climate literare nr. 47

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale47

Anul 5octombrie

2011Revistă literară şi de cultură românească

Fondată: mai 2007

2 nr. 47 � octombrie 2011

Ion Iancu Vale Text despre trădare şi trădători 3Ion Iancu Vale Angoasă (poem) 3Miron Radu Paraschivescu Poeme 4Mircea Horia Simionescu Dicţionar onomastic 5Adrian Marino Altă Românie 6Augustin Deac Codex Rohonczy 7Gheorghe Constantin Nistoroiu Crucea şi Învierea în poezia Golgotei româneşti 8Monica Mureşan Victor Sterom şi regăsirea de sine 9Dan Predescu Placido 31Florea Turiac Poeme 11Melania Cuc Imni închinaţi Vieţii 12Artur Silvestri Soartă postumă, istorie stranie 12Manea Nicolae Dan Pasivitate înseamnă complicitate 13Zoe Dumitrescu Buşulenga O confesiune de excepţie 14Mihai Antonescu Cătălina Boemei ‘33 15Cezarina Adamescu Beţia primăverii sufleteşti 16Dorel Schor Avangarda nu se predă 18Gelu Naum Torsiunea lui Möbius (poem) 18Elena Armenescu Regina Maria, regină a României 19Nicolae Nicoară Horia Poezia mea (poem) 21Ştefan Ciobanu Poeme 22Octavian Curpaş Fereastra ochiului din mine 23Viorel Roman Tranziţia spre Occident 24Ştefan-Lucian Mureşanu Amnarul şi amarul gânditorului perpetuu 25Aurora Peţan Limba română, patria mea 26Mahmud Djamal Poeme 28Sabin Bodea Scriitorul Al. Florin Ţene a primit Diploma de excelenţă... 29Luca Cipolla Poeme 30*** Regulamentul concursului „MOŞTENIREA VĂCĂREŞTILOR“ 31Atena Gabriela Stoichiţă Zborul (fragment de roman) 32Florica Gh. Ceapoiu Bunătate faţă de semeni şi dragoste pentru Dumnezeu 35Elena Buică Halloween - văzut prin ochii unui român 35George Coandă Toamna Literară Pietroşiţeană „Mircea Horia Simionescu“ 37Sorana Ioniţă Vocile României în recital la Târgovişte 38*** Regulamentul Festivalului Internaţional de poezie

şi epigrame „Romeo şi Julieta la Mizil“ 39

Semnează în acest număr...

Adresa redacţiei principale:Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane: 0722 702 578, 0741 732 122

E-mail: [email protected]

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş � 0730 863 602 � [email protected] � Culegere text: Reta Sofronie � Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte � ISSN 1843-035X

Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă, Redactor principal (fondator): Sbastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel, Florea Turiac, Nicu Tănase, Lucian Constantin

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prin Centrul Judeţean deCultură Dâmboviţa şi cu concursul Fundaţiei „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia“

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia, Olăneşti, Oradea, Ploieşti, Vrancea);Alte ţări: Australia, Belgia, Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia,Republica Moldova, Serbia, S.U.A., Ucraina. - Fotoreporter: Tiberiu Rusescu.Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Ion IancuVale

Mereu părăsim pe ci-neva... Mereu ne pără-seşte câ te cineva..., nesimţim trădători şi tră-daţi..., nu ştii ce să crezimai întâi, că eşti trădătorsau că eşti trădat... Ca înparabola cu oul şi găina,a celaşi cerc vicios,aceeaşi nesiguranţă,aceeaşi indecizie...

Plecăm, ne rupemme reu ce câte ceva,smul gem cu rădăcini cutot amintirile, le tă râmdupă noi şi când ne în -toarcem uneori spăşiţi,alteori răniţi, sau ne în-toarcem doar aşa pur şisimplu, constatăm că înţărâna unde ne-am pără-sit rădăcinile a crescutaltceva, s-a născut al-tceva.

Şi povestea se re-petă..., ne mişcăm o datăcu planeta şi în sensul ei,uneori, plini de temeri-tate, încercăm să o luăminvers, dar ameţim, că -dem. Şi precis asta se în-tâmplă doar când nu maiştim cu adevărat careeste drumul. E contra fi -rii, contra condiţiei omu-

lui mic şi slab şi ne - aju-torat, care nu se poateintegra în veşnica mişca -re a planetei şi de atâteaori invers.

Şi veşnica trădare...Trădezi ziua cu noaptea(visând cu ochii des-chişi). Trădezi anotim-purile pe rând, trădezioamenii, celelalte vietăţi,lucrurile, gândurile ta le.Te trădezi pe tine cu tine.

Cum poţi să simţi a ce -eaşi bucurie sau tris teţe,cum poţi să ai a ce leaşitră iri faţă de atâtea situa-ţii diver se, de viaţă, cumpoate să fie sufletul atâtde nestatornic?

Dumnezeul este ace-laşi pentru toţi şi toate,are veşnic aceeaşi atitu-dine: TA CE! nu se mani-festă, nu se implică, „îţidă, dar nu îţi bagă întraistă”, pentru că aşavrea El şi nu ne putemopune. De ce ne compli-căm atunci? El ne-a datspiritul, puterea de a

gândi, natura a făcut res-tul, iar noi, imaturi şiiresponsabili, distrugemadesea adevărate şi ines-timabile opere de artă,deturnând ordinea lu-crurilor, prefigurând ha -osul şi pieirea. Nu maiştim ce să facem cu su-fletele, cu visele, cu spe-ranţele noastre, le com -promitem inutil în tr-ofalsă, absurdă şi totalărisipă. Şi ne trezim că a -tunci când avem cu ade-vărat nevoie de noiînşine, întregi, frumoşi,bogaţi şi buni, nu maigăsim nimic acolo undeDumnezeu a creat, dintr-o curată şi nesfârşitădragoste, ceea ce noi ne-am învăţat simplu şi o -bişnuit să denumim,OM.

Alături de lene, hoţie,minciună, ipocrizie şialte asemenea deplora-bile însuşiri, trădarea,tinde să devină acum,virtute. Absurdul, ilogi-

cul dicton: „iubesc tră-dare dar îi urăsc pe tră-dători” pa re să fie devizăde luptă pentru cei carenu mai au nimic sfânt,pentru ca re omenia,prietenia, mi la, iubirea...au devenit vor be goalesau bune doar de a meţitprostimea şi copiii. Căciîn goana necontrolatăspre autodistrugere, mâ-naţi de dorinţe şi inte-rese meschine, dărâmămce ea ce nu ne aparţine,ne însuşim ceea ce nu neaparţine, ne creem iluziide stăpâni absoluţi, pa-radoxal integri şi morali,când de fapt am ajuns sănu fim decât nişte bieţi şicondamnabili trădători.

Publicat în cotidianul„REALITATEA DÂMBOVIŢEANĂ”

11 februarie 1998

3nr. 47 � octombrie 2011

EDITORIAL�� Text despre

trădare şi trădători

de o bucată de timpnu mai are loc în propria-i casăîl sufocă senzaţia lipsei de spaţiu

simte mai întâi cum îl busculează cuvinteleîl împing spre pereţi

îl ridică spre plafon, îl lipesc pe podeaapoi îl deranjează obiectele din jur

pat, stilou, glastră, cărţicare minut de minut, ceas de ceas

uneltesc şi complotează împotriva luiuneori îl asaltează în crucea nopţii

gnomi ciudaţi şi groteştice sălăşluiesc în nişte catacombe

sub arcaua casei

de o altă bucată de timpa început să-l obsedeze şi exteriorul

iată, a dispărut nucul din curtepoteca spre poartă pluteşte în aernu mai este nici lenjeria de damă

de pe culmea de rufes-a solidificat fumul din horn

şi a căzut fărâmând acoperişulel încearcă să reziste

tuturor acestor presiunişi doreşte să se prefacă în melc

ca încet-încet dar sigursă-şi care casa dincolo

de zona de influenţă a morţiiAngo

asăd

e Ion

Ianc

u Val

e


Blestem De Dragoste

Când ţi-o fi lumea mai dragă, să-ţi pice dreapta beteagăşi s-ajungi, la cap de pod, cerşetor, slut şi nărod.Din puterea ta a plină, suptă de vreo curviştină, să rămâi sfrijit ca paiul, urle-ţi versul ca buhaiul, limba să ţi se-mpletească, să vorbeşti pe păsărească, să te topeşti de-a-n picioare, galbin, ca o lumânare!

Să nu fie boală rea, care-n ţine să nu dea!Ardite-ar focul, mangalul, să fii scopit ca muscalul!Cânte-ţi popa din Scriptură, să-ţi văz dafinul pe gură!Crai parşiv, din ţigănie, că m-ai omorât de vie, când m-ai luat din casă fată, crudă şi nevinovată, şi m-ai spintecat în douăsub cerul cu lună nouă.

Şi-n loc să mă iei mireasa, m-ai lăsat să zac borţoasăşi te-ai dus, duce-te-ar apa, unde şi-a dus mutul iapă!Dar de-o fi şi-o fi să vii, iar în braţe să mă ţîi, să-mi săruţi ţâţa şi gura

şi să-mi stingi din sân arsura, Vedea-te-aş tot cum te ştiu:’nalt, bălan şi cilibiu, cu ochi arzători ca focul;Aduce-mi-te-ar ghiocul!

Romanţa

De câte ori pe înseratÎn târgul mic te-am aşteptat, Când tremurând că n-o să viiUmblăm pe străzile pustii?...

Se însera - şi-n câte-o poartăPică domol o floare moartăCe risipea un stins parfumDe liliac sau de salcâm.

Prin case albe, cu zorele, Clipea o lampă sub perdeleŞi răsuna un vechi pianPrin valul serii, sub castan.

O ceaţă cobora uşor, Simţeam în suflet un fior, Iar lampagiu-n cap de uliţiPrindea o stea în varf de suliţi

Şi se pierdea cu pasul rarPrin pâcla serii, pe trotuar, Când eu pândeam ca şi-alte dăţiPe-acelaşi drum să te arăţi.

Treceam, pe gânduri, fără zor, Plângea un greier prin mohor, Şi peste pomi domol cădeaA nopţii tainică perdea.

Când te iveai într-un târziuPrin targul ce dormea pustiu, Pasărea ca pomii toţi sunt pliniDe flori, de cântec şi lumini.

ZăpeziAcum, pe-ntregul câmp n-ai să citestiDecât cuneiforme păsăreşti,

Dar spre-a fi scrise, trebuia să vinăDin cer, transport de linişti şi lumină.

Atâta alb, atâta dăruire, Ca un ecou din nemărginire,

Atâta alb, tot alb jur împrejur, Dând celor vii şi mai exact contur.

Septembrie

Suflet al meu, ce faci acu, Pierdut prin lucrurile toate?Lăsându-şi soarele-n bucate, Vara, catarg de foc, trecu.

Un greier târâie măruntPrin câmpul unde am umblatŞi ca un mort din somn sculat, În toate pier şi-n toate sunt.

Prin vântul serii, glasul tăuÎl mai pândesc, poate, şi-acum;O stea sclipind prin nori de fumTârziilor păreri de rău.

Mai jos cad toate, până când, Singur rămas la ceas târziu, Nu te mai văd, nu te mai ştiuPrin timpul ce-l aud sunând.

O, suflete al meu, învieÎn lungă toamna, grea de rod, Să vezi crescând într-alt norodNestinsa ta copilărie!

P o e m e d e

Miron RaduParaschivescu

5nr. 46 � septembrie 2011

Mircea HoriaSimionescu

După ce bea, trăgeaper delele groase şi se a -şe za pe patul încărcat cuper ne, copleşită de mis-terul care se pregătea înîncăperile viscerelor sa -le. Aşa aştepta ore în şir,vi brând liniştită ca în a -propierea unei minuni.”(Alcido Salvia) BEATRI -CE F. „O ştiam atât depură, de înţeleaptă, încâtmă aşteptam în oricemoment s-o văd târâtă încapcana pe care i-o pre-gătea inexperienţa. Cândam revăzut-o, după cedivorţase, mi s-a părutcă observ în lumina ochi-lor ei un fir de noroi,foar te vechi. Inexpe-rienţa mea de altădatămi- l ascunsese." (MateiNord)

BECA Suavă la zeceani, mătăhăloasă la do-uă zeci şi doi, spirituali-zată la cincizeci.

BELTRAMO Italic,grandios, condotier, pur-tător de spadă grea, ar-mură şi hotărâri aprige.(Vezi, mâine după-masă,Piero della Francesca încatedrala de la Arezzo.)

BEN Mic funcţionar,persecutat de viziuneamasacrului.

BENEDETTO întot-deauna salvator, fărăvoia sau ştirea lui: un

tată bogat, bătrân şi fărămoştenitori este, într-untârziu, blagoslovit pen-tru eforturile sale, do-bândind un fiu. Îl bo tezăBenedetto. Pierzând sân -ge la naştere, o mamăsca pă totuşi din învălui-ri le morţii. Fiul se va nu -mi Benedetto. Trădată şibatjocorită, o tânără în-târzie să se sinucidă. Co-pilul nelegitim şi mamasunt înconjuraţi în chipneaşteptat de dragosteanesperată a tuturor. Băia tulse va numi Benede tto.

BENEDICT Bărbă-ţia întruchipată. Mânalun gă, frumoasă, cu un-ghii alungite. Privind-oîn liniştita ei aşteptare,poţi fi convins că stăpâ-nul său are o bărbie scul-pturală, obrajii expresivide mongol. BENEDICTR. „Un adevărat cavaler,un cardinal al voluptă-ţii.” (Alexis Perron)

BENEDIK Ca o albi -nă tăvălită într-o grăma -dă de ipsos, straniulBe ne dik iese din muzicapră fuită a lui Hindemithtre murător şi ireal.

BENITO I. Aristo-crat, cu obraz imobil, cupri vire de inspirat, pur-tând pe cap pălărie ver -de. Amprenta pasuluisău - o veche stemă re-geas că. II. Benito Mus-so lini. (Vezi NAPALONIBENZINO în Dictatorullui Ch. Chaplin.)

BENONE Un Beno -ne în balcon: avocat pen-si onar (aproape no uă- zeci de ani), citeşte cărţipoliţiste, bea ceaiuri la-xative şi mănâncă salatăde păpădie. Un Benone

în coteţul de dedesubt(aproa pe nouă ani): lă -ţos, leneş, nu citeşte, nubea ceaiuri, nu mănâncăsalată. Latră.

BENVENUTO Unvas: Ce linii!

BENVOLIO Acor-dând acest nume fiuluidumneavoastră, rezol-vaţi anticipat jumătatedin problemele spinoaseale vieţii lui şi-l înconju-raţi de o bunăvoinţă ge-nerală.

BENIAMIN Refu-zând de tânăr metafizica,nu s-a întrebat niciodatăde unde îi vin dexterita-tea şi precizia, în maitoa te întreprinderile bio-grafiei sale. A aşezatmoa le mâna pe şurub şişu rubul a început să seîn vâr tească, prinzândsigur şipca de metal înscocul macaralei; a în-tors leneş degetul şi desub buricul lui s-a şi al-cătuit un giuvaer compli-cat, miraculos; crezândcă se aşează într-un foto-liu, s-a lăsat somnorospe canapeaua limuzineişi toată greutatea trupu-lui a coborât în laba pi-ciorului, apăsând până lafund acceleratorul: aşofat perfect, din primaclipă, şi nu s-a dat jospână n-a dat ocol Euro-pei, faptul şi distrându-lîntrucâtva. S-a trezitîntr-un birou larg, întreoameni gravi, şi, cumprima vorbă i-a ieşit răs-tită, a simţit plăcerea de-a continua discursulcategoric, puţin lătrat.Cum era vorba despre unmărunt funcţionar, a ho-tărât, printre altele, să-l

mute la Afumaţi, iar înschimbul lui să numeas -că un frizer specializat întunsori plastice. A des-chis o uşă şi a observat -minune! - că şi alte uşi sedeschid, pe rând, frumosşi cât se poate de îmbie-tor. A cântat sub masă laun şpriţ şi, alături, salaAteneului a izbucnit deîndată în aplauze entu-ziaste, critica fiind una-nim de părere că are ovoce minunată, emoţio-nantă îndeosebi în regis-trul grav.

De la o vreme vin lauşa dinspre grădină oa-meni care poartă saci cufăină, pachete cu brânze-turi, coşuri cu ouă şi câ-ţiva curcani îngrăşaţi la ofermă a statului, ce-rându-i în schimb puţinăbunăvoinţă. Le-o acordăcu plăcere, pe loc. Nu seîntreabă nici de unde,nici cum, nici pentru ce.Repune simplu şi moalemâna pe căpăţâna şuru-bului şi şurubul se învâr-teşte perfect în alveolaalunecoasă.

Activitatea aceastanu-l oboseşte şi, după osăptămână de lucru sus-ţinut, pretinde că n-arenevoie de duminică.

BERENICE din fa-milia Beatricei, Eunicei,Euridicei - femei suave şinobile, originare din ce-tăţi mediteraneene. Be-renice - înger roz,angelic, de o miraculoasăprospeţime. Spre deose-bire de Eunice şi Euri-dice, e mai gravă şi maivoluntară; faţă de Bea-trice, mai pământeană.

Va urma

Dicţionar onomastic (19)


Adrian Marino

Recunosc, în acelaşitimp, şi toate păcatelepoliticii româneşti în ge-nere: reforme rapide,nestudiate, adesea co-piate. Dorinţa de a neîmbogăţi rapid, pestenoapte, pe spatele statu-lui. Lipsa oricărui presti-giu al noţiunii de com -petenţă şi competivitatoşi multe, multe altele.Toate m-au dezgustat şim-au îndepărtat defini-tiv de viaţa politică. N-opot schimba. Este evi-dent. Dar nici eu nu suntobligat să mă adaptez eişi s-o accept aşa cum seprezintă. Adică lamenta-bil. Şi am tras toate con-cluziile...

O altă Românie, înesenţă citadină, presu-pune în mod necesar şi oaltă cultură. O Românieculturală, abstractă şiideală, utopică şi la fel deirealizabilă. Un pur „vis"paşoptist, dar tenace şiobsesiv. O preocupare şio idee veche. Chiarfoarte „veche". Dovadăcă încă în urmă cu treidecenii, am publicat îm-preună cu Ion Negoi-ţescu şi Petru Popescu, opagină manifest în Ro-mânia Literară, sub ge-nericul Datoria faţă de

oraş. Doar că noţiuneade „nouă cultură" estemai largă decât cea de„literatură", fie şi „cita-dină". Civilizaţia estepentru cei mulţi. Culturaeste pentru cei puţini.Iar cultura, în concepţiamea, este pentru şi maipuţini. O văd, o doresc, opreconizez, aş spune cuardoare, în primul rând,cât mai solidă, de nivelmediu cât mai ridicat po-sibil. Rezum, reiau şi sis-tematizez, după cum seobservă uşor, idei reafir-mate şi anterior. O cul-tură care să aibă pro -priile sale lucrări de refe-rinţă fundamentale. Sin-teze şi nu fragmente.Construcţii şi nu impro-vizaţii ocazionale. O cul-tură, în acelaşi timp, bi -ne personalizată şi neco-lonizată. Cu personalita-tea sa. Dar, în nici un cazetern folclorică, poetică,„orfică" sau altfel. Eter-nii cântăreţi din frunzăai Europei? Pentru nimicîn lume!

Evident, o astfel deconcepţie culturală se lo-veşte de doi adversari re-dutabili şi ireductibili,care, practic, o sufocă, odistrug în germene. Pri-mul este tradiţia mariiprese de formaţie ute-cistă, gen Ion Cristoiu,Cornel Nistorescu (a -mintiţi şi anterior), darşi D. Ţinu, CristianTudor Popescu. Visceralcomunişti, antiocciden-tali, antiamericani, de oagresivitate şi o aroganţăfără egal. Pe listă trebuietrecut şi un anume Bog-dan Chirieac, tot de laAdevărul, de o rară sufi-

cienţă. Evident, sigu-ranţa şi superioritatea pecare ţi-o dau media mo-derne, marile tiraje, au-dienţa naţională a TV. Lapolul opus, presa dedreapta, patronată şi in-spirată de marele mitNae Ionescu, excelentdemontat în Sfera Politi-cii (VII, '99) de GeorgeVoicu. O aberaţie sinis-tră a acestui mit este şiteza „oraşului parazitar".Deci o Românie eternăde ciobani, de „săteni" înopinci şi sumane. Deri-vatele sale noiciste suntincluse. Orientarea esteprofund antiliberală, an-tidemocratică, plină demofturi mistico-spiritua-liste gen „omul ontolo-gic" şi altele. Nu contest:mistica şi ocultismul „sevând". Dar şi stupefian-tele se vând, cu aceleaşiefecte negative. Trebuieprecizat neapărat căaceastă cultură este prindefiniţie laică, raţiona-listă, fără monopoluri re-ligioase, orientată însens criticist şi nedog-matic, pluralistă, adeptăa libertăţii de gândire,profund tolerantă şi des-centralizată, policen-trică. îmi propun sădezvolt, cum am maispus, toate aceste idei. Şialţii simt nevoia unei altepriviri retrospective şireevaluări critice (AnaBlandiana, O istoriescrisă de alţii, Românialiberă, 10 aprilie 1999;Alex Ştefănescu, O trage-die care a rămas nepo-vestită, în acelaşi ziar, 26mai '99 etc). Pentru eleam fost atacat şi insultatadesea. De fundamenta-

liştii ortodocşi, de unpersonaj caragealesc, dinConstanţa, un anume„senator“ Dumitraşcuetc. N-am răspuns nicio-dată.

Sunt integral de acordcu o altă opinie expri-mată în presă: „Va fi deluptat împotriva tuturorfundamentalismelor, ex-tremismelor, a tendinţe-lor autoritariste, anti de-mocratice, contra urii înviaţa publică" (Adevărul,14 mai 1997). Operaţieextrem de dificilă într-oţară fără tradiţii demo-cratice, liberale, civice.

Din care cuuză, „sim-patizez” cu Ionic Huti-rolc, aş spune proor -wollnnn (vezi Ferma ani-malelor) gen Din (aramăgarilor do Ştefan Xo-lotin. O KomAnin antip-seudo, antiimprovizaţie,antiambiguitate, antidu-plicitate, untiaimuluro.Douft aspecte îmi suntmai ales profund odioaseîn societatea româneas-că: lucrul de mântuială,superficialitatea în toatedomeniile şi sistemul dorelaţii faini-lial-perso-nale. De rude şi cumetri,de veri şi fini, de cea maipură OHonţă de clan ţă-rănesc. Prin el se „re-zolvă" totul. Se sfideazăorice normă, orico or-dine legală şi adminis-trativă. Ce se poateaştepta, inclusiv în cul-tură, într-o ţară undeSalvarea aruncă un mu-ribund pe trotuar, în faţacasei salo, iar salariaţiiunei întreprinderi parti-culare bat pe directorulce-i obligă să lucrezeefectiv şase zile pe săpă-mână bine plătite?

Va urma

Altă Românie (13)


Augustin Deac

De menţionat că ma-terialele pe care aceastăCronica românească leconţine sunt apreciate despecialişti ca aparţinândsecolelor XI-XII e.n.Iată, aşadar, cum păsto-rii valahi “vagabondândcu turmele lor peste văişi munţi”, după aprecie-rile ofensatoare ale unoristorici maghiari, pelângă faptul că erau creş-tini de peste un mileniu,ei aveau şi o clasă inte-lectuală de înaltă va-loare, care folosea desecole şi milenii scrisulîntr-un alfabet propriustrămoşilor lor autoh-toni getodacii, conside-raţi “barbari”, în scrierilevechi. Dar nu numaiscri sul, adică literele e -rau cunoscute de ro-mâni, ci, după cum sevede din cele 81 de mi-niaturi care insoţesc a -ceastă Cronica ro mâ-n ească, aceştia ştiau chiarsă şi deseneze sce ne dinviaţa religioasă şi laică apoporului roman, încădin secolele XII-XIII.

Dar, spre surprinde-rea multora, nu numaiatât! Mai mult, la pagina212 a acestei Cronici ro-mâneşti s-a descoperit şio “notaţie muzicală

veche de tip gregorian” -după afirmaţia specialis-tului muzicolog român,profesor universitar dr.Gh. Ciobanu, de la Con-servatorul “Ciprian Po-rumbescu” din Bucu -reşti, care nu numai că a

studiat notaţia muzicalăce se află introdusă întredouă rânduri scrise alecronicii, dar a transcrismelodia, caracteristicămarilor şi renumitelorrepertorii ale corurilorromâneşti de pe vremeastrămoşilor noştri au-tohtoni, şi care poartătextul unui jurământ altinerilor vlahi ce-şi apă-rau patria, aflată în mareprimejdie.

Prof. univ. Gh. Cio-hanu subliniază că nota-ţia muzicală în care s-atransmis melodia era fo-lositiă în secolele X-XII

e.n. Concluziile acestuia,publicate în revista “Mu-zica” nr. 2/1990, suntedificatoare pentru rele-varea vechimii şi a nive-lului cultural alpoporului român din ve-chea vatră a Daciei.

“Mărturiile privitoare lacultura muzicală de peteritoriul vechii Dacii -subliniază prof. univ.Gh. Ciobanu - atestă, fă -ră îndoială, că aceastaeste anterioară ereinoastre. Pentru că dacăHora noastră tradiţio-nală strămoşească şi da -că avem în vedere căHo ra practicată în ve-chime era însoţită, ca şiastăzi, de muzică, tre-buie să admitem că mu-zica este practicată depopulaţia de pe acestemeleaguri cu cel puţin2000 de ani înaintea erei

noastre”. Dacă la acesteconcluzii, deosebit de va-loroase, adăugăm şi cer-cetările specialistei Vio -rica Mihai-Enăciuc, carea comparat conţinutulmelodiei din Cronica ro-mânească cu textele ase-mănătoare existente dinEuropa Occidentală, seajunge la concluzia cătextul, scrierea şi melo-dia din Cronica românăsunt dintre cele maivechi de acest gen dinEuropa. Până în prezent,precizează VioricaMihai-Enăciuc, sc cu-noaşte pe întregul mapa-mond numai muzicaunui singur vers, datânddin secolul al XII-lea,găsit într-o parohie,după un cântec de GestaAndigier, şi figurândprintre digresiunile mu-zicale din Jeu de Robinet Marion de Adam deHalle. După cum con-semnează amintita cer-cetătoare, “avem întrea -ga dimensiune a nivelu-lui de cultură spiritualăromânească”. O dovadăincontestabilă a adevăru-lui istoric că poporul ro -mân este unul dintre celemai vechi popoare alelumii, din ale cărei culturămaterială şi spirituală s-auînfruptat din plin multealte popoare, precum şi se-minţii migratoare, printrecare şi triburile barbareslave, bulgare şi ungare.

Va urma

O cronică românească însumând 448 depagini, din secolele XII-XIII, scrisă în limba românăarhaică cu alfabet geto-dacic.

Codex Rohonczy (7)

Notaţia muzicalăCronica românească din sec. XII.2


GheorgheConstantin

Nistoroiu

Ion Golea proveneadin buchetul de ţăraniînmiresmaţi de pe Târ-nava Mică. A crescut cudragoste şi cu credinţă,strălucind în toate. Che-marea de sus la ales pen-tru rostuirile dreptăţiiNeamului. S-a dăruit cutoată fiinţa sa ceruluidivin şi pământului săudrag şi sfânt. A plătit cuviaţa, curajul, demnita-tea, credinţa şi dragosteasa. Cioplit din voioşiacristalină a cerului, IonGolea a înmugurit în pă-durea verde de la Fetea.În el nu s-a prohoditsenzaţia primejdiei, căcis-a durat haiduc al crun-telor bejenii, care s-au ri-dicat împotrivarânduielilor creştine. Şi-a încropit din descătu-şări cărări de luptăpentru a deschide zărilesperanţelor. Şi-a zăvorâttoate filele din albumuldestinului cu peceţilecredinţei Zilele sale, ce-nuşeresele, le-a mocnitîn psalmi dreptăţii, le-ativit cu raze şi le-a brodatprimăverii sale. Din do-rurile treze a împodobitmângâieri de zori, iar tri-lul sfânt de ciocârlie, i-a

presărat voioşia cu oluncă de flori. Neastâm-părul tinereţii i-a adunatgândurile, l-a înmires-mat cu nădejdi de tran-dafir, risipindu-şivisurile rupte. Ca unpotir de cer şi-a pregătitdenia mare, cu fruntealină şi catifelată scăl-dată-n picuri de lumină.

Se lasă noaptea pestesat/ grea, un munte debasalt,/ şi-n pas cu ea,din salt în salt,/ fluerăvânt: s-a desprimăvă-rat…/ Pe uliţele lungi semişcă,/ umbre-ntrupate,fără glas,/ din deal co-boară`n ritm de pas,/dăngăte ce din tăceremuşcă…/ E denie… şi-smulte evanghelii/ laslujbă, e Joia Mare;/Iuda este gata de vân-zare,/ Iar Petru azi es i m b o l u ` n d o i e l i i … /Doar codrul înverzit sus-pină`n vânt/ de durereaproprie-i vieţi,/ căci mu-gurii sunt singurii as-ceţi/ cari ştiu să-şi ţinăgruel legământ. (Denie,Joia Mare 1947).

Pe sânul rozaliu alprimăverii se aude unglas de heruvim şi sus,Bolţile de borangic alecerului se scutură pestecireşul amărui al grădi-nii. Privirea sa ca o ieaţintită pe liliacul înfloritse leagănă-n cântareaprivighetorii, iar din

lanţurile de tăceri şi-a ni-tuit fulgere de-nvieri.

Din orga milioanelorde piepturi/ cresc psal-mii biruinţii asupra mor-ţii;/ sunt Paştile: e soare,cânt şi jocuri,/ Pe sceneplanetare de gând, sejoacă însă tragedia sor-ţii./ Doamne, mi-e inimapădure de Golgothe,/ şibuzele s`adapă cu foc şicu oţet,/ şi`n coastalumii toate/ se`mplântă-al durerilor stilet./ Decând din veşnicia fărăţărmuri, /se nasc mereupuzderi de popoare,/trec toate sub a suferin-ţei flamuri,/ şi glasul tu-turor vueştede`ntrebare:/ De cenumai prin moarte se în-vinge moartea?/ Şi greu-tatea pustie amormântului?/ Şi uşacar duce în lumea cea/plină de chinul luminiişi-a duhului? /De cemartirul îşi rosteşte ulti-mul discurs,/ prin gâl-gâitul săngelui cecurge?/ De ce al vieţiitragic curs,/ Din Niagaramorţii apale îşi strange?/Pentru tot ce-I pe pă-mânt există o`nviere:/În mugurul tinereţii, întinereţea anilor,/ doarpentru zilele pline defiere,/ Nu găsim floareagrea de înviere a primă-verilor. (13 Aprilie 1947,Sfintele Paşti).

Virgil Maxim, lumi-nător de neam şi de ţarăşi-a închinat toate nă-zuinţele credinţei, scul-ptându-le candelăsufletului în care aaprins Aura Fecioareidin Icoana Iubirii Mire-lui. Dintru început şi-aplămădit cântarea, deve-nind un nuntaş al ceru-lui. Isihia voinţei sale, caun dangăt de clopot îm-presoară patima teluricăa visului, răsfrânt înflautul ploii. Nădejdeatrezită în cântecul mier-lei s-a cuibărit în ciutelezorilor vestind sărbătoa-rea Cosmosului. Din lim-peziri de ape şi-azugrăvit gândurile,prinse-n hora luminiiCuvântului. Mireamapământului s-a rostogo-lit pe urmele paşilor lui,într-o strigare de colind.Focul mâniei i-a pictat însuflet Icoana iertării. Vi-goarea sufletului vioarărăsună în răvaşul aniloralbi, imnul tinereţii.Nopţile albe ale crezuluisău, trec pe lângă el înstraie de nuntă, urcândpe colinele codrului în-verzit, împodobind tur-turelele cu cânteculprivighetorilor, pregă-tind întâmpinarea Nun-ţii Cereşti.

Va urma

Crucea şi Înviereaîn poezia Golgotei

româneşti (5)


Monica Mureşan

Geometria fumului*)este un volum de poemeal căror text încifrat, ora-cular îşi face sieşi binelede a decodifica semne şisensuri fie printr-unfinal bine ales, fie prinmesaje-semn plasate întext - „esenţe în sal-turi/între litere/duhulflămând”-, cum binepunctează septuagenarulpoet, prozator şi critic li-terar Victor Sterom.Trăitor „într-un teatrude umbre”, poetul nueste totuşi pesimist, elştiind intuitiv dar şi prinlecţiile de viaţă că totulvine-revine, viaţa avândun anumit ritm al bineluişi al răului ce se supun,acestea, la rândul lor, re-gulii unei ciclicităţi con-form căreia „lumea sereia”. De aici se hrăneşteşi se dezvoltă filosofia saproprie – ca dealtfel afiecărei entităţi aparţi-nând cu trup, suflet şispirit şi văzutelor şi ne-văzutelor. Şi care filoso-fie alimentează în fondsperanţa ce se întrevedeîn promisiunea existen-ţei. Sunt adâncimi filoso-fice atinse prin înţe -legerea legii cauzalităţii,a continuum-ului viaţă-moarte; şi nu atât prinextaze mistice ori medi-taţii sau tehnici de medi-taţie, cât prin experienţă,analiză şi sinteză, abor-dare cu stăpânire desine, cerebrală, a cauzeişi efectului. Omul-poetmatur e dedublat de se-niorul înţelept – deşiadesea senectutea apasăca o lespede: „merg şiplâng acel fragiltrup/care-mi tremură-nmâini/ca o limbă de clo-

pot/cuprins de ru-şine…”. Altădată el sin-gur se confesează cumult curaj: „am devenitpiatră bătrână”. De fapt,Victor Sterom îşi pla-sează în această carte cu-vintele ca nişte marcajede ghidare pentru even-tuali drumeţi prin călă-toria vieţii, ce se vororienta pe acelaşi traseuexistenţial ca autorul.Sau, de ce nu, cartea înansamblul ei este un tes-tament liric. În acestsens, multe din notaţiilesale filosofice sunt su-portul pentru nişte artepoetice plasate discret canişte jaloane pe care undrumeţ-urmaş-cititor leva observa dacă esteatent.

Este bine redată sta-rea de accedere în netim-pul stării de somn ori avizionarismului unuiunivers lăuntric, în carese priveşte cu gândul, nucu ochiul, acesta din

urmă şoptind şi nu pri-vind: „spun această în-tâmplare/în şoapta ochi -lor/care se pierd/în geo-metria fumului…”. Înacesta vede „moartea/in-versând clipele”. Cu omare stăpânire de sine,el nu numai că îşi pre-vede sfârşitul, dar şi-l şipregăteşte printr-o înţe-legere superioară a sem-nelor apropierii. Astfelomul se împacă nunumai cu soarta, dar îşisondează şi destinul dedincolo, preocupat sălase ceva important înlocul său. Ceva care săfacă diferenţa sau, cumse spune, un semn că nua trăit degeaba. De fapt,poetul nu e preocupatatât de ultimul drum, câtde marele salt. De aceeaîşi analizează până la ob-sesie clipele de viaţă şichiar se întreabă, retoric:„Să cred că m-a căutatcineva?”. Divinitateaeste privită, plastic, prin

reprezentarea ei dreptun timp alb (alb egal pu-ritate) cu care se aflăîntr-o legătură directă:„se uită în sinea-mi/semnul timpuluialb”. Pe de altă parte,după ce a atins o stare deinteriorizare, poetul esteconştient de căutărilesale, de aceea şi recu-noaşte: „în absenţa privi-rii tale/sunt veşnic/larăscruce de drumuri”.

Şi ca într-o artă a di-vinaţiei, V. Sterom ci-teşte în semneletimpului alb, întrezărindo cale de mântuire liniş-tită, calmă, încălzită defocul inimii sale iubi-toare de viaţă şi lume.Drumurile din poezia sase află între cer şi pă-mânt, vis ori somn şi tre-zire, zăpezi şi ierburifragede, trepte de vârsteşi timp putrezit, acesteatoate fiind, cu alte cu-vinte, tot atâtea metaforeale condiţiei umane darşi a înălţării splendideifiinţe umane încă dintimpul vieţii prin aspira-ţii şi ţeluri, preţuind va-lorile morale umane;iată în puţine cuvintecum este redată nobilamisiune a umanităţii: „…să plângem/să spunemîn gând că suntem/pe undrum fără capăt/că pur-tăm răspunderea/celormai slabi/să-i ducemmai departe…” (Să reu-şim împreună). Fără a semanifesta pe scena vieţiiprintr-o religiozitatezgomotoasă, găsim aicideclaraţia sa bărbăteascăşi sinceră de iubire faţăde Dumnezeu. El cautănu atât confirmarea cre-

Victor Steromşi regăsirea de sine

Victor Sterom, Geometria fumului,poeme, carte apărută sub egida

Bibliotecii Revistei Sinteze, Ploieşti, 2011

Continuare înpagina 21


Dan Predescu

Stând de vorbă, aşe-zat pe stivă, cu macara-giul de pe podul rulantde deasupra lui, a înre-gistrat maşinal, cu coadaochiului, că un muncitorîşi făcea de lucru cu uncablu la capătul celălaltal grămezii. S-a ridicatbrusc şi s-a tras în lăturichiar în clipa când ţeviles-au prăbuşit, zguduindpământul, chiar în loculunde se aflase el cu ofracţiune de secundă maidevreme. A rupt-o lafugă, îngrozit mai de-grabă de faptul că, la in-trarea în depozit stăteascris, mare, că staţiona-rea printre stive era in-terzisă. Voiau să măomoare, nenorociţii. Şiălora din depozit le-ar fidat casă, probabil, saubutelie de aragaz.

La uzină, mai ales îndepozitele de ţevi şi de„tablă” de oţel, groasă şiea, uneori, de zece-două-zeci de centimetri, semai întâmplaseră ase-menea accidente. Întot-deauna, miliţienii care leanchetau, după aceea, ofăceau din biroul direc-torului, iar pe, vorbavine, martori îi chemaudoar la urmă, să sem-neze nişte declaraţii gatascrise. Pe director îl

chema Zainea şi era unfost ofiţer, fusese coman-dant de batalion discipli-nar.

S-ar putea spune,însă, că într-adevăr spe-riat n-a fost Marcel decâtdupă ce a băut o sticlă deconiac cu Zarcaleu, totun fost militar, maiexact, fost ofiţer de Secu-ritate, care, acum, era şiel şef peste o magazie.

Probabil că Zarcaleuvoia, sau fusese pus să-l„tragă de limbă”, să des-copere motivele ascunsepentru care un ditamaititratu’, licenţiatu’, şi-agăsit de lucru aici, la De-pozite, unde nu se aflaudecât muncitori analfa-beţi şi şefii lor de echipă,care erau, de regulă, mi-liţieni pensionari. Dar secam supraestimase, numai ţinea la băutură caîn tinereţe, acum se fă-cuse Manga Cum Laudedupă două pahare deTomis, zice Marcel. Aşacă, în loc să continue cuîntrebările meşteşugite,începuse să se dea mare,să povestească din trecu-tul lui aventuros. Depildă, cum a căpătatprima lui decoraţie, în1952, când era tânăr su-blocotenent, abia ieşit depe băncile şcolii militare.Asta s-a întâmplat cuocazia asanării Cociocu-

lui. Balta Cocioc, acasă laZaraza, cum o numeaZarcaleu, pe locul undese găsesc astăzi ParculTineretului şi fostulPalat al Pionierilor dincapitală, era o mlaştinăpe malurile căreia îşi fă-cuseră sălaş ţiganii şi ogrămadă de alţi dezmoş-teniţi ai sorţii aflaţi, deregulă, între două popa-suri la puşcărie. Locuito-rii Cociocului speriaserăBucureştiul cu tâlhăriileşi crimele lor, mai ales căasta era la puţin timpdupă război, când încă segăseau arme la tot pasul.

Aşa că noi a trebuit săcontinuăm ce începuseAntonescu, a spus Zarca-leu. Într-o noapte, amîncercuit balta şi am în-ceput să golim coşme-liile. Bărbaţii în dreapta,femeile în stânga şi gata,sus în camioane, direcţiaBărăgan. Acolo undeaveam informaţii că s-argăsi aur sau dolari, în-cărcam toată familiaîntr-o singură maşină.Am avut doi-trei oameniînjunghiaţi, dar şi ţiganiau murit câţiva. Un ca-poral a încasat un cuţitîn spinare când s-a băgatsă-i smulgă copilul dinmână maică-si, care voiasă-l rupă-n două, ca pe oporţie de carne de pa-săre…

…Vopsitoria de lauzina lui Marcel, undelucrau numai fete, cicăacolo era muncă uşoară.În realitate, acolo respi-rai vopsea, nu aer, iar fe-tele acelea de 18-20 deani, abia venite de laţară, o cam mierleaudupă aceea, pe la patru-zeci de ani, ba de cancer,ba de diverse altele la felde sexy. Şi à propos desexy: la vopsitorie,schimbul trei, de noapte,n-a durat prea mult. Afost desfiinţat după doarcâteva luni, din cauză cămai toate controaleleconducerii le găseau pevopsitoare făcând amorcu colegii lor de la turnă-toria de alături prin bur-ţile imenselor cazane determocentrală pe caretocmai urmau să înceapăa le vopsi, dar nu maiajungeau să pună mânape pistolul de vopsit,ocupate cum erau cu altealea.

ala turnătoriei, cu fe-restrele-i înalte de zece-cinşpe metri, sparte, fărănici un ochi de geam în-treg. Iarna, când afarăerau minus nu ştiu câtegrade, din faţă, dinspregura cuptorului, venea oboare de vreo şapte-optsute de grade, tot Celsiusşi ele. Aşa că muncitoriide acolo, pe care Marcelîi întâlnea aproape tot-deauna desculţi, căci ni-sipul de pe podeauahalei era mereu călduţ –şi aproape dezbrăcaţi,sau îmbrăcaţi în nişterupturi incredibile de sa-lopete străvechi, se aflau,iarna, cu faţa îndreptatăspre deşertul Kalahari şicu spatele spre gheţurilePolului Nord.

fragment de roman

PLACIDOdialogurile 100% platonice ale unorbeţivi bătrâni în prezenţa unui cotoi

abstinent care are şi el părerile lui


piaţă de luxnu spargeţi geamul de cristal al conştiinţeicăci el este mereu transparentmai ales atuncicând suntem deşelaţi de gânduri binevoitoarecu ordinea contagioasă din faptul diverscare se comercializează acum numai la kilogramprin mai toate tarabele de elităpregătindu-ne pentru marea evadaredin melancolia exactă în grădina frământărilorcăzute în extaz după ploaia convingerilorcăci curcubeul lipit de burta ceruluine face cu ochiul pitit în culorile purenumai aşasă ne mai consume din desăvârşirecând cocoţaţi pe semafoarele neruşinăriicredem că suntem nişte migratoricătre piaţa de lux a îndoieliiparcată la jumătatea zorilor guvernaţi încă de partea nevăzută a lunii

urmele trecerii noastre prin dughenele scrisuluipoate nu se vor şterge niciodată căci scrierile au fost prea fotogenicedin disperare

afaceriazi noapteam continuat să fac afaceri pe furişcu poeziaşi după un calcul al naivităţiim-am pomenit mai bogat cu o bucată de toanăconservată-ntre pleoapeca într-o ghilotină onorabilă

în restaşezam pe scena sacrificăriio întreagă armată de cuvintecare luptau pentru independenţa zahărului promisînţeleptuluidispus să însănătoşească siguranţa bunului-gustpăstrat cu străjniciepentru a fi pus la dispoziţia dumneavoastrăcând vreţi să cochetaţi

cu civilizaţia impusă de spinii trandafirilor curajoşi

nu văd niciun fel de primejdiecăci la masa societăţii stau aşezaţi clasiciiaşteptând răspunsul didactic al curajului faţă de preţul regretuluia insului care a scuipatpe obrazul răbdăriicomercializându-l pe tarabele sfintelor pretextecare încă păcălesc fericirea jucată la zaruri

ruşinea de propria umbrăla sate oamenii se trezesc din orgoliucu mult înainte de ivirea zorilor melancolicila primul cântat al cocoşilor inteligenţicare bat din aripile împodobite cu pene de trandafirigata să-i pornească la drum cu gălăgia lor freneticăpe ogoarele bătătorite de tălpile goaleîncă din copilăria blândă

ocupându-se cu domesticirea mecanicii puteriiei cred în lauda câmpiilor lungiplânse din plin cu roade bogateaşezate-n hambarele intrării din zona fertilăcăci lor le este ruşine de propria umbrăcând stă nemişcată sub soarele lumii

mereuacest spectacol se dă pe datorieşi este admirabil când este ştiut pe dinafară

în acest timpîn acest timpmânjit cu noroiul democraţieişi umflat la foalele modernismului spaţiospentru modificarea genetică a naturiidoar noioamenii simpli şi nedumeriţisuntem gladiatorii care încă luptămsă învingem tigriicare stăpânesc gunoiul din imperiul lăcomieiînfiptă adânc în coasta de lut a sărăciei

europa înghite şi ultima sămânţă de speranţăadunată cu greu din câmpul năduşelii ucisede vraja unor vorbe ajustate cu fierecare ne vor animale puse la jugul disperăriisă traversăm oceanul sângelui bătătorit de scârţâitul îngenungherii totale

amincăci aici toată libertatea poate pieri pe limba eiatunci când este cusută cu sacrificiul pieliijupuită de pe talpa boschetaruluicare rătăceşte la braţ cu inutilitatea prin mocirla nopţilor albe

Poeme de

FloreaTuriac


Melania Cuc

Parcă anume pentrua-i da cu tifla vieţii, cares-a purtat cu el ca şi omaşteră, poetul MarinTo ma se “bate” în Cu-vinte, nu în arme letale,cu lumea care, mai re-pede îl judecă în loc să-laline.

Cu duioşie şi versifi-caţie de modă veche, au-torul şlefuieşte diamnateverbale, le prinde înmontura versului clasicca într-o tiară, pe care odăruieşte Femeii.

Teama, speranţa, de-zamăgirea, toleranţa şisentimentul iubirii, pu-terea sacrificiului, toatestările umane sunt acce-sate şi aşezate în albiaversului, care curgedomol, fără catarcate,fără vârtejuri, precumIalomiţa, râul lângă careşi-a ales să trăiască.

Insomnii preschim-bate în sintagme, dul-cele–amar al singurătăţiiînflorind spernaţe dar şidezamagirea care îi stămereu, ca un bolovan desare deasupra capului,toate sunt motive potri-vite pentru a alcătui ade-vărate declaraţii dedragoste.

Uneori, cu încredereaproape juvenilă, alteoricu umor şi forţă intui-tivă, poetul face din pa-

gina cărţii sale un spaţiude desfăşurare a eveni-mentelor diurne.

Ca într-un jurnalintim, semnatarul poe-melor este subiectiv,forma poemului, de osimplitate dezarmantăadesea, te determină, cacititor, să intri în sferaafectivă a autorului, săretrăieşti pe cont perso-nal sentimentele umaneridicate la rang la Artă.

Marin Toma, omulcare a coagulat în jurulsău nucleul publicaţieiDOR DE DOR, cel care aînnobilat spaţiul Barăga-nului cu sintagmelescriitorilor români depretutindeni, face în vo-lumul de faţă o interac-ţiune de nobilă stare; nueste fericire, nu este an-goasă , este Viaţa unuiOm care se bate cu zeiipentru picătura de feri-cire ce i se cuvine.

Într-un tandem vechide când lumea, bărbat şifemeie, într-un spaţiu cuelemnetele vitale pers-chimbate în literatură,autorul cărţii de faţă estedelicat dar şi aspru, un

bărbat ce-şi duce vocaţiadincolo de puterile fizice.

În poeme ca “Sub ra-mura de măr” sau în,,Mai lasă...,, linişteanostlagică cuprinde înţesătura ei locul pe care,ca oameni, îl aveam şi îlpurtăm fiecare în suflet,un loc comun şi un sen-timent general valabil;vîrfuri ale aceleaşi lance,cu care poetul ucide ba-laurul tristeţii.

Ca într-o arcă argo-nautică, alături de alţiidar atât de singur în că-lătoria sa spirituală, poe-tul se foloseşte cu vo -luptate de sentimente,închizând cerc în cerc,desăvârşind experimen-tul iniţiatic.

Marin Toma este unmigdal uriaş în centrulBărăganului, deşi furtuninebune au rupt din,,crengile,, sale, el este deneclintit şi ...înfloreşte,rodeşte poeme şi prietniiliterare.

Opera sa este unaasemenea ţărânei din li-vada cu merii acesteitoamne, litera-i aproapeţărănească în fibră, este

scrisă cu cerneala ceruluide la miezul nopţii, u-dată cu roua de dimi-neaţă.

Aparet desuetă, scrie-rea lui Marin Toma des-chide breşă spre lumeamodernă de astăzi, facelegământul modernis-mului cu natura, cu sim-plitatea Omului care numai are nimic de pier-dut, şi care, în faţa foiialbe aflându-se , scrie cusufletul în palmă.

Bucuria comnicării învers este ca o terapie ainimii, leagă frate defrate prin cuvinte şi ni-meni nu mai este singurîn clipa Creaţiei.

Un poet cuminte, unfel de cuminţenia-ţărâ-nei este Marin Toma,gânditorul care nu selasă prins în voretxulmaşinăriilor inferanaleale momentului, rămâneceea cea a fost Omul închintesenţa sa primor-dială: o valoare.

Imni închinaţi VieţiiLA POARTA SUFLETULUIpoeme - autor Marin Toma

Artur Silvestri

Nimic nu păru, astfel,întâmplător căci însăşienigma acestui deznodă-mânt ce veni de la sinemă ajută a mă defini in-telectualiceşte mai des-luşit şi moralmente maiclar. Sunt concluzii şi po-veţe ce se obţin numai deaici şi doar la soroc. Dar

mâna de văzduh ce con-duse toate acestea ca săfie, făcu, de fapt, şi pen-tru Miron Radu Paras-chivescu un gest îndu -rător. Omul uitat şi o -

pera părăsită îşi găsiră,poate, în acest fel o aşe-zare mai dreaptă căci,dacă există Purgatoriu,este probabil că poetulfuse astfel izbăvit.

Şi, poate că, fără ca săştiu, mă împinse pemine, un străin, să-i facpomenire spre a nu seuita şi a se ţine mintecăci vrednic fuse atuncicând era pe pământ.

Soartă postumă, istorie stranie (4)Fragment din prefaţa volumului „Radiografia spiritului creol. Cazul Miron Radu Paraschivescu“

13nr. 47 � octombrie 2011 13

ManeaNicolae Dan

Mă gândesc să conti-nuăm azi dialogul nostrupe tema limbajului şi văpropun la început să vor-bim despre analfabe-tism. Să nu ştii să scriisau să citeşti, să nu tepoţi exprima corect şifluent, constituie unhandicap greu de supor-tat pentru că, imposibili-tatea de a comunica ducela excluderea şi, în final,la izolarea acelui individ.Să fii analfabet în arhi-tectură, înseamnă să nuai pregătirea şi să nu de -ţii mijloacele necesarepentru a te exprima co-rect. Vedem deseori clă-diri rigide, seci, dis pro -porţionate, insipide, a -gre sive sau greşit pozi-ţionate. Multe dintre elesunt „operele“ unor ne -spe cialişti: ingineri, to-pografi sau a proprietari-lor înşişi (pentru că lafotbal şi la arhitectură,nu-i aşa, se pricepe ori-cine). Aceste clădiri aparşi pe fundalul unei îngă-duinţe complice a celorcare avizează şi autori-zează, o dovadă în plus aincompetenţei celor dinurmă. Despre o clădireproiectată doar de arhi-tect se spune că va fi atâtde îndrăzneaţă, încât seva dărâma singură. Des-pre aceeaşi clădire pro-iectată doar de inginer,se spune că va fi atât de

urâtă încât va trebui dă-râmată. La nivelul uneilocalităţi, sau al uneistrăzi, o astfel de clădirehidoasă va funcţiona peprincipiul „mărului stri-cat“, alterând aspectul şivaloarea imobiliară a ve-cinătăţilor imediate, astrăzii sau a zonei, unmotiv suficient de puter-nic pentru ca vecinii săreacţioneze la astfel deaccidente, apărându-şipropriile drepturi.

De prea mult uitat latelevizor la filme străine,de prea multă muzicăstraină ascultată la radioşi de prea multă tehnolo-gie coborâtă pe capulnostru cu programe,prospecte şi meniuri înalte limbi, asistăm, maimult sau mai puţin lu-cizi, la o internaţionali-zare a limbajului. Existădeja un mare număr decuvinte, în special neolo-gisme, care se pronunţăşi se scriu aproximativ lafel în multe limbi de peglob. De procesul de in-ternaţionalizare nu ască pat nici arhitectura.Cu rare exceptii, noileclădiri de pe întreg glo-bul au ajuns să semeneunele cu altele, aruncândîn plan secundar arhitec-tura tradiţională şi speci-ficul local. Aşa cum seîntampla şi la Sinaia, in-troducerea cu obrăznicieîn zone istorice bine de-finite, a unor construcţii

noi, agresive şi lipsite depersonalitate, a cărorsingură „calitate“ este căsunt mari, a produs dejarăni adânci şi pe termenlung, greu de vindecat.Mai mult, vechile clădiride patrimoniu sunt fiedemolate cu sadism, fie„renovate“ căpătând înfinal chipul şi asemăna-rea unei epoci pe care auavut neşansa să o apuce.Şi uite aşa, în orasul de-venit „city“, declarat sta-ţiune „forever“ şi în careadministratorii „trendy“au devenit „manageri“,puţinele lucruri rămasede admirat nu se mai nu-mesc frumoase, ci sunt„cool“ sau „mişto“.

Nu întamplător amlăsat termenul „mişto“ laurmă pentru că, de multîmi doresc să fac un co-mentariu despre arhitec-tura ţigănească. Palateleţigăneşti, cele cu cât maimulte turnuri, cu rân-duri de streaşini supra-puse, cele care etalează ocromatică agresivă, ni separ celor mai mulţi din-tre noi stânjenitor demari, de groteşti, de ciu-date şi de diferite faţă de

ceea ce suntem obişnuiţisă vedem. Dacă ne uitămînsă înapoi, la istoriaacestei minorităţi şi pri-vim arhitectura din ţinu-turile din care au migratspre Europa, vom con-stata cu surprindere omare asemănare cu pa-godele din China sauMongolia sau cu arabes-curile şi cromatica clădi-rilor indiene. Acestepa late sunt de fapt, maipresus de aspectul lordiscutabil, o expresiecontemporană a uneistră vechi tradiţii impri-mată genetic în mentalulacestei minorităţi. Într-oţară în care românii nuau reuşit să impună unstil arhitectural naţional(ultima tresărire a arhi-tecturii româneşti a foststilul neo-românesc de laînceput de secol XX), ominoritate etnică reu-şeşte instinctiv să pro-ducă o arhitectură tra di -ţi onală specifică şi con-formă istoriei ei.

Ce ziceţi, o fi de binesau de rău?

Pasivitate înseamnăcomplicitate (2)

ATITUDINI�� Despre limbaj


Zoe Dumitrescu-Buşulenga

„Per total nu m-amgândit niciodată la mine.Nu m-am socotit o per-soană atât de importantăîncât să mă privesc ca peun obiect demn de con-templat. M-am văzut pebucăţi. Iar opiniile pebucăţi erau foarte di-verse, raportat la funcţiape care o îndeplineafragmentul acela dinmine.

...Când eram copil,eram foarte timidă.După părerea mea eramşi foarte cuminte. Mă so-coteam puţin nedreptă-ţită. În jurul meu eraucopii foarte frumoşi (ve-rişoarele mele) care-midădeau complexe încă deatunci. Cu vremea mi-aumai trecut complexele.De toate nu am scăpatînsă nici până azi. De celmai grav, de timiditate,mai ales de timiditateaîn public, nu m-am vin-decat. În întreaga meacarieră universitară fă-ceam puls peste 90 la fie-care curs şi la fiecareseminar, ori de câte ori levorbeam studenţilor. Şiaveam până la şase orepe zi. Eram încleştată,crispată, de fiecare dată.Pe măsură ce vorbeam,sub înrâurirea ideilorcare se succedau în min-

tea mea, această stare serisipea. Tot din pricinaconcepţiilor mele desprece ar trebui să fie noble-ţea unui fizic nu m-amdus la mare decât după50 de ani, când am zis cănu mai sunt femeie, suntun obiect, deci mă potexpune. Am avut însăşansă (consolarea maidegrabă) ca studenţiimei se ataşau foarte multde mine. Asta era un me-dicament pentru com-plexele mele. Înainteasfârşitului trebuie să re-citesc marile cărţi ale li-teraturii universale.

...Reuşesc să stabilescfoarte uşor punţi de co-municare cu oamenii.Vin încă la mine oamenifoarte tineri. Unii au le-gătură cu filologia, ceimai mulţi nu. Am legă-turi foarte strânse cuAsociaţia StudenţilorCreştini Ortodocşi. În ul-timii 4-5 ani aproape căm-am stabilit la Mănăs-tirea Văratec. Stau acolocel puţin opt luni pe an.Respir în acel loc sacrali-tate. Vin tineri, şi de laTeologie, şi călugări, şimă vizitează. Preocupă-rile mele au încetat sămai fie exclusiv literare,au devenit şi legături spi-rituale. Îl caut pe Dum-nezeu.

....Cei care mă vizi-tează acum îl caută şi ei.Unii, dintre călugăriimai vârstnici, dintrepreoţi, L-au şi găsit. Sunt

pe calea unei nădejdi.Aşa şi reuşesc să ies dincontingent. Altfel n-aşputea să trăiesc cu uşu-rinţă în atmosfera ac-tuală. Pentru că formaţiamea este de umanist, decarte, de cultură, aşacum o înţelegeam pe vre-muri noi, intelectualii.Aveam nişte modele, pecare am încercat să leurmăm, scara de valoriera cumva fixată. Trăiamîntr-o lume sigură, înmăsura în care cultul va-lorilor stabile îţi poate daţie sensul unei stabilităţi.

...Azi, pentru minepersonal, pentru cei pu-ţini rămaşi din generaţiamea, spectacolul lumiicontemporane este de-zarmant. Mă simt într-omare nesiguranţa, pen-tru că toată tabla de va-lori în care am crezut s-azguduit. N-aş vrea săspun că s-a şi prăbuşit.Suntem însă neliniştiţi,puţin nedumeriţi, sun-tem şi trişti; ceea ce sepetrece pe planeta nu-ţida senzaţia unei liniştiriiminente. Ce se întâmplăacum seamănă cu pe-rioada prăbuşirii Impe-riului Roman, dar acelezguduiri erau provocatede venirea lui Iisus: eraînlocuită o pseudo-spiri-tualitate cu spiritualita-tea adevărată. Dar cinevine la noi astăzi? Ai zicecă mai degrabă vine An-tihristul, nu Mântuito-rul. Nădăjduiesc că

omenirea să-şi revinădin această clipă de or-bire, care cam durează.Opere care nu se mai ci-tesc, lucrări muzicalecare nu se mai cânta...

...Există şi o criză aculturii. Mă uit la pro-gramele Universităţilor.Nu mai găsesc nici urmăde greacă, de latină. Res-pectul pentru clasici numai există. Nu ne intere-sează trecutul, numaiprezentul. Iar asta netaie rădăcinile. O lumefără rădăcini este o lumefără morală. Se vorbeştepuţin şi despre intelec-tualii dintre cele douărăzboaie mondiale. Suntnume care nu se maipronunţa, opere care nuse mai citesc, lucrări mu-zicale care nu se maicânta. Există un fel deindiferentă faţă de tre-cut. Lumea a început săuite să vorbească, pentrucă nu mai citeşte.

...Din fericire, maisunt câţiva scriitori dincei vechi. Nu ştiu în cemăsură mai sunt ei pro-ductivi. Primesc foartemulte cărţi, mai cuseamă poezie. Sunt au-tori noi foarte tineri. Măîntreb însă de ce nu maiscriu cei vechi - D. R. Po-pescu, Breban, Bălăiţa.Acum apar nume noi. Sefac tot felul de ciudăţeniiîn numele postmoder-nismului. Am încercat săaflu ce este postmoder-nismul. I-am întrebat peei. N-au fost în stare să-mi răspundă. E o artădin cioburi - totul estefărâmiţat - mi s-a spus.Dar Spiritul are o facul-tate: aceea de integrare,de a face din fragmente ototalitate. Asta aufăcut clasicii. Azi

O confesiunede excepţie

�


am senzaţia cătrăim procesul in-vers - ne disemi-

năm, ne risipim. ...Eu nu înţeleg un

lucru: când e atâta fru-museţe întreagă pelume, cum pot să mă ducsă mă uit la firimituri,când eu am bucuria inte-grală a frumuseţii? Şi,dacă fărâmiţam frumu-seţea, cum vom maiputea face drumul in-vers? Credeţi că de lamanele ne vom maiputea întoarce la JohannSebastian Bach?

...De la Freud încoaces-a produs o mutaţie: s-apus sexul în locul capu-lui. Asta e tristeţea ceamai mare. Vedeţi, la noi,la romani, există o cuvi-inţă. Anumite cuvinte nuse pronunţau - nu eraunişte tabu-uri, dar existăo pudoare. Acum „cuvi-

inţă", cuvântul acesta, adispărut din dicţionar.

...Nu am prejudecăţide nici un soi, dar felul încare ne purtăm ucidefrumuseţea. „Trupul estecortul lui Dumnezeu", aspus Pavel. Ce facem noicu el? îl expunem, ca peo bucată oarecare decarne. E cumplit. Cum-plit e şi ceea ce s-a în-tâmplat cu relaţiiledintre femei şi bărbaţi.După părerea mea, aicis-a săvârşit o crimă. Fio-rul primei întâlniri, dra-gostea, aşteptareacăsătoriei, toate astea audispărut. Ce se întâmplăcu noi? Eram un poporde ţărani cu frica luiDumnezeu. La sat încă s-au mai păstrat buneleobiceiuri. Oamenii nusunt bântuiţi de patimacărnii care se expune. Nuse vorbeşte urât, şi asta e

bine. Mântuitorul este înnoi, e lumina necreata, şinoi îl pironim cu fiecarecuvânt al nostru, rău saumurdar.

...Pentru mine, mareapoezie a fost întotdeaunabaia de frumuseţe încare m-am cufundatcând am avut nevoie deintrarea în altă dimen-siune. Poezia tine, dupăpărerea mea, de parteacea mai ascunsă, cea maiintimă a fiinţei noastre.Poezia echivaleazăaproape cu o rugăciune.În poezie te cufunzi pen-tru a te întoarce cu fru-museţe. În rugăciuneintri pentru a te integraabsolutului.

...Pentru că intrăm înzona computerului, ampierdut plăcerea de a citi.Eu sunt un cetăţean alGalaxiei Gutenberg.Umanismul culturii se

sprijină pe lectură, nu peimagini fugitive. Lecturaîţi lasă popasurile nece-sare pentru reflecţie,pentru meditaţie. Pier-derea obişnuinţei lecturiieste pericolul cel maimare care ameninţa pla-netă, pentru că slăbeşteintelectul, puterea degândire, şi te face să uiţilimba. Chiar şi eu, dupăce am stat cinci ani înItalia, la întoarcere a tre-buit să pun mâna peEminescu şi pe Sado-veanu, ca să-mi refaclimba.

...Moartea pentrumine înseamnă elibera-rea de acest trup. Trece-rea în lumea celor vii.Lepădarea acestui trupvremelnic şi trecerea înlumea celor vii. Nădăj-duiesc. Dacă merit. Astanumai Mântuitorul ştie."

�

Mihai Antonescu

Imposibil de conce-put Boema '33 fără ea,fără fata ade¬menitorrubensiană, cu ochimari, telescopici, alun-giţi spre tâmple, ca sicând privirile i-ar staveghe netimpului sus-pendat între noapte si zi.Un suflet bun si nobil,curgând până-n vârfuldegetelor cu care pic-tează ca si când ar visa.Tablourile ei sânt gân-duri, imagini ale unuisine misteri¬os pendu-lând între calmul statical pădurilor fără vânt, sisurprinzătoare incendiimistuind văzul celui ce-şi probează interesul,

apropiindu-se de ele. LaCătălina Drăgulin, căcidespre ea depun mărtu-rie aici, ca la nimeni al-tcineva, am întâlnit aceaconvenţie ce ar trebui săse nască între pic¬tor siprivitor, făcând din abs-tract o însuşire esenţialăa libertăţii de asumare,de înţelegere pe contpropriu a ofertei. In pic-turile Cătălinei, fiece ra-mură e un potenţialpoem ce-si aşteaptă bu-curia privitorului, a im-aginaţiei întru rescrierealui, altcumva. Fiece pe-tală aburind printai¬nice crânguri, e sorăa lunii, risipindu-si lu-mina pe linişte şi poteci.Cătălina Drăgulin sur-

prinde măreţia visului,în culori si semne. Stri-gătul amuţind în inten-ţie, ori prea târziunăscându-se, ivind în-tâmplarea ori nu¬maipovestea ei. Culorile seivesc din pânda semne-lor, tocmai spre aînles¬ni uneori ajunsulla răspunsuri ce nu parniciodată ultimele, căci,tabloul privit din un-ghiuri diferite, îţi revelănoi si alte sensuri, invi-tându-te într-un imagi-nar al ei, al Cătălineinepereche. Ce vrei să în-ţelegi dintr-o lucrare aCătălinei Drăgulin, aiaeste, de bună seamă. Invârful degetelor pictori-ţei, înger si demon stau

la târzie taina, aşezândlumea în tipare aidomabunului sau răului ce nesălăsluieste cu măreaţăsoc înţelegere pe fiecare.Personal, nu am putut-oasuma pe Cătălina şi lu-crările ei, decât printr-un tot unitar, ce se vreadeopotrivă poem si va-loare. Văz si rămâne¬repe gânduri, dinainteaunui potenţial, irepetabilmister.

Cătălina Boemei '33


CezarinaAdamescu

Mamă a seminţei ro-ditoare, aşa cum se con-sideră, Ioana VoicilăDobre, aflată la hotaruldintre verde şi albastru,adică pe linia dintrezenit şi nadirul privirii,s-a hotărât să ne ofere“bucuria inimii” sale,într-un mănunchi înmi-resmat de poeme scăl-date-n rouăprimăvăratică stând abiasă se reverse în tumultdin încăperile sufleteşti.Tumult de zvonuri telu-rice, zămislind ecouriancestrale.

Dorinţa mărturisită“să fiu primăvară-ntoate” – şi, mai multdecât atât: “Floarea vie-ţii, parfumată cu idile şipoveşti!” are darul de apreface totul în neste-mate şi-ţi induce o starede „beţie de primăvară”cu adieri de salcâm um-flându-ţi nările flă-mânde.

Poetă solară, opti-mistă, luminoasă, se-nină, pre cât îi este şisufletul – deschis –Ioana Voicilă Dobre îşipune avuţiile la dispozi-ţia noastră cu bucuria pecare ţi-o oferă actul dă-ruirii.

Poeme ale primăveriisufleteşti, chiar dacă vre-mea se-ntomnează.

Găsim aici: stropi dedragoste bălaie, fericire,zâmbete, mirajul deviaţă, liliacul ce dă înfloare, strălucirea adusăde ploaia din ajun, bă-nuţi de păpădie, vrăbiuţegureşe, mierlele carecântă a-nviere, poieni în-florite, o lume idilică încare natura mamă, atât

de generoasă, împartetuturor daruri minunate.

Contrar aşteptărilor,ştiind că poeţii sunt, în-deobşte, fiinţe neadap-tate, însingurate,nefericite, neînţelese,poeta îşi află fericirea înbucuria trăirii şi împlini-rii, într-o odă înălţătoareadresată pământului, ce-rului, lui Dumnezeu şioamenilor (nu neapăratîn această ordine).

În privinţaaceasta,am putea para-fraza spunând: „Fericiţicei pururi fericiţi din te-miri-ce lucru”:

“În poiana înflorită şide castani străjuită, /Primăvara cântă-nstrună, florilor de ,,ziuabună!,, / Şi-n pădureafermecată, roua clipeidin petale, / Curcubeiemii arată şi-n privireadumitale. // Pretutin-deni e-armonie.Verdelee-un împărat / Ce-a sositcu veselie şi cu floare-ncoronat. / Primăverii sevrea mire.Cântă în privi-rea lui / Toată floareacâmpului, iar în ochii ei,uimire! // Din adâncuri,de lumină, legănată-n allui cânt / Ivesc susur deizvoare, primăverii şipo-tind. / Din mireasma re-vărsată, peste zări, cudărnicie,

Blânda sărutare-a cli-pei, toate visele învie! //Şi-ntr-o rază împletită,cu a ochilor dorinţă, /Primăverii cea iubită,

verdele-i e năzuinţă.”(Uimire).

De unde izvorăşteaceastă lumină caldă încuvintele autoarei? Dinploaia primăverii caretot pământul îl îmbată,din respiraţia vioaie aflorii “când în stropi secerne zarea”, din chema-rea veselă, din sărutareadulce, din ochii străluci-tori care “mult mai verzirăsar în zori”? Şi din alteasemenea bucurii simplecare nu costă nimic.

“Peste verdele-n neş-tire, plouă lacrimi de iu-bire, / Cântă-n fiecarefloare, dragostea ca ochitară. / Cântec nou, deînflorire, străluceşte înprivire / Şi iubesc, a câtaoară, ochii tăi de primă-vară?! // Cântă-n fiecarefloare, dragostea ca ochitară / Iar zefirul un-duieşte firul ierbii ce-mizâmbeşte. / Pădurile şu-şotesc, frunzele se-nve-selesc / Şi obrajii-mi seroşesc, c-au aflat cât teiubesc! // Cântec nou, deînflorire străluceşte înprivire. / Primăvara dăde ştire, vieţii de a ei so-sire / Şi mă-nvăluie-n iu-bire, armonie, strălucire/ Şi iubesc a ei menire şiiubesc, iubesc, iubire! //Şi iubesc, a câta oară,ochii tăi de primăvară, /Geana şi clipirea lor capetala florilor, / Florilorde viorea care-mi ascunddragostea / Şi mă rog, iarsă mi-o dea, ca să gust

amar din ea! // Pesteverdele-n neştire, plouălacrimi de iubire /Cântă-n fiecare floare,dragostea ca o chitară. /Cântec nou, de înflorirestrăluceşte în privire /Şiiubesc, a câta oară, ochiităi de primăvară?!”(Dragoste fragedă).

Nici un nor, nici oumbră nu par a strica at-mosfera paradisiacă pecare ne-o oferă cu graţieautoarea.

Toate acestea se ar-monizează în chip fiescdoar atunci când: înflo-reşte iubirea iar ”Fericiţi,fiii Terrei / mângâie încăastrul iradiind în floare.”(Floarea soarelui).

Paselurile de iubireexistente în acest volum,izvorâte dintr-o stare detinereţe veşnică, dintr-o“fărâmă de visare, unmister desprins dinsoare” în care, “O clipitănedospită din a inimii is-pită, / Răsărit plutind peape, un ecou din val înval / Vin, surâsul să-miadape cu un iz de ideal.// Din parfumul de pă-dure proaspătă, încre-menită, / În savoarea ceade mure, simt guriţa taiubită. / Şi-n cărarea şer-puită, raze blânde-n cur-cubeu / Împletescşirag, aevea, cuiubire, pasul

Beţia primăverii sufleteşti Ioana Voicilă Dobre“Între verde şi albastru”volum în curs de apariţie

�

CezarinaAdamescu


tău.”. În lumea de

vise şi idealuridintre cer şi pământ,poeta pluteşte cu aripiconfecţionate, nu dinceară, precum Icar, cidin petale de flori.

Autoarea are şi o ex-plicaţie deconcertantăpentru aceasă stare bine-cuvântată de bine:

“Azi sunt fericită fărămotiv! // Azi sunt feri-cită fără motiv! / Unmotiv ar fi totuşi, / ari-pile de fluture în zbor. /Ştiţi câţi fluturi am văzutazi? / Dar, câte culori s-au strâns, / să le împo-dobească aripile? /Privirea, mi-a zburatodată cu ei / şi mirosulfiecărei flori m-a ameţit./ Poate, de aceea sunt fe-ricită, fără motiv. /Poate, sunt deja un flu-ture / şi nu mi-am văzutaripile, până acum! /Poate, parfumul e devină sau vântul. / Azisunt fericită! Toţi flutu-rii, toate florile / mi-aucântat, au dansat, s-aujucat.”

Până şi în toamna vie-ţii poeta găseşte motivde încântare şi mulţu-mire: “Sunt un struguredulce, / amintind primă-vara. / Sunt un strugureinimos / cum ne-a fostvara. // Sunt un strugureparfumat / precumtoamna. / Dulce şi parfu-mat, / strugure în formăde inimă, // păstrat cugrijă peste iarnă / vreausă rămân pentru tine!”(Toamna vieţii).

M e t a m o r f o z a t ă - nDoamna Toamna, autoa-rea se vede astfel: “Plină-i toamna, de parfum, cucerceii ei din struguri! /Colieru-i din castane mai

aprinde-n inimi, ruguri./ Şi-a luat rochia defrunze, decorată-n stilulei / Şi cu rubiniu pe buzea pornit-o pe alei. / Arepaşii măsuraţi şi privirileblajine. / Toamna de ocăutaţi, e-n oglindă-aici,la mine! (Toamna dinoglinda mea).

Ilustrate cu o graficăfoarte expesivă, execu-tată de Niculina Vizi-reanu, cu multă forţă desugestie şi sensibilitate,poemele capătă consis-tenţă şi un farmecaparte.

Chiar dacă-i toamnăafară, chiar dacă frigulînstăpâneşte natura şioamenii, poeta îşi pro-pune să o prefacă-n pri-măvară: “Iubirea măcheamă şi cu ochii în-chişi / Mă las purtată demâna-i arzândă. / Măduce-n înalturi, măplimbă-n abis, / I-acceptnebunia şi trăiesc unvis!”

Toate acestea izvo-răsc, credem, din gene-roziatea şi firea fericită apoetei:

“Toamna asta e fru-moasă, luminoasă ca ungând! / Mi-a păstrat soa-rele-n casă şi-amintirilepe rând. / Cu căldura-ide poveste, mă-ncon-joară braţul ei. / Lumi-noasă toamnă este pestesuflet şi pe-alei! //Toamna asta-i minu-nată, generoasă pestepoate, / Cu vinul, mus-tind pe masă, jubilândprintre bucate! / Şi-n po-iana toamnei noastre,prefăcută-n primăvară, /Suntem regii către care,ploi de stele iar coboară.// Visele se cern, fantas-tic, dintr-un corn detimp vrăjit / Ca o veste

minunată ce pământul l-a-nverzit. / Sufletelecântă iară, melodii demult uitate / Şi amurgul-sur coboară, legănândacestea toate”. (Corn detimp vrăjit).

Şi până la urmă, im-aginile idilice din acestepoeme cu “floricele pecâmpii / hai să le-adu-năm copii”, ne introducîntr-un tărâm de visunde totul e fantastic, nuexistă răutate, urâţenie,invidie, ură, oameniisunt perfecţi, după chi-pul îngerilor. O aseme-nea viziune se potriveşteperfect basmului, dar şiacolo intervin muma-pă-durii, zmeul, lighioane şipăsări răpitoare, ca săstrice echilibrul şi să sepună de-a curmezişul.

“În lumea iubirii” –este cea de a doua sec-venţă a volumului – titlucare justifică perfect sta-rea de poezie nesfârşită ainimii şi grupajul începe,cum altfel, decât cu poe-mul “Răsărit” – în careexultă zorii de zi.

Dragostea este ceacare operează mutaţiisensibile în natură şi înoameni. Ea e în stare aopri timpul din loc, de aaduce ploaia în deşert,de a scoate izvoarele dinadâncuri. Ce nu faceomul când iubeşte!

Trăind în lumea iubi-rii inspiri numai parfu-muri de roze, cuvintelesunt de pluş, soarele ră-sare după chipul iubitu-lui.

Chiar şi elementelenaturii iau chip sufletescşi răspund sentimentu-lui. Astfel că se naşte oempatie fiească între omşi cosmos:

“M-a primit la pieptul

ei, pădurea: M-a primitla pieptul ei, pădurea / Şipe umeri, păsări mii mi-a pus. / Luminiş mi-astrecurat în suflet / Şi-am rămas de dragostepătruns. // Şi m-a legă-nat pe crengi de vise /Când cu frunze m-a îm-podobit. / Şi-am simţitcă mă ridic la ceruri /Când pădurea-n sufletm-a primit. // Şi-amgăsit la ea, atâta vară, /Soare-n triluri, zumzet,clipocit! / Şi-am iubitatunci, întâia oară / Totce are viaţa de iubit: //Raza, floarea, drumul şiînaltul, / Râu lunatic ceridică nori de vis, / Cur-cubeul, foşnetul, cânta-tul / Din pădureavieţii-paradis”.

Oprimismul, spe-ranţa nu scad nici atuncicând corabia pleacă de laţărm spre alte zări. Pre-cum Mica sirenă, poetaaşteaptă la ţărm şi-icântă iubitului un cântecde întoarcere menit să-laducă. “Mica sirenă: Ştii,eu sunt mica sirenă carepriveşte la mal, / Laprinţul, ce pleacă la alta,în corabia dusă de val. /De-i toamnă sau primă-vară, iubirea-mi va fi lafel, / Un fel de corabierară, de rău, ocrotindu-lpe el. / Furtuna, de vavrea să vie, cu griji marisă-l cuprindă, / Voi ştisă-i îmblânzesc unda, cuinima mea, tremu-rândă”.

Întocmai ca autorul“Cuvintelor potrivite” –poeta se întreabă: “Dece-aş fi tristă?”

Însă la Arghezi, undade tristeţe răzbate şi seinsinuează, deşi toatepar împlinite: “De ce-aşfi trist? Va urma

�


Dorel Schor

În urmă cu vreo doiani am primit un mesajde la Radu Stern, criticde artă evreu român el-

veţian. Dumnealui avu-sese ideea unei expoziţiidedicate mişcărilor artis-tistice avangardiste dinRomânia şi era în faza„culegerii de exponate“.Mărturisesc că, împre -ună cu admiraţia pentruaceastă idee grozavă, e -ram şi oarecum sceptic,luând în consideraţie di-ficultăţile fireşti: lungatrecere a timpului, risipi-rea colecţiilor şi a colec-ţionarilor, greutăţile fi -nanciare. Personal a -veam numai un albumde colaje al scriitoruluiSaşa Pană şi un catalogmodest al publicaţiilorsale. Ceea ce interesa în -să erau, în primul rând,lucrările de artă plastică.

Radu Stern s-a dove-dit şi tenace, şi neobosit.

Rezultatul? Recent s-avernisat la AmsterdamExpoziţia europeană aAvangardei artistice dinRomânia, cu nu maipuţin de 80 de picturi,

desene şi fotografii aleunor tablouri pierdute.Printre altele, aflăm căprima expoziţie interna-ţională a avangardei ar-tistice a avut loc laBucureşti în 1924. Suntprezenţi în expoziţia dela Amsterdam şi scriitoricare şi-au legat numelede aceste experimentecurajoase, precum Tri-stan Tzara, autorul ma-nifestului Dada, SaşaPană cu revista „Unu“ şialţii. Dar ponderea este apictorilor, subliniată fi -ind nu numai moderni-tatea operelor, ci şi rela -ţia dintre ideile revolu-ţionare în artă şi identi-tatea evreiască.

Patru sunt temelepropuse publicului: Pe-rioada Zurich, cu cabare-

tul Voltaire, naşterea cu-rentului Dada, contribu-ţia lui Tristan Tzara şiMarcel Iancu. Apoi a -vangarda bucureşteană,mişcarea artistică provo-

cativă şi modernă. Temaa treia se referă la anii'30, iar a patra la genera-ţia considerată atunci tâ-nără.

Este prezent şi ArthurSegal, din generaţia maivârstnică, Victor Brau-ner, Marcel Iancu, M.H.Maxy, precum şi JulesPerahim, Paul Păun - in-

spiraţi de predecesori şicontinuatori ai acestora.Expoziţia urmăreşte pre-zenţa acestor artişti plas-tici de la Dada la su -prarealism, de la abs-tract la expresionism,variaţiile personale cu e -lemente de constructi-vism.

Aflu că expoziţia sebucură de mare succes.Frecventarea este exce-lentă şi publicul foarteinteresat. Presa este en-tuziastă şi publică paginiîntregi precum şi supli-mente culturale. Filmul

expoziţiei a fost transmisla televiziunea olandeză.Dar dimensiunea inter-naţională a evenimentu-lui abia va începe să sedovedească. Expoziţia vadeveni itinerantă, ur-mând să fie prezentatăpublicului din StateleUnite, din Israel şi, desi -gur, celui din România.

Avangardanu se predă

O expoziţieinternaţională

Gelu Naum

Mâna mea stânga şiochiul meu dreptmănuşa mea stânga şigheata mea dreaptălampa mea dreaptă şicalul meu stângmărul meu stâng şi

glasul meu drepthaina mea dreaptă şiurechea mea stângăpălăria mea stângă şiurechea mea dreaptăcheia mea dreaptă şicovorul meu stângetc. etc.

Torsiunea lui Möbius


Elena Armenescu

În urmă cu nişte ani,mi-am petrecut ore în-tregi la centrul de docu-mentare al Crucii Roşiidin Bucuresti cu scopulde a pregăti o lucrareprivind organizarea So-cietăţilor de Cruce Roşiedin România în timpulprimului Război Mon-dial. Pe măsură ce măcufundam în căutări, seamplificau şi sentimen-tele mele de profundă re-cunoştinţă şi afecţiune,dublate de mândrie căaparţin unui popor cuastfel de înaintaşi care cuun devotament greu deînţeles azi, s-au unit înfaţa năpastei războiuluipână dincolo de preţulsuprem: viaţa ori conti-nuarea ei în stare de in-validitate, aşa cum i-amcunoscut pe unii vete-rani longevivi atuncicând am devenit medic.

Toate eforturile, toatădăruirea tot tributul învieţi omeneşti ar firămas însă fară o finali-tate atât de glorioasăcum a fost cea obţinutădupă Pacea de la Versail-les din 1919, ca rezultatal negocierilor care audurat timp de 6 luni de laîncheierea oficială a răz-boiului la 11 noiembrie1918 între forţele Aliati-lor (Franţa, Anglia, SUA,Italia, Japonia, Polonia,România, Serbia, Ceho-slovacia) şi Puterile Cen-trale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Oto-man, Bulgaria), şi a nu -me recunoaşterea Ro -mâniei Mari - şi ca ur-mare a demersurilor di-plomatice ale RegineiMaria, atât la Paris pelângă primul ministru

francez din vremea aceea- Clemanceau, cât şi laLondra.

Frumuseţea sa fizicădespre care se vorbea întoate saloanele Europei,era dublată de o inteli-genţă ieşită din comun.Majestatea Sa a pledatpentru cauza românilor,reamintindu-le aliaţiloroccidentali enormul sa-crificiu al Armatei Ro-mâne, sacrificiu văzut şitrăit de adevărata regină,aflată de multe ori prin-tre soldaţii răniţi alăturide surorile de CruceRoşie. Regina Maria afost supranumită depopor „Mama răniţilor“,„Regina-soldat“, pentruatitudinea ei bravă dintimpul acelui război,când, alături de doam-nele de la curte, a lucratdirect pe front în spitalede campanie şi a coordo-nat activitatea unei fun-daţii de caritate. E xem- plul reginei a fost urmatde toate doamnele dinînalta societate de pe totîntinsul patriei, sub în-drumarea căreia au acti-

vat în spatele sau petoată linia frontului.

Cine esteRegina Maria?Majestatea Sa Maria,

Regină a României,Principesă a României,Principesă de Edinburgşi de Saxa Coburg şiGotha, născută MarieAlexandra Victoria îndata de 29 octombrie1875, fiica ducelui Alfredde Saxa Coburg şi Gotha,cel de al doilea fiu al re-ginei Victoria, iar mamasa Marea Ducesă MariaAlexandrovna, unica fii -că a Ţarului Alexandru alII-lea, şi nepoata regineiVictoria a Marii Britanii.

Maria Alexandra Vic-toria s-a logodit la 16 anicu Prinţul Ferdinand deHohenzollern, moşteni-tor al tronului României.Căsătoria a avut loc la 29decembrie 1892. Unuldintre exponatele Mu-zeului Naţional al Româ-niei, o cupă de argintoferită de municipalita-tea Capitalei, aminteştede acest eveniment;piesa are gravată inscrip-ţia: „Bine ai venit mi-reasă de Dumnezeu a-lea să spre a patriei cin-stire. Ianuarie 1893“.

Această inscripţie, in-spirată parcă în modpre monitoriu, a expri-mat nu numai aspiraţiapoporului, ci faptele şiatitudinea viitoarei re-

gine, care a dat dovadăde comportament regal,nu numai în a apăra ţaraşi poporul, ci şi de resta-bilire a dreptăţii strămo-şeşti, de redobândire ateritoriilor smulse, răpi -te în urma unor războaieîntre alte mari puteri,după cum ne reamintimdin istorie.

Dilema politică a Ro-mâniei în perioada din-tre 1914 şi 1916 a fostdacă să participe sau nu,în Primul Război Mon-dial alături de aliaţi saualături de germani... Ţa -ra rămăsese într-o pozi-ţie de neutralitate timpde doi ani, nu doar dato-rită regelui Ferdinand,ci, în primul rând, dato-rită prim-ministrului I.C. Brătianu care s-a opusconstant în Consiliul deCoroană intrării Româ-niei în război alături dePuterile Centrale. Dar,alături de acestea, o in-fluenţă deosebită în a de-termina pe regele Ferdi -nand (după 1914) să in -tre în război de parteaAntantei în 1916 l-a avutRegina României, Maria.

În timpul războiului,oricine o putea vedea peregină în spitale, alăturide paturile răniţilor,pansând plăgi puroindeori chiar pe front, în mij-locul soldaţilor, îmbăr-bătându-i, asigurându-i,întărindu-le credinţa învictorie. După termina-rea războiului a urmat ogrea perioadă de refa-cere după acel cumplitmăcel fără precedent înistoria omenirii, şi abiadupă patru ani, naţia ro-mână revigorată are bu-curia să asiste laîn coronarea regi-lor Ferdinand şi

Regina Maria,regină a României

�


Maria la Alba Iulia.Supranumiţi RegiiUnirii în oraşul pri-

mei Uniri din istorie –Alba-Iulia - regii au fost în-coronaţi la 15 octombrie1922, zi ce a constituit mo-mentul de glorie al Monar-hilor, dar şi al desăvărşiteiRomânii Mari. Serviciul re-ligios a fost asigurat decătre Miron Cristea - Pa-triarhul României, care aţinut o Liturghie solemnă şia sfinţit coroanele regale.

Din arhivele istoriceaflăm că la festivităţile de laAlba-Iulia au luat parte re-prezentanţi din 13 state alelumii ca o confirmare inter-naţională a Marii Uniri.Printre aceştia au fost pre-zenţi la ceremonia de înco-ronare a regelui FerdinandI şi a reginei Maria, regineleMaria a Iugoslaviei şi Elisa-beta a Greciei, principesaBeatrice de Bourbon, du-cele de York, generalii Ber-thelot şi Weygand.

Balcic În 1924, din dorinţa re-

ginei, a fost construit Pala-tul de la Balcic, într-unpeisaj superb, iar Majesta-tea sa a făcut din acesta unloc de întâlnire pentru arti-ştii epocii. Palatul a fostcedat Bulgariei, odată cucele două judeţe: Durostorşi Caliacra. Despre acest te-ritoriu numit Cadrilater V.Pârvan spunea: „Dintre ţă-rile care alcătuiesc Româ-nia de azi, Dobrogea estecea mai veche ţară română.Cu mult înainte ca dacii dinDacia să se facă romani,dacii din Dobrogea au înce-put să vorbească latineşte,să se închine ca romanii şisă-şi facă oraşe şi sate ro-mane…“.

Împreună cu reprezen-tanţi ai cluburilor UNESCO

din România, am vizitatoraşul Balcic, ne-am plim-bat pe aleile minunateiGră dini Botanice amenaja -tă la porunca reginei Maria,şi am privit îndelung ma -rea, ale cărei valuri se lo-veau molcom de stâncileal be ce mărginesc ţărmul,parcă şoptind o poveste demare iubire pe care o va fidesluşit înţeleapta şi pasio-nala regină în clipele Salede răgaz.

Mamă a patru copii, re-gina îşi face timp totdeauna- fie război, fie pace - pen-tru problemele ţării! Depildă, Crucea Eroilor Nea -mului, aşezată pe vârfulmuntelui Caraiman, caredomină Valea Prahovei, afost construită între anii1926-1928, pentru a cinstimemoria eroilor ceferişticăzuţi la datorie în PrimulRăzboi Mondial. Crucea afost înălţată cu scopul de afi văzută de la o distanţă câtmai mare.

Regina avea certe cali-tăţi extrasenzoriale, para -psi hologice. Unele legendepovestesc că acest monu-ment s-a realizat în urmaunui vis pe care l-a avut Re-gina Maria. Munţii Bucegireprezentaţi prin vârful Ca-raiman au fost stropiţi desânge românesc în PrimulRăzboi Mondial. Pentrucon strucţia monumentuluis-a ales vârful secundar alCaraimanului (2291 m), de-oarece, dacă s-ar fi constru-it monumentul pe vâr fulprincipal Omul (2325 m),Crucea nu ar mai fi fost vi-zibilă decât din apropiere,de pe platou. Azi, oricinecălătoreşte ziua ori noapteacu trenul pe minunata Valea Prahovei, poate admiraCrucea, devenită celebrupunct de atracţiepentru turişti.

Reginei Maria, regina marilor iubiri: decer, de pamânt, de oameni, de flori, deDumnezeu, i-am dedicat poezia:

Elena Armenescu:

Regina Florilor(Din volumul„Dictatura iubirii”)

Spaţiul curbat se deschidea în jurul meuDin ce în ce mai mult, mai ampluPână am ajuns o linie, un punctÎn mişcarea timpului meandru.

E vremea răsăritului, mi-am zis,Şi gândul umblă după desăvârşireE vremea răsăritului,Şi te-am zărit atât de firavă, Atât de subţire.Atât de singură te-am văzutPrintre stâncile colţuroaseŞi aplecându-mă să te ferescM-am scufundatÎn mine să te adăpostesc...

Pentru că aveai petale de luminăŞi semne leonine, regaleÎn fragilitatea ta năvălită de vântAtât de singurăSub eternitatea cerului Măriei SaleAcolo sus, în singurătăţiAtât de efemeră te-am găsit...

M-am înălţat, am îmbrăţişat aerulŞi o vibraţie de mare iubireA cutremurat uşor orizontul...

Pentru că te-am descoperitAm binecuvântat întâmplareaI-am sărutat tâmplele nevăzuteŞi m-am înclinat din nou spre tineSteluţă de argintRegină a florilor!

Floare a reginei!Cu bucurie şi cu-ntristareTe-am revăzut acolo susPe colţ, pe muchie de stâncăÎnvolburată de înstrăinareStăpână a înălţimilor veşnic nemuritoare,Pe harta splendorilor Măriei Sale! �

�


Jurnalul Este cunoscut

că Regina Maria a iubitarta, poezia şi filosofia.Majestatea Sa a conti-nuat tradiţia Reginei Eli-sabeta - soţia regeluiCarol I, cunoscută capoet sub pseudonimulCarmen Sylva - de susţi-nere a acestora, ajutândcu burse de studiu şibani o seamă de perso-nalităţi din lumea lite-rară şi artistică. A scris larândul său Povestiri pen-tru copii, poezii, a pictat- florile sale preferatefiind crinii şi macii. Re-gina României Mari a

avut o ultima dorinţă şianume, ca trupul să-i fieînmormântat la mănăs-tirea Curtea de Argeş, iarinima la reşedinţa de laBalcic.

În testamentul Regi-nei Maria se găseşte o ul-timă adresare cătrepoporul român şi cătreţară : „Ţării mele şi Po-porului meu: când veţiceti aceste slove, Popo-rul meu, eu voi fi trecutpragul Tăcerii veşnice,care rămâne pentru noio mare taină. Şi totuşi,din marea dragoste ceţi-am purtat-o, aş dorica vocea mea să te maiajungă încă odată, chiar

de dincolo de linişteamormântului.[...] Eu amajuns la capătul drumu-lui meu. Dar înainte de atăcea pentru veşnicievreau să-mi ridic, pen-tru ultima dată, mâinilepentru o binecuvântare.Te binecuvântez, iubităRomânie, ţara bucurii-lor şi durerilor mele,frumoasa ţară, care aitrăit in inima mea şi alecărei cărări le-am cu-noscut toate. Frumoasaţară pe care am văzut-oîntregită, a cărei soartami-a fost îngăduit să ovăd împlinită. Fii tu veş-nic îmbelşugată, fii tumare şi plină de cinste,

şi stai veşnic falnicăprintre naţiuni, să fiicinstită, iubită şi price-pută. Am credinţa ca v-am priceput: n-amjudecat, am iubit...“

N.B. Consider că dela Sfânta zi de Înălţare,Ziua Eroilor la care s-agândit atât Regina Mariacând a înălţat Crucea pemuntele Caraiman cât şiC. Brâncuşi când a con-ceput, creat şi ridicat Co-loana Infinitului, pânăîn 14 septembrie cândsărbătorim Ziua SfinteiCruci - este oportun săamintim faptele şi operalor, drept pentru care amscris cele de mai sus.

�

dinţei sale, cât urmele lă-sate de divinitate în sine,în noi. Căutându-l peDumnezeu în acestea, elnu alege calea pelerina-jului, ci se interiorizeazăspre a-l descoperi pe Elîn tainele lăsate ca o să-mânţă la încolţit în sufle-tul uman. Poetul îl aflăpe Dumnezeu în singu-rătatea sa greu de atinsdacă nu ai găsit o starede linişte şi echilibru,ceea ce este în fond ostare de taină prilejuindsau intermediind con-tactul nemijlocit dintreom şi divinitate. Acestdrum tainic pe care nu-lgăseşte oricine nu este ocăutare la voia întâmplă-rii, ci una făcută pentruaflarea unui răspuns pecare nu ţi-l arată ochii,

privirea, ci văzul inte-rior. Deşi apare destul dedes motivul poeziei, au-torul e mai puţin preocu-pat de arta scrisului ci detranscrierea ori redareaîn scris a stării de graţiece-l poate cuprinde peom când şi dacă şi-a con-ştientizat scânteia de di-vinitate din el şi,implicit, îşi asumă şi sar-cina ce-i revine odată cuacest moment; de aceealait-motivul cărţii estedrumul, înţeles ca ade-vărata cale de urmat. Dealtfel, şi Maica Tereza arecunoscut spre sfârşitulvieţii că se îndoia în fie-care zi şi tocmai aceastăîndoială i-a sporit cre-dinţa. Acelaşi exerciţiude sinceritate îl face poe-tul aflat în răscrucea în-

doielii cu certitudinea. Ospune voalat în versuriprecum „Altă ieşire nuştiu/astrele fiind surde/o muzică tocată mă-runt/şi viermele în dansconcentric/”o succe-siune de gol în uni-vers”//…/un sânge alburca pe crucea/înghe-ţată” (O muzică tocatămărunt) dar şi explicit,când afirmă: „Tu dormiîn mine/Doamne/şi lan-ţul mă trece/de pe un

mal pe altul” (Dar câtădepărtare) .

Iată cum, după pra-guri şi trepte, şi după cea-mpins la „roata dure-rii”, poetul este pregătitpentru marele salt („în-toarcerea în nicăieri”) şisingura coardă de sigu-ranţă este de fapt o frân-ghie de fum ce odesenează „cu un verbîntre degete” divinitateaîn înaltul cerului pentrucine crede: a fi.

Victor Sterom şiregăsirea de sineContinuare din pagina 9

Poezia meaNicolae Nicoară Horia

Mă întrebi mereu de ce ‘mi-eşti dragă,De ce îţi sunt? Eu nu ştiu să răspund,În întrebarea, ta cu gust de fragă,Ca într-o veşnicie mă cufund…

Din Cerul tău de lacrimă curată,Ochiul meu te mântuie sub pleoape,Poezia mea, ce mi-ai fost datăSă te văd şi să te simt aproape…

Ce sfântă-i bucuria când te scriu,Cum Aerul înlăcrimat pe liră!Cu tine niciodată nu-i târziuŞi fiinţa ta întreagă mă inspiră…


copilul turnul avea forma unui gât de lebădăcopilul alerga pe scări mulinat parcă de cineva de suslumina cădea în urmă ca o minge făcând piruetepereţii de cărămidă erau calzi de parcă ar fi făcut ci-neva dragoste cu ei îi plăcea să se sprijine de zidul roşu când sărea câte o treaptă sfărâmatăecoul paşilor lui era un spirit eliberat dintr-o lampă

afară soarele foşnea ca o iarbă mareîn mijlocul pieţei rotundesculptorul ne dezvelea surplusul de piatră de pe noirăsfoiam frunzele ce se lipeau de formele noastreîncă nedefinite în intimitatea noastră auzeam o barcă pălmuită de ape şi inimile ni se zbăteau ca nişte pui în ouăaşteptam să ne fie cioplite pleoapele

caii dormeau în picioare aproape de stelecopilul continua să alerge pânzele de păianjen îl îmbrăţişau puternic le simţea umerii pe umeri lui era şi ceva iubire acolo şi ceva difeitferestre vegetale începuseră să apară fără să observeceea ce era mai bine alerga era ceva matur cu acel copil

oamenii împinseseră turnul la marginea oraşuluimulţi şi-au ros palmele făcând asta purtau ridurile la gât în loc de cruciuliţăsculptorul ne făcuse o tâmplă comună(dragul de el)priveam forfota oraşului întoarcerileîn aşternuturi la unisongurile ce şi le lăsau pe câmpii alături de epavemeciurile de fotbal o doamne nocturna îţi lumina formele şi nu maiaveam nevoie de nimicnici de moarte

ajuns pe terasă copilula privit în jos la turnul ce se răsucea spre bază

ca o viţă de viea întins braţele căt să cuprindă tot orizontull-a strâns ca pe un acordeonl-a băgat în buzunarul pantalonilor unde mai erau nişte firimituri de pâine şi s-a chircit cu ochii la stele

noi priveam într-o fântânăcum înfloreşte apaîn timp ce copilul ne dădea ture în aerrâsul lui l-a auzit până şi dumnezeu

de-a buşilea prin aer facem dragoste în carlinga unui avion de hârtieîmbrăţişaţi de parcă am ieşi unul din celălaltne rostogolim pe podea printre scaunele piloţilorpe pereţi unde sălciile iau locul firelorpe tavan printre miile de butoane şi beculeţe coloratepe aripile acoperite cu rogojină

ţinem adâncul apelor la suprafaţă pânăni se văd trupurile goale într-un tv stinssuntem dintre cei cărora le trec norii prin umerizburăm foarte sus trecem pe lângă tâmpla lui gulliveri-am face reverenţe ţinându-ne inimile între degeteca pe nişte jobene dar tributari ai unor tăceri costisitoaretrăim în odăiţa unei secunde şi nu ne e uşorpersonal prefer să-ţi sărut fiecare fir de păr în partedintr-o suflaregulliver înţelege tot ca o oglindăîn ochii lui albaştri cerul are forma unei livezi de păpădii

noaptease trezeşte călugărul ce doarme încolăcit pe elicene aprinde lumânările suflând peste fitilele stinsezumzăitul de ţânţar al motoarelorderanjează moşii ce îşi fac siesta în bărcile de pe lace ceva nou chiar şi pentru roci în toată povestea astaun copil vede o luminiţă mişcându-se printre steledeparte în piept părinţii lui dormse bucură cât să nu-i trezească

azi iar nu scriu nicio poezie ura! strigă imaginea mea din oglindăura! strigă pantofii că astăzi nu îi voi încălţaura! strigă prietena de pe mess folosind o mie deemoticoanepe care o să le visez la noapte

ura! aş striga şi eu dacă aş fiîntr-o cameră de hotel(la mare sau la munte cui îi pasă)ascultând ca pe un concert de mozartmuzica tălpilor ei susţinându-i trupul golpe mocheta aspră

ŞtefanCiobanu


Octavian Curpaş

„Surâsul primăverii”,al şaselea volum de poe-zie al Marinei Glodicivede lumina tiparului înanul 2010; poemele saleprecum o salbă, pe carestau înşirate unul câteunul simţămintele poeteiîncă tinere, se revărsă caun torent către inimilecititorilor, în îmbrăţişa-rea tandră a primăverii.Oare care dintre noi, pă-mântenii, nu simţimefectul prospeţimii şi ti-nereţii în străfundul su-fletului nostru, în fiecareprimăvară, numită pebună dreptate „anotim-pul iubirii”?!

O îmbinare de cu-loare şi lumină armoni-zate sensibil cu trăiri cerivalizează cu sublimul,şi în plus, prezenţa denetăgăduit a divinului înversurile poetei demons-trează, fără îndoială, căDumnezeu a dat mânacu această poezie, iar cu-vântul se pleacă cu sme-renie ca într-o dulcerugăciune, în faţa sufle-tului…

„Raiul bucuriei” co-boară în fiecare omodată cu primăvara şilasă „urma de înger” încupe de ghiocei, în dru-mul său spre inimilenoastre, dăruind „pacesacră-n sărbătoare”

(„Surâsul primăve-rii”). Ce frumos !

„Albastra slovă” a„cuvântului din iarbă”sau din „ochi de flori”,mângâiată de „raze dulcice se alintă” capătă va-lenţe deosebite, transfor-mând totul într-oadevărată sărbătoare arevenirii la viaţă!(„Flori”).

Poeta care şi-a pregă-tit „şevaletul inimii” în-muindu-şi „pensula” înculorile sufletului „spă-lat” anume în „culori decurcubeu”, dă frâu liberimaginaţiei „pictând “ untablou din care izvodeşteun „dor aprins”, un dornestins – dorul de ne-murire, de înălţare de-asupra tuturor celorpământeşti; toate acesteimagini poetice deosebitde sensibile reînvie sen-timente de o nobleţe ui-mitoare odată cuprimăvara („Primăvarăîn apogeu”).

Menţiona însăşipoeta într-un articol încare vorbea despre poe-zie şi sensurile ei: „Poe-zia a fost şi va fimo dal it atea de comuni-care candidă, gingaşă,puternică prin esenţa eiumană… Ea se manifestăca o respiraţie cerească asufletului pământeancăutător de sine”. Acestmesaj simplu dar atât deplin de esenţă îl trans-mite şi poezia MarineiGlodici: poezia ei esteviaţă, este trăire, estesensibilitate dusă la ex-trem.

Întruna din poeziiledin noul său volum,poeta spune: „Hei, poete,tu nu vezi că e primă-vară?/ A venit să bată-ngeam şi să scrii anume/Că Viaţa a învins pestetot în lume/ Am deschisuşor fereastra ochiuluidin mine”… („Primăvarabate-n geam”)

„Am deschis uşor fe-reastra ochiului dinmine”… mi-a plăcutfoarte mult această sin-tagmă atât de profundă– „fereastra ochiului dinmine”… Am urmărit peparcursul lecturării aces-tui volum linia ascen-dentă a evoluţiei,descoperind cu satisfac-ţie acele trepte ce duc vi-braţia interioară asufletului către un nivelsuperior. Poezia MarineiGlodici este de faptaceastă fereastră, fiecaredintre poemele aparţi-nând acestui ciclu pur-tând fără îndoială,pecetea dorinţei ardentede descoperire şi cu-noaştere profundă a si-nelui.

„Surâsul primăverii”reprezintă de fapt o suităde poezii care surprind

efectul primăverii asupraa tot şi a toate; fie căpoeta se apleacă cu sen-sibilitate spre natură,spre fiinţa umană, sprezi sau spre noapte, spremunte sau spre mare sauspre orice altceva dinceea ce-o înconjoară,centrul universului săupoetic îl constituieaceeaşi legătură de netă-găduit dintre renaştereafizică şi renaşterea spiri-tuală: „Primăvara asta-iclipă, de visare şi iubit/Ruptă chiar din veşniciavieţii-n infinit” („Pas-tel”).

O asociere sensibilă aexploziei de floare şi cu-loare din timpul primă-verii cu cel mai frumossentiment ce poateanima fiinţa umană, dra-gostea – prinde conturîn creaţiile Marinei Glo-dici, lăsând loc subtilpentru interpretareasensului în care este ilus-trată: „Picură clipa înpalmă fugar ca o nimfă”şi se strecoară tiptil spreinima ce-ar putea fi sur-prinsă de „avalanşa iubi-rii” ca apoi să transparăun soi de fugă spre zbu-ciumul interior, impu-nând tăcerea:„Tăcută, inertă seschimbă la faţă/

„Surâsul primăverii”,un nou volum de poezie apărutsub semnătura Marinei Glodici

Fereastraochiuluidin mine

�p. 24


clipa devine azi cao povaţă” („Picurăclipa”).

Întrebări, frământărişi răspunsuri, în stihuriaşezate cu migală la tul-pina gândului, precumnişte serafice voaluripeste sufletele fecioare-lor ce-ascund timid tainaiubirii… „S-aducă oareprimăvara o viaţănouă?/ Să fie ea simbo-lul cel sacru de iubit?”(„Alai”); false linişti cău-tate în limpezimi de ape:„Ascult în linişte izvorulcum răsună/ Şi susuru-icuminte inima-mianină/ E primăvară ia-răşi şi apa ce se scurge/Aduce prin vâltoare-i cu-vinte şi suspine”. Şi vinedeznodământul care re-zidă în efemeritateacelor pământene şi refu-giul spre înălţimea al-bastră: „Iubesc şiprimăvara, dar tot de cermi-e dor” ( „Ascult”).

Triumful primăveriiasupra zbuciumărilor şi

neîmplinirilor are ca su-port de netăgăduit cre-dinţa: „Mi-e greamantaua de atâtea zile/Culese de poeme şi vi-sări” se destăinuieştepoeta; „Ascult tăcut cumcalcă-ncet privirea / Că-lătorind prin razele desoare/ Cum floarea decireş îşi face drumul/Prin calda şi cereasca eininsoare”, ca apoi să-şigăsească tămăduirea:„Mă-nclin înaintea ceru-lui şi-s vesel/ Că pot sămai respir a curcubeu”,spune Marina AngelaGlodici („Primăvară glo-rioasă”).

Primăvara – panaceuuniversal, primăvara –balsam peste suflete tri-ste şi deziluzii, primă-vara – spectacolulrenaşterii, o altfel deviaţă, curată, limpede şicu miresme de bine, alt-fel spus un nou început,cu o altă faţetă şlefuităde gândurile poetei înscrierile închinate pri-

măverii: „Te-am pictat înfăt frumos,/ Şi-n viteazuldin poveste…/ Şi în floride crini am strâns/ Aş-teptările ca zestre”, neui-tând să accentueze:„N-ai venit şi am rămascu cerul”… toate acestea,în superbul decor al ano-timpului iertării, împă-cării, dragostei(„Hotărâre”).

„Întinerind” odată cuprimăvara, Marina Glo-dici asemenea unui„mugur ce zâmbeşte/Către razele de soare”,asemeni florilor ce teîmbie cu ale lor miresmela visare şi iubire, se con-topeşte întru totul cuanotimpul căruia îi atri-buie meritele renaşteriişi care este, pe bunădreptate „Al ceruluicadou”.

„Renasc în fiecare zipentru dreptate / Şi pen-tru mila oamenilor ce-iiubesc/ Şi n-am să lasdin mâna mea condeiul/Cu care îmi urmez sme-

rit, destinul” – spun ver-surile ei în poemul„Urmez destinul”, asoci-ind dragostea sa pentruscris cu o continuă pri-măvară a cuvântului, încare mugurii slovei sevor întrupa mereu înflori de suflet – poemelesale.

Ideea se perpetuă şimotivaţia există, aşacum reiese şi din poemul„Îmbrăţişarea cerului”:„Când întristarea vine săm-apese/ Peste minte,inimă şi pleoapele-miplânse/ Renasc frămân-tat ca şi lutul/ Iar pe bu-zele-mi arse/ Se-aşterneCuvântul” scris din su-flet, aş continua eu, şi cu„Literele primăverii”:„Multe litere cad dincerul primăverii/ Elevorbesc despre soare şiflori/ Despre oameni şiDumnezeu/ Toate se audcum şoptesc…/ Cine areurechi… le aude!”

�

Viorel Roman

Ortodocşii din Bal-cani - grecii, romanii şislavii de sud - tranzi-tează de două deceniidin punct de vederesocio-politic de la socia-lism spre capitalism, dela CAER şi Pactul de laVarşovia spre UE/

NATO. Greco-ortodocsii,care au fost cumpăraţide anglo- ame ricani înschimbul românilor dela Stalin, au profitat dinplin cu mult înainte de1989 de societatea deconsum pe datorie şisunt în prezent şi faliţi şinemulţumiţi. Demons-traţiile şi grevele dinGrecia sunt la ordineazilei. Vor avea şi ceilalţiortodocşi din Europa

aceiaşi soarta, perspec-tiva de a demonstra pen-tru o cauză pierdută?

Revoluţia din din Ro-mânia s-a soldat cu omie de victime a unor te-rorişti a căror identitateo va afla numai generaţiaurmătoare, care se for-mează într-o societate li-beră, democratică,ancorată puternic înlumea liberă, occiden-tală, UE. Până atunci

tranziţia spre occident s-a organizeazat ca lacarte. S-a început cu li-chidarea dictaturii prole-tariatului, a Partiduluiunic şi apariţia unuispectru de partide post-ortodoxo-comuniste şietnice, maghiare, ger-mane, evreieşti, arme-neşti, slave etc., care îşitrimit reprezentanţi înParlamentul din Bucu-reşti und se fac legi poli-tic corecte, după mo de-lul occidental. Apoi s-alichidat proprietatea în-tregului popor asupramijloacelor de producţie,pămânului etc. În favoa-rea investitorilorparticulari, cuprecădere a celor

Tranziţia spreOccident

�p. 25

p. 23


Ştefan-LucianMureşanu

Şi iar ne înşelăm cândafirmăm că pe pământsuntem singuri şi neaju-toraţi. Trăim din impre-sii şi unii dintre noi sehrănesc cu lumina oarbăa închipuirii. E un joc alfantasmelor albastre, aladâncirii omului profanîn neştiut. Literatul mi-mează neînţelegerea jo-cului pentru că el este undat al lumii acesteia, înlumea profană a pămân-tului rămâne un exaltat,un vehement al facerii fi-inţei prin fiinţă: Creato-rii au identitateaccentuată. Ei se parti-cularizează ca personali-tăţi prin raportare la

comunitate şi dovedesc ovitalitate specifică.Creează, dă strălucirecuvântului şi îl aşeazăacolo unde îi este cu ade-vărat locul, nu unde pro-fanul îl aruncăumplându-l de abjecţii,de neintitulări mestecateîn criza de timp a aface-rii, a minimalizării im-portanţei cuvântului şiaducerii acestuia în nes-clipiri.

Suntem născuţi dinmama-om pe care prun-cul o cunoaşte încă dinpântece. Unii plâng cândse nasc, lăcrimând încădin primele clipe ale vie-ţii pentru ceea ce nădăj-duiesc, alţii aşteaptăpalma celui care îi puneîn dreptul vieţii, fiind ne-cunoscătorii amarului fi-inţei telurice. Literatuleste lumina celestului

universal valabil existen-ţei pe Pământ, este Uni-versul însuşi pentru călui i s-a dat prin naşteredescifrarea tăcută a ver-bului existenţial: Litera-tul adevărat sădeşteslovele, care înfloresccând cititorul se simteluminat de profunzimeaadâncului respirat alideilor ce emană cultura-lismul incandescent.Creierul lui este brăzdatde energii ce potschimba cu ajutorulcelor două viziuni, de-usian şi luciferic, esenţacuvântului. Cuvântulfiind idee, ideea Dumne-zeu. Poezia şi proza suntelemente angelice cândspiritul cunoaşte în tota-litatea lui esenţa creaţiei,desăvârşirea ei ca deslu-şire nedesluşită în tai-nica sferă a imaginaţiei,

idei în devenire în careimaginarul joacă puerilconştiinţa. Umbra estedublul entităţii în ob-scur, te însoţeşte şi setulbură când deviaţiileenergetice ale corpuluiîntâlnesc opusul magne-tic al altor energii. Divi-nul tresaltă cuneînţelegerile, tainiceleascunzişuri ale memorieiîn perpetua mişcare adansului angelic al idei-lor. Arta este o îndeletni-cire dăruită de putereacelestă celui născut să fieartist, amnarul dându-iputerea de a lumina ob-scurul însă nu a-l dezvă-lui în faţa profanuluipentru că nici aşa nu arînţelege taina luminii,iar amarul este gustulstării produs de cel caredin spatele creatoruluinu a înţeles-o în schimb,i-a pătat-o cu dorinţasnoabă de a o avea. Asădi, în întunericul lumiicăzute, acea verticală ageniului artei luminii,prin ruga unei prezenţeslăvitoare, e vocaţia nes-tăpânită de idei şi gân-duri ale oricărui literat,poet sau prozator, cemerge spre nemurire.

Amnarul şi amarulgânditorului perpetuu (2)

„Eu sunt un monstru pentru voi,urzind un dor de vremuri noi.”

George Bacovia

stategici din stra-inate şi celor cuimunitate parla-

mentară, care şi ea s-aprivatizat.

Dacă şi locurile înParlament se cumpărăcu bani pentru Partideste evident că economiaparalelă, corupria este oboală a copilăriei trazi-tiei, că pojarul, şi că ma-sele largi populare suferăîn această fază pe toateplanurile: producţia, in-vestiţiile, consumul, ni-velul de trăi, speranţa de

viaţă scad. În schimbcresc şomajul şi inflaţia,ambele necunoscute întrecut. Privatizarea sigu-ranţei personale şi a să-răciei e şi ea un calvar.Dar după aceasta vale aplângerii economia depiaţă va genera o alocarejudicioasă a resurselormateriale şi umane şimult aşteptată bunăstare generală, că la creş-tinii occidentali, se va in-stala şi la ortodocşi. Astaîn teorie, în practică lu-crurile stau altfel.

Tranziţia spre lumeacreştinilor occidentali a or-todocşilor e nesincera, că afariseilor. Ei vor să trăiascămaterial ca în occident, şispiritual că în orient. Refa-cerea unităţii creştine nicinu mai este la ordineazilei. Asta a dus la incapa-citatea de plată a Greciei şieste un semnal de alarmapentru toţi creştinii, atât înest cât şi în vest. Rusia curesurse ei minerale exorbi-tante a revitalizat re gi- mulautoritar pravoslavnic şi arenunţat momentan la

perspectiva integrării occi-dentale. România şi Mol-dova nu au nici resurselenaturale, nici spaţiul euro-asiatic al Rusiei, de aceea,după o Revoluţie şi douădecenii în derivă, Preşe-dintele şi Patriarhul tre-buie să înceapă dialogul cuRoma pentru o emanci-pare naţională şi socialăautentică, pentru o inte-grare a moldo-valahilor înlumea creş- tinilor occi-dentali credibilă, nu fali-mentară că a greco-ortodocsilor.

�p. 24


Aurora Peţan

Suntem români pen-tru că vorbim româ-neşte. Nimic altceva nune defineşte atât de fun-damental: nici credin-ţele, nici obiceiurile, nicigraniţele. În momentulîn care vom înceta să maivorbim această limbă,nu vom mai avea identi-tate. Dar multi dintre noiam început deja să ofacem, fără să ştim căsuntem victimele unuiadevărat război împo-triva limbii române

Ce (sau cine) estelimba română?

Lingviştii îşi imagi-nează limba română, dinpunct de vedere etimolo-gic, ca pe un sandviş:chi fla este elementul la -tin, care cuprinde o felieconsistentă de şuncă (in-fluenţa slavă), câteva foide salată (influenţa ma-ghiară, turcească, gre-cească, rusă, franceză şialtele), şi puţină maio-neză, dar foarte puţină,pe post de resturi dinsubstratul stravechi da -cic. Desigur, ştiinţapoate defini limba ro-mână cum considera eacă e mai potrivit. Dar lin-

gvistica singură, cu limi-tele ei, nu ne ajută delocsă înţelegem cu adevăratce (sau cine) este limbaromână şi care este ros-tul ei. Limba română nueste latină plus slavă,plus substrat, plus ma-ghiară plus, plus, plus...Limba română este aceaformă specială sub carespaţiul acesta geograficşi spiritual dintre Car-paţi, mare, Dunăre şidincolo de ele a căpătat oidentitate. Limba ro-mână nu este o simplăstructură logico-lingvis-tică cu raţiuni de comu-nicare, răsărită în tâm- plător la un moment datdintr-o alta limbă oridin tr-un amestec delimbi, ci un dat de laDumnezeu, aşa cumsunt toate limbile, cu untrup şi un spirit, cu o is-torie, un destin şi unrost. Ea deţine un nu-cleu, o esenţă, care esteuna şi aceeaşi de mii deani, cu mult înainte caaceasta limbă să se finumit „română“. Pe a -cest trup s-au asezat di-ferite haine, după îm -prejurări şi modă: hainaslavă, cea turcească,haina maghiară sau gre-cească, jobenul franţu-zesc sau jeanşii a me- ricani. Chiar şi latina nua fost decât o altă haină,mai groasă, mai rezis-tentă şi mai de calelungă, îmbrăcată, într-un anumit moment al is-toriei, de acest nucleu

străvechi. Şi pentru căaceastă haină a convenitdin punct de vedere poli-tic mai marilor vremii,dar nu era, totuşi, decâto simplă îmbrăcăminte,lingviştii au început sănăscocească cum că defapt latina este şi trupul,şi spiritul limbii române.Au inventat peste o miede cuvinte latineşti carestau, chipurile, la bazaunor cuvinte româneşti,dar care în latina nu auexistat niciodată. S-audat peste cap ca să de-monstreze că dacii şi-auabandonat limba în fa-voarea latinei, chiar siacei daci - foarte nume-rosi - care n-au intrat ni-ciodată în contact cu ro-manii. Au sucit pe toatepărţile limba românăpentru a o face să intre întiparul latin. S-au stră-duit să ne convingă călimba română are o isto-rie recentă, că ea s-a„format“ la un momentdat, cam pe vremea candslavii dădeau tarcoale laDunăre. Şi au reusit săne păcălească. Evident,din perspectiva strict şti-inţifică, respectând crite-riile lingvisticii, ceea cese vorbeşte acum sepoate socoti altă limbădecât ceea ce se vorbeaacum câteva mii de ani.În realitate este o iluzie,bine ascunsă ochilornoştri: esenţă şi spiritullimbii sunt aceleaşi, doar„hainele“ puse pe deasu-pra ne iau ochii, mereu

altele, mereu mai colo-rate şi mai înşelătoare...Şi numele, desigur: as-tăzi îi spunem „limba ro-mână“, dar ea este a ce- eaşi limbă carpatină anoastră de mii de ani, in-diferent cum s-a numitîn stravechime.

Spiritul limbiiromâne

La o simplă răsfoire aDicţionarului Explicativ(DEX), constatăm cătoate cuvintele limbii ro-mâne vin de undeva: la-tina, bulgara, sârba,maghiara, turca, greaca,rusa, franceza, germana,engleza, italiana, ţigă-neasca şi altele. Nu e xis -tă nici un cuvânt atribuitvreunui strat mai vechidecât latina, în schimbexistă mii de cuvinte cuetimologie necunoscută.Ar rezulta că românaeste un soi de amestec,care a luat tot ce a pututde la toate limbile cucare a intrat în contact,fără ca limbile cu pricinasă fi luat ceva de la noi.Stranie poveste! Cinepoate explica misterulapariţiei limbii românedintr-o limbă latină carea înghiţit pe nerăsuflate,ca un balaur, întreagalimbă dacă şi în care s-auamestecat, apoi, ca într-un Babel absurd, a proa -pe toate limbile Euro pei?Nu e nici un mister, caciadevarul es te altul: mul -te din cuvinte le conside-rate slave sunt, de fapt,dacice, iar slavii le-auluat de aici; multe cu-vinte pe care noi spunemcă le-am luat de la ma-ghi ari, în maghiarăau sensuri foarte

Limba română,patria mea (1)

�


restrânse şi ma-ghiarii înşişi nuştiu de unde le-au

luat. Şi foarte multe cu-vinte şi chiar structuriconsiderate latineşti, înlatină nu au existat ni-ciodată, ci sunt stră-vechi, carpatice... Acestelucruri au fost spuse delingvişti străini, care nuau nici un motiv să mă-sluiască istoria limbii ro-mâne.

Din pricina faptuluică noi credem în conti-nuare în teoriile procla-mate de savanţii noştri,nu s-a găsit încă nimenicare să încerce să defi-nească limba românădin singura perspectivăjustă, aceea de dat sacru.Constantin Noica a ară-tat, citându-l pe Emi-nescu, că cuvintele cucea mai mare încărcă-tură de semnificaţii saucu înţelesuri netraducti-bile sunt întotdeauna cu-vintele vechi, de la moşi-strămoşi, nu cuvintele deieri şi de azi. Însă savan-ţii noştri, tocmai pe aces-tea le ignoră sau lefalsifică originea. Undealtundeva poţi căuta spi-ritul limbii, dacă nu înceea ce a dăinuit de se-cole, neatins? Spiritullimbii se găseşte în felulîn care sunetele se com-bină între ele şi sunt ac-centuate, dând naştereunei melodii aparte alimbii, în gramatică, încuvinte şi în expresii careadesea nu pot fi traduseîn alte limbi, în sensuri şiimagini, în felul în carese îmbină şi se ordo-nează cuvintele, şi în cu-vintele însele, milenare,mii de cuvinte cu originenecunoscută, despre ca -re lingvistii nu vor să po-

menească niciodată saule atribuie influenţeialtor limbi. Când e vorbade elementul străvechi allimbii, ni se recită, batjo-coritor: barza, viezure,mazăre, de parcă asta etot ce ne-a ramas dupătăvălugul latin...

Gânditorul dela Hamangia - produsul uneispiritualităţi

avansate

Oare de ce bucuriaeste numită cu un cuvantdacic, pe cand tristeţea,mâhnirea, necazul, su-părarea, obida, jaleasunt luate de la vecini?Poate pentru că bucuriaeste sentimentul funda-mental al fiinţei umane,emoţia care îţi arată căeşti pe calea cea bună, căeşti în acord cu Dumne-zeu. Gândul, cel careleagă lucrurile şi le gă-seşte sensul, este desem-nat tot printr-un cuvântdacic (unii lingvişti maisusţin şi astăzi că ar venidin... maghiară!). Doinaeste un alt cuvant mile-nar, care transpune e -senţa sufletului ro mâ- nesc, starea de dor. Amoşteni nu putea fi de -cât un cuvânt cu o viaţăde mii de ani, la fel camoş şi moşie, din aceeaşifamilie. Vatra este un cu-vânt dacic sau chiar di-naintea dacilor, la fel şicodrul. Cuvântul a în-gropa (şi groapă) are şi elo vârstă de câteva mii deani, iar exemplele suntmulte, multe, multe...

În dicţionare nu se fo-loseşte niciodată terme-nul de „dacic“ sau

„sub strat“. DEX-ul, dic-ţionarul nostru de căpă-tâi, preferă să spună căun cuvant este de originenecunoscută decât să ad-mita că este dacic. Lu-crările de istoria limbiiromâne încep întotdea -una cu latina: ce-a fostînainte, nu contează, econsiderat doar o „influ-enţă“ minoră, margi-nală... Ceea ce sperie cuadevărat pe duşmaniiidentităţii noastre deneam şi limbă este conti-nuitatea incredibilă, demii de ani, căci valurileistoriei şi straturile ces-au aşezat pe deasupranu au reusit să modificeacest sambure puternic.

Războiul împotrivalimbii române

De aici porneşte totul:de la presimţirea sau în-ţelegerea rostului pe careîl are limba română. Căcidacă limba română estecea care dă identitateunui spaţiu spiritual carestă la temelia Europei,este limpede că cei ce do-resc uniformizarea, şter-gerea diferenţelor, glo -balizarea, au un duşmande temut în aceastălimbă cu rădăcini mile-nare. Şi nu este de ajunssă fie falsificate tratatelede istorie şi de lingvis-tică, deoarece limba îşivede mai departe de me-nirea ei, păstrându-şi ră-dăcinile adânc înfipte înpământ. Pentru ca limbaromână să-şi piardă ros-tul, cei potrivnici acţio-nează asupra vor bitori -lor, ca într-un veritabilrăzboi.

Există un război îm-potriva limbii române,

căci există un război îm-potriva identităţii noas-tre. Iar singurul modprin care ni se pot tăiarădăcinile este îndepăr-tarea de limba noastră.Constantin Noica spu-nea că vorbirea omuluieste fiinţa lui. Deci pen-tru a-i lua unui om sauunui neam identitatea,trebuie să îi distrugilimba: atât istoria limbii,cât şi spiritul ei.

Căile pe care se desfă-şoară lupta împotrivalimbii române şi, impli-cit, a identităţii noastre,sunt numeroase. La ni -vel academic, savanţii,fie ignoranţi, biete ma-rionete oportuniste, fievânduţi cu totul şi po-trivnici intereselor nea -mului, depun eforturi îna ne falsifica rădăcinile.De aici aversiunea făţişă,devenită un adevăratrăzboi, faţă de civilizaţiadacilor şi faţă de tot ceînseamnă componenţastrăveche a limbii ro-mâne: cetăţi dacice lă-sate pe mâna jefuitorilor,triste figuri de academi-cieni care se extaziază înfaţa ideii cuceririi Dacieişi a masacrării dacilorcare şi-au apărat pămân-tul, dicţionare şi tratateridicole, care caută sădemonstreze că dacii aurenunţat brusc, definitivşi în masă la limba lor,iar limba română estecontinuarea limbii la-tine, devenită imediat un„primitor universal“, o„limba ospitalieră“ care arenunţat de bună voie latot ce a avut specific şi aluat de la alţii tot ce areacum.

Va urma

�


delirgolirea e un ritual pe care îl practic în fiecare zidupă clătirea ochilor acesta e singurul loc unde îmi pot revedea animalul în linişte să-i împărtăşesc tot ce-mi trece prin minte ea era hotărâtă să plece la moscova voia să fie trezitădin somn de plânsul copilului său eu fiind suprarealist deşi nu auzisem de breton nicide naum zis şi gellu am preferat să merg la secţia de radiologie testul ebun puteţi să mergeţi la cursuri liniştiţi ni s-a spus doar să nu mâncaţi vreun produs sovie-tic nici să nu atingeţi vreo femeie rusă în următorii cincizeci de ani în sala de laborator cobaii aveau reflexele destul debune răspundeau imediat la orice stimul electricsau de altă natură în dormitoare paharele erau aşezatepline pe noptiere pentru umezirea gurilor uscate de atâtea gemete iar în cărţile de religie zăceau aceleaşi porunci prin-tre coperte când Angela se minuna de culoarea mea şi îmi făcea podul să trec prin ea către malul celălalt nu ştiam nimic pe atunci de paradisul fiscal doar admiram blocurile ce se ridicau zilnic c-o viteză uimitoare spre cer păsările aveau nevoie de streşini rufele umedede sârme pe care să atârne echinoxiştii încercau din răsputeri să resuscite poe-zia apelând la respiraţia gură la gură fiecare după volumul de oxigen din plămânii săi angela îşi punea un tampon între picioare făcândsemnul crucii la aflarea veştii despre cernobâl în timp ce umpleam paharul abia golit de apă acum copilul meu învaţă o lecţie de istorie iar eu de două decenii aproapen-am nicio ştire despre ea pe un post tv se anunţă că un nebun aleargă cu poe-zia de mână printre maşini şi tramvaie râzând neinteresat de sunetele claxoanelornici de fluieratul poliţiştilor de circulaţie…

delir2cu un singur click te-am scos din mormânt din văzduh din burta unei cisternedomnule ghilgameş să te servesc cu acest ceai fierbinteadus cu greu din indiacăruia i se spune eronat arăbesc arabescul îl găseşti pe ziduri doarai fost ocupat când s-a decretatinterzicerea cioplitului a poeziei a muzicii şi a orgasmului singurul lucru permis era şlefuierea muchiilor cu cât le aveam mai tăioasecu atât ne creştea porţia de aer şi de apăe adevărat că te-ai plictisit aşteptând de cinci milenii dar cel puţin n-ai avut nevoie de sângenici de cuvinte pentru a-ţi hrăni precum noi prunciişi acum vii să-mi spui că-mi trebuie 99 de pietre ca să pot lapida geamul tu nu ştii că după plecarea ta am supt sânii tuturor femeilor născute de atunci am băut toată seva copacilor şi n-am lăsat nicio stâncă în pacepână nu mi-a cedat tăcerea nu vezi cât de înalt am crescut încât aş putea să aductoate cerurile în dormitorul meu şi să fac dragoste cu fiecare pe rând până le vor cădea stelele în ochii mei de unde nu vor putea ieşi niciodatăobserv că nu se mai ridică niciun aburdintre palmele taleacum tot ce te rog e să fii gata numaidecât vei intra în memoria meaîn care vei aştepta verdictuldin cărţile istoriei îţi voi face cu singur clickun imens foc de tabără…

delir7sângele meu e bun de băut deja străjeruleţi l-am păstrat bine n-am fumat n-am mâncat decât verdeţuri din când în când şi câte un măr roşu din poveştile bunicii... poţi liniştit să-ţi vopseşti cu el buzelecravata cu care te vei afişa vorbind despre îngeri culorile vapoarelor sau ale munţilor de zăpadă... ţărmurile din ochii mei cheamă pescăruşii din glonţul tău auriu şi lucios apasă apasă pe trăgaci chiar acum străjerule sunt nerăbdător să le ascult quarkul...

Poeme de

MahmudDjamal


Sabin Bodea

Vineri, 7 octombrie,la rectoratul Universi-tăţii de Vest “VasileGoldiş “, din Arad, s-adesfăşurat un eveni-ment deosebit, conţi-nând un bogat programcultural.În prezenţamembrilor SenatuluiUniversităţii, a corpuluiacademic al acestei im-portante instituţii deînvăţământ superior, adomnului prof.univ.Va-sile Man, directorulEditurii “Vasile Goldiş“university press, a scrii-torilor din oraşul de pemalul Mureşului, a unuipublic iubitor de litera-tură şi a opt televiziuni,a avut loc un triptic cul-tural, organizat de fi-liala Arad a LigiiScriitorilor.

În deschiderea aces-tei manifestări, prorec-torul Universităţii, maisus amintite, domnulprof.univ.dr.Iovan Mar-ţian a înmânat DI-PLOMA DEEXCELENŢĂ a Univer-sităţii de Vest “VasileGoldiş “, semnată derector Prof.Univ.Dr.Aurel Ardelean, scriito-rului Al.Florin Ţene,membru corespondental Academiei Ameri-cană Română, preşe-dintele Ligii ScriitorilorRomâni, ca drept recu-

noaştere a “impresio-nantei Dvs, operă lite-rară, publicată în cele48 de volume şi revisteliterare din ţară şi stră-inătate, contribuţiaadusă culturii româneprin înfiinţarea LigiiScriitorilor Români, acărei fondator sunteţi,prestigiul de care vă bu-curaţi- onorat prin nu-meroase premiinaţionale şi internaţio-nale, pentru tot ce fa-ceţi spre lauda limbiiromâne prin cultură,Senatul Universităţii deVest “Vasile Goldiş“ dinArad a hotărât să văacorde: Diploma de Ex-celenţă a Universităţiide Vest „ Vasile Gol-diş“.( extras din Lauda-tio semnat de rectorulUniversităţii, prof.univ.dr.Aurel Ardelean. ).

Despre preşedinteleLigii Scriitorilor a maivorbit prof. Vasile Man,directorul Editurii “Va-sile Goldiş “, universitypress, redactorul şef alanuarului Studii de Şti-inţă şi Cultură, în care apublicat, de-alungulanilor, şi Al.FlorinŢene, şi Sabin Bodea,preşedintele filialeiArad a Ligii Scriitorilorşi directorulrevistei”Viaţa de pretu-tindeni “.

În cuvântul său, Al.Florin Ţene a mulţumit

Senatului şi rectorului,după care a făcut o re-trospectivă a vieţii salepusă în slujba culturiiromâne, şi un mic isto-ric al Ligii

Scriitorilor, care înprezent are 31 de filialecu aproape 500 demembrii şi 12 reviste,din care 9 pe suprort dehârtie.

În a doua parte aacestei manifestări aufost lansate cărţile:„Dicţionarul Ligii Scrii-torilor“, vol. 1, „Viaţa cao punte“, povestiri deTitina Nica Ţene şi an-tologia de autor ”În-toarcerea statuilor- 70de poeme “, de Al.Flo-rin Ţene. Despre acestecărţi au vorbit scriitorii:Emil Şimăndan, HoreaGana, Ion Stăncioiu şiaurtorii.

În continuarea aces-tei ample manifestăridedicate scriitorului Al.Florin Ţene s-a desfă-şurat la Mânăstirea Ho-droş Bodrog, ce se află

la 15 km de Arad, undestareţul acestui lăcaş decult ortodox, Arhiman-drid Nestor Iovan a vor-bit celor prezenţidespre istoricul mânăs-tirii, cea mai veche dinţară, cu activitate neîn-treruptă, datând dinanul 1177. În cadrulacestei ambianţe poetaTitina Nica Ţene a sus-ţinut un recital, dinpoezia sa religioasă .

Această instructivămanifestare culturală s-a încheiat în studioulteleviziunii “Baricada,”ce emite pentru treicontinente (Europa,America şi Australia)unde moderatorulEugen Marinoff i-a avutca invitaţi în cadrulemisiunii „Vitralii “pescriitorii: Al.FlorinŢene şi Sabin Bodea,care au dezbătut pro-blema litaraturii ro-mâne contemporane.

Scriitorul Al. Florin Ţene a primit

DIPLOMA DE EXCELENŢĂdin partea Senatului Universităţii

de Vest “Vasile Goldiş “din Arad

Gelu Naum

Foşnet al cenuşii memorie stinsă a foculuipeste tatuajele de calcarcămăşi de apă limpezi între nisipuriviermi vegetali ocolind pietricelelevuiet al găleţilor căzute în fântânidar toate acestea se petreceausub o pătlagină

şi într-o bună zi el a ieşit să vadădeasupra noi şedeam lângă aracişi cârlionţii ni se întindeau spre eigroapa de var se cam părăginiseprin ceaţă umblau păsărileameninţătoare ale somnuluinoi ne feream pe cât puteamşi el ne rezema cu ochii

A t h a n o r


***Erte pareggiate da tèpido soleora non sorvolied il vento,un guerriero stanco,bussa alla tua porta,solo spettriche si dipanan nel presentee discorron di cosa è stato;perdona il lascito di mestiziae l'otre di fiele greve,un tricolor che annunciala sua comparsa,invito a nozzed'un'ora vana,compiutanel lamentar fugace.

***Urcuşuri egalate de soarele călduţacum nu survolezişi vântul,un ostaş obosit,bate la uşa ta,doar stafiicare se deapănă în prezentşi discută despre ce a fost;iartă legatul de mâhnireşi burduful fierii grele,un tricolor care anunţaapariţia lui,invitaţie la nuntăunei ore vane,conchiseîntr-o lamentare trecătoare.

***Candida mi sovviene,antica,soave dalle prime alture,mordace e scipìta,gentile ed aspra,di re valorosi figlia,intarsio di nobili culture,languida di movenze.

***Candida îmi aduce aminte,antică,suavă din primele înălţimi,muşcătoare şi insipidă,gentilă şi aspră,regilor valoroşi fiica,încrustaţie nobilelor culturi,

languroasă de mişcări.

***L'alba ho sentito chiamare al rin-tocco,la brezza dolente di un cielo corrotto..e subire la scenaincantevole e pesaun èfebo sparuto,la gonna mai arresa..La riva sua ad est più non micinge,lambisce il silenziodi ogni meninge;dal rivo risale ed affiora la mano,un' Erato è in procintodi volare lontano.L'alba ho sentito chiamare al rin-tocco,la brezza dolente di un cielo corrotto.

***Răsăritul am auzitsă cheme la clinchet,briza jalnicăunui cer corupt...şi să rabd scenaîncântătoare şi greaun efeb jigărit,fusta niciodată învinsă...Malul ei la estnu mă mai cuprinde,atinge tăcereafiecărui meninge;din pârâu se urcă şi emerge mana,o Erato e pe punctul de a zbura departe.Răsăritul am auzitsă cheme la clinchet,briza jalnicăunui cer corupt.

***Un cielo di porpora m'assaleprosciugandomi le vene..Da quell'arco,passato e presente,due gemelli,una mano tendersiad un fiore colto nell'infinito deltempo..e lontano saluto chi forse mi sta accantoe più freddo non sento..

***Un cer de purpură mă înfruntasecându-mi vinele..Dinspre bolta aceea,trecut şi prezent,doi gemeni,o mână care se întindeunei flori culese îninfinitul timpului..şi departe salutpe cel care poate îmi este alăturişi rece nu mai simt..

***Sostanza,quant'eri sostanza;e dietro l'inferriataquella ricerca tuasfrenata;stanche parole al risveglio,stanco iod'una memoria cieca;e vagare in quel respiro,là dove si spegneanche l'ultima notae l'ultimo raggio ti riempie.

Poeme deLuca Cipolla

(Italia)


În organizarea Centrului Judeţean de CulturăDâmboviţa, Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, Bi-bliotecii Judeţene „I. H. Rădulescu“, ComplexuluiNaţional Muzeal „Curtea Domnească“, TeatruluiMunicipal Târgovişte, Universităţii „Valahia”, cuspri - jinul Uniunii Scriitorilor din România, se des-făşoară Concursul Naţional de Literatură “Moşteni-rea Văcăreştilor”, cu patru secţiuni de cre - aţie(poezie, proză scurtă, e seu şi teatru scurt), ajunsanul acesta la ediţia a XLIII-a. El se adresează crea-torilor din toată ţara, care nu au împlinit 40 de ani,nu sunt încă membri ai uniunilor de creaţie şi nu auvolume de autor.

Concursul doreşte să descopere, să sprijine şi săpromoveze o literatură de certă valoare umanist-es-tetică, des chisă tuturor abordărilor, căutărilor şi in-ovaţiilor din interiorul oricăror experienţe alecanonului specific românesc ori universal. Concu-renţii se vor prezenta la concurs cu un grupaj de 10titluri pen tru secţiunea de poezie, 3 proze însumândmaxim 8 pagini la secţiunea proză scurtă, 1-2 piesede teatru scurt (inclusiv piese pentru copii), pentrusecţiunea teatru scurt, care vor aborda teme la ale-gere, şi 2 lucrări de circa 4-5 pagini la secţiunea eseu,cu tema „Şcoala prozatorilor târgovişteni. MirceaHoria Simionescu – cel mai original prozator românpostbelic.”

Lucrările vor fi editate în Word, cu caracter TimesNew Roman, corp 12, la un rând şi jumătate. Acesteavor avea un motto, ce se va regăsi într-un plic închis,conţinând un CV detaliat (numele concurentului,data naşterii, activitatea literară, adresa şi, obligato-riu, numărul de telefon), şi vor fi trimise prin poş tă(imprimate pe hârtie şi pe un CD), până la data de 31octombrie 2011, pe adresa: Cen trul Judeţean de Cul-tură Dâmboviţa, str. A. I. Cuza nr. 15, cod poştal130007, Târgovişte. În cazul în care, lucrările vor fitrimise prin poşta electronică ([email protected]), aces-tea vor fi însoţite de un motto, precum şi de datele

personale solicitate mai sus, organizatorii asigurândconfidenţialitatea acestora până ce juriul va deliberaşi va stabili premianţii ediţiei.

Concurenţii care au obţinut un premiu la una din-tre secţiuni, în ediţiile anterioare, se vor putea în-scrie în concurs doar la o altă secţiune.

Concurenţii care nu vor trimite toate datele deidentificare vor fi eliminaţi din concurs. Nu vor par-ticipa la concurs lucrările care vor fi trimise după 31octombrie 2011, data poştei.

N.B. Premianţii vor fi invitaţi de către organiza-tori în zilele 11şi 12 noiem brie 2011, la Târgovişte, lamanifestările organizate în cadrul Concursului Na-ţional de Lite ratură „Moştenirea Văcăreştilor”,ediţi a a XLIII-a 2011.

Premiile, în număr de 18, în valoare de circa 7000lei, vor fi acordate concurenţilor nu mai în prezenţaacestora în vechea Cetate de Scaun, cu ocazia festi-vităţii de încheiere a concursului. De asemenea, lu-crările premiate vor fi publicate într-un volum editatde Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, în cola-borare cu editura „Bibliotheca”.

Relaţii suplimentare: Centrul Judeţean de Cul-tură Dâmboviţa, telefon-0245/613112; adresă dee-mail: [email protected];

Notă finală: Orice modificare a actualului regula-ment va fi notificată în procesul verbal de jurizare şiadusă la cunoştinţa publicului de către juriul naţio-nal, alcătuit din personalităţi recunoscute ale vieţiicultural-literare naţionale.

Ediţia a XLIII-a, Târgovişte, 11-12 noiembrie 2011

Regulamentul concursului naţional de literatură

MoştenireaVăcăreştilor

Organizatori: Consiliul Judeţean Dâmboviţa,Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa,

Societatea Scriitorilor Târgovişteni, BibliotecaJudeţeană “I. H. Rădulescu”, Complexul NaţionalMuzeal “Curtea Domnească”, Teatrul Municipal

Târgovişte, Universitatea „Valahia” din Târgovişte


Zborul

“Eu nu am căutat,în toată viaţa mea,decât esenţa zboru-lui! Zborul - ce feri-cire! „ - Constantin

Brâncuşi

- Arin, te invit la unzbor prin grădină. Cezici?

- În sfârşit! Aşteptasta demult...

Vara era deplină. Unmiracol. Cât despre gră-dina lui Anton!...

Petrecusem multtimp ascultând poveştileoamenilor, trăind prin-tre ei, încercând să-i în-ţeleg. Nu poţi trece prinviaţă oricum, din toate aicâte ceva de învăţat şitocmai din acest motivîmi doream o vară ală-turi de fiul meu. Toţiavem nevoie de învăţă-tură şi, de ce nu, de zbor.Altfel, cum ar fi viaţaunui fluture fără zborsau a unui om fără învă-ţătură?

Grădina abunda deculori şi miresme. DarArin a rămas uimit înfaţa imensităţii albastrede deasupra noastră.

- E cerul, încercamsă-i explic. Este necu-prins, albastru, infinit...şi poartă în el atâtea le-gende ţesute-n constela-ţii. Într-o zi am să-ţipovestesc.

Mă aflam într-o călă-torie absolută cu fiulmeu. Zborul spre necu-prins însemna nu numaisetea lui de cunoaştere,ci şi dorinţa mea, ca ocompletare, ca o motiva-ţie. Vântul ne învăluiadelicat, purtându-nezborul peste curcubeulgrădinii. Ne învârteamîn cercuri de lumină pedeasupra florilor. Gră-dina imensă şi multico-loră era împrejmuită deun gard viu si de pâlcuride copaci. Dincolo degardul verde se aflau oa-menii şi oraşul lor. Arinera atras ca un magnetde spectacolul urban. Nul-am putut opri, şi pen-tru mine era la fel de ire-zistibil, aşa că iată-ne pedeasupra tramvaielor,direct în vuietul străzii.Am traversat bulevardul,continuându-ne zborul.Oamenii ne priveau: uniiuimiţi, alţii indiferenţi.Un copil s-a oprit şi ne-aprivit consternat, cu ochistrălucitori. Şi, nu estedoar o teorie, dar demulte ori nu mai este ne-voie de cuvinte, o sin-gură privire spune totul.Asta am învăţat în nes-fârşita mea călătorieprintre oameni.

Acum era rândul luiArin să descopere emo-ţia, curiozitatea, mira-rea, indiferenţaoamenilor. Ne conti-nuăm zborul.

- Uite o grădină! Sea-mănă cu a lui Anton,numai că este mult maimare! Iată la un loc oa-meni mari, copii, copaci,flori, câte culori!... Cegrădină este aceasta?! seminuna Arin, în timp cepătrundeam în imensita-tea parcului.

Iar eu încercam sa-iexplic ce înseamnă defapt parcul, cine şi în cescop îl ingrijeşte şi astazburând pe deasupra pe-luzelor şi a florilor îm-prăştiate în iarbă ca-ntr-un covor oriental. Arinera fericit. M-am opritpe o frunză de păpădie,privind în jurul meu. S-aaşezat lângă mine, aştep-tând. Eu alunecam înamintiri, iar prin ochiimei nu mai privea decâtochiul inimii mele, veş-nic treaz, veşnic atras deminunăţiile acestei lumiîn care aveam norocul sătrăiesc. Îmi dădeamseama că undeva, înadâncul meu, există su-premul fiinţei mele şipoate că răspunsul latoate întrebările. Arinaştepta. Frunza de păpă-die se mişca sublimă înadierea vîntului. Îmi erador de Alia.

- Ce copaci falnici! Aucrengi puternice! N-ammai văzut astfel de co-paci. Parcă ar fi nişte bă-trâni înţelepţi! l-am auzitşoptind.

Cred că am zâmbit.Ce îl făcea pe fiul meu săasemene copacii unorbătrâni înţelepţi?! Apoimi-am amintit de Aronşi mi-am dezlipit privi-rea de pe plăpândafrunză de păpădie, ridi-cându-mi-o spre înaltulcerului.

- Da, Arin, ai drep-tate! Copacii pot fi ase-muiţi cu oamenii.Rădăcinile lor puternice,adânc înfipte în pământsunt precum gândurileoamenilor, nu se văd,dar misiunea lor este im-portantă, transcendesimpla existenţialitate.Doar o rădăcină puter-

nică poate susţine tul-pina dreaptă, pe când orădăcină slabă nu poatesă păstreze copacul fal-nic. Vezi cât de impor-tante devin gândurile?Suntem ceea ce gândim.Putem construi sau dis-truge lumea doar cu gân-durile noastre.

M-am desprins defrunza de păpădie. Arinm-a urmat. Ne împle-team zborul între alei şipoieniţele pline de florimulticolore, observândoamenii. Iar mie îmi ve-neau în minte vechi în-tâmplări, căci mintea nuoboseşte, ea rămâne lafel de nepotolită ca vân-tul.

Şi zborul ne-a purtatspre un alt loc al parcu-lui. Recunosc, era primadată când mă aflam atâtde aproape de un lac.Ne-am oprit tăcuţi, pri-vind doar unduirea lacu-lui - o tăcere regală pecare nu aş fi întrerupt-opentru nimic în lume.Cerul şi soarele se pri-veau în el ca-ntr-ooglindă. Doar raţele săl-batice trunchiau tăcerea,când şi când, cu zborullor. Arin privea totul custupoare, iar în mine clo-cotea bucuriaacestei întâmplări.

fragment din romanul

„Fluturi şi Chopin“de Atena Gabriela

Stoichiţă

�


- Ce esteacesta?! m-a între-

bat mai mult decâtuimit.

- Este un lac. - Al cui este?- Al Zânei Apelor.Nu ştiu ce mi-a venit

să-i spun asta, dar gân-dul mi-a zburat la o în-tâmplare mai veche,când mi s-a întâmplatacelaşi lucru şi cândAron, bunul meu prie-ten, mi-a povestit o fru-moasă legendă. Trebuiasă o povestesc la rândulmeu pentru că uitarea eiar fi însemnat moarte.Omul dă viaţă legendelorşi tot el are datoria săpăstreze viaţa acestora.Ne-am agăţat de o mlă-diţă de salcie. Eu, gatasă-i povestesc o legendă,el, gata să asculte, curiosşi nerăbdător, aşa cumsunt toţi copiii.

- Lacul acesta are o le-gendă frumoasă. Sespune că în vremurifoarte îndepărtate peaceste meleaguri trăia unîmpărat puternic şifoarte bogat. Acesta aveatrei fii. Când a sosit vre-mea însurătoarei pentruprimul fiu, împăratul apeţit-o pe fata unui altîmpărat la fel de puter-nic şi de bogat, dupăcum erau obiceiurile.Aceştia nu se împotri-veau dorinţei părinţilor.A urmat cel de-al doileafiu. Şi pentru acesta s-agăsit fata potrivită într-oaltă împărăţie, dar, cânda venit rândul celui de-altreilea fiu, acesta i-a spustatălui că nu doreşte săse însoare decât cualeasa inimii lui. Le-genda spune că cel maimic fiu al împăratului seîndrăgostise de o fată să-

racă şi orfană, crescutădoar de bunica ei, dardeosebit de frumoasă şicu mâini de aur. I se spu-nea astfel pentru că erasingura care broda hai-nele împăratului şi i sedusese vestea în toatăîmpărăţia. Cu toate aces-tea împăratul nu şi-odorea ca soţie pentru fiulsău, iar peste cuvântullui nu putea trece ni-meni. A încercat în fel şichip să-i abată gândul dela ea, dar nimic nu păreasă schimbe sentimentelefiului său. Organiza înfiecare săptămână balurila care invita fete bogateşi frumoase de pestemări şi ţări, cunoscutesau mai puţin cunoscute,dar nu însemnau decâtcheltuială în zadar pen-tru împărat şi indife-renţă din partea fiului.Povestea lor de dragosteexista împotriva tuturor.Atunci împăratului i-atrecut prin minte ungând înfiorător, căci nu-şi dorea altceva decât să-i despartă pe cei doi. Şiîntr-o noapte rece detoamnă, când o furtunăaprigă se abătuse asupraîmpărăţiei, fata a fost ră-pită din casa bunicii şiînchisă într-un turn, de-parte, la marginea uneipăduri. Se spune că tur-nul ar fi existat pe aici,pe undeva... Fata conti-nua să brodeze, dar ni-meni nu ştia câte lacrimivărsa de dorul iubituluiei. Nici fiul de împăratnu a putut suporta des-părţirea şi a plecat înlumea mare, împreunăcu Nor, calul lui alb, încăutarea iubirii pierdute.Odată ieşit din împărăţienimeni nu l-a mai recu-noscut şi nimeni nu avea

să mai ştie că el este fiude împărat. Şi a mers zileşi nopţi, depărtându-setot mai mult de împără-ţie. Întreba pe oricine în-tâlnea dacă a auzit sau avăzut pe fata cu mâini deaur. Nimeni nu auzise deea. Şi trist pleca mai de-parte. Într-o noapte,însă, a avut un vis ciudat.Femeia care i-a apărut învis nu părea a fi de pemeleagurile cunoscutede el. Aceasta i-a spus căştie motivul pentru carese află pe acel drum şi căaşa trebuie să fie. Omulare nevoie să-şi găseascădragostea şi să înveţe săiubească, doar aşa va trăibucuria vieţii. Dar pute-rea iubirii este şi maimare când aceasta esteîmpărtăşită, i-a mai spusfemeia cu chip de zână.Cine eşti? a întrebat-otânărul. Nimeni altadecât Zâna Dragostei. Deunde ştii că eu îmi cautiubirea? Zâna a zâmbit şia continuat: la începutiubirea are forma unuiboboc, cu cât devine maiputernică se transformăîn floare. Ale mele sunttoate florile acestea.Cum să nu ştiu de ele?!Urmează-ţi visul voini-cule, aleasa inimii taleeste aproape! O priveadincolo de imaginaţiaobişnuită. În altă noaptea visat-o pe Zâna Vântu-lui care cunoştea şi ea se-cretul inimii lui. Cu oadiere lină a vocii l-a în-curajat s-o urmeze, spu-nându-i că viaţa, cândpare că se destramă, nuînseamnă decât că în-cepe să se readune. De adoua zi s-a lăsat vântuluiei. Şi vântul l-a purtatmai departe pe drumulbun. Apoi a visat-o pe

Zâna Pădurii. Nu ştia că,în tot acest timp, ea îi că-lăuzise paşii. Tot ce tre-buia să facă mai departeera să urmeze raza desoare, care în jocul eimisterios printre ramu-rile copacilor îi va arătadrumul. S-a lăsat purtatde vânt şi de raza desoare. Se afla sub mareaprotecţie a zânelor bune.

Legenda mai spunecă din lacrimile fetei,nesfârşite, în jurul tur-nului se formase un laclimpede şi albastru caochii ei. Cea care l-a aju-tat mai departe a fostZâna Fluturilor. Aceastaa trimis pe pământ unînger cu chip de fluturealbastru. Tânărul a înţe-les semnul şi l-a urmat...

M-am oprit din po-vestit, ascultând liniştea.Raţele sălbatice ascultauodată cu noi. Poate cu-noşteau şi ele legenda,sau poate că nu. Doarvântul atingea linişteafără să o destrame. Ochiilui Arin aveau strălucirealacului. Am continuat:

- Şi împreună, omşi fluture, au ajuns pemalul acestui lac. Bucu-ria regăsirii nu s-a maistins şi au trăit fericiţi şipoate că mai trăiesc...doar fluturele s-a întorsla zâna lui. Se spune că lanunta lor au venit şi zâ-nele şi că, pe aici pe un-deva, ar exista tărâmullor. Un tărâm fermecat,al tinereţii fără bătrâneţeşi al vieţii fără de moarte.Zâna Florilor a umplutgrădinile cu flori, ZânaApelor a transformat la-crimile femeilor în rouă,Zâna Pământului a roditzâmbete pe feţele oame-nilor.

�


Florica Gh.Ceapoiu

Dintotdeauna, Prea-bunul Dumnezeu co-boară lumina spreoameni, folosindu-sepentru aceasta de aleşiisăi. Unii dintre cei aleşisunt mai conştienţi depotenţialul lor de comu-nicare cu divinitatea,alţii mai puţin, conside-rând că realizările lor ar-tistice sunt rodul muncii,educaţiei, culturii, erudi-ţiei.

În ultimul deceniu, s-a impus atenţiei iubitori-lor de cuvânt – în toateformele sale de expri-mare scrisă: proză, eseu,poezie, critică literară,epigramă, dramaturgie –un nume cu rezonanţăblândă – Ioana Stuparu,iar astăzi participăm nunumai la o lansare decarte, ci şi la sărbătorireazilei de naştere a autoa-rei, o întâlnire de suflet –aşa cum şi-a dorit-oIoana – în care să-i fimalături colegi, prieteni,critici literari, editori decarte şi de reviste lite-rare.

Înzestrată cu o capa-citate dumnezeiască dearmonizare a cuvintelor,Ioana Stuparu şi-a ocu-pat locul printre cei aleşi,cucerindu-ne inimileprin harul său de poves-titor, astfel că, după cerealizezi lectura măcarparţială a unora dintrecreaţiile sale: Clipa de lu-mină, Editura Miracol,2001 (romanul dedebut), trilogia Oamenide nisip, Editura AmurgSentimental, 2006 sauGrădina care s-a suit lacer, Editura FlorileDalbe, 2007 (proză

scurtă), constaţi cu plă-cere că ai pătruns într-un univers inedit,aparţinând celei mai sin-cere şi sensibile scrii-toare – fire nobilă şisuflet deschis, de adevă-rată creatoare.

Posesoarea unui filonputernic de sevă epică;atentă şi receptivă laviaţa înconjurătoare, laistoria neamului, la le-gendele populare şi laobiceiurile strămoşeşti;înzestrată cu o putereaproape paranormală depercepere şi vizualizare avibraţiilor pământului şioamenilor, Ioana Stu-paru ne surprinde cu vi-ziunile sale artistice şilimbajul colorat cu re-gionalisme, utilizat des-eori, desprinse dintr-olume a satului românesc,pe care majoritatea din-tre noi, orăşenii, nu amîntâlnit-o decât în litera-tura marilor clasici. Con-ştientă de acest lucru,Ioana Stuparu încearcăşi reuşeşte cu succes săconserve, între coperţilecărţilor sale, adevăratecomori de spiritualitateromânească.

Prin volumul de tea-tru Miniona, apărut laEditura Arefeana, Bucu-reşti, 2011, al cărui direc-tor este bunul şi mult

stimatul nostru prieten,poetul, prozatorul, eseis-tul, criticul literar şi pro-fesorul de limbă şiliteratură rămână, dom-nul Ion C. Ştefan, IoanaStuparu ne dezvăluie şitalentul său de drama-turg şi subtil umorist,„va să zică e adevărat se-cretul pe care-l ştie toatălumea de aici” – ca săilustrez, folosind cuvin-tele personajului princi-pal Nora, din aceastăpiesă (pag. 18).

Inspirată de eveni-mente trăite în timpul „re-voluţiei” şi în perioadapost decembristă, piesa,asemenea microromanu-lui Tovarăşi de ultimă zi,apărut la Editura Dacoro-mână, Bucureşti, 2010, in-serează o serie deîntâmplări care par a fi cu-noscute, prin care am tre-cut poate şi unii dintre noi,făcându-ne conştienţi defaptul că noi deja le-amuitat, dar, cuprinse încarte, ele capătă o valoareistorică şi sentimentală.Autoarea reuşeşte astfel sădea timpul înapoi, deter-minându-ne parcă să neregăsim printre perso -najele ei, personaje pline

de viaţă, având caracterebine conturate prin repliciviguroase şi mişcare sce-nică adecvată. Deaseme-

nea, ea dă dovadă demultă iscusinţă în con-struirea dialogurilor, abor-dând formele cele maiconcise, capabile să suge-reze cel mai bine atât si-tuaţiile de viaţă cât şitrăirile sufleteşti, neliniş-tile interioare precum şirăbufnirile de revoltăscrise pe limba celor mulţi,cărora li se adresează.

Retrasă în altarul fiin-ţei sale, Ioana Stuparupriveşte mirată oamenii,urmărindu-le atentă fe-ţele; căutându-le cu-rioasă ochii, le citeşteprivirile, încercând astfelsă le descifreze înţelesu-rile şi neînţelesurile exis-tenţei lor: „Feţe careexprimau năucire, dispe-rare, derută. Ochi cloco-tind de viaţă, plini debiruinţă, ca ai cailor săl-batici după ce, în fugănebună, au supus subcopitele lor preeria, cepărea fără hotare; ochiînroşiţi, injectaţi ca aianimalelor hăituite, că-zute în capcane; ochiplini de răzbunare; ochisenini; ochi blânzi; ochiexplodând de speranţă;ochi inundaţi de lacrimireţinute la hotarul pleoa-pelor; ochi uscaţi; ochiduşi în fundul capului degrăbită secătuire; ochiplini de întrebări care

Ioana StuparuBunătate faţă de

semeni şi dragostepentru Dumnezeu Florica Gh.

Ceapoiu


încă nu porneau a fipuse...”. Frumos, foartefrumos mi s-a părutacest citat din romanulTovarăşi de ultimă zi(pag. 50).

Aplecată deasuprafilei albe de hârtie, careaşteaptă parcă să-i adunegândurile, Ioana Stuparucompune şi poezii. Peunele dintre ele le-a pu-blict în antologii colectiveşi în diverse publicaţiieditate pe hârtie sau on-line. Impresionat de fru-museţea versurilor sale,maestru Radu Cârneci ainclus-o în Antologia So-netului Românesc, Edi-tura Muzeul Naţional alLiteraturii Române, Bu-cureşti, 2009, volumul 3,

cu un sonet foarte reuşit,din care reproduc doarterţinele: „Aduceţi un flu-ier sau daţi-mi un pai,⁄ Cechef am de-un cântec dedor şi de drag!⁄ Să zboareca vântul acolo, pe-unplai,⁄⁄ Să simt cum tresaltăţărâna din prag,⁄ Să-mistâmpăr un foc ce mămistuie, vai!⁄ E mult preadeparte iubitu-mi me-leag!” (Daţi-mi un fluier,pag. 56). Acum, de ziuaei, îi dorim ca, în cel maiscurt timp, să ne invite şila lansarea unui volum depoezie, pe care ştim că şi-l doreşte din tot sufletul.

Când simte că areceva de spus şi poate săproducă o bucurie cole-gilor de breaslă scriitori-

cească, numai atunciscrie cronică literară,exegeze, portrete sauomagii, multe dintre elepublicate deja în volu-mul Cuvinte de mătase –Semănătorul, Edituraonline, 2009, dar, pen-tru că nu poate să fie opersoană răutăcioasă,când sufletul nu o în-deamnă să scrie de bine,îşi înghite singură amă-răciunea şi tace, deşi,cele peste şaizeci de re-viste literare care, de-alungul timpului, i-au pu-blicat creaţiile, îi tin încontinuare paginile des-chise.

Aflându-şi „sufletullegat” de acel loc în careîi cresc şi „rădăcinile”

(Clipa de lumină, pag.50), doamna Ioana Stu-paru scrie dintr-o bună-tate neţărmurită faţă desemeni, din sinceră com-pasiune pentru durerilelor, din dragoste pentruDumnezeu şi din pre-ţuire pentru adevărul pecare nu vrea să-l ştie col-buit de cenuşa clipei saudeformat de amprentaresemnării.

Înzestrată cu exce-lente calităţi de om şi deprieten, stimându-şi co-legii şi colaboratorii,Ioana Stuparu ne-a cuce-rit pe toţi cu amabilita-tea, blândeţea şi putereaei de discernământ, cuvocea-i caldă şi binevoi-toare.

Elena BuicăCanada

Când am ajuns în Ca-nada şi sub ochii meis-au desfăşurat primadată tradiţiile de Hallo-ween, mi s-au părutnişte ciudăţenii din caren-am înţeles mare lucru,deşi mi-au plăcut. Abiadupă ce m-am informatmai bine mi s-au aşezatîn minte înţelesuri maiclare. Halloween-ul, a -ceastă sărbătoare din 31octombrie, atât de popu-lară continentul nord-american, dar şi curăspândire în alte părţiale lumii, este o sărbă-toare atipică şi contro-versată. Deşi e barbarăprin manifestări, totuşi ecelebrată de creştini,deşi se manifestă cumare vigoare pe pământamerican, e celtică, decicu rădăcini europene, iarîn esenţa ei, deşi este unhorror, e primită cu bu-curie.

Pentru că este o săr-bătoare în care imagina-ţia fierbe şi dă în clocot şifantezia n-are limite, înzilele noastre este pre-luată de tot mai multepopoare. De câţiva ani apătruns şi în Româniaunde tot mai des se orga-nizează diverse specta-cole şi petreceri pe temaHalloween-ului, aşa cumobiceiurile de Valen-tine`s Day au pătruns şila noi sub forma lor maimodernă şi comerciali-zată, deşi avem tradiţiaDragobetelui. Chiar dacă“Noaptea Sfântului An-drei” (30 noiembrie) esteechivalentul românesc alHalloween-ului, totuşiam preluat câte ceva dintradiţiile acestuia şi amfăcut cunoştinţă şi cu oseamă de superstiţii şipovestiri legate de

această zi. In multe ţări,în seara zilei de Hallo-ween şi cateodată şi înseara premergătoareacesteia se organizeazădiverse parade şi carna-valuri prin care este ser-bat Halloween-ul.

Inceputurile lui sepierd, pur şi simplu, întimp. Nimeni nu mai ştiecând şi în ce împrejurăriau apărut misterioaselecredinţe în spiritelelumii de dincolo careodată pe an, cereau onoapte numai a lor. Cel-ţii credeau că în aceastănoapte, toate porţile caresepară morţii de cei viierau deschise şi spiritelecelor morţi se întorceaupe pământ. Pentru că nutoate spiritele erau prie-tenoase, se organizau pe-treceri zgomotoase şi seîmbrăcau în costume cât

mai înspăimântatoarepentru îndepărtareaacestor spirite nefaste.După ce sărbătoarea sesfârşea, jarul de la focu-rile sacre era folosit pen-tru a aprinde focul încasele care astfel erauprotejate de rău pe par-cursul iernii.

Numele de Hallo-ween vine de la expresia„all hallows’ eve”, dinlimba engleza, ceea cereprezintă numele uneisărbători creştine nu-mita a tuturor sfinţilor„ajunul zilei tuturor sfin-ţilor”. Denumirea a fostprescurtată în „Hal-lowe’en” şi apoi in Hallo-ween.

Obiceiul cel mai răs-pândit şi mai îndrăgit alacestei sărbători, dar pecare românii nu l-au pre-luat, este colindul copii-lor din această noapteîmbrăcaţi în cele maiciudate sau înfricoşă-toare costume, învrăjitori, mumii,

Halloween - văzut prinochii unui român

�


schelete, stafii saualte personaje si-nistre. Ei colindă

pe la case, din uşă în uşă,punând întrebarea„Trick or treat?”, ceea ces-ar traduce „Păcălealăsau trataţie?”. Aceastăfrază se interpreteaza cao ameninţare că de nuvor primi dulciuri,atunci i se va face o farsăpersoanei căreia i s-a co-lindat. In ziua aceasta,elevii vin la şcoală îm-brăcaţi cu costumele deHalloween. M-a amuzato scenă văzută la şcoalafiicei mele. S-a nimeritsă fiu acolo la începutulorelor. Elevii întârziaţi,aşa cum este regulamen-tul şcolar, trebuie să pri-mească un bilet de lasecretara şcolii ca săpoată intra la ore. Inacea zi erau mai mulţielevi întârziaţi care aş-teptau la rând să pri-mească biletul. Mi-apărut rău că nu am avutun aparat de fotografiatsă prind imaginea cu uniepuraş sfios, un motannegru, un cocoş cu fulgiizdrenţuiţi, o prinţesă, unmăgar etc. Ţi-era maimare dragul să-i priveşticum stăteau în şir indianlângă perete, cu figuri is-păşite pentru întârziere.

Halloween-ul nu edoar o sărbătoare a co-piilor. In ultima vreme,din ce în ce mai apre-ciată de adulţi, Hallo-ween-ul îi stârneşte şi peacestia la petrecere aşacum se întâmplă cu bu-curie şi în familia noas-tră. Adulţii îşi con -fectionează sau cumpărăcostumaţii cît mai fante-ziste, la care adaugă şi omască fioroasă. Cuprinşide spiritul ludic organi-

zează distracţii, fie la dis-cotecă, fie la o petrecerecu premieri pentru cos-tume, ori acasă cu di-verse surprize şi cu câteun bun film horror. Işidecorează interioarele şimai ales exterioarele ca-selor cu elemente aletoamnei, dovleci, cocenide porumb, sperietori deciori. Unii fac un adevaratcimitir cu cruci în faţacasei. Când a murit prin-ţesa Diana, am văzut şinumele ei pe o cruce.Anul acesta poate vaapare numele lui Gaddafi.

Paradele şi carnava-lurile de Halloween, unalt obicei pe care româ-nii nu l-au luat, stârnescşi ele admiraţia şi voiabună. Ele imită perso-naje cât mai suprarea-liste şi înfricoşătoare,fantome, mumii, vam-piri, vrăjitoare, demoni,iar culorile predomi-nante ale sărbătorii deHalloween sunt portoca-liul şi negrul, culori aso-ciate dovleacului şimorţii. Defilând pe străzi,ei împart dulciuri copiilorveniţi să-i privească.

Peste tot îţi încântăprivirea şi dovlecii goliţide conţinut, ciopliţi înforme înspăimântătoareşi cu o lumânare aprinsăîn interior, agăţaţi peporţi, pe garduri, în pomisau purtaţi în mână pestrăzi tot cu scopul de apune pe fugă spiritelemalefice. Acest bostansculptat, numit "Felina-rul lui Jack" îşi are poves-tea lui. Se spu ne căirlandezul Jack îl păcălisepe Satana să se urce învârful unui măr, dupăcare acesta sculptase încoaja copacului simbolulcrucii, astfel împiedi-

cându-l pe diavol să maipoată cobori din pom.Conform tradiţiei, dupace Jack a murit, acesta nua fost primit în rai dato-rită metodelor sale diavo-leşti, dar nu i s-a permisnici intrarea în iad deoa-rece l-a păcălit pe diavol.Astfel Jack a rămas să cu-treiere fără încetare pă-mântul, până când sespune că Satana înduio-şat, i-a dăruit lui Jack obucată de jar pentru a-şilumina drumul în timpulnopţii. Jack a amplasatjarul primit în interiorulunui dovleac pe căruiatocmai îl mâncase conti-nutul… şi astfel s-a ajunsla dovleacul de Hallo-ween din zilele noastre.

Noi ca români stră-mutaţi pe meleaguriamericane ne-am apro-piat cu interes şi cu plă-cere de aceste tradiţii aleţării de adopţie şi ne-amprins şi noi în vârtejulHalloween-ului. El neajută la lărgirea orizon-tului şi a înţelegerii exis-tenţei umane. Tainelenepătrunse şi întuneri-cul necunoscutului dedincolo de graniţa vieţiiau darul să ne aducă şinouă în această seară lu-mina şi căldura unortrăiri deosdebite. E o dis-tracţie plăcută şi, sătuide atâta muncă în restulzilelor, o asemenea dis-tracţie este primită cubucurie. Această noaptene aminteşte nouă, ro-mânilor, de colindul co-piilor din ajunul Cră -ciunului. Ca şi copiii ro-mâni, copiii americani şicanadieni, vin cu traistade gât la fiecare uşă cuochii plini de bucuriaacestei sărbători rostind"trick or treat". Forfota

lor pe la uşi este aducă-toare de zâmbete pe fe-ţele maturilor care leîntind cu drag dulciuri,fructe sau alte bunătăţi.Iţi vin la uşă îngeri dra-gălaşi, prinţese zâmbi-toare, fluturaşi delicaţi,alături de urşi, lilieci,căci fantezia este inepui-zabilă. Nu cred că amvăzut doi copii costumaţila fel. Unii se mai împie-dică în covorul gros alfrunzelor de toamna, serostogolesc şi pleacăzorit să primească bună-ţile pe care le vor ronţăicu socoteală în zilele ur-mătoare. Alţii vin sfioşila uşa, abia cutează săscoată un sunet, alţiisunt mai năzbatioşi, nicinu ştii pe care să îi ad-miri mai intâi. Dupavreo două-trei ore de co-lindat se retrag cei maimici, iar cei mai mari şiadolescenţii iau în pri-mire colindul caselor.Nu de puţine ori îţi tragcâte o sperietură, deşiştii că te poţi aştepta laaşa ceva, dar de care apoite bucuri. Nepoata mea,Mara-Elena, acum stu-dentă în Ottawa, în fie-care an merge împreunăcu colegii şi-l "ameninţă"pe Prim-Ministrul Cana-dei cu "Trick or Treat".

Aşa dar, de Hallo-ween punem şi noi fan-tezia în mişcare şi neîmpodobim casa, îmbră-căm pelerina de magi-cian şi călătorim i ma -gi nar pe mătură de vrăji-toare zburând în lumeaspiritelor, chiar dacă nueste sărbătoarea noastrădin copilărie, dar îi dămatenţia cuvenită fiindcăne aduce o desfătare de-osebită.

HAPPY HALLOWEEN !

�


George Coandă

Iniţiată în urmă cuopt ani de către poeţiiIon Iancu Vale şi MihailI. Vlad, manifestarea li-terară de la Pietroşiţa,pitorească aşezare dâm-boviţeană, străjuită demăreţia magică a Buce-gilor, a găzduit sâmbătă,25 octombrie, ediţia2011 a acestei reuniunide literatură, intrată peductul tradiţiei sub pa-tronajul spiritual al ma-relui şi regretatuluiscriitor Mircea Horia Si-mionescu, care-şi găsisepe acest meleag un mira-bil refugiu creator.

Organizată şi de astă-dată de Fundaţia Renaş-terea Pietroşiţei- Ruraliaîn parteneriat cu Primă-ria localităţii, programulediţiei, devenită naţio-nală – şi o să vedem maiîncolo de ce-, a fost ilus-trat de momente revela-toare care au avut loc laMuzeul etnografic al lo-cului. Astfel , manifesta-rea a fost binecuvântatăde preotul paroh EugenPopescu, cuvântul dedeschidere fiind rostit deprof. univ. dr. Radu Ne-goescu, preşedinteleFundaţiei RenaştereaPietroşiţei – Ruralia. Auurmat apoi, două oma-gieri pro memoria: Mir-cea Horia Simionescu –la care a luat parte şisoţia scriitorului,doamna Dorina – şi Iu-

lian Mărculescu_evocă-rile, emoţionante, fiindexprimate de prof. univ.dr. Radu Negoescu, cer-cetător ştiinţific dr. Ga-briela Niţulescu şiscriitorii George Coandăşi Ion Iancu Vale şi EmilStănescu.

A urmat un” Regal deliteră, suflet şi lacrimă”(moderatori Ion IancuVale şi George Coandă)susţinut de poeţii, proza-torii şi publiciştii: IonBratu, George Canache,Delia Staniloiu, OlgutaPanturoiu, DomnicaVărzaru, Sebastian Dră-gan, Ion Enescu-Pietro-şiţa, Dan Gîju, Grigore

Grigore, Alexandru Ma-nafu-Târgovişte, EmilStănescu, Florea Turiac,George Ioniţă, şi bineîn-ţeles şi de cei doi mode-ratori. Lor li s-au a dăugatpoeţii prezenţi la primaediţie a Taberei revistei „Singur”, iniţiată de poe-tul şi editorul ŞtefanDoru Dăncuş: DanaBanu (Bucureşti),Adriana Lisandru (Bra-şov), Violetta Petre (Con-stanţa), Mihai CezarPopescu (Bucureşti),Dan Şalapa (DrobetaTurnu-Severin), VictorPotra (Bucureşti), ŞtefanCiobanu (Bucureşti).

Au încântat minireci-

talul la chitară şi vocal alDianei Chiţescu şi pictu-rile inspirate semnate deIon Roiban, ValentinIordănescu şi VasileNeguş.

Cu acest prilej şi-aulansat cărţile, recentapărute, Constantin Po-pescu ( proză) şi NeliBucur ( versuri).

La final, un juriu alcă-tuit din Radu Negoescu,Leonard Dicu, primarulPietroşiţei şi scriitoriiGeorge Coandă şi MihaiPopescu a acordat pre-miile de excelenţă aleediţiei 2011 a manifestă-rii literare dâmboviţene:pentru creatie, octogena-rului epigramist IonEnescu-Pietroşiţa; pen-tru vocatie, poetului IonIancu Vale (Târgovişte);pentru expresie literarăpoetei Adriana Lisandru(Braşov)

La MonumentulEroului din centrul loca-lităţii, participanţii la fes-tival au luat parte la unceremonial de pomenireoficiat de preotul parohEugen Popescu, iar scrii-torul Ştefan Doru Dăncuşa depus două frumoaseghivece cu flori.

Este demn de a fi reţi-nut faptul că de la edişiaa VIII.a , Toamna lite-rară Pietroşiţeană „ Mir-cea Horia Simionescu” afost ridicată la rang defestival naţional. Ceeace, indubitabil, îi obligăuriaş pe organizatori.

Eveniment cultural naţional

Toamna Literară Pietroşiţeană„ Mircea Horia Simionescu”

Participanţii la prima ediţie a Festivalului

Aspect de la ediţia a VIII-a din acest an


Sorana Ioniţă

Târgovişte, 20 octombrie 2011:Joi, 27 octombrie, va începe laTârgovişte cea de-a 44-a ediţie acelui mai iubit festival dedicat ro-manţei: Crizantema de Aur. Orga-nizatorii festivalului au pregătit,pe lângă recitalurile concurenţilorşi momente artistice ale unor mariinterpreţi români, de la sopranaFelicia Filip la un recital de excep-ţie al tenorilor Vlad Miriţă, FlorinGeorgescu şi al baritonului Iorda-che Basalic. Pe scena ediţiei deanul acesta vor mai urca şi Ra-mona Bădescu ce va susţine un re-cital de canţonete.

Marea surpriză a ediţiei deanul acesta este LOREDANA, ce îiva încânta pe spectatori cu show-ul ZARAZA în cadrul Galei Cri-zantema de Aur 2011.

Festivalul se va des făşura peparcursul a trei seri şi va avea loc însala de spectacole a Casei de Cul-tură a Sindicatelor din centrul fostei

Cetăţi de Scaun a Ţării Româneşti,în perioada 27-29 octombrie. Pri-mele doua seri vor aduce pe scenăconcurenţi de la ambele secţiuni -creaţie şi interpretare, iar prestaţialor va fi evaluată de către juriu, acărui preşedinte este marea so-prană Fe licia Filip. Din juriu maifac parte maestrul Voicu Enăchescu(director Tinerimea Română), te-norul Florin Georgescu, compozito-rul Ionel Tudor, compozitorul IonBârdan, scriitorul Iulian Filip şi altepersonalitaţi din lumea radioului şia televiziunii. Trei mari voci pe ace -eaşi scenă: Vlad Miriţă, Florin Ge-orgescu şi Iordache Basalic

Prima seară a festivaluluiva debuta cu concursul de inter-pretare şi va continua cu secţiuneacreaţie. În încheiere trei dintre ceimai mari şi iubiţi tenori românivor susţine un recital de excepţie.Pe scena vor urca târgovişteniiFlorin Georgescu, Vlad Miriţă şibaritonul Iordache Basalic. Ra-mona Bădescu într-un recital sur-priză în seara de fado şansonete şicanţonete.

A doua seară a festivaluluieste dedicată genurilor muzicaleapropiate romanţei: fado, şanso-netă şi canţonete. Artişti din Ita-lia, Franţa, Rusia şi RepublicaMoldovă vor oferi un spectacol deneuitat într-o împletitură a valoriimuzicale internaţionale.

Surpriza serii va fi recitalulsusţinut de Ramona Bădescu, cu-noscuta actriţă şi prezentatoareTV, ce locuieşte în Italia de peste20 de ani. Aceasta va oferi un spec-tacol de canţonete, un gen muzical

specific Peninsulei.

Loredana cântă la GalaCrizantemei de Aur 2011

Cea de-a 44a ediţie a festivalulse va încheia sâmbătă, 29 octom-brie, cu Gala Laureaţilor, undecâştigătorii vor culege laurii victo-riei. Seara va culmina cu un spec-tacol de zile mari oferit deLoredana, una dintre cele mai iu-bite voci feminine ale României.Lori va susţine la Târgovişte reci-talul ZARAZA.

Crizantema de Aur este cel maiimportant şi celmai iubit festivaldedicat romanţei.De 44 de ani,acesta are loc fărăîntrerupere în Târ-govişte, fosta Ce- tate de Scaun aŢării Româneşti.Festivalul este con-siderat a fi o em-blemă a muziciiromâneşti şi unsimbol al culturii şivalorilor autoh-

tone. Pe parcursul celor 43 de edi-ţii care au avut loc până acum,personalităţi de marcă au onoratscena acestui Festival ca invitaţi,începând cu artista poporuluiIoana Radu, Ileana Sărăroiu, An-gela Moldovan, Gică Petrescu, Pa-raschiv Oprea, Ion Luican,Alexandru Arşinel şi Stela Popescu.Crizantema de Aur este un festivalcare de-a lungul timpului a promo-vat valorile româneşti şi cultura mu-zicală autohtonă. Actori de renumeau trecut pe acestă scenă ca prezen-tatori: Ilinca Tomoroveanu, TraianStănescu, Silviu Stăn culescu, Mir-cea Albu lescu, Eusebiu Ştefănescu,Natasa Rab, Adrian şi Adriana Ti-tieni, Ştefan Velniciuc, AlexandraVelniciuc şi Adrian Păduraru.

Cea de-a 44-a ediţie a Festiva-lului Crizantema de Aur este or-ganizată de Primăria MunicipiuluiTârgovişte, Consiliul Local Târgo-vişte, Consiliul Judeţean Dâmbo-viţa, Teatrul Municipal şi CentrulJudeţean de Cultură.

Vocile României în recital la Târgovişte


SECŢIUNILE CONCURSULUI:

POEZIE – maxim patru poeziiEPIGRAME – maxim patru epigrame

La concurs pot participa tinerii români de… orice vârstă şide pretutindeni !!!

ÎNSCRIERE: 25.08.2011– 30.12 2011.

Înscrierea se face pe www.romeojulietalamizil.ro sau prinpoştă, pe adresa liceului: prof. Laurenţiu Bădicioiu, Liceul Teoretic „Grigore Toci-lescu”, str. N.Bălcescu, nr.131, Mizil, Prahova, cod105800, cu menţiunea: pentru „Romeo şi Julieta la Mizil”,ed. a V-a.

PREMII TOTALE: 4000 DE LEI

Toţi participanţii şi profesorii îndrumători primesc di-plome şi adeverinţe de participare. După premiere editămAntologia cu textele selectate ale concursului şi o trimi-tem prin poştă celor selectaţi de juriul festivalului.

Tema impusăMIZILUL - este pentru o singură epigramă.

Sugestii beletristice: Geo Bogza, 175 de minute la Mizil,I.L Caragiale, O zi solemnă, George Ranetti, Romeo şi Ju-lieta la Mizil. Textele menţionate sunt pe www.romeoju-lietalamizil.ro Celelalte trei epigrame au teme libere. Textele nu trebuiesă fi fost publicate până la data premierii, adică30.01.2012. Un motto trebuie adăugat în FIŞA DE ÎN-SCRIERE pentru ca, numai ulterior jurizării, concurentulsă poată fi identificat.

Precizăm că pentru cei care nu au internet, materialelepot fi trimise prin poştă (adresa este menţionată mai sus),semnate cu un motto, în acelaşi plic introducându-se încăun plic închis, pe care va fi scris acelaşi motto, în interio-rul căruia va fi fişa de înscriere Aceasta conţine adresa,telefonul, ocupaţia şi CNP-ul participantului.Jurizarea în ianuarie 2011; premierea pe 30.01.2011, laMizil, în Sala de Festivităţi a Liceului „Grigore Tocilescu”.

COMPONENŢA JURIULUI:

Prof. univ. dr. ing. Corneliu Berbentevicepreşedintele Clubului „Cincinat Pavelescu”Corneliu Leuscriitor, administrator al portaluluicultural www.cartesiarte.ro Conf. univ. dr. Daniel Cristea Enachecritic literar, scriitorGeorge Corbuscriitor, preşedintele Uniunii Epigramiştilordin RomaniaConf. univ. dr. George StancascriitorEmil Proşcanprimarul oraşului Mizil, scriitorIoan ToderaşcuepigramistIon BusuiocepigramistProf.univ.dr. Titus Constantin Vîjeuscriitor, critic de artăVictoria MilescuscriitorCoordonator proiect:prof. Laurenţiu Bădicioiutel.0744438247,e-mail: [email protected]

REGULAMENTUL FESTIVALULUIINTERNAŢIONAL DE POEZIE ŞI EPIGRAME

„ROMEO ŞI JULIETALA MIZIL”

EDIŢIA A V-A, 2011-2012

FĂRĂ TAXĂ!

Cărţi noi în bibliotecarevistei Climate literare


climate literare nr. 47

Documents