MAI 2010 | 4,5 LEIMMAAAAAAAIIII 222201010 || 44444 55 LLLLLLEEEEEEEEIEI

timpuluiSEMNELE

REVISTĂ DE ANALIZĂ ȘI OPINIE CREȘTINĂ

UNICE

Revolu�ia lui Gutenberg

Recucerirea lumiiprin bunătate

Noul ecumenism

Viitorul

I M P R E S S U M

Director Teodor Hu�anu

Redactor-�ef Norel Iacob

Colegiul de redac�ie Ion Buciuman, Marius Cre�a,

Ecaterina Didi�el, Elena Dobrescu,

Alina Kartman, Florin Lăiu,

Cristina Modoran, Marius Necula,

Christian Sălcianu, Mădălina

Toader

Secretar de redac�ie Florin Bică

CorecturăDelia Gherman

Grafică �i tehnoredactare

Cătălin Ciolca

Volumul 21, nr. 146

Serie nouă

ISSN 1453-7060

05/2010

Adresa redac�iei Editura Via�ă �i Sănătate, Str.

Labirint 116, Sector 3, Bucure�ti,

Telefon: +402 (1) 323 0020,

Fax: +402 (1) 323 0040

Revista apare în limba engleză din

1840. În limba română a apărut între

1908 �i 1942. Seria nouă a fost

începută în 1990.

Textele biblice sunt redate

din edi�ia NTR a Bibliei în

limba română.

MAI 2010 | 4,5 LEI||| 4444REVISTĂ DE ANALIZĂ ȘI OPINIE CREȘTINĂ

UNICE

Revolu�ia lui Gutenberg

Recucerirea lumii prin bunătate

Noul ecumenism

Viitorul

UNICENICENIC

01 Editorial Norel Iacob

Tăceri strigătoare la cerMoartea pre�edintelui polonez în apropiere

de Katyn �i asocierea tragediei cu amintirea

masacrului de acum 70 de ani au creat un

impact uria� asupra publicului.

02 ConexiuniPagini realizate de Alexa Ple�can

06 Religie Marius Necula

Noul ecumenismÎn data 14 martie a.c., papa Benedict al

XVI-lea a vizitat o biserică luterană din Roma,

gest me nit să promoveze unitatea în rândul

creștinilor.

14 Politic Christian Sălcianu

Cârjă sau baston?Două lucruri atrag atenția: sus ținerea totală a

Israelului de către SUA și interesul profund al

lumii evanghelice americane pentru conver-

tirea evreilor la creștinism.

22 Economie Cristina Modoran �i Mădălina Toader

Viitorul monedei uniceÎn contextul crizei grecești, în prezent se vor-

bește tot mai frecvent despre prăbușirea euro.

26 Lifestyle Alina Kartman

Mai este timp pentru fericireÎn ochii românului, a avea „de toate“ pare, mai

degrabă, un ideal îndepărtat. Deloc surprin-

zător, românii sunt unul dintre cele mai nefe-

ricite popoare ale Europei.

30 Social Ecaterina Didi�el

Recucerirea lumii prin bunătate„În această viață nu putem face lucruri mari.

Putem face doar lucruri mici cu o dragoste

mare“, spunea maica Tereza.

36 Istorie Marius Cre�a

Revolu�ia lui GutenbergObișnuiți cu rapiditatea internetului și cu bibli-

otecile digitale, tinerii de azi cu greu își pot

imagina o lume în care cărțile erau copiate de

mână.

42 Biblie Florin Bică

Biblioteca sacrăÎn veacuri pierdute în negura timpului, Biblia a

fost cartea pentru care unii au ales să moară pe

rug sau în temniță.

6

22

30

36

42

14

AC

TU

AL

IT

AT

E

Biblioteca

PE

RS

PE

CT

IV

EE

RS

PE

CT

IV

E

Sumar

1

 Vreau să subliniez două lucruri doar. Primul este că ru�ii nu sunt neapărat mai răi. Na�ionalitatea opresorilor nu este factorul-cheie, a�a cum se întâmplă să rezulte din dez-bateri. Identifica�i tiparul, vă rog.

Masacrele hamidiene, cunoscute de asemenea ca masacrele armene din 1894-1896, au avut între 80.000 �i 300.000 de victime. Execu�iile au fost rezultatul ideologiei – pe fundalul decăderii Imperiului Otoman, sultanul Abdul Hamid al II-lea a considerat comu-

nitatea armeană cre�tină de pe teritoriul imperiului drept o extensie a for�elor ostile din exteriorul im-periului. Pogromurile sistematice au urmărit cură�irea imperiului de armenii cre�tini. Conform rapoar-telor istorice turce�ti, vina a fost a armenilor.

În decembrie 1937, armata japoneză a ocupat capitala Chinei, la data aceea ora�ul Nanking, cu o popula�ie de peste 1.000.000 de locuitori. În următoarele 6 săptămâni, au fost executa�i circa 300.000 de chinezi �i 20.000 de femei au fost violate. Alte surse evaluează numărul total de victime la 340.000 �i 80.000 de femei violate. Până astăzi, guvernul japonez refuză să-�i ceară scuze, în timp ce o parte a popula�iei civile japoneze nu crede că atrocită�ile au avut loc.

Masacrele din Volhynia, între 1943 �i 1944, coordonate de Armata Insurgen�ilor Ucrainieni (UPA), au cauzat moartea a peste 50.000 de civili polonezi. Cel mai sonor este masacrul din vara lui 1943, când comandantul Klyachkivsky a ordonat exterminarea din regiune a tuturor polonezilor cu vârsta între 16 �i 60 de ani. Recunoa�terea epurării etnice este o chestiune încă dezbătută între Polonia �i Ucraina.

În 1944, la Wola, trupe germane �i grupuri SS au executat din casă în casă, timp de 3 zile, între 40.000 �i 100.000 de civili polo-nezi, marcând cel mai sân-geros masacru din istoria Poloniei. După sfâr�itul răz-boiului, niciun soldat ger-man nu a fost condamnat.

Lista masacrelor din isto rie este nebănuit de lungă. Iar tiparul este cam a�a: lipsă de ra�iune (nu de ra�iuni), când au fost comi se, lipsă de asumare,

după. Nu e vorba de otomani, ru�i, ucrainieni sau germani. E vorba de sisteme �i contexte care fac loc dezinhibării unor comportamente inumane absolut uluitoare.

A� mai adăuga aici episodul lagărelor de pe pământ american, despre care nu mul�i au auzit. Aproximativ 120.000 de japonezi (mul�i dintre ei de cetă�enie americană) au fost muta�i în lagăre după atacul de la Pearl Harbor. Prizonierii au pretins că li se încalcă drepturile civile, dar Curtea Supremă a SUA a confirmat legalitatea evacuărilor. În 1988, Congresul american a adoptat un act, semnat apoi �i de pre�edintele Ronald Reagan, prin care guvernul american le cerea scuze victime-lor. Rămân ca subiect de gândire cauzele precizate în actul cu pricina: „prejudecă�i rasiale, isterie de război �i e�ecul conducerii politice.“

Al doilea lucru la care mă gândesc este candoarea cu care imperceptibil ne distan�ăm de ziua de ieri, pentru a crede că, în lumea contemporană, a�a ceva nu se poate întâmpla (din nou).

Moartea pre�edintelui polonez în apropiere

de Katyn �i asocierea tragediei cu amintirea

masacrului de acum 70 de ani au creat un impact

uria� asupra publicului. În România, s-a văzut

limpede din reac�ia de solidaritate. S-a difuzat

apoi în mai multe �ări pelicula Katyn, realizată

de Andrzej Wajda. În context, filmul trebuie să

fi avut un efect la fel de puternic. Cred că filmul

a poten�at frustrarea în fa�a nedreptă�ii istorice

neîn�elese �i, mai ales, neasumate.

T`ceri strig`toare la cer

2

Un bărbat a șocat o întreagă curte judecătorească din Manhattan (New York, SUA), atunci când a oferit o Biblie celui care i-a ucis soția.

Un sondaj Barna Group arată că 61% din adulții care nu merg la biserică se consideră totuși creștini.

Dacă planul evoluționistului Richard Dawkins și al scriitorului ateu Christopher Hitchens reușește, Papa Benedict al XVI-lea ar urma să fi e arestat.

„Dumnezeu va fi cu tine“, i-a spus Noel Pumarejo, plângând, celui care a înjunghiat-o pe soția lui, provocându-i moartea. „Citește Biblia asta și întoarce-te la Dum-nezeu ca să-ți salvezi sufl etul.“ Gestul lui Pumarejo a impresio-nat-o până la lacrimi chiar și pe

judecătoare. Emoția însă nu și-a avut locul în decizia de a-l condamna pe acuzatul David Andrango la 25 de ani de închisoare.

Un studiu efectuat de Grupul Barna în Statele Unite indică faptul că, în timp ce bisericile se concentrează pe atragerea oameni-lor care nu mai participă la slujbe, este posibil ca cei pe care liderii comunităților de cult doresc să îi

recâștige să fi e mult mai diferiți decât se cred. Aproxi-mativ 68% dintre respondenți cred că Dumnezeu este atotștiutor, Creatorul atotputernic al Universului, pe care îl conduce până în prezent.

Asta de îndată ce va păși pe terito-riul britanic, în cursul acestui an. Th e Telegraph informează că ambii autori atei reclamă deținerea dovezii de netăgăduit că Papa a mușamalizat cazul unui preot acuzat de abuz sexual. Ei speră

ca aceasta să poată fi sufi cientă pentru întreprinderea unor acțiuni legale împotriva Papei, pe care îl acuză de „crime împotriva umanității.“

�tiri de pe web

I-A OFERIT O BIBLIE CELUI CARE I-A UCIS SO�IA

CE CRED CEI CARE NU MERG LA BISERICĂ

DOI MILITAN�I ATEI VOR ARESTAREA PAPEI

Pute�i citi mai multe �tiri pe site-ul www.semneletimpului.ro

Reverendul Ian Galloway declara1 că mulţi dintre

cei care se gândesc la sinuci-dere au nevoie doar să discute cu cineva despre problemele care i-au făcut să ia în calcul această opţiune.

El şi-a exprimat aprecierea pentru un spot publicitar di-fuzat în prime-time pe pos-tul naţional de televiziune al Scoţiei. Spotul a fost realizat cu sprijinul programului gu-vernamental „Alege viaţa“, care are drept scop reducerea cu 20% a ratei de suicid în Scoţia, până în 2013. Liderul spiritual a declarat că „în vre-muri de criză economică, în care rata şomajului a crescut în mod alarmant şi cultul individualismului a condus către o scădere treptată a in-teresului acordat valorilor familiale şi ale comunităţii, orice iniţiativă de a ajuta tâ-năra generaţie să facă faţă pre-siunilor economice şi sociale este bine-venită.“ De aseme-nea, „în biserici este nevoie să se înveţe ascultarea, ceva mai mult decât vorbitul“, conchide Galloway.

Problema suicidului este una de maximă importanţă la ora actuală. Conform date-lor publicate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în fi e-care an aproximativ 1 milion

1. Charlie Boyd, „Church urged to listen

to people contemplating suicide“, www.

christianitytoday.com, 12 aprilie 2010

de oameni se sinucid, iar în ultimii 45 de ani, rata sinuci-derilor a crescut cu peste 60%. Actul suicidar prezintă o rată a mortalităţii globale de 16 la 100.000. Altfel spus, la fi ecare 40 de secunde un om se sinu-cide. Tulburările psihice, în special depresia, şi alcoolismul constituie principalii factori de risc ai suicidului, în Europa şi America de Nord.

Th e Guardian atrăgea aten-ţia, în martie 2009, asupra rolului pe care îl are mass-me-dia în infl uenţarea popula-ţiei în privinţa deciziei de a comite suicid. Modul în care unii jurnalişti transmit ştiri despre oameni celebri ajunşi în pragul sinuciderii poate in-fl uenţa şi chiar convinge unele persoane, cu gânduri suici-dare, să-şi pună planul în acţiune. Unele or-ganizaţii sugerea-ză evi-tarea publi-cării

Rata sinuciderilor l criză economică, dBiserica din Scoția îi încurajează pe enoriași să-i asculte și să le ofere înțelegere celor care iau în calcul ideea sinuciderii.

Semnele timpului | Conexiuni

Social

mai 2010

3

Profesorul, fi losoful raționalist și ateul de renume mondial, Antony Flew, a murit pe 8 aprilie 2010, la vârsta de 87 de ani.

Îl cheamă Tim Tebow și e un jucător talentat de fotbal american. Pe deasupra, Tim Tebow este și creștin practicant. De pildă, Tebow are obiceiul să-şi vopsească versete biblice sub ochi, înainte de fi ecare partidă.

În săptămâna care a început sub semnul morții tragice a președintelui polonez, urmând apoi seismul din China, erupția vulcanului islandez a părut un nou semn fatidic.

Flew și-a petrecut cea mai mare parte a vieții negând existența lui Dumnezeu, până când în 2004, și-a schimbat dramatic convinger-ile. Pe principiul „urmează dovezile“, Flew a concluzionat că rezultatele cercetărilor cu privire la ADN au „arătat, prin complexi-tatea aproape incredibilă a aranjamentelor necesare producerii vieții, că o inteligență trebuie să fi fost implicată.

Obiceiul lui Tim a făcut condu-cerea Campionatului Universitar Nord-American (NCAA) să introducă în regulament o interdicție explicită cu privire la „pictarea“ de texte pe faţă în tim-pul meciului. Cu puţin înainte de ştirea despre decizia NCAA, creştinismul lui Tebow mai fusese în atenţia presei şi pentru că jucătorul american l-a scos din sărite pe un coleg, propunând o rugăciune publică înainte de examenul Wonderlic.

Mass-media românească a aco-perit întreg spectrul, de la speri-etoarea întru creșterea audienței până la informarea pur tehnică, fără dram de apocaliptică. Ce uimește, privind retrospectiv, este faptul că nimeni nu a prevăzut impactul uriaș al activității vulcanice asupra întregii lumi. Da, s-au făcut prognoze, s-au exprimat temeri și riscuri în baza statisticii. S-a spus ce ar putea fi , dar nimeni nu a spus exact ce va fi .

Comentarii de pe web

ANTONY FLEW - ATEUL CARE S-A RĂZGÂNDIT

CREDINȚĂ FACI(A)LĂ?

ULTIMUL SEMN

Pute�i citi mai multe comentarii pe site-ul www.semneletimpului.ro/blog

de Norel Iacob

de Alina Kartman

de Christian S`lcianu

a confluența dintre epresie și internet

detaliilor despre metodele de sinucidere şi evitarea folosirii de către jurnalişti a unor sin-tagme precum „tentativă de omor fi nalizată cu succes“. Se încurajează promovarea de că-tre mass-media a informaţii-lor despre sursele de consiliere şi ajutor, informaţii care pot reprezenta un real sprijin pen-tru persoanele care se gândesc să se sinucidă.

Infl uenţa internetului asu-pra comportamentului suici-dar ar putea fi mai mare decât s-ar crede. E cunoscut faptul că persoanele cu afecţiuni psi-hice dezvoltă, în general, un comportament antisocial, deci internetul constituie cea mai la îndemână sursă de infor-

mare a lor. Ei preferă in-ternetul (cel puţin în

faza incipientă), în loc să meargă la o persoană sau instituţie specializată pentru in-

formare şi ajutor. Site-urile pe care este abor-

dată pro-blema

sinuciderii constituie însă un motiv de îngrijorare pentru cei care luptă în vederea comba-terii acesteia. Unele persoane, cu intenţii sau chiar tentative de suicid la activ, găsesc cu uşurinţă site-uri şi forumuri unde se dezbat tehnici şi me-tode care i-ar putea „ajuta“ să-şi pună capăt vieţii. Cazurile de cybersuicid – suicid infl u-enţat de internet – au fost in-vestigate deja în publicaţii de specialitate.

Un studiu despre infl uenţa internetului asupra fenome-nului sinuciderii a fost dat pu-blicităţii în 2009.2 Concluziile au arătat că site-urile care oferă informaţii despre suicid, site-urile pro-suicid şi feres-trele de chat în care se discută despre acest subiect, sunt mult mai des vizitate decât paginile care oferă suport sau care des-curajează suicidul. S-a consta-tat că aproape jumătate dintre cele 480 de pagini de internet luate în calcul pentru studiu ofereau informaţii despre me-tode de sinucidere. Raportul dintre site-urile pro-suicid şi cele care descurajează această practică a fost aproape egal. Aşadar, accesarea unei pagini de internet care să sugereze metode de punere în act a ten-tativei suicidare sau a uneia care să ofere ajutor şi măsuri preventive depinde strict de alegerea utilizatorului.

2. Studiul a fost realizat de Departamentul

de Medicină Socială din cadrul

Universității din Bristol împreună

cu Centrul pentru Cercetare privind

Suicidul din cadrul Departamentului

de Psihiatrie al Universității Oxford și

Centrul de Prevenire a Sinuciderii de la

Universitatea din Manchester.

4

Semnele timpului | Conexiuni

CO

NE

XI

UN

I

Religie

Previziuni sumbre pentru creștinii din ChinaGao Zhisheng (foto), activistul creștin pentru drepturile omului răpit de agenții din Securitatea statului chinez pe 4 februarie 2009, a fost eliberat.

În ciuda faptului că atât el, cât şi familia lui au avut

de suferit în urma separă-rii forţate, Gao a declarat pentru CAA (China Aid Association) că îşi menţine credinţa în Dumnezeu.

Dispariţia activistului chi-nez a fost urmată de proteste din partea grupărilor inter-naţionale militante pentru drepturile omului. Deşi a fost eliberat în martie a.c., previziunile sumbre cu pri-vire la soarta creştinilor chi-nezi continuă şi pentru acest an. Numai în 2009, 2.935 de creştini din China au fost victimele abuzurilor autorită-ţilor chineze, procentul cres-când cu 44,8% faţă de 2008. Din 389 de creştini arestaţi, 211 au fost conducători de Biserici, informează CAA.

Într-un raport despre per-secutarea creştinilor în China, dat publicităţii în 2009, CAA atrăgea

atenţia că autorităţile chine ze i-au avut drept ţintă pe lide-rii religioşi, cărora le-au dat amenzi usturătoare sau sen-tinţe dureroase. Au fost orga-nizate raiduri violente împo-triva bisericilor mari, au fost întrerupte serviciile religioase de închinare şi a fost înăsprit controlul în vederea înregis-trării legale a bisericilor creştine.

Confruntaţi cu încălcări fl agrante ale drepturilor omu-lui, creştinii chinezi au refuzat să accepte în tăcere închiderea sau distrugerea locurilor de închinare. Aproape 1.000 de membri ai Bisericii Shouwang, din Bei-jing, s-au

închinat într-un parc, în tim-pul unei furtuni de zăpadă, după ce ofi cialităţile i-au for-ţat pe managerii de la Huajie Plaza să suspende înnoirea contractului de închiriere pe care fi rma îl avea cu biserica.

Un studiu publicat de ChinaDaily.com, în 2007, arăta că 31,4% dintre chine-zii adulţi se declară religioşi, acesta însemnând un procent aproape de trei ori mai mare faţă de cel pe care îl dăduse, anterior, guvernul chinez. Creştinismul este una dintre principalele religii practicate în China, alături de budism şi taoism. Deşi articolul 36 din Constituţia Chinei prevede dreptul la libertate religioasă, atacurile şi persecutarea creş-

tinilor chinezi sunt departe de a

se diminua în număr şi intensi-tate.

mai 2010

5

Primul summit de securitate nucleară, finalizat cu succesLiderii a peste 40 de țări s-au întrunit, în zilele de 12 și 13 aprilie a.c., în capitala federală americană, Washington, la primul summit consacrat securității nucleare, pentru a dis-cuta despre securizarea materialelor fisibile în termen de patru ani și despre necesitatea luării unor măsuri concrete pentru anihilarea contrabandei nucleare.

Pe fondul tensiunilor dintre SUA şi Iranul acuzat că

vrea să obţină bomba atomică, preşedintele Barack Obama a declarat că „terorismul nu-clear este una dintre cele mai serioase ameninţări la adresa siguranţei internaţionale.“ [...] „Ştim că organizaţii ca Al-Qaeda sunt gata de a încerca să obţină o armă de distru-gere în masă pe care o vor utiliza fără niciun scrupul“, a mai adăugat şeful de stat american. De asemenea, pre-şedintele Obama a încurajat comunitatea internaţională să acţioneze „rapid şi curajos“ în vederea sancţionării Iranului pentru programul său nuclear, transmite Reuters.

În cadrul summitului, ex-perţii în neproliferare nu-cleară au declarat că nu sunt cunoscute cazuri de grupări teroriste care au încercat să obţină plutoniu sau uraniu puternic îmbogăţit pentru fa-bricarea unei bombe nucleare brute, dar au existat 18 cazuri de dispariţie sau furt a unor materiale nucleare, începând cu anii 1990.

Rezultatele reuniunii au fost publicate într-un comu-nicat şi se constituie într-un program de lucru ce îşi pro-pune să reducă ameninţarea nucleară a terorismului inter-naţional prin acţiuni respon-sabile ale diferitelor ţări, prin măsuri de securizare energică

şi printr-o colaborare interna-ţională durabilă şi efi cientă. „SUA şi Rusia vor elimina fi e-care, în următorii zece ani, în mod transparent şi ireversibil, nu mai puţin de 34 de tone de plutoniu pentru armament, cantitate sufi cientă pentru aproape 17.000 de bombe ato-mice“, a precizat Secretarul de Stat, Hillary Clinton.

Pe agenda summitului de la Washington s-au afl at şi alte puncte de interes. Publicaţia Foreign Policy a făcut o trecere în revistă a aşteptărilor celor 46 de ţări participante la în-trunire. China a văzut acest summit ca pe o oportunita te de a se distinge ca putere mon dială responsabilă. Mexicul şi-a exprimat dorinţa ca SUA să-i acorde ajutor în lupta contra drogurilor. Rusia a fost interesată de evitarea instalării scutului antirachetă, Spania a dorit respect din partea SUA (pentru ajutorul acordat de trupele sale în Afganistan), iar Elveţia ar fi dorit o discuţie despre recu-perarea economiei mondiale. Summitul pe tema securită-ţii nucleare a fost considerat de reprezentanţii Casei Albe drept cea mai mare conferin ţă de acest tip găzduită de Sta-te le Unite de la înfi inţarea ONU, în 1945.

Politic

Semnele timpului | Religie

6

În data de 14 martie a.c., papa Benedict al XVI-lea a vizitat o

biserică luterană din Roma, gest menit să promoveze

unitatea în rândul creștinilor. Aceeași biserică a mai fost

vizitată de Ioan Paul al II-lea în 1983, la 500 de ani de la

nașterea lui Martin Luther (1483-1546).

Noul

de Marius Necula

ecume

mai 2010

7

la data aceea, dialogul ecumenic cu Biserica Catolică pă-

rea sortit eşecului. Fina lul unui articol publicat de USA

Today, în 1994, concluziona: „Dacă ideea de ecumenism,

în forma ei prezentă văzută ca ’întoarcere la Roma’, este

mai importantă decât o Biserică democratică şi decât

conceptul unităţii în diversitate prezentat de Noul

Testament, este evident că într-o astfel de Biserică nu va

exista libertate religioasă (...) Este nevoie de un model mai

bun de ecumenism.“2

După aproape 20 de ani de la această

afi rmaţie, asistăm la naşterea unui nou

ecumenism, în care catolicismul se trans-

formă din observator într-un pion impor-

tant şi în care noţiunea de pluralitate

sub o singură autoritate învinge vechea

paradigmă a unităţii formale într-o

singură Biserică, dar cu mai multe forme

de conducere. Să fi e acesta un ecumenism

mai bun?

nism

 Într-un articol1 publicat în anul 1992,

episcopalianul John S. Spong pre-

zenta comentariile sale cu privire la

„trei probleme esenţiale“ ale dialogului

ecumenic cu Biserica Catolică. Prima

problemă era legată de atitudinea ca-

tolică faţă de femei, înţeleasă de către pre-

latul episcopalian ca o relicvă patriarhală

ce impune celibatul pentru preoţii cato-

lici. A doua problemă viza atitudinea faţă

de homosexuali, considerată de Spong o

dovadă de ipocrizie, ţinând seama de ca-

zurile unor preoţi catolici homosexuali

(care au decedat în urma contaminării cu

virusul HIV) sau de cazurile de pedofi lie.

Al treilea aspect problematic se referea la

învăţătura catolică despre infailibilitatea

papală, considerându-se că o astfel de pre-

misă face dialogul imposibil. Prin urmare,

1. John S. Spong,

„Roman Catholic-

Anglican

Ecumenical Union:

A Cause I Can No

Longer Support“,

Virginia Quarterly

Review, Spring,

1992

2. John W. Swomley,

„The future of ecu-

menism“, USA

Today, 1 septembrie

1994

Semnele timpului | Religie

8

Noul ecumenism este mult mai agreat de către Biserici. Chiar dacă unele co mu-nităţi religioase nu sunt implicate, din di-verse motive, într-o structură ecumenică ofi cială, (cu mici excepţii) toate Bisericile practică un ecumenism de facto, manife-stat prin relaţii şi discuţii interconfesio-nale. Noua mişcare ecumenică nu îşi pro-pune eliminarea diferenţelor pri vitoare la tradiţii şi crezuri, ci este preocupată de „venirea laolaltă“ a acestora. Christos Yannaras, profesor de fi losofi e la Uni-versitatea Pantion, din Atena, observa că elementele de bază ale noului ecumenism sunt libertatea şi cunoaşterea, în sensul asigurării spaţiului necesar diversităţii şi în vederea înţelegerii reciproce.

Biserica Catolică spune „da“ noului ecumenism

În ultimele decenii s-a văzut o schim-bare în înţelegerea generală a noţiunii de ecumenism şi, în special, în poziţia

Bisericii Catolice faţă de problem-atica ecumenică. Fiind o iniţiativă protestantă, pentru catolicism fenomenul a fost, la început, de mică însemnătate. Singurul ecu-menism consi-derat posibil era acela al întoarcerii tuturor în „staulul“ catolic. De exemplu, conform canonului 1258 din Codul de Canoane şi Legi (din 1917), era considerată ilicită

De la vechiul la noul ecumenismLa începutul secolului al XX-lea, mişcarea ecumenică

viza aspecte sociale, Bisericile fi ind chemate să se im-plice ca urmare a dezastrelor şi să lupte pentru limitarea relelor din societate. Treptat însă, s-au ivit şi aspecte re-ligioase ale dialogului dintre Biserici, un ţel fi ind acela al unităţii şi cooperării în spiritul Ligii Naţiunilor (actualmente ONU). În acest context, se pun bazele Consiliului Mondial al Bisericilor (Th e World Council of Churches). Prima adunare generală a acestui orga-nism a avut loc la Amsterdam, în Olanda, în 1948. Cu sediul la Geneva, Elveţia, Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) reprezintă organizaţia ofi cială a mişcării ecumenice în vechea accepţiune. Conform da-telor oferite de către CMB3, organizaţia numără 348 de asociaţii sau organizaţii bisericeşti reprezentând diverse confesiuni creştine din 120 de ţări, cu un total de 592 milioane de credincioşi. Cu toate că scopul CMB este acela de a promova unitatea vizibilă printre creştini, rezultatele sunt destul de slabe, dat fi ind faptul că 75% dintre creştini fac parte din Biserici neafi liate la CMB4. Reticenţa multor grupări religioase de a se afi lia unui astfel de organism are de-a face cu una dintre condiţiile aderării, şi anume

subscrierea la un crez comun. Pentru mulţi, un astfel de ecumen-ism este văzut ca o în-cercare de uniformi-zare a credinţelor şi de formare a unei singure Biserici.

sunt libertatea şi cunoaştasigurării spaţiului necesîn vederea înţelegerii reci

Biserica Catolic„da“ noului ecu

În ultimele decenii s-a bare în înţelegerea generade ecumenism şi, în spec

Bisericii Catolice faţă atica ecumenică. Fiiprotestantă, pentrufenomenul a fost, lamică însemnătate.menism consi-deracela al întoarcer„staulul“ catolicconform canonCodul de Cano1917), era cons

, organizaţia numără 348 de sericeşti reprezentând diverse 0 de ţări, cu un total de 592u toate că scopul CMB este a vizibilă printreestul de slabe, tre creştini iate la rupări i astfel u una i anume a la un crez ntru mulţi, e ecumen-

ăzut ca o în-uniformi-

dinţelor şi de unei singure

Dorința după un nou ecumenism a năs-cut încă o structură: Conferința Secretarilor Comuniunilor Mondiale Creștine (Confe-rence of Secretaries of the Christian World Communions). CSCMC nu este o organizație, ci doar o conferință (cu sesiuni regulate) la care orice Biserică își poate trimite delega-ții. Scopul întâlnirilor este acela de a oferi informații și rapoarte pentru o mai bună cu-noaștere reciprocă. Pe agenda CSCMC nu apar subiecte doctrinale pentru negociere – acestea sunt doar expuse. Probabil așa se

explică faptul că CSCMC reprezintă aproxi-mativ 2 miliarde de creștini și acoperă mai multe Biserici decât orice altă organizație ecumenică.

Relațiile dintre CMB și CSCMC au fost des-tul de dificile la început, deoarece CSCMC accepta Bisericile așa cum sunt, fără cererea expresă de a exprima un crez comun, lucru interpretat ca o sursă de divizare, nicidecum de unitate. Ulterior, lucrurile au fost regle-mentate, actualmente chiar CMB având re-prezentanți în cadrul CSCMC.

Conferința Secretarilor Comuniunilor Mondiale Creștine

Statuia Papei Ioan Paul al II-lea în Wadowice, ora�ul său natal

3. www.oikoumene.org

4. La nivel mondial,

în cadrul creștinis-

mului există apro-

ximativ 38.000

de confesiuni, cu

diverse orientări te-

ologice �i structuri

organizatorice.

mai 2010

9Noul ecumenism

implicarea sa ecumenică. Schimbarea este semnifi cativă, Biserica Catolică, iniţial distantă faţă de fenomenul ecu-menic, preluând chiar rolul de lider militant. Cel puţin aceasta este părerea lui Kenneth D. Whitehead6, pro-lifi c autor catolic cu orientări pro-ecumenice. Rolul de conducere (informală) pe care îl are catolicismul în ecu-menismul actual este datorat implicării sale în discuţii bilaterale cu diverse confesiuni protestante şi cu orto-doxia răsăriteană. Inevitabil, Biserica Catolică devine

punctul de referinţă în discuţiile interconfesionale, ocu-pând un rol proeminent ca gazdă a diferitelor congrese şi simpozioane.

Recent, între 8 şi 10 februarie 2010, la Vatican a avut loc un simpozion7 la care au participat catolici, luterani, reformaţi, anglicani şi metodişti. Discuţiile au plecat de la cartea Harvesting the Fruits: Basic Aspects of Christian Faith in Ecumenical Dialogue (Culegând roadele: aspecte de bază ale credinţei creştine în dialogul ecumenic), publicată în octombrie 2009. Realizată sub coordonarea lui Walter Kasper, prefectul Congregaţiei, cartea este o trecere în revistă a rezultatelor celor 40 de ani de

participarea unui credincios catolic la orice serviciu religios necatolic, excepţie făcând ocaziile în care datoria civică o impunea – participarea la diverse cere-monii, precum nunţi sau înmormântări. Interdicţia nu mai apare însă în versiunea Codului din 1983, iar într-un document publicat de Conciliul Pontifi cal pentru Unitatea Creştină (1993) se afi rmă: „Creşti nii pot fi încurajaţi să îm părtăşească activităţi şi resurse spirituale, să îm-părtăşească moştenirea spirituală pe care o au în comun în maniera şi gradul care sunt potrivite cu starea prezentă de divizare.“ Relevantă în acest sens este şi declaraţia recentă făcută de cardinalul Walter Kasper, prefectul Congregaţiei pentru Unitatea Creştinilor din cadrul Bisericii Catolice, care a amin-tit că „ecumenismul nu este facultativ, ci este o datorie universală pentru catolicii practicanţi, pentru toţi cei care respectă doctrina catolică“5.

Deşi Biserica Catolică nu a aderat la Consiliul Mondial al Bisericilor, acest fapt nu mai este un impediment pentru

„Papalitatea este un element-cheie în unitatea

creștină.“

Geoff rey Wainwright

5. Catholica.ro,

„Ecumenismul este

o datorie univer-

sală pentru catoli-

cii practicanți“, 18

februarie 2010

6. Kenneth D.

Whitehead, The

New Ecumenism:

How the Catholic

Church After

Vatican II Took Over

the Leadership

of the World

Ecumenical

Movement, Alba

House Society of

St. Paul, 2009

7. Symposium

on 40 Years of

Ecumenism, www.

zenit.org, 15 februa-

rie 2010

Semnele timpului | Religie

10

mai 2010

11Noul ecumenism

de slujirea lui Ioan Paul al II-lea, continuată de Benedict al XVI-lea.

De jure, patriarhii ortodocşi îi recunosc episcopului de Roma (papei) titlul onorifi c de „primus inter pares“, dar, în fapt, nimeni nu acceptă ideea de autoritate juris-dicţională. Discuţiile recente dintre catolici şi ortodocşi merg încet, dar pe o direcţie sigură: cla ri fi carea poziţiei episcopului de Roma în cadrul creş tinismului. În oc-tombrie 2007, la Ravenna, Italia, s-au desfăşurat lucră-rile Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teo logic dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă. Rezultatul lucrărilor s-a concretizat într-o declaraţie comună intitulată „Consecinţele ecleziologice şi cano-nice ale naturii sacramentale a Bisericii: comuniune eclezială, conciliaritate şi autoritate“, publi cată în data de 15 noiembrie 2007. În document se re cunoaşte pri-matul la nivel universal al episcopului Romei din tim-purile străvechi. A fost prima dată când Bisericile Orto-doxe au recunoscut existenţa unui primat universal, ac ceptând că, potrivit practicii Bisericii din vechime, „întâiul episcop este episcopul Romei“.

Subiectul rămâne însă unul extrem de sensibil, gru-pări tradiţionale ortodoxe catalogând orientarea pro-ecumenică a noii generaţii de patriarhi (Kiril al Rusiei, Daniel al României, Irineu al Serbiei şi Ieronimos al Greciei) drept trădarea ortodoxiei. Pe de altă parte, pre-ocuparea pentru rezolvarea disensiunilor dintre catolici şi ortodocşi pare să dea şi rezultate practice. În Ucraina, se încearcă o împăcare între ortodocşi şi catolici într-o manieră inedită, care va putea sluji ca exemplu. Liderul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene a venit cu o suges tie

dialog între Biserica Catolică şi Federaţia Mondială Luterană, Alianţa Mondială a Bisericilor Reformate, Comu niunea An-glicană şi Consiliul Mondial Metodist. Tot la iniţiativa catolică, se pre vede chiar crearea unui catehism ecumenic, ce ar putea conţine un comenta riu la Crezul Apostolic şi la Rugăciunea Domnească.

Primatul papal

Whitehead recunoaşte şi el că obsta co-lul major în realizarea unităţii este „papa-litatea însăşi“, prin pretenţia primatului. Cu siguranţă că Biserica Catolică nu va avea cum să renunţe la o astfel de învăţă-tură. Totuşi, după pontifi catul papei Pius al XII-lea (1939-1958), se poate observa un nou ton şi alte accente în înţelegerea noţiunii de primat papal. Fără a renunţa la pretenţia ca papa să fi e „primul între egali“, catolicismul caută să-l redefi nească trecând de la accentul tradiţional pe au -to ritatea doctrinară şi pretenţiile juris-dicţionale la noul concept al „slujirii pe-trine“. Vati canul este conştient că doar prin imaginea publică a unui papă cu rol unifi cator va putea accede către rolul de lider suprem la nivel ecumenic. Papa nu îşi va câştiga preeminenţa prin simpla ce rere, ci printr-o implicare directă şi activă. O astfel de înţelegere este ilustrată

Încă de la începuturi, Biserica le-a acordat un statut special unor episcopi, numiți patri-arhi: episcopul Romei, episcopul Alexandriei și episcopul Antiohiei. Ulterior, li s-au ală-turat episcopul Constantinopolului și cel al Ierusalimului, confirmați în cadrul Conciliului din Calcedon, în 451. Mutarea capitalei Imperiului Roman la Constantinopol a făcut ca patriarhul din Răsărit să solicite o poziție mai înaltă, intrând în conflict cu episcopul Romei, care considera că el, ca succesor al Sfântului Petru, este primul dintre apostoli. Conform canonului 3 al Primului Conciliu de

la Constantinopol (381), episcopului cetă-ții i se oferea un primat de onoare, după cel al Romei, deoarece Constantinopolul era Noua Romă. De aici nu a mai fost decât un pas până la lupta privind împărțirea terito-rială a autorității celor doi episcopi. Disputa privind primatul episcopal a fost suficient de puternică și a dus, alături de alte contro-verse pe aspecte teologice și de rit, la Marea Schismă, din 1054. Bisericile din Apus au recunoscut primatul episcopului de Roma, iar cele din Răsărit pe cel al patriarhului din Constantinopol.

Din istoria conflictului pentru întâietate

12

Semnele timpului | Religie

cardinalul William Levada, anunţa in-tenţia Papei Benedict de a crea un cadru în care grupurile anglicane să poată re-veni în comuniune cu Biserica Catolică. În cele din urmă, ordinariatele pentru anglicani au fost stabilite de constituţia apostolică Anglicanorum Coetibus, la 4 noiembrie 2009, ca formă în care anglica-nii pot să revină, în grup, la comuniunea deplină cu Biserica Catolică, având drep-tul de a-şi conserva elementele specifi ce spiritualităţii anglicane şi patrimoniului lor liturgic. Până la recenta constituţie apostolică, revenirea de la anglicanism la catolicism era posibilă doar la nivel personal.

Biserica Catolică nu re cunoaşte hiro-tonirea preoţilor angli cani, dar, odată ce au aderat la ca tolicism, aceştia pot fi hirotoniţi (din nou) conform normelor catolice: „Toţi cei care au slujit ca diaconi, preoţi sau episcopi anglicani [...] pot fi acceptaţi drept candidaţi pentru sfânta preoţie în Biserica Catolică.“9 Acelaşi document papal lasă să se întrevadă că romano-catolicismul nu este atât de rigid, stipulându-se posibilitatea primirii în cadrul preoţiei a foştilor preoţi anglicani

care are în vedere un sistem de „unitate duală“8 în care Bisericile Catolice Răsăritene să fi e în comuniune de -plină atât cu Constantinopolul, cât şi cu Roma. Pa tri-arhul ortodox de Constantinopol a răspuns favorabil iniţiativei, sugerând că tactica „unităţii duale“ ar con-duce la o situaţie similară întrucâtva celei din primul mileniu creştin, de dinaintea separării dintre Roma şi Constantinopol.

Catolicismul flexibil

Un model al viitoarelor reintegrări ar putea fi modul în care catolicismul reabsoarbe aripa tradiţională a an-glicanismului. Liderii Comuniunii Anglicane Tradiţio-nale, cu 400.000 de membri în lumea întreagă, au tri -mis o scrisoare Sfântului Scaun (octombrie 2007), ce-rând unirea deplină cu Biserica Catolică. Îndepărtarea lor de Comuniunea Anglicană se datorează, în mare

parte, aprobării relaţiilor homosexuale, ajungându-se chiar la hirotonirea unor astfel de persoane, dar şi problemei fe-meilor-episcop. Anglicanii tradiţionali şi-au declarat aderenţa la doctrina ca -tolică, dar şi-au exprimat dorinţa de a păstra unele tradiţii anglicane. Congregaţia pentru Doctrina Credinţei a răspuns în iulie 2008, promiţând ana-lizarea cererii. După un an, la 20 octom-brie 2009, prefectul Congregaţiei,

8. Catholic World

News, „Orthodox

leader suggests

’dual unity’ for

Eastern Catholics“,

19 iunie 2008

9. Apostolic

Constitution,

Anglicanorum

Coetibus, VI §1, pu-

blicat pe pagina ofi-

cială a Vaticanului,

www.vatican.va

mai 2010

13Noul ecumenism

este cât se poate de christică. Niciun urmaş al lui Iisus nu poate trece cu vederea că unitatea este însăşi dorinţa Mântuitorului. Iar dialogul este un instrument la îndemână şi util pentru înlăturarea prejudecăţilor care, de cele mai multe ori, duc la animozităţi.

Schimbarea majoră de paradigmă în cadrul noului ecumenism este aceea că s-a renunţat la abordarea unităţii în jurul autorităţii supreme a Scripturilor. Această decizie este provocată de faptul că, în practică, deşi fi eca re Biserică recunoaşte ca autoritate Biblia, ma niera în care aceasta este folosită şi interpretată devine subiect de con troversă. Noul ecu menism nu este preocupat de alinierea faţă de o autoritate comun recunoscută sau afi lierea la un organism tutelar, ci doar de expunerea reciprocă a învăţă tu rilor şi sublinie-rea punctelor comune. Din acest motiv, expunerea în-locuieşte dialogul ori negocierea. Acest ecumenism de tip postmodern este caracterizat de mentalitatea „ceea ce crezi e corect pentru tine şi ceea ce cred e corect pentru mine“, cu toate că aceasta ar putea creşte riscul acomodării cu orice.

Este clar că visul de a crea Superbiserica, o instituţie ecleziastică cu un caracter mondial care să impună uni-tate şi uniformitate, este departe de realitatea prezentă. În schimb, nu putem trece cu vederea tendinţa actuală de căutare a unităţii într-un melanj de concepţii şi în-văţături teologice antagonice, ceea ce ne duce cu gândul la anticul Babel (cunoscut ulterior ca Babilon) – sim-bolul încurcăturii, al religiei de sorginte omenească, preocupată de forme şi structuri exterioare.

Dintr-o perspectivă profetică, în lumina luptei dintre bine şi rău, adevăr şi minciună, nicidecum nu există loc pentru unitate detaşată de adevăr. Şi să nu uităm că, în Apocalipsa lui Ioan Teologul, Biserica lui Christos din zilele din urmă este portretizată ca fi ind „rămăşiţa“ – cei puţini, nicidecum cei mulţi, cei care „ies“, nu cei care „intră“.

căsătoriţi: „Din respect faţă de tradiţia ecleziastică anglicană se poate prezenta către Sfântul Părinte cererea de acceptare în preoţime a bărbaţilor căsătoriţi.“ Cu o astfel de abordare, catolicismul nu va avea decât de câştigat.

Și ce va fi?

Ecumenismul are scopuri lăudabile şi se pot întrevedea diverse aspecte po-zitive. Prin diferitele organizaţii şi insti-tuţii, mişcarea ecumenică a fost un in-strument efi cient de luptă împotriva în călcării drepturilor umane şi împo-tri va rasismului, atrăgând atenţia asu-pra implicaţiilor socio-economice ale Evangheliei. Până la urmă, ţinta unităţii

Argumente pro ecumenism Argumente contra ecumenism

Unirea reprezintă un ideal divin.Asimilarea – Bisericile (mai ales cele mici) se

văd amenințate de pierderea identității.

Este de dorit un suport mai bun pentru slujire umanitară și vestirea Evangheliei.

Pericolul sincretismului.

O mai bună imagine a creștinismului față de ce le două treimi necreștine ale populației planetei.

Pericolul unei uniri formale și nicidecum reale.

Datorită dialogului, Bisericile sunt obligate să-și articuleze în mod corespunzător crezul.

Renunțarea la căutarea „unirii în adevăr“.

Semnele timpului | Politic

14

CârjăbastoS

AU

La doar 11 minute după declararea independenței statului Israel

președintele american Harry Truman a recunoscut noul

mai 2010

15

Religia și politica Religia și politica americană pentru americană pentru Orientul Mijlociu

de Christian Sălcianu

n?

(14 mai 1948),

stat evreiesc.

Semnele timpului | Politic

16

„Israel și Ame rica sunt parteneri istorici în căutarea glo bală după demnitate uma nă și libertate. Vom ră mâne întotdeauna unii de partea altora.“ Ronald Reagan

„Continua noastră căutare după pace în Orientul Mijlociu începe cu recunoaș-terea faptului că legăturile ce unesc cele două țări ale noastre nu vor putea fi nicio-dată rupte.“ George Bush

Pozi�iile pre�edin�ilor americani

mai 2010

17

fi ind politică şi religie. Realitatea detaliată prezintă aceşti doi poli ca unii bine tensionaţi, determinându-se decisiv unul pe celălalt.

Susținere totală din partea Statelor Unite

Israelul este statul care primeşte cel mai mare ajutor extern din partea Americii (economic, militar, politic, informaţional etc.). Când premierul rus Aleksei Kosygin l-a întrebat pe preşedintele american Lyndon Johnson de ce susţine Israelul (arabii numărau 80 de milioane, iar evreii, 3 milioane), răspunsul primit a fost: „Pentru că este corect.“ Susţinerea Israelului a fost recunoscută de toţi preşedinţii americani, fi ind justifi cată prin raţiuni politice şi morale.

Pe site-ul Ministerului de Externe american se pre ci-zează că „securitatea şi bunăstarea Israelului a fost cheia de boltă a politicii americane în Orientul Mij lo-ciu.“ Înainte de a deveni preşedinte, Reagan declara că „doar printr-o deplină apreciere a rolului critic pe care îl joacă statul Israel în calculul nostru strategic putem construi fundamentul acţiunii de îndepărtare a planuri-lor Moscovei din teritoriile şi de resursele vitale pentru securitatea şi bunăstarea naţiunii noastre.“1 Declaraţia evidenţia interesele geopolitice ale Statelor Unite în re-giune, cunoscută fi ind implicarea Uniunii Sovietice în Orientul Mijlociu: graniţe cu ţări musulmane, ca Turcia sau Iran, interes pentru rezervele de petrol din regiune, alimentarea cu tehnologie şi arma ment a unor ţări arabe. Niciodată confi rmată (dar nici infi rmată), deţinerea armei nucleare din partea Israelului a fost un puternic aditiv al tensiunii. La nivel politic, în mod clar, America are nevoie de un stat Israel în Orientul Mijlociu. Însă, nu se reduce totul la politica militară.

 Deşi gestul Americii era la acel moment doar unul de facto, cel de jure având loc după primele alegeri israe-liene (ianuarie 1949), sem-nalul internaţional a fost

de fi nitoriu. Israelul devenea un punct de tensiune şi echilibru pentru Orientul Mijlociu şi pentru interesele marilor pu-teri ale lumii. Ca punct de echilibru, Isra-elul este singura democraţie din Orientul Mijlociu – o realizare cu adevărat unică. În revers, este o democraţie izolată într-o regiune în care şi religia sa este singulară şi minoritară. Având aspiraţii naţionale şi teritoriale puternic negate de politica ofi -cială a statelor vecine şi de actele violente ale unor organizaţii teroriste, Israelul este un punct de tensiune în zonă. Revendicat ca un loc de interes maxim al celor trei mari religii monoteiste (iudaismul, creşti-nismul şi islamul), teritoriul „Ţării Sfi nte“ a fost, incontestabil, centrul marilor lupte între aceste religii. Prin decizii izvorâte din politică şi din religie, Israelul şi Ieru-salimul (Cetatea Păcii) cunosc o pace for-ţată, ca o fotografi e de grup în care toţi zâmbesc la comandă.

Cu Israelul în obiectiv, pe un fundal american, două lucruri atrag atenţia: sus-ţinerea totală arătată Israelului de către Statele Unite şi interesul profund al lumii evanghelice americane pentru convertirea evreilor la creştinism. La prima vedere, cele două par să nu aibă nimic în comun,

„Perspectiva mea este că relația spe-cială a Americii cu Israelul ne obligă să îi ajutăm în căutarea unor parteneri cre-dibili cu care să facă pace, în același timp sprijinind Israelul împotriva dușma-nilor care i-au jurat distrugerea.“ Barack Obama

„Unul dintre cei mai importanți prieteni ai noștri este statul Israel.“ George Bush, Jr.

„America și Israelul au o le-gătură specială. Relația noastră este una unică între toate po-poarele.“ Bill Clinton

Cârjă sau baston? Religia și politica americană pentru Orientul Mijlociu

1. www.jewish

virtuallibrary.org

Semnele timpului | Politic

18

Preşedintele Jimmy Carter afi rma că „supravieţuirea Israelului nu este o ches-tiune politică, este un imperativ moral. Aceasta este credinţa mea profundă şi este credinţa împărtăşită de vasta majo-ritate a poporului american... un Israel puternic şi în siguranţă nu este doar în interesul Israelului. Este în interesul Statelor Unite şi în interesul întregii lumi libere.“2 Aşadar, dincolo de scena unde sunt evidente interesele politice, pot fi identifi cate şi alte tipuri de interese.

Relațiile politico-religioase

Rabinul Marc Tanenbaum, membru al Comitetului Evreiesc American, su blinia că „cel mai mare grup din Statele Unite ce manifestă sentimente pro-iuda ice şi, în acelaşi timp, grupul cu cea mai ra pi -dă dezvoltare este comunita tea evanghe-lică.“3 De partea creştină a organi za ţiei, Jerry Strober preciza că „adevărata sursă a puterii pe care evreii o au în America vine de la evanghelici.“ Zev Chafets, fost editorialist la Th e New York Daily News şi fost şef al biroului de presă al guvernu-lui israelian, propunea sintagma „o pere-che potrivită de sus (din cer)“4. De ce i-ar susţine evanghelicii pe evrei? Pentru că la mijloc sunt relaţii foarte strânse între politicienii evrei şi liderii creştini evan-ghelici şi pentru că, în general, creştinii evanghelici au o atitudine favorabilă evreilor.

În multe aspecte, America se aseamănă cu Israelul, începând cu moștenirea comună bazată pe religia Vechiului Testament. America s-a consi-derat o nouă țară a făgăduinței. Una dintre stemele Americii propuse la momentul independenței ei re-prezenta trecerea Mării Roșii de către evreii urmăriți de faraonul egiptean, având ca motto: „Răzvrătirea în fața tiranilor este ascultare de Dumnezeu.“ Este evidentă asemănarea dintre evrei și coloniștii nou-lui continent care căutau „o țară fără rege și o bi-serică fără papă“. Influența la nivel mondial este incontestabilă, iar Thomas Jefferson afirma explicit faptul că „poporul evreu a făcut mai mult decât ori-ce alt popor pentru civilizarea omului.“ Înainte de mișcarea sionistăa, mai multe personalități ameri-cane și-au exprimat aprecierea față de evrei și au prezis chiar întoarcerea acestora într-o țară care să fie a lor (John Adams, Abraham Lincoln, Emma Lazarus, cardinalul Gibbons).

În prezent, interpretările legate de interesele mo-rale au fost înlocuite cu teorii speculative conform cărora evreii sunt păpușarii din spatele Statelor Unite, și astfel conducători ai lumii. Se vehiculează ideea că evreii sunt marii bancheri ai lumii, exemplu fiind Alan Greenspan ca șef al Rezervei Federale timp de două decenii. Tot despre evrei se crede că sunt nucleul de la Hollywood, casele de pro-ducție Warner Bros., Metro-Goldwyn-Mayer, Fox Film, Paramount, Universal și Columbia fiind fon-date și apoi administrate de evrei. În opinia lui Jill Robinsonb, cunoscătoare a lumii hollywoodiene, „visul american“ este o invenție evreiască. Există și un spectru ocult, în care evreii sunt văzuți ca ma-

rii conspiratori, membri ai societăților mai mult sau mai puțin secrete (de la masonerie la comunism). Argumentele pro sau con-tra acestor ipoteze sunt discutabile. Repere

mult mai sigure se găsesc în alt domeniu, în interesul profund al lu-mii evanghelice americane pentru o viitoare convertire la creștinism a evreilor.

a. Mișcare internațională cu obiecti-

vul inițial de stabilire a prezenței comu-

nității naționale și religioase evreiești în

Palestina și cu obiectivul ulterior de a spri-

jini statul modern Israel.

b. Fiica lui Dore Schary (evreu), cel care

a fost director de producție și apoi

președinte al MGM (Metro-Goldwyn-

Mayer). Autoare a nouă cărți, între

care An Empire of Their

Own: How the Jews

Invented Hollywood (Un

imperiu al lor. Cum

au inventat evreii

Hollywoodul).

Evreii în America

rii conspiratori, membri ai somult sau mai puțin secrete (dela comunism). Argumentele tra acestor ipoteze sunt discut

mult mai sigure se găsesc înîn interesul pmii evanghelpentru o viitola creștinism

a. Mișcare interna

vul inițial de stabilir

nității naționale și re

Palestina și cu obiec

jini statul modern Is

b. Fiica lui Dore S

a fost director

președinte al M

Mayer). Autoar

car

O

In

asomri

diene:

mcoă m

afmuinadtrin

naate

umr

evas

ynmb

oolavcl

pa

n arocaa

țio

e a

lig

tiv

ae

ch

de

MG

e a

e A

wn

nve

m

au

H

ii î iii

mai 2010

19

Este clar, politica şi religia nu sunt surori vitrege. Şi am-bele depind de susţinerea publicului.

Atitudinea creștinilor evanghelici americani

În 2002, un sondaj Tarrance7 cu privire la atitudi-nea americanilor faţă de evrei, releva că „62% dintre creştinii conservatori practicanţi susţin Israelul şi o ma-joritate a acestora, 56%, o fac pentru că împărtăşesc valorile democrati ce şi făgăduinţele date de Dumnezeu lui Avraam şi evreilor cu privire la pă mân-tul unde este localizat statul modern Israel.“ Dincolo de valorile democratice

comune, idee dezvoltată în discursurile pre şedinţilor americani sau în declaraţiile de misiune ale organizaţiilor americane pro-iudaice, atrag atenţia nuanţele reli-gioase ale co-nexiunilor din-

tre Israel şi SUA. Din perspectivă strict religioasă, fap-

tul că Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam şi i-a promis o ţară rămâne pivotul atitudinii pro-iudaice a evan-ghelicilor americani. Promisiunea de binecuvântare a celor ce îl vor binecu-vânta şi de blestemare a celor ce îl vor blestema (Geneza 12:3) este repetată ca o mantră8 de creştini. Tim Weber, istoric creştin şi decan al Seminarului Teologic Baptist din Illinois confi rmă că „nimeni în America nu-i întrece pe fundamentalişti în sprijinul lor pentru Israel, nici măcar evreii americani.“

Este foarte important ca, atunci când discutăm despre evrei, să ştim dacă ne referim la evrei ca religie, ca naţiune sau ca indivizi. Religia şi naţionalitatea sunt uşor confundate şi substituite.

Relaţiile politico-religioase sunt cunos-cute şi revendicate explicit, în diverse ad-ministraţii americane şi evreieşti. Fost am basador israelian la ONU, Benjamin Netanyahu a vorbit adesea la ocaziile de „Mic Dejun cu Rugăciune pentru Israel“, organizate de dreapta creştină. În 1998, când a vizitat capitala americană din pos-tura de premier israelian, înainte de a dis-cuta cu preşedintele Clinton, Netanyahu s-a întâlnit cu liderul dreptei religioase, Jerry Falwell, şi s-a adresat unei adunări de peste o mie de lideri ai creştinismului fundamentalist. Flatare sau nu, sala l-a aclamat ca un „Ronald Reagan5 al Israe lului“. În faţa audienţei evanghelice, Neta-nyahu afi rma: „Nu avem prieteni mai buni, nu avem aliaţi mai buni decât oame-nii din sala aceasta.“

Cu o altă ocazie, un grup format din 17 lideri6 evanghelici şi fundamentalişti creş tini a vizitat Ţara Sfântă. Organizată de Ministerul isra-elian de Turism, cu sprijinul premierului Netanyahu, vizita s-a încheiat cu semna-rea unei hotărâri ferme a liderilor creş-tini, exprimându-se speranţa că „America niciodată, niciodată nu va părăsi Israelul.“

Ideea că, în ultimele zile ale

Pământului, evreii se vor

converti la creștinism impli-

că un liber arbitru încătușat.

În cuvintele lui Gorenberg,

exprimate în cadrul emi-

siunii 60 minutes: „Evreii

ori mor, ori se pocăiesc.“

Cârjă sau baston? Religia și politica americană pentru Orientul Mijlociu

2. www.israelemb.org

3. www.religion-on-

line.org. Autorul

cărții Evangelicals

and Jews in conver-

sation (Evanghelicii

și evreii, în

conversație).

4. Titlu de carte în

care analizează

alianța între evrei și

creștini, în original

A Match Made in

Heaven.

5. Ronald Reagan a

avut relații foarte

strânse cu dreapta

religioasă; a fost

cunoscut drept cel

mai pro Israel pre-

ședinte american.

6. Între ei se numărau

Don Argue (preșe-

dintele Asociației

Naționale a

Evanghelicilor),

Brandt Gustavson

(președin-

tele Asociației

Naționale a

Oamenilor de

Presă Religioasă,

care supervizează

90% din posturile

radio-TV religioase

din SUA), Donald

Wildmon (preșe-

dintele Asociației

Americane pentru

Familie).

7. Institut de son-

dare a opiniei pu-

blice, din tabăra

republicanilor.

8. Silabă, cuvânt,

expresie, formulă

sacră în religii ori-

entale (ex. brahma-

nism), considerată

a avea o capacitate

de transformare

creativă.

Semnele timpului | Politic

20

de altă parte sunt orbi, pentru că nu L-au primit pe Iisus. Ideea că, în ultimele zile ale Pământului, evreii se vor converti la creştinism implică un liber arbitru încătuşat. În cuvintele lui Gorenberg, exprimate în cadrul emisiunii 60 minu tes: „Evreii ori mor, ori se pocăiesc.“

Un scenariu cu noduri

O convertire la creştinism a întregii naţiuni evreieşti este puţin probabilă şi, oricum, fără suport biblic. Filmul Ziua independenţei a adus ca salvator al lumii un evreu, iar Spielberg a primit Oscarul pentru Lista lui Schindler, însă nu Hollywoodul e liantul dintre iudaism şi creştinismul, ci Mesia. Cel mai recent diferend de agendă între noul guvern

Pentru mulţi, în mod eronat, a fi român echivalează cu a fi ortodox şi a fi arab echivalează cu a fi musulman. Deopotrivă invalidă este prezumţia că orice evreu este şi membru al cultului mozaic; unii sunt evrei ortodocşi, alţii evrei încreştinaţi, alţii evrei secularizaţi (44% în 2006). Ateii din România sunt la fel de români ca şi creştinii din România, iar pe nitenciarele lumii au sufi cienţi clienţi dintre botezaţii creştini. Este evi-dent riscul de a identifi ca exclusivist religia după na-ţionalitate sau viceversa.

Perspectiva creştină evanghelică este aceea că evreii, ca naţiune, (1) au fost un popor ales de Dumnezeu în Vechiul Testament, apoi (2) au avut o perioadă de de-clin în timpul Noului Testament, evidentă prin respin-gerea lui Iisus în calitatea Sa de Mesia şi prin asumarea peste generaţii a blestemului pentru moartea Sa (Matei 27:25), dar (3) vor cunoaşte o reabilitare în vre-mea sfârşitului prin convertirea în masă la creştinism. Punctul fi nal al teoriei nu este justifi cat biblic, întrucât nicăieri în Biblie nu scrie că Israelul, ca naţiune, se va converti la creştinism.9 Iar ideea nu benefi ciază de sim-patii nici în lumea iudaică.

Gershom Gorenberg, jurnalist politic liberal, con-trazice opinia creştinilor, indicând un paradox în raţionamentul lor. Pe de o parte, datorită lui Avraam, evreii sunt binecuvântaţi pe termen nelimitat, iar pe

Vorbind din tabăra evanghelică, is-toricul și expertul Tim Weber iden-

tifică adevăratul motiv al susți-nerii: „Ceea ce mulți oameni nu înțeleg este că majoritatea fun-damentaliștilor sprijină Isra- elul pentru că ei cred că va juca un rol-cheie în evenimen-tele ce vor conduce la a doua venire a lui Iisus Christos.“ Se

pare că sprijinul acordat evreilor are ca forță motrice o expectati-vă a evenimentelor finale ale Pământului care vor scoate la scenă deschisă Israelul. Atitudinea creștinilor evan-ghelici ameri cani este deter-minată de curentul dispen-

saționalist. John N. Darby, un

teolog din secolul al XIX-lea, a susținut per-spectiva conform căreia Dumnezeu i-a vorbit omenirii diferit, în perioade numite „dispen-sațiuni“. Cu evreii a vorbit prin Lege, cu creș-tinii vorbește prin Har. Teoria vizează explicit rolul evreilor în evenimentele finale ale isto-riei, necesitatea de a reconstrui Templul de la Ierusalim și, implicit, autoritatea de a face acest lucru. A devenit o țintă importantă a creștinilor evanghelici înființarea statului Israel și reveni-rea evreilor în țara lor. Weber susține că, atunci când statul Israel și-a declarat independența, „dispensaționaliștii au proclamat evenimentul ca fiind cea mai notabilă împlinire a profeției în vremea aceasta și dovada incontestabi-lă că interpretarea lor asupra Bibliei este cea corectă.“a Ieșită din lumea teologică, teoria a cucerit publicul. În anii ’70, Hal Lindsey a scris cartea The Late Great Planet Earth (Regretata

Combustibil teologic pe o platformă

John N. Darby

9. Textul din Romani

11:26 („tot Israelul

va fi mântuit“) se

referă, în context, la

Israelul spiritual.

mai 2010

21Cârjă sau baston? Religia și politica americană pentru Orientul Mijlociu

Cârjă sau baston?

Statele Unite susţin Israelul necondiţionat, pe multi-ple planuri. Baza este o moştenire comună, recunoscută de creştini şi evi denţiată încă din vremea fondatorilor Americii. Însă nu doar trecutul are ceva de spus. Şi nu doar politica. Se pare că viitorul este la fel de important şi, de asemenea, şi religia. În ultimele două secole, o teo logie nouă a invadat America, accentuând rolul Israe-lului în esca tologia biblică. În ultimii ani, teologia aceasta a trecut bariera subculturii creştine. A invadat publicul larg prin mass-media şi a infl uenţat politica externă americană.

Din perspectiva Scripturii, teologia dispensaţionalistă este o cârjă neputincioasă. Agitată ca baston de mareşal, această teologie ar putea juca, totuşi, un rol important în viitorul apropiat. Mergând pe modelul consultării Lindsey-Reagan, pe succesul la un public left behind (lăsat în urmă), pe împliniri ale predicţiilor, cum a fost înfi inţarea statului Israel şi cum s-ar dori – construirea celui de-al treilea Templu –, nu este exclus ca în viitor să identifi căm o nouă implicare a teologiei evangheli ce în politica americană. Rămân, însă, trei perspective de dorit şi sustenabile: o convertire individuală a evreilor la creştinism, o implicare politică americană în Israel, in dependentă de religie, şi o interpretare mai funda-men tată a mesajului Bibliei cu privire la sfârşitul lumii şi revenirea lui Iisus.

Ne tanyahu şi administraţia Obama – cons trucţia de locuinţe în Ierusalimul de Est şi, astfel, încălcarea protocolului de nego ciere – a ţinut prima pagină a presei în primăvara aceasta. În timp ce creştinii evanghelici americani aşteaptă converti rea evreilor, creştinii din Pales-tina (majo ritari catolici şi orto docşi) nu adoptă perspectiva dis pen saţionalistă, fi ind cir cumspecţi cu privire la escato-logia propusă în lumea evanghelică americană. În cele din urmă, evreii nu vor să intre în scenariu atât de uşor, temerile iudaice fi ind clare: creştinii urmăresc convertirea evreilor (deci starea lor actuală nu e accep tabilă); evreii au un rol automat şi obligatoriu în escatologie, în ciuda voinţei lor.

media – dispensaționalismul

mare planetă Pământ), în care nuanța în ma-nieră hollywoodiană scenariul escatologic. Publicată inițial de editura creștină Zondervan, în urma impactului la public a devenit prima carte de profeție creștină promovată de o re-numită editură necreștină (Bantam, o divizie a Random House). Cu 30 de milioane de exem-plare vândute și două pelicule pentru marile ecrane, fenomenul nu a rămas limitat la lumea media. Lindsey a devenit consultant în futurolo-

gie (din perspectiva profeției biblice), având o clientelă ce includea membri ai Congresului și ai Pentagonului, pre cum și pe Ronald Reagan. Sprijinul lui Reagan acordat Is-raelului implica perspectiva politică și religioasă: „Mă întorc spre profeții voștri vechi-testa-mentari din vechime și spre sem-nele care anunță Armaghedonul,

și mă întreb dacă noi suntem generația care va vedea toate aceste lucruri împlinindu-se.“ Citatul a apărut în Jerusalem Post, mediatizat extensiv de Associated Press.

În anii trecuți, publicul a avut parte de fenome-nul Left Behind (Lăsat în urmă), fiind invadat de cărți (16 titluri), filme (3 producții), jocuri video și site-uri ce promovau aceeași idee dispensați-onalistă. Jerry Falwell spunea că Left Behind, „în afara Bibliei, comparată cu alte cărți ale timpului modern, are cel mai puternic impact asupra creș-tinismului.“ Deși, în mod normal, topul New York Times nu ia în calcul cărțile cu profil creștin, nu a putut exclude Left Behind, șapte dintre titlurile seriei ajungând pe prima poziție. Un aspect care nu poate fi trecut cu vederea este că, în Europa, cartea nu a avut succes. Dispensaționalismul nu este influent ca teologie în Europa.

a. www.baptiststandard.com

ecrane, fenomenmedia. Lindsey a

gie (din perspo cCoprSprapospmene

Semnele timpului | Economie

22

Viitorul

În contextul primelor semne de

criză în Statele Unite, o serie de

economiști s-au grăbit să prezică o

creștere iminentă a importanței euro

în raport cu dolarul. În contextul

crizei grecești însă, în prezent se

vorbește tot mai frecvent despre un

scenariu opus: prăbușirea euro.

dee CCristina Modoran �i Mădălina Toader

mai 2010

23

 Alan Greenspan, fostul pre-şedinte al Băncii Centrale Americane, declara în sep-tembrie 2007 că euro va egala dolarul ca monedă de rezervă internaţională,

iar Jeff rey Frankel, profesor de economie la Harvard, estima în primăvara anului 2008 că acest lucru se poate întâmpla în zece ani. La polul opus, chiar dacă ideea prăbuşirii euro este una alarmistă, iar po-sibilităţile sunt minime ca moneda unică europeană să cedeze speculanţilor, ambi-ţiile acesteia de a juca un rol internaţional important par a fi în mod serios frânate.

Un început promițător

Istoria euro de până acum este una de succes, deşi proiectul european a fost la început privit cu mult scepticism. Cinci ţări s-au alăturat celor 11 ţări membre fondatoare, formând în prezent o uniune monetară ce include 16 ţări şi 329 mili-oane de locuitori. Alte ţări intenţionează să se alăture în anii care urmează. În primul său deceniu de existenţă, moneda unică a asigurat stabilitatea preţurilor

UN

ICE

în ţări care erau predispuse la infl aţie, a oferit protecţie împotriva crizelor valutare şi a contribuit la crearea unui mediu propice creşterii economice. Introducerea monedei unice europene a contribuit, de asemenea, la întărirea disciplinei fi scale, deşi ultimele evoluţii ne arată că, în unele ţări, acest proces nu a fost sufi cient pentru a face faţă unor şocuri excepţionale, precum actua la criză economică.

Pe plan internaţional, deşi rolul dolarului rămâne încă necontestat, statisticile arată că euro a devenit o monedă regională puternică, a cărei utilizare este în continuă creştere. În afara zonei euro, moneda unică europeană a devenit deja principala monedă internaţională în acele state apropiate din punct de vedere geografi c şi instituţional de zona euro.1 La nivel mondial, este a doua monedă de rezervă după dolar, ponderea sa în totalul rezervelor crescând de la 17,9%, în 1999, la 27,4%, în 2009.2

Progresul impresionant înregistrat de moneda unică europeană în ultimul deceniu se datorează însă în mare parte şi contextului favorabil al deceniului precedent. Criza datoriei din Grecia re-prezintă un semn de avertizare că succe-sul euro pe termen mediu şi lung nu este garantat.

1. „The international

role of the euro“,

European Central

Bank, iulie 2009

2. „Currency

Composition of

Official Foreign

Exchange

Reserves

(COFER)“,

International

Monetary Fund,

www.imf.org,

martie 2010

Semnele timpului | Economie

24

făcută într-un moment în care dolarul se prăbuşea: „Dolarul este moneda noastră, dar este problema voastră.“ Astfel, înce-pând cu anii 1960, dolarul a fost „salvat“ de mai multe ori de ţări precum Ger ma -nia, Japonia, Arabia Saudită sau Kuweit.4

Chiar şi în cazul crizei globale actua le, marile ţări emergente deţinătoare de rezerve inter na ţio-nale în dolari (de exemplu China,

Rusia, India) au continuat să fi nanţeze datoria americană, susţinând astfel dola-rul şi permiţând guvernului american să adopte un pachet anticriză mult mai am-plu decât în alte ţări.

Un al treilea avantaj al unei monede cu răspândire internaţională îl reprezintă obţinerea de venituri din seignorage5. Atunci când este emisă o bancnotă de 100 de euro, de exemplu, ea reprezintă o anumită valoare în bunuri şi servicii. Pe măsură ce apare infl aţia, cantitatea de bunuri şi servicii ce pot fi cumpărate cu aceeaşi bancnotă scade. Diferenţa reprezintă un câştig pentru emitent şi o pierdere pentru deţinătorul monedei. Cu cât este mai mare cantitatea de monedă emisă de o ţară, cu atât câştigurile din seignorage sunt mai mari. Iar o monedă internaţională este emisă în cantitate mai mare (baza sa monetară e mai mare) pentru că pe lângă rezidenţi există şi mulţi străini care deţin cash. O estima re

Miza unei monede internaționaleIstoria ne arată că foarte puţine monede au reuşit

de-a lungul timpului să se impună la nivel mondial şi să devină monede internaţionale de referinţă. Pentru ţările din zona euro, moneda unică este cu atât mai fo-lositoare cu cât este utilizată pe scară mai largă ca uni-tate contabilă, mediu de schimb, standard de plată şi de stocare a valorii. Care este însă adevărata miză a unei monede de circulaţie internaţională? Care sunt prin-cipalele avantaje ale Statelor Unite ca ţară emiţătoare a dolarului, avantaje râvnite şi de emiţătorii monedei unice europene?

În primul rând, este vorba despre ceea ce în jargo-nul economic se numeşte „privilegiul exorbitant“. America, în calitate de ţară care emite o monedă cu rol internaţional, este în măsură să împrumute ieftin pentru a-şi fi nanţa defi citele, datorită faptului că este preferată de in-vestitorii străini. To-todată, câştigă con-siderabil în urma plasamentelor sale în străinătate. Un studiu recent al lui Maurizio Marcel Habib3, economist la Banca Centrală Eu ropeană,

întăreşte concluzia că, dincolo de câştigul datorat asimetriei riscurilor, Statele Unite au un câştig semnifi cativ doar din faptul că reprezintă statul care emite dolarul.

În al doilea rând, fi ind ţara emitentă a principalei monede de rezervă la nivel internaţional, SUA au un avantaj geo-politic important. O reducere a valorii dolarului înseamnă pierderi semnifi ca-tive pentru toate ţările care îşi ţin re zer-vele în moneda americană. Astfel, acele ţări au o motivaţie puternică de a inter-veni pe piaţă, împiedicându-i căderea. Acest lucru permite Statelor Unite să urmărească alte obiective economice şi să lase grija pentru stabilitatea dolaru-lui pe seama restului lumii. A rămas celebră în istorie declaraţia din 1971 a secretarului Trezoreriei americane, John Connally, către omologii săi din ţări ale căror monede depindeau de dolar,

0

5

10

15

20

25

30

1999 2009u

17,9 %27,4 %

Evoluția ponderii monedei europene u în cadrul totalului rezervelor mondiale

Sursa: „Currency Composition of Official Foreign Exchange Reserves (COFER)”, Fondul Monetar Internaţional, www.imf.org, martie 2010

„Dolarul este moneda noastră,

dar este problema voastră.“

John Connally, secretarului Trezoreriei

americane (declarație din 1971)

3. Maurizio

Habib, „Excess

Returns on Net

Foreign Assets:

The Exorbitant

Privilege

from a Global

Perspective“, ECB

Working Paper 1158,

European Central

Bank, februarie

2010

4. Menzie Chinn and

Jeffrey Frankel,

„The Euro May

Over the Next 15

Years Surpass the

Dollar as Leading

International

Currency“, 2008

5. Câștigul pe care îl

are un emitent din

dreptul său de a

emite moneda. În

trecut, doar dom-

nitorii aveau acest

privilegiu, de aici

și denumirea de

seignorage.

mai 2010

25Viitorul monedei unice

infl aţiei la niveluri scăzute. Din punctul de vedere al problemei infl aţiei, nu există diferenţe semnifi cative între SUA şi zona euro. Performanţa SUA în ceea ce priveşte infl aţia s-a îmbunătăţit semnifi cativ în ultima decadă, în timp ce Banca Centrală Europeană a reuşit să capitali zeze credibilitatea fostei Bănci Centrale Ger-mane şi să menţină infl aţia la niveluri reduse în toate ţările membre. Totuşi, în ceea ce priveşte stabilitatea economică, investitorii continuă să aibă mai multă încre dere în capacitatea SUA decât în cea europeană de a se redresa în urma crizei actuale.

Dolarul continuă să rămână cea mai răspândită mone dă de circulaţie internaţională, iar detronarea sa de către orice competitor va fi un proces difi cil şi de lungă durată şi din cauza inerţiei. Istoria ne arată că schimbările monedelor dominante la nivel internaţional se fac extrem de lent şi intervin cu un anume decalaj faţă de creşterea în putere economică. De exemplu, deşi Statele Unite au depăşit ca importanță economică Marea Britanie în 1872 și, din punctul de vedere al expor turilor, în 1915, devenind un cre ditor net în 1917, dolarul nu a depăşit lira ca monedă internaţională decât în 1945.

În ciuda succeselor înregistrate în cei 11 ani de exis-tenţă, moneda europeană rămâne încă în plan secund. Lipsa unui guvern central şi a unei trezorerii unice re-prezintă principala frână în calea atingerii unui statut dominant la nivel mondial, cu toate avantajele pe care acesta le presupune. Uniunea Europeană nu este un stat federal, ci o uniune de state naţionale, fi ecare cu specifi cul său instituţional, cu tradiţiile şi cu interesele sale. Perioada care urmează va fi în mod cert marcată de provocarea de a coordona această di-versitate. Istoria ne-a demonstrat însă că

ţările Europei sunt capabile de decizii îndrăzneţe în condiţii

de criză, aşa că viitorul monedei unice aşteaptă

să fi e scris.

recentă6 arată că SUA realizează eco-no mii de 30 de miliarde de dolari anual prin faptul că moneda lor este deţinută în cash în străinătate.

De ce dolarul face încă jocurile

Rolul dominant al dolarului este invi-diat de orice ţară. Există o serie de factori care favorizează dolarul, factori ce repre-zintă în acelaşi timp condiţii pe care orice competitor al dolarului trebuie să le înde-plinească pentru a-l putea detrona.

Faptul că SUA deţin o parte însemnată a producţiei şi a comerţului la nivel mon-dial îi conferă dolarului un mare avantaj natural. Deşi, în ceea ce priveşte re sur-se le, diferenţa dintre SUA şi UE nu este semnifi cativă, UE rămâne încă divizată, caracterizată de sisteme instituţionale mai puţin fl exibile decât cele america ne. Pentru a contrabalansa poziţia domi-nan tă a SUA, UE ar trebui să înveţe să se facă auzită cu o singură voce şi să acţioneze mult mai coordonat.

Un alt factor ce susţine semnifi cativ dolarul este dominaţia mondială a pie-ţelor fi nanciare americane. Existenţa unor pieţe fi nanciare libere, dar şi sufi -cient de dezvoltate, reprezintă o condiţie indispensabilă pentru o monedă inter na-ţională. Atâta timp cât Marea Britanie continuă să rămână în afara zonei euro, moneda unică europeană are din acest punct de vedere un handicap, pieţele fi nanciare din Frankfurt sau Paris fi ind mult mai puţin dezvoltate decât cele din New York sau Londra.

În plus, dolarul continuă să fi e perceput ca o monedă sigură şi stabilă, o mo ne dă de refugiu (safe haven). Pentru a constitui o alternativă de economisire pentru nerezidenţi, o monedă internaţională are nevoie de stabilitate, iar ţara emitentă trebuie să aibă un istoric bun de menţinere a

6. Linda Goldberg,

„Is the International

Role of the Dollar

Changing?“, Federal

Reserve Bank of

New York, Current

Issues in Economics

and Finance, 16 (1),

January 2010

Semnele timpului | Lifestyle

26

 În sondajele recente legate de satisfacţia privind calitatea vieţii, România s-a clasat adesea pe ultimele locuri în topul fericiţilor Europei.1 Poziţia aceasta este întărită constant prin creşterea numărului de români care suferă de depresie majoră. Numai în ultimii zece ani, con-

form unor date ale Asociaţiei Române de Psihiatrie Comunitară, numărul persoanelor care s-au internat din cauza depresiei a crescut de la 31% la 40% din numă rul total al celor internaţi la Psihiatrie.

Fericirea la comun

Imaginea refl ectată de statistici relevă o realitate care, mai întâi, se cere asumată, pentru a-i putea schimba cursul: naşterea nu garantează dreptul la fericire. Cei care vor să fi e fericiţi trebuie să acţioneze. Aceasta este opinia lui Richard Layard, un nume recunoscut în domeniul studiilor despre fericire2, care spunea că în spatele fi ecărei persoane fericite se afl ă un proiect.

Pentru a fi fericiţi, oamenii au nevoie de ţinte pe care să dorească să le atingă şi trebuie să întreprindă acţiuni pentru realizarea lor.

În acelaşi timp, Layard este de părere că „o societate nu poate prospera, dacă nu împărtăşeşte un scop comun. Urmă-rirea realizării de sine, aşa cum se întâm -plă azi, nu va funcţiona. Dacă singura ta datorie este să obţii maximum de

Mai este timp

În ochii românului ale cărui

cheltuieli se ridică la doar un

sfert din nivelul mediu de chel-

tuieli ale unui cetățean european,

a avea „de toate“ (condiție

asociată de mulți cu fericirea)

pare, mai degrabă, un ideal

îndepărtat. Deloc surprinzător,

românii sunt unul dintre cele mai

nefericite popoare ale Europei.

de Alina Kartman

1. Dintr-un stu-

diu realizat de

Centrul de Analiză

Strategică al gu-

vernului Franței,

reiese că numai

9% din români se

consideră foarte

fericiți.

2. Domeniu interdis-

ciplinar de studiu

în științele sociale

mai 2010

27

succes pentru tine, viaţa devine prea stresantă şi prea însingurată. Eşti pornit către eşec. În schimb, trebuie să simţi că trăieşti pentru ceva mai mare şi chiar şi numai acest gând va avea capacitatea de a te elibera de o parte din presiune.“3

Teoria lui Layard nu este nouă. Biblia sugerează că proiectul principal al fi ecărui om este cunoaşterea lui Dumnezeu, o prioritate care structurează în mod efi cient toate celelalte obiective. „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra“ (Matei 6:33, trad. Cornilescu). Reţeta fericirii prin căutarea bine lui comun este descrisă de mii de ani în Biblie, care în-deam nă la dragoste faţă de Dumnezeu şi dragoste pen-tru semeni (Matei 22:36-42). Biblia învaţă, în numero-ase forme, că realitatea cotidiană trebuie calibrată după coordonatele veşniciei.

Banii și fericirea

Când vine vorba de lucruri care să se „dea pe deasu-pra“, mulţi şi-ar dori ca banii să intre în această cate-gorie. Deşi s-a împământenit vorba că „banii nu aduc fericirea“, statistic este dovedit că cei mai mulţi oameni nu disociază fericirea de prosperitatea materială.4 Layard atrăgea totuşi atenţia asupra unor studii care demonstrează că, de cele mai multe ori, la scurt timp după ce obţin mai mulţi bani, oamenii se obişnuiesc cu

ei şi revin la acelaşi nivel de (ne)fericire la care se afl au înainte.

„Banii sunt ca sănătatea“, explică scriitoarea americană Gretchen Rubin,

pe unul dintre cele mai populare bloguri de dezvoltare personală.5

„Dacă nu îi ai, lipsa lor îţi va spori nefericirea. Dacă îi ai, nu ţi se va părea că eşti mai fericit datorită lor.“ Explicaţia pentru acest tip de reac ţie, spune Rubin, este că „nu lucrurile ne fac fericiţi, ci experienţele. Un om va fi mult mai pentru

Pentru a fi fericiți,

oamenii au nevoie

de ținte pe care să

dorească să le atingă

și trebuie să

întreprindă acțiuni

pentru realizarea lor.

3. Richard Layard,

Happiness: Lessons

from a New Science,

London, The

Penguin Press,

2006, p. 234

4. Richard Layard, Op.

cit., p. 46

5. www.happiness-

project.com

Semnele timpului | Lifestyle

28

este contrară. Odată intrat în derivă este foar te greu să te opreşti. „Oamenii cred că a te lăsa dus de val este o experienţă comodă, rudă cu lenea“, spune Rubin, „dar, de fapt, valul este o forţă în care

trebuie să-ţi antrenezi toată puterea.“ Aceasta pentru că, asemenea oricărei decizii, şi plutirea în derivă aduce cu sine consecinţe care cer reacţii, răspuns. Uneori, răspunsul trebuie dat sub pre-siunea timpului, creând premisele pentru apariţia alegerilor greşite. Alteori, este nevoie de perseverenţă şi efort doar pen-tru a continua pe direcţia unei decizii luate circumstanţial. În concluzia autoa-rei, fericirea este o sumă de mici decizii corecte.

Între reguli și alegeri

Psihologul american Barry Schwartz explică în cartea sa, Th e Choice Paradox7 (Paradoxul alegerii), că multitudinea de opţiuni pe care le are omul din societa-tea industrializată, chiar şi pentru cele mai nesemnifi cative decizii – cum ar fi alegerea unui sos pentru salată –, poate duce la un soi de paralizie decizională.

fericit dacă investeşte bani mai degrabă într-o excursie decât într-o masă nouă de bucătărie.“ De asemenea, sc-rie Rubin, „oamenii sunt mai fericiţi atunci când chel-tuiesc pentru a-i face pe alţii fericiţi“, ceea ce înseamnă, de fapt, întreţinerea unor relaţii sănătoase. Apostolul Pavel pleda în acest sens prin celebra axiomă a lui Iisus: „Este mai ferice să dai decât să primeşti“ (Faptele apos-tolilor 20:35). În același timp, economisirea resurselor fi nanciare contribuie sensibil la conturarea sentimen-tului de fericire. Rubin este de părere că a depune bani într-un cont de economii poate spori fericirea, datorită sentimentului de siguranţă care este hrănit de acţiunea responsabilă. Totuşi, o lege spirituală enunţată de Iisus avertizează: „Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta“ (Matei 6:21). Dacă inima este legată de lucruri efemere, fericirea asociată deţinerii lor nu poate fi permanentă.

Rezoluții pentru fericire

Responsabilitatea este un element-cheie în dobândirea fericirii. Deşi i-ar putea surprinde pe cei care văd în re-guli o închisoare cu propoziţii pe post de gratii, Gretchen Rubin militează pentru un mod atipic de obţinere a fericirii: respecta-rea unor principii. Pentru a dovedi efi cienţa acestei propuneri, Rubin povesteşte cum a pus ea în practică rezoluţiile pentru fericire, timp de un an de zile. A cer-cetat numeroase studii despre fericire, a alcătuit o listă cu sfaturile pe care le-a găsit şi s-a hotărât să le testeze. Experimentul a dat rezultate, iar concluziile au fost

publicate în cartea Th e Happiness Project6 (Proiectul Fericirea), care a devenit bestseller în topul New York Times, la scurt timp de la lansare.

În urma experimentului pe care l-a făcut cu propria viaţă, Gretchen Rubin a concluzionat că fericirea este deter mi-nată de decizii. „A pluti în derivă este cel mai mare duşman al fericirii“, este de părere autoarea. Motivul este acela că, prin defi niţie, „deriva este decizia de a nu lua nicio decizie, ci a te lăsa condus de evenimente.“ Deşi, uneori, poate părea că evitarea unei decizii oferă mai multă libertate de mişcare, realitatea

6. Gretchen Rubin,

The Happiness

Project: Or, Why

I Spent a Year

Trying to Sing

in the Morning,

Clean My Closets,

Fight Right, Read

Aristotle, and

Generally Have

More Fun, New

York , Harper,

2009

7. Barry Schwartz,

Paradox of

Choice – Why More

is Less, New York,

Harper Perennial,

2004

De cele mai multe

ori, la scurt timp

după ce obțin mai

mulți bani, oamenii

se obișnuiesc cu ei și

revin la același nivel

de (ne)fericire la

care se afl au înainte.

29Mai este timp pentru fericire

din jurul lui. Biblia pretinde că ascultarea de porun-cile divine conduce la fericire. „Să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe cari ţi le dau astăzi, ca să fi i fericit“ (Deuteronomul 10:13, trad. Cornilescu). „Să păzeşti şi să asculţi toate aceste cuvinte, pe care eu ţi le poruncesc, ca să fi i fericit pentru totdeauna atât tu, cât şi urmaşii tăi, înfăptuind ceea ce este bine şi drept în ochii Domnului, Dumnezeul tău“ (Deuteronomul 12:28).

Iacov, autorul unei epistole din canonul Noului Tes -tament, spunea că poruncile divine sunt „legea liber-tăţii“ (1:25). Acestea nu sunt cuvintele vreunui ascet a cărui religie se rezuma la prescripţii de autocontrol, nici ale vreunui subjugat de o congregaţie care le serveşte naivilor opiu, din dorinţa de câştig fi nanciar. Iacov ştia că o lege dată de un Dumnezeu care Îşi iubeşte copiii nu poate fi altfel decât benefi că pentru aceştia.

Respectarea poruncilor divine este, aşadar, o elibe ra re completă din nesiguranţa căutării unor surse neviabile de fericire. Odată deveniţi conştienţi de limite, avem libertatea totală de a ne dezvolta deplin în direcţia care ne asigură o fericire durabilă, care trece dincolo de montagne-rousse-ul emoţiilor şi de capriciile circum-stanţelor. Doar în acest mod îndemnul apostolului Pavel, care spunea „Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul“ (Filipeni 4:4), nu rămâne o utopie tragică, ci devine un obiectiv care poate fi atins. Biblia îndeamnă la perseverenţă şi inspiră speranţa că „Acela ce ţine seama de Cuvânt găseşte fericirea şi cel ce se încrede în Domnul este binecuvântat“ (Proverbele 16:20).

Schwartz contrazice astfel unul dintre cele mai răspândite principii privind feri-cirea: eşti cu atât mai fericit cu cât eşti mai liber şi eşti cu atât mai liber cu cât ai la dispoziţie mai multe opţiuni şi mai puţine reguli.

„În societatea industrializată“, explica Schwartz într-o conferinţă organizată de grupul internaţional TED (Technology, Entertainment, Design), „oamenii au aşteptări atât de înalte încât nu mai pot fi plăcut surprinşi. În cel mai bun caz, ei pot obţine ceva care să fi e atât de bun pe cât se aşteaptă ei să fi e.“ Paradoxul alege-rii este acela că, deşi se presupune că o paletă de opţiuni cât mai variată sporeşte şansele unei alegeri potrivite, în realitate aceasta nu face decât să complice proce-sul de alegere şi să mărească sentimentul de vinovăţie al celui care a ales.

Restricțiile care eliberează

Paradoxul alegerii ajută la înţelegerea unei lecţii spirituale de o importanţă majoră pentru împlinirea sufl etească a omului. Ca fi inţă creată de Dumnezeu, omul a primit o serie de porunci care, dacă sunt respectate, au menirea de a aduce atât fericirea lui, cât şi a celor

Schwartz contrazice unul dintre cele mai răspândite

principii privind fericirea: ești cu atât mai fericit cu

cât ești mai liber și ești cu atât mai liber cu cât ai la

dispoziție mai multe opțiuni și mai puține reguli.

mai 2010

Semnele timpului | Social

30

dddddddddddeeee Ecaterina Didi�el

„În această viață nu putem

face lucruri mari. Putem face

doar lucruri mici cu o dragoste

mare“, spunea maica Tereza.

Pe buzele unui necunoscut,

astfel de cuvinte ar părea

lipsite de valoare. Ar putea fi

combătute cu bine cunoscutul

proverb: „Cu o floare nu se

face primăvară.“ Rostite de

maica Tereza, ele dobândesc

însă o forță uriașă. Va trebui să

ne găsim o altă scuză pentru a

justifica neimplicarea noastră

în a face lumea un loc mai bun.

buRecucerirea

DE CE ȘI CUM SĂ

mai 2010

31

rarităţi. Exemplul lor are însă forţa de a schimba lucru-rile şi, oricât de idealist ar suna, are forţa de a face lumea un loc mai bun.

Mass-media de tip „bau-bau“ și izolarea individului

Informaţiile pe care le primim ne infl uenţează radical. O expunere prea mare la violenţă, crimă, dezastre natu-rale şi războaie mediatizate ne încurajează mai degrabă la izolare faţă de lumea ostilă. Dacă un individ crede că lumea este rea, că societatea este coruptă, fără şansă de recuperare, se va implica prea puţin sau deloc în trans-formarea ei. Dacă mass-media decide să ne prezinte doar scandalurile din viaţa „celebrităţilor“, doar cazuri le de corupţie sau detaliile din lumea interlopă, o face pen-tru a obţine profi t. Însă expunerea publicului (mai ales a celui tânăr) la o astfel de perspectivă asupra lumii îl educă în direcţia pasivităţii şi a lipsei de acţiune. Ce sens are să te străduieşti să faci lumea mai bună, când pare că este iremediabil coruptă? Posturile de televiziune şi radio, publicaţiile şi cărţile care promovează perspec-tive pozitive asupra vieţii benefi ciază de resurse mai puţine şi se bucură de o expunere mai mică decât cele-lalte. Aceasta nu înseamnă însă că nu există. Motivaţia personală în sensul schimbării lumii începe cu o nouă perspectivă asupra ei şi asupra viitorului.

 Vrem o lume mai bună, în care sărăcia, violenţa, co-rupţia, războaiele şi ura să nu existe. Orice om a fost nemulţumit, măcar o dată în viaţă, de lumea în care

trăieşte. Însă, în timp ce mulţi se grăbesc să arate cu degetul ce nu este corect sau ce nu merge bine, mai puţini sunt cei care iau iniţiativa de a schimba lumea în care trăiesc.

Experienţele de viaţă ale lui John Wood şi Babar Ali evidenţiază câteva coordo-nate importante. Amândoi au descope-rit nevoia celor de lângă ei. Amândoi au simţit că este datoria lor să acţioneze pentru schimbarea situaţiei şi, probabil, fără să realizeze de la început amplitu-dinea pe care urmau să o ia iniţiativele lor, au intrat pe un drum care a schimbat în bine viaţa multor oameni. Niciunul nu s-a gândit la lipsa resurselor sau la implicaţiile acestor eforturi asupra pro-priei vieţi. În oceanul nepăsării, oameni ca John Wood sau Babar Ali par mai degrabă excentrici şi sunt, cu siguranţă,

nătate lumii prin

FACI LUMEA MAI BUNĂ

Semnele timpului | Social

32

Unii, alții, adică noi Multora nu ne place societatea în care

trăim. Într-o lume marcată de tristeţe şi suferinţă, de cele mai multe ori aşteptăm ca soluţia să vină din altă parte, preferăm ca alţii să facă ceea ce fi ecare dintre noi ar putea întreprinde. Unii reuşesc să se mobilizeze şi să schimbe viaţa lor şi pe a celor din jur, chiar dacă o astfel de reuşită este doar la nivel micro. Alţii consideră că ar fi în zadar efortul, deoarece ajuto rul lor va fi prea mic în comparaţie cu nevoia celuilalt. În unele cazuri, oame nii sunt motivaţi să se implice doar dacă acţiunea promite să aibă un mare impact. Doresc să realizeze rapid lucruri măreţe, cu rezonanţă. Iar dacă acţiunea şi rezulta tele obţinute nu sunt de anvergură, con cluzio -nează că nu are rost să se implice.

Proba bil că în cate goria cea mai largă se înscriu cei care îşi alungă din minte astfel de gânduri, considerând că nu au resursele necesare. Cel mai uşor este să găseşti scuze, opinând că iniţiativele cari-tabile ar trebui să aparţină celor care au mai mulţi bani, mai mult timp sau o mai bună pregătire.

Cine este aproapele meu?

În ocaziile când întoarcem capul, de cele mai multe ori este vorba de nepăsare sau comoditate. Oricine poate să dăru-iască ceva – timp, o mână întinsă, un zâmbet, o încurajare, un bănuţ. Dacă unei persoane îi vine uşor să fi e în preaj -ma copiilor, să se joace cu ei şi să-i înveţe lucruri utile, poate folosi acest talent pen-

tru a face colţişorul său de lume mai bun. Nu e nevoie neapărat de înscrierea într-o organizaţie care se ocupă de îngrijirea copiilor. Pentru a imprima valori morale şi norme sociale în mintea şi în comporta-mentul copiilor nu este neapărat nevoie să plece în celălalt colţ al lu-mii. Avem copiii, bătrânii şi săracii noştri. Uneori, lumea a treia este

John Wood era un anonim, unul care se putea considera un om realizat în viață, totuși, un necu-noscut în mulțime. În 1998 era director de mar-keting la Microsoft. O călătorie în Nepal avea să-i schimbe însă cursul vieții. Într-un neînsemnat sat nepalez a întâlnit un învățător de țară, care l-a in-vitat să viziteze școala locală. John a fost uimit să constate că puținele cărți ale școlii erau conside-rate atât de prețioase încât erau ținute sub lacăt, pentru a le proteja de copii. Inițial, a rugat câțiva prieteni să doneze niște cărți. A fost primul pas al unei inițiative care urma să schimbe viața a sute de mii de copii. Întâlnirea cu lumea a treia i-a schimbat lui John Wood viziunea asupra vieții și l-a motivat să încerce să facă lumea mai bună.

Prin organizația Room to Read, pe care el a fondat-o, a reușit să le ofere copiilor din țările să-race ale Asiei și Africii 7.500 de biblioteci și 830 de școli. De asemenea, organizația a oferit 8.800 de burse pe termen lung pentru fetele din aces-te țări. Cartea sa, Leaving Microsoft to Change the World (Părăsind Microsoft pentru a schim-ba lumea) a devenit unul dintre best sellerurile ultimilor ani, impresionând milioane de cititori.

„În viața fiecărui om există doar câteva momente decisive, clipe când tu și nu-

mai tu definești persoana care vei de-veni. O parte atât de însemnată din

literatura modernă este o elegie a regretului pentru eșecul suferit în recunoașterea acestor mo-mente sau pentru lipsa curaju-lui de a le folosi. John Wood nu le-a regretat pe niciuna“, scria Geoffrey Moore, într-o recen-zie a cărții lui Wood. „Microsoft nu avea nevoie de mine, dar copiii din Nepal aveau“, mărtu-

risea cu modestie John Wood.

De la Microsoft, în lumea a treia

mamamamamamamamaam c c cc cccccopopopopopopopopopoppiiiiiiiiiiiiiiilolololololololoolorrrrrrrrrlululululululululululuuuuucrcrcrcrcrcrcrcrcrrrrcrcrurururururururururururuuru i ii i i i i iiiiii ututututututututututututuutu ililililililiililililillleeeeeeeeeee

trtrtrtrtrtrtrtrtrtrtrttrttrru u uu u u uu uuuu a aa a a a a aa aamamamamamamamamamamammmmmmmai i ii i iiiiiii bbbbbbbbbbbbînînînînînînînînînînînnnscscscscscscscscscscrrrrrrrrrrococococococococococccccupupupupupupupupupupuppppaa a a a a a a aa aaa imimimimimimimimimimimmmmmimmmmppppppppppppppppsososososososososoosoosos ciciciciciciciciciiccccc alalalalalalalalalaaaaalaamemememememememeememeeemm ntntntntntnntntntntntnntntnttneneneneneneneneneneneeennevovovovovovovovovooovovvovovoiiiiiiiiiiiiiimimimimimimimimimimimimiimimimimim i.i.i.i.i.i.ii.ii.i.i.i AA AAA A A AA A AAAAAAnonononononononononononoonononononnonoştştştştştştştştşştştşttştştştşştşttrrrrrrrrrrrrrrr

John Wood. h

mai 2010

33Recucerirea lumii prin bunătate. De ce și cum să faci lumea mai bună

chiar lângă noi, peste gard sau de cealaltă parte a străzii.

„Cine este aproapele meu?“ se întreba un cărturar din vechime. Drept răspuns, Iisus i-a povestit pilda cu samariteanul milos, indicând că „aproapele“ este acela pe lângă care treci şi care are nevoie de ajutor. Nimeni nu aşteaptă un om care să schimbe lumea de unul singur. De multe ori, drumul până la destinaţie este lung şi presupune efort şi resurse. Însă niciunul dintre cei care au plecat pe acest drum nu a regretat faptul că s-a străduit să schimbe lumea în bine. O viaţă dedicată unor cauze nobile nu este un timp pier-dut, ci unul câştigat. În psihoterapia adle-riană, interesul social este considerat principiu de bază – cu cât o persoană este mai interesată de binele celorlalţi, cu atât îşi menţine sau îşi recâştigă pro-priul echilibru psihic. Stephen Post şi Jill Neimark, autorii cărţii De ce lucrurile bune li se întâmplă oamenilor buni? susţin că aceia care le fac bine altora au o sănătate mai bună, sunt mai puţin deprimaţi, au o stimă de sine mai ridicată şi, în general, se bucură de mai mult succes.

Dacă ei pot, putem și noi

Unul dintre cei mai cunoscuţi fi lantropi este Bill Gates, pe care publicaţia Forbes l-a aşezat pe prima poziţie a topului al

La finele anului trecut, BBC News impresio-na o lume întreagă prin prezentarea poveștii lui Babar Ali. Pentru cititorul român, e doar un nume bizar. Sună mai degrabă a personaj de poveste. Babar este însă un adolescent real, de 16 ani, din Murșidabad (India). Provenind dintr-o familie să-racă, Babar este primul membru al familiei care a avut posibilitatea să meargă la școală și să studie-ze. Îi place să învețe și este considerat unul dintre norocoși, pentru că nu sunt mulți cei care își permit să plătească 40 de dolari – suma cheltuielilor pen-tru un an de școlarizare.

Copiii din satul lui, copiii vecinilor și prietenii de joacă nu își permit luxul de a merge la școală. Familiile lor sunt sărace, iar ei trebuie să munceas-că pentru a-și ajuta părinții. Aici vine partea impre-sionantă a istoriei lui Babar. După ce termină orele de la școală, în loc să se joace, băiatul se întoarce în satul lui, îi adună pe copiii săraci și începe să le pre-dea ce a învățat în ziua respectivă. „Babar Ali predă lecțiile exact așa cum le-a auzit de la învățătorii lui. Unii copii stau pe jos, în praf, alții pe bănci șubrede, sub un acoperiș rudimentar făcut manual. Găinile familiei scormonesc prin preajmă. În fiecare colț al curții sunt copii care învață conștiincioși.“a Babar le predă copiilor din satul său de la vârsta de nouă ani. La început, a fost mai degrabă o joacă, dar azi „școala lui Babar“ are 800 de elevi care benefici-ază de lecții gratuite. „Este datoria mea să-i educ, să ajut țara noastră să construiască un viitor mai bun“, spune Babar cu seriozitatea unui om matur. Inițiativa lui este o lecție pentru oricine, o replică dată nepăsării umane și un puternic imbold spre a face lumea mai bună.

a. „Hungry to learn across the world“, http://news.bbc.co.uk, 12 octombrie 2009

Tânărul învățător

Semnele timpului | Social

34

care a întemeiat fundaţia de întrajutorare Children’s Investment Fund Foundation, nici măcar n-ar exista. Printre miliardarii generoşi se numără şi Warren Buff ett, Michael Bloomberg, Li Ka-shing şi Michael Dell.2

Susţinerea unor cauze, ajutorarea unor oameni, îmbunătăţirea condiţiilor de via ţă nu sunt însă o sarcină pe care să şi-o asume doar oamenii bogaţi. Datorită ce lebrităţii, acţiunile lor de caritate sunt mai mediati-zate, generoşii miliardari bucurându-se

de recunoaşterea publică a implicării lor în societate. Filantropia nu depinde însă de contul bancar, ci de disponibilitatea de a renunţa în favoarea altora, chiar dacă ai mai puţin decât alţii. Şi, de asemenea, fi lantropia nu este moti vată de dorinţa obţinerii unei aprecieri din partea publicu-lui, ci de dorinţa de a schimba lumea de dragul lumii. A fost probabil cazul regre-tatului jurnalist Mile Cărpenişan, implicat în diverse campanii umanitare. Cu doar o lună înainte de deces, Mile era implicat într-o campanie pentru susţinerea unui

celor care donează bani pentru acţiuni caritabile1. Majo -ritatea sumelor donate de Bill Gates au fost destinate combate rii sărăciei şi bolilor. Miliardarul mexican Carlos Slim Helu urmăreşte ridicarea nivelului de trai în Mexic, con siderând că problema sărăciei poate fi rezolvată prin educaţie şi locuri de muncă. Principiul care stă la baza actelor sale de caritate este acela că omul nu trebuie învăţat doar cum să pescuiască peştele, ci şi cum să-l vândă, pentru a mânca şi altceva în afară de peşte. „Oamenii care ajung bogaţi prin propria mun că sunt cei mai generoşi. Ei înţeleg că au fost bi ne cuvântaţi şi că succesul afacerilor lor depinde de calitatea

învăţământului şi a comunităţilor cu care lucrează“, crede Leslie Lenkowsky, profesor la Centrul de Filan-tropie al Universităţii din Indiana.

Un alt exemplu este cel al cuplului britanic Chris Hohn şi soţia sa, Jamie Cooper-Hohn. În 2006, câşti-

gurile personale ale familiei au depăşit 150 de mili oane de lire sterline, cei doi soţi donând aproape dublul acestei sume, în acelaşi an. Deşi Chris Hohn este recunoscut drept cel mai mare fi lantrop din Marea Britanie, nimeni nu a reuşit să-i smulgă vreun interviu pe această temă, ca şi cum Hohn, omul

Deși Chris Hohn este recunoscut drept cel mai mare fi lantrop din

Marea Britanie, nimeni nu a reușit să-i smulgă vreun interviu pe această

temă, ca și cum Hohn, omul care a întemeiat fundația de întrajutorare

Children’s Investment Fund Foundation, nici măcar n-ar exista.

Warren Buffett

Michael Dell

Michael Bloomberg

Li Ka-shing

1. David Whelan,

Tatiana Serafin,

Cristina von

Zeppelin, „Billion-

Dollar Donors“,

www.forbes.com, 24

august 2009

2. „Billion-Dollar

Donors“, www.

forbes.com

mai 2010

35Recucerirea lumii prin bunătate. De ce și cum să faci lumea mai bună

tânăr (Daniel Răduţă) diagnosticat cu leu-cemie acută limfoblastică.

Cine iubește face lumea mai bună

Uneori, oamenii se simt descurajaţi şi neputincioşi în faţa situaţiilor difi cile, cu sentimentul că sunt singuri în faţa pro-vocării. Dar descurajarea lor este cauzată de lipsa de informare. „Literalmente, exis tă milioane de oameni care lucrează pe în-treaga planetă pentru a aduce pace şi drep tate acestei lumi. Grupurile orga-nizate, alcătuite din oameni cu viziune, cu o dorinţă incorigibilă după dreptate şi egalitate, au fost întotdeauna cei mai importanţi catalizatori pentru a face lu-mea mai bună.“3 Modalităţile de impli-care variază de la simpla susţinere fi nan-ciară a unor organizaţii sau cauze până la folosirea propriilor talente, capacităţi şi abilităţi. Fiecare om se poate alătura unei cauze în care crede. Ajutorarea săracilor, asistarea persoanelor care se confruntă cu diverse probleme (boală, depresie, acces limitat la educaţie, lipsa unui adăpost), susţinerea persoanelor vârstnice, implica-rea în diferitele proiecte şi forme de apă-rare a drepturilor omului, implicarea în susţinerea cauzelor ecologice, preocupa-rea pentru promovarea artelor şi culturii sau a unei spiritualităţi transformatoare – iată câteva dintre opţiunile pe care le are cel ce doreşte să facă lumea mai bună.

Este mult mai uşor să ne punem în sluj- ba celor pe care îi iubim. Totuşi, nu este su-fi cient să ne limităm ajutorul doar la cei pe care îi cunoaştem. Pentru creştini, exem-plul cel mai bun rămâne Iisus Christos, care, conform Evangheliilor, petrecea foarte mult timp în mijlocul oamenilor, ajutând pe oricine avea nevoie. Cea mai mare răsplată a Sa nu era re cunoştinţa oamenilor, ci faptul că îi putea face fericiţi. Prin implicarea şi exemplul Său, Iisus a schimbat radical istoria acestei lumi.

3. Ellis Jones, Ross

Haenfler, Brett

Johnson, The Better

World Handbook,

Canada, New

Society Publishers,

2005, p. 255

„Literalmente, există milioane de

oameni care lucrează pe întreaga

planetă pentru a aduce pace și

dreptate acestei lumi. Grupurile

organizate, alcătuite din oameni

cu viziune, cu o dorință incorigibilă

după dreptate și egalitate, au fost

întotdeauna cei mai importanți

catalizatori pentru a face lumea

mai bună.“

„Literalmente, există milioane de

oameni care lucrează pe întreaga

planetă pentru a aduce pace și

dreptate acestei lumi. Grupurile

organizate, alcătuite din oameni

cu viziune, cu o dorință incorigibilă

după dreptate și egalitate, au fost

întotdeauna cei mai importanți

catalizatori pentru a face lumea

mai bună.“

Semnele timpului | Istorie

36

INVENTAREA TIPARULUI

RĂSPÂNDIREA

GUTENBRevolu�ia lui

mai 2010

37

 Inventarea tiparului de către Johannes Gutenberg a marcat începutul unei revoluţii care avea să schimbe nu doar istoria cărţii, ci şi pe cea a civilizaţiei creşti-ne. Înainte de apariţia tiparului, cărţile erau realizate manual şi erau considerate adevărate opere de artă. Realizarea unei cărţi presupunea implicarea unor

meşteri din branşe diverse, de la tăbăcarii care pregă-teau pielea de animale la cei care pregăteau obiectele de ornament cu care erau împodobite cărţile (în unele ca-zuri, copertele erau împodobite cu aur, pietre scumpe, fi ldeş etc.). Pergamentele pentru pagini erau făcute din piele uscată şi tăbăcită, erau tăiate la mărimea potrivită şi cusute împreună. Unii meşteri se ocupau cu pregăti-rea cernelurilor, în timp ce alţii pregăteau instrumentele de scris. Scribii se ocupau de copierea manuală a textu-lui, iar diverşi artişti înfrumuseţau cărţile cu ilustraţii, cu forme geometrice stilizate pe marginile paginilor şi cu alte elemente artistice.

În perioada Evului Mediu, copiştii făceau parte, de cele mai multe ori, din ordinele călugăreşti, mănăstirile fi ind locurile unde era cel mai probabil să se afl e o bi blio tecă. Ei erau oameni educaţi, citiţi. Trebuiau să cu noască limba latină, să fi e capabili să descifreze scrisul de mână al altor scribi şi să aibă abilităţi caligrafi ce bine dezvol-tate. Ca să poată scrie drept, scribul trasa linii pe pagina nescrisă, cu ajutorul unui instrument meta lic numit stilus. Instrumentul de scris era un condei făcut din pană de gâscă, iar cernelurile erau diverse amestecuri ce conţineau funingine, apă, ex tracte din plante etc. În fapt, fără munca migăloasă a scribilor Evului Mediu, astăzi s-ar şti prea puţine lucruri despre societatea, mentalităţile şi evenimentele mileniilor trecute. Copierea unui manuscris necesita foarte mult timp, iar materialele folosite erau extrem de scumpe, astfel că doar nobilii, bisericile şi negustorii foar te bogaţi îşi permiteau să comande cărţi. Deşi fusese inventată în China în jurul anului 100 d.Ch., hârtia a început să fi e folosită de europeni abia în jurul secolului al XII-lea.

ȘI

BIBLIEI

Obișnuiți cu rapiditatea downloadurilor de pe internet și cu

bibliotecile digitale depozitate pe suporturi de mici dimen-

siuni, tinerii de azi cu greu își pot imagina o lume în care

cărțile erau copiate de mână pentru a fi citite și răspândite.

de Marius Cre�a

nnnnsssppppccccppp

fffaaammmCCC

ERG

Semnele timpului | Istorie

38

durată. Cărţile Bibliei erau copiate ma nu -al, ceea ce presupunea dimensiuni foar te mari şi un preţ pe măsură. Tocmai de aceea Gutenberg şi-a îndreptat atenţia spre cartea de căpătâi a creştinismului şi a căutat sprijin fi nanciar pentru un proiect atât de amplu precum tipărirea Bibliei. Între 1448 şi 1452, a contractat împrumuturi însemnate. A primit 800

Până la data aceea, pentru cărţi s-au folosit în special pergamentele.

Gutenberg și presa de tipar

Johannes Gensfl eisch s-a născut în oraşul Mainz, în 1394 (sau, după unele surse, în 1399), într-o familie înstărită, devenind cunoscut sub numele de Gutenberg, după denumirea cartierului în care se mutase familia sa. Viaţa i-a fost marcată de exilul pricinuit de confrun tă-rile civile din 1428 dintre familiile patriciene şi breslele meşteşugăreşti. Tânărul Gutenberg a fost nevoit să se refugieze la Strasbourg, unde s-a integrat în breasla meşterilor care prelucrau metale. După aproximativ şase ani, a revenit în oraşul natal şi şi-a continuat cer ce-tările cu privire la tipărirea textelor scrise, fi ind totodată şi confecţioner de oglinzi. Marile lui invenţii au fost: multiplicarea literelor prin turnarea într-un aliaj de plumb, bismut şi antimoniu, adaptarea cernelii pentru literele metalice şi construirea presei tipografi ce.

Până la Gutenberg, se folosea o singură matriţă com-pactă pentru imprimare, iar posibilităţile de îndreptare a erorilor, de adaptare şi refolosire a materialelor erau aproape inexistente. „Europa avea nevoie de o metodă bună de multiplicare a cărţilor şi a altor forme de comu-nicare prin scris. Mulţi alţi inventatori au analizat o varietate de idei în acest sens. Gutenberg a fost primul care a dat dovadă de perseverenţă, determinare, poate chiar obsesie şi talent pentru a reuşi.“1 El a fost inspirat să folosească pentru fi ecare literă câte un compartiment mobil propriu. A reuşit să alinieze literele pe rânduri şi să tipărească în aşa fel cuvintele şi rândurile, încât

scrierea să fi e lizibilă.În 1445, Gutenberg a tipărit un frag-

ment din Cartea sibilelor, o poezie ger-mană din secolul al XIV-lea. Forma literelor folosite era rudimentară. A continuat cu noi încercări, tipărind fragmente din gramatica lui Aelius Donatius, pasaje dintr-o bulă papală împotriva otomanilor şi formulare-tip pentru indulgenţe. În aceste etape, forma literelor capătă contur, iar teh-nica tipografi că se perfecţionează.

Biblia cu 42 de rânduri

Înainte de a se inventa tiparul, tra-ducerea, multiplicarea şi răspândirea Bibliei erau activităţi laborioase şi de

1. Childress Diana,

Johannes Guten-

berg and the printing

press, Minneapolis,

Twenty-First

Century Books,

2008, p. 63

2. Vulgata (din lat.

vulgata editio – edi-

ție populară) este

traducerea Bibliei

din limba ebraică în

limba latină, rea-

lizată de cărtura-

rul Ieronim. În 390

d.Ch., acesta a în ce-

put să lucre ze la tra-

ducerea Scrip turilor

iudaice, după 15 ani

punând la dispoziția

crești nă tății latine o

versiune completă a

Bibliei.

de fl orini de la Johannes Fust, fratele pri-marului din Mainz, care i-a devenit şi aso ciat. Când proiectul s-a apropiat de fi -nalizare, Fust a profi tat de faptul că dato-ria ajunsese la scadenţă şi a solicitat ram-bursarea banilor. Întrucât nu dispunea de suma cerută, Gutenberg a fost nevoit, în 1455, să-i cedeze partea sa din proiect. După aproape un an de zile, Johannes Fust, ajutat de Peter Schoff er, copist şi fost ucenic al lui Gutenberg, a fi nalizat

mai 2010

39Revoluția lui Gutenberg. Inventarea tiparului și răspândirea Bibliei

tipărirea Bibliei latine, cu 42 de rânduri pe fi ecare pagină.

Totuşi, prima ediţie tipărită a Vulgatei2 îi este atribuită lui Johannes Gutenberg. Cunoscută astăzi ca Biblia cu 42 de rân -duri, ea însumează 2.500.000 de semne tipografi ce, având un total de 1.282 de pagini, în două volume. Pentru tipărirea ei, au fost necesare 290 de caractere

Prima ediție tipărită a Bibliei a fost urmată de Biblia cu 36 de rânduri, apărută între anii 1458-1460, tot în limba latină. Johannes Mentelin, fost bijutier și cunoscut al lui Gutenberg, a deschis o tipografie la Strasbourg. Înțelegând nevoia oame-nilor de a o citi, el a tipărit prima Biblie în limba germană pentru omul de rând. În acea perioadă, Biblia era o carte rară și prea scumpă pentru oa-menii obișnuiți, iar limba latină era un impediment major în calea cititorului. Deși conținea greșeli de traducere, ediția germană s-a bucurat de un mare succes la public.

Biblia tipărită la Strasbourg în perioada 1465-1466 a pregătit calea pentru ca ideile revoluționa-re ale Reformei să schimbe lumea, însă, totodată, a atras mânia clerului, care nu voia textul sacru în mâna oamenilor de rând. Aparent paradoxal, Biserica a manifestat totuși un mare interes în deschiderea atelierelor de tipografie. Se urmărea ca scrierile liturgice să contracareze tendința de răspândire a scrierilor biblice în limba poporului. Până în anul 1500, în 43 de orașe din Europa, pri-ma lucrare tipărită fusese o carte liturgică. Totuși, tipărirea Sfintelor Scripturi a dinamizat activita-tea tipografiilor în primele decenii după inventa-rea tiparului. Între anii 1471 și 1477 apar primele ediții în limbile italiană, franceză și olandeză. Un prim exemplar al Bibliei în limba ebraică a fost imprimat în Italia, în anul 1488, la inițiativa unor cărturari evrei. Eruditul umanist Erasmus din Rotterdam (1466-1536), cunoscut pentru încuraja-rea spiritului de toleranță religioasă, a tipărit Noul Testament în limba greacă (1516) pentru a-l pune la îndemâna traducătorilor. Era un susținător al traducerii Bibliei în limbile popoarelor.

Martin Luther (1483-1546), figura centrală a Reformei protestante, a publicat Biblia în limba germană (1532), într-o versiune care s-a bucurat de o largă răspândire. Tiparul s-a dovedit a fi un factor esențial în promovarea Reformei protes-tante în Germania și, de acolo, în toată Europa. Când regina Maria Tudor a Angliei i-a persecutat pe reformatorii englezi, aceștia s-au refugiat la Geneva. Aici, ei au lucrat la traducerea Bibliei în limba engleză și au publicat prima versiune a unei Biblii cu textul împărțit pe versete. Această ediție a fost foarte populară în Marea Britanie, fiind ver-siunea pe care misionarii și emigranții o luau cu ei în Lumea Nouă. În 1611, în timpul domniei lui Iacob I, a fost revizuită de 47 de teologi și publicată sub denumirea atât de cunoscută The King James Version. În doar câteva decenii de la apariția tipa-rului, Biblia a fost tradusă în majoritatea limbilor vest-europene.

Biblia intră la tipar în toată Europa

tipografi ce diferite, literele fi ind repro-duse exact după scrisul de mână. S-au folosit 51.000 de coli de hârtie şi peste 5.000 de piei de viţel. Deşi perfecționis-mul lui Gutenberg a dus la prelungirea duratei tipăririi şi la creşterea costurilor de producţie, lucrarea lui reprezintă un monument de artă tipografi că. Aşezarea în pagină este deosebit de îngrijită, litere le au o estetică elegantă şi corectitudinea tipografi că este uşor observabilă în cele

Semnele timpului | Istorie

40

respective, când Biserica Apuseană se confrunta cu o criză internă majoră. Deşi existau tradu ceri ale Bibliei în lim-bile popoarelor conver ti te la creştinism, Biserica Apuseană re cunoştea ofi cial doar traducerea în la ti nă, Vulgata. Laicii nu erau încurajaţi să citească Biblia în pro-pria limbă. Preoţii erau cei care interpre-tau textul sacru pentru enoriaşii lor. Apa-riţia tiparului a fost momentul în care Biblia a ieşit de sub controlul Bise ricii, devenind accesibilă individului. A fost o revoluţie fără sânge, dar funda mentală pentru umanitate.

Pentru a înţelege cât de mult a contat tiparul în schimbarea Germaniei şi a Europei, este sufi cient exemplul

46 de exemplare care au supravieţuit până astăzi. „Această Biblie este o imitaţie mai mult decât perfectă a manuscrisului, res-pectându-i toate regulile, cerneala folosită fi ind de foarte bună calitate, iar tirajul foarte îngrijit.“3 Biblia cu 42 de rânduri se păstrează în mai multe exemplare, pe su-port de hârtie sau pe pergament, în biblio-teci celebre ale lumii.4

În anii următori, arta tiparului s-a răs-pân dit repede în Germania şi în întreaga Europă. Sunt atestate tipografi i care au pre-luat tehnica lui Gutenberg în Köln (1466), Veneţia (1469), Paris (1470), Milano (1471), Londra (1480) şi în alte oraşe europene. Cărţile au fost preţuite şi în Bizanţ. Totuşi apariţia tiparului nu a re voluţionat lumea orientală la fel de repede cum s-a întâmplat în Occident. Întrucât folosirea tiparului a fost interzisă de autorităţile otomane, revoluţia cărţii tipărite s-a decalat, în unele zone din Est, cu aproape un secol. Ti po gra-fi ile au apărut la început în marile centre ale ortodoxiei, Belgrad (1548) şi Moscova (1558). Excepţie face tiparul introdus de iero-monahul Macarie, care a studiat la Veneţia şi care, sprijinit de domnitorul Radu cel Mare, a tipărit la Târgovişte o carte liturgică

ce este cunoscută astăzi ca Liturghierul lui Macarie (1508). Existenţa unei tipografi i în Ţara Românească, la o dată atât de apropiată de inventarea tiparului, dovedeşte că românii sunt printre pio-nierii artei tiparului în spaţiul ortodox.

Revoluție prin tipar

În a doua jumătate a secolului al XV-lea, societatea Europei occidentale a cunoscut transformări fundamentale. După cucerirea Bizanţului de către turci, în anul 1453, exodul cărturarilor greci spre Vest a determinat un inte res sporit pentru cultura şi civilizaţia cla-sică. Renaşterea a determinat dezvol-tarea producţiei de carte. Tipărirea Bibliei trebuie înţeleasă în contextul socio-economic şi cultural al perioadei

3. Măriuca Radu,

Angela Repanovici,

O istorie a tiparului și

a tipăriturilor, Brașov,

Editura Universității

Transilvania, 2004,

p. 22

4. În Germania se află

12 exemplare, iar în

Statele Unite și în

Marea Britanie, câte

8. De asemenea,

în formă completă

sau parțială mai

poate fi întâlnită

în Rusia, Elveția,

Japonia, Spania,

Portugalia etc. La

Muzeul Gutenberg,

din Mainz, poate fi

văzut un exemplar

al Bibliei cu 42 de

rânduri, tipărit pe

hârtie, însă conți-

nând doar părți din

volumul întâi.

rerereespspspspss ececectititit vevevev , ,,, câcâcândndndnd B B BBisisisisserererericicica aaa ApApApAppususususeaeaeaeanănănănă s s se e e eecococ nfnfnfnfn rururuntt iii ăă

ânânână ă ămamaai i

ss--iitătăt

sse e eu-u-ioioi --

---a appprererer --66),),), 7171711),),),

şşşi i iaatatat

e e e eaaa--

roroo--aaa

ccă ă ă

ggggrararafi fi fifii i idddatatataa ă ă ă atatatâtâtât ttipippiparararululululuiuiuii

41Revoluția lui Gutenberg. Inventarea tiparului și răspândirea Bibliei

nu doar claselor sociale privilegiate, ci şi populaţiei de rând, cu resurse fi nanciare mai mici, Biblia a fost stu di-ată fără ajutorul unor interpreţi.

Pe măsură ce Sfânta Scriptură a ajuns în mâinile tot mai multor oameni, s-a intensifi cat războiul împo triva ei. Mai întâi, a existat o împotrivire chiar din partea

Bisericii, care s-a străduit să limiteze accesul maselor la textul biblic. Apoi, au apărut cei care i-au negat autori-tatea. Un punct culminant a fost atins în timpul Re vo-luţiei Franceze, când s-a crezut că Biblia a ajuns o carte moartă, care trebuia doar înmormântată. Cu toate aces-tea, Biblia a continuat să-şi dovedească prospeţimea. De la manuscrisele copiate de mână până la primele exem-plare tipărite, iar de acolo, mai departe, spre generaţiile erei digitale, cuvintele sale găsesc mereu ecouri în inima celor care înţeleg că există evoluţie şi progres, dar nu prin hazard, ci prin mecanismele invizi-bile ale Providenţei.

succesului lui Martin Luther, care, înce-pând din 1517, a publicat, pe lângă Cele 95 de teze ale Reformei, numeroase predici, cărţi, broșuri, imnuri şi traduceri ale Bibliei. „Eforturile Bisericii de a inter-zi ce scrierile lui Luther s-au dovedit inu tile. Bisericii i-a fost impo-sibil să împiedice propaga-rea tipăriturilor care îi erau împotrivă, întrucât existau deja prea multe tipografi i, prea multe librării şi prea multe posibilităţi de răspândire.“5

Inventarea tiparului a însemnat, deci, un moment de cotitură pentru civilizaţia creştină. Dimensiunile mai mici ale Bibliei, preţul mult mai mic şi accesul la traduceri în limbile naţionale au avut consecinţe care se resimt şi astăzi. Dez-vol tarea limbilor europene, dezvol tarea sistemelor educaţionale, promulga rea legilor şi conturarea mentalităţilor au fost infl uenţate considerabil de Biblie. Tipărită în limbile naţionale în multe dintre ţările Europei şi fi ind accesibilă

„Această Evanghelie a Împărăției va fi vestită

întregii omeniri, ca o mărturie pentru toate

neamurile; și atunci va veni sfârșitul.“

Matei 24:14

5. Childress Diana,

Op. cit., p. 120

sususususuccccccccccesesesspâpâpâpâââândndndndnd d dd d95959595 d ddde e e ttprprprprededededicicicicalalala e e ee BiBiBiBiB bbbbziziziziii c c c ce e e e scscscs rrrinininnnu u u utitititt lelelee...sisisisibibibibibibbb l l l ll sssrerereaaa tttipipipip

mai 2010

Semnele timpului | Biblie

42

ÎNTR-UN

În veacuri pierdute în negura timpului, Biblia a fost cartea

pentru care unii au ales să moară pe rug sau în temniță.

A fost un timp când Biblia era ferecată în lanțuri pe zidul

mănăstirilor. Azi, este tipărită și răspândită în milioane de

exemplare. Se pare însă că numărul celor care o citesc este

mai mic.

de Florin Bică

Biblioteca

mai 2010

43

Trei, Doamne, și toate trei…În alte secole, când teologia era încoronată ca regină a

disciplinelor, iar Biserica juca un rol mai important nu doar în domeniul religios, ci şi în plan social, politic şi cultural, Biblia era recunoscută ca exprimare a Cuvân-tului lui Dumnezeu. Astăzi sunt mai puţini cei dispuşi să vadă în textul biblic mai mult decât un simplu produs cultural, cu un conţinut etic explicit. Paradoxal, infor-ma ţiile mai bogate şi mai precise despre conţinutul Bibliei şi despre modul în care a fost scrisă şi transmisă de-a lungul timpului sunt concomiten te cu o respingere accentuată a ineranţei2 Bibliei. Rând pe rând au fost puse sub semnul întrebării trei aspecte impor-tante, respectiv originea Bi bliei, autoritatea Bibliei şi interpretarea Bibliei. Consecinţele acceptării sau

 Tot mai puţini oameni cunosc personajele, evenimentele şi datele elementare ale Bibliei. Este concluzia un studiu1 rea lizat, în 2009, de cercetă-torii de la Universitatea Dur-

ham, care au chestionat 900 de persoane provenite din diferite biserici sau neafi li-ate vreunei biserici. În medie, o persoană din 20 a fost în stare să îşi amintească cele Zece Porunci. Unul dintre respon-denţi credea că profetul Daniel (cel arun-cat în groapa cu lei) este totuna cu „regele leu“ – personaj dintr-o animaţie Disney. Studiul a mai relevat că o bună parte a publicului tânăr consideră Biblia o carte „irelevantă“ şi „de modă veche“.

SECOL PROFAN

1. „Knowledge of the

Bible is declining,

researchers say“,

www.dur.ac.uk/

news, 12 iulie 2009

2. Ineranța Bibliei se

referă la caracterul ei

infailibil.

Semnele timpului | Biblie

44

din lanţurile mănăstirilor şi ale tradiţiilor a venit odată cu Reforma secolului al XVI-lea, când s-a proclamat principiul Sola Scriptura.

În căutarea lui Iisus

Mişcările de trezire religioasă din seco lul al XIX-lea au pornit, iarăşi, de la o reaşezare a Bibliei ca fundament al credinţei. În acelaşi timp, raţionalismul, darwinismul, dezvol ta rea unor ştiinţe precum sociologia – care propunea o înţelegere a lumii prin prisma evoluţiei omului în contexte socio-culturale deter-minate –, revoluţia industrială, care i-a sporit individului încrederea în propria capacitate de a schimba lumea şi de a-şi făuri destinul, toate acestea au infl uenţat inevitabil şi gândirea teologică, respectiv modul de raportare la Biblie. Admiţând că Iisus a existat, unii s-au întrebat ce anume din relatările Evangheliilor poate fi demn de crezare şi ce nu. Secolele al XIX-lea şi al XX-lea au marcat astfel goana după „Iisus cel istoric“, o căutare himerică de a despărţi adevărul de min-ciună. Apologetul Francis Schaeff er

respingerii originii şi autorităţii Bibliei se răsfrâng asu-pra înţelegerii unor subiecte de interes în actualitatea contemporană, precum tensiunile dintre susţinătorii creaţionismului şi adepţii evoluţionismului sau dezbate-rile recente privind drepturile minorităţilor sexuale, care polarizează combatanţii şi în funcţie de modul de raportare la autoritatea Bibliei.

Biblia primilor creștini

În primele secole ale erei creştine, Biblia a fost baza Bisericii pentru proclamarea mesajului creştin şi, to to -dată, sursa răspunsurilor oferite celor care au lovit creş tinismul, din exteriorul, dar şi din interiorul său. „Scriptura a rămas centrală; într-adevăr, predicile baza-te pe Biblie şi comentariile care o prezentau în detaliu se afl au chiar în centrul vieţii teologice obişnuite a Bisericii din primele secole.3“

Biblia îndeplinea iniţial două roluri importante. Mai întâi, era sursa doctrinei şi învăţăturilor Bise ricii. Apoi, pentru fi ecare cititor în parte, era calea pe care putea să „audă“ vocea lui Dumnezeu. În istoria tumultuoasă a perioadei Bisericii Primare, când creştinii erau perse cu-taţi, aruncaţi în arenele cu lei sau arşi pe rug, au devenit martiri cei care citeau Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca sau Ioan. Evangheliile apocrife, precum cea a lui Iuda, atât de popularizată astăzi, nu au convins pe ni-meni să ia calea martirajului. Detaliul este semnifi cativ pentru ilustrarea convingerilor puternice ale primilor creştini cu privire la originea şi autoritatea Bibliei, pre-cum şi pentru înţelegerea impactului pe care această Carte îl avea asupra lor. Situaţia s-a schimbat treptat, după ce creştinismul a devenit o religie acceptată de

autorităţi, ba chiar o religie de stat. Instituţionalizarea Bisericii a favorizat transformarea interpretării Bibliei într-o prerogativă a clerului. Eliberarea Bibliei

3. N. T. Wright, The

Last Word, Harper

Collins e-books,

p. 61

SeSeSeeemnmmm elle e ee tititit mpmpmpmpulululu uuuiu | | | Biblie

rererespspppininingegegegeg ririririi ii i ororoo igigigigininniii iii ş i ii auutototooriririr tătătăţiţiţiii i BiBiBiblblblieiei i i sesesese rr răsăăăsfrfrânânânnggggg asasasa u-uprpprpraa înînînnţeţeţelelelegegegegeririii s bbiii ddd

mai 2010

45Biblioteca Sacră într-un secol profan

timp, să spui că legile fi zicii L-ar fi împiedicat pe Iisus să meargă pe ape sau să învieze.

Vechea Biblie într-o lume nouă

Marcus Borg, profesor de religie şi cultură la Uni ver-sitatea de Stat din Oregon, explică noua interpretare a Bibliei prin prisma evoluţiei societăţii occidentale. Societatea a devenit conştientă de pluralismul religios într-o măsură neatinsă în timpul generaţiilor anterioare. Studiul comparat al religiilor îi determină pe unii să respingă creştinismul interpretării literale a Bibliei pe motiv că ar fi îngust şi retrograd. Noile interpretări sunt infl uenţate şi de concepţiile actuale despre relativismul culturilor şi contextelor sociale. Omul secolului al XXI-lea este conştient de propria efemeritate și tinde să anti-cipeze că viitoarele generaţii vor crede altfel decât el, că se vor raporta la valori diferite şi, poate, îi vor considera pe cei de azi nişte fundamentalişti de modă veche. Intro ducerea într-o astfel de perspectivă asupra vieţii îi relativizează Bibliei valoarea şi autoritatea. Această înţelegere a lumii permite însă, de asemenea, ca viitorul să ne surprindă printr-o revenire la concepţii mai ferme şi credinţe mai puternice cu privire la adevăr, viaţă, Biblie.

Lumea nouă, modernă, preţuieşte cunoaşterea ştiinţifi că, experimentul, faptul demonstrabil. Acest gen de cunoaştere tinde să-l facă pe om sceptic faţă de reali-

tatea lumii spirituale, faţă de transcendent şi infi nit, faţă de lucrurile care nu pot fi verifi cate. Fred von Kamecke5 observa însă că, deşi omul poate descrie anumite acţiuni şi reacţiile pe care acestea le generează, de exemplu faptul că adolescenţii devin agitaţi în prezenţa persoanelor de sex opus sau că părinţii îşi protejează copiii, nu s-ar putea demonstra ştiinţifi c niciodată că aceste reacţii reprezintă dragoste. Dacă unele realităţi scapă verifi cării empirice

observa că teologii liberali şi fi losofi i raţionalişti „au fost prinşi în camera rotundă fără ieşire. Căutarea lui Iisus cel istoric pe care au iniţiat-o era sortită eşecului. Supranaturalul era atât de întreţesut [în Biblie] cu restul, încât, dacă smulgeau tot supranaturalul, nu mai rămânea nimic din Iisus! Dacă îndepărtau tot su-pranaturalul, nu mai rămânea nici Iisus cel istoric; dacă Îl păstrau pe Iisus cel istoric, rămânea şi supranaturalul.4“ În faţa Bibliei, cititorului contemporan nu îi rămân decât două alternative: să-i recunoască originea divină şi autoritatea implicită sau să le respingă. Unii au dorit să găsească o cale de mijloc, încercând să selecteze ceea ce este credibil în textul biblic de ceea ce este de neacceptat pentru raţiunea umană. Consecinţa a fost o frac-tură a credinţei. Nu poţi să crezi într-un Dumnezeu omnipotent şi, în acelaşi

„Studenții la teologie sunt îndoctrinați cu importan-

ța decisivă a unor pretinse surse precum J, E, D, P, Q

și Ur-Marcu, presupuse documente în sprijinul

cărora criticii nu au adus nici surse originale reale,

nici copii imperfecte existente.“

Carl F. H. Henry, Dumnezeu, revelație și autoritate (vol. II)

4. Francis A.

Schaeffer, Trilogia,

Oradea, Cartea

Creștină, 2002, p. 72

5. Fred von Kamecke,

Busted. Exposing

Popular Myths

about Christianity,

Zondervan, 2009,

p. 59

Semnele timpului | Biblie

46

de Biblie. Se spune că nu există minuni. Totuşi, nimeni nu a dovedit ştiinţifi c lucrul acesta, ştiinţa neputând să facă altceva decât să demonstreze că există nişte legi după care funcţionează lumea

naturală. Se crede că ştiinţa şi Biblia se contrapun ine-chivoc. Există însă oameni de ştiinţă care infi rmă acest lucru. Francis Collins (foto)6, ge-netician american şi fost director al Proiectului Geno-

mului Uman, recunoştea că „ştiinţa nu este singura cale către cunoaştere“ şi că „Dumnezeul Bibliei este şi Dumnezeul genomului“. Prejudecăţi există nu doar în tabăra opozanţilor Bibliei, ci şi în rândurile bi bliolatrilor. Însă, condiţia vitală pentru înţelegerea Bibliei este o lectură sinceră, văduvită de astfel de preconcepţii.

Biblia despre Biblie

Dincolo de manuscrisele şi dovezile ar-heologice în favoarea Bibliei este impor-tant să vedem care a fost opinia profeţilor şi a autorilor biblici despre ceea ce au scris. Istoria interpretării Bibliei începe,

nu înseamnă că ele nu există. Astfel, în contextul în care incertitudinile postmodernismului au acutizat dezin-teresul faţă de Biblie, cu afi rmaţiile şi revendicările ei absolute, s-ar putea spune că Biblia nu mai este crezută nu din pricina unor argumente temeinice, ci pentru

că trăim într-un secol în care îndoiala este credinţa majorităţii.

Dincolo de prejudecăți

Până în secolul al XIX-lea s-a crezut că unele dintre popoarele sau triburile menţionate în primele cărţi ale Vechiului Testament nu au existat, fapt ce reprezenta un argument pentru cei care, în vremea aceea, afi rmau caracterul de legendă al Bibliei. Hitiţii, de pildă, au fost consideraţi un popor legendar. Odată cu descoperirea fostei capitale hitite de la Hattuşa au ieşit la lumină nu ruinele unui mic trib, ci ale unui imperiu. Arheologia a pus la dispoziţia celor interesaţi numeroase inscripţii, obiecte, morminte şi manuscrise care pot fi asociate evenimentelor sau personajelor biblice, ca o confi rmare a veridicităţii lor. Descoperirea manuscriselor de la Qumran, la jumătatea secolului trecut, a prilejuit com-pararea textului Vechiului Testament cu alte manu-scrise existente. S-a constatat că, dincolo de mici greşeli puse pe seama scribilor, nu există diferenţe care să alte-reze semnifi caţia textului biblic. Împlinirea profeţiilor din Biblie (de exemplu, profeţia din capitolul 2 al cărţii Daniel), infl uenţa exercitată de Biblie asupra vieţii indi-vizilor, istoria modului în care această Carte s-a păstrat şi a fost transmisă până azi sugerează existenţa unei Providenţe şi a unei Minţi care se afl ă în spatele ei.

Mai multe prejudecăţi legate de Biblie refl ectă men ta -lităţile contemporane. Se crede că Biblia trebuie să fi e neapărat confi rmată de dovezi extrabiblice. Dar, când acestea apar, sunt negate sau interpretate în aşa fel încât să pară că sunt divergente faţă

6. Francis S. Collins,

Limbajul

lui Dumnezeu,

București, Curtea

veche, 2009,

p. 239, 222

În contextul în care incertitudinile postmodernis-

mului au acutizat dezinteresul față de Biblie, cu

afi rmațiile și revendicările ei absolute, s-ar putea

spune că Biblia nu mai este crezută nu din pricina

unor argumente temeinice, ci pentru că trăim într-un

secol în care îndoiala este credința majorității.

mai 2010mamamamaam i i 20202020010101010101010101

47Biblioteca Sacră într-un secol profan

într-un anumit sens, odată cu interpreta-rea Vechiului Testament (sau a Bibliei ebraice) de către Iisus. Biblia, în ansam-blu, are în centrul mesajului său persoa na lui Iisus şi, de aceea, este necesară o pers -pectivă asupra modului în care Iisus Însuşi S-a raportat la scrierile care for-mează Biblia.

În timpul lui Iisus, în gândirea ebraică exista o concepţie clară privind inspiraţia şi autoritatea Scripturilor. Acestea erau considerate ca inspirate de Dumnezeu, reprezentând Cuvântul Său infailibil. Desigur, şi în vremea lui Iisus existau interpretări greşite ale Scripturilor, dovadă fi ind controversele Sale cu fariseii şi cărturarii vremii. Totuşi, inspiraţia şi autorita tea Bibliei ebraice erau recunoscute.

Citându-l pe regele David, Iisus a spus: „David însuşi, în Duhul Sfânt, spune…“ (Marcu 12:36), confi rmând astfel opi nia că Scripturile fuseseră scrise prin inspi-raţie divină. De multe ori, citând din Vechiul Testament, Iisus folosea expresia „este scris“ (Matei 11:10; Marcu 9:12; Luca 7:27), fapt ce le conferea acelor scri-eri o autoritate deosebită. Iisus a citat nu doar cărţile profetice, ci şi Psalmii, textele legislative, naraţiunile istorice etc. Într-o dezbatere cu fariseii, El a citat din cartea Geneza: „Oare n-aţi citit că de la început Creatorul ’i-a făcut bărbat şi femeie’? Şi apoi a zis: ‘De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar cei doi vor deveni un singur trup’“ (Matei 19:4,5). Citatul este din cartea Ge neza (2:24), însă, în textul din Geneza afi rma -ţia nu Îi este atribuită direct lui Dumne-zeu, ci pare un comentariu al autorului biblic. În schimb, Iisus I-a atribuit aceste cuvinte direct Dumnezeului Creator – un indiciu clar al modului în care aprecia El autoritatea Bibliei.

Povestea profetului Iona, înghiţit de o vietate marină şi aruncat pe ţărm după trei zile, ar putea fi considerată o simplă legendă. Însă Iisus S-a referit la acest

„Dacă din Evanghelii

crezi numai ce-ți place și

respingi tot ce nu-ți place,

atunci nu crezi în

Evanghelie, ci în tine.“

Sfântul Augustin

48

Semnele timpului | Biblie

om) rămân simple supoziţii, imposibil de demonstrat. „În multe cazuri ar fi difi -

cil să decizi unde anume S-a oprit din vorbire Dumnezeu şi unde anume a preluat contro-

lul autorul uman.7“ Biblia a transformat viaţa celor

care L-au căutat pe Dumnezeu în

pagi ni le ei, iar numărul

şi prezenţa lor în

orice timp şi în orice

loc (chiar şi în sânul postmo-

dernismului), indi-ferent de context şi

mentalităţi sociale, ar-gumentează în favoarea originii supranaturale a

acestei Cărţi. Unii preferă să considere Biblia o carte

inspiratoare, dar nu şi inspirată. Îi admiră co-dul moral, dar resping

veridicitatea evenimen-telor supranaturale.

Întotdeauna vor exista voci împotriva origi-

nii şi autorităţii Bibliei. Istoria ultimelor două

milenii ne arată însă că, de fi ecare dată, Biblia a

supravieţuit acestor voci. Nu noi stabilim origi-

nea şi autoritatea Bibliei. Noi le putem recunoaşte

sau nu. De asemenea, pen-tru a o înţelege în profun-zimea ei, nu putem separa lectura cărţilor Bibliotecii

Sacre de credinţă şi de nevoia unei călăuziri din partea Duhului

Sfânt, Cel care i-a inspirat şi pe autorii Bibliei.

episod ca şi când ar fi fost real (Matei 12:40). Iar dacă povestea „legendarului“ Noe ar fi doar un mit ar însemna că menţionarea lui de către Iisus (Matei 24:37-39) este o minciună. Christos nu a lăsat să se înţeleagă că există pasaje biblice de origine divină şi altele de origine umană. Biblia conţine idei care s-au născut în mintea fi inţei umane, afi rmaţii care s-au născut din dialogul dintre om şi Dumnezeu, precum şi declaraţii explicite din partea Creatorului. Dar, împreună, acestea formează Cuvântul lui Dumnezeu.

Autorii Noului Testament au recunoscut în scrierile lor autoritatea cărţilor Vechiului Testament. Sunt relevante în acest sens afi rmaţiile celor doi stâlpi ai Bisericii Primare – Petru şi Pavel. „Înainte de toate, tre-buie să ştiţi că nicio profeţie din Scriptură nu s-a născut din propria imaginaţie a cuiva“ scria apos-tolul Petru. „Căci nicio profeţie n-a fost adusă vreodată prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, conduşi de Duhul Sfânt“ (2 Petru 1:20). Apostolul avea în atenţie doar profeţiile, fi ind însă destul de cate goric în identifi -carea originii lor divine. Completarea o aduce apostolul Pavel, care, adresându-se discipolului său, Timotei, scria: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu“ (2 Timotei 3:16).

Biblia nu demonstrează. Ea transformă!

Diferitele teorii despre modul în care Duhul Sfânt a inspirat autorii, precum şi de-spre procentele inspiraţiei (cât e de la Dumnezeu şi cât e de la

7. I. Howard Marshall,

Biblical Inspiration,

Vancouver, Regent

College Publishing,

2004, p. 21

timpuluiSEMNELE

„Pământul nu are nicio durere pe care Cerul să n-o poată vindeca.“Th omas More