ANUL XXVII NR. 47 (1.485) – 28 NOIEMBRIE – 4 DECEMBRIE 2018 24 PAGINI 1,20 LEI DECORAT CU ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE CAVALER

Observatorul militarFONDAT LA 23 IULIE 1859 EDITOR:

MINISTERUL AP~R~RII NA}IONALEOBSERVATORULMILITAR

www.presamil.ro

MAPN.RO

www.mapn.ro

INTERVIU CU PRE{EDINTELE ACADEMIEI ROM@NE, IOAN-AUREL POP PAGINILE 7-10

Foto

: Sam

oilă

Mâr

za

I-XII

Supliment Observatorul militar

Noile uniforme de oraș

și serviciu

100 de ani de la Marea Unire

Observatorul militar Nr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 20182

EVENIMENTuÎntâlnire aniversară. În perioada 22-25 noiembrie,

Asociaţia Cadrelor de Chimie Militară în Rezervă şi în Re-tragere, împreună cu Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, a organizat o întâlnire omagială cu prilejul îm-plinirii a 65 de ani de la debutul învăţământului de chimie militară în garnizoana Sibiu. În toamna anului 1953, Şcoala de Ofiţeri de Apărare Antichimică din Făgăraş s-a desfiinţat, efectivul de elevi fiind mutat la Sibiu, în Cazarma Cibin, la 25 noiembrie, formând Secţia Chimie în cadrul Şcolii Militare Tehnică de Artilerie şi Chimie.

Prima promoţie de ofiţeri de chimie cu durata de şcola-rizare de 3 ani a fost în anul 1955. Responsabil cu depănarea amintirilor a fost colonelul (ret) Ernest Balog, absolvent al primei promoţii de ofiţeri de chimie militară.

Preşedintele ACChMRR, general de brigadă (ret) ing. Cristian Gheorghiu, şi prorectorul AFT, colonel conf. univ. dr. Daniel-Sorin Constantin, au mulţumit celor prezenți pentru participarea la manifestările organizate în săptămâ-na premergătoare sărbătoririi Centenarului Marii Uniri. Cu acest prilej, Academia Tehnică Militară, unităţile de apărare CBRN – Baza de Instrucţie Muscel, Batalionul 202 General Gheorghe Teleman, Batalionul 72 Negru Vodă, precum şi Batalionul 49 Argeş au prezentat mesaje de felicitare. (Colonel (ret) Ştefan Diaconu)uCooperare. Marți, 20 noiembrie, militarii Regimentu-

lui 50 Rachete Antiaeriene Andrei Mureşianu au desfăşurat, în cooperare cu militari ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Avram Iancu din Cluj, un exerciţiu tactic de intervenţie şi colaborare în cazul producerii unui incendiu în interiorul cazărmii.

Scenariul exerciţiului a presupus intervenţia forţelor şi mijloacelor proprii de apărare împotriva incendiilor, pentru localizarea şi limitarea extinderii incendiului izbucnit, şi solicitarea sprijinului ISU Cluj, pentru stingerea incendiului, evacuarea victimelor şi acordarea primului ajutor.

Scopul exerciţiului a constat în perfecţionarea cu-noştinţelor şi abilităţilor necesare coordonării unei astfel de situaţii, îmbunătăţirea modalităţilor de colaborare cu forţele şi mijloacele din compunerea ISU Cluj, verificarea şi evaluarea procedurilor şi planurilor de cooperare şi de intervenţie proprii. (Căpitan Marius Liuțe)uActivitate caritabilă. Sâmbătă, 24 noiembrie,

Spitalul Militar Doctor Victor Popescu din Timişoara a con-tinuat activitățile caritabile ale caravanei medicale Uniți sub Tricolor, prin sănătate în satul Lalaşinț, județul Arad, a cărui comunitate a fost greu încercată de inundații, în luna iulie a acestui an.

O echipă medicală, formată din aproximativ 50 de medici, asistenți medicali şi voluntari au oferit localnicilor consultații gratuite în următoarele specialităţi medicale: cardiologie, ORL, dermatologie, ortopedie, medicina de fa-milie, neurologie, pneumologie, oftalmologie şi psihologie.

De asemenea, echipa medicală mobilă a oferit consultații gratuite la domiciliu şi persoanelor imobilizate la pat din localitățile învecinate sau celor care nu au avut posibilitatea de a se deplasa la sediul caravanei.

Tot cu aceeaşi ocazie, Centrul de Primiri Urgențe din cadrul instituției a prezentat exerciții demonstrative de acordare a primului ajutor.

Caravana medicală Uniţi sub Tricolor, prin sănătate este un proiect aprobat de Ministerul Apărării Naţionale şi susținut de Direcția Medicală, ce se derulează pe întreaga durată a anului sărbătoririi Centenarului Marii Uniri. (Loco-tenent Andra Podgoreanu)

GARNIZOANA ROMÂNIA

Foto

: Con

stan

tin O

pric

an

Foto

: Val

entin

Cio

bîrc

ă

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

Foto

: căp

itan

Roxa

na D

avid

ovits

Vizită

uBucurești. Elevii şi cadrele militare din colegiile naționale

militare se pregătesc să defileze pe sub Arcul de

Triumf, de Ziua Națională a României. În fotografie, elevii Colegiului Național

Militar Ștefan cel Mare, din Câmpulung Moldovenesc,

repetă de zor, pe terenul de instrucție din Ghencea,

mişcările de defilare, înfruntând vitregia vremii.

Mi n i s t r u l a p ă r ă r i i naționale, Gabriel Leş, şi şeful Statului Major

al Apărării, general Nicolae-Ionel Ciucă, au avut miercuri, 21 noiembrie, la sediul MApN, o întrevedere cu şeful Apărării din Armata Republicii Bulgaria, general Andrei Botsev, aflat în vizită oficială în România.

În cadrul întâlnirii, oficialii au abordat aspecte privitoare la stadiul cooperării între Arma-tele Bulgariei şi României, pro-iectele comune în contextul co-operării militare internaționale, precum şi problemele de secu-ritate ale regiunii Mării Negre şi ale Europei de Sud-Est.

Reuniune festivă

Totodată, şeful Apărării din Armata Republicii Bulgaria a înmânat ministrului apără-rii naționale scrisoarea de intenție privind afilierea de forțe la Comandamentul Bri-găzii Multinaționale Sud-Est (HQ MNBDE-SE) şi la Coman-damentul Multinațional de Divizie Sud-Est (HQ MND-SE).

Vizita şefului Apărării din Armata Bulgariei, la invitația şefului SMAp, constituie atât un prilej de consolidare a relațiilor româno-bulgare, cât şi de valorizare adecvată a relațiilor cu un stat vecin şi partener în cadrul Alianței Nord-Atlantice.

În domeniul apărării, între România şi Bulgaria există o relație foarte strânsă de coopera-re, ambele armate participând, în

ultimul an, la o serie de activități comune de instruire, precum exercițiile multinaționale în-trunite Spring Storm 18 şi Sea Shield 18, exercițiul anual Breeze

Recent, la Alba Iulia, s-au desfăşurat două eveni-mente dedicate Cente-

narului Marii Uniri. Primul, cu tema Centenarul Marii Uniri – O istorie a justiției moderne, de la unitatea națională la diversita-tea europeană, s-a desfăşurat sub egida Consiliului Superior al Magistraturii. Au participat preşedintele, vicepreşedintele şi membri ai CSM, preşedinții curților de apel, procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel şi din PÎCCJ. Din cadrul Secției Par-chetelor Militare au participat generalul-maior magistrat Gheorghe Cosneanu şi ge-neralul-locotenent magistrat Alexandru Ion. La reuniune au fost invitați judecători din cadrul CEDO, Ayse Isil Karakas

(Turcia), Iuliana Antoanella Motoc (România) şi magistrați din Republica Moldova – Ange-la Mutuzoc, preşedinta Consi-liului Superior al Procurorilor, şi Iuliana Nani, procuror în cadrul Procuraturii Generale.

În cadrul celui de-al doilea eveniment, Reuniunea Festivă a Ministerului Public cu participa-

rea procurorilor civili şi militari, procurorul militar-şef al Secției Parchetelor Militare a prezentat mesajele dedicate Centenaru-lui Marii Uniri ale procurorului general al Republicii Moldova şi ale altor foşti magistrați, care, în prezent, îşi desfăşoară activitatea în alte state ale lumii (Franța, Australia, Africa de Sud). În luările de cuvânt s-a arătat faptul că, după rea-lizarea Marii Uniri, a urmat o perioadă dificilă, dar necesară pentru unificarea juridică. S-a

remarcat contribuția determi-nantă a justiției, a magistraților români, judecători şi procurori, la succesul realizării acestei uni-ficări – în plan judiciar, legislativ şi al regimului profesiilor. Din perspectiva creării noii vieți juridice a României Mari, pro-cesul cu cea mai mare greutate l-a constituit cel al unificării legislative. Pentru Basarabia, această unificare a avut loc în anul 1928, pentru Bucovina, în anul 1938 şi, abia în anul 1943, pentru Transilvania. În cadrul demersului concret de unifi-care, rolul principal i-a revenit magistratului, cel care a trebuit să interpreteze norma potrivit literei, dar şi spiritului său. S-a reiterat speranța că justiția românească, independentă şi imparțială va contribui la consolidarea democrației, sta-tului de drept şi a drepturilor omului, precum şi la integrarea deplină a României în Uniunea Europeană. n

18, exercițiul naval bilateral româno-bulgar Poseidon şi exercițiul comun de antrena-ment al forțelor aeriene Blue Bridge 2018. n

Pregătiri pentru Parada militarăAproximativ 4.000 de militari şi

specialişti din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor

Interne, Serviciul Român de Informaţii şi Administrația Națională a Penitenciarelor, cu peste 200 de mijloace tehnice şi circa 50 de aeronave, şi militari din mai multe ţări aliate sau partenere vor participa sâmbătă, 1 decembrie, începând cu ora 10.00, la Parada militară organizată cu ocazia Zilei Naţionale a României, în Piaţa Arcul de Triumf din Bucureşti.

Cei aproximativ 500 de militarii străini vor fi din Albania, Bulgaria, Canada, Cehia,

Croația, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Republica Moldova, Slovacia, SUA, Turcia şi Ucraina.

Tot în Bucureşti va avea loc sâmbătă, 1 decembrie, începând cu ora 8.00, o ce-remonie militară şi religioasă de depuneri de coroane şi jerbe de flori la Mormântul Ostaşului Necunoscut din Parcul Carol I.

Cu acelaşi prilej, reprezentanţi ai Armatei României vor participa, la solici-tarea şi cu sprijinul autorităţilor locale, la pregătirea, organizarea şi desfăşurarea de

ceremonii militare şi religioase de depune-re de coroane de flori, întâlniri cu militari veterani şi veterani de război, defilări şi expoziții de tehnică militară de luptă şi ar-mament, în unele garnizoane în care sunt dislocate mari unităţi şi unităţi militare.

Cu această ocazie, Drapelul naţional va fi arborat în toate instituţiile militare din ţară, iar la bordul navelor maritime şi fluviale se va ridica Marele Pavoaz. Militarii aflaţi în misiune în teatrele de operaţii vor desfăşura, de asemenea, ceremonii militare şi activităţi specifice Zilei Naţionale. n

Observatorul militarNr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018

GARNIZOANA ROMÂNIAuMisiuni umanitare. Un echipaj medical al Bazei 71

Aeriană din Câmpia Turzii a efectuat un transport medical asistat, între Câmpia Turzii – Sibiu – Târgu-Mureș – Bacău, cu o ambulanță rutieră, pentru a prelua o pacientă repatriată din Germania. Aceasta este mama unui camarad, personal civil contractual, angajat al Bazei 95 Aeriană din Bacău și a fost preluată de la Aeroportul Internațional Sibiu, în noaptea de 18 noiembrie, transportată la Spitalul Militar de Urgență din localitate, unde o echipă medicală coordonată de co-mandantul spitalului, colonel medic Doru Moga, i-a făcut o evaluare generală, urmând apoi să fie transportată, în cursul nopții, în condiții de iarnă, cu ambulanța Forțelor Aeriene, până la Bacău.

Misiunea a fost executată de un echipaj format din loco-tenent-colonelul medic Marius Buiu, sergentul Mihai Bogdan Stavilă, caporalul asistent medical Mihai Pilțu și soldatul Mircea Oltean. Pe drumul de întoarcere, după ce au lăsat pacientul la Bacău, la aproape 24 de ore de la începutul misiunii, au întâmpinat o nouă provocare. Au acordat primul ajutor pasa-gerilor din trei mașini implicate într-un accident, în apropiere de Toplița, iar o victimă a fost stabilizată și transportată cu ambulanța la Spitalul Municipal Toplița.

De asemenea, echipa medicală a intervenit și o a treia oară, în cazul unui alt accident, în localitatea Sânpaul, județul Mureș. Au acordat primul ajutor răniților și au efectuat triajul pacienților. (Maistru militar clasa a III-a Adela Oltean)lO aeronavă C-27J Spartan a Forţelor Aeriene române,

configurată pentru misiuni medicale, a efectuat duminică, 25 noiembrie, o misiune umanitară pe ruta Otopeni – Baia Mare și retur, pentru transportul, în regim de urgență, a echipelor medicale desemnate pentru o intervenție de prelevare de organe umane.

Aeronava a fost operată de un echipaj format din locote-nent-comandorul Romeo Gârz, căpitanul Daniel Motoroiu și maiștrii militari Dragoș Chiper și Gabriel Stancu.

La bordul aeronavei s-au îmbarcat două echipe medicale (una pentru prelevare ficat, formată din dr. Vasile Lungu, dr. Gheorghe Potlog, asistent medical Rodica Dinu Vișa și ambulanțier Marian Stoian, și a doua pentru prelevare cord, formată din dr. Șerban Alexandru Brădișteanu, dr. Roxana Carmen Geană, asistent medical Cristina Condrache și ambulanțier Alexandru Dimaci), aparținând Institutului Clinic de Oncologie Fundeni și Spitalului Clinic de Urgență Floreasca.lO aeronavă C-27J Spartan a Forţelor Aeriene române,

configurată pentru misiuni medicale, a efectuat, în dimineața zilei de marți, 27 noiembrie, o misiune umanitară pe ruta Otopeni-Satu Mare și retur, pentru transportul, în regim de urgență, a unui copil în vârstă de 3 ani și 11 luni, care a suferit arsuri în urma unui accident casnic.

Misiunea s-a efectuat ca urmare a aprobării ministrului apărării naționale, Gabriel Leș, și la solicitarea secretarului de stat și șef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă din Ministerul Afacerilor Interne, Raed Arafat.

Copilul – care a fost însoțit de mama sa și a primit îngrijiri medicale, în timpul zborului, de la un echipaj SMURD și o echi-pă medicală a Forțelor Aeriene – a fost internat la Spitalul clinic de urgență pentru copii Grigore Alexandrescu, din București.

Aeronava a fost operată de un echipaj format din căpi-tan-comandorul Ovidiu Dragomir, locotenent-comandorul Alexandra Crămar și maistrul militar Ovidiu Lupu, iar echipa medicală a fost formată din maiorul dr. Daniel Nică și pluto-nierul-major asistent medical Dumitru Miu.

3

Foto

: Val

entin

Cio

bîrc

ăFo

to: V

alen

tin C

iobî

rcă

Ministrul apărării naționale, Gabriel Leș, s-a întâlnit luni, 26 noiembrie, la sediul MApN,

cu ministrul federal al apărării din Republica Austria, Mario Kunasek, care a efectuat o vizită oficială în România.

Discuțiile s-au concentrat pe evoluțiile și progresele realizate de Austria în perioada în care a deținut președinția Consiliului Uniunii Europe-ne, precum și pe priorităţile României pe durata deţinerii președinţiei Consiliului Uniunii Europene, în domeniul apărării.

Ministrul Leș a evidențiat faptul că România este pregătită să își asume responsabilitățile care decurg din această calitate, demersurile aflându-se în graficul stabilit. n

Întrevedere

Ceremonii comemorativeLuni, 26 noiembrie, au fost organizate în unitățile

militare din țară și din teatrele de operații cere-monii de comemorare în memoria plutonierului

Alexandru Orosz, mecanic conductor la Complexul antiaerian Gepard, din cadrul Batalionului 3 Apărare Antiaeriană Potaissa, care și-a pierdut viața vineri, 23 noiembrie, în gara din Alba Iulia.

Militarul, care debarca tehnica militară ce urmea-ză să participe la ceremonia militară de 1 Decembrie de la Alba Iulia, s-a electrocutat la rețeaua de înaltă tensiune a căii ferate, în timp ce efectua manevre pe tehnica aflată pe platforma feroviară.

Plutonierul Orosz avea 33 de ani, era necăsătorit și avea un copil. Era angajat în MApN din anul 2007, cu o misiune în Afganistan. n

Ministrul apărării naționale, Gabriel Leș, a participat joi, 22 noiembrie, la Ședința comună

a Guvernelor României și Republicii Moldova, care a avut loc la București.

În marja evenimentului, miniștrii Gabriel Leș, în numele Ministerului Apărării Naționale, și Eugen Sturza, în

Ședință

Proiect destinat Sistemului Național de Securitate

Ministrul apărării naționale, Gabriel Leș, a avut miercuri, 21 noiembrie, la sediul MApN, o întâlnire cu

președintele Agenției Spațiale Române (ROSA), Marius-Ioan Piso, și cu o delegație de experți tehnici ai Agenției Spațiale Europene (ESA).

Experții ESA s-au aflat în România pentru a asigura suportul tehnic Agenției Spațiale Române, instituție care participă la realizarea studiului-concept pentru fun-damentarea proiectului sistemului satelitar de telecomunicații care va servi nevoile Sis-temului Național de Securitate al României, program care va fi coordonat de MApN.

Ministrul apărării naționale, Gabriel Leș, a mulțumit președintelui ROSA pentru bunele relații dintre cele două instituții, întărite prin semnarea unui protocol de colaborare, și experților europeni pentru sprijinul acordat ROSA în vederea imple-mentării acestui proiect important pentru instituțiile de stat cu atribuții în domeniul securității naționale.

Dezvoltarea acestui satelit de telecomunicații este necesară pentru că va putea asigura comunicațiile și schimbul de informații în cazul unor calamități naturale,

dezastre și intervenții în situații de urgență, atunci când nu există posibilitatea folosirii celorlalte mijloace de comunicații terestre. În acest sens, se impune deținerea propriu-lui sistem satelitar național, capabilitate care va crește reacția autorităților civile și va optimiza întregul proces de intervenție.

În prezent, România închiriază și utili-zează anual, din mediul extern, un număr în continuă creștere de fluxuri satelitare pentru structurile dislocate în zonele de interes, pentru executarea misiunilor în teatrele de operații, pentru participarea la exerciții și angajamente naționale și internaționale, toate aceste linii impli-când costuri financiare foarte mari atât pentru Armata României, cât și pentru instituții de stat cu atribuții în domeniul securității naționale. Astfel, Ministerul Apărării Naţionale, în perioada 2009-2018, a cheltuit aproximativ 7.500.000 de euro pentru închirierea și asigurarea serviciilor de comunicaţii satelitare.

România devine în acest fel un potențial furnizor de servicii satelitare în zona Balcanilor și la frontiera de sud-est a NATO și deschide noi arii de dezvoltare a industriei aero-spațiale la nivel național.

În procesul de fundamentare a proiec-tului au fost parcurși deja o serie de pași. Ul-terior, va fi derulată procedura de achiziție, vor fi parcurse etapele de lansare, testare, acceptanță, operaționalizare și exploatare a sistemului,toate acestea având ca termen de realizare a primei etape primul trimestru al anului 2022.

Programul are în vedere implicarea cât mai consistentă a industriei naționale, prin posibilitatea de a produce în țară componente ale sistemului satelitar, pre-cum și prin utilizarea unor modalități de cooperare industrială.

România, alături de alte 192 de state, este membră a ITU (Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor), organism ce asi-gură, printre altele, atribuirea la nivel mondial a spectrului radio și a orbitelor spațiale pentru activitatea sectorului de radiocomunicații. Astfel, România bene-ficiază de o poziție orbital geostaționară pentru servicii de difuzare de programe audiovizuale prin satelit, inclusiv pentru liniile de modulație prin care se transmit programele către satelit, și o poziție or-bitală pentru servicii de radiocomunicații fixe, prin satelit. n

numele Ministerului Apărării al Repu-blicii Moldova, au semnat  Declarația de Intenție privind crearea unui cadru de instruire intensificată în perspectiva înființării unei unităţi mixte între Armata României și Armata Naţională a Republicii Moldova.

Documentul certifică angajamentul ambelor părți pentru consolidarea coope-rării bilaterale pe palierul instruirii forțelor.

Ministrul apărării naționale a sub-liniat, cu această ocazie, importanța acordată acestei inițiative, care va avea

un impact pozitiv asupra creșterii interoperabilității dintre cele două armate.

Pe parcursul discuțiilor, ministrul Leș a reafirmat susținerea oferită de Ministerul Apărării Naționale pentru continuarea acordării de sprijin în pro-cesul de modernizare a capacităților de apărare ale armatei naționale a Republicii Moldova. De asemenea, au fost făcute referiri și la cooperarea bi-laterală în domeniul apărării – stadiul actual și posibilitățile de dezvoltare. n

Luni, 26 noiembrie, a avut loc ceremonia de inaugurare a Cimitirului eroilor români de la Apșeronsk, ținutul

Krasnodar, Federația Rusă, cea de-a doua necropolă de răz-boi de pe teritoriul acestui stat dedicată militarilor români care au căzut în luptă în sângeroasele bătălii de pe Frontul de Est, din cel de Al Doilea Război Mondial.

Cimitirul eroilor români de la Apșeronsk a fost realizat în baza unui contract semnat între Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, din România, și Asociaţia Voennîe Memorialî, din Federația Rusă, cele două instituții împuternicite cu aplicarea aspectelor tehnice ale Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Federaţiei Ruse privind regimul juridic al mormintelor militare române aflate pe teritoriul Federaţiei Ruse și al mormintelor militare ruse aflate pe teritoriul României, ratificat prin Legea nr. 413/2006.

Contractul prevede și reînhumarea, în acest an, a 88 eroi români căzuţi în campanie, înhumaţi iniţial în localitățile Dolgojdanovskoe, Gostagaevskaia, Iurovka, Keslerovo, Se-verskaia, Slaviansk-na-Kubani și Taman.

Activitatea susținută de reconstrucţie, restaurare sau amenajare a unor morminte și opere comemorative de răz-boi ale eroilor români se înscrie în preocupările permanente ale statului român în domeniul perpetuării respectului pentru cei care au murit în războaie pentru țară. n

Inaugurare

Observatorul militar4 Nr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018

Foto

: Lau

renț

iu Tu

roi

EVENIMENT

Maistru militar principal Iulian Cadulencu

Seminar și maraton dedicate Centenarului Marii Uniri

Marţi, 20 noiembrie, în Aula Universităţii 1 Decembrie 2018, a avut loc seminarul

Centenarul Marii Uniri, organizat de Universitatea Naţională de Apărare Carol I şi Colegiul Naţio-nal de Apărare, în parteneriat cu gazdele evenimentului şi Colegiul Naţional Militar Mihai Viteazul.

Din partea catedrei de istorie din Universitatea 1 Decembrie 2018, conf. univ dr. Valer Moga a prezen-tat prelegerea 1918-1938. România – de la unire la unificare: cultura, instituţiile, economia. A fost proiectat filmul Unirea cea Mare, producţie a Studioului Cinematografic al Arma-tei României. Au susținut prezentări profesorul Dan Anca, de la Colegiul Naţional Militar Mihai Viteazul şi pro-fesorul Aurel Soare, directorul-ad-junct al Colegiului Naţional Militar Dimitrie Cantemir din Breaza.

Sâmbătă, 24 noiembrie, locțiitorul comandantului Diviziei 4 Infanterie Gemina, general de brigadă Nicolae Tonu, a dat startul Maratonului Unirii – 100 de ani, 100 de km, care a avut loc între Cluj-Napoca şi Alba Iulia. Prima grupă de concurenți – din cei aproxima-tiv 120 de sportivi profesionişti şi amatori – a pornit pe primul tronson al maratonului. Itinerarul de alergare a fost împărțit în patru tronsoane, de câte 25 km, pe fiecare dintre acestea fiind înscrişi sportivi aparținând Ministerului Apărării Naționale, altor ministere şi instituții, concursul fiind deschis tuturor persoanelor interesate să marcheze Centenarul Marii Uniri prin sport.

Zece elevi ai Colegiului Național Militar Mihai Viteazul (Andrei Adam, Radu Alexandru, Andrei Popescu,

Mihai Moldovan, Alexandru Șimon, Alexandru Apetrei, Cosmin Mun-tean, Angel Coman, Bogdan Bora şi Viorel Fleşer) s-au înscris la maraton şi au alergat, alături de alți volun-tari sportivi, pe tronsonul galben, Aiud-Alba Iulia. Elevul fruntaş Viorel Fleşer s-a clasat pe prima treaptă a podiumului, alergând pe traseul Tureni-Stejăriş.

La linia de sosire, amplasată în Cetate, la Sala Unirii 1 Decembrie 1918, cei 120 de maratonişti şi cutezători au fost aşteptați nu doar de prieteni, colegi şi cetățeni ai oraşului, ci şi de şeful Statului Major al Apărării, general Nicolae-Ionel Ciucă, şi de şeful Statului Major al Forțelor Terestre, general-maior Ovidiu-Liviu Uifăleanu. La un veac de când la Alba Iulia s-a semnat actul final al constituirii României Mari, noi, militarii de azi, vă salutăm cu respect

și vă transmitem îndemnul de a rămâne alături de Armata României pentru a duce mai departe, împreu-nă, conștiința și identitatea neamului românesc, a declarat şeful Statului Major al Apărării.

În cadrul unei ceremonii organi-zate la Colegiul Național Militar Mihai Viteazul, generalul Nicolae-Ionel

Ciucă a semnat în Cartea Centenar, o antologie de semnături realizată de Consiliul Judeţean Alba în partene-riat cu Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia. Ideea proiectului a pornit de la Cartea de Aur a Serbărilor Unirii, una dintre cele mai importante piese aflate în patrimoniul Muzeului Naţio-nal al Unirii din Alba Iulia. n

Maratonul Unirii continuă

Miercuri, 21 noiembrie, a avut loc plecarea, de la sediul Diviziei

2 Infanterie Getica din Buzău, a participanților la Maratonul Unirii în prezența oficialităților municipiului.

Punctul de plecare pentru maraton a fost la 17 noiembrie

din fața Prefecturii Galaţi, iar punctul de final va fi stabilit în localitatea Alba Iulia, cu ocazia desfăşurării ceremoniei militare de sărbătorire a 100 de ani de la Marea Unire.

Fruntaşul Alexandru Vlasie, din Batalionul 300 Infanterie Sfântul Andrei, şi plutonierul-ma-jor Cristian Onofrei, din Inspec-toratul de Jandarmi Judeţean Dunărea de Jos, Galaţi, aleargă timp de două săptămâni, pe un traseu care va însuma aproxima-tiv 500 de km. În spirit de solida-ritate, 30 de militari, polițişti şi jandarmi din Buzău i-au însoțit în alergare pe cei doi până la ieşirea din municipiu.

Următorul punct obligatoriu de trecere a fost atins luni, 26 noiembrie, la sediul comanda-mentului Brigăzii 2 Vânători de Munte Sarmizegetusa din Braşov.

Maratonul Unirii este un pro-iect iniţiat de Jandarmeria Galaţi, în parteneriat cu Batalionul 300 Infanterie Mecanizată Sfântul Andrei şi finanţat de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale.

Refacerea traseului prin care Regimentul 11 Dorobanţi Siret

a pătruns în Ardeal şi a înaintat pentru eliberarea pământului românesc aduce un omagiu tuturor ofiţerilor, subofiţerilor şi soldaţilor români care s-au jertfit pentru idealul secular, Unirea tuturor provinciilor româneşti. n

BRAŞOV

BUZĂU

Observatorul militar 5Nr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018

Locotenent Gabriel Vlad

Căpitan Constantin Dîrvariu

Locotenent Octavian Neștiut

LINIA ÎNTÂI

Căpitan Andreea BîrzuFoto: plutonier-adjutant

Radu Bungărdean

Stau mereu în umbră, cu ochii ațintiți pe numeroase monitoare și cu

atenția încordată. Trei tineri ofițeri, din cadrul Batalionului 812 Potecția Forței Șoimii Carpaților, îndeplinesc atribuțiile funcției de battle captain.

Battle captain? Da. Principala responsabilitate a celui care încadrează această

funcție este explicată de locote-nentul cu un nume predestinat, Octavian Neștiut: Monitorizarea

Șoimii din umbră

acțiunilor patrulelor pentru a fi în măsură să răspundem oportun eventualelor amenințări din aria de operații, în scopul de a preveni și limita atacurile asupra acestora și asupra Bazei Militare Aeriene Kandahar.

Locotenentul Gabriel Vlad, unul dintre cei trei căpitani de luptă din batalion, și-a început cariera militară la 14 ani, atunci când a fost admis la Colegiul Național Militar Dimitrie Cantemir din Breaza. Atunci, vedeam în cari-era militară cea mai bună opțiune pentru viitorul meu. Acum, după 12 ani de la primul contact cu me-diul cazon am aceeași convingere, mărturisește locotenentul.

El este la prima misiune într-un teatru de operații. Pentru un militar, cu atât mai mult pentru un ofițer, participarea la o misiune într-un teatru de operații, precum cel din Afganistan, reprezintă un alt mod de desăvârșire a carierei, altul decât urmarea cursurilor de carieră sau participarea la exerciții naționale și internaționale, spune Gabriel. Acestea sunt argumen-

tele care l-au determinat pe locotenentul Vlad să participe la Misiunea Resolute Support.

Ultimul, dar nu cel din urmă battle captain, este căpitanul Constantin Dîrvariu. A ales să îm-

de operații din Afganistan. Prima dată, a luat contact cu pământul afgan în anul 2011, fiind coman-dant de pluton în Batalionul 2 Infanterie Călugăreni. Dacă la pri-ma misiune eram cel care raporta din teren, am dorit ca în această misiune să fiu la celălalt capăt, acolo unde se primește raportul transmis de aceia care execută mi-siuni în aria de operații, locul unde se centralizează toate informațiile, pentru a le putea acorda sprijinul necesar atunci când situația o im-pune, spune căpitanul Dîrvariu.

Locul invocat de Constantin Dîrvariu este JDOC, Joint Defense Operations Center. Aici, militarii români și americani lucrează cot la cot pentru planificarea și conducerea tuturor misiunilor pe care cei din cadrul companiilor le execută în aria de responsabilita-te a batalionului. Indiferent dacă vorbesc limba română, engleză sau bulgară, indiferent dacă se află la prima sau la a cincea mi-siune într-un teatru de operații, acest fapt nu îi împiedică pe mili-tarii care își desfășoară activitatea în JDOC să lucreze cu profesiona-lism. Nu e loc de rutină.

Pentru Constantin, posibili-tatea de a lucra în acest mediu multinațional este o experiență de neuitat. Deși vorbim limbi diferite, suntem ca o familie. Cooperarea care se realizează în această fami-lie ne ajută să asigurăm sprijinul necesar pentru patrulele care execută misiuni în afara bazei.

Locotenentul Octavian Neștiut a îmbrăcat prima dată uniforma militară în urmă cu opt ani, în calitate de student al Aca-demiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. A ales acest drum, deoarece a considerat că i se potrivește cel mai bine, armata fiind locul unde a apreciat că va avea parte de experiențe pe care nu le-ar fi putut avea în alte domenii.

Cu primul grad de ofițer, a primit și răspunderea conducerii unui pluton de vânători de mun-te, la o unitate militară din Curtea de Argeș. După trei ani petrecuți

alături de vânătorii de munte, s-a mutat la Batalionul 812 Infan-terie Bistrița, unde este și acum ofițer de stat major. La opt ani de când a luat decizia de a urma o carieră militară, îl găsim în unul dintre cele mai fierbinți locuri de pe glob – teatrul de operații din Afganistan – unde are parte de experiențe unice.

brace uniforma militară datorită tatălui său, care a fost subofițer în armată și modelul după care Constantin s-a ghidat în viață. Este la a doua misiune în teatrul Pentru un tânăr ofițer, misiu-

nea are un renume. Este locul unde te perfecționezi, unde îți lărgești orizonturile și înveți noi moduri de a profesa, în special datorită faptului că lucrăm foarte mult cu partenerii din cadrul NATO, spune Octavian, motivând decizia de a participa la această misiune. Pu-tem să preluăm multe lucruri de la militarii americani cu care lucrăm zi de zi. Sunt un model de urmat în multe privințe. Cooperarea cu ei e foarte facilă, sunt experimentați, buni profesioniști și, nu în ultimul rând, sunt deschiși la discuții și la modalități noi de a aborda și rezolva diferite situații cu care ne confruntăm.

Atât militarii din cadrul Batali-onului 812 Protecția Forței Șoimii Carpaților, precum și militarii străini cu care aceștia lucrează zi de zi au ceva de învățat de la acești tineri ofițeri, din modul lor profesionist de a-și îndeplini sarcinile primite, din dorința lor de a deveni mai buni, de a se desăvârși ca militari. n

INSTRUCŢIE

Observatorul militar6 Nr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018

În 2019, Batalionul 81 LAROM va primi tehnică de artilerie nou achiziționată. Comandantul

batalionului, locotenent-colonel Gelu Perju, este optimist: fiecare

exercițiu la care au participat militarii batalionului a dus nivelul lor de instruire la etapa următoare. Anul acesta, au avut două activități majore pe linia instrucției: un

exercițiu multinațional în poligonul de antrenament din Germania – Dynamic Front 18, alături de aproxi-mativ 2.000 de participanți din state membre NATO și exercițiul tactic cu trageri de luptă din poligonul Smârdan, la sfârșit de septembrie, care reprezintă finalizarea eta-pelor pe care le parcurg până la desfășurarea exercițiilor cu muniție reală. În ceea ce privește tehnica nouă, personalul va trebui să parcurgă o perioadă de pregătire, fie-care pe specializarea sa. O parte se va desfășura în Statele Unite ale Americii, o parte aici, cu instructori asigurați de partea americană. S-au stabilit cursurile, pe diferite perioade de timp, iar această pregătire se va desfășura în paralel cu primirea tehnicii, după un grafic convenit.

Căpitanul Ionuț Gherman este șeful compartimentului planificare operații și instrucție și, de șase luni, împuternicit șef al operațiilor și instrucției la Batalionul 81 LAROM.

Maistrul militar Florin Alexandru Oltianu a absolvit, de doar două luni, Școala militară de maiștri militari și subofițeri a Forțelor Terestre Basarab I Pitești. Sunt încadrat la stația de încărcat acumulatori, pentru toată brigada, dar îmi desfășor activitatea și la S6, unde am foarte multe de învățat pe specialitatea mea. Urmează să primim tehnică nouă, tehnică de comunicații și informatică, și

nele de lansatoare. Practic, suntem ochii din linia întâi ai batalioanelor LAROM. Fără noi, ei nu ar putea să tragă. Cu o tehnică de ultimă generație, utilizează telemetre laser, care fac parte din sistemul Argus, cu ajutorul căruia determină coordonatele țintelor instantaneu, pot transmite imagini video și date în timp real, care ajung în pozițiile de lansare ale batalioanelor LA-ROM. Pentru exerciții și misiuni ne pregătim în terenurile de instrucție din afara unității, unde ieșim cu posturi de observare mobile ale arti-leriei, săptămânal. Într-o zi anume, mergem și executăm exerciții ca și cum am trage real, începând de la recunoașterea pozițiilor de obser-vare până la executarea focului. Din 2002, când a intrat în armată ca soldat gradat profesionist, a participat la nenumărate exerciții în poligoanele Cincu și Smârdan. Școala de subofițeri m-a pregătit profesional, a fost un efort intens care mi-a deschis drumul în carieră.

Costel Greble este subofițer de stat major în S3, din cadrul Batalionului 81 LAROM. Întocmesc documente, tot ce ține de planifi-carea instrucției. Luna trecută, am participat la LFX, activitate care se execută în poligon. În rest, plani-ficăm instrucția zilnică, conform graficelor, plus diferite exerciții de evaluare. Subofițerul recunoaște că, fără oameni pregătiți și determinați, nu poți ajunge la rezultatele așteptate. Sunt fluctuații de personal, avem colegi noi, care sunt aici în pregătire, avem și in-structori noi. Nevoie de oameni este în permanență, mai ales de tineri, ei vin cu o altă viziune. n

Căpitan Ionuț Gherman

Maistru militar clasa a V-a Florin Alexandru Oltianu

Plutonier-major Costel Greble

Plutonier Ionuț Stan

Beneficiile instrucției continue

Locotenent Andreea Motoc andreea.motoc@presamil.ro

Foto: plutonier-adjutant principal Eugen Mihai

Pentru militarii Batalionului 81 LAROM Maior Gheorghe Şonţu,

sfârșitul de an nu înseamnă, implicit, și sfârșitul perioadei de instrucție.

Activitățile zilnice de pregătire, verificare, de admitere la tragere,

executate pe terenul de instrucție, dar și evaluări scrise sau

practice contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite.

Provocările te stimulează și te ajută să progresezi. Avem nevoie de acest lucru. Exploatarea tehnicii noi va fi o provocare. Cu atât mai mult cu cât, pe 29 noiembrie, împlinim 17 ani de la înființarea unității, fapt ce ne motivează să continuăm să ne dovedim profesio-nalismul în poligoanele de instrucție.

Locotenent-colonel Gelu Perju, comandantul Batalionului LAROM Maior Gheorghe Şonţu

Am absolvit un liceu civil, în Botoșani, întâmplarea a făcut că a venit un maior – nici măcar nu știam gradele atunci – și ne-a făcut o scurtă prezentare. Aveam ceva planuri de viitor, dar nu neapărat militare, voiam să devin profesor de matematică. Am ales cariera militară și îmi doresc să ocup funcții în comanda marilor unități.

îmi doresc să urmez cursuri de perfecționare. A participat, deja, la un exercițiul LFX unde, spune el, s-a descurcat foarte bine, pentru că îi place foarte mult ceea ce face. Port cu multă mândrie unifor-ma militară și, chiar dacă unii spun că este entuziasmul de început, îmi place foarte mult ceea ce fac.

Funcția presupune planificarea tuturor activităților batalionului, verificarea executării acestor mi-siuni la timp, conducerea nemij-locită a lor, precum și activitățile administrative ale unității. Pentru a participa la o aplicație sunt necesare activități de instrucție pe parcursul întregului an, începând din ianuarie, când au loc etape de nivel mai mic (grupă, piesă), apoi cu etapa secție, baterie astfel încât, atunci când ieșim în poligoane, să fi parcurs toate etapele de instrucție la nivelul respectiv. Gherman a avut ocazia, în doi ani de când se află în unitate, să-i cunoască pe oameni destul de bine. E un personal bine instruit, sunt toți profesioniști și cu dorință de muncă, așa că ne putem desfășura activitățile în cele mai bune condiții.

Plutonierul Ionuț Stan este șef post cercetare al bateriei asigurare date opto-electronice din cadrul Batalionului 84 Asigurare Date Mărăști de peste zece ani și își dorește să rămână aici și pe viitor. Noi asigurăm cu date și corectăm fo-cul tragerii artileriei pentru batalioa-

Supliment Observatorul militar INr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018

Noile uniforme de oraș și serviciu

Prezentarea oficială a propunerilor privind noile uniforme de oraș

și serviciu a avut loc marți, 27 noiembrie, în Sala de Marmură a

Palatului Cercului Militar Național. La eveniment au participat ministrul

apărării naționale, Gabriel Leș, șeful Statului Major al Apărării,

general Nicolae Ciucă, secretarul de stat Nicolae Nasta, atașați militari,

șefii structurilor centrale din MApN, reprezentanți ai instituțiilor din

sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Festivitatea a început cu intonarea Imnului național și cu un scurt program prezentat

de Drill Team-ul Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul. Apoi, pe ritmurile interpretate de muzica militară a brigăzii, a început prezentarea propunerilor de noi modele pentru uniformele militare. Acestea au fost create pro bono de Alexandru Ciucu. Designerul ne-a declarat că își dorește ca militarii Armatei României să le poarte cu mândrie, pentru că sunt gândite, studiate și create să îi pună în valoare din primul moment în care sunt observate, sunt fă-cute să fie comode, rezistente și practice.

Noul design a fost creat doar pentru Forțele Terestre și Forțele Aeriene, Forțele Navale păstrându-și actuala uniformă, cu un specific aparte, comun multor armate ale lumii. Elaborarea modelelor a por-nit de la tradiția vestimentară a ar-matei române și a fost finalizată cu influențe ale uniformelor din cele mai importante armate partenere

NATO. Elementele moderne, pre-luate și reinterpretate din armatele partenere, vizează forma rotunjită a buzunarelor și culoarea unifor-melor franceze, forma și mărimea chipiului englezesc, conceptul pantalonului în contrast cu vestonul, tipic armatei germane moderne, croiala cambrată specifică italienilor și stilul pălăriei militarilor femei din armata americană. Toate aceste elemente au servit ca inspirație, ca punct de plecare. Alexandru Ciucu a creat un model de uniformă complet restilizată și armonizată într-un stil propriu, care îi conferă un aer origi-nal, elegant și integru. Prin croială și prin materialul utilizat, propunerile privind noua uniformă au urmărit să îmbunătățească toate caracteristicile referitoare la aspect, durabilitate și confort, ne-a precizat generalul de brigadă Constantin Negrea, șeful Direcției Logistice din Statul Major al Apărării. Astfel, au fost aduse mai multe elemente de noutate, unul fiind acela că gradele nu mai sunt diferențiate cromatic în funcție de armă. Ele au un fond maro închis pentru Forțele Terestre și bleu pentru Forțele Aeriene. Pentru Forțele Terestre,

culoarea propusă este bej, iar pentru Forțele Aeriene, albastru închis. Țesătura este un amestec de 40% lână merinos cu 60% cordu-ră. Aceasta din urmă este o fibră sintetică, de înaltă tehnologie, creată pentru a oferi o rezistență mai mare la acțiunea factorilor mecanici – frecare, rupere – și a celor de natură chimică – stabilitate superioară a culorii la expunere solară sau la contactul cu diverși detergenți sau compuși chimici.

După prezentarea oficială a propunerilor de uniforme, ministrul Leș le-a mulțumit celor care s-au implicat în realizarea proiectului, iar generalul Ciucă i-a acordat designerului Alexandru Ciucu Emblema de Onoare a Statului Major al Apărării.

Anul viitor va urma testarea operațională a uniformelor, pe eșantioane de personal militar reprezentative pentru categoriile de forțe implicate, apoi se va lua decizia finală privind aspectul și materialul ce va fi folosit. Se intenționează ca trecerea efectivă la echiparea Armatei României cu noi uniforme de oraș și de serviciu să înceapă în anul 2020. n

Supliment realizat de Irina-Mihaela Nedelcu

irina.nedelcu@presamil.ro

Foto: Mircea Maieru

Foto

: Eug

en M

ihai

Supliment Observatorul militar

Supliment Observatorul militar Nr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018II

Primul element de noutate era constituit din șapca kaki. Aceasta era „de format

englezesc”, compusă din cozoroc, bandă și calotă, la fel ca și șapca de astăzi. Subbărbia era însă din piele de lac. În partea din față se aplica o „pajură”, denumită astăzi emble-mă, în mijlocul căreia se broda, în fir de aur, o garnitură formată din două ramuri de stejar împreunate în partea de jos, și având deasupra coroana regală. În interiorul celor două ramuri era brodat semnul distinctiv al armei. Ofițerii generali și coloneii admiși definitiv la comandă de brigadă aveau însemnul specific, denumit „soarele de general”, adică o cunună de raze argintii cu o stea aurie în mijloc. Pe cozoroc, se purtau două rânduri de frunze de stejar, pentru generali și coloneii admiși definitiv la comandă de brigadă, și un rând, pentru ofițerii superiori. Ofițerii inferiori aveau cozorocul simplu. Subofițerii vor primi același model de șapcă din anul 1933, dar

Istoricul ținutei actuale pentru oraș și serviciu

Ținuta de oraș și serviciu, așa cum o înțelegem noi astăzi, a apărut în anul 1930, odată cu reforma generală a uniformelor ar-matei, când au fost introduse noi elemente. Ținuta pentru trupele terestre este kaki.

fără banda de culoare distinctivă, doar cu bandă kaki cu margine de culoare distinctivă și cu emblema brodată în mătase tot de culoare distinctivă.

Din punct de vedere al coifurii, se mai introduce bereta kaki pentru trupele de munte sau de infante-rie ușoară și bereta neagră pentru trupele de tancuri și mecanizate. Aceasta avea dimensiuni apreciabile față de cele de astăzi, iar în frunte, deasupra ochiului stâng, se purta semnul de armă, cornul cu cetină sau tancul FT-17, pe un oval în culoarea armei, verde sau gri.

Al doilea element de noutate era constituit din vestonul cu reveruri. Acesta, în anul 1930 fusese introdus pentru unele arme, iar din 1932 este generalizat pentru toți ofițerii, iar din 1933 este introdus și pentru subofițeri. De culoare kaki, aceasta era deschis la gât, cu revere scurte, și încheiat la un rând de patru nasturi de alamă cu semnul armei. Pe piept erau plasate două buzunare apa-rente, cu burduf, încheiate printr-o clapă prinsă într-un nasture. În talie, se mai regăsesc două asemenea

buzunare dar fără burduf. Pe umerii vestonului se așezau epoleți de for-mă dreptunghiulară, având colțurile puțin rotunjite, cu partea de la guler fixată printr-un nasture iar partea dinspre umăr fixată printr-un șiret. În ținuta de campanie, acest epolet era înlocuit cu unul din postav fond, cusut în umăr și prins în nasture, așa cum se poartă astăzi. Pe umăr se mai aflau un jgheab de prindere pentru epoleții de ceremonie cu franjuri și stele. Tot la această ținută, nasturii de alamă se înlocuiau prin nasturi brunați sau de piele. Pe partea superioară a gulerului se montau petlițele săgeată, proprii întregii armate, pe care se puteau pune diverse însemne. Fiecare armă sau specialitate avea o culoare specifică purtată la petlițe, paspoale sau ban-da șepcii, la care se puteau adăuga diverse însemne pentru diferențiere între specialități. De exemplu, vânătorii purtau cornul verde pe petlița verde iar vânătorii de munte aveau în plus și cetina caracteristică între ramurile cornului. Ofițerii generali sau coloneii acceptați la comandă definitivă de brigadă purtau petlițe roșii cu broderie cu ramură de stejar. Manșetele vesto-nului erau în colț, cu doi nasturi mici de uniformă în lateral.

Acest veston se purta cu cămașă cu guler răsfrânt, fix sau mobil, de culoare albă și cu cravată neagră. La exerciții, serviciu și în ținuta de campanie, gulerul, cravata și cămașa erau de culoare kaki.

Pantalonii erau de două tipuri, de gheată și de cizmă. Cei de gheată erau drepți, iar cei de cizmă erau bufanți. Cei de cizmă se purtau la campanie și cu bocanci cu moletiere de postav sau jambie-re de piele. Ambele perechi aveau vipușcă în culoarea armei sau specialității. Vânătorii de munte purtau pantaloni golf cu jambiere de piele și bocanci specifici.

Pe post de încălțăminte se pur-tau cizme de piele neagră, bocanci de piele neagră sau maro, ghete sau pantofi de piele neagră. Cei care făceau parte din trupele călări aveau dreptul de pinteni, prinși cu curele.

Mantaua era kaki, închisă la două rânduri a câte șase nasturi, pu-tând fi purtată cu revere sau închisă complet. Pe umeri se așezau aceiași epoleți ca la veston iar pe guler aceleași petlițe. În partea din spate se află două bride cu două capace ce se prind în doi nasturi, formând martingala.

Peste veston se purta centură cu diagonală de piele maro, inspirată după modelul englezesc. Pe aceasta se putea fixa fie sabia, fie baioneta specială de ofițeri și subofițeri, de altfel un pumnal. În timpul servi-ciului comandat sau de campanie se purta tocul de pistol pe partea stângă a cataramei, la încheietura diagonalei cu centura.

Mănușile purtate la această ținută erau de piele maro roșcat.

Pe pieptul stâng se purtau bare-tele de decorații sau în locul acesto-ra, o singură decorație națională, cea mai înaltă pe care o avea respectivul ofițer sau subofițer. Pe burduful bu-zunarului stâng se purtau insignele

ajung să fie o copie aproape fidelă a celor sovietice.

Șapca are acum cozorocul simplu la Forțele Terestre, având doar suitaș la subbărbie pentru ofițerii superiori și șnur galben pentru generali, tot pentru ei steaua roșie fiind plasată pe un soare circular. Vestonul este încheiat tot la un rând de nasturi are doar două clape acoladate pe piept. Petlițele se modifică la generali, având acum doar un șnur brodat auriu pe trei laturi aproape de margini. Gradele ofițerilor sunt reprezentate identic cu cele ale Armatei Roșii, prin stele puse la epoleți cu galon de culoare galbenă, pentru combatanți și albă pentru necombatanți, cu o dungă longitudinală de paspol pentru ofițerii inferiori, două pentru ofițerii superiori și un galon galben cu bro-derie în zig-zag, pentru generali.

Pentru Forțele Aeriene, șapca păstrează un rând de lauri subțiri pe cozoroc pentru ofițeri superiori și generali, steaua fiind plasată într-o cunună de lauri. Însemnul de navigant prezent pe calotă se modifică și el, fiind acum o stea înaripată. Vestonul este acum un veston încheiat la două rânduri a trei nasturi, cu revere. Însemnele de specialitate ale aviației, purtate pe partea dreaptă a pieptului, au toate în centru steaua roșie.

Pentru ambele categorii de forțe, mantaua nu mai este kaki, ci gri, un element de tradiție iarăși sovietic.

În 1957, se revine la vestonul cu revere kaki, la un singur rând de patru nasturi și patru buzunare cu burduf, iar pe guler se pun petlițe săgeată ca înainte. Pentru generali se adoptă petlițe săgeată care au pe ele o broderie de 7 frunze de stejar. Mai este de menționat și faptul că epoleții se subțiază. Mantaua putea fi purtată și ea des-chisă la gât. În rest însemnele de inspirație sovietică rămân în uz.

Următorul regulament este dat în anul 1968, însumând regle-mentările inițiate din 1964. Astfel, steaua roșie de la șapcă este înlo-cuită cu o emblemă ce are stema republicii pe un soare ovaloid ce este înconjurat de două cununi de frunze de stejar. Pentru generali, se folosesc trei cununi. La vestonul ge-neralilor, în loc de petlițe săgeată se poartă frunzele de stejar cu trei lobi, luate din ținuta de ceremonie bleu-marin, reglementată tot cu această ocazie. Începând din 1976, aceeași situație se petrece și la ofițeri, fiind înlocuită petlița săgea-tă cu cea cu frunză de stejar în doi lobi. Tot atunci, ofițerii superiori re-încep să poarte o cunună de lauri pe cozoroc, iar generalii, două.

În 1977, este reintrodusă ținuta albastră de aviație, însă tot cu epoleți cu stele, iar din 1980, se poartă și galoane la mâneci, în concordanță cu numărul de stele. Însemnul de navigant dispare și el, fiind introdus ca aripi în însemnul de șapcă cu stemă. In-signele de aviație revin la modelul vulturului, dar cu stema republicii socialiste în centru. n

Emil BoboescuMuzeul Militar Național „Ferdinand I”

regimentare sau batalionare. Pe pieptul drept se purtau insignele de stat-major sau de academie militară.

Începând cu anul 1948, uniforme-le românești ale ofițerilor tereștri sau de aviație au suferit o schim-

bare de proporții, ce poate fi consi-derată chiar o involuție a sistemului uniformologic românesc. Această involuție a însemnat o preluare, de multe ori fără discernământ, a unei serii întregi de elemente de uni-formă de inspirație sovietică, ceea ce contravenea evoluției organice a uniformei românești de până la acel moment. Primul model poate fi definit ca unul de tranziție, între cel vechi românesc și cel de tip sovietic.

Forțele Aeriene își pierd ținuta și gradele specifice, devenind doar o altă armă ce poartă uniforma kaki a forțelor terestre, cu aceleași grade.

Al doilea aspect ține de elemen-tele componente ale uniformei. Șapca acum are forma celei sovie-tice, denumită în epocă tip bulgar, cu calota mai scurtă și îndesată iar cozorocul de mai mici dimensiuni. Însemnul din coifură este un cerc care este împărțit în trei cartiere colorate precum tricolorul văzut vertical cu literele RPR pe fiecare culoare în parte, cercul fiind plasat pe un soare tronconic. De notat faptul că însemnul tactic pe tehnica de luptă este același cerc tricolor cu literele RPR, înlocuind cocarda tricoloră, cu roșul la exterior, galbe-nul la mijloc și albastrul la centru, purtată la coifurile armatei începând cu 1859. Pentru ofițerii generali nu se mai folosesc nici soarele, nici șirul dublu de lauri pe cozoroc, fiind doar un singur șir, cu un șnur auriu în plus la subbărbie. Boneta are formă similară cu cea rusească, dar cu o curbură ușoară de clape și paspol de culoare distinctivă. Ofițerii naviganți de aviație poartă acum o elice înaripată pe calotă, deasupra însemnului republican. Toată aviația poartă culoare bleu-ciel ca și culoare de armă, indiferent de specialitate.

Vestonul este închis la gât, încheiat la un rând de cinci nas-turi aparenți, cu patru buzunare îngropate, cu clape încheiate, iarăși la fel pentru toate gradele și armele, involuând de la vestonul cu revere introdus în 1930. Pe guler se aplică petlițele care nu mai au forma săgeată, de tradiție pentru armata română, ci aceea de paralelogram, doar ofițerii generali purtând pe acestea o ramură de laur. Culorile de arme și specialități sunt și ele simpli-ficate la maximum. Epoleții pentru ofițeri sunt aplicați și au stele, cu un galon subțire auriu pentru ofițerii inferiori, un galon lat pentru cei superiori și o ramură de lauri pentru generali. Tot acum se introduc semne de armă pentru toate armele și specialitățile.

Pantalonii și toate celelalte ele-mente se simplifică și ele, ajungând să fie similare cu cele ale trupei.

În anul 1950, însemnul de șapcă, ca și însemnul tactic al întregii arma-te, devine steluța roșie cu un cerc galben-albastru în centru, pe cel al-bastru aflându-se literele RPR. La doi ani după această normă, uniformele

Supliment Observatorul militar IIINr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018

Vestonul pentru generalii din

Forțele Terestre are vipușcă maro

închis pe cant, rever și guler, în

jurul buzunarelor și al capacelor

acestora. Pentru generalii

din Forțele Aeriene, vipușca este bleu pe cant

și pe guler și asortată în jurul

buzunarelor și al capacelor

acestora.

GENERALI

Supliment Observatorul militar Nr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018IV

Pantalonul/fusta are vipușcă

laterală și lampas, în contrast.

Supliment Observatorul militar VNr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018

Vestonul are croiala ușor cambrată, cu

două șlițuri la spate, pentru un confort sporit la așezarea

pe scaun, cu vipușcă maro închis pe cant,

pe rever, în jurul buzunarelor și al

capacelor. Se încheie la patru nasturi meta-

lici cu însemnele aferente fiecărei

categorii de forțe. Are patru buzunare

exterioare, cu burduf în formă de pungă, cu capac ce se închide cu

nasture metalic.

Fusta are croiala

conică, cu închidere pe lateral. Are vipușcă laterală de culoare maro închis. Lungimea recomandată este cu două-trei degete deasupra genunchiului.

Cămașa bluză este albă,

din bumbac cu poliester, are

guler c lasic, nasturi î n

contrast, două buzunare

exterioare cu capac și vipușcă

maro închis. Lungimea

recomandată este peste curea.

Pantalonii ș i fusta de serviciu

au c uloarea maro închis.

Pantalonul este fără falduri, ușor

conic și fără manșetă. Are patru buzunare, două în cant și două la spate, cu vipușcă laterală maro închis, pentru Forțele Terestre, și cu dungă cusută la un milimetru.

OFIȚERI

Supliment Observatorul militar Nr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018VI

Pentru ofițerii bărbați, are

guler tunică înalt, se închide pe cant cu fermoar mărginit de paspoal. Are patru buzunare exterioare cu refileți și fermoar, două orizontale la piept și două oblice în talie. Lungimea recomandată este până în talie, acoperind cureaua.

Scurta de iarnă se poate purta

cu guler îmblănit sau fără. Pentru

ofițerii din Forțele Terestre, gulerul îmblănit este de culoare maro, iar pentru colonei și

generali, este de caracul, de

culoare gri. Scurta se închide

la patru nas-turi ascunși de

sublaist, are două buzunare

exterioare, cordon cu

cataramă, un singur șliț la spate și este

matlasată. Are vipușcă maro închis pe cant,

pe petlițele manșetelor și pe guler. Lungimea

recomandată este la jumătatea

pulpei.

Bluzonul poate fi

purtat la serviciu

sau în oraș, nu la

festivități sau

Pe n t r u ofițerii femei, bluzo-

nul are guler tip

cămașă și se încheie

în capse.

ceremonialuri.

Supliment Observatorul militarNr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018 VII

Parpalacul este matlasat,

cu glugă, are guler cămașă și se închide la patru nasturi ascunși de sublaist. Are două buzunare exterioare oblice, cordon cu cataramă, vipușcă pe cant, pe petlițele manșetelor și pe guler, maro închis pentru Forțele Terestre și bleu pentru Forțele Aeriene.

Pardesiul are croială ușor

cambrată, clasică, șliț la

spate, două buzunare

exterioare și se închide la patru nasturi ascunși

de sublaist. Are vipușcă

pe cant, maro închis pentru

Forțele Terestre și bleu pentru Forțele

Aeriene, și asortată

pe guler.

Supliment Observatorul militar Nr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018VIII

Pentru Forțele Aeriene,

bluzonul, pardesiul și scurta de iarnă au aceleași caracteristici ca la Forțele Terestre, culoarea fiind albastru închis, cu vipușcă bleu și asortată pe guler.

Supliment Observatorul militar IXNr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018

Ve s t o n u l pentru

ofițerii din Forțele

Aeriene are vipușca bleu, pe cant și pe

revere, ș i asortată,

în jurul buzunarelor

și al capacelor. Pe mânecă

sunt atașate însemnele

specifice de grad, d e

culoare aurie.

Pălăria se poartă de toate cadrele

militare femei. Are culoarea bleu la Forțele Aeriene și maro închis la Forțele Terestre și este bordată cu o panglică asortată.

Șapca are ca-lota rotundă,

de dimensiuni mai reduse, dar

cu o înclinație mai accentuată, față de modelul vechi. Frunzele de stejar de pe

cozoroc sunt brodate.

Supliment Observatorul militar Nr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018X

La subofițerii din Forțele Terestre,

vestonul este de culoare bej, are croiala ușor cambrată, cu două șlițuri la spate, pentru un confort sporit la așezarea pe scaun, are vipușcă bej pe cant, pe guler, în jurul buzunarelor și al capacelor. Se încheie la patru nasturi metalici, are patru buzunare exterioare, cu burduf în formă de pungă, cu capac ce se închide cu nasture metalic.

Că m a ș a e s t e d e culoare albă,

amestec de bumbac cu poliester, are guler

clasic, nasturi în contrast, două

buzunare exterioare, fără vipușcă.

Pa n t a l o n u l este fără

falduri, ușor conic, fără

manșetă cu vi pușcă

laterală asortată ș i

cu d ungă cusută la un

milimetru.

Cravata are forma clasică și este de

culoare maro închis.

SUBOFIȚERI

Supliment Observatorul militar XINr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018

Maiștrii militari de aviație au

vestonul de culoare albastru închis, cu vipușcă de aceeași culoare pe cant, pe guler, în jurul buzunarelor și al capacelor. Pe mânecă sunt atașate însemnele specifice de grad, de culoare argintie. Se încheie la patru nasturi metalici, are patru buzunare exterioare, cu burduf în formă de pungă, cu capac ce se închide cu nasture metalic.

Cravata este din poliester

de culoare albastru închis.

MAIȘTRI MILITARI

Supliment Observatorul militar Nr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018XII

Pantalonul este fără falduri,

ușor conic și fără manșetă, vipușcă laterală asortată, dungă cusută la un milimetru și patru buzunare, două în cant și două la spate.

Uniforma de oraș

pentru soldați se compune

din veston, pantalon, cămașă, cravată, pantofi

și bonetă.

Vestonul este la un singur

rând, se încheie la patru nasturi, are patru buzunare interioare cu capace exterioare și câte patru nasturi metalici pe fiecare manșetă. Croiala este ușor cambrată și are vipușcă asortată pe cant, pe guler și în jurul capacelor.

Fusta are croiala

conică, cu închidere

laterală și vipușcă

laterală asortată.

Cămașa are

guler clasic,

nasturi în contrast

și două buzunare

exterioare fără

vipușcă.

Boneta are

vipușcă de jur împrejur pe partea răsfrântă.

SOLDAȚI/GRADAȚI PROFESIONIȘTI

Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române:

Cine pune în discuție ideea apartenenței noastre la Uniunea Europeană, la Europa,

acela nu vrea binele acestui popor!

Observatorul militarNr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018 7

INTERVIU

Domnule președinte, vă mulțumesc foarte mult pentru faptul că ne-ați primit acum, în ajunul Centenaru-lui; parcă se strâng lucrurile, și emoția, și evenimentele. Timpul, care acum 100 de ani nu mai avea răbdare, pare să fie și azi la fel. Ce ne puteți spune?Eu, ca istoric, vă pot spune că

anumite procese istorice, întâm-plări aveau o anumită durată. Fernand Braudel vorbea de dura-ta lungă în istorie pentru analize, dar câteodată nu numai istoricul trebuie să-și ia o perspectivă, ci viața însăși, iar în acest moment, chiar dacă s-au accelerat toate fenomenele, procesele și faptele în ultima vreme și trecem foarte repede de la una la alta, abia ne obișnuim cu o invenție tehni-că, vina alta care o copleșește și timpul istoric parcă are alte dimensiuni. La 100 de ani, nu știu dacă ne dăm seama exact, noi, contemporanii, de măreția acelui moment, despre ce au reușit să facă acei oameni. Nu ne dăm seama și pentru că nu avem destule cunoștințe și viața asta e formată din cunoștințe și nu ne dăm seama și dintr-un alt motiv: în timpul regimului comunist, cumva, s-a supralicitat istoria noastră care era prezentată drept glorioasă și mai există oameni care au prins acea perioadă, pentru că nu au trecut decât trei decenii și mulți sunt reticenți la ideea permanenței noastre pe acest pământ, la ideea unei anu-mite continuități și au impresia că suntem un popor nou, care s-a creat rapid și care a creat un stat târziu. Stat care este unul foarte tânăr și neexperimentat. Se poate întâmpla ca statul național modern să fie, într-adevăr, mai puțin închegat, pentru că la fel s-a întâmplat și în Germania, și în Italia, și în țări cu tradiții mai mari,

dar statul, ca idee, la noi, vine din perioada Imperiului Roman. Dacă luăm cuvinte din limba română care se referă la instituțiile statu-lui și la stat, foarte multe dintre ele, majoritatea, sunt de origine latină. Înseamnă că o structurare politică, legată de ordine, discipli-nă, împărțirea dreptății, organi-zarea bisericii, organizarea școlii și a instruirii, toate astea s-au petrecut de-a lungul vremurilor. Și nu pe 100 de ani, ci pe 1.000 și ceva de ani, pentru că numele de Țară Românească, deși unii nu vor să creadă, are o vechime impre-sionantă. Primele țări românești sunt pomenite în surse acum mai bine de 1.000 de ani, la Dunăre și la Carpați, deopotrivă la nord și la sud de Dunăre. Pentru că poporul român, fiind cel mai numeros popor din sud-estul Europei, s-a format și pe cea mai largă arie din sud-estul Europei. Iar noțiunea de Țară Românească este sinonimă cu cea de România. Așa cum Deutschland este sinonimă cu cea de Germania. Prin urmare, trebuie să ne gândim la un proces îndelungat, la un fel de lucrare a poporului român asupra lui însuși, cum ar fi zis Nicolae Bălcescu, ca să putem înțelege ce moment ex-traordinar s-a întâmplat în 1918, când românii și-au făurit un stat național unitar, România întregită. Și asta în pofida tuturor greutăților și a faptului că nici măcar în 1918, pe la jumătatea anului, era greu de imaginat că se va împlini unita-tea completă.

Cum i-am putea ajuta pe cei ce ne citesc să aibă o cultură a înțelegerii acestor lucruri, pentru că, dacă îmi permiteți analogia cu hrana trupească, noi acum vorbim de o hrană sufletească; așa cum în par-tea fiziologică a omului, ris-căm, dacă nu urmăm etape naturale, să creăm o indiges-

tie sau să rămânem flămânzi și aici este cam același lucru. Din păcate, școala nu ne învață să facem lucrul ăsta, în multe cazuri Rusia nu are niciun interes ca noi să fim pe picioarele noastre, cum n-avea nici în 1918, atunci când bolșevicii săpau în conștiința ostașului român, cum am putea să dăm acel bun-simț pe care l-a avut țăranul român, ostaș la acea oră, țăran care nu și-a de-gradat ofițerul, care a rămas alături de preot, alături de rege... Acum ne-am pierdut niște repere și foarte puțini ne ajută să le recuperăm. Cred că ar fi marele câștig al Centenarului revenirea la aceste repere.Cred că marea problemă cu

care ne confruntăm este că nu mai facem fiecare ceea ce știm mai bine să facem. Noi trebuie să ne canalizăm spre o specialitate. Asta se vede de acum 2.000 de ani, că nu putem să facem toți de toate. Și atunci, dacă fiecare avem o specialitate, ar fi foarte bine să ne ținem de ea. Or, noi, astăzi, ce facem? Într-o țară liberă – și ne-am luptat să ne cucerim libertatea! –, ne pronunțăm toți pe mijloacele de difuzare în masă, în legătură cu de toate și mai vrem să ne și creadă lumea. Cei care ne urmăresc simt de îndată unde e vorba de sinceritate și unde de prefăcătorie. Și, prin urmare, este mai firesc, atunci când vorbim despre un lucru sau despre altul, să recunoaștem că vorbim ca specialiști sau expri-măm o părere de om obișnuit. Și istoria e o specialitate. Trecutul nu se lasă dezvelit dintr-o dată, așa cum te-ai uita la un peisaj și îți place sau nu-ți place. Trecutul este dincolo de plăcut și neplă-cut. El e un domeniu de viață care trebuie studiat cu armele speci-

alistului și trebuie relevat. Or, o anumită neîncredere în legătură cu momentul acela sublim de la 1918 vine și din incultură, din necunoaștere. Educația în România ar trebui să prevadă un lucru fundamental: cunoașterea vieții trecute nu înseamnă o referință la un trecut mort, ci înseamnă cunoașterea vieții așa cum s-a de-rulat ea altădată. Experiența asta de viață e de o bogăție inepuiza-bilă. Dacă neglijăm experiența de viață a unei comunități, condam-năm acea comunitate, inițial la stagnare și pe urmă la regres. E ca și cum un om nu și-ar cultiva amintirile sau nu și-ar cultiva me-moria ori nu și-ar folosi memoria. Un om fără memorie devine un caz care trebuie tratat din punct de vedere medical. Un popor care refuză să-și cunoască destinul trecut este un popor condamnat, este un popor marginalizat. Iar noi, refuzând să ne cunoaștem trecutul, ne refuzăm prezentul.

Oare noi refuzăm sau cei care ar trebui să-l prezin-te tinerilor nu o fac? Și în momentul când ați devenit președinte al Academiei Române a pornit un val de speranță, care este la fel de puternic și acum, că ați putea face ceva, că ați putea ajuta cu onorabilitatea instituției ieșirea din turnul de fildeș a specialiștilor și intrarea în agora. Pentru că foarte multe pârghii ale statului nu funcționează și în momente când suntem puși în fața unor eveni-mente neprevăzute, poate anormale de multe ori, șansa de a avea specialiști, de a avea personalități a căror voce nu poate fi pusă la îndoială ar putea pansa niște răni. Credeți în formula asta, poate una de extremă

urgență, dar cred că suntem într-o situație de extremă urgență?Eu cred în formula asta, dar

dacă publicul pentru care cobori în agoră, în forum, în piața publică să vorbești nu este pregătit, te lovești ca de un zid. Noi trebuie să-i pre-gătim pe tineri pentru viață.

Cine să o facă?Sistemul de învățământ din

România.

Nu o prea face.Ar trebui să o facă, firește, mai

întâi familia, până la șapte ani. Valorile fundamentale pe care eu le-am învățat despre viața asta, de la bună-cuviință, bun-simț, formule de adresare în public, respect, politețe până la rugă-ciunile de seară către Dumnezeu care ne dă de toate dacă suntem buni, toate astea se învață în familie. Familia, astăzi, este foarte grăbită; tineri care-și întemeiază familii își fac cariere întâi și după aceea, dacă le ajută Dumnezeu să aibă copii, bine, dacă nu, nu. Copiii cresc în felul lor, iar dacă au bunici sunt norocoși. Intră la școală, iar în sistemul de învățământ, printr-un șir de erori pe care nu pot să le enumăr acum, nu se mai face școală or-ganizată și serioasă. Iar pentru ca un public să recepteze un mesaj trebuie să fie pregătit. Dacă un fizician vrea să le explice oameni-lor cum s-au construit piramidele Egiptului, ca să nu creadă că au venit extratereștrii să le facă, așa cum vehiculează unii, și vrea să folosească termeni simpli, le va spune: pârghia, planul înclinat, scripetele au servit la... Acest specialist se poate trezi cu o sur-priză foarte mare. Unii nu înțeleg nici ce sunt mecanismele simple. Pentru că nu vă imaginați, cred, că fizica se învață mai bine în școală decât se învață istoria! Măcar fizica

Observatorul militar Nr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 20188

Des

en re

aliz

at d

e lo

cote

nent

-col

onel

(r) C

risti

Vec

erde

a –

CRIV

a rămas cu altă programă, însă istoriei, geografiei li se dă câte o oră pe săptămână. Sigur, vina este a noastră, nu am bătut cu pumnul în masă, decidenții trebuiau să știe că școala, așa cum a gândit-o Spiru Haret, nu trebuia să rămână ca pe vremea lui, dar anumite funda-mente ale ei trebuiau preluate de atunci, pentru că acei oameni au dat legi ale învățământului care au fost valabile, nu o jumătate de an, un an, doi ani, ci au rămas valabile zeci de ani și și-au dat măsura valorii.

Ne poate trezi Centenarul? S-ar putea să fie momentul de încercare a revenirii?Da, Centenarul ne poate trezi,

dacă reușim să comunicăm cum tre-buie cu poporul nostru, care așteaptă aproape minuni. Dar răul făcut nu se lasă doborât atât de ușor.

Ce le spun părinții copiilor, atunci când le explică, firesc, că trebuie să ia note mari la școală, dar ei văd că unii, care sunt la limita repetenției, ajung milionari sau iau decizii pentru noi, ceilalți?Trebuie schimbat complet

discursul nostru. Noi am avut, în ultima vreme, din păcate – și, iată, a rodit negativ –, șefi de guverne și mai ales de stat, care s-au dus la deschiderea anului școlar sau universitar și le-au spus elevilor și studenților că școala este impor-tantă, dar nu prea. Pentru că ei nu au fost primii la învățătură și ei

au ajuns în fruntea țării. Exemple de acest fel sunt periculoase. Ele subminează educația. Îndemnul fundamental din familie este că instruirea ne face oameni, ne dă calitatea aceea fundamentală de gânditori și, prin gândire, putem lua decizii. Calculatoarele ar trebui să ne ajute să luăm decizii. Unii își închipuie că vor lua ele decizii, dar în momentul când vor lua ele de-cizii, umanitatea e terminată. Noi le-am creat ca instrumente; dacă această digitalizare ne transformă pe noi în instrumente, atunci am muncit de pomană. Vedeți mesajul lui Umberto Eco, care a spus ce am reușit în ultimii ani noi – nu se referă la români și la România –, am reușit să creăm câteva legiuni de imbecili. Cuvântul imbecil, la origine, înseamnă analfabet, ne-cunoscător, slab de minte. Pentru că dacă lăsăm lucrurile în felul acesta, vom ajunge să avem un public care, dacă suntem destul de elocvenți, să recepteze orice, să nu mai distingă minciuna de adevăr, binele de rău, frumosul de urât și așa mai departe.

Suntem la limita acestei situații. Ce ieșire din impas am putea găsi? Pentru că, într-adevăr, România, la 28 de ani, în momentul Cen-tenarului, are un semn de întrebare absolut halucinant asupra direcției europene. E de negândit așa ceva.Vedeți că democrația clasi-

că e pusă în discuție cam peste

tot, astăzi. Partidele politice, așa cum s-au afirmat ele în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, unele de dreapta, altele de stânga, altele de centru și așa mai departe, sunt și ele perimate în multe țări.

Vorbește cineva de doctrină? Mai există această idee?Nu, și asta, firește, nu este vina

noastră, pentru că vedem că-i un proces general european. Se ridică oameni noi, care n-au făcut poli-tică înainte și încep să guverneze. Rezultatele nu sunt excepționale.

Este nevoie de personalități, de oameni a căror voce nu poate fi pusă la îndoială și cred că dumneavoastră sunteți una din aceste voci.Este foarte greu. Una sau două

voci nu pot face acest lucru. E ne-voie de un efort al intelectualității de bună-credință din această țară. Intelectualitatea reprezintă o masă de oameni, nu un grup de 10-15, intelectualitatea are periodice de specialitate, dar și de cultură, care se adresează publicului larg; inte-lectualitatea are edituri, are posibi-litatea de a scrie cărți; are posibi-litatea de a scrie cărți electronice, de a le pune pe mijloacele de difuzare în masă, unde percutarea este excepțională. Abia le-au emis și ajunge la mii de receptori. Dar trebuie să fie de bună-credință.

Exact, pentru că există și pe-ricolul manipulării. Ați dat câ-

teva interviuri excepționale, într-un context larg cultural știu că ați avut semne de întrebare, nu asupra direcției europene, mă îndoiesc că asta ați vrut să spuneți, dar au fost înregistrate cu totul altfel – și aici voi rosti din nou un cuvânt complicat, dar pe care cred că e bine să-l rostim, pentru că doar așa putem găsi antidot: Sputnik! V-a in-terpretat cuvintele, v-a folosit autoritatea morală pentru a se hrăni într-o zonă de intoxi-cări; cum putem lupta cu această zonă bine pregătită, care are cu totul alte interese, în niciun caz românești?Da, acesta este un domeniu

surprinzător pentru destul de multă lume, pentru că este relativ nou, toți acești fabricatori de fake news, trolii și alții sunt specializați, știu exact cum să lucreze, știu cum să întoarcă lucrurile. Eu am colegi de foarte bună-credință. Intelec-tuali de o savoare, de o puritate excepțională, care, speriați de toate aceste lucruri, după ce li s-au interpretat cuvintele de două, trei ori sau li s-au scos din context fra-ze, nu mai doresc să dea interviuri.

Dar câștigă Sputnik-ul.E adevărat, dar dezorientarea

asta nu  putem să o spulberăm într-o clipită. Dacă nu reușim să facem o strategie, să ne punem la un loc toți oamenii de bine, cu o floare nu se face primăvară.

O lucrare a unor istorici – de ce nu, scoasă de Academie – plecând de la ideea manipu-lărilor încă din antichitate, ce interesantă ar fi!Absolut. La Academia Română,

Institutul de științe politice Ion I.C. Brătianu, care are și un centru de comunicare, LARICS, un laborator care se străduiește să răspundă și acestor manipulări de care ați vorbit...

Aici cred că și noi, presa, ar trebui să venim mai mult în întâmpinare și să promovăm ce faceți, pentru că sunt lu-cruri minunate pe care lumea, cu siguranță, nu le știe.În această instituție, în fiecare

zi, în aula noastră sau în aula veci-nă a bibliotecii sau într-un institut din apropiere se desfășoară eve-nimente admirabile. De exemplu, astăzi, îl comemorăm pe Emil Racoviță. A fost un intelectual care s-a dăruit sufletește țării și care, deși avea o carieră internațională extraordinară, a venit la Cluj, după Primul Război Mondial, să pună umărul la cea mai modernă universitate a României, care s-a reînființat pe baze românești, acum 100 de ani, pentru că avea o tradiție aproape medievală. Victor Babeș, la fel. În această instituție, sărbătorim oameni care au purtat pe umerii lor responsabilitatea față de țară. Credeți-mă, nu reflectă aproape nimeni aceste subiecte. Iar cei care o fac sunt marginalizați, pentru că, uneori, se calculează ratingul... Sigur că ratingul nu are cum să fie mare dacă noi i-am obișnuit pe oameni cu întâmplări teribile de la incendii și până la violuri și alte nenorociri de genul acesta, în loc să le cultivăm gustul și pentru expoziții, și pentru creații artistice și pentru poezie. Ceea ce a făcut farmecul vieții intelectua-le odinioară începe să dispară și creăm și intelectuali fake, falși in-

telectuali, dacă nu suntem atenți. Dumneavoastră, alții, oameni de cultură de la televiziunea națională și de la televiziunile celelalte încercați, dar pentru asta ar trebui o încurajare și din partea puterii de decizie, a factorului politic, din cultură să zicem.Noi schimbăm șefii de instituții la șase luni, la trei luni; așa ceva nu se poate. Noi am putea avea o conti-nuitate în funcționare dacă am fi obișnuiți cu instituții care au măcar trei, patru sute de ani, cu instituții stabile. Și atunci am putea spune că nu contează șeful, el e, cel mult, doar primul dintre egali, dar noi nu avem acest lucru. Și dacă, la educație și la cercetare, miniștrii se schimbă câte trei pe an, la cultură în 25 de ani am schimbat 30 de miniștri, oriunde te uiți, cum să meargă țara asta bine dacă mereu o luăm de la capăt, ca Sisif? Luăm desaga și ne suim spre vârf și ne aruncăm iar la vale și o luăm de la capăt...

Să revenim la marcarea Centenarului și vă propun să plecăm de la cele două repere care au ținut în picioare România în momentul în care vârtejul bolșevic era extrem de puternic în aproape toată Europa: Armata și Biserica. Dacă armata, prin intrarea în NATO, a fost chiar în avangar-da direcției noastre europene și occidentale, biserica, o instituție care se bucură, sla-vă Domnului, de o încredere încă puternică a populației, este sub un tir concentrat al acestei manipulări și n-o să mă feresc să spun, există o încercare constantă și pu-ternică de atragere a Bise-ricii Ortodoxe spre Biserica Rusă. Acea încercare pe care o cunoașteți mai bine ca mine, sunt convins, a fost făcută în Basarabia, în momentul în care ei au trebuit împăcați cu pravoslavnica biserică rusă. Ce putem face pentru ca această biserică ortodoxă, cu o tradiție excepțională, să rămână în cadrul spiritual pur românesc?Au fost presiuni încă de când

Moscova s-a proclamat a treia Romă, în secolul al XVI-lea, și noi am reușit să ținem drept acest steag al bisericii noastre naționale. Nu se va întâmpla. Dar apropo de armată și de biserică, sigur că ele sunt cumva aproape între ultimele bastioane ale încrederii acestui popor. Dacă s-a distrus încrede-rea în Guvern, în Parlament, în președinte, ca să profite cei care pescuiesc în ape tulburi, rămânând câteva instituții, una, două, trei, patru, și academia este între ele, între instituțiile în care oamenii au încredere, pentru că numai dacă ne uităm la valorile care au trecut pe aici și ne cutremurăm de bucu-rie. Biserica se află, într-adevăr, sub tir, cum ați spus, pentru că biserica a reușit să mai păstreze și să mai cultive acele valori să le ducă mai departe. Sigur, ca organizare, că aici lumea confundă credința noastră în Dumnezeu în formă răsăriteană cu Biserica, care este o instituție. Nu trebuie confundate, ele nu pot exista una fără alta. Credința se manifestă în exterior prin organizarea credinței, iar or-ganizarea credinței o face Biserica. Biserica, instituție lumească și nu ca mireasă a lui Dumnezeu, pentru că eu nu discut aici în postură de

Observatorul militarNr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018

Des

en re

aliz

at d

e lo

cote

nent

-col

onel

(r) C

risti

Vec

erde

a –

CRIV

9

teolog, eu discut în postură de mirean, de laic, ea, ca instituție omenească, este supusă greșelii. Pentru că oamenii o conduc și oamenii sunt păcătoși și greșiți. Dar de aici și până la a arunca blamul împotriva acestei instituții de coeziune națională, care a știut, în momentele cele mai dificile ale acestui popor, să-i țină pe români cu speranța în viața asta pămân-tească, ticăloasă și păcătoasă, care este o umbră, și cu speranța în viața de dincolo, care este viața veșnică, distanța e mare. Orice om are nevoie de asemenea alinări sufletești. Poporul român prin asta a dăinuit.

Întrebat fiind în legătură cu catedrala aceasta extraordinară și care sunt convins că va rămâ-ne peste veacuri, ca o creație a acestui neam, că n-au făcut-o alții, noi am făcut-o, eu am spus că nu este bine să contrapunem spitalele și școlile catedralei, pentru că acestea sunt două lucruri diferite și poporul român are nevoie și de spitale și de școli, acută nevoie, dar are nevoie și de biserici, iar ca un simbol al unității noastre, catedrala, care ne poate vindeca sufletește atunci când suferim, dar și trupește, uneori, catedrala nu e un simbol pe care l-am inventat noi, generația de acum, ci unul care a fost în mintea românilor importanți din această țară, îndată după cucerirea Independenței de stat. România s-a proclamat regat în 1881 și ideea acestei catedrale este veche și n-am dus-o la înde-plinire. Reușim acum.

Vă dau un alt exemplu: Academia Română, prin Bog-dan Petriceicu Hasdeu, a pornit marele dicționar tezaur al limbii române și vă amintiți că învățam la școală că el a ajuns până la lite-ra B, la cuvântul bătrân. Poporului acestuia i-au trebui mai mult de 100 de ani ca să termine. Dar, cu puțini ani în urmă, Academia Română a lansat, într-o primă ediție, în 34 de volume, unul din cele mai mari dicționare pe care o limbă de pe acest pământ le are. Și acum s-a scos ediția a doua, de curând,  în 19 volume impecabile, care arată bogăția și frumusețea acestei limbi. Noi probabil că nu suntem ca nemții, să facem un proiect astăzi, mâine să-l punem în practică și când am zis că ter-menul vine, să-l dăm. Dar tocmai pentru că suntem mediteraneeni și suntem latini, dacă am avut un proiect de demult și îl ducem la îndeplinire, nu trebuie să fim atât de hipercritici și să ne nimicim noi pe noi când sunt destui alții care au grijă să ne prezinte drept codașii, neputincioșii Europei, prin urmare spitalele și școlile ne trebuie așa cum ne trebuie aerul, dar eu n-am convingerea că dacă nu se făcea catedrala făceam mai multe spitale și școli.

Revin la această intoxicare estică, pentru că cineva se joacă cu noi... Amestecul vecinului de la răsă-

rit în viața noastră e vechi și puter-nic. Și, ca istoric, repet și eu ce au spus alți istorici: de regulă, când Rusia a fost în perioadă de glorie, nouă ne-a mers foarte rău, iar când Rusia a ajuns în criză noi am reușit să devenim un pic mai puternici pentru că s-a creat un echilibru. Rusia are o concepție diferită față de alte puteri europene, concepția de vecinătate apropiată, care înseamnă o fâșie lată de aproape

300 km în care ei ar vrea să aibă un cordon sanitar. Prin schimbările care s-au petrecut în Europa, după căderea regimurilor comuniste, lucrul acesta n-a mai fost posibil. Și țările care au scăpat de după Cor-tina de Fier s-au străduit toate să ajungă spre Occident și integrarea noastră europeană și euroatlantică a fost o altă realizare epocală a acestui popor.

Este extraordinar că spuneți asta pentru că știți, vi s-a reproșat că sunteți anti-eu-ropean și e bine să rostim lucrurile acestea.Eu vreau să spun un lucru

foarte clar, pe care l-am spus de mai multe ori. Acest popor e răsăritean din punct de vedere al unor noțiuni de civilizație, că din punct de vedere geografic suntem la jumătatea Europei, dacă luăm distanța de la Munții Urali până în Portugalia. Dar suntem răsăriteni pentru că am nimerit în partea aceasta de Europă, însă fiind unicul moștenitor al latinității occi-dentale suntem un popor occiden-tal în sufletul nostru. Ne numim români de la latinescul romanos, avem o origine care vine și de la Roma, dacă nu în mare parte de la Roma. Avem o limbă care sună latinește, într-o manieră foarte fru-moasă, și ne-am creștinat în formă latină, pentru că toți termenii care exprimă esența creștinismului, de la Dumnezeu până la biserică, și de la cruce până la altar, toți vin din limba latină. Prin urmare, poporul acesta este un popor occidental. Faptul că accidentele istoriei ne-au împins, câteodată, spre sud-est și spre Balcani, unde erau islamicii, sau spre răsărit, unde erau slavii, faptul acesta, după părerea mea, e un accident al istoriei. Noi trebuie să fim orientați cu privirea spre Occident, de unde vine civilizația de cel mai înalt profil care a cucerit toată lumea. Dacă vă uitați la țările lumii care sunt tigrii de astăzi, nu numai asiatici, până în Australia și Noua Zeelandă, China chiar, toate aplică, cel puțin din punct de vedere economic, modelul concurențial individualist inven-tat în Occident. Că acest model a obosit astăzi, pot fi de acord. Dar cine pune în discuție ideea apartenenței noastre la Uniunea Europeană, la Europa, acela nu vrea binele acestui popor. Pe de altă parte, faptul că unii dintre noi mai criticăm că Europa scârțâie, asta ține de realismul nostru. Eu aș vrea să văd Europa funcționând țais, cum se spunea pe vremuri.

Domnule președinte, cu câte sute de ani înainte am fost noi creștini înainte de ruși, care ar încerca să ne spună că spre Moscova ar trebui să se îndrepte ortodoxia?Gândirea lor este a unui popor

imperial, ca să nu zic imperialist, pentru că imperialismul înseamnă să domini printr-un imperiu alte popoare, iar imperial înseamnă să fii cu aură imperială și sunt diferențe. Deci, au o gândire de popor care a fost creștinat la o dată precisă. Poporul bulgar a fost creștinat în 864-865, când hanul lor, Boris, a fost botezat de Bizanț cu numele Mihail. Ungurii au avut un duce păgân, Vajk, care a fost botezat Ștefan, în anul 1000. Rușii, cu câțiva ani înainte, în 986-987, au fost creștinați la Kiev, pentru că Rusia cealaltă nu era atunci. Rusia, ca fundament, ca origini, e kievea-

nă, toate Rusiile – că țarul nu se chema al Rusiei, ci al Rusiilor, că-s mai multe – au rădăcina la Kiev. Și, tot așa, croații, sârbii. Doar două-trei popoare nu au o dată precisă a creștinării lor. În afară de români, mai sunt grecii și albanezii. Ce fel de popoare sunt astea? Popoare care n-au venit din altă parte de curând. Popoarele grec, român și albanez sunt urmașele unor grupuri etnice care s-au stabilit pe aceste teritorii cam cu 2.000 de ani înainte de Hristos. Și noi suntem, în plus, urmașii romanilor, pentru că peste traco-daci au venit romanii și au impus modelul lor de viață. Aceste popoare nu au o dată precisă a creștinării lor. Pentru că sunt singurele care nu s-au creștinat prin voința unui condu-cător, cu de-a sila. Aceste popoare s-au creștinat treptat, pe parcursul secolelor și, când s-a format bise-rica bulgară, în sud, sau biserica rusească, în răsărit, noi eram de secole întregi creștini. Și dovadă

este și vechimea acestor cuvinte. Mărturii de episcopi creștini pe acest teritoriu avem încă din seco-lele IV și V. Deci, pământul acesta n-a fost o linie de separație între cele două Europe, ci mereu a fost o punte de legătură, iar vecinii de la răsărit nu pot înțelege că noi avem această vocație europeană, dar și vocație de echilibru, de dialog, și am vrea ca Europa să meargă bine. Un papă slav deștept, care-i și sanctificat, Ioan Paul al II-lea, a vor-bit de doi plămâni ai Europei, chiar la București, când a numit țara noastră „Icoana Maicii Domnului”. Era slav, sigur, era catolic, dar el înțelegea bine lumea răsăriteană.

…prima țară ortodoxă în care a pășit a fost România, nu Rusia…Papa știa ca România este o

țară de dialog, în care, în ciuda unor derapaje pe care le-am avut și noi în trecut, extremismele au fost în general înlăturate, date la o parte, pentru că am vrut să

cultivăm ideea echilibrului și a dialogului.

Apropo de echilibru, cum am putea, domnule președinte, să readucem normalitatea în ideea de patriotism și naționalism echilibrat, nu exagerat, nu extremist, într-o societate în care iată, cei ce privesc spre zona de reformă consideră exagerat patriotis-mul? Cum putem să readu-cem în școală această bucurie de a fi patrioți, echilibrați, așa cum sunt americanii, așa cum sunt cetățenii marilor țări europene?Prin simple exemple istorice.

Pentru asta trebuie să insistăm noi, cei care cunoaștem mai bine lucru-rile, și să continuăm să predicăm în agora, cum ați zis, aceste adevă-ruri. Când a apărut, după Primul Război Mondial, marea criză a conștiințelor, ieșirea din criză unii au înțeles s-o facă prin dictatură

Observatorul militar Nr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 201810

de stânga, roșie, bolșevică, și au ajuns nu doar până la Budapesta, ci și în Bavaria, la München, vrând să proclame Bavaria republică sovietică, deci în Europa, iar alții prin dictaturi de dreapta, de extremă dreapta. Chiar dacă Hitler s-a intitulat național-socialist, toată lumea știe că accentul lui era mai mult decât naționalist, era rasist, xenofob și șovin. Deci, între dictatura de dreapta a lui Hitler și dictatura de stânga a lui Stalin foarte mari deosebiri nu sunt, ca dovadă că cei doi s-au înfrățit la 23 august 1939, când au încheiat Pactul Ribbentrop-Molotov, ca să domine Europa. Firește, planul lui Hitler și al lui Stalin era ca mariajul să dureze atât cât trebuie, pentru ca după aceea să se despartă și să își urmeze fiecare propriul drum. Prin urmare, astăzi, când noi vorbim de globalizare și am vrea să vedem o Europă unită trebuie să fim foarte atenți, pentru că internaționalismul proletar – pe care părinții noștri l-au trăit în anii ’50, plus obsedantul deceniu din literatură, care apare la Marin Preda, la Zaharia Stancu, la Augustin Bu-zura – ne-a pus în fața alternativei de a uita propriile origini. Atunci, până și cuvântul român, când erau comisari sovietici, care ne dictau ce să facem, era aproape prohibit. Voievozii noștri cei mari, de la Ștefan cel Mare până la Alexandru

Dar dacă citim atent, Uni-unea Europeană ne spune foarte clar – unitate în diversitate.Tocmai. Și eu pentru asta

pledez. Iar faptul că s-a produs Brexitul este o nenorocire, după părerea mea. Europa a pierdut. Să-i convingi pe oamenii de acolo că nu le este bine în Europa este o prostie. Faptul că olandezii, într-o țară-model a democrației, au și ei acum o direcție exclusivistă de dreapta, care este contra străini-lor, faptul că, în Franța, partidul lui

Marine Le Pen a reușit să câștige atâtea voturi, faptul că nici în Italia nu mai au încredere oamenii în forțele politice tradiționale și a ajuns un partid, Cinque Stelle, cu un actor în frunte, să câștige încredere, faptul că în Polonia și în Ungaria se iau măsuri de închi-dere în sine, oferind un mesaj negativ față de Europa, ceea ce e rău pentru noi toți – faptele aces-tea ce trebuie să ne arate? Nu că Europa nu e bună și nu trebuie să facem Uniunea Europeană, ci că națiunea trebuie respectată.

Ne-am putea găsi toți româ-nii de bună-credință într-o punte a Centenarului? Ar pu-tea Academia să fie o punte?Academia este obligată, prin

statutul ei de instituție româneas-că, asumat încă de la înființare, să fie o instituție de consacrare, de cercetare, dar și un factor de echilibru în societate. S-a spus, de la început, că în Academia Română au intrat cei mai buni specialiști din diferite domenii, dar au intrat înțelepții neamului. Și acești înțelepți au misiunea de a disemina spiritul de seriozita-te, de demnitate, de onoare, ca să-i meargă bine țării. Academia Română s-a înființat pentru limba română, pentru literatura româ-nă, pentru istoria și etnografia românească, inițial, ca acestea să fie fundamentele bunului mers al națiunii, ca să-și poată construi edificiul politic, că la 1866 abia se uniseră Muntenia și Moldova. Încă nici Dobrogea nu era la noi. Deci, Academia are, prin natu-ra ei, obligația de a interveni. Academia Română nu este o instituție politică, nu participă la exercitarea puterii politice și nu exprimă sprijin pentru o grupare politică sau alta, pentru un partid sau altul. Academia are o singură politică: cea a națiunii române, pe care trebuie să o țină la un loc, indiferent unde ar fi ea.

La asta mă refeream, la acest vaccin, antibiotic de care ar avea nevoie.Aveți dreptate. Și prin publicațiile ei, prin prezența

pe care o are. Deocamdată, nu știm însă să ne facem prea bine cunoscuți, pentru că în lumea contemporană sunt foarte im-portante cunoștințele. Dacă n-ai

cunoștințe, ești pierzător, nu ai o bază de memorie, dar mai impor-tantă decât cunoștințele este co-municarea. Or, noi încă nu știm să comunicăm, pentru că ne-a luat valul modernizărilor prea rapid și acum, nu numai cu digitalizarea, nu am prins încă ritmul potrivit.

În curtea Academiei este un panou publicitar unde fiecare eveniment este popularizat. Nu ajunge, că nu trece toată lumea pe Calea Victoriei ca să vadă. Dar ne străduim ca Academia să fie prezentă. Trebuie să fie prezentă

prin exemplul ei, în primul rând, prin oamenii aceștia impecabili, în ciuda unor derapaje din trecut, când Academia a trebuit să facă rabat puterii politice, pentru că altfel riscam să fim desființați și atunci s-au făcut erori, în timpul regimului comunist. Dar Aca-demia a rămas această oază de speranță și echilibru pe care sper ca toți membrii ei să o ducă mai departe. Numai împreună putem. Președintele, vicepreședinții, Bi-roul sunt primii care duc mesajul colegilor lor. Iar încrederea în Academie, e adevărat, poate să creeze un dialog.

Centenarul cred că ne poate da această generozitate, această putere de a depăși unele lucruri.Cu câteva condiții, între

care eu nu încetez să repet: în afară de dorința de adevăr, de înverșunarea de a face dreptate, trebuie, din când în când, să fa-cem câte o pauză și să ne gândim la iubire și bunătate, pentru că omul, dincolo de ceea ce predică biserica, e o ființă care, dacă lasă deoparte iubirea și bunătatea, se dezumanizează. Cei care au ajuns dictatorii lumii și au produs atâtea rele au fost oameni care au lăsat deoparte iubirea și bu-nătatea față de aproape și de aici se ajunge la rasism, la xenofobie. Cine îmi spune mie că dacă îmi iubesc poporul trebuie să urăsc alte popoare? Iubirea față de propriul popor trebuie să ne facă mai generoși în dragostea față de celelalte popoare și atunci am înțelege mai bine și mesajul bi-sericii. Biserica vine cu asemenea mesaj și trebuie să îl receptăm. Poporul român are o mare șansă. În ansamblul lui, are încrede-re. Cei care vor să disemineze ideea că nu e destulă încredere au scopurile lor și intelectualii treji trebuie să aibă grijă să mai atragă atenția, câteodată, unde s-a ajuns și de ce nu e bine să credem tot ce ni se spune.

La finalul lui 2018, închidem taraba cu Centenarul, pri-măriile și-au închis bugetele, se strâng tarabele cu mici și bannere și plecăm acasă?Nu. Centenarul nostru este

un nume de sărbătoare foarte frumoasă care, din păcate, din cauza repetiției, s-a cam tocit.

Centenarul nostru e-n fiecare clipă, în fiecare an și mesajul meu e următorul (l-am mai spus, dar nu contează, repetiția e mama învățăturii): țara asta, pe care am făcut-o noi cu greu, pe parcursul sutelor de ani, și am crezut că am desăvârșit-o în 1918 și aproape că o desăvârșiserăm, dacă nu era Al Doilea Război Mondial, să o luăm așa cum e, frumoasă, ca o casă, un edificiu. Iar un edificiu nu este de ajuns să îl faci, trebuie să îl îngrijești, să-l primenești, să-l ocrotești. Noi de ce am făcut casa asta? Ca să ne simțim ocrotiți, organizați ca popor, ca națiune și să putem participa la dialo-gul internațional și la concertul națiunilor. Și atunci casa trebuie mereu primenită și, firește, iubită, ca să poți face toate aceste lucruri.

De aceea, iubirea de țară tre-buie să fie necondiționată. Uitați-vă la Declarația de unire a Bucovi-nei cu România, că ne apropiem de 28 noiembrie și Academia va marca, la Suceava, zilele acestea, Centenarul Unirii Bucovinei, și să vedeți cât de frumos curge cuvântul acelor oameni înțelepți care spun că după 144 de ani de stăpânire străină, după ce ne-au îndepărtat de vatra noastră, ne-au ocupat gropnițele domnești, mor-mântul lui Ștefan cel Mare, venim înaintea țării ca în fața unei icoane și ne închinăm. Și n-au cerut nimic, decât unirea cu România. Acei oameni au arătat că au pus iubirea în față. Țara are nevoie de iubire, pentru că țara suntem noi toți și, ca subiect colectiv, eu nu pot să urăsc nici poporul, nici națiunea, nici țara. Pot să urăsc un om, o persoană, chiar o persona-litate, o instituție, să le critic, dar țara trebuie să rămână deasupra, pentru că marile popoare ale

care trăia în Rusia, în Austro-Un-garia, că ei au participat la război de la început, și s-a terminat în 1919, după ce am fost convinși, fără să știm noi ce va urma, că s-a terminat cu această Republică Ungară a sfaturilor sau Republică Sovietică, ce nu avea ce să caute în centrul Europei.

În 1919, s-a înființat cea mai mare universitate a României de astăzi, Universitatea din Cluj, pe care un moldovean care a ars ca o flacără pe altarul științei și al națiunii, Vasile Pârvan, fondatorul arheologiei moderne, a numit-o Universitatea Națională a Daciei Superioare.

În 1920, vine încheierea păcii, terminarea momentului păcii. În România se petreceau lucruri admirabile, așteptam să vedem cum se termină totul. S-a semnat pacea de la Trianon care a fost, în fond, și un rezultat al gândirii politice românești. Pacea de la Trianon ne recunoaște drepturile noastre istorice, nu ni le acordă,

Interviu realizat de Gabriel Basarabescu

Ioan Cuza, trebuiau obturați. Un profesor de istorie din Cluj, prin 1953-54, a făcut elogiul lui Cuza și le-a spus elevilor că va veni o vreme când 24 ianuarie se va sărbători. Și a făcut închisoare pentru asta.

După aceea, a venit la noi o perioadă când am încercat să echilibrăm lucrurile. Încercăm, dar noi cu echilibrul prelungit, din păcate, nu stăm bine și am picat în extrema cealaltă. Acum s-a profitat de treaba asta, după căderea comunismului, și am crezut că putem plonja într-o Europă și o planetă a binefacerii universale în care popoarele să se șteargă, limbile să se diminueze și să vorbim cu toții aceeași limbă, să ne simțim bine, ca cetățeni ai universului. Ideea nu e nouă. Au avut-o și alții.

acestei lumi, care și-au dat măsura și care au ajuns să devină modele pentru noi, au fost popoare care n-au pus alt interes deasupra lor, decât interesul țării. Acum, având însă interesul să trăim într-un concert al națiunilor, trebuie să ne gândim și la felul cum aceste țări trăiesc împreună în Europa.

Le putem spune, în încheie-re, celor ce poate și-au luat doctorate prin plagiat, care ocupă posturi halucinant de înalte, nemeritat, că acest Centenar nu se încheie acum, la finalul lui 2018, că 2019, 2020, uitându-ne în urmă cu 100 de ani, au fost ani fun-damentali pentru făurirea României Mari?În fiecare an avem motive să

sărbătorim România. În 1919, abia am apucat să ne revenim și țara nu era așezată. Am reușit să oprim pecinginea comunistă la Budapesta prin campania militară pe care o uităm uneori. Pentru ro-mâni, războiul a început în 1914, pentru acea jumătate de români

cum zic unii, că ni le-am acordat noi înainte. Le recunoaște ca legitime, ceea ce este extrem de frumos, ne putem mândri cu argumentele pe care le-am adus acolo. Noi am adus argumente moderne, alții au adus argumen-te care țineau de trecut și de dreptul forței. Pe urmă, vine anul 1921, cu reforma agrară. 1922 cu încoronarea de la Alba Iulia, 1923 cu Constituția, toate se leagă de Unire, toate se leagă de desti-nul nostru. Prin urmare, eu nu-i îndemn pe români să fie festiviști și să facă ceremonii în fiecare clipă, pentru că ceremoniile, ca să fie receptate, trebuie să fie rare și demne, dar îi îndemn să se gân-dească în fiecare clipă la această țară, indiferent de aniversare și an, pentru că fără gândul nostru bun, dublat de muncă bună, țara nu poate rezista. Ea, ca să reziste ca un edificiu frumos, trebuie să fie mereu în grija noastră. n

Chiar dacă Hitler s-a intitulat național-socialist, toată lumea știe că accentul lui era mai mult decât naționalist, era rasist, xenofob și șovin. Deci, între dictatura de dreapta a lui Hitler și dictatura de stânga a lui Stalin foarte mari deosebiri nu sunt, ca dovadă că cei doi s-au înfrățit la 23 august 1939, când au încheiat Pactul Ribbentrop-Molotov, ca să domine Europa.

Poporul acesta este un popor occidental. Faptul că accidentele istoriei ne-au împins, câteodată, spre sud-est și spre Balcani, unde erau islamicii, sau spre răsărit, unde erau slavii, faptul acesta, după părerea mea, e un accident al istoriei. Noi trebuie să fim orientați cu privirea spre Occident, de unde vine civilizația de cel mai înalt profil care a cucerit toată lumea.

Noi avem această vocație europeană, dar și vocație de echilibru, de dia-log, și am vrea ca Europa să meargă bine. Un papă slav deștept, care-i și sanctificat, Ioan Paul al II-lea, a vorbit de doi plă-mâni ai Europei, chiar la București, când a numit țara noastră „Icoana Maicii Domnului”. Era slav, sigur, era catolic, dar el înțelegea bine lumea răsăriteană.

Eu nu-i îndemn pe români să fie festiviști și să facă ceremonii în fiecare clipă, pentru că ceremoniile, ca să fie receptate, trebuie să fie rare și demn, dar îi îndemn să se gândească în fiecare clipă la această țară, indiferent de aniversare și an.

DIFUZARE

Plutonier-adjutant principal Rodica Dinc`,

Costel B`lan, Anelia Pricop tel. 021/322.82.87

Observatorul militar 11Nr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018

|nchiderea edi]iei – mar]i,

ora 12.00

REDACTOR-{EF ADJUNCT

Colonel Gheorghe Vi[an,

tel. 021/322.82.87, int. 113.

SECRETAR GENERAL

DE REDAC}IE

Locotenent-colonel Viorel Amz`rescu,

tel. 021/322.82.87, int. 110.

{EF STUDIO MULTIMEDIA

Maior Dan Constantin Mireanu

REDACTORI

Maior Constantin Pi[tea,

maior Bogdan Oproiu,

locotenent Marius Mocanu,

locotenent Andreea Motoc,

plutonier-adjutant Lucian Irimia,

plutonier Alina Cri[an,

sergent-major Cristian Lenga,

sergent-major Adrian Olteanu

sergent Marius Lupu

Irina-Mihaela Nedelcu

Tiparul executat la GRUPUL DE PRES~ ROM@N

FOTOREPORTAJ

Plutonier-adjutant principal

Eugen Mihai, Petric` Mihalache

TEHNO REDACTARE

COMPUTERIZAT~

Maria-Ioana Gal,

plutonier-major C`t`lin Ovreiu

DIRECTOR

Comandor Alexandru Leaua

REDACTOR-{EF

Colonel Florin {perlea

tel. 021/322.66.34,

e-mail: florin.sperlea@presamil.ro

Responsabil de num`r:

Maior Bogdan Oproiu

ADRESA REDAC}IEI:

Bucure[ti, Bulevardul Unirii,

nr. 57, bloc E4, sector 3,

O.P. 4, C.P. 4-159, Cod 741382

Tel./fax 021/322.83.88

© M i n i s te r u l Ap ă ră r i i N aţ i o n a l e „Reproducerea de scurte extra se este permisă în condi ţiile prevă zute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drep tul de autor şi drep turile conexe.”

ABONAMENTE tel. 021.322.82.87Cont:RO56TREZ

70320360150XXXXXTaxele po[tale – achitate conform

aprob`rii D.G.P.T.C nr.137/8598-1980.

ISSN1223-3641. 0614

C.1599/2018

TRUSTUL DE PRES~

AL MINISTERULUI

AP~R~RII

NA}IONALE

www.facebook.com/OBSERVATORULMILITAR

observatorul.militar@presamil.ro

tpa@presamil.ro

www.presamil.ro w

w

w

CORECTUR~

Oprina Melcioiu

FUNCŢII SCOASELA CONCURS

UM 01297 Brăila, din MApN, scoate la concurs un post vacant de medic şef, grad profesional specialist medicină de familie, funcţie prevăzută cu grad mi-litar, cu drept de liberă practi-că, normă întreagă. Candidaţii declaraţi câştigători în urma concursului vor fi chemaţi/re-chemaţi în activitate, în corpul ofiţerilor şi vor dobândi calitatea de cadru militar în activitate, cu drepturile şi obligaţiile care decurg din aceasta. Condiţiile generale şi specifice pentru selecţionarea candidaţilor în vederea chemării/rechemării în activitate, în corpul ofiţerilor, sunt cele prevăzute la art. 1 şi art. 2 din Anexa 1 la Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M 70/2016, cu modificările şi completările ulterioare, publi-cat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 421/2016. Candidaţii vor depune la sediul UM 01297 Brăila, cu sediul în loc. Brăila, str. Carantina nr. 4, dosarul de înscriere la concurs, care va cu-prinde documentele prevăzute la art. 3 din Anexa 2 la Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M 70/2016, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 421/2016. Înscrierea la concurs se face la sediul UM 01297 Brăila, în termen de 15 zile calendaris-tice de la apariţia acestui anunţ şi postarea lui la sediul unităţii la punctul de relaţii cu publicul. Selecţia dosarelor de concurs se realizează în termen de 5 zile lucrătoare de la data expirării termenului de înscriere la selec-ţie, perioadă în care candidaţii ale căror dosare sunt incom-plete, le pot completa. Probele eliminatorii de aptitudini şi concursul se organizează în perioada cuprinsă între 31 şi 90 de zile de la publicare. Informaţii suplimentare privind condiţiile generale şi specifice pentru ocuparea postului, conţinutul dosarului de înscriere, locul, data şi ora desfăşurării probelor eliminatorii de aptitudini, bare-mele de promovare a acestora, tematica, precum şi data con-cursului se pot obţine la sediul UM 01297 Brăila, str. Carantina nr. 4, loc. Brăila, şi pe site-ul forter.ro. Persoană de contact: Silviu Ion, tel. 0239/61.93.42 sau 0239/61.93.40.

UM 02042 Brăila, din MApN, scoate la concurs următorul post vacant de medic şef, grad profesional specialist medicină de familie, cu drept de liberă practică, funcţie de ofiţer. Can-didaţii declaraţi Admis în urma concursului vor fi chemaţi/rechemaţi în activitate, în corpul ofiţerilor şi vor dobândi calitatea de cadru militar în activitate, cu drepturile şi obligaţiile care decurg din aceasta. Condiţii generale şi specifice pentru selecţionarea candidaților în vederea chemării/rechemării în activitate, în corpul ofiţerilor sunt cele prevăzute la art. 1 şi art. 2 din Anexa 1 la Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M 70/2016, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 421/2016. Candidaţii vor de-pune la sediul UM 02042 Brăila dosarul de înscriere la concurs, care va cuprinde documentele prevăzute la art. 3 din Anexa 2 la Ordinul ministrului apărării naţi-onale nr. M 70/2016, cu modifi-cările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 421/2016, completat cu documentele prevăzute la

art. 6 alin. 2 lit. d) din Anexa 1 la Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 869/2015, cu modificările şi completările ulterioare. Tema-tica de concurs este cea pentru examenul de rezidenţiat 2017, domeniul Medicină, conform site-ului oficial al Ministerului Sănătăţii – concurs naţional de rezidenţiat şi este afişată la se-diul unităţii 02042 Brăila. Actele prevăzute a fi depuse în copie se prezintă însoţite de documente-le originale pentru a fi certificate pentru conformitate cu origi-nalul de către compartimentul resurse umane al UM 02042 Brăila, iar documentele tipizate se asigură candidaţilor prin grija structurii care organizează selecţia. Înscrierea la concurs se face la sediul UM 02042 Brăila, în termen de 15 zile calendaristice de la apariţia acestui anunţ şi postarea lui la sediul unităţii la punctul de control. Selecţia do-sarelor de concurs se realizează în termen de 5 zile lucrătoare de la data expirării termenului de înscriere la selecţie, perioa-dă în care candidaţii ale căror dosare sunt incomplete, le pot completa. Probele eliminatorii de aptitudini şi concursul se organizează în perioada cu-prinsă între 31 şi 90 de zile de la publicare în Viaţa Medicală. Informaţii suplimentare privind condiţiile generale şi specifice pentru ocuparea postului, con-ţinutul dosarului de înscriere, locul, data şi ora desfăşurării probelor eliminatorii de apti-tudini, baremele de promovare a acestora, tematica, precum şi data concursului se pot obţine la sediul UM 02042 Brăila, Portul Militar Brăila. Persoană de con-tact: locotenent-colonel Monica Arif, tel. 0239/65.28.41, int. 163.

Spitalul Universitar de Urgență Militar Central Doctor Carol Da-vila Bucureşti scoate la concurs, în conformitate cu prevederile OMS nr. 869/2015, cu modifi-cările şi completările ulterioare şi ale Ordinului ministrului apă-rării naționale nr. M 70/2016 cu modificările şi completările ulterioare, următoarele posturi:• un post cu normă întreagă de medic specialist confirmat în specialitate neurochirurgie, în Ca-binetul neurochirurgie din Am-bulatoriul integrat, funcție de ofițer, grad locotenent-colonel• un post cu normă întreagă de medic specialist confirmat în specialitatea gastroenterologie, în Cabinetul gastroenterolo-gie din Ambulatoriul integrat, funcție de ofițer, grad locote-nent-colonel.• un post cu normă întreagă de farmacist, în Biroul achiziții me-dicamente, materiale sanitare şi reactivi/Secția achiziții pro-duse farmaceutice şi aparatură medicală/Serviciul achiziții din Spitalul Universitar de Urgență Militar Central Doctor Carol Da-vila Bucureşti, funcție de ofițer, gradul maior.Persoana ce va fi declarată Admis în urma desfăşurării concursului va fi chemată/rechemată în activitate ca ofiţer, cu gradul maxim de maior, şi va dobândi calitatea de cadru militar în activitate, cu drepturile şi obli-gaţiile care decurg din aceasta, în conformitate cu prevederile Legii nr 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Ordinului ministrului apărării naționale nr. M 7030/2012, cu modificările şi completările ulterioare. Condiţiile generale şi specifice pentru selecţio-narea candidaţilor în vederea chemării/rechemării în activi-tate, în corpul ofiţerilor, sunt prevăzute în Anexa 1 la Ordinul ministrului apărării naţionale nr.

M 70/2016 pentru aprobarea Condițiilor şi a Metodologiei privind chemarea/rechemarea în activitate, în corpul ofițerilor, în vederea ocupării posturilor de medic, medic dentist, farmacist, biolog, biochimist şi chimist, în unitățile şi structurile sanitare din rețeaua MApN, cu modi-ficările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421/2016. Dosarul de înscriere la concurs va cu-prinde documentele prevăzute la art. 3 din Anexa 2 la Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M 70/2016, cu modificările şi completările ulterioare. Taxa de înscriere la concurs este de 150 de lei şi se achită la casieria spitalului. Tematica de con-curs se poate accesa pe site-ul www.ms.ro, pe site-ul Spitalului Universitar de Urgență Militar Central Doctor Carol Davila Bucureşti (www.scumc.ro) şi la avizierul unității. Înscrierile la selecții se fac la sediul Spitalului Universitar de Urgență Mili-tar Central Doctor Carol Davila Bucureşti, str. Mircea Vulcănescu nr. 88, sector 1, în termen de 15 zile calendaristice de la apariţia acestui anunţ în Viața Medicală, iar preselecția şi concursul se vor organiza şi desfăşura în perioada cuprinsă între 31 şi 90 de zile de la publicarea în Viața Medicală. Relaţii suplimentare se pot ob-ţine la Biroul personal militar, Pavilion Comandament, etaj 1, camera 12, tel. 021/319.30.51 - 60, int. 506.

UM 02574 Bucureşti organi-zează concurs de încadrare, pe durată nedeterminată, a unui post de personal civil contrac-tual, medic dentist, în cabinetul de medicină dentară al Centrului de cazare-tranzit şi reprezentare al MApN. Înscrierile la concurs se fac la sediul UM 02574 Bucureşti, localizat în str. Drumul Taberei nr.7B, sector 6, Bucureşti, în termen de 15 zile calendaristice de la 23.11.2018, data publicării prezentului anunț în săptămâ-nalul Viața Medicală. În cazul în care ultima zi de înscriere coincide cu o zi nelucrătoare, candidații vor putea depune dosarele de înscriere inclusiv în prima zi lucrătoare după expira-rea celor 15. Concursul urmează a se desfăşura într-o perioada cuprinsă între 31 şi 90 de zile calendaristice de la publicarea anunțului.Tematica şi bibliografia pentru concurs vor fi afişate la sediul UM 02574 Bucureşti, situat în str. Drumul Taberei nr.7B, sec-tor 6, Bucureşti şi pe site-ul MApN, http://smap.mapn.ro/cli, iar detaliile organizatorice necesare vor fi afişate la sediul UM 02574 Bucureşti, localizat în str. Drumul Taberei nr.7B, sector 6, Bucureşti. Relații suplimen-tare, detalii despre condițiile generale şi specifice pentru ocuparea postului, precum şi informații despre actele ne-cesare se pot obține la sediul UM 02574 Bucureşti, sau la tel. 021/315.54.85, int. 2922.

ANIVERSĂRICu prilejul aniversării Cente-nar 100 de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Comitetul şi Biroul Permanent al Filialei ANCMRR – Sector 6 transmit tuturor membrilor săi felicitări, sărbători cu pace şi înțelegere, urări de sănătate, fericire, bucu-rii, împlinirea tuturor dorințelor şi La mulți ani!

DECESEAbsolvenții promoției 1980 a Colegiului Național Militar

Liceal Ștefan cel Mare sunt ală-turi şi transmitem condoleanțe familiei celui care a fost profe-sorul nostru HRIMIUC TEODOR, înmormântat joi, 22 noiembrie, la Câmpulung-Moldovenesc. Suntem profund îndurerați în aceste momente tr iste, când vorbim despre încetarea prematură din viață a das-călului nostru, după o boală necruțătoare şi o suferință ne-meritată. De el şi de anii noştri de liceu eram legați cu atâtea şi atâtea amintiri frumoase. Cu o carieră impresionantă, dacă ne gândim că în cadrul Colegiului, profesorul Hrimiuc a parcurs toate treptele pro-fesionale, pensionându-se de numai câțiva ani din funcția de director adjunct. A obținut performanțe de excepție cu elevii din toate promoțiile la olimpiadele şcolare, grație stilului lui de lucru direct şi eficient, pe care ni l-a imprimat şi nouă. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!

Colonel (r) Iulian Rotaru

Ne este greu să găsim cuvintele potrivite în aceste momente triste sufletului nostru.  Un mi-litar profesionist, un prieten adevărat, un om bun s-a stins din viață! Gândurile militarilor Detaşamentului de Apărare An-tiaeriană Black Bats, din Polonia, sunt alături de familia plutonieru-lui Alexandru Orosz. Dumnezeu să îl odihnească în pace!

La 22 noiembrie, s-a stins din viaţă, la Spitalul Universitar din Bucureşti, MIHALCEA NICOLAE, fost sportiv în cadrul secţiei hi-pice a Clubului Sportiv al Arma-tei Steaua. De-a lungul carierei sale, Mihalcea Nicolae a parti-cipat la campionate naţionale, mondiale şi la Jocurile Olimpice, obţinând 27 de medalii în cari-era sa. Născut la 20 noiembrie 1922, în comuna Zărneşti, ju-deţul Buzău, a fost primul copil dintre cei patru fraţi. Prin multă muncă şi seriozitate, a reuşit să aibă o carieră militară de succes, intrând în armată ca şi copil de trupă şi ajungând până la gradul de colonel. A participat la cel de-Al Doilea Război Mon-dial, devenind ulterior veteran de război. A fost un model de perseverenţă pentru genera-ţiile următoare, mulţi nepoţi urmându-i exemplul şi având cariere de succes în medicină, inginerie şi sport.

A plecat dintre noi şi fostul fotbalist HĂLMĂGEANU BUJOR. Născut pe 14 februarie 1941, la Timişoara, Hălmăgeanu Bujor a petrecut 12 ani ca jucător la Steaua, echipă alături de care a câştigat un titlu de campi-on național şi şase Cupe ale României, iar după retragerea din cariera de fotbalist, a reve-nit, în 1991, pentru a-şi antrena echipa de suflet. Hălmăgeanu Bujor a pus umărul la calificarea echipei naționale de fotbal a României la Campionatul Mon-dial din Mexic 1970, ulterior, din varii motive, nefiind selecționat pentru turneul final.

Campionul mondial la lup-te greco-romane, NEGRIȘAN ȘTEFAN, a fost ajuns din urmă de destin. Născut în localitatea Pecineaga, din județul Constanța, la 17 octombrie 1953, Negrişan Ștefan avea un palmares foarte bogat, fiind multiplu medaliat la competiţiile naţionale şi internaţi-onale. Apogeul carierei sale a fost prezenţa la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, din 1984, atunci când deciziile arbitrilor l-au pri-vat de finala olimpică.  În anul 1985 a câştigat medalia de aur la Campionatul Mondial de Seniori desfăşurat în Norvegia.

Conducerea Clubului Spor-tiv al Armatei Steaua şi întregul colectiv de sportivi, antrenori şi tehnicieni sunt alături de famili-ile îndurerate în aceste clipe de grea încercare. Dumnezeu să îi odihnească!

Consiliul Director al ADMRRR Al. I. Cuza anunță cu regret trecerea la cele veşnice, la 26 noiembrie, a colonelului medic BĂLĂEȚ CONSTANTIN, membru şi fost vicepreşedinte al Asociației noastre. Odată cu sincerele noastre condoleanțe, asigurăm familia că va rămâne permanent în memoria noas-tră, colonelul medic Bălăeț Constantin intrând definitiv în Galeria camarazilor ADMRRR Al. I. Cuza, galerie a celor care au slujit cu devotament patria şi armata, sub drapelul tricolor. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Cu profund regret, membrii filialei Sector 5 a ANCMRR Ale-xandru Ioan Cuza îşi exprimă, în aceste clipe de mare tristețe, trecerea la cele veşnice, în seara zilei de 26 noiembrie, a camara-dului nostru, colonel (r) dr. prof. univ. BĂLĂEȚ CONSTANTIN, inițiatorul Centrului de Plasma-fereză din țară, director general al Clinicii Lilmed. De-a lungul vieții sale, s-a dovedit un pro-fesor de excepție, cu rezultate remarcabile în plan profesional şi didactic, un scriitor şi eseist talentat, dar mai presus de toate un om minunat, deosebit de generos, care lasă acum în urmă, pentru toți cei care l-au cunoscut şi apreciat, amintirile unei vieți frumoase şi împlinite. Suntem alături de familia greu încercată căreia îi transmitem sincere condoleanțe. Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Doamna KREISS MARIA, pri-etenă apropiată a Ligii Navale Române (LNR) a plecat de cu-rând dintre noi. Filiala Bucureşti a LNR regretă dispariția sa şi roagă familia să primească sin-cerele condoleanțe din partea membrilor filialei. Dumnezeu să o aibă în pază!

Colegii promoției Decembrie 1950 aduc un pios omagiu celui care a fost colonel (r) ILIE GRIGORE, din prima promoție de ofițeri autotunuri ai armei blindate. Cu devotament față de instituția armatei şi armei tancuri, a impus respect şi a fost un model de conduită pentru toți cei ce l-au cunoscut. Dumnezeu să îl odih-nească în pace şi în lumina Sa!

COMEMORĂRILa 22 noiembrie, s-au împlinit 5 ani presăraţi cu amintiri dragi, multe lacrimi şi durere în sufle-tele noastre de când un suflet minunat şi plin de dragoste, de respect şi bunătate, cel ce a fost generalul-maior (r) POPA IOAN, un ofițer de excepție, un soţ, tată, socru şi bunic minunat. Anii au trecut, dar păstrăm vie în inimile noastre amintirea chi-pului său drag şi blând, iubirea şi dăruirea cu care ne-a înconjurat. Pentru tăria cu care a trecut peste greutăți şi pentru modul în care s-a luptat să se realizeze profesional, a fost respectat, iubit şi stimat de toți cei care l-au cunoscut şi va rămâne o amintire luminoasă şi memoria noastră. Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică şi îl rugăm să-l odihnească cu drepții sufletul lui curat în lumina Împărăției Cerurilor. Adâncă recunoştinţă celor care îi vor păstra o clipă de aducere aminte.

Pensionari militari din Beiuș

IMPACT

Observatorul militar12 Nr. 47 / 28 noiembrie – 4 decembrie 2018

CENTENAR

Plutonier-adjutant Lucian Irimialucian.irimia@presamil.ro

Foto

: Lu

cian

Irim

ia

Foto

: căp

itan-

com

ando

r Flo

rin O

lariu

Marți, 20 noiembrie, în Piața Tricolorului din Bacău, pe Câmpia Libertății de la Blaj și pe cerul țării, românii au celebrat Centenarul Zborului Marii Uniri.

Acum 100 de ani, la 23 no-iembrie 1918, locotenentul Vasile Niculescu și căpitanul

Victor Precup zburau peste Carpați cu un avion Farman pentru a duce documente deosebit de impor-tante reprezentanților transilvă-neni. Peste timp, a fost considerat

Centenarul Zborului Marii Uniri

Zborul Marii Uniri. Românii, în pragul aniversării Centenarului, i-au onorat așa cum se cuvine pe înaintașii ce au contribuit la marele act al poporului român.

Activitățile au debutat marți dimineață, în Piața Tricolorului din Bacău, unde militarii din garni-zoană, împreună cu autoritățile publice locale, au organizat o ceremonie militară și religioasă

în care au fost rememorate acele clipe unice ale Zborului Unirii. Un moment special a fost înmâna-rea piloților Bazei 95 Aeriene a mesajelor de unire adresate fraților de peste munți de reprezentanții autorităților locale din Bacău. Piața Tricolorului a fost plină de băcăuani ce au acordat onorul cuvenit înaintașilor. Activitățile au continuat cu alocuțiuni și înmâna-rea titlului de cetățean de onoare pilotului aviator Vasile Nicolescu, primit de nepoata acestuia, Mallet Astrid. Activitățile au continuat cu un simpozion închinat eroismului celor doi militari ce au făcut posibil Zborul Unirii. Baza 95 Aeriană a fost implicată direct în organizarea acestui eveniment.

A fost o zi plină de activități și cu o încărcătură istorică deosebită pentru noi. Am evocat măreția aces-tui zbor, semnificația acestor 100 de ani. Un public numeros a fost alături de noi. Piața Tricolorului a fost plină de oameni de diferite vârste. Apogeul a fost zborul unui elicop-ter IAR-330 Puma ce a împrăștiat manifeste peste mulțime, identice cu cele de acum 100 de ani, a declarat comandantul Bazei 95 Aeriană, comandor Leonard Baraboi.

La fel ca acum 100 de ani, zbo-rul a început de pe aerodrom. De această dată, au decolat cinci avioa-ne IAR-99 Șoim de la Baza 95 Aeria-nă și un C-130 Hercules ce aparține Bazei 90 Transport Aerian. Echipaje-le au fost compuse din comandorii

Adrian Crișan, Virgil Iftode, Bogdan Colțănel, căpitan-comandorii Florin Olariu, Ciprian Hălănduț, Emanuel Cucu, căpitan Adrian Munteanu și locotenenții Diana Zamfir, Cristian Benedic, Gabriel Doina. În aeronava de transport au fost căpitan-coman-dorul Emil Băjinaru, locotenentul Marius Voicu, căpitan-comandorul Marcel Petrov și maiștrii militari Ionel Mureșan, Ștefan Paraschiv și Marius Obedenaru. A fost un zbor executat în condiții grele, aproape ca cel de acum 100 de ani. A fost un traiect peste munții Carpați, peste Câmpia Libertății de la Blaj, peste Alba Iulia și s-a aterizat la Baza 71 Aeriană de la Câmpia Turzii.

Au fost condiții de zbor aproape ca acum 100 de ani, cu zăpadă de 10-15 centimetri la Bacău, cu plafon jos, la 300-400 de metri, dar care s-au îmbunătățit după ce am trecut munții. Câmpia de la Blaj arăta foarte bine, Alba Iulia la fel. Nu sunt cuvinte să exprim ce am simțit și mă bucur că am făcut parte din această echipă, a spus căpitan-comandorul Florin Olariu.

Este o deosebită onoare să parti-cip la eveniment mai ales că sunt la început de carieră. Pentru mine, a fost extraordinar, o misiune îndeplinită cu succes. Au fost emoții la început, dar după aceea, în aer, am făcut și noi o unire acolo sus, am zburat strâns în formație. Am tras puțin cu coada ochiului jos, spre Câmpia Libertății și sper că românii s-au bucurat de ceea ce au văzut, a afirmat locotenentul Gabriel Doina.

Pe Câmpia Libertății de la Blaj, survolul avioanelor Forțelor Aeriene române a fost aplaudat cu mare bucurie de românii aflați la sărbătoarea Zborului Marii Uniri. Un copil l-a întâmpinat pe reprezen-tantul Forțelor Aeriene române, la fel ca acum 100 de ani. Au fost citite mesajele fraților de peste munți. Apoi, a fost organizat un spectacol folcloric, s-au susținut alocuțiuni unde s-a prezentat însemnătatea acestui zbor memorabil. Activitățile au continuat la Palatul Cultural de la Blaj, unde s-a susținut un recital de cameră, a fost vernisată o expoziție și s-a dezvelit o placă memorială. n