aduc iubire, Unde este vină eu să aduc iertare, Unde este dezbinare, eu să aduc unire, Unde-i rătăcire, eu să aduc adevărul, Unde-i îndoială, eu să aduc credinţă, Unde-i disperare, eu să aduc speranţă, Unde-i întuneric, eu să aduc lumină, Unde-i suferinţă, eu să aduc bucurie. Doamne, ajută-mă ca mai curând eu să mângâi pe alţii decât să fiu mângâiat, Ca eu să-i înţeleg pe alţii decât eu să fiu înţeles, Ca eu să iubesc pe alţii decât eu să fiu iubit. Căci când mă uit pe mine însumi atunci mă găsesc, Când iert atunci găsesc iertare, Când mor pentru mine, atunci înviu la viaţa de veci. Amin.

7

-- 7 --

Puritatea

Exod 20: 14 “Să nu precurveşti.”

Este un lucru tulburător când vedem atitudinea ce o au cei mai mulţi faţă de relaţiile intime între bărbat şi femeie. Publicitatea, reprezentaţiile teatrale sau cinematografice, romane, reviste şi jurnale exploatează fără reţinere instinctele sexuale ale omului. Ignoranţa, idei preconcepute şi teama împiedică pe mulţi oameni de a avea o atitudine sănătoasă faţă de acest aspect. Imoralitatea se răspândeşte ca o ciumă. Indivizi şi familii culeg recolta de moravuri corupte.

A. EXPLICAŢIA TEXTULUI

1. Mariajul este sacru (Exod 20:14) Dumnezeu în înţelepciune Sa, a creat pe om şi pe femeie. Dumnezeu a vrut ca omul şi femeia să fie atraşi unul spre altul pentru a desfiinţa în ei egoismul şi de a-i învăţa valoarea aproapelui. Mariajul este triumful iubirii care se exprimă într-un dar mutual total şi fără rezerve. De aceea adulterul este o profanare a darului lui Dumnezeu şi o trădare a iubirii. În ceea ce priveşte preacurvia, ea denaturează iubirea, caută plăcerea fără a se da cu adevărat şi fără angajament reciproc faţă de partener. 2. Dorinţele inimii (Matei 5:27-28) Isus a definit adulterul ca o dorinţă necontrolată. El a dezvăluit sensul profund al legilor Vechiului Testament, arătând că poruncile nu vizează numai acte exterioare, ci şi motivele ascunse şi dorinţele inimii. Cel ce se gândeşte tot timpul la lucrurile sexuale, care se lasă năpădit de gândurile sale, devine curând sclavul lor şi se pune pe acelaşi plan cu adulterul. 3. Preţul castităţii (Matei 5: 29-30) Să încercăm să înţelegem bine cuvintele Domnului. Ele nu vor să spună că simţurile şi organele corpului uman sunt rele în sine. Corpul face parte din personalitatea noastră. Dumnezeu a voit aşa. Dar ceea ce Isus ne spune este că noi trebuie să rămânem stăpâni pe corpul nostru, ori cât ar costa. Tot ce ne antrenează spre imoralitate trebuie respins fără ezitare. Cutare prieten are asupra noastră o influenţă nefastă, să îndrăznim să punem capăt prieteniei lui. Cutare distracţie slăbeşte rezistenţa noastră la tentaţii? Să ştim să renunţăm! Aceasta vrea să spună Isus când vorbeşte de a se tăia o mână, sau a scoate un ochi. Mai degrabă să fii infirm, decât

8

angrenat moralmente. Mai bine merită să suferi bătaia de joc sau ridicolul sau pierderea prietenior, decât a te lăsa cucerit de imoralitatea înconjurătoare. 4. Trebuie o inimă înnoită (Marcu 7: -23) Adevărul, dreptatea şi iubirea sunt lucruri care valorează cu adevărat în ochii lui Dumnezeu. De multe ori gândurile şi dorinţele inimii omului îl împing la rău. În inima pătată se găsesc rădăcinile adulterului, minciunii, avariţiei şi orgoliului. Toate acestea sunt contrare faţă de iubirea aproapelui şi dreptăţii lui Dumnezeu. Pentru a ne supune celei de-a şaptea porunci ne trebuie o inimă nouă. B. ADEVĂRURI CARE NE FAC SĂ TRĂIM

1. Trebuie păstrat caracterul sacru al sexualităţii Întregul nostru mod de a vedea şi acţiona trebuie să se inspire din învăţătura lui Isus. Orice ar spune psihologii atei, scriitorii şi chiar anumiţi educatori, sexualitatea omenească nu este făcută doar din pasiune fizică, din complexe şi dorinţi inconştiente. Este aici angajată toată fiinţa omenească. Este vorba de ceva eminamente de ordin spiritual, voit de Dumnezeu şi creat pentru a fi un instrument în serviciul iubirii. De aceea trebuie vegheat de a nu se trata cu uşurinţă sexualiatea şi a-i pierde controlul. Dar nici nu trebuie privită cu frică, de a fi incapabil de a o trăi sănătos şi cu bucurie mulţumind lui Dumnezeu. Doar trebuie corelată cu o disciplină a corpului şi spiritului, pentru a rezista presiunii unei lumi care subevaluează sfinţenia corpului. 2. Puritatea nu merge fără luptă Dorinţa trupească este una din componentele principale ale persoanei umane. Ea se manifestă foarte timpuriu în viaţă şi colorează o bună parte din gândurile noastre şi dorinţele noastre. Ea nu este în sine rea sau imorală, dar poate deveni dacă este întoarsă de la scopul pentru care a fost creată de către Dumnezeu. Din contră, dacă printr-o viaţă disciplinată, este făcută să deservească acest scop, ea contribuie să îmbogăţească personalitatea. Aceasta implică o luptă continuă. Dar creştinul ştie că Domnul său este biruitor şi că El dă celor ce sunt ai Lui forţa care învinge răul. De citit: Matei 5: 27-32; Psalmul 51:6-12; Matei 18: 1-9; Filipeni 4: 4-9; 1 Petru 1: 13-16; 22-25; 2 Timotei 2: 20-26, 2 Corinteni 6: 14-18 Inima pură este deopotrivă cu viaţa pură; inima pătată, necinstită este deopotrivă cu viaţa pătată şi necinstită. Înţelegem noi oare tot preţul care trebuie legat de puritatea inimii? Numai credinţa în Dumnezeu şi iubirea adevărată de aproapele pot să ne ferească de murdărie şi să ne păstreze în curăţenie de inimă. (Studii biblice – I. Hodoroabă)

9

- Untdelemn în vase - Matei 25:4

Draga mea, Consideri că eşti dintre acele tinere pe care viaţa nu le poate uşor păcăli, sau poate eşti o femeie aşezată la casa ei, dar care te surprinzi câteodată îndepărtând o scamă de pe haina altui bărbat, sau poate eşti o soră plină de râvnă pentru Domnul, care rămâi uneori de-o parte cu câte un frate pentru a-i da consiliere spirituală, în cazul acesta îndemnul la veghere care urmează este valabil şi pentru tine! „Fiicele mele, păstraţi cuvintele mele şi ţineţi la voi sfaturile mele. Ţineţi sfaturile mele şi veţi trăi; păziţi învăţăturile mele ca lumina ochilor. Legaţi-le la degete, scrieţi-le pe tăbliţa inimii voastre. Ziceţi înţelepciunii: « Tu eşti sora noastră » şi numiţi priceperea « prietena voastră » - ca să vă ferească de bărbatul alteia, de străinul care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.

Stăteam la fereastra casei mele şi mă uitam. Am zărit printre cele neîncercate, am văzut printre tinere, pe o fată fără minte.

Trecea pe stradă, la colţul unde stătea unul dintre acei indivizi…. Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă. Şi iată că el i-a alergat înainte cu inima şireată. Era bun de gură şi plin de nelinişte… A îmbrăţişat-o şi cu o faţă fără ruşine i-a zis:

«Eram dator cu o sărutare, căci zodiile mi-au prezis azi împlinire. De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut şi te-am şi găsit… Vino să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă, să ne desfătăm cu dezmierdări! »

Tot vorbindu-i, el a ademenit-o şi a atras-o cu buzele lui. Deodată, ea a început să meargă după el, ca o vită care se duce la măcelărie, ca o căprioară care aleargă spre cursă, ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, până ce săgeata îi străpunge ficatul.

Şi acum, fiicelor, ascultaţi-mă şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele. Să nu vi se abată inima spre calea unui asemenea bărbat, nu vă rătăciţi pe cărările lui. Căci el a făcut să cadă multe victime şi multe sunt cele pe care le-a distrus el. Calea lui este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii” parafrazare a Capitolului 7 din Cartea „Proverbe” de Anca Şerban

10

SARA

Geneza 12:1-9 La 98 de ani după potop, din seminţia lui Sem, prin Eber, s-a născut Peleg care înseamnă „IMPĂRŢIRE”, pentru că pe vremea lui s-a împărţit pământul. (Gen.10:25; 11:10-16). La 189 de ani de la naşterea lui Peleg, din seminţia lui Sem, din Torah, se naşte Avram, Nahor şi Haran în Ur din Haldeea. Din

Haran s-a născut Lot.. Avram s-a căsătorit cu Sarai, care înseamnă „Prinţesă”. Ea îl numea pe Avram „Domnul meu”. Ce frumos!! (1 Petru 3:6-7). Domnul îl cheamă pe Avram să iasă din Ur şi să meargă în Canaan. I-a promis că va fi cu el şi-l va binecuvânta. Sarai a fost alături de Avram însoţindu-l în toate călătoriile sale. CARACTERISTICILE SAREI. Sarai era o femeie frumoasă. Ea a fost devotată lui Avram şi a fost gata să meargă oriunde cu el. L-a ascultat în toate lucrurile, chiar şi atunci când el a rugat-o să spună că este sora lui şi nu nevasta, pentru că lui Avram îi era frică să nu fie omorât din cauza ei........................................................................................................ Mulţimea turmelor de animale l-a determinat pe Avram să se despartă de Lot, pentru că păzitorii turmelor se certau pentru păşune şi pentru fântânile de apă. Lot a ales câmpia Iordanului, cu păşuni mănoase şi oraşe înfloritoare şi s-a stabilit în Sodoma. Lui Avram i-a rămas partea muntoasă. Aici Dumnezeu i se arată a doua oară şi îi face a doua promisiune, că sămânţa lui va fi multă, ca stelele de pe cer (Gen.15:5-6). Avram l-a crezut pe Dumnezeu pe cuvânt şi aceasta i-a fost socotită ca neprihănire. Avram şi Sarai aşteptau cu nerăbdare împlinirea acestei făgăduinţe, dar aşteptau în zadar, pentru că Sarai era stearpă. Acest lucru era considerat ca un blestem pentru o femeie. Atunci, foarte hotărâtă şi insistentă, Sarai îi dă lui Avram pe roaba ei Agar, ca nevastă, să-i dea copii şi astfel să se împlinească făgăduinţa lui Dumnezeu - aşa credea ea atunci. Când s-a văzut însărcinată, Agar a dispreţuit-o pe Sarai, stăpâna ei. Din această cauză, Sarai s-a purtat rău cu Agar şi aceasta a fugit în pustie. Îngerul Domnului o vede lângă o fântână şi o sfătuieşte să se întoarcă la stăpâna ei şi să-i fie supusă, promiţându-i că şi sămânţa ei va fi mare, pentru că şi copilul ei este fiul lui Avram (Gen.16:10). Ea se întoarce acasă şi îl naşte pe Ismael. La vârsta de 99 de ani, Domnul i se arată din nou lui Avram, la stejarii lui Mamre, când mergea spre Sodoma şi Gomora ca să le pedepsească pentru păcatele lor, care au ajuns până la cer. Îi

11

promite din nou că sămânţa lui va fi ca nisipul mării şi îi schimbă numele din Avram în Avraam, care înseamnă „Tatăl multor neamuri”. Îi spune că peste un an Sarai va naşte un copil. La auzul acestei veşti ea râde, dar Îngerul Domnului îi schimbă şi ei numele din Sarai în Sara, care înseamnă „Mama multor neamuri” (Gen.17:15-16). După cuvântul Domnului, peste un an îl naşte pe Isaac în ciuda vârstei ei înaintate. Acesta a fost copilul făgăduinţei care s-a născut prin minune dumnezeiască (Gen.21:1-2). Când copilul este întărcat, Avraam dă un ospăţ mare, dar Sara îl vede pe Ismael râzând. Supărată foc, îi cere lui Avraam să o alunge pe Agar cu copilul ei. Cu acordul Îngerului care i se arată, Avraam o alungă pe Agar în pustie, dându-i mâncare şi un burduf cu apă.

Isaac creşte, şi Dumnezeu încearcă încă odată credinţa lor,cerându-i lui Avraam să-l aducă ca ardere de tot pe Isaac. Avraam ascultă fără şovăire. După un drum de 3 zile, ajuns la muntele Moria, pregăteşte pe altarul ridicat, lemnele care le-a adus Isaac. Il leagă pe Isaac deasupra şi când ia cuţitul să-l înjunghie, însă este oprit de vocea Domnului care-i arată un berbece încurcat cu coarnele în tufiş. Avraam aduce berbecele ca jertfă Domnului. Domnul îl binecuvântează din nou pe Avraam, făgăduindu-i că sămânţa lui va fi ca stelele de pe cer şi ca nisipul mării şi toate seminţiile pământului vor fi binecuvântate în el (Gen.22:17-18). Această încercare a fost o binecuvântare pentru că Avraam şi Sara au crezut că Dumnezeu poate să le dea pe Isaac chiar şi din morţi (Evrei 11:17-19). Puternică şi minunată credinţă au avut ei în promisiunile lui Dumnezeu, care nu-şi schimbă cuvântul dat. La vârsta de 127 de ani, Sara moare şi Avraam cumpără peştera Macpela de la fii lui Het şi acolo o îngroapă. Acesta rămâne locul de îngropare a familiei lui Avraam şi a urmaşilor lui. Sara a fost o femeie cinstită, sinceră şi iubitoare, chiar dacă uneori a fost răutăcioasă. A avut marea binecuvântare, ca la vârstă înaintată, când nu mai era nici o speranţă, să ia Domnul deasupra ei ruşinea de a fi stearpă şi de a nu naşte copii, chiar atunci când nu s-ar mai gândit. Experienţa aceasta cu Dumnezeu i-a întărit foarte mult credinţa. Multă întristare a avut din faptul că a dat-o pe Agar de nevastă lu Avraam, deci concluzia este să aşteptăm în tăcere şi în răbdare răspunsul Domnului, că El nu are nevoie de intervenţia noastră în realizarea planurilor Lui. Să ne ascultăm soţii care sunt sub călăuzirea lui Dumnezeu şi atunci protecţia Lui va fi cu noi în lungul drum al vieţii şi ne va călăuzi paşii. Ne va păzi de cel rău, aducând realizări, împliniri şi bucurii în viaţa noastră. Florica Socaciu

12

Să fim mulţumitoare

Sunt penultimul copil dintr-o familie cu cinci copii (patru fete şi un băiat). Acum sunt o femeie căsătorită şi am un băiat.

Întotdeauna am fost de părere că Dumnezeu cu puterea Lui minunată ne alege să fim ai Săi, înainte ca noi să realizăm că anii au trecut şi am devenit adolescenţi şi apoi adulţi.

Din cei cinci copii ai părinţilor mei, doar eu sunt cea care a răspuns chemării la pocăinţă. Pot spune că sunt copilul lui Dumnezeu şi El mă iubeşte cu o iubire veşnică.

Viaţa mea nu a fost lipsită de încercări şi unele nu uşoare. La vârsta de cinci ani, printr-o întâmplare nefericită, am căzut de la etajul trei. M-am ales cu un picior fracturat. Săraca mamă, nu ştiu cum a făcut faţă cu ceilalţi copii la şcoală şi cu mine în pat. Mulţumesc lui Dumnezeu că ne-a purtat de grijă şi întotdeauna am avut ce mânca şi îmbrăca.

După perioada şcolară şi liceu, m-am angajat. Eram o funcţionară conştiincioasă şi întotdeauna mi-am respectat colegii. După o perioadă de la angajre, am depus cerere pentru a obţine locuinţă de la intreprindere. Dumnezeu însă mi-a schimbat planurile. Am fost lovită de o maşină a „miliţiei” pe trecerea de pietoni, chiar când mă îndreptam spre casă pentru a aştepta vizita unui membru din comisia pentru case. Din acest incident m-am ales cu o entorsă. Am înţeles din aceasta că Dumnezeu a vrut ca eu să locuiesc cu părinţii.

M-am căsătorit, iar după un timp am fost depistată cu o boală de inimă. Totuşi am fost binecuvântată cu un băiat. Boala mea de inimă se agrava în timp. În anul 2000 am suferit o operaţie pe cord deschis, când mi s-a pus o valvă metalică. Îmi încredinţasem viaţa în mâna lui Dumnezeu şi deşi cei de acasă erau foarte îngrijoraţi, eu eram încrezătoare în Tatăl meu care conducea mâna chirurgului. Încrederea mea a avut biruinţă. Operaţia a decurs bine, recuperarea mea fiind foarte bună.

După şase luni de concediu medical m-am întors la serviciu. Când am împlinit douăzeci de ani în câmpul muncii, am fost premiată cu medalia de argint pentru activitate neîntreruptă de muncă în aceeaşi intreprindere.

În următorul an, pe data de 1 Mai 2003, dimineaţa, am făcut accident vascular cerebral ischemic, cu pareză pe partea stângă. Dumnezeu mă încerca greu acum. Ajunsă la spital, înconjurată de perfuzii şi imobilizată la pat, mă întrebam: „oare voi mai putea merge vreodată şi-mi voi mai putea folosi mâinile ca înainte?” Dar Dumnezeu în dragostea Lui îşi revărsa harul Lui din plin, astfel că după săptămâni de recuperare, gimnastică şi electroterapie, a îngăduit să pot merge din nou şi să folosesc cât de cât mâna stângă. Slăvit să fie El!

Aveam speranţă că mă voi putea întoarce la servici. Aveam un salariu bun, din care îi ajutam şi pe părinţi mei care trăiau dintr-o singură pensie. La controalele medicale efectuate periodic mi s-a spus că trebuie să mă pensionez pe caz de boală, deoarece nu-mi puteam folosi mâna stângă (eram operator calculator).

13

Am fost disperată, gândindu-mă ce voi face cu o pensie de boală, cu un copil la şcoală şi cu un salariu foarte mic al soţului meu. Am căzut pradă unei depresii urâte. Diavolul găsind teren slab îşi făcea lucrarea cu mine şi-mi spunea. „Nu vei mai fi bună de nimic, ai să depinzi de alţii, deci ia-ţi viaţa!”

Am strigat la Dumnezeu şi am spus că nu vreau să fac aşa ceva, deşi cel rău îmi inoculase gânduri urâte în mintea mea. Am sunat la biserică, la fraţii şi surorile mele, iar ei s-au rugat pentru mine. Au fost timpuri speciale pentru sufletul meu. Fratele păstor Mariş şi sora Daniela Mariş m-au vizitat şi s-au rugat cu mine şi pentru mine. M-au încurajat să nu mă las biruită de ispite pentru că eu am fost o luptătoare.

La biserică, simţeam cum toţi fraţii şi surorile îmi dau putere să merg mai departe. Mulţumesc lui Dumnezeu că şi-a trimis solii Săi de pace şi încurajare, la mine acasă. Eram vizitată, sunată la telefon şi asigurată că Dumnezeu mă iubeşte mai mult ca oricând.

La cor, unde sunt momente de rugăciune specială pentru orice problemă grea din biserică, am fost adusă înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Doresc ca Dumnezeu să binecuvinteze pe fiecare soră şi frate în parte.

Revenind în biserică şi în cor am simţit dragostea lui Dumnezeu şi asigurarea că El nu mă va lăsa niciodată. „Primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?” „Şi totuşi Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor silnici şi iată-i în picioare când nu mai trăiau nădejde de viaţă. El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor. „Celui cu inimă tare, Tu-i chezăsluieşti pacea; da, pacea, căci se încred în Tine.” Cristina Verban

În momentele… … de bucurie, laudă-L pe Dumnezeu! … de tăcere, închină-te lui Dumnezeu! … în orice moment, caută-L pe Dumnezeu! În orice moment… Mulţumeşte-I lui Dumnezeu!

14

Morcovul Plăcut la gust, uşor de gătit şi ieftin, morcovul este agreat în bucătăria românească şi se regăseşte în mai toate preparatele culinare: ciorbe, soteuri, bauturi, chiftele, piureuri, friganele, garnituri la carne, sucuri, marmelade etc.……………………... Originar din Afganistan, morcovul este o legumă rădăcinoasă cu gust dulce, hrănitoare şi uşor digerabila. Fraged, gustos, bogat în vitamine, săruri minerale şi principii active, morcovul este un aliment de primă importanţă. Se recomandă consumarea lui sub formă de salată, ca aperitiv, fiert înăbuşit, pe abur, sau crud - ca pe un fruct - în orice moment al zilei. Bogat în vitamina A, cel mai sănătos este morcovul consumat sub forma de suc, singur sau în combinaţii cu alte legume sau fructe. Un morcov de mărime medie are 25-30 calorii. Pentru păstrat pe timpul iernii, morcovii au nevoie de un spaţiu aerisit, întunecos şi rece; se pastrează cel mai bine în lazi cu nisip, în pivniţe şi beciuri (dar şi în balcoane), unde pot ierna fără probleme. „Fulgi de morcov” la congelator…………………………………………………… •Pune periodic pulpa rămasa de la morcovii făcuţi suc în pungi de plastic, în congelator. •Aceşti “fulgi de morcov” reprezintă adaosul ideal în supe, sosuri, tocăniţe, salate, paine de casa integrala etc;……………………………………………………………. •Amestecă pulpa de morcovi cu ceapă şi usturoi, pentru a face un minunat sos de spaghete.

!!! Mestecarea unui morcov crud după masă ajuta la eliminarea germenilor din cavitatea bucală, curăţă dinţii eliminând particulele de mâncare dintre dinţi şi ajută la întarirea gingiilor. Salată cu morcov, şunca şi caşcaval …………………………………………. Ingrediente: 2 morcovi, sare, 500 g cascaval, 200 g sunca fiarta taiata felii, 100 g salam (felii subtiri), doua linguri otet, 4 linguri ulei, piper negru macinat, o salata verde, doua oua fierte tari..…………………………………………... Preparare: Morcovii tăiaţi bucăţi se fierb în apă sărată clocotită. Apoi se scot din apă şi se scurg. Caşcavalul, şunca fiartă şi salamul se taie în fâşii subţiri. Morcovul, caşcavalul, şunca şi salamul se pun într-un castron şi se amestecă. Din oţet, ulei, sare şi piper se prepară un sos marinat cu care se marinează salata; se lasă doua ore să se întrepătrundă bine. Separat, se desfac frunzele de la salată şi se aşează pe o tavă. Bucătţle şi fâşiile de morcovi, caşcaval, salam şi şuncă se aranjează pe frunzele de salată. Se curaă ouăle, se taie fiecare în opt felii, în lungime, apoi se orneaza salata cu ele. Preparatul se serveste cu pâine cu seminte de floarea-soarelui.………………....

15

Sfaturi pentru curăţenia de Sfaturi pentru curăţenia de Sfaturi pentru curăţenia de Sfaturi pentru curăţenia de primăvarăprimăvarăprimăvarăprimăvară!!!!

- Curăţenia generală include: ştersul prafului, curăţarea podelelor (covoarelor) şi geamurilor, spălarea băii şi bucătăriei, ştergerea jaluzelelor, curăţarea cărţilor şi rearanjarea hainelor în dulap.………………………………………………………... - Dacă ai început curăţenia într-o cameră, rămâi acolo. Respectă planul şi nu părăsi încăperea până n-ai transformat-o într-o "farmacie". Ca idee generală, începe să freci de sus în jos: pereţii, apoi geamurile şi abia la sfărşit podelele. Tot ca regulă generală, întâi ştergi praful şi apoi dai cu aspiratorul. - Învaţă să-i implici pe toţi membrii familiei în curăţenia de primăvară. Cei mici primesc sarcini uşoare (să-şi facă ordine în dulap, în birou, în colţul lor de bibliotecă), iar cei mai mari pot lucra cot la cot cu tine. Altfel, ceilalţi au impresia că geamurile se vor spăla singure, covoarele se vor scutura de bunăvoie, iar hainele se vor aşeza singure la loc. - Pentru ca să nu alergi prin toată casa în căutare de produse potrivite (la momentele potrivite)... soluţia este simplă: fă-ţi un coş (poţi folosi o găleată de plastic sau chiar un lighean mai vechi) în care să aduni toate cele necesare: mături, perii, lavete, detergenţi. Ştiaţi că…

- Lamâia poate fi folosită cu succes în loc de înălbitor? Cu o jumătate de lămâie înmuiată în sare vei scăpa de mirosurile urâte şi de petele de pe tocătorul de lemn? Uleiul de lămâie te ajută să scapi de neplăcutele mirosuri animale.… - Petele de cafea şi ceai de pe căni se curăţă dacă le freci cu puţin bicarbonat de sodium? Poţelanurile şi obiectele din sticlă se curăţă bine dacă sunt înmuiate întâi în oţet fierbinte, apoi spălate cu detergent de vase. Tacâmurile din inox se fac frumoase dacă le ţii câteva minute în apa în care s-au fiert cartofi fără coajă. Tacâmurile de argint se curăţă bine cu amoniac (se pun la înmuiat în apă caldă cu puţin amoniac).………………… - Scamele de pe haine şi părul de animale se îndepărtează foarte uşor cu un ciorap de nylon înmuiat în apă? Dar că fotoliile şi canapelele cu tapiţerie de pluş se curăţă repede şi bine dacă, d upă ce le-ai aspirat, le freci cu o cârpă înmuiată într-un amestec egal de apă şi amoniac? ……… …………………………………………………….

16

Salutăm surorile născute în luna Martie cu

Psalmul 25:10

„Toate cărările Domnului sunt îndurare şi

credincioşie, pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui”.

Pentru tine...

Când îţi vine să plângi, Adu-ţi aminte de clipele în care zâmbeai; Când simţi că viaţa nu are nici un rost, Gândeşte-te la cei care mai au doar o zi de trăit; Când ai prefera mai bine să mori, Gândeşte-te că alţii ar da orice ca să trăiască... Fericirea te face să rămâi plăcut, Încercările îţi dau tărie, Necazurile te fac uman, Esecurile te păstrează în umilinţă, Succesul te înflăcărează, Însă numai Dumnezeu te ajută să mergi mai departe!

(autor necunoscut)

Serviciile divine care au loc în Biserica Baptistă „Golgota” se desfăşoară după următorul program: Vineri: orele 18,00 – 20,00 Duminică: orele 9,00 – 12,00

18,00 – 20,00