tribuna 47

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul III • nr. 47 • 16-31 august 2004 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

profilCornel Þãranu

EXPLORÃRI

Slavici, A.C. Popovici,Cioran

COMUNISM ªI COMUNISME:MODELUL ROMÂNESC

Ioan-Marius BucurBogdan Ivaºcu Ottmar TraºcãLiviu Þârãu

Kohsei (Japonia)

2 TRIBUNA • nr. 47 • 16-31 august 2004

bloc notes

bour

TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Clujºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor.

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEK

MIHAI BÃRBULESCU

MIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBAN

ION CRISTOFOR

CÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞ

ION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POP

ION POP

PAVEL PUSCAS

IOAN SBÂRCIU

RADU ÞUCULESCU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

Cine nu s-a mîntuit încã de mitul suprao-mului balcanic, sã-ºi caute salvarea înromanul lui Kundera, Lentoarea, primul lui

roman scris direct în francezã(dupã cum de prisos nearatã impertinenta bandã de hîrtie ce înveleºte car-tea) ºi apãrut la editura Humanitas, Bucureºti,2004. Pentru un împãtimit al lecturii preþul nu es-te prea mare: renunþarea la cîteva beri ºi un pachetde tutun. Cel obiºnuit cu stilul kunderian nu vagãsi în acest roman nimic din distilatul ironiei ce-he, în care hohotul hašekian se tãvãleºte în abulis-me cu iz kafkian. Povestea îl aºeazã pe autor încentrul relatãrii. Undeva într-o salã a unui casteldin Franþa, devenitã pentru omul secolului XXcamerã de hotel, Kundera amestecã în profunzimi-le reveriilor sale nuvela unui anume M.D.G.O.R.,M. Denon, Gentilhomme Ordinaire du Roi, de-spre dragostea paravan dintre o marchizã ingenioa-sã ºi tînãrul ei amant naiv, cu nostimele pãþanii aleunor balerini pe scena vieþii moderne. Ochiul cri-tic, obiºnuit sã ia în derîdere neroziile utopismuluisocialist se deschide acum1, pe meleagurile france-ze, în privirea celui pentru care “toþi oameniipolitici de azi sînt un pic balerini ºi toþi baleriniisînt amestecaþi în politicã”, vorba lui Pontevin, unpersonaj al romanului.

Însã, nimic nu este mai potrivit pentru jaleanoastrã de mioritici oprimaþi decît sã ne regãsim desti-nul colectiv est-european, în persoana savantuluiceh Cechoripsky, nume imposibil de rostit pentrubonomia uºor tîmpã a secretarei de la congresulentomologilor francezi. Melancolia mîndrã a cehu-lui care nu pricepe de ce limbile occidentale nu aufost atît de ingenioase încît sã adopte inovaþiile înlingvisticã ale lui Jan Huš devine ridicolã în dis-

cursul unui politician contemporan îmbãtat deideea creãri unei asociaþii de entomologie franco-cehe puse sub patronajul unui faimos poet polo-nez, simbol al unirii dintre Vest ºi Est. În cascadelede umor se tãvãlesc laolaltã confuzii delicioase denume, capitale ºi þãri est-europene cu încurcãturileîn care personajele romanului se lasã tîrîte. Cã totveni vorba de personaje, amintim aici pe Jacques-Alain Berck, balerin pe scena politicã, pe Vincent,un tînãr din gaºca de amici a epicureicului Pontevin,care cu “grimasele sale de faun” ºi mãdularul mic“cît degetarul bunicii” o cucereºte pe Julie, o altãactantã a piesei, fãrã însã a-ºi duce la bun sfîrºitlucrarea. Neputinþa gîfîielilor lor se desfãºoarã pemarginea piscinei din castel, sub privirile mirate alesavantului ceh pentru care Occidentul este un locde unde mai ai de învãþat multe, dar care cu toatãintelighenþia lui nu ºtie sã facã bine banala figurã degimnasticã echer în mîini.

Planurile amestecate îþi dau toatã aceastã im-presie de lentã aluncare în absurd. Avem de-a facecu un roman al deconstrucþiei, al demistificãrii ºial dezabuzãrii. Deºi negustatã la vremea ei de elitaoccidentalã, Lentoarea este cartea care n-ar trebui sãlipseascã din lecturile noastre. De ce? Pînã ºi pen-tru simplul fapt cã meritã sã ne spulberãm orgo-lioasele autoproiecþii încã ingurgitate ºi astãzi cutandrã suficienþã despre valoarea noastrã mioriticãprin compararea cu destinul cugetului unui cehîngreþoºat de ideologii. Amin. Sã ne fie de bine!

n

Notã:1. E vorba despre un acum al timpului în care ºi-a scris Kundera

romanul, în 1985, dar în egalã mãsurã poate fi vorba despreun acum al timpurilor noastre iluminate de ignoranþã.

M. Kundera - LENTOAREA-despre dezabuzare-

n Cristian ªoimuºan

Milka Vujovic (Serbia ºi Muntenegru)

TRIBUNA • nr. 47 • 16-31 august 2004 3

editorial

Când vine vorba de spaþiul public (cel arhi-tectural) al oraºului nostru, majoritatea negândim la procesul intens de “tricolori-

zare”. S-a vorbit prea mult despre el pentru a maiinsista aici. Oricum, dacã cineva voia sã obþinãgama completã a lucrurilor pe care românii înpatriotismul lor pot sã-l facã cu steagul (depo-zitatul mizeriilor, cãlcatul pe el, statul cu “fundu’”pe el) mai trebuia sã facã doar cearºafuri tricolore.Dar toatã lumea e fericitã: naþionaliºtii îºi pot odih-ni ochii pe toate drumurile, iar minoritãþile se potplânge în continuare de lipsa lor de drepturi.Evident, toatã “distracþia” e plãtitã pe banii comu-nitãþii. Oare cine câºtigã? ªtim cu toþii cã politicaare adânci rãdãcini economice. Dar poate cã pro-blema de profunzime e una de reprezentare, a fe-lului în care un individ se vede pe sine ca cetãþean.Depãºind o presiune simbolicã poate cã “rede-finirea reprezentãrii ar marca trecerea de la unspaþiu public dominat de politic la unul dominatde problema socialã” (Spaþiul public ºi comunicarea,coordonator Isabelle Pailliart, Polirom 2002, p. 12).Mi se par binevenite campaniile cu deviza “Gân-deºte drept”, care învaþã tinerii sã-ºi cearãdrepturile de cetãþeni (la informaþie, intimitate etc.)indiferent unde s-ar afla, la ºcoalã sau acasã. Un uz“corect” al cotidianului, înainte de orice altceva, eelementar. “Tricolorizarea” ne-a transformat pe toþiîn niºte “politologi” cu voia sau fãrã voia noastrã ºiþine sã reconfirme teza unor istorici care susþin cã“noþiunea de opinie publicã este o noþiune care þinede metafizicã politicã ºi nu de ºtiinþã” (ibid., p. 24).

Revenind însã la problema arhitecturalã, dacãspaþiul public reprezintã – sã nu spun un popor –populaþia unei anumite zone, atunci poate cãcelor din Cluj li se poate reproºa îngrãmãdeala.Nu existã loc care sã fi fost gol ºi peste care sã nuaparã vreo nouã ºi impresionantã operã de artã,gen boutique, pub, bancã sau – ºi aici vin prefe-ratele mele – o bisericã. Cred cã toatã lumea aobservat “biserica la stradã (ºosea)” de pe stradaEroilor. Între alimentarã, coafor, second-hand sauce-o mai fi în jurul ei trebuia musai plasatã ºi oparcelã de sfinþenie (adicã un loc în care intri, laºibani, dar nu primeºti nimic). Mã gândesc cugroazã la bieþii atei care se vor trezi mai alessâmbãta ºi duminica cu minunatul dãngãnit alclopotelor în urechi. Curatã discriminare! Sã nulaºi omu’ sã doarmã numai pentru cã crede înnecredinþa lui? Pe undeva pe-acolo, adicã tot pestrada Eroilor, în faþa unei terase (poate acum numai este) atârnã o minunatã tãbliþã cu “AscetSRL”. O fi a lui Bivolaru? Cã doar ºi “integrareaîn absolut” trebuie fãcutã pe baze legale. Oricum,cea mai comicã era cea cu “La vie en rose. Engrose ºi en detail”.

Dar vara-i parcã mai frumoasã decât toate.Invazia anumitor “minoritãþi”(nu-i voie sãvorbeºti de culoarea pielii cã imediat primeºtidouã perechi de palme de la tot felul de ONG-uri ce sar cu “discriminarea”... dar o sã le spunemaºa: indivizi cu palat care nu plãtesc impozit) carevând pepeni în cele mai inedite locaþii (nu înpiaþã) e de-a dreptul minunatã. Existã un loc încare invazia lor a lãsat în urmã un parc peste careparcã au trecut termitele: Parcul Feroviarilor delângã Piaþa Abator, un loc pe care îl poþi vizitadoar iarna, pentru cã atunci miroase mai puþin ºimulte dintre resturile umane care nu suntbiodegradabile sunt acoperite de zãpadã.

Dar poate cel mai enervant fenomen dinspaþiul nostru pubelic este cel în care dupã ce þi-aufost iritate mai multe simþuri (olfactiv, vizual ºichiar auditiv) þi se invadeazã ºi ceea ce se numeºtespaþiul intim, care ar trebui sã fie de 45 cm întretine ºi altã persoanã. Existã un “cor” al Clujuluiformat din mai mulþi indivizi de toate vârstele(iarãºi nu-i voie sã pomenesc de culoarea pielii)care au învãþat toþi acelaºi cântec (!!!) lãutãresco-sentimental, care se terminã inevitabil cu versul:“...cã eu sunt copil orfan”. “Corul” acesta fãrâmiþatnu cântã la Filarmonicã (nici filarmonica nu maicântã la Filarmonicã de altfel), ci – curat happening– îºi revarsã talentul în troleibuse. Oare cine-iînvaþã pe toþi aceleaºi versuri? Cu siguranþã auvreun “impresar”. Scriu asta pentru toþi oamenii“de bine” care le dau bani ºi care n-au vãzutFilantropica ºi cu siguranþã cã nu vor citi nici paginaaceasta. O sã se spunã cã sunt insensibilã ºi nuînþeleg credinþa ºi caritatea. Ei da! Refuz sã leînþeleg când cineva îmi râde în nas. Nu ºtiu dacãvã mai amintiþi, dar la un moment dat, anul trecut,a fost un fel de “schimbul doi”. Obosiþi probabil,primii “coriºti” au fost înlocuiþi cu alþii, curãþei,care-þi plimbau prin troleu un cearºaf de tânguiriînsoþite de ºtampile medicale, poze cu familia etc.Era o astfel de doamnã care, cicã, suferea de cancerla coloanã. A avut un succes teribil. Eu una m-amgândit cã suntem un popor de supermani dacã ºibolnavii de cancer se pot plimba de colo-colo,rezistând la toate hurducãturile. Îmi vine în minteacum, aparent fãrã legãturã, o informaþie ineditã:un deþinut costã mai mult statul decât un student.Probabil cã printre deþinuþi vom regãsi o parte dinaceiaºi “coriºti” întreþinuþi, încã o datã, de acelaºi“public opioman”.

Revãzând ce-am scris pânã aici îmi dau seamacã n-am fãcut decât sã repet ca o moarã stricatãlucruri de care mulþi se plâng de mult. Probabilaici ar trebui sã intervinã celãlalt spaþiu public, celal opiniei publice ºi sã punã punctul pe “i”. În

democraþie individul trãieºte prin reprezentanþiisãi, adicã el este întotdeauna parte din ceva, fiinddin ce în ce mai puþin ºi în tot mai puþine locuriîntreg . Eu, ca voce singularã, dacã nu pot crea cumai mulþi indivizi ceva care are o bazã juridicã ºipoate vorbi în termeni administrativi nu prea potface mare lucru. ªi oricum nu poþi da o instituþieîn judecatã pentru prost gust. Din pãcate tot ceeace pot face este sã observ, sã atenþionez... Mi-aºdori ca arhitecþii sã aibã o voce mai puternicã sausã fie ascultaþi. Sper ca noile autoritãþi locale sã sepreocupe ºi de aspectul acesta. Nu m-aº încrede îngustul tuturor românilor, care or fi ei poeþi, darcred cã mai au multe de învãþat pânã sã combineconfortul cu simþul estetic. Existã disputa – rãmasãde pe vremea comuniºtilor – “sat sau oraº”, odisputã care pentru mine s-a transformat în “casãsau bloc”. Deºi majoritatea populaþiei trãieºte labloc, aceeaºi majoritate urãºte construcþiile“odioase”. Eu una, în condiþiile actuale, alegblocul. Spun asta din experienþã proprie, de stat îngazdã ºi cãutat locuri decente de trãit. Nu ºtiu câþicunosc faptul cã o mulþime de case, oricât or fi elede frumoase, nu au baie, sau au bãi folosite încomun. ªi asta se întâmplã pe Gheorghe Doja, vis-à-vis de Central. Nici nu pomenesc de igrasiaºi mizeria de nedescris în care trãiesc locatarii, uniidin cauza bãtrâneþii ºi a lipsei de bani, alþii din lipsãde educaþie. Mizeria e o dovadã în plus a faptuluicã mulþi pun “etichete”, dar au uitat adevãratulsens al “respectãrii etichetei”. Un scurt istoric nedezvãluie originea ei: exasperat cã nobilii francezicãlcau în picioare straturile proaspãt însãmânþate,grãdinarul lui Ludovic XIV obþine dreptul de aaºeza inscripþii în dreptul lor, niºte “etichete” caretrebuiau respectate.

Spaþiul nostru public va rãmâne un spaþiupubelic atâta timp cât nu va exista o legãturã întreconfort, bun gust ºi un preþ corect care sã le in-cludã pe amândouã, ºi atâta timp cât “metafizica”patrioticã o sã ne sarã-n ochi la fiecare pas. Pânã laurmã e destul de ciudat ce li se pare reprezentativpentru oraº acestor patrioþi. În locul atâtorsteaguri ºi bãnci vopsite, nu se putea renova, ca sãdau doar un exemplu, Muzeul Farmaciei? Astanu e reprezentativ pentru Cluj-Napoca?

n

n Oana Pughineanu

Spaþiul pub(e)lic

Adrian Grecu (România)


RODICA SCUTARU MILAª

Lacrima unui mugurEditura Tipolitera, Cluj-Napoca, 2003

Cu toate cã Lacrima unui mugur cuprindepoezii din diverse perioade de creaþie ºidin trei cãrþi apãrute anterior, volumul nu

dã impresia unei antologii, atât de unitar seprezintã materialul poetic în ansamblu, ceea ceatrage atenþia de la început asupra coerenþei delimbaj a poeziei scrise de Rodica Scutaru Milaº.O idee ingenioasã, originalã stã la baza aranjãriipoeziilor. Ciclurile volumului sunt separate cugrupaje de haiku-uri ca diafane cortine ce sedeschid ºi se închid ritualic, programat,descoperind ºi acoperind treptat conþinutul detainã al miezului poetic precum roiuri de „fluturiîn zori”. Segmentarea discursului liric cu acestefulguiri de imagini meºteºugite, sugestive,sclipind policrom ca niºte aripi plãpânde, jucãuºece încheagã în zburdãlnicia lor imginativã unmiracol circumscris în discreþie ºi delicateþe,învioreazã lectura îndulcind juxtapunerea abruptãîntre nucleele componente ale expozeuluipropus.

Elementele tematice trimiþând spre sugestiatitlului se întâlnesc progresiv atât în poeziile cuformã fixã rãsfirate generos dupã metoda amintitã(„Au plâns cireºii/ ºi-a zâmbit printre lacrimi/Rãcoritul pãmânt”) cât ºi în ciclurile propriu-zise,unde simbolurile lacrimã ºi mugure devin elementecomplementare în cadrul unei reiterate metafore adevenirii întru adevãr, prin zbucium ºi speranþã aîmplinirii, dupã modelul sacru al vegetativului:„Au plâns cireºii astã-noapte/ când, dupã zilele denuntã,/ le smulse vãlurile lor imaculate/ cineva. //ºi lacrimi calde podidesc pãmântul/ iar sus pe ra-muri, muguri verzi,/ ai roadelor de mâine, vesti-tori/ îºi lasã.”(Au plâns cireºii astã-noapte din ciclulDupã zilele de nuntã). Versurile citate în paralel do-vedesc o preocupare constantã, febrilã ºi nu depuþine ori fertilã, de a cizela motivul sau pretextulliric, nu întotdeauna suficient aprofundat, pentru adescoperi prin prelucrare imprevizibile, la început,

conotaþii. Procedând astfel, existã cel puþin douãriscuri. Primul se referã la înmulþirea variantelor.Al doilea la alunecarea în manierism de duzinã.Rodica Scutaru Milaº obþine altceva. O pendulareelegantã ºi rafinatã între forma contrasã, ermeti-zantã, cu mesaj aluziv, enigmatic exprimat ºiexpansiunea supravegheatã în multitudinea denuanþãri adiacente, cu dezvoltãri spre compliniretextualã de medie respiraþie. Aceastã îmbogãþire cuefect imediat asupra construcþiei poemului esusþinutã, în mare parte, de abila repartiþie atropilor, de cele mai multe ori cu rol ornant saupur retoric. Poeta pare a se descurca bine ºi într-odirecþie ºi în cealaltã. Pare a stãpâni la fel de binecele douã modalitãþi de poetizare, simþindu-se înlargul ei nu numai când e asaltatã de inspiraþianãvalnicã, dar ºi atunci când îºi struneºte cuvântulîn metrica strict delimitatã a haiku-ului.

Rodica Scutaru Milaº este o poetã a revelaþieilumii prin îngemãnarea percepþiei senzitive curesemnarea seninã, de esenþã transparent mioriticã,în faþa tragismului existenþial. Emisia verbalãurmeazã un ritm firesc, fãrã fsâºieri lãuntricerãsunãtoare. Mersul egal cu sine al timpului,ciclicitatea anotimpurilor, etapele vieþii prinse însintagme inventive, gingaºe, elocvente, pictu-ralitatea florilor, tabloul unor trãiri mirabile în faþamiracolelor existenþiale se oglindesc candid ºipertinent în poezia sa din acest volum. Un extazsurdinizat oximoronic în expresie se organizeazãdiscret sub forma unor reflecþii generalizatoare:„Îngemãnând bucuria durerii,/ prelins din adânculmemoriei/ apare încununat/ mitul lumii.” (Gând).

Poeta cultivã dezinvolt metaforismulîndrãzneþ ºi gratuit al poeþilor solari, exaltaþi înfaþa spectacolului lumii. De aici se degajã oarmonie secretã ce îmbinã „glezna umbrelor” cu„fruntea luminii” într-un ponderat ºi echilibratbalans emoþional. Acesta este mereu raportat lastatornicia eului liric fixat într-un „peisajul inte-rior” echivoc, derutant, desemnat ca fiind „ace-laºi ºi altul”. Concesia fãcutã ludicului e ºi ea li-mitatã, precautã. Nu se cautã plãcerea evadãrii înfantezia debordantã, ci hârjoana destabilizatoare.Desigur, în felul acesta, în scenã se insinueazã ne-

liniºtea, ca instrument al confruntãrii ºi al de-dublãrii posibile. De fapt, jocul „de-a ascunsa”este în acelaºi timp o regãsire ºi funcþioneazã caatare: „Toate-mi par doar iluzii./ Vorbele s-auascuns/ ºi n-am rãmas decât noi/ oglindã ºieu.”(De-a ascunsa).

Poeziile au o tonalitate preponderent solemnã,împrumutatã din cursivitatea prefabricatã a unuiadagiu. Deplasarea þintei dinspre sentenþiozitateapresupusã a acestuia spre explicitare ºi problema-tizare încarcã ideea ºi abandoneazã pe jumãtateritmicitatea enunþului în forma grandilocventretoricã a lirismului. Contrabalansul cãutat însimplitate rodeºte de fiecare datã ºi ideea poeticãse decanteazã în armonioasã conjuncþie cu topicafrazei, concurând fluidizarea emisiei. Se naºte,abia perceptibil, o muzicalitate tangentã universu-lui de semne construit: „Din hamac de culori/îmi fac leagãn/ ºi mã sting în fire de iarbã/ unde/fierbinte ploaia vibreazã” (Cântecul culorilor).

Asumarea feminitãþii îmbracã mitul aºteptãriiîn delicate frazãri circumstanþiale. Nu întâmplã-tor primul ciclu poartã titlul Dulcea otravã a aºtep-tãrii. Aici, ca în majoritate poeziilor cu tentã eroti-cã, nu senzualitatea, nu patima, nu exuberanþatrãirii dau mãsura „destrãmãrii” sau a transfigurã -rii sentimentului „în fragilul alint al cuvântului”,ci tandreþea. Aceasta este pânditã uneori de o în-nobilatã formã de timiditate sau estompare aafectelor: „Te-am mângâiat cu ascuns de gând/ ºite-am prins în destrãmata teamã/ sã-mi întorcirãsuflarea tãiatã/ într-un iute ºi-afurisit/ joc dedragoste.” (Joc de dragoste).

Construitã cu migalã de artizan ºi izvorâtã dintumultuoase arderi, poezia Rodicãi Scutaru Milaºni se dezvãluie prin acest cuprinzãtor volum ca opoezie a tandrelor licãriri emoþionale.

n

O poezie a emoþiein Adrian Þion

comentarii

Josip Butkovic (Croaþia)

Molnár Iscsu István (Ungaria)


Întoarcerea acasãªtefan Aug. Doinaº în dialog cu Emil ªimãndanArad, Editura Fundaþiei „Ioan Slavici”, 2003

Un foarte interesant volum de interviuri cuªtefan Aug. Doinaº a publicat anul trecutjurnalistul Emil ªimãndan – Întoarcerea

acasã (Arad, Ed. Fundaþiei „Ioan Slavici“). Carteacuprinde douã mari secþiuni: prima – Templulmemoriei –, dedicatã dialogurilor dintre ziaristularãdean ºi poet, reproduce un volum apãrut în1997; în cea de a doua secþiune, care dã ºi titlulcãrþii, Emil ªimãndan publicã însemnãri diaristicedin 2001, de la ultima vizitã a lui Doinaº înlocurile natale.

Dincolo de orizontul conjunctural al celordouã vizite fãcute de poet la Arad ºi în satul natalCaporal Alexa – în 1997 Consiliul Local dinArad i-a acordat titlul de Cetãþean de Onoare; în2001 a devenit Doctor Honoris Causa alUniversitãþii arãdene „Aurel Vlaicu“ ºi Cetãþeande Onoare al comunei Sântana – volumuldezvãluie o întreagã reþea de sentimente,memorii, opinii ale intervievatului, unele evocatemai lapidar, altele cu mai multã generozitate.

Trebuie remarcat cã, în ciuda unui demarajcam convenþional al dialogurilor (purtate în 13mai, respectiv 2 iulie 1997), Emil ªimãndanreuºeºte – uneori cu adevãrate tiruri de întrebãri– sã-ºi provoace abil interlocutorul, deter-minându-l sã abordeze o mulþime de planuri – dela amintiri din copilãrie ºi pânã la opinii politice.

Dialogurile se parcurg pe nerãsuflate, mai alescã în actualul context, virtualul lector tinde sãciteascã eventual chiar ºi printre rânduri. Însãtoate rãspunsurile – cu o singurã excepþie, azi dinpãcate interpretabilã – confirmã o bine conturatãstaturã moralã ºi intelectualã.

Excepþia cu pricina – ca sã risipim oricecuriozitate – rezidã într-un rãspuns pe care-l voireda fãrã comentarii: „...nu sunt un partizan aldeschiderii dosarelor de la fosta Securitate, pentrucã nu îmi va conveni sã aflu cã o anumecunoºtinþã, un anume prieten de-al meu a spusnu ºtiu ce despre mine!... Sunt adevãruri caretrebuiesc îngropate“ (p. 50).

Punctele de interes literar din Templul memorieisunt numeroase. Se fac semnificative referiri la„Cercul literar de la Sibiu“ ºi la cerchiºti, la Blaga,H. Jacquier, Liviu Rusu, la revista Secolul 20 etc.

Blaga, de pildã, are parte de un portret destulde critic, în ciuda simpatiei ºi admiraþiei pe careDoinaº mãrturiseºte sã le fi avut faþã de acesta:„...cursurile care nu m-au atras [...] erau cele alelui Lucian Blaga. [...] ...nu avea nici un fel de tactpedagogic ºi de talent de profesor ex-catedra, îºicitea pur ºi simplu cãrþile sale în orele de curs!“,afirmã intervievatul, acceptând, totuºi, în acelaºiparagraf, cã: „Toþi [cerchiºtii, n.m. Cl.G.] eramblagieni sau urma sã devenim blagieni“ (p. 31).

Un foarte interesant sinopsis se facecomponenþei Cercului literar. Alãturi de mentoriiºi membrii de-acum cunoscuþi ºi publicului aiacestuia – Radu Stanca, I. Negoiþescu (vãzut caun „manager“ al Cercului), Ion D. Sârbu („atunciînsã mi se pãrea un prozator foarte modest“ – p.29), Cornel Regman, Eugen Todoran, OvidiuCotruº, Radu Enescu, Nicolae Balotã, DeliuPetroiu, Eta Boeriu – Doinaº îi menþioneazã ºi peWolf von Aichelburg, Umberto Cianciolo ºiHenri Jacquier. Tot cu privire la Cercul literar,dureros este evocat momentul 1948, cândcerchiºtii s-au retras din viaþa literarã activã,devenind „profesori, alþii pedagogi, alþii secretaride licee“, cu teribila traumã a lui Radu Enescu:„...s-a speriat grozav de acþiunile securitãþii ºi s-aclaustrat în casã, într-o camerã unde pe pereþi

scria texte de gramaticã elinã ºi aºa a petrecut anide zile“ (p. 42). Aceeaºi încãrcãturã dramaticã oare ºi momentul arestãrii sale, pentru a nu-l fidenunþat pe Marcel Petriºor, acuzat cã a„popularizat“ revoluþia maghiarã din 1956.

Dialogul este relevant ºi în dimensiunepersonal-literarã. Doinaº mãrturiseºte cã ar fiscris un ciclu de poezii, Sonatele mâniei , ajunse pemâna Securitãþii, ºi o piesã anticomunistã deteatru cu aceeaºi tentã, terminatã în 1953 ºipremiatã în 1997 de Naþionalul bucureºtean. (Dealtfel, intenþia scrierii altor texte dramatice apareºi spre finalul acestui dialog. Proiectul n-a maifost, însã, realizat.)

O altã temã a interviului realizat de Emilªimãndan abordeazã calitatea de poet ºitraducãtor de poezie a lui ªtefan Aug. Doinaº.Aici, poetul devine eseist, fãcând un excursadmirabil prin poezia europeanã ºi avansândcâteva nete ºi argumentate opinii privind tehnicatraducerii lirice. De fapt, din acest punct dialogulcapãtã o altã dimensiune, prin referiri la credinþãºi divinitate, moralã, implicare politicã, atitudineintelectualã º.a. Toate opiniile – deºi uneleexprimate uºor grandilocvent – denotã serenitate,rectitudine moralã, echilibru ºi toleranþã. Marcaunei personalitãþi spirituale influente în spaþiulsocial românesc.

Partea a doua a volumului, Întoarcerea acasã, areo dimensiune cronograficã, sã-i spunem,cuprinzând jurnalul lui Emil ªimãndan de laultima vizitã arãdeanã a soþilor ªtefan Aug.Doinaº ºi Irinel Liciu, în 2001. Aceastã secþiuneare relevanþã mai degrabã în ordine umanã,încãrcatã emoþional.

Indiscutabil, volumul realizat de Emil ªimãn-dan este un document de istorie literarã care varevela – dacã nu acum, într-o conjuncturã nuprea fastã, atunci în viitor – constanþa ºi consis-tenþa ideaticã a unui poet român de primã linie.Eliberatã de povara contingentului, personalitatealui ªtefan Aug. Doinaº va fi redatã – ºi prinintermediul acestei cãrþi – literaturii române.

n

Un document literarn Claudiu Groza

NICOLE BROSSARDPicture Theory

Quebec: L’Hexagone, [1982] 1989.

Maestrã a scriiturii feminine, Nicole Brossardne oferã prin Picture Theory o concretizare, din perspectivã femininã, a teoriilor wittgensteinienedespre limbã. Limba nu spune, ci aratã lumea. Tim-pul mereu acelaºi, dar totuºi fluid al clipei se reven-dicã de la obsesiile de gen dupã care femeia dominãspaþiul, dar e dominatã de timp. Textul lui Brossardeste o scriere fragmentarã ºi holograficã care urmã-reºte sã toarne în cuvinte trunchierea identitãþii fe-minine supusã puterii patriarhatului. Limba e spec-tacol ºi teatralitate. Limba ne joacã, iar noi ne jucãmrolurile în interiorul ei. Punctuaþia îi joacã feste scrii-toarei. Volumul Picture Theory este o scriiturã liricãrebelã care se revoltã contra tiraniei ºi ierarhiei.

FRANCE THÉORETBloody Mary suivi de Vertiges, Nécessairement putain,

IntérieursQuebec: L’Hexagone, 1991

Poetã canadianã de limbã francezã, aparþinândºi ea precum Louky Bersianik ºcolii din Quebec,France Théoret scrie despre dificultatea de expri-

mare ca femeie scriitoare. Unicitatea sensului dis-truge polifonia juisãrii femeieºti. France Théoretinsistã asupra tragediei scriitoarei în termeni desuroritate cu înaintaºele sale Virginia Woolf sauDorothy Richardson. Plãcerea sexualitãþii femi-nine este exhibatã în vocabule precise, ºtiinþifice,tehnice, chiar. Ea insistã asupra paradoxului expe-rienþei intime consumate voit ºi cu ºtiinþã precumîn vibrantul vers: “Acum e, nu poate fi mai goalãdecât goalã”.

JOYCE MARSHALLAny Time at all and Other Stories

Toronto: McClelland & Stewart, Inc., 1993

Englezoaicã din Montreal, Joyce Marshall esteîntr-o poziþie culturalã deosebit de interesantã.Majoritara devine minoritarã într-o zonã aCanadei deosebit de sensibilã din punct de vederecultural ºi etnic. Interesul de a explora tensiunileunei astfel de situaþii etnice ºi culturale este evi-dent în povestirile ei. Autoarea insistã asupraangoaselor lingvistice ºi asupra dilemelor înjghe-bãrii unui act comunicaþional. Cum ºi în ce limbãsã comunicãm?

Joyce Marshall are o evidentã predilecþie pen-tru mediile urbane în care exploreazã vieþile sin-

guratice ale unor femei în vârstã pãrãsite treptatde toþi cei apropiaþi, speriaþi de implacabilaapropiere a morþii. E grea povara de a fi singuruldepozitar al atâtor amintiri. Decãderea trupuluinu înseamnã doar durere ºi boalã. Este ºidecãderea din locul predilect de marcare a femi-nitãþii de cãtre patriarhie. Încetarea stãrii defemeie aduce, tragic, personajele lui JoyceMarshall mai aproape de starea androginã dedinaintea morþii în care genul nu mai conteazãcãci toþi suntem ºi fraþi ºi surori în marea trecere.

MADELEINE GAGNONLe deuil du soleil

Montréal: vlb éditeur, 1998

Poetã canadianã de limbã francezã, MadeleineGagnon se înrudeºte ºi ea cu Bersianik prin darulexprimãrilor ºocante. În “sferele derutante ale de-lirelor etilice” ea cautã dorinþa, acest minunat mag-net între douã fiinþe. Poeta nu cautã nici un arboreal cuvântului, ci - din contrã - rãdãcinile negre alevorbelor. Ea considerã cã scriitura ei este o solitu-dine integralã precum moartea, poemele ei suntminuscule plaje de adevãruri luminoase pe care neputem gãsi rãgazul ºi tihna. Structura fragmentarã ascrisului lui Madeleine Gagnon duce la o scriiturãprecum o materie ciudatã care nu are corp, darlocuieºte în anumite corpuri. Iar carnea cuvintelorversurilor sale nouã cititorilor ne este adresatã.Madeleine Gagnon îºi încheie, ºi ea, volumul înmod ºocant: poemul perfect este non-poemul.

n

n Mihaela Mudure

Note de literaturã canadianã


DUMITRU CRUDUDuelul ºi alte texte

Cluj, Editura Eikon & Teatrul Imposibil, 2004

Afirmaþia din titlu nu e nici antiamericanã,nici nu-mi aparþine. Ea e cuprinsã în didas-caliile de început ale unuia dintre cele trei

texte pentru teatru recent publicate în seria de dra-maturgie a Bibliotecii Teatrul Imposibil de cãtreDumitru Crudu. Mai precis, este vorba de ultimultext, Salvaþi America!, alãturi de care puteþi gãsi ºiDuelul titular, ca ºi Crima din staþiunea Violetelor.Faptul cã America e numele cîrciumii în jurul cãreiase declanºeazã aparentul conflict din textul cu pri-cina nu e nici singular, nici accidental. Fiindcã, într-un soi de poeticã în descendenþã absurdã, darextrem de personalã, Crudu structureazã o satirãdeloc obiºnuitã a acelor automatisme psiho-socialecare ne fac viaþa pe de-o parte digerabilã (pentrugurmanzii existenþiali ai platitudinii), pe de altaexasperantã (pentru ceilalþi). Într-un oraº care arputea fi tot atît de bine Chiºinãul dar ºi Bucureº-tiul, Bîrladul ca ºi Zimnicea, Aradul sau Hîrlãul,restaurantele se cheamã Moscova, Sofia, Belgrad,mãrcile cunoscute de vodcã se amestecã cu whisky-ul Paris sau cognacul Elveþia, într-omarmeladã de geografii ale simulacrului care naºteun grotesc particular tocmai din ciocnirea cu sensuldenotat, de pe hartã.

America lui Crudu, ca ºi Canada din Duelul(inspirat de urmãrirea meciului celebru al lui

Doroftei cu Calist), ca ºi staþiunea Violetelor, undepoliþia pune la cale o crimã, nu sunt în fond spaþiicu referinþã în real, ci proiecþii ale puterii noastreperverse de a produce simulacre salvatoare, fireºtede duzinã, cu maºinãria dogitã a unui imaginarînglodat în stereotipii. De altminteri, co-autorulmanifestului fracturist nu pierde nici o clipã dinvedere dimensiunea politicã a acestei maladii dedizlocare mentalã. Sincer, cred cã linia majorã deunitate, care nu þine atît de stil, între cele trei piese,aici ºi stã: în conjectura unui flux subteran aldepeizãrii (a te simþi strãin ºi scos din propriileþîþîni nu e neapãrat un efect spaþial, cît unul dediscontinuitate în raporturile de percepþie cu unmediu, orice mediu) cu o falie a degringoladeipolitice de aici, de acolo ºi de... oriunde.

Altminteri, ceea ce e stilistic foarte vizibil, chiarºocant în textele lui Crudu, este jocul, dominat deo furie rece, cu fîºii zdrenþuite ale culturii de toatefelurile, mai ales cea literarã: personajele centraledin Crima din staþiunea Violetelor au nume fracþiona-te, Istan e tot ce-a mai rãmas din Tristan, Olda efinalul gospodãresc al Izoldei; la fel, cîrciuma pro-vocatoare de rãzmeriþã absurdã numitã America îigãzduieºte accidental pe adulterii Artufe (fãrã T) ºiElvira, fireºte nevastã a unui încornorat Orgon.Numele proprii nu vor aduce cu sine ºi similitu-dini situaþionale, alegorice ori strict asociative, cumodelele îndepãrtate în secoli. Fracturismul nu-i oreeditare a filozofãrii mitemelor sau istoriei, ca îninterbelicul francez, ori ca la brechtienii ºi dürrenn-mattienii de pretutindeni, de dupã anii ‘60.

Fracturismul se bazeazã pe ruperea mecanismelorde asociere, din care rãmîne abia umbra ºtearsã aunor sonoritãþi evocatoare, cu atît mai stranie cu cîtea apare de cele mai multe ori în contexte de su-premã banalitate, ori de ridicol nemãrginit. Cu ex-cepþia Duelului (unde valurile de cliºee atacã pînã lacoaja tragicului zona „dorului de þarã” în formulãri-le ºi substanþa cea mai derizorie), celelalte douã pie-se se distreazã copios cu replici „culturale” impli-cîndu-i la vedere pe tot felul de scriitori autohtonisau strãini (Ionesco, Kafka, Becket, Viºniec, Pãu-nescu, Vieru, Druþã, ba chiar Crudu însuºi), mereuori în contexte total nepotrivite, ori voit generatoarede absurd.

Verva ºi piruetele cu falsã referinþã intelectualãnu trebuie însã sã înºele. Textele teatrale ale luiDumitru Crudu sunt mereu sub un strict controltematic, în pofida senzaþiei de spontaneitate pecare o creeazã construcþia. ªi, la o citire atentã, elesunt în fond acute în actualitatea lor tematicã. In-versarea þintelor unui întreg aparat socio-politic,care îºi reconverteºte nealterata energie în a pro-duce delictul, în loc de a-l stopa, spre deliciulunui întreg oraº ºi al mediilor de informare estetema Crimei din staþiunea Violetelor. Cum compe-tiþia, în spiritul ºi litera ei, între „legendarii” re-prezentanþi ai unor þãri înfometate, pentru satisfa-cerea sîngeroasei bucurii a milioane de spectatorimorþi, e cea din Duelul. Cît despre salvarea Ame-ricii... cîrciumã, continent ori „poliþist universal”,aici miza e aceea a demantelãrii mecanismelor deagregare, excitare ºi control ale opiniei publice.

O carte de teatru cu adevãrat provocatoare,într-o serie menitã sã provoace reacþii atît dinpartea cititorului din fotoliu, cît ºi, mai ales, dinpartea celor care vor sã umple viaþa scenelor deteatru cu ceva... viaþã.

n

America e doar o cîrciumãn Miruna Runcan

RADU MACRICIAceastã poveste nu va fi spusã niciodatã

Cluj, Editura Eikon & Teatrul Imposibil, 2004

V olumul cu numãrul 4 apãrut la edituraEikon în colecþia Biblioteca Teatrului Im-posibil, colecþie care îºi propune sã aducã în

prim-plan dramaturgia contemporanã, este o anto-logie de trei texte noi ale cunoscutului dramaturgRadu Macrinici (consacrat prin texte precumA!Frica! ºi T/Þara mea) Seria de trei texte, unite subtitlul Aceastã poveste nu va fi spusã niciodatã, reprezintãa patra antologie de texte consacratã acestui autorale cãrui piese s-au bucurat de numeroase specta-cole atât în þarã cât ºi peste hotare. Volumul de faþãoferã spre lecturã, aºa cum remarca Miruna Run-can în prefaþa volumului, texte “situate pe palierediferite ale alchimiei textuale a autorului”. Primultext, ºi cel care dã titlul volumului - Aceastã povestenu va fi spusã niciodatã - este o dramatizare dupanuvela Poveste nemuritoare de Isak Dinesen. Tehnicadramatizãrilor nu este nouã pentru autor, ea fiindutilizatã ºi în cazul Evangheliei dupã Toma (bazatã peun text de Borges) sau a Prinþului din lacrimã (prelu-crare a Fãt-frumosului eminescian). Textul în discuþiereprezintã înscenarea unei vechi legende marinã-reºti conform cãreia un tânãr marinar este “coop-tat” de un bãtrân foarte bogat ºi, în schimbul a cincibãnuþi de aur, este dus în iatacul frumoasei salesoþii pentru a-i oferi bãtrânului un urmaº. Pe bazaacestei legende, arhitectura piesei îl plaseazã în

centrul acþiunii pe bãtrânul negustor de ceai Pros-pero (asemãnarea cu personajul shakespearian nueste întâmplãtoare, trimiterile la textul Furtunii fiinddese), ca maestru pãpuºar, dornic sã intervinã îndestinul legendei pentru a o transpune în realitate,indiferent de consecinþe. Bolnav de gutã, el nuvede nici un impediment în satisfacerea acestuiultim capriciu menit sã-i demonstreze atotputerni-cia sa ºi, implicit, sã-l salveze de la moarte. Adju-vantul sãu în toatã înscenarea, contabilul sãu Ellis,este implicat indirect în scenariul bãtrânului, însãmarcat de acesta. Vor cãdea pradã acestei „poveºti”doi inocenþi, Larisa ºi Pol, a cãror iubire va reuºi,totuºi, sã îi salveze. Odatã transpusã în real, odatãinvestitã cu consistenþã, aceastã poveste nu maireprezintã un mit general valabil, ci o frânturã deviaþã particularã ºi, în consecinþã, nu va fi spusã nici-odatã. Dincolo de aparenta melodramã, se creeazã osubtilã dezbatere a textului ficþional, surprins înipostaza sa primordial-sacralã (trimiterile la texteleprofetului Isaia sprijinã aceastã ipotezã). În mo-mentul când o comunitate se raporteazã la mituri,existã speranþã. Pol ºi Larisa nu vor putea spunepovestea lor niciodata pentru cã, în lumina realitã-þii, ea s-ar umple de trivial. Doar lumina lunii vapãstra taina celor doi, lãsând legenda sã dãinuie.Finalul textului este plasat ºi el sub aura de basm apiesei. Eºecul celor care au vrut sã încalce o ordinefireascã este total.

Al doilea text - Regele unei þãri ploioase - este o re-scriere a unui text mai vechi, Bibliotecarul, repre-zentat prima oarã pe scena Teatrului „Andrei Mu-

reºanu” din Sf. Gheorge în 1992. Textul, diferit sti-listic de primul, îmbinã tehnicile expresioniste cuteme ale teatrului absurdului, pentru a oferi un in-citant discurs despre raportarea omului contempo-ran la Istorie. Reduse la tipuri (Funcþionarul, Porta-rul, Bibliotecarul, Cartoforul etc.), plasate într-unspaþiu ameninþat de furia apelor, într-un timp ne-definit, personajele vor încerca sã se defineascã înraport cu propria lor menire, în raport cu ceilalþi ºi,în mod special, în raport cu setul de valori ale tradi-þiei pe care trebuie sã ºi le asume. Simbolicele cãrþicare sunt fie hulite, fie venerate, în funcþie de per-sonajul care ocupã în acel moment funcþia de “Re-ge”, reprezintã canonul valoric la care umanitatea,redusã simbolic al o “insulã”, se raporteazã, influ-enþatã fiind de hazardul politic. Perfect postmo-dern, discursul piesei îndeamnã la problematizare.Replica unuia din personaje evidenþiazã nesiguran-þa contemporaneitãþii: ”Istoria nu e istorie, e istooorie!”.

Ultimul text al antologiei – Mama Lolita – îm-binã de asemenea mijloacele expresioniste (perso-naje tip: Mama, Fiul, Doctorul etc.) cu cele aleteatrului absurdului, regãsibile mai pregnant înacest text. Având în centru relaþia Mamã\ Fiu,piesa dezvoltã mai multe teme ºi motive pentru aoferi o interesantã perspectivã asupra relaþiilorinterumane într-o erã post-istoricã. Îmbinãrilegroteºti, desemantizarea lingvisticã oferã imagineaunui ansamblu în care graniþele între real ºifabulos s-au desfiinþat, relaþiile naturale întreoameni se inverseazã, oferind imaginea unei lumipe care autorul o trimite ironic spre un unic scop,destul de sugestiv: intrarea în Guiness Book.

Colecþia de faþã promite sã fie o lecturãplãcutã, incitantã dar, în egalã mãsurã, necesarãpentru toþi cei care deplâng absenþa uneidramaturgii contemporane autohtone.

n

Poveºtile lui Radu Macrinicin Eugen Wohl

cartea de teatru


În Revista Fundaþiilor Regale, nr. 12, decemvrie1942, Ion Conea scria un amplu articol intitulatÎn spiritul vremii care vine (Pledoarie pentru

geopoliticã). Ce era cu vremea care va veni, care va fispiritul ei? Geopoliticanul nostru ºtia. ªtia, ºi eraprintre cei puþini care ºtia: “Puþini sunt aceia careºtiu cã cea dintâi carte pe care conducãtorul de azial Germaniei a cetit-o ºi a comentat-o înînchisoarea Landsberg – dupã încercarea de re-voluþie de la München din 1923 – a fost faimoasaPolitische Geographie a lui Friederich Ratzel. Cu eaalãturi a fost conceput ºi scris Mein Kampf. ÎnGeografia politicã a lui Ratzel stã scris, între altele, cãspaþiul este prima condiþie de grandoare a Statelor:ºi tot acolo, pagini întregi expun ºi revin neîncetatasupra aºa numitului Raumsinn, acel simþ spaþialpe care “cu cât îl are mai mult un popor, cu atâta îºiare acesta mai mai clare ºi mai asigurateperspectivele de creºtere politicã în viitor.” ªi tot alelui Ratzel sunt cuvintele: “De când e lumea, ºtiinþageograficã s-a dovedit a fi forþã politicã”, cuvintecare, fãrã sã vrei, îþi cheamã în minte pe celelalte,ale lui Sir Thomas Holdich: “Neînchipuit de mareeste primejdia care vine de pe urma necunoaºteriigeografice.” (RFR, p. 514)

Care spaþiu, putem sã ne întrebãm noi astãzi,când ºtim cum s-a terminat rãzboiul. ªi cândputem înþelege, un pic mai bine decât în 1942,cum se interpreteazã corect cuvintele lui SirThomas Holdich.

Slavici. Geopolitica, la 1871 ºi la 1878

Trei personalitãþi româneºti din Ardeal au uncuvânt important în geografia politicã a EuropeiCentrale: Slavici, A.C. Popovici ºi Emil Cioran.Într-un fel sau altul, ei sunt legaþi ºi redefiniþi deEminescu. Pe Slavici Eminescu îl învaþã istorie, îlaºeazã temeinic în limba românã ºi îi corecteazã,probabil, serialul Studii asupra maghiarilor, publicatîntre 1871 ºi 1873 în Convorbiri literare. Slaviciîncepe acest serial când are 23 de ani. Ne aflãmîntr-un moment în care harta Europei Centralese modificã repede, iar el, tînãrul cãrturar, scriesub presiunea evenimentului. Primul dintreevenimentele timpului “de lângã el” este chiarcriza Imperiului ºi abandonarea, de cãtre Viena, aromânilor, croaþilor, slovacilor: trecerea, în 1867,a Ardealului ºi a Banatului sub dominaþie ungarã.E, pentru “celelalte naþionalitãþi”, o schimbare deautoritate degradantã.

Apoi, în 1871, victoriile lui Bismarck atrag aten-þia cã o nouã putere se naºte în Europa: Germania.Ele rectificã nu doar harta Europei Centrale, ciharta Europei. Intrãm într-o nouã lume, în care secreeazã un nou echilibru de putere. Pentru tânãrulSlavici, Viena era capitala unui paradis al civilizaþiei,dar pentru toþi românii soarele rãsare la Bucureºti.El îºi va trãi fidelitatea imperialã, dar ºi, desigur,fidelitatea faþã de þara care se naºte. Ea trebuie apãratã:aºa cã el încearcã sã numeascã posibilele alianþe.Ungaria, va spune Slavici, nu are în acest spaþiudecât un aliat: România. În ofensivele, fie ele bis-marckiene, fie slave, ungurii trebuie sã fie alãturi denoi. Iar noi nu avem decât o stavilã în faþagermanilor: pe unguri.

Era un fel de a gândi aceastã lume, în carenerãbdarea maghiarã de a fi singurii stãpâni poatedeveni îngrijorãtoare pentru noua þarã. Aºezat înRomânia, Slavici trãieºte fericit cucerireaindependenþei ºi e uimit de deciziile Congresuluide la Berlin. E o nouã confruntare cu geografiapoliticã hotãrâtã de Bismarck.

Cum se construieºte o þarã? Eminescu,Slavici, Caragiale vor þara lor; Congresul de laBerlin, în care poziþia bismarckianã e categoricã,pare defavorabil românilor.

“Soll ºi haben”. Chestiunea ovreiascã în România eun studiu cãruia i se reproºeazã azi violente puseeantisemite. Care fãrã îndoialã sunt. Citeazã CarolIancu din numita broºurã:

“Dacã prinþul Bismarck are dreptul sãexpulzeze pe iezuiþi ºi pe socialiºti, Slavici seîntreabã de ce li se refuzã românilor aceeaºiatitudine faþã de evrei, care reprezintã “oconjuraþie contra societãþii moderne.” Sau:

“Noi nu-i persecutãm pe socialiºti (s.n., C.U.)fiindcã avem mai puþini decît Germania, darputem persecuta în anumite întrebãri pe evreii pecare îi avem mai mulþi decît îi are Germania peiezuiþi, pe socialiºti ºi pe evrei împreunã… DacãApusul va ºti sã impunã cu forþa emancipareaevreilor, românii vor ºti sã reziste.”

Ne aflãm într-un timp în care Europa îºihotãrãºte noile graniþe: iar România trebuia sãexiste între ele. Cum? Întrebãrile ºi rãspunsurilelui Slavici vin din experienþa unui autor tradi-þional pentru care lumea este, totuºi,neschimbatã. Iar Imperiul e etern. Iar þara care senaºte trebuie sã triumfe. Scrisul, stãruinþa înarhivele Hurmuzachi, pedagogia îl aºeazã întreanumite certitudini – certitudini de “om bãtrân”.

O experienþã desosebitã este cea de la revistaTribuna ºi cea privind relaþiile cu Partidul NaþionalRomân. Într-o carte frumoasã în care analizeazãdevenirea lui Eugen Brote, Lucian Boia (veziEugen Brote 1850-1912, Ed. Litera, 1974) afirmã cãexistenþa lui Slavici ºi a lui Brote, defineºte douãdestine paralele: fãrã îndoialã cã simplificãrilesuccesive ale ofensivelor publicistico-electorale auînnegrit imagini care ºi-au avut transformãrile lor.Sau cum scrie Lucian Boia:

“Dacã Tribuna are multe merite, cel mai deseamã rãmâne totuºi impunerea acþiunii memo-randiste; în declanºarea ºi desfãºurarea ei iniþialã, înatragerea maselor în jurul ideilor memorandiste, E.Brote, care dupã 1890, rãmâne principalulconducãtor al grupãrii tribuniste, a avut meritul dea fi înþeles cã miºcarea nu se putea desfãºura izolat;de aici eforturile lui pentru realizarea unei alianþecu slovacii ºi sârbii din Ungaria...” (op. cit., p.194). Rãmâne, însã pentru cât timp? Cât conteazãîn devenirea slavicianã fidelitatea faþã de Împãrat,faþã de Sturza, faþã de Brote ºi Mangra?

Aºa cã în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea el este considerat învechit de cãtre tinerii carevor altceva decît supunere ºi disciplinã. Ultimuldeceniu al veacului al nouãsprezecelea introduceîn arenã ºi un combatant tînãr care nu manifestãnici o cruþare faþã de politica de înþelegere practi-catã de “triunghiul Slavici-Mangra-Brote”. Nãs-cut la Lugoj, tînãrul Popovici va intra în bãtãliilepolitice ca autor al Replicei (mai exact: Chestiunearomânã în Transilvania ºi Ungaria. Replica junimiiacademice române din Transilvania ºi Ungaria la

Rãspunsul dat de junimea academicã maghiarãMemoriului studenþilor universitari din România –1892). Schiþeazã aci principiile federalismului,principii care, dupã 1848 sunt frecvente înImperiu. A.C. Popovici va fi unul dintre pole-miºtii care vor ataca sistematic “vechea gardãtribunistã”. Articolul se cheamã Nemernici!: “Sãspargi un comitet, sã sfarmi toatã organizareanoastrã de luptã, sã prefaci tot partidul naþionalîntr-un sfîºietor cimitir, sã semeni vrajbã ºi zîzanie,sã colportezi minciuni ºi infame calomnii, sã ali-mentezi neîncrederea între oameni, iar din acestemotive sã avînþi o generaþie de oameni de bunã-credinþã: sã-i legi sã-i duci orbeºte pînã la un punctºi în sfîrºit sã cauþi ca prin surprindere sã-i prefaciîn partid modest, recte în partidul denecondiþionatã capitulare, iatã elementele careconstituiesc noþiunea trãdãrii fundamentului dedrept pe care stãm…[…] Ei bine, Viena ºi Pesta suntazi perfect acelaºi factor: maghiarismul.” (s.n.)

A.C. Popovici face parte dintr-o altã generaþie:generaþia care intrã în politicã radicalizatã de exclu-sivismul Anschluss-ului de la 1868. E o generaþieluptãtoare – o generaþie care se poate sprijini peRomânia întemeiatã de Maiorescu, Eminescu,Slavici, Caragiale. E o generaþie care citeºte ºicãrþile fundamentale ale Statelor Unite, ale Anglieiºi ale Franþei. Vaida-Voievod, A.C. Popovici nu aunici o reþinere: ei vor nu mila împãrãteascã – eivor, de-a dreptul, implicarea viitorului împãrat îndemersul lor. Îl vor aliat pe Franz Ferdinand. Vor,alãturi de tineri cehi, croaþi, maghiari, slovaci, sârbi“sã-l educe”. Sã-i dea soluþii pentru salvarea(pentru reformarea) imperiului.

Ioan Slavici nu mai este cu ei. Iar în închisoa-rea pe care o face dupã Unirea de la 1 decembrie1918, nu crede cã România Mare rezolvã proble-mele româneºti. Trage cu ochiul admirativ la so-cialiºtii care cântã Internaþionala (“în cor bine ar-monizat”). Dacã ar fi mai tânãr, se confeseazã ma-rele scriitor, le-ar fi alãturi. Dacã nu s-a realizatuniunea româno-maghiarã, dacã nu l-am fãcutpraf pe Bismarck, mãcar atât: Internaþionala, prinnoi s-o fãurim.

A.C. Popovici. Geopolitica, de la 1878 la 1918

Fãrã îndoialã cã A.C. Popovici are vocaþie delider. Nãscut la Lugoj în 1863, se formeazã într-un Banat guvernat de alte relaþii decât cele dinlumea lui Slavici. Sunt între ei 15 ani distanþã –foarte mult, dacã e sã luãm ce înseamã schimbarealumii în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea.

Orgoliul, mândria ºi nu, în ultimul rând“ocoºenia” bãnãþeneascã presupun altã arhitecturãºi altã definiþie a personalitãþii sale. Se formeazã înaltã epocã: în lumea definitã nu doar de Germaniabismarckianã, de buna relaþie cu Împãratul, ci ºi deascensiunea noilor forþe politice, intelectuale – anoilor lideri. Cititor al ziarelor de pretutindeni(fiindcã el este legat de actualitate cum puþini autoriromâni fuseserã pânã la el) e la curent cu noile ideipolitice ale lumii. ªtie ce se întâmplã în StateleUnite, în Anglia, dar ºi Germania, Ungaria, Rusia.Cunoscãtor a vreo douãzeci de limbi, el areîncredere în modelul american. Exponent al spiri-tului tânãr, cu o excepþionalã deschidere spre nou,se leagã de tot ceea ce ar putea oferi soluþii noiImperiului, un Imperiu în care problema naþionalãrãmâne, pentru el ca ºi pentru prietenii sãi,centralã. Despre felul în care A.C. Popovici vrea sãrealizeze alianþele cu “ceilalþi” – sã stabilizeze un

explorãriDespre construcþia ºi iluzia geopoliticã:

Slavici, A.C. Popovici, Ciorann Cornel Ungureanu

à


front comun al românilor, cehilor, sârbilor,slovacilor, croaþilor, va scrie cel mai apropiat aliat alsãu, Vaida Voievod. Vaida Voievod va încerca ºi odefinire a personalitãþii sale:

“A dispus de toate calitãþile unei individualitãþigeniale: memorie, judecatã clarã în sintezadeducþiilor logice, pregãtire enciclopedicã sugestivãirezistibilã asupra siguraticilor ºi colectivitãþilor,voce sonorã de timbru simpatic, figurã impozantã,frumoasã, virilã, ochi ageri de privire scânteietoare.Singura lui preocupare ºi þinta vieþii a fostasigurarea securitãþii neamului românesc. Era unsinguratic. Abia 3-4 prieteni dispuneau de întreagalui încredere personalã ºi politicã.”1

Tatãl sãu, ne mai spune Alexandru Vaida Voie-vod, era vãr cu Coriolan Brediceanu. Excepþionallider regional, Coriolan Brediceanu va realiza, înLugojul de la sfârºitul veacului al XIX-lea, o im-portantã solidarizare a forþelor naþionale. FamiliaBredicenilor va da României admirabili luptãtoripentru unire, cãrturari de seamã, artiºti importanþi.Lucian Blaga, crede Pavel Bellu, s-a format (ºi) înclimatul acestei familii. 2

Este demnã de reþinut definiþia de “bãnãþean”al lui A.C. Popovici, aºa cum o formuleazãLucian Blaga:

“Aceastã curioasã îmbinare de filozofie univer-salã ºi folclor românesc dau articolelor sale un aergrav ºi naiv, dogmatic ºi pitoresc în acelaºi timp.Am scris în numãrul trecut al acestei reviste despreînalta culturã etnograficã a bãnãþeanului în asemã-nare cu a românilor din alte regiuni. În rãstimp amrecitit articolele lui A.C. Popovici: fãrã sã ne aºtep-tãm, ne-am convins cât de “bãnãþean” a rãmas pânãla urmã acest gânditor. Interesul etnografic ºi dra-gostea pentru folclor, aproape ipertrofic crescute,sunt o trãsãturã a scriitorilor ºi compozitorilorbãnãþeni. Faptul se explicã desigur cã însãºi culturabarocã a poporului de aici reprezintã extremadiferenþiere a etnografiei româneºti. Ca verificare atezei noastre ne întâmpinã felul de a gândi al luiPopovici. Întâia oarã un gânditor român utilizeazãproverbul poporal cu o insistenþã impresionantã,alãturi de aforismele marilor filozofi!”.3

Grigore Nandriº selecteazã, în conferinþainaguralã a Societãþii pentru Culturã din Bucovina(Rãdãuþi, 9 iunie 1937) din Religiune ºi naþionalitateacest text, care ni se pare ilustrativ nu doar pentru“adâncã ºi sincerã religiozitate creºtinã”, ci ºi pentruvocaþia profeticã a scriitorului:

“Dar fireasca rânduialã a lumii aºa este cãomul nu pentru a trupului hranã trãieºte. Ci el sehrãneºte spre a trãi. Spre a trãi cu trupu-i, dar maiales cu mintea, cu inima, cu sufletul sãu. Cãcinumai din aceste dumnezeieºti adâncuri alefãpturei omeneºti izvorãºte putinþa de viaþã, defericire omeneascã pe acest pãmânt. Iar pentruviaþã omului nu îi trebuie numai pâine, ci ºicuvântul lui Dumnezeu. Cãci viaþa astaomeneascã toatã ce-i? ªi ce e toatã lumea aceastavãzutã de noi? O scurtã viaþã de om, de câtevazeci de ani, ce însemneazã? Doar sufletul nostrude oameni muritori, când în bucurii, când înmâhniri o ducem de la leagãn la mormânt, darnumai o viaþã de om, de om trecãtor. Trecãtor, peo corabie trecãtoare, o coajã de lâmâie pe o nesfâr-ºitã mare, dincolo de orice închipuire omeneascã.Trecãtorule semeþ, de unde vii, unde te duci?Dintr-o lume necunoscutã într-o necunoscutãlume. Pe o cale de unde nu mai este întoarcere.Pe vecie! Urmãreºte gândul acesta! Pe vecie! Cutoate ale lumii bucurii, dureri ºi nãdejdi omeneºti.ªi pentru ce veniseºi din cea negurã a nesfârºitelorvaluri de vremi? ªi pentru ce te duci?”

Scrie Grigore Nandriº:“Sunt simple ºi înfiorãtor de clare aceste

gânduri în jurul celor din urmã întrebãri, pentrucã vin de-a dreptul din gândirea ºi simþireareligioasã a poporului, în sufletul cãruia ele s-auadâncit de veacuri…”4

Lucian Blaga crede cã A.C. Popovici avea o“concepþie etnograficã despre culturã”. ªi îºiîncheie astfel portretul din Banatul :

“În cultura noastrã, A.C. Popovici, europeanulbãnãþean, e cel mai consecvent reprezentant alaristocratismului þãrãnesc (s.n.). ªi prin aceasta încãmult timp o apariþie de palpitant interes.”5

Într-o carte vie8, Gh. Jurma selecteazã câtevaopinii despre A.C. Popovici. Prima dintre ele edatoratã lui Petre Pandrea ºi e extrasã din prefaþape care Pandrea o pune în fruntea traducerii saledin Statele Unite ale Austriei Mari (1938). Fãrãîndoialã cã trebuie sã descoperim în simpatia luiPetre Pandrea pentru A.C. Popovici similitudini –afinitãþi elective: amândoi cred în aristocraþiaþãrãneascã sau mãcar sunt legaþi de ea:

“Filosof al statului ºi sociolog, tactician politicde facturã machiavelicã, Aurel C. Popovici rãmâ-ne una dintre cele mai stranii, mai complexe ºimai mãreþe figuri din istoria culturii noastremoderne”.

Gheorghe Jurma descoperã un numãr dinCaraºul Nou, Oraviþa, an II, nr. 7-8, iulie-august1935 care este închinat lui A.C. Popovici.Vrednicii ziariºti orãviþeni adunaserã elogii, de laNicolae Iorga (“Aurel Popovici a putut sã urmezeo cale greºitã… Dar a fost o mare inteligenþã ºiun om cu o voinþã de fier…”), la S. Mehedinþi.De mare interes pentru cei ce acordã atenþiegeografiei politice sunt opiniile ultimului:

“Personal sunt convins cã el ocupã în istorianoastrã contemporanã un loc fãrã egal în ce pri-veºte perioada de pregãtire a unitãþii naþionale.Într-o conferinþã pe care am þinut-o la aniversareapreºedintelui Masaryk, fiind de faþã ministrulCehoslovaciei ºi reprezentanþii cei mai de seamãai coloniei cehoslovace, am afirmat cã bãnãþeanulA. Popovici a fost de la Eminescu pânã azi cel maiager ºi mai cinstit cugetãtor politic. Putea fi unMasaryk al României. (A mers cu jertfa pânãacolo cã a sacrificat fãrã ºovãire toate intereselefamiliei, adicã ale propriilor sãi copii.) Dar azi,dupã 15 ani de la întregirea hotarelor, þãrâna luizace încã în pãmânt strãin!”

Putea fi un Masaryk al României? În perioadaexilului genevez, Vaida ºi cu Popovici ar fi trebuitsã-l întâlneascã pe Masaryk. Îl cunoºteau poatemai bine decât sugereazã Vaida Voevod în memo-riile sale. Îl întâlnise la “conferinþele” naþiuniloroprimate. De altfel, memoriile lui Vaida Voevod(vol. I, 1994, vol. II, 1995, volumul al III-lea,1997, dar mai ales al patrulea, 1998, apãrute laeditura Dacia în îngrijirea lui Alexandru ªerban)se opresc pe larg asupra relaþiilor dintre Al. VaidaVoevod, A.C. Popovici ºi oamenii politici aiprimului deceniu al veacului. Exista ointernaþionalã a naþiuniloroprimate, greu deînþeles dupã 1918. Popovici are o autoritate realã,nu doar în cercul lui Franz Ferdinand,moºtenitorul posibil al tronului, cel care ar fiputut aºeza o nouã lume, o nouã Europã, ci ºiîntre liderii naþiunilor oprimate. Evident, FranzFerdinand gândea noi relaþii în Imperiu ºi cãutaalte puncte de sprijin decât cele oferite de tradiþiileosificate ale Casei Imperiale. Liderii naþiuniloroprimate puteau deveni arhitecþii Imperiului sãu:de aceea îi asculta cu atenþie. Proiectul federativ allui A.C. Popovici viza, aºa cum au arãtat ºi alþii,apãrarea în faþa agresiunii maghiare ºi instaurareaunor noi relaþii în centrul Europei. Dinmemoriile lui Vaida putem decupa un ºir demomente care fixeazã o strategie a rezistenþei:

“În urma sfaturilor (s.n.) lui Aurel C. Popovici,în timpul prezidenþiei mele (la România Junã, n.n.)introdusesem obiceiul sã mã prezint, în frunteaunei delegaþii – cu panglicile tricolore în piept - laºedinþele festive ºi petrecerile societãþilor surori; laslovaci “Tatran”, la croaþi “Zvonimir”, la sârbi“Zora” etc… ªi colegii din Budapesta, Cluj, Graz,etc. întreþineau prietenii cu studenþimea ne-maghiarã. Prin Replica, datoritã lui Popovici-Dipsi

s-a dat primul semnal al comunitãþii de interese aleviitorului generaþiei tinere nemaghiare.”

Existã ºi o strategie a medierilor:“Greutatea era sã te apropii de germani. Con-

flictul între aceºtia ºi diferiþii slavi era iremediabil.Noi românii eram însã într-o situaþie interme-diarã, neutralã. Noi însã ne adaptaserãm mediuluivienez ºi moravurilor studenþeºti.”7

Aºadar, Statele Unite ale Austriei Mari sesprijinã, pe de o parte, pe o tradiþie combatantãcare urcã pânã la Eminescu 8, pe de alta, pe relaþiidirecte între liderii naþionalitãþilor oprimate dinImperiu. Dupã cum ºi pe relaþii cu cei care ar fiputut sã preia conducerea Imperiului ºi sãreformeze “Europa de est”.

Cartea lui Aurel C. Popovici poartã subtitlulStudii politice în vederea rezolvãrii problemei naþionaleºi a crizelor constituþionale din Austro-Ungaria. Einauguratã de un text “cãtre prietenul cititor”:

“În timpul multiplelor ºi grelelor crize, care sa-pã la temelia marelui nostru Imperiu – a acestuiImperiu chemat la o înaltã misiune – rareori s-aauzit glasul unui nemaghiar, venit din Ungaria saudin Transilvania. […] / Pentru cã – pe la 1890 – amscris o lucrare obiectivã asupra poporului meu, ju-raþii maghiari din Cluj m-au condamnat la nu maipuþin de patru ani de închisoare. Din exilul în caresunt silit sã trãiesc, socotesc, deci, cã pot sã-mi spunmodesta mea pãrere asupra stãrilor din Imperiulnostru. Cu atât mai mult o pot face, cu cât am fost,în mod permanent, ºi am rãmas ºi astãzi, un con-vins partizan al ideii unei Austrii Mari ºi unitare.”

E clar cã nici frazele de mai sus, nici îm-pãrþirea Imperiului în 15 unitãþi geografice nuputeau sã convinã nici înainte, nici dupã primulrãzboi mondial. La 1906 aceste împãrþiri evocau onouã geografie europeanã.

La începutul veacului, aceastã “nouã împãrþire aImperiului “ (alãturi de “împãrþirile” pe care le pre-coniza Franz Palacky) evocã o nouã lume – o nouãEuropã. Austro-Ungaria va purta numele StateleUnite ale Marelui Imperiu de Est . Dacã “lumea nouã”cu Statele Unite ale Americii a fost validatã deistoria modernã, de ce Europa nu ar putea edifica,la rândul ei, Lumea nouã? De ce modelul americann-ar putea sã fie unul al lumii de mâine?

Cel care a înþeles cã proiectul federativ al luiA.C. Popovici poate deveni actual în cadrulfederaþiei europene a fost I.C. Drãgan. Elretipãreºte în 1979 Statele Unite ale Austriei Mariînsoþitã de un volum de studii semnate de J.C.Drãgan, Otto de Habsburg, Marco Pons,Alexander Randa, Franz Wolf. Cãrþile deschid oserie numitã Precursori ai europeismului.

Al doilea moment al “recuperãrii” este studiullui Virgil Nemoianu, Un neoconservateur jeffersoniendans la Vienne de fin de siecle: Aurel C. Popovici, pu-blicat în volumul Miklos Molnar, Andre Reszler(ed.) Le Genie de l’Autriche-Hongrie, Paris, P.U.F.,1989, pp. 31- 42. Unghiul de vedere este schim-bat: nu mai e vorba de un precursor al europeis-mului, ci de un neojeffersonian care aparþine unuimoment definitoriu al Europei Centrale. Lucrarealui Virgil Nemoianu apare într-un moment deexpansiune a ideii de Europa Centralã; în 1983/1984 Tragedia Europei Centrale a lui Kundera obþineaun copleºitor succes, declanºând cercetãrisuccesive importante. Însuºi Virgil Nemoianuîncepe invocând apariþia a douã “excelente lucrãride istorie culturalã care au tratat problemaimperiului Austro-Ungar, Viena lui Wittgenstein deToulmin ºi Janik (1973) ºi Sfârºit de secol la Viena.Politicã ºi culturã a lui Carl Schorske (1980)”.

Trei trãsãturi ar marca, crede Nemoianu,gândirea lui A.C. Popovici. Prima, nefericitã, - arfi “atracþia lui Popovici pentru noul val de rasismºi despre atacurile sale frecvente împotrivalevantinilor balcanici, a evreilor, a triburilor ºi araselor strãine de cultura europeanã. “

Acestea s-ar datora în primul rând “influenþeixenofobe a lui Eminescu” ºi, în parte, unor perso-nalitãþi precum Gobineau, Vacher de Lapouge, H.

à


S. Chamberlain etc. Dar, scrie Virgil Nemoianu,“alte douã trãsãturi ale gândirii lui Popovici, caresunt mai importante decât prima ºi care caracteri-zeazã întreaga sa operã, sunt descentralizarea orga-nicã ºi autoritatea guvernamentalã puternicã. Popo-vici dorea ca structura constituþionalã sã semene cucea din vechea doctrinã englezã whig, în care douãpartide, unul conservator ºi altul liberal, îºi disputãputerea în cadrul unei monarhii constituþionalemoderate.”9

Poate cã meritul cel mai important al studiu-lui lui Virgil Nemoianu este buna identificare amodelului american. 10 Citabile sunt ºi concluziilestudiului:

“Popovici ºi mulþi alþi neoconservatori au pro-dus cu adevãrat idei novatoare. În acelaºi timp,retrospectiv vorbind, efortul lor de a menþineîntr-o anumitã formã conglomeratul politic alEuropei Centrale pare a fi fost justificat din plin,iar eºecul lor, de-a dreptul tragic.”11

Adevãrul e cã în timpul primului rãzboimondial teoriile lui A.C. Popovici se rectificau cumare vitezã. La question roumaine en Transylvanie eten Hongrie (apare postum, în 1918) ar exprimaopþiunile sale pentru statul naþional român. A.C.Popovici murea în februarie 1917 la Geneva, iarcãrþile sale au traversat epoci de inactualitatesubliniatã, ca (aproape) orice operã de geopoliticã.12

În studiul pe care l-am consacrat lui Slavici (Ed.Aula, 2000) subliniam (pp. 32-33) ºirul de articoledin Tribuna anului 1896 – cu o vocaþie pamfletarã(“…Sã spargi un comitet, sã sfarmi toatã organiza-rea noastrã de luptã, sã prefaci tot partidul naþionalîntr-un sfâºietor cimitir…“ Articolul se cheamãNemernici!). Mai scriam cã generaþia este radicalizatãde momentul 1867 al Compromisului. A.C. Popovicieste un temperament violent. ªi a avut parte deatacuri deosebit de violente, unele venite chiar dinpartea “noilor generaþii”. În 1910 , Goga “ºi ai sãi” îlpriveau cu suspiciune. Cât de mare e suspiciunea?“Gazeta Transilvaniei publicã la loc de frunte unlung articol al dlui Aurel C. Popovici care ne înfãþi-ºeazã încã o datã bogata ºi bolnava imaginaþie adsale. Pe un fond de fapte care nu existã decât înînchipuirea dsale, dl Popovici brodeazã o întreagãpoveste de intrigi, combinaþii ºi bazaconii pe cari lecitim ca ºi cum am citi un capitol de roman senza-þional… Dl. Popovici o începe de departe, de acum14 ani, când, spune dsa, s-a mai fãcut o încercare,identicã cu cea de azi, din partea dlor Sturza, Brote,Mangra ºi Bianu, de a decapita pe bãtrâni, în fruntecu preºedintele Raþiu. Nu vom discuta aceastãparte istoricã a reminescenþelor dsale, ne aducemînsã bine aminte cã dsa ºi atunci îºi dãduse… toateîmpuºcãturile în vânt.”13

Emil Cioran. Geopolitica, de la1918 la 1989

În anii treizeci Cioran scrisese câteva articoledispreþuitoare despre Mircea Eliade. Nu fãceaparte din lumea lui. În exil, Eliade va face partedin lumea lui. Sau, cum va spune într-un exerciþiude admiraþie:

“Nu þi-l imaginezi în rugãciune pe un specialistîn Istoria religiilor. Sau dacã se roagã cu adevãrat,atunci îºi dezminte învãþãtura, se contrazice ºi îºiruineazã Tratatul, unde nu figureazã nici un adevãratDumnezeu – unde toþi Dumnezeii sunt egali.Degeaba îi descrie ºi îi comenteazã cu talent, viaþãnu le poate insufla: le va fi stors astfel toatã seva;comparându-i pe unii cu alþii îi va fi uzat pe uniiîmpotriva altora, în detrimentul tuturor, iar ceea cemai rãmâne din ei sunt doar simboluri anemice cucare credinciosul nu are ce face, presupunând cã laacest stadiu al erudiþiei, al dezabuzãrii ºi al ironiei, arputea cineva care sã-l facã sã creadã cu adevãrat.Suntem toþi, cu Eliade în frunte, niºte foºti credin-cioºi, suntem toþi niºte spirite religioase fãrã religie.”

Ideea cã Eliade ºi Cioran sunt spirite comple-mentare a fost susþinutã chiar de Cioran. AutorulExerciþiilor de admiraþie avea nevoie de un strãluciterou al eºecului pe care sã-ºi ilustreze teoriile. Celmai semnificativ dintre omagiile pe care Cioran leaduce prietenului sãu este articolul necrolog, Însfârºit o existenþã împlinitã. Dacã Cioran ar reprezentane-împlinirea, Eliade ar reprezenta Deplinãtatea.Eliade, aºa cum scria, “era strãin oricãrui nihilism,fie el ºi metafizic”. Dar dacã ideea împlinirii prinfaptã este, pentru Cioran, profund dezagreabilã, nuînseamnã cã experienþa împlinirilor nui-i confirmãlui Cioran afirmaþia din tinereþe cã el este Un omfãrã destin?

Plenitudinea, iatã diavolul meschin al exis-tenþei cioraniene!

Cioran îl citeazã de câte ori are ocazia pe Mir-cea Eliade. E zeitatea unui demolator de credinþe– singura posibilã. Erou al plenitudinii, Noica îlva cita de câte ori va avea ocazia, pe Cioran. Îi vacere sfaturile. La bãtrâneþe, Noica îºi construieºteOlimpul pãltiniºean la doi paºi de comuna exila-tului. Îºi apropie exilul sãu lumesc de spaþiul ori-ginar al marelui exilat. Scrisoare cãtre un prieten dedeparte a devenit un document celebrisim ºi pen-tru cã un numãr de intelectuali au fãcut ani bunide puºcãrie datoritã lui. Sau cum scrie Sorin Vie-ru: “În jocul de ºah al luciditãþii cu iluzia, dialogulde o viaþã Cioran-Noica pecetluieºte o remizã întredouã orientãri diferit colorate ale gândirii. Cioranafirmã viaþa, chiar când o neagã, mijloacele luicopleºind, chiar contrazicând scopul; iar Noica n-afãcut o viaþã întreagã decât sã caute sensuri, chiaracolo unde nu erau de gãsit.”

Unul ar trãi sub steaua luciditãþii, celãlaltînchipuind o veritabilã cartã a amãgirilor. Viitorulvãzut de Cioran stã sub steaua Apocalipsei, celinterpretat de Noica, sub semnul speranþei.

Noica va încerca sã restituie tinerilor Utopia,ruinatã de regimurile totalitare. 14

Cei care vorbesc despre regimul complementarCioran-Noica se sprijinã pe cele douã scrisori. Maiexistã o conferinþã þinutã de Noica în iunie 1943 laBerlin: Die innere Spannung der kleinen Kulturen.Fericit supravieþuitor al istoriilor nefericite dinrepetatele reprize ale confruntãrii cu puterea, Noicapare acum bine aºezat pe orbita bãtãliei câºtigate.Ne aflãm în vara anului 1943, într-un timp în careunii aºteptau încheierea rapidã a rãzboiului ºiaºezarea Noii Ordini Europene. Utopia lui Noicae, din nou, la doi paºi. Conferinþa se aflã în ramaunor citate din Cioran. Iatã, el fusese profetul, el ebãrbatul providenþial al Noului Timp. Scrie

Cioran, citeazã Noica:“De ce noi românii, etnic vorbind mai omogeni

decât germanii, a trebuit sã ne aºteptãm soarta omie de ani?… Astãzi la ce-am ajuns? La voinþa de aface istorie. Cine a înþeles acest lucru este lãmuritde tragedia culturilor mici, cu cu tot ceea ce esteraþional, abstract, conºtient în tragicul nostru.”

Stilul triumfalist strãbate de la un capãt laaltul conferinþa, desfãºuratã (ºi) dupã sugestiilecioraniene. De altfel, cu un citat din Cioran seîncheie expozeul:

“Nemulþumiþi, asta suntem în fond. Nemul-þumiþi, nu însã întocmai unui Cantemir, carevenea cu tot Occidentul în el sã se aplece asupraneamului românesc. Nemulþumiþi de ceea ceºtim cã puteam fi ºi nu suntem încã. Tot ce nu eprofeþie în România, a spus acelaºi tânãr (Cioran,n.n.) e atentat asupra României.”

Deocamdatã, în anul de graþie 1943 la Berlin,între Cioran ºi Noica înþelegerea e deplinã. Nusunt complementari, sunt consecutivi. Se expri-mã unul prin celãlalt. Se alimenteazã din aceeaºiCartã a Amãgirilor. Sau cum zice Noica: “Simþimbine cã, dacã ne deschidem astãzi spre istorie, emai ales pentru cã biologic ºi spiritual se întâmplãcu neamul nostru un proces de creºtere dinãun-tru în afarã, de la fiinþã cãtre forma istoricã . Noiºtim cã la sfârºitul veacului acestuia poporul românesc vanumãra 50 sau ºaizeci de milioane de locuitori.” (s.n.)15

Cioran voia o Românie cu populaþia Chinei ºidestinul Franþei, Noica aratã cã ne aflãm prinapropiere.

ªi dacã înmulþirea românilor nu se va întâmplaprecum în visul lui Cioran, ºi dacã la începutulanilor optzeci eram încã departe de cele ºaizeci demilioane, putea fi gãsit un centru al lumii de undetoate cele ale povãþuirii filosofice puteau sã sedesfãºoare cu succes: Pãltiniºul. Lângã Rãºinarii luiGoga ºi a lui Cioran, lângã Sibiul-celor-mari, înTransilvania tuturor iluziilor, Europa cea adevãratã– cea a culturii – putea renaºte. Iatã cea mai fertilãdintre iluziile geografiei mitteleuropene.

n

Note:1. Alexandru Vaida Voevod, Memorii, vol. IV, Prefaþã, ediþie

îngrijitã, note ºi comentarii de Alexandru ªerban, EdituraDacia, Cluj-Napoca, 1998, p. 156.

2. Pavel Bellu, Blaga, în marea trecere, Editura Eminescu,Bucureºti, 1970.

3. Banatul, I, 1926, nr. 2, p 6. Un studiu aparte ar trebui con-sacrat felului în care A.C. Popovici rescrie Povãþuirile lui

àcontinuare în pag. 22

Peter Augustovici (Slovacia)


La sfârºitul celui de-al doileea rãzboimondial, statele din centrul ºi estulEuropei au intrat în zona de influenþã

sovieticã, adoptând modelul sovietic politic ºiinstituþional, proces cunoscut în literatura despecialitate sub denumirea de “sovietizare”.

Termenul este utilizat doar de istoriografianon-marxistã, pentru istoricii marxiºti neexistândconceptul de “sovietizare”. Pentru aceºtia,adoptarea modelului sovietic ar fi un procesfiresc, consecinþã a luptei de clasã ºi a evoluþieiistorice, conform legilor pe care ideologiamarxist-leninistã pretindea cã le-a descoperit.Problema este mult mai nuanþat tratatã de cãtreistoricii necomuniºti, existând mai multeinterpretãri privind debutul rãzboiului rece ºiapariþia regimurilor de democraþie popularã.1

Sovietizarea ºi mai apoi monolitizareastalinistã a societãþilor est-europene s-a produsînsã prin intermediul unor mãsuri ºi instrumenteconcrete care au întãrit tot mai mult putereastatului totalitar asupra societãþii: crearea unuipartid unic muncitoresc, prin absorbþia social-democraþilor, care devine singurul stãpân alscenei politice, reforma sistemului judecãtoresc ºia învãþãmântului dupã model sovietic,subordonarea bisericii faþã de stat, planificareaeconomicã, teroarea sistematicã printr-un aparatrepresiv supradimensionat, ºi nu în ultimul rândcolectivizarea pãmânturilor agricole ºinaþionalizarea principalelor mijloace de producþie– subiectul prezentului studiu.

Lucrarea de faþã îºi propune sã subliniezecâteva aspecte ale naþionalizãrii în România:pregãtirea sa atentã de-a lungul mai multor ani decãtre Partidul Muncitoresc Român, înfãptuirea sade cãtre o elitã restrânsã a Partidului, ilegalitateaactului ºi consecinþele sale pentru societatearomâneascã.

Naþionalizarea de la 11 iunie 1948 a reprezen-tat doar punctul culminant al unui proces înde-lungat, început imediat dupã preluarea puterii decãtre comuniºti în România. Începând cu mai1945, printr-o serie de legi a fost restricþionatãmarja de libertate a producãtorilor particulari,crescând treptat puterea statului. Amintim aici:legea nr. 348 pentru reglementarea salariilor ºiînfiinþarea economatelor, legea nr. 349 pentrureglementarea regimului preþurilor ºi circulaþieimãrfurilor, legea nr. 350 pentru aducerea încirculaþie a mãrfurilor, legea nr. 351 pentrureprimarea speculei ilicite ºi a sabotajuluieconomic 2. Prin înfiinþarea economatelor fabricileerau încãrcate cu obligaþii aproape insurmonta-bile, mai ales cele deþinute de particulari. Ele erauobligate sã furnizeze în aceste magazine produsede bazã pentru muncitori la preþul fixat de lege,dar aceste produse nu puteau fi achiziþionatedecât de pe piaþã, pierderile fiind enorme.3

Apogeul l-a reprezentat înfiinþarea oficiilor

industriale în iunie 1947, practic un cec în albpentru dreptul de ingerinþã al statului, fãrãaprobarea cãruia orice iniþiativã economicã eraimposibilã. Constituþia de la 1948 legitima ºi eanaþionalizarea, printr-o serie de prevederieconomice, desfiinþând printre altele principiulinviolabilitãþii proprietãþii.

În ziua de 11 iunie naþionalizarea a fostefectuatã prin surprindere de cãtre cadrele deîncredere ale Partidului Muncitoresc Român.Cercetãrile noastre în judeþele Arad ºi Cluj aratãcã doar câteva persoane din ierarhia localã departid ºtiau cã se pregãteºte naþionalizarea ºi chiaractiviºtii care au participat la înfãptuirea ei au aflatde acest lucru abia cu o searã înainte, când au fostconvocaþi la sediul Partidului. Este vorba practicde elita de partid localã: membrii comisieijudeþene de naþionalizare (mai puþin primul-secretar de judeþ aflat la Bucureºti), membriibirourilor judeþene de partid, consiliile judeþenesindicale, activiºtii de partid, secretarii organi-zaþiilor de partid din întreprinderile importante,viitorii directori ai întreprinderilor ce urmau a finaþionalizate. Instrucþiunile Comitetului Centralal PMR cãtre filialele judeþene insistã pe secretul

operaþiunii. Documentele de partid precizeazãtextual: “Se va da o atenþie deosebitã pãstrãriisecretului operaþiunii, pânã la ora indicatã,secretarul judeþenei va rãspunde personal de acestlucru”4. Toate acestea aratã cã Partidul eraconºtient de impopularitatea mãsurii ºi se temeade rezistenþa populaþiei. Aceasta contrazice tezaoficialã de atunci, conform cãreia PartidulMuncitoresc Român a fost instrumentul voinþeimaselor, îndeplinind doar o necesitate istoricãinevitabilã.

Criteriile naþionalizãrii erau astfel introduse înlege, încât Partidul putea naþionaliza orice între-prindere consideratã de interes. Legea aveacaracter retroactiv, ceea ce contravenea oricãruispirit juridic.

La 11 iunie 1948 au fost naþionalizate toateîntreprinderile considerate importante. Elecuprindeau sectoarele strategice ºi aveauprincipala forþã de producþie. La recensãmântulîntreprinderilor industriale din 15 noiembrie1948 sectorul de stat deþinea 90% din capacitateatotalã de producþie.5

Se poate spune astfel cã naþionalizarea a re-prezentat un pas important în transformareaRomâniei într-un stat totalitar de tip sovietic. Ea areprezentat un proces complex, elaborat de-alungul mai multor ani de cãtre Partidul Comu-nist Român incluzând o serie de mãsuri premer-gãtoare ºi în care momentul 11 iunie 1948 areprezentat doar punctul culminant, alte valuri denaþionalizãri, de mai redusã importanþã ur-mându-i. El a avut drept scop esenþial instaurareacontrolului Partidului asupra industriei ºi asegmentelor strategice din economie ºi nutrecerea la o nouã modalitate de producþie,superioarã celei vechi. Economia planificatã,dirijatã de la centru, nu s-ar fi putut realiza fãrãaceastã mãsurã. Aºa cum subliniazã majoritateaspecialiºtilor, scopul ei a fost prioritar politic ºi nuunul economic. Partidul Muncitoresc Român ºi-aîntãrit decisiv controlul asupra societãþii ºiindivizilor prin atacul dreptului fundamental laproprietate. Puterea industrialã era acum înmâinile partidului. România era însã o þarã agrarã,prin urmare colectivizarea a urmat naþionalizãriica mãsurã logicã, desãvârºind controlulpartidului-stat asupra economiei ºi traumatizândprofund societatea.

n

Note1. A se vedea în acest sens Hugh-Seton Watson – The East

European Revolution, London, 1961, p. 169-171; ZbigniewBrzezinski –The Soviet Block. Unity and confllict,Cambridge,Massachusets, 1967, passim; François Fejto – Histoire desdemocratiés populaires, Editions de Seuil, 1952, p. 7-33.

2. Monitorul Oficial, an CXIII, nr. 101, 3 mai 1945, legile nr.348, 349, 351, 352.

3. Hugh-Seton Watson, op. cit., p. 239.4. Direcþia Judeþeanã a Arhivelor Naþionale Arad, Arhiva

Comitetului Judeþean PMR, Fond 2, dosar 5/1948, f. 7.5. Simion Zeigher – “Pregãtirea ºi înfãptuirea actului

revoluþionar al naþionalizãrii principalelor mijloace deproducþie” în Probleme economice, an XI, iunie 1953, p. 17.

Un instrument al procesuluisovietizãrii României:naþionalizarea de la 11 iunie 1948n Bogdan Ivaºcu

omunism ºi comunisme: modelul românescC

Marcelina Grabowska-Piatek (Polonia)


Procesul colectivizãrii agriculturii în Româniaa fost unul de profunzime, de mare amploareºi desfãºurat pe o perioadã îndelungatã 1949-

1962. „Transformarea socialistã a agriculturii” – aºacum era definitã de cãtre documentele emanate decãtre partidul comunist – a fost o componentãesenþialã a procesului de comunizare a României,ce a atacat, uneori cu o violenþã greu de imaginat,unul dintre cele mai importante nuclee ale societã-þii româneºti: lumea ruralã. Aceasta nu numaidatoritã faptului cã România era la sfârºitul celuide-al doilea rãzboi mondial un stat predominantagrar, circa 80 % din populaþia sa locuind în mediulrural, ci ºi ca urmare a faptului cã în lumea satelor,tradiþionalismul ºi valorile naþionale au fost prezer-vate în cel mai înalt grad. Din acest motiv procesulde colectivizare a întâlnit rezistenþa îndârjitã a þãrã-nimii, impunerea modelului stalinist în agriculturãfiind rezultatul unui adevãrat rãzboi purtat de par-tidul comunist ºi instituþiile represive ale statuluitotalitar – în primul rând Securitatea ºi Miliþia – cuþãrãnimea. Procesul de colectivizare a fost unulgradual, în etape, respectiv 1949–1953, 1953–1957ºi în fine 1957–1962. Articolul nostru îºi propuneîn cele ce urmeazã sã prezinte evoluþia procesuluide colectivizare în regiunea Cluj în primii ani,respectiv 1949–1952.

Anul 1949 a fost anul decisiv în ceea ce priveºtepolitica Partidului Muncitoresc Român în proble-ma agrarã. Schimbãrile iminente în agriculturã ºiintenþiile autoritãþilor erau enunþate de planuleconomic general al RPR pe anul 1949 ce prevedeapentru agriculturã „pregãtirea ºi realizarea mãsuri-lor care sã asigure îndrumarea acestui sector spresocialism” precum ºi de prevederile decretului nr.83 din 2 martie 1949 ce preconiza trecerea în pro-prietatea statului a exploatãrilor agricole moºiereºtiºi a fermelor model, mai exact legea stipula lichida-rea proprietãþilor de aproximativ 50 ha. Aplicareape teren a acestui decret a fost pregãtitã în secret cuconcursul activiºtilor de partid ºi a Miliþiei, îndrep-tãþind caracterizarea istoricului Dumitru ªandru cafiind „un act banditesc”. Dupã confiscarea pãmân-turilor, proprietarii au fost alungaþi ºi deportaþi –de cele mai multe ori în cursul nopþii – spre desti-naþii necunoscute. La câteva zile distanþã, PlenaraCC al PMR (3–5 martie 1949) a adus cu sine onouã abordare a problemei agrare. Fãrã a pronunþamãsuri radicale în ceea ce priveºte transformareamodului de exploatare a pãmântului, liderii comu-niºti indicau o nouã direcþie care trebuia urmatã,aceea a colectivizãrii graduale a teritoriului þãrii.Exprimatã politic prin formula „ascuþirea luptei declasã la sate”, aceastã mãsurã avea ca scop asigurarea

hranei pentru noua clasã muncitoare, ce urma sãconstituie baza noului regim. În fapt, în martie1949, comuniºtii din România atacau cu duritateultima structurã a democraþiei ºi tradiþiilor româ-neºti ºi cea mai refractarã la adresa ideologieicomuniste, lumea ruralã. Plenara a fost urmatã de oavalanºã de decrete, decizii ministeriale, hotãrâri deguvern, ce aveau ca scop crearea cadrului legislativîn vederea demarãrii procesului de „transformaresocialistã a agriculturii”.

Primele Gospodãrii Agricole Colective – GAC– au fost inaugurate la 24 iulie 1949. În regiuneaCluj situaþia referitoare la numãrul GAC-lorexistente în perioada 1949–1951 a fost urmãtoarea1949 – 3; 1950 – 83; 1951 – 83; 1952 – 116. Deºiplenara din 3-5 martie 1949 susþinuse în modformal necesitatea respectãrii principiului liberuluiconsimþãmânt al þãrãnimii în crearea GAC-lor, înrealitate procesul de colectivizare a fost însoþit deun cortegiu de abuzuri, samavolnicii ºi mãsuridiscriminatorii. Dupã cum reiese din documentelede arhivã înfiinþarea gospodãriilor agricole colectivea întâmpinat rezistenþa hotãrâtã, adesea disperatã aþãrãnimii, în pofida privilegiilor acordate de statGAC, ca de exemplu scutirea de taxe ºi a obligaþii-lor împovãrãtoare fixate celor care refuzau intrareaîn GAC-uri, ca de exemplu impunerea unor cotede-a dreptul aberante. În vederea atingerii scopuri-lor fixate, PMR a folosit un arsenal de mãsuri durede la ameninþãri de genul „ori vã înscrieþi în 24 deore în gospodãria colectivã, ori pregãtiþi-vã traista sãmergeþi la Canal (Dunãre-Marea Neagrã – n.n.)”,pânã la arestarea, torturarea ºi chiar împuºcarea decãtre Securitate a celor care se împotriveau colecti-vizãrii. De exemplu, în regiunea Cluj, ºeful Securi-tãþii, colonelul Mihail Patriciu a ordonat în varaanului 1950 execuþii demonstrative, - ordinul suna„a se da de pãmânt cu chiaburii” astfel fiind împuº-caþi mai mulþi tãrani din comunele Bistra, PapiuIlarian ºi Orosia. În fapt, aidoma celor petrecute înURSS în deceniile trei ºi patru, impunerea mode-lului stalinist în agriculturã a fost efectuatã prinuzitarea masivã ºi nelimitatã a terorii, teroareareprezentând în fapt esenþa transformãrilor revolu-þionare din lumea ruralã. Numãrul exact al victi-melor colectivizãrii pentru regiunea Cluj nu secunoaºte, însã numãrul þãranilor arestaþi, condam-naþi sau executaþi este de ordinul miilor. Colectivi-zarea a lãsat urme adânci în cadrul societãþiiromâneºti prin dezrãdãcinarea unui mod de viaþã,prin distrugerea lumii satelor ºi a þãrãnimii, urmece din nefericire s-au perpetuat pânã în prezent.Dealtfel, brutalitatea ºi violenþa ce au însoþitpermanent procesul de colectivizare au demonstratcu prisosinþã faptul cã regimul comunist nu a cu-noscut nici un fel de scrupule în atingerea obiecti-velor aberante utopice pe care ºi le-a propus, fiind –în opinia noastrã – de departe cel mai monstruosregim politic cunoscut vreodatã de România înexistenþa sa. ªi am încheia cu o remarcã referitoarela cei vinovaþi de crimele comise sub regimul co-munist împotriva poporului român, care înperioada postdecembristã nu numai cã nu ºi-auprimit rãsplata binemeritatã pentru fãrãdelegilecomise, ci, dimpotrivã, au continuat sã se bucurede privilegiile obþinute în timpul dicaturiicomuniste, respectiv de protecþia regimului de„democraþie originalã”. Este cazul ºi al fostuluicolonel de securitate Mihail Patriciu, amintitanterior, care cu puþin timp înainte trãia încã,netulburat de nimeni, în oraºul Cluj-Napoca.

n

Primii trei ani ai colectivizãrii agriculturiiîn România, 1949-1952. Studiu de caz: regiunea Clujn Ottmar Traºcã

Danute Zalnieriute (Lituania)


Aspiratã în spaþiul de dominaþie sovieticã, lasfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial,România a fost supusã unui proces sever

de exploatare economicã ºi de remodelare politicãºi socialã, dupã tiparul stalinist. Dupã 1948represiunea politicã din România s-a ridicat lacote absolute, iar exploatarea economicãexercitatã de sovietici a insularizat aceastã þarã înraport cu celelalte aºa-zise democraþii populare.Mai multe cauze s-au aflat la originea acestei stãride lucruri:

1. Intenþiile strategice ale conducãtorilor de laKremlin, care au considerat cã, prin localizarea sageograficã, România constituie o piesãindispensabilã a Imperiului sovietic din estulEuropei.

2. Bogatele resurse naturale ale României, maicu seamã materiile prime strategice (uraniu,metale grele, þiþei etc.), care au fost intensexploatate de sovietici în aceastã perioadã.

3. Postura ingratã în care s-au situat, în aceastãperioadã, conducãtorii comuniºti din România.Aceºtia se aflau într-o dublã poziþie marginalã: îninteriorul blocului sovietic erau consideraþi repre-zentanþii celui mai slab partid comunist est-euro-pean ºi au fost trataþi cu totalã lipsã de consideraþie

de cãtre sovietici; de altfel, conducãtorii PartiduluiMuncitoresc Român erau conºtienþi de lipsa lor delegitimitate în faþa poporului pe care îl conduceau,situaþie pe care au încercat sã o remedieze printr-opoliticã de forþã ºi represiuni politice.

Mai multe izvoare documentare intrate recentîn circuitul istoriografic aratã cã, de la sfârºitulanilor patruzeci, Stalin a plãnuit un atac militarîmpotriva Europei vestice. Tocmai pentru a împie-dica eventualele scurgeri de informaþii, regimurile“democrat-populare” est-europene au expulzatultimii cetãþeni occidentali care se mai aflau acolo.Acest context a fãcut posibilã revenirea în þara lor atrei cetãþeni italieni, care fuseserã reþinuþi înRomânia împotriva propriei lor voinþe.

Primul dintre aceºtia a fost Alessandro Visconti,om de afaceri ºi, probabil, inginer, a cãrui întreprin-dere din Braºov fusese naþionalizatã în anul 1948.Dupã confiscarea afacerii sale, Visconti a fost silit sãlucreze, în calitate de specialist, la una dintre uni-tãþile Sovromconstrucþie din regiunea Braºovului,care construia o ºosea strategicã înspre Moldova.Un al doilea cetãþea italian, Constantino Tonelli, afost încadrat, tot ca specialist, în cadrul conduceriicentrale a Sovromconstrucþie, la Bucureºti. Al trei-lea italian, Paolo Boreatti, fusese obligat sã lucreze

în cadrul Sovromcãrbune, la minele de cãrbune dinValea Jiului.

La începutul lunii septembrie 1951, autoritãþileromâne au permis celor trei italieni sã se repatrieze.Aceºtia au revenit în Italia prin Trieste, unde au fostinterogaþi de serviciile de informaþii italiene, care auoferit datele obþinute Biroului CIA din acelaºi oraº.Cei trei italieni au descris situaþia dramaticã în carese afla România ºi locuitorii ei, supuºi unui procesnemilos de represiune politicã ºi unei crunteexploatãri economice. Referindu-se la comporta-mentul “consilierilor” sovietici, Visconti ºi Tonelliau folosit expresia, separat unul de celãlalt, atitu-dine neo-colonialã. Specialiºtii “exportaþi” deUniunea Sovieticã în România beneficiau de salariitriple faþã de omologii lor români, se aprovizionaudin magazine cu circuit închis, se comportau caniºte stãpâni ºi, nu în ultimul rând, îºi supuneausubordonatele românce unor agresiuni cu conþinutsexual.

Mãrturiile fãcute de cei trei italieni repatriaþi aufost considerate foarte utile de cãtre LeonardUnger, consilier politic al Biroului CIA din Trieste,mai cu seamã prin datele cu utilitate strategicã pecare le-au oferit. Din perspectivã istoricã, aceastãsursã documentarã este semnificativã prinreconstituirea unei perioade dramatice, în caresoarta tragicã a naþiunii române a fost redatã prinaventura nefericitã a lui Alessandro Visconti, PaoloBoreatti ºi Constantino Tonelli.

n

Italieni ºi români dincolo de Cortina de Fier:

Odiseea grupului Viscontin Liviu Þârãu

Pânã în anul 1989, analiza politicii religioase aregimului comunist din România ºi în sub-sidiar a evoluþiei raporturilor dintre stat ºi

bisericã nu s-a aflat, din evidente raþiuni politico-ideologice, între preocupãrile istoricilor laici.

Instalarea comunismului în România a avutconsecinþe majore în planul relaþiilor dintre stat ºibisericã. În cazul suprimãrii Bisericii Unite în1948, prin aºa-numita revenire a clerului ºi credin-cioºilor greco-catolici la Biserica Ortodoxã, istorio-grafia confesionalã a cãutat sã demonstreze cã acestproces a fost o consecinþã fireascã a dorinþei înlãtu-rãrii fracturii confesionale apãrute în Transilvaniala sfârºitul secolului al XVII-lea. Douã teme s-auîntrepãtruns în acest discurs istoriografic: reliefarea„condiþiilor silnice” în care s-a realizat unirea reli-gioasã ºi „strãdaniile de refacere a unitãþii de cre-dinþã” a clerului ºi credincioºilor ortodocºi ºi uniþi.Pe aceeiaºi linie argumentativã se înscriu articoleleori volumele unor foºti preoþi greco-catolici. Afir-marea naþional-comunismului în anii 1960 nu agenerat revizuiri semnificative ale discursuluiistoriografic ortodox, ci dimpotrivã.

Dupã prãbuºirea regimului comunist, interpre-tarea de cãtre istoricii ºi teologii ortodocºi a eveni-mentelor din toamna anului 1948 a cunoscut o se-rie de revizuiri, mai degrabã formale datorate noi-lor împrejurãri istorice, decât de substanþã. Pentruunii, reintrarea în legalitate a Bisericii Unite cons-tituia un pericol la adresa unitãþii Bisericii Orto-doxe, în timp ce pentru alþii, semnifica resuscitareapoliticii de expansiune a Bisericii Catolice. Totuºi,în ultima vreme s-au formulat ºi unele opinii mainuanþate în legãturã cu „reîntregirea” din 1948.Meritã remarcat faptul cã, recurenþa unor temespecifice discursului istoriografic ortodox din aniiregimului comunist este vizibilã dupã 1989 ºi înlucrãrile unor istorici laici.

În contextul pluralismului ce se manifestatimid la începutul anilor ’90, publicaþiile greco-catolice ºi nu numai, abundau în mãrturisiri aleexperienþelor tragice prin care au trecut episcopi,preoþi ºi credincioºi ai Bisericii Unite. Era astfeladus în faþa opiniei publice un capitol prea puþincunoscut al unei comunitãþi care trãise într-ununivers paralel, dar care nu avusese nimicficþional în el precum lumea descrisã de GeorgeOrwell, un capitol al istoriei recente a Românieipe care istoricul Ovidiu Bozgan nu ezitã sã-lnumeascã drept „unul din rãzboaiele româno-române induse în societatea româneascã prininstaurarea regimului comunist.”

La începutul ultimului deceniu al secoluluitrecut reconstituirea istoriei postbelice a BisericiiUnite a fost îngreunatã de dificultãþile cercetãriiunor fonduri documentare aflate în diferitelearhive din þarã. Acest fapt explicã, în parte,numãrul relativ redus de studii ºtiinþifice apãruteîn publicaþiile de specialitate. Treptat, pe mãsurãce arhivele au devenit disponibile, numãrulacestor studii a crescut simþitor.

Urmãrind identificarea coordonatelor politiciireligioase promovate dupã 6 martie 1945 deguvernul condus de P. Groza, unii cercetãtori ausubliniat maniera în care creºterea influenþeisovietice în România a condiþionat atitudineanoului regim faþã de culte în general ºi BisericaUnitã, în special. Alþii au relevat rolul jucat deinstituþiile statului în suprimarea Bisericii Uniteîn 1948, metodele ºi mijloacele utilizate. O seriede cercetãri au stãruit asupra destinului ierarhieigreco-catolice supusã la presiuni sistematice dinpartea autoritãþilor comuniste pentru a se integraîn ierarhia ortodoxã, ceea ce, în opticaautoritãþilor, ar fi condus la succesul „reunificãrii”

bisericeºti, a activitãþii desfãºurate de BisericaOrtodoxã Românã în vederea consolidãrii„unificãrii religioase” ºi a modalitãþilor ºiformelor de rezistenþã ale credincioºilor ºipreoþilor greco-catolici aflaþi în clandestinitate. Înunele cazuri, anumite aspecte ale istoriei BisericiiUnite, ca de pildã, constituirea ierarhiei greco-catolice în clandestinitate, organizareacomunitãþilor de credincioºi în jurul preoþilorrãmaºi fideli Romei ºi schimbãrile intervenite înatitudinea autoritãþilor, îndeosebi în anii ’60 ºi ’70au fost studiate utilizând, cu precãdere, surse dininteriorul Bisericii Unite.

Evoluþia raporturilor României cu Sf. Scaundupã 1945, schimbãrile intervenite în relaþiiledintre Bisericile Ortodoxã ºi Catolicã în contextuldebutului rãzboiului rece ºi implicaþiile politiciiostile la adresa Bisericii Catolice promovate deautoritãþile de la Bucureºti a fãcut obiectul altorstudii.

Studiile ºi volumele publicate în ultimii anine îndreptãþesc sã afirmãm cã ºi în cazulsuprimãrii Bisericii Române Unite semnalul avenit de la Kremlin, în contextul agravãriiRãzboiului Rece, planul fiind elaborat ºi pus înpracticã de guvernul comunist de la Bucureºti,secondat în aceastã acþiune de o bunã parte aierarhiei Bisericii Ortodoxe. Episodul consumatîn toamna anului 1948, prin aºa-numita revenirea greco-catolicilor, departe de a contribui larealizarea „unitãþii spirituale” a românilor, cum s-a afirmat în epocã, a provocat noi drame într-osocietate traumatizatã de experienþa comunistã.

n

Istoriografia recentã a Bisericii RomâneUnite cu Roma (Greco-Catolice) n Ioan-Marius Bucur


n Ion Mircea

Anul 33 D. HR.Un soldat roman dintre cei care au fost pe Golgotas-a întors la Roma unde ºi-a deschis un atelier de

cismãrie.despre exilaþi se spunecã-ºi iau patria pe tãlpi dar uite el ºi-a luat Golgota pe

tãlpiºi de-acum oriunde-ar fi mers ar fi dus cu el furtunaºi cutremurul privirea lui Dumnezeu ºi soareleacela negru antiuman un þãrm al deºertului de care seizbesc repetat picãturile memoriei lui apatride, un platfusal timpului oprit în loc pentru a reîncepe sã treacã, el

ºi-a luatGolgota pe tãlpi ºi de-acum oriunde-ar fi mersar fi umblat ca pe niºte catalige înalte ºi nevãzute prin

univers.

Dupã o lungã tãcereDupã o lunga tãcere ºansa ca douã cuvinte sã se

întâlneascãnu scade ci creºte.n-ar trebui sa te mai temi de tãcerile mele

oricât ar dura iar dacãtãcerea va pãrea cã nu se mai sfârºeºtenicicând cuvântul nu va fi mai aproape de cuvânt.un timp nici un sunet ºi noapteadeodatã vezi orizontul iluminându-se intermitent

apoi tunetul apoi un fermoar de luminãde la un capãt la altul al ceruluiºi ca o ploaie cuvântul sparge tãcerea. un camion

nevãzut traverseazã oraºul ºi o vreme auzi cumpneurile lui ating

caldarâmul umed ºi strãlucitor. apoi liniºte iarãºi. doiînsinguraþi care se plimbã prin întuneric adãpostiþisub aceeaºi pelerinã tãcuþi. în aceastã privinþã ceea ceera de spus s-a spus. nimic nu se schimbã.

din douã cuvinte îndrãgostite se naºte o limbã.

TrecutulNimic nu mai e cum a fostaºtept în continuare trecutulnu e parfum mai îmbãtãtor decât cel de dinainteacelui de-acum.vreau sã cos ploaia de umbrelesã pun fermoare oglinzilorîntr-un cuvânt vreau sã mor în trecut.e mult de acum pânã atuncie tot mai mult de acum pânã atunci.

n

poezia

V asile este cel mai mare poet cu barbã dinMaramureº. Aºa declarã el ºi eu îi întãrescspusele fãrã nici o ezitare ºi cu toatã rãs-

punderea, cu mîna pe inimã, pe iarbã, pe rouã ºipe îngerii nevãzuþi din Coruieni, satul sãu natal,blînda sa obsesie. Recentul volum de versurisemnat de Vasile Muste, cãci despre el este vorba,intitulat Carte de vizitã ºi apãrut la o obscurãediturã clujeanã ar fi trebuit, din acest punct devedere, sã aiba altã soartã. Dar chiar dacã nu i seva face nici un soi de difuzare (aºa procedeazãpatronii „pedichiuriºti” ai unor astfel de edituricare afaceresc cu cartea ºi cu angajaþii, precumbuticarii), versurile poetului vor prinde aripi ºivor circula pe cont propriu, dintr-o regiune într-alta, dintr-o þarã într-alta, ba chiar dintr-un conti-nent într-altul, pentru simplul fapt cã Bush ri-meazã cu... Tîrgu-Lãpuº... Iar preºedintele res-pectiv, conducãtor al unei þãri în care despre Ro-mânia nu se învaþã la ºcoalã, ar trebui sã fie mîn-dru de asta! Dar nu e ºi nouã puþin ne pasã de ig-noranþa lui. Cuvintele poetului Vasile sînt lipsitede steaguri. Morþii se izbãvesc în preacurvia cu-vîntului, pentru cã cimitirele nu asediazã nici-odatã oraºele. Versurile lui Vasile mustesc, adesea,a rouã ºi iarbã ºi îngeri. Iarba, prilej de odihnã, demeditaþie, de melancolie, de interogaþii, descope-ritã în ochii mamei (cîtã iarbã mamã ai în ochi/nici ourmã nu mai e prin ea/ zace roua-n fluierele verzi/ numai poate soarele s-o bea...), în inima celor plecaþidintre noi, iarba din care se þes cãmãºi, iarba pier-dutã printre stele, iarba care plînge, rîde, hohoteºte,ºopteºte, se alintã, geme, înþeapã, iarba transforma-tã în cãrþi ale pãrinþilor noºtri care ne-au pãrãsit...Vasile nici nu face altceva toatã viaþa sa decît sestrãduieºte sã traducã iarbã în limba românã...

Roua este expresia binecuvîntãrii cereºti.Sudoarea cerului, saliva astrelor. Dar roua este ºisemnul aparenþelor, al caracterului trecãtor allucrurilor. Iar îngerii, cum se ºtie, sînt fiinþeintermediare între Dumnezeu ºi lume. Iar Vasilelocuieºte în oraºul Sighetu-Marmaþiei, de bunãvoie ºi nesilit de nimeni, un „oraº sãrit de îngerialtfel cum” zice poetul ºi continuã „printre aduºiisã-l îngereascã/ prin moarte aici am venit ºi eu/ sãtrãiesc”.

Vasile Muste este unul dintre puþinii meiprieteni adevãraþi în care am încredere deplinã. L-am cunoscut de mult, am uneori impresia cã-lºtiu dintotdeauna. L-am cunoscut într-un sat plinde... iarbã, rouã ºi îngeri, printre meri ºi pruni ºi-am povestit ori am tãcut împreunã nesfîrºiteore, lîngã o sticlã cu horincã. Vasile nu ºtie sã fieduplicitar, sinceritatea lui nemascatã îi supãrã peunii dar lui nu-i pasã. A fost, este ºi va fi întot-deauna poet ºi nimic altceva. Poet pînã-n vîrfulunghiilor, spre bucuria unora ºi disperarea altora.Melancolia este pentru el o blîndã durere dedinþi. Ironia îl încearcã adesea, uneori pare de odebordantã ºi necontrolatã veselie, ca ºi cumnimic nu l-ar atinge... E doar aparenþã, e doar unfel de a se proteja pe sine ºi pe cei din jur. Pentrucã iatã ce zice... ”prin oraº ploile fac trotuarul amtot mai puþine/ veºti despre mine încît nu ºtiu de/ce acest pumn de þãrînã ºi lacrimi poartã / încãnumele meu...” Într-o rugã scrisã în urmã cumai bine de douãzeci de ani ºi publicatã doaracum, Vasile afirmã cã poeþii mor cînd nu mai auce pierde. Din ruga aceea eu am furat douãversuri ºi le-am inserat în ultima paginã aromanului meu Degetele lui Marsias. Versuri caremã urmãresc ºi acum, cu neagresivã încãpãþînare,

tipicã poetului prieten: „..mã-ntorc în mine caîntr-un muzeu / în care rugineºte Dumnezeu...”

ªi mai cunosc un alt Vasile, rafinat prozatordar la fel de rafinat poet, tot din Maramureº, opersoanã subþire ºi delicatã precum un fir de iarbãºi datoritã lor mereu voi re-iubi poezia ºi oameniide pe acele meleaguri, indiferent unde locuiesc.

n

ex abrupto

n Radu Þuculescu

Vasile

Surapong Somsuk (Thailanda)


Acuzat de tinereþe perpetuã ºi creaþie fãrã de moartePracticant persistent de «Ars Nova»Infractor cu grad maxim de periculozitate culturalã,posibil perenã!Celor ce îi frecventeazã creaþia li se recomandã atenþiesporitã, concentrare mentalã, audiþie repetatã, lecturipoetice, filosofice…

Portretul robot al inculpatuluin Pavel Puºcaº

Se defineºte polar între substanþa genuinondulatorie a cântului transilvan (cu surseîn L. Blaga, B. Bartok, S. Toduþã) ºi specu-

laþia abstractã a piscurilor cu aer rarefiat alemuzicii secolului XX (A. Berg, A. Webern, O.Messiaen, Y. Xenakis). Lãuntric, profund ancoratîn mitologia ancestralã ºi în stratul spiritualitãþiieline antice. Francofil pânã în mãduva oaselorfãrã a înceta prin aceasta sã fie mai puþin român;drept care face de drept parte din familia spiritu-alã a unui Mihail Jora, Al. Philippide ºi a maitinerilor Marian Papahagi, Romulus Vulpescu,ªerban Foarþã…

Esprit de finesse – întâi de toate: om al nuanþei,al nerepetãrii redundante, maestru al ironiei crip-tice ºi ludic delicatã, al aluziei tãios de clarã, algraþiei instantaneu causticã, îmbinând permanentcalamburul cu arabescul, totul turnat într-uninimitabil amestec de stenicã prezenþã convivialã,permanent dublatã însã de rezerva zâmbetuluiuºor distant.

Esprit de géométrie – muzician complex cecirculã suveran printre stilurile ºi culturilemuzicale vechi ºi noi, om de culturã cãruia îi suntaproape literatura, filosofia, istoria ºi criticaartelor vizuale, avizat asupra ipotezelor ºiincertitudinilor ºtiinþei contemporane, om aldefiniþiei clare dar niciodatã pedant exhaustivã; ise potriveºte ca o mãnuºã «logica raþionamentuluinuanþat» a lui Moisil.

Libre penseur – neîncorsetat de nici o ideologiece profeseazã excesul, deschis cãtre toateazimuturile culturale, exemplu fãrã a se constitui

în model, capabil (încã) de fertile îndoieli ºiprivind detaºat, lucid asupra lumii dar ºi asuprapropriilor imperfecþiuni; cu judecatã tranºantãdar nedogmaticã, artist al formei libere, organice,dar ºtiind sã preþuiascã exact risipa timpului,avangardist fãrã de «manifest», cu interespermanent pentru tot ce este artã vie.

Esprit théâtral – artist înconjurat toatã viaþa deactori (chiar ºi în familie), cântãreþi,instrumentiºti; om de teatru, operã, spectacol,pãtruns de teatralitatea exerciþiului subtil al«gafei» (cu aproape invizibilã intenþie), superficial(în sens rabelaisian) când ºi cât trebuie,practicând fãrã efort arta «imprecaþiei populare»,cu o viziune fãrã iluzii asupra vieþii, uneoriamarã, sarcasticã ori grotescã dar paradoxal (!),artistic beneficã.

Esprit academique – academician fãrã cravatã (lapropriu), fãrã morgã ºi fasoane, compozitor (încã)«neîncremenit în proiect», profesor ce struneºteîmpingând înainte discipolii, conducãtor de doc-torat ce mânuieºte persiflarea cu virtuozitatedocimologicã, dirijor capabil de autoironie ºisuperior fãrã nevoia de a domina, de o discretãcolegialitate ºi partener privilegiat de conversaþiecu care se poate discuta (aproape) orice.

Revãd acest text ºi mi-e dificil sã nu-lamendez de exces encomiastic, inevitabil simpli-ficator, incomplet ºi poate departe de… Defecte?Greu de observat, - iar sub permanenta artã adisimulãrii - ºi mai greu de definit! Trebuie sã fie;dar sã mai lãsãm ceva ºi pentru centenar…

Oricum e mai mult decât suficient – e o ºansãºi un real privilegiu - sentimentul cã poþi trãi, dincând în când, alãturi de omul ºi artistul CornelÞãranu!

Mãrturii ale complicilor fragmente de “dosar de cadre cultural”

n Adrian Pop E pus pe ºotii Cornel Þãranu: a împlinit 70 de

ani! Tinereþea spiritului sãu este însã atât deextraordinarã, încât credibilitatea acestei simple

date statistice se clatinã serios. O simplã datã sta-tisticã ce a adunat mai toatã suflarea Academiei deMuzicã într-o caldã reuniune, grãitoare pentrurespectul, preþuirea ºi prietenia cu care obºteanoastrã muzicalã înconjoarã pe una dintre per-sonalitãþile cel mai titrate ale culturii clujene.

Compozitor fecund, aºezat pe platforma uneisolide recunoaºteri naþionale ºi internaþionale,Cornel Þãranu face parte dintr-o generaþie-cheiea muzicii româneºti, o generaþie ce a înfãptuitdeschiderea ºi reconectarea componisticii noastrenaþionale la temperaturile contemporaneitãþii –dupã vremelnicul îngheþ al perioadei de influenþãjdanovistã. Zestrea profesionalã primitã din mânadistinºilor sãi maeºtri – Marþian Negrea,Sigismund Toduþã ºi Olivier Messiaen – i-a slujitdrept nobilã materie primã spre fãurirea proprieiverigi, personale ºi trainice, prin care opera dom-niei sale se rânduieºte ferm în lanþul creaþieimuzicale româneºti. Iscoditor neobosit al noului,receptiv la tot ce înseamnã modernitate ºi spirit altimpului, animator generos de viaþã muzicalã (laconducerea ansamblului Ars Nova), CornelÞãranu întruneºte indubitabil trãsãturile uneiveritabile personalitãþi-reper.

Cu mai bine de treizeci de ani în urmãmaestrul Sigismund Toduþã îi încredinþa destineleredutabilei clase de compoziþie clujene, pe care aînþeles sã o direcþioneze cu discreþie, colegialitateºi firesc spre un pluralism benefic (ale cãrui roadesunt astãzi cât se poate de concludente), adãugândmultiplelor domniei sale vocaþii ºi pe aceea dementor. Mã bucur ºi mã mândresc sã-i fi fost, înordine cronologicã, primul absolvent…

În plinã formã, Cornel Þãranu îºi însemneazão zi frumoasã din calendarul sãu personal, o zifrumoasã ºi pentru noi toþi cei care îi dorim, sim-plu, La mulþi ani!

n Dora Cojocaru, Canada

Lui Cornel Tãranu nu îi plac vorbele mari,scorþoase ºi cu “nod la cravatã”. Dar discipolii sãisunt datori sã îi mulþumeascã mãcar o datã, nudoar prin fapte muzicale, care, de altfel, zi de zi ºiceas de ceas, nu sunt altceva decât un continuugest de recunoºtinþã.

Academicianul ºi compozitorulCornel Þãranu la 70 de ani!

Clasa de compoziþie (de la stânga la dreapta): Rãzvan Metea, ªerban Marcu, Ana-Maria Meza, Matei Pop, Cristian Bence-Muk

profil


Cuvintele sunt prea lipsite de greutate, preanepotrivite ºi sãrace pentru a exprima esenþe.Totuºi, se cuvine acum sã fie folosite. Pentru noi,discipolii lui Cornel Þãranu, maestrul e un fel deforþã imensã ce învãluie ca o mantie spiritualãîntre ale cãrei falduri ne simþim judecaþi, dar ºiîncurajaþi. ªi, în mod miraculos, aceastã mantienu apasã, ci se transformã în covorul fermecat cepropulseazã numai înainte.

Pentru toate aceste mulþumim, Maestre!Mulþumim cã ne-aþi dãruit viaþã, cã ne-aþi fãcutsã fim ceea ce suntem!

n Ionicã Pop Cornel Þãranu se aflã la intersecþia dintre

Culturã ºi Idee, în sensul în care muzicaDomniei sale izvorãºte ca un fluid plasmatic dinstraturile cele mai adânci ale Fiinþei. Jocul devinetot mai fecund în lumina descoperirii de sine, iarabstractizãrile polimorfe ale suferinþei asumateiradiazã explozii de vitalitate.

Putem imagina traiectoria creaþiei sale – legatãde aventura sa spiritualã – ca o cãlãtorie a unuimodern Ulise, care pentru a “scãpa“ de vrajafiecãrui ostrov, dãruieºte ca tribut o fãrâmã dinpropria substanþã vitalã. Periplul permanent însãlasã mereu sã transparã popasul cãtre o viitoareCirce.

Deºi lasã uneori impresia cã poate fi “prins”,acest Ulise al zilelor noastre la fel de iscusit caoriginalul se întoarce mereu în Ithaca unde“gazda aleasã” la fel de primitoare ca ºi casapãmânteanã în care locuieºte – D-na DanaÞãranu – armonizeazã ºi înnobileazã plecareaîntru revenire a Maestrului.

n Hans Peter Türk - compozitor

1960 - orã de armonie într-una din sãlileConservatorului clujean - studenþi: Liviu Borlan ºiHans Peter Türk, cadru didactic: asist. univ. CornelÞãranu. Diferenþa de vârstã între cei trei ocupanþiai unei sãli râvnitã pentru studiu ºi de cãtre alþitineri, era cam de trei pânã la ºase ani. De multeori se deschidea uºa în mijlocul orei de cãtre unsolicitant al sãlii care întreba: “Cât mai staþi? Vreau

ºi eu sã studiez!”. I se pãrea cã cei trei studenþi (!)stau acolo la taclale ºi ocupã o salã care ar putea sã-ifie lui mai utilã decât celor trei tineri.Vizibil stân-jenit de situaþie, Cornel Þãranu încerca sã explice,ºi chiar sã-l convingã pe solicitant, cã dãdusenãvalã peste o activitate didacticã legalã. Studentulrespectiv, total neîncrezãtor, se îndepãrta iar oracontinua nestingheritã pânã la apariþia unui noudeschizãtor de uºã cu acelaºi text, urmat de aceeaºineîncrezãtoare retragere.

Acum, când dascãlul de atunci ºi prietenulde azi a împlinit o vârstã rotundã, mã vãd teribilde exact în postura deschizãtorului de uºã deatunci, care nu putea crede în anii asistentului dearmonie. Nu cred în cei ºaptezeci de ani ai luiCornel, întrucât prospeþimea lui spiritualã esteastãzi chiar mai scãpãrãtoare decât atunci.

Dintr-o pornire egoistã, îmi doresc sã amparte încã mult timp de-acum încolo de spiri-tualitaea muzicalã ºi verbalã nu doar a unui pri-eten, ci a unei personalitãþi ce reprezintã unreper incontestabil al culturii muzicale româneºticontemporane.

n Anton Tauf Pe-o partiturã, pare-mi-se, þi-am scris la un

concert:“Nichitim, ne chitim,mai murim,mai nemurim…”

Blestemul meu te-a ajuns. Eºti astãzi, firesc,Membru al Academiei Române!

Pot crede pânã la Dumnezeu în teribilelelieduri pe care le-ai sãvârºit de drag de Nichita,pot crede în nebunia de-a înscena într-o singurãdimineaþã Cântece nomade la Festivalul de Operãde Camerã de la Budapesta, pot crede cã ne-amplimbat împreunã, eu în cãmaºã, în noiembrie, peKurfürstendammen în Berlin, am putut crede înîncurajarea ta de-a “rezolva” în trei ore cuPurcãrete la Bremen opera F de Fred Popovici,pot crede atâtea ºi atâtea… Pot crede cã acum euam o mie de ani dar în nici un chip nu cred cã tuai ºaptezeci!...

Ca “niºte dãlþi”, Cornele, ca “niºte dãlþi”!...Sãnãtate, “bãtrâne” ºi… sã fii iubit!

n ªtefan AngiNoi, publicul consacrat al Ars Novei, suntem

obiºnuiþi la fiecare apariþie a ei cu tot atâtearegaluri estetice ºi prilejuri adecvate de «reciclare»artisticã, stilisticã, esteticã deopotrivã, nouã tutu-ror. Maestrul Cornel Þãranu, iniþiatorul ºi diri-jorul formaþiei ºi-a mãrturisit, cu ocazia unuiinterviu la RTV, regretul cã noi nu avem un teo-retician pentru viaþa noastrã muzicalã cum a fostT.W. Adorno pentru muzica de avangardã a epociisale. Noi, la rândul nostru, considerãm tocmaiinvers, ni se pare cã Adorno ºi muzicienii epociisale nu aveau un asemenea forum practic ºi teo-retic care sã le fi oferit cu aceeaºi consecvenþãdecenii de-a rândul ceea ce ne oferã nouãmaestrul Þãranu prin creaþiile de referinþã -printre care ºi recenta Oreste-Oedip - a tot ce estemai bun din literatura muzicalã a zilelor noastre.

[fragment din studiul: Opera de camerã Oreste– Oedipe de Cornel Þãranu ]

n

Dora Cojocaru ºi Peter Szeghø

Cornel Þãranu ºi Ciprian Pop


Î n Lentoarea lui Milan Kundera, construcþiaficþiunii romaneºti se priveºte în oglindã.Cuplul de personaje, romancierul Milan

Kundera ºi soþia acestuia Vera, experimenteazã îndecorul unui castel francez gradul deficþionalitate al vieþii moderne în contrast cu opresupusã, problematicã naturã a omului. Oricâtde naiv ar pãrea, cei doi cautã memoria naturiiumane ascunsã de poleiala strãlucitoare aprezentului, sperând sã o gãseascã între indiviziisosiþi la serata de la castel. Pe mãsurã ceromancierul, personaj al propriei sale excursiiepice, înainteazã în desfãºurarea povestiriicãutându-i un posibil deznodãmânt, Vera evizitatã în vis de unele personaje ori detalii dinîntâmplãrile povestite, scornite din plãcereaautorului de a inventa. Nu ºtim prea bine dacãimaginaþia acestuia din urmã e factice ori nu, darîn mod cert e puternicã. Plãsmuirile eiviolenteazã somnul Verei. Romancierul, capersonaj, nu-ºi poate reprima plãcerea invenþiei,deºi „creaþiile“ sale ar putea rãmâne prea bineneomologate de realitate. Ar trebui oare carespectivele invenþii produse de plãcerea unuiautor sã aibã un „corespondent“ în realitate?Rãspunsul probabil existã în „lentoarea“ cu careMilan Kundera construieºte o formã romanescã arealitãþii societãþii (post)moderne, delocîntâmplãtor, la adãpostul unui castel. Un castelbântuit de fantomele secolului luminilor, maireale, paradoxal, decât prezenþele umane alesecolului XX, ori tot atât de fictive. Avertizat sãnu mai inventeze doar pentru pura lui plãcere,deoarece, neapãrate de veºtmântul seriozitãþii(utilitãþii), ficþiunile sale se vor arãta în toatãgoliciunea ºi vulnerabilitatea lor, lãsându-l pemâna detractorilor sãi, romancierul recidiveazã,împins de demonul ficþiunii, ironic ºineprogramabil. Mai mult decât s-ar crede,romancierul din povestirea inventatã chiar de elnu pare sã ºtie exact de ce inventeazã, ºi nici nupare interesat sã afle în ce anume stã libertateaimaginaþiei sale. E important cã o deþine ºi cã îi

urmeazã calea, oarecum împotriva voinþei sale,datoritã unei „naturi“ irepresibile. Aceasta esteforma memoriei sale, a ceea ce îºi aminteºtedespre sine, ºi nu vrea sã uite, spre deosebire deceea ce ceilalþi din jurul sãu cautã cu orice preþînafara memoriei lor. Inocenþa productivã a uneiasemenea memorii e provocatoare, ar putea fivânatã, cenzuratã, interzisã. Într-o lume aemancipãrii obligatorii, memoria e subversivã.Exhibarea sistematicã a oricãrei intimitãþi,ierarhiile sacrosancte ale mondenitãþilormediatice ºi de cafenea favorizeazã uitarea de sinea individului ºi viteza schimbãrii ca substitut alnaturii individuale. În aceste condiþii, natura nue decât un secret periculos. Dar plãcerea de gândicu figurile imaginaþiei presupune acest secret, iarinvenþia romanescã cere o moralã a naturii umaneºi o reinventare a naturalului, ca un loc al graþieice motiveazã în cele din urmã rostul povestiriiînsãºi. Pentru Kundera, imaginaþia e liberã sã seîmpotriveascã certitudinilor de o zi ale realitãþiicu savoarea dubitaþiei.

Într-un eseu despre locul romancierului camodelator al lumii moderne, implicit despreacþiunea ficþiunii romaneºti ca exerciþiu al edu-caþiei imaginaþiei, Richard Rorty reliefeazãmeritul lui Milan Kundera de a descrie „...terme-nul de roman aproximativ sinonim cu utopiademocraticã - cu societatea viitoare imaginarã încare nimeni nu viseazã cã Dumnezeu sau Adevã-rul sau Natura lucrurilor este de partea sa. Într-oastfel de utopie nimeni nu-ºi va închipui cã existãceva mai real decât plãcerea sau durerea sau cã nise impune vreo datorie care transcende cãutareafericirii“ (Richard Rorty, 2000, pp.125-125).

Cu siguranþã, nu e vorba de vreo competiþieatleticã, nici de un pariu, între imaginaþie ºi rea-litate, ori între filosof ºi romancier, în aceastãpledoarie nostalgicã pentru ceea ce Kundera nu-meºte „zãbava cunoaºterii“. Ritmatã de rameleunei povestiri din secolul al XVIII-lea, desfãºura-rea întâmplãrilor de la castel proiectate de roman-cier, visate parþial de soþia sa Vera, capãtã

contururile unei parabole despre felul „natural“în care realitatea coexistã cu secretele ficþiunii, orimai bine spus se hrãneºte cu ele. În ciuda titluluisãu, Lentoarea se lasã cititã cu maximã vitezã.

n

n Marius Jucan

Memorie ºi uitaremeridian

Vara în oraº... zile lungi, program redus, stag-iuni închise, concedii, lansãri de carterãzleþe... doar “Arizona” tot în picioare... trec

zilnic, poate ºi de mai multe ori... faptul de a-ivedea pe Sandu ºi pe Dom’ Profesor cu cafelele ºiziarele dinainte îmi dã un sentiment de siguranþã...nimic rãu nu se poate întâmpla... ieri Sandu cãutaun felinar... oare ce tip de felinar îi trebuie unuiprozator?... sigur cã e cu totul altul decât cel de carear avea nevoie un poet... îl aºtept pe Poet, împãrþitîntre sarcini redacþionale diverse ºi “poeme ce nupot fi înþelese”... în aburul amiezei de varã disputace agitã de câteva sãptãmâni presa literarã pare oare-cum derizorie... ca ºi cum temperatura de pestetreizeci de grade ar fi fãcut sã se evapore capacitatea

mea de a protesta... mã odihnesc pe zidul librãriei...mai trec doi prieteni, cãutându-se, la distanþã dezece minute unul de altul... preiau mesajele... citesctitlurile ziarelor... îndrãznesc apoi chiar sã intru înlibrãrie, speriatã de aparatul de la intrare ce m-arputea detecta ca nesolvabilã... cumpãr un plic ºi unvolum de versuri cu preþ redus... mai ieftin decât ocafea... pornesc apoi spre vechiul “echinox”, “ade-vãratul echinox”, sã mai omor câteva minute... îlaºtept pe Poet... trec cei care ºtiu unde merg, ceicare habar n-au, cei care ar trebui sã se afle aici, ceicu un aer “împrumutat”... o domniºoarã cu pãlãrieverde electric împungând asfaltul încins cu tocurilecui... un prieten poet, ce trãieºte acum departe, îmispune cum ºi-a vândut ultimul volum de versuri

prin niºte firme importante... mã vãd imediat prop-unând “persoana serioasã”, ce de curând a vãzutlumina zilei, patroanei de la alimentarã, eu clochardîn negru în miezul arºiþei... intru în “Arizona”, ceadãposteºte bãutorii de cafea, bãutorii de suc ºimâncãtorii de prãjituri, ºi bineînþeles pe cei cuziare... trec apoi sã-l salut pe Costel, prietenultuturor, deja cu un picior peste Ocean... urc la“Tribuna”, în rãcoarea redacþiei proaspãt zugrãvite...îmi amintesc cum am împins uºa grea acumdouãzeci de ani cu un snop de versuri înbuzunare... cum am citit prima datã la cenaclul“Tribunei”... alte glasuri, aceleaºi încãperi... îl aºteptpe Poet... mã uit la stâlpul Librãriei“Universitãþii”... o plãcuþã memorialã acoperãvechea urmã de glonþ... desigur, apare ºi Poetul, cuvestã de corespondent de rãzboi, oare ceadãposteºte în multele-i buzunare?.... “trimite-miun mail” zice ºi se pierde în amiaza de varã...

n

n Letiþia Ilea

Aºteptându-l pe Poetaddenda

Muriel Frega (Argentina)


historia

1. Problema reliefului

În dorinþa sa de a legitima unirea din 1918, istori-ografia din România utilizeazã adeseori ca argu-ment al alegaþiilor sale unitatea geograficã a

spaþiului locuit de români. De la faimoasa descrierea Ardealului datoratã penei înaripate a lui NicolaeBãlcescu, la Nicolae Iorga ºi pânã la condeie multmai puþin inspirate din contemporaneitatea noastrã,istoricii repetã mereu cã spaþiul românesc este natu-ral unitar ºi predestinat unitãþii, având în centrul sãucununa Carpaþilor, pornindu-ºi de acolo apele sprecâmpiile dimprejur ºi legãturile dintre oamenii depe versantele diferite nefiind împiedicate de exis-tenþa munþilor niciodatã în istorie. Este, desigur, oparte de adevãr în toate acestea: trecãtorile au fostutilizate mereu în decursul istoriei pentru tranzituldintr-o parte într-alta a Carpaþilor. Dar, pe de altãparte, nu e mai puþin adevãrat cã, dacã acceptãm cãaceiaºi Carpaþi au funcþionat ca o fortãreaþã naturalã,apãrând podiºul de nãvãlitori, trebuie sã sesizãm ºifuncþia lor de “zid chinezesc”, de element izolator.

Explicând, deci, aspiraþia româneascã spre uni-tate prin geografie, trecem cu vederea rolul facto-rilor naturali în întârzierea realizãrii acestei unitãþi.Într-un studiu dedicat Mediului fizic extern ºi capitalu-lui biologic naþional , G. Vâlsan observa cã „O indivi-dualitate geograficã oferã o serie de posibilitãþi demanifestare. Istoria face ca într-o epocã sã se reali-zeze o posibilitate, în altã epocã altã posibilitate.Carpaþii au rãmas aceiaºi munþi pe care îi vedemastãzi, dar poporul românesc s-a schimbat ºi a reac-þionat deosebit faþã de ei” 1. În secolul al XIII-lea,dupã acest autor, „se pomenesc principate tocmaiîn cele trei masive mari, complexe, cu platformeextinse ale Carpaþilor româneºti”: masivul Bihoru-lui, Carpaþii Meridionali ºi Maramureºul cu munþiiBucovinei 2. Cum de a trebuit aproape un mileniupânã când românii sã depãºeascã fragmentarea geo-graficã ºi statalã? Pentru a rãspunde acestei între-bãri, e necesar sã se aibã în vedere realitãþile socio-demografice româneºti la ieºirea din mileniul mi-graþiilor. În acest sens e de ajuns sã amintesc cã, lavenirea ungurilor, românii trãiau în Transilvania ºiviitorul “Partium” (Bihor, Sãlaj, Sãtmar) în forma-þiuni prestatale - cnezate ºi voievodate - alãturi debulgari, slavi, avari3. Aceste formaþiuni au avut for-me ºi dimensiuni care n-au depins în primul rândde puterea militarã ºi politicã a mai marilor de lacârma lor, ci de conformaþia teritoriului în careacestea s-au conturat. S-ar putea spune, din acestpunct de vedere, cã aceste cnezate, voievodate,“þãri”, formate acolo unde se dezvoltaserã maimulte aºezãri omeneºti datoritã condiþiilor naturalefavorabile, au crescut firesc pânã la pragul pe careau apucat sã-l atingã la venirea ungurilor. Notabilerãmân, conform textului lui Anonymus, “ducatele”lui Ahtum ºi Menumorut, conturate în spaþiul decâmpie al “Partium”-ului, ºi cel al lui Gelu, înpodiºul Transilvaniei. Astfel stând lucrurile, ipotezaconform cãreia românii au locuit mai cu seamã înzona montanã - precum dacii dintr-un celebruadagiu al istoricului Florus (ex montibus inhaerent) -trebuie probabil pãrãsitã, câtã vreme ea nu-ºi gãseº-te confirmarea arheologicã. Pe de altã parte, pãduri-le care împânzeau zona erau, pânã la un momentdat, suficiente pentru a asigura posibilitãþi de refu-giu în calea unor invazii. Nu e, deci, necesar depresupus cã munþii au slujit populaþiei sedentaredin zonã drept “patrie în vremuri de primejdii”.

Micile formaþiuni prestatale oltene - intrate înatenþia statului maghiar în prima parte a secoluluial XIII-lea ºi pomenite ca atare în diploma con-feritã la 1247 cavalerilor Ioaniþi - sunt, ºi ele, situ-ate în exteriorul Carpaþilor, pe valea Oltului.

Dupã cum bine sesiza N. Iorga - ºi, pe urmelelui, ªerban Papacostea -, apariþia statelor feudale ro-mâneºti ºi a formaþiunilor care le-au precedat seleagã ºi de conturarea unor trasee comerciale. Fireº-te însã cã acestea nu s-au nãscut în zonele mai inac-cesibile, ci tocmai dimpotrivã: pe vãile râurilor ºiprin depresiunile care fãceau cu putinþã de strãbãtutlanþurile montane ale Carpaþilor ori zonele colinaresubcarpatice. Acolo unde aºezãrile s-au nãscut dinpopasurile convoaielor negustoreºti, devenindpuncte stabile de desfacere, aºezãrile de tip citadinau primit pe bunã dreptate numele de târguri (ca-zurile Þãrii Româneºti ºi al Moldovei). În alte pãrþi,unde asemenea aºezãri au apãrut în preajma reºe-dinþelor întãrite ale aristocraþilor locali, aºadar acolounde oamenii au început sã se îngrãmãdeascã drepturmare a unei tentative de securizare a spaþiului,localitãþile de tip citadin s-au numit cetãþi sau bur-guri. Spaþiul românesc a cunoscut ambele tipuri, iarnaºterea unei vieþi orãºeneºti la noi trebuie pusã înlegãturã cu iniþiative de mai multe feluri.

Pânã la urmã, chiar dacã nu se poate pune cudestul temei problema unei funcþii izolatoare amunþilor Carpaþi, ei au slujit, totuºi, drept hotarîntr-un spaþiu mai larg, conducând - alãturi de alþifactori, cum ar fi cei demografici, ori cei politico-militari - la formarea mai multor state feudale înzonã. Perpetuarea acestei situaþii de-a lungul maimultor secole a fost o consecinþã a slabei dezvoltãria reþelei de comunicaþii de-a lungul veacurilor cedespart lumea citadinã a romanitãþii antice ºi seco-lul al XIX-lea, cu revoluþia pe care a antrenat-o ºi înacest domeniu. Sute ºi sute de ani râurile au rãmassã fie traversate prin vaduri, ceea ce a condus laaccidente istorice ireparabile (printre înecurile de lavârful istoriei noastre situându-se cel al lui VladÎnecatul, domnul Þãrii Româneºti, ori cel al tânã-rului Constantin Movilã, pretendent la tronulMoldovei), ori peste poduri ºubrede (ca în cazulfaimoasei retrageri turceºti la sud de Dunãre când,la Giurgiu, Mihai Viteazul i-a înfrânt drastic peinvadatori în parte ºi pentru cã a exploatat inteligentînghesuiala creatã la traversarea podului). Cât de-spre pasurile din Carpaþi, dacã nu au fost o piedicãmajorã în calea invaziilor dintr-o parte într-alta, ºinu au stãvilit nici fugile dintr-o þarã într-alta prinaºa-zisele “vãmi ale cucului”, în orice caz ele nicinu au fost suficiente pentru a crea o bunã, realãcomunicare între voievodatele de la sud ºi est ºiprincipatul occidental.

2. Problema resurselor: surplusurile agrare

Au existat în trecut tentative de a explica apariþiastatelor feudale româneºti de la sud ºi est de Carpaþiprin nevoi de naturã economicã. Este cunoscutãteza lui N. Iorga – reluatã de curând de ªerbanPapacostea – conform cãreia agregãrile statale res-pective s-au putut produce datoritã nevoii de a pro-teja marile drumuri comerciale care legau Balcaniiºi Marea Neagrã de Europa Centralã 4. La apariþiastatului românesc medieval ar fi contribuit, astfel,decisiv, necesitãþi stringente legate de securitatea co-merþului ºi a reþelei de drumuri terestre. Fãrã îndo-

ialã însã cã economia a contribuit ºi altfel la configu-rarea statalitãþii româneºti medievale. Este vorbadespre rolul pe care l-a putut avea agricultura ºiproducþia agricolã în aceste regiuni care ofereautoate condiþiile naturale unei bune cultivãri a pã-mântului. Este adevãrat cã nucleele organizãrii sta-telor Þara Româneascã ºi Moldova au fost iniþial înproximitatea munþilor sau chiar în munþi. Câmpu-lungul, Curtea-de-Argeº, ba chiar ºi Târgoviºtea, pede o parte, Baia ºi Suceava, pe de altã parte, au fostniºte reºedinþe voievodale apãrate de configuraþianaturalã înaltã în care se aflau. În perioada imediaturmãtoare, însã, atunci când statul ºi-a împins fron-tiera pânã la limitele sale potenþiale maxime, eco-nomia agrarã a câmpiei ºi-a spus cuvântul. Dupãcum arãta George Schöpflin5 în legãturã cu Rusia,surplusul agricol aflat la dispoziþia conducãtorilor afost mult mai mic decât în vest, fãcând mult maidificil scãpatul de “capcana grâului” (=suficient sur-plus pentru a suporta viaþa socialã organizatã, dar nuºi pentru investiþia în alte sectoare) decât fusesepentru Europa occidentalã. Aceasta a fost o altãchestiune reflectatã cu claritate de istoria noastrã.Ungaria - o bunã parte din þarã fiind, în evul me-diu, o câmpie -, ºi Polonia (deþinând în evul mediuºi mãnoasa Ucrainã) au putut face cariere politiceremarcabile în regiune, pornind de la o asemeneabazã, în timp ce þãrile române au rãmas condiþio-nate de un surplus în grâne modest. De observat cã,din acest punct de vedere, fiecare dintre cele treiprovincii istorice locuite de români s-a nãscut în le-gãturã cu o coborâre de la munte spre câmpie. Ast-fel, voievodatul Transilvaniei a apãrut pe fertilul po-diº omonim. Dragoº îl întâlneºte pe Eþco prisãcarulîn zona de ºes, iar capitala se va muta de la Suceavala Iaºi nu doar din dorinþa turcilor de a-i suprave-ghea mai atent pe domnii moldoveni. În Þara Ro-mâneascã, capitala va fi în cele din urmã coborâtã laºes, la Bucureºti. Cine domina câmpia avea acces lasurplusul de grâne necesar organizãrii vieþii social-administrative.

România nu se putea agrega mai devreme încondiþiile în care surplusul de grâne era insuficientde mare, spaþiul nord-dunãrean locuit de româniera segmentat în mai multe zone de câmpie exteri-oare lanþului carpatic, iar comunicarea se fãcea, da-toritã acestui fapt, dificil. Este de menþionat ºi con-curenþa marilor puteri zonale pe care le-am pome-nit ºi la care se va adãuga apoi Imperiul otoman.

n

Note:1. G. Vîlsan, Studii antropogeografice, etnografice ºi geopolitice , Cluj-

Napoca, EFES, 2001, ed. Ion Cuceu, p. 140. 2. Ibidem, p. 140-143.3. Aºa rezultã din cronica notarului anonim al regelui Bela. Dar

istoriografia maghiarã actualã taxeazã drept ficþiune tardivãceea ce susþine respectivul autor, considerând cã el se inspirãdin realitãþile timpului sãu. Dacã ar fi sã acceptãm aceastãobiecþie n-ar trebui, deci, sã acordãm credit lui Anonymuspentru secolul IX, dar nici n-ar trebui sã-i retragem creditultotal. E suficient sã considerãm cã Anonymus vorbeºte desprerealitãþi ale secolului XII. Ceea ce este, oricum, ceva.

4. ªerban Papacostea, „Drumurile comerciale internaþionale ºigeneza statelor româneºti în viziunea lui Nicolae Iorga ºi înistoriografia zilelor noastre”, în Evul mediu românesc, Bucureºti,Ed. Corint, 2001, p. 365-380. Teza legãrii apariþiei statului deapariþia comerþului la mari distanþe a fost susþinutã în Occi-dent, în legãturã cu formarea statelor africane, la mijlocul ani-lor 60, de mai mulþi cercetãtori (Y. Person, J. Goody, S. Amin,C. Coquery-Vidrovitch). Conform acestora, prin taxele impu-se negustorilor, comerþul furnizeazã statului resursele necesa-re, el garantând, la rându-i, în reciprocitate, climatul de secu-ritate indispensabil avântului comercial. Aceastã susþinere afost criticatã de E. Terray, care a fost de acord cã negoþul cusclavi furnizeazã, uneori, o parte semnificativã din veniturilestatului african, însã absenþa statului nu este incompatibilã cucomerþul la mari distanþe. Invers, când existã stat nu este obli-gatoriu ca el sã taxeze activitãþile comerciale. (Vezi pentruaceste referinþe Marie-Odile Géraud, Olivier Leservoisier,Richard Pottier, Noþiunile-cheie ale etnologiei. Analize ºi texte , Iaºi,Ed. Polirom, 2001, p. 210.)

5. George Schöpflin, “Central Europe: Definitions Old andNew”, în In Search of Central Europe , Cambridge, PolityPress, 1989, p. 9.

Relief ºi resurse agrare înistoria statalã româneascãn Ovidiu Pecican


Adoua carte semnatã de Angela Scarlat,Pãduri pubere/ Forets puberes(EdituraCronica, Iaºi, 2003), adunã, între coperte,

ciclul inedit omonim ºi o selecþie dezordonatãdin precedentul volum, intitulat Dincolo de negativ.Alãturarea acestora nu e justificatã prin tematicã –primul fiind erotic, al doilea promovînd un soi dedelir existenþialist ºi un “bacovianism” soft – ci,mai degrabã, prin calitatea de antologie bilingvã,românã-francezã, a volumului. Întregul trãdeazãimprovizaþia iar nu vocaþia.

Dacã poemele ciclului erotic au o anumecandoare, o ingenuitate a imaginii, un ritmamoral ºi benign, minate din cînd în cînd delocul comun, de figura de stil ruginitã prin uz deatîþia poeþi, Dincolo de negativ îºi plaseazã cititorulîntr-o atitudine resemnatã ºi defensivã, cãciresursele de poeticitate sînt aproape de negãsit.Acesta va reþine, cu siguranþã, profilurile angelicecolor din ilustraþii, precum ºi scrisoarea demulþumire – anticipatã – a primarului oraºuluiBacãu, cel care a sponsorizat, printre alþii, apariþiavolumului: da, domnule primar, am primit cartea ºiscriu despre ea.

De la bun început ne întîmpinã versuri ºipoemaºe de o banalitate veselã, scrise ca dupã

lecturi sumare din poeþii moderni români: “alb încer ºi pe pãmînt/ sãrbãtoare/ douã inimi cer untrup/ pentru-o-mbrãþiºare/ hai, iubite, sunt aici/clopoþeii cîntã/ totu-i alb ºi pregãtit/ pregãtit denuntã/ vezi iubite? pentru noi/ fulgii se sãrutã”(Cîntec). Cu atîta aplomb poeta îºi interogheazã“preaiubitul”, rãspunzînd cel mai adesea în locu-i, pentru ca apoi sã-ºi agaseze iarãºi amantultextual cu replici “inteligente” desprinse dincolecþiile roz. Printr-o logicã perversã, rezultatule invers, poemul nu mai comunicã nimic, pentrucã s-au folosit deja toate replicile. Seducþiapresupune mai mult învãluire decît dezvãluire,mai mult promisiune decît faptã.

Autoarea intenþioneazã sã obþinã vitezaimaginilor dintr-un scenariu suprarealist, însãdicteul automat este mimat stîngaci, poemulsurpîndu-se într-un rictus bucolic. Punctuaþiaapare ºi dispare hazardat, ceea ce incomodeazã, deasemenea, lectura. Acolo unde decupajul este însãînfãptuit corect, în acord cu necesitãþile versului,strofei etc. regãsim o oazã de poezie: “mã plimbpe strãzi suspendate/ în spatele pleoapelor, pînã încîmp, la ieºirea din oraº// cu adevãrat locuiescîntr-un þurþur de sticlã/ agãþat de penelul luiDali// ºi totuºi cresc neîntrerupt o grãdinã/ cu

havuzuri, pe linia curatã a orizontului/ pentrucare am pierdut cuvintele” (Uverturã). Prea puþinpentru un volum ambiþios, cu pretenþii, pentru oantologie bilingvã. De unde deducem cã ambiþiaºi orgoliul poeþilor nu þin, întotdeauna, loc deconºtiinþã criticã ºi talent.

n

Poeme deliroide ºi puberen ªtefan Manasia

agenda pignastyl

teatru

Dacã Ion Bãieºu ºi-a început activitatea deziarist în Valea Jiului, în anii cincizeci aisecolului trecut, acum, în aceastã perioa-

dã de reeºalonare a valorilor, când fiul sãu, RaduBãieºu, a venit regizor la Teatrul Dramatic „IonD. Sîrbu” din Petroºani, conducerea teatrului,împreunã cu tânãrul regizor, a gãsit de cuviinþã sãsupunã atenþiei publicului o piesã necunoscutã,din prima etapã de creaþie a dramaturgului. Ea senumeºte Vederea ºi este o comedie care rezoneazãcu socialul, fãrã a fi câtuºi de puþin politizatã înmaniera cunoscutã a timpului. Tocmai de aceeapoate fi reprezentatã azi.

Scuturatã de praful cu care s-a acoperit inevi-tabil, trezitã din amorþire cât s-a putut ºi niþeluºactualizatã, piesa primeºte în spectacolul petroºe-nean valenþele unei sensibile metafore scenice.Subiectul e simplu, linear. Înainte de nuntã, înurma unui accident, logodnicul Silviei orbeºte.Tragicul eveniment declanºeazã în familia fetei oserie de reacþii comice care pun în valoare calita-tea moralã a pãrinþilor ºi adevãratele sentimenteale logodnicei. Paradoxal, cel lovit brusc dececitate are ocazia sã vadã mai clar adevãrata faþã alucrurilor, cloaca imundã în care ar fi intrat dacãar fi rãmas vãzãtor. Ca un amnezic care nu-ºi mairecunoaºte trecutul, logodnicul se va îndepãrta cuun aer de superioritate moralã de cei orbiþi demediocritate ºi meschinãrie fãrã margini.

Ion Bãieºu schiþeazã în acest text inedit un cazde „cecitate vãzãtoare”, superioarã orbirii generatede mercantilism ºi afundare în convenienþe

reprobabile. Tipologiile cunoscute din lumeascrierilor lui Bãieºu se insinueazã ºi aici înpersoana pensionarului ºantajist sau a amintitului„caloriferist la un bloc”. Avem, in nuce, indicii deoportunitãþi tematice exploatate mai târziu înteatrul sãu. Spectacolul reuºeºte sã evidenþieze înbunã mãsurã drama oamenilor mãrunþi care nuse pot salva de ridicol în situaþii limitã. Totuºi,reprezentaþia induce un sentiment deinsatisfacþie, datorat, parþial, superficialitãþii cucare este închegat spre final textul. Este, probabil,motivul pentru care piesa nu s-a jucat niciodatãpânã acum. Montarea tânãrului regizor estecorectã, ingenioasã chiar în soluþionarea unorsecvenþe dificile, dar fãrã eficienþa scontatã de aacoperi unele gãuri negre ale textului.

Cu susþinerea tot mai deficitarã din parteacolectivului de actori (colectiv extrem defluctuant, greu de omogenizat, încât nici nu maiºtii pe cine sã mizezi la o adicã), distribuþia s-aînchegat greu, aleatoriu. Cea mai izbutitã alegereeste Izabela Badovics în rolul Fiicei. Ea acoperãcerinþele personajului în proporþie de 90%.Silvica e rãsfãþatã cât trebuie, tâmpiþicã,superficialã, mâþâitã, fãrã personalitate, fâþâitã,abulicã ºi dezorientatã. Rostirea sacadatã areplicilor, miºcarea pe scenã subliniazã pregnantaceste trãsãturi. Prea puþin înzestrat de cãtreregizor cu gesticã personalizantã, prestaþia luiGigi Stoica în Tatãl rãmâne una ºtearsã în ciudacostumaþiei caraghioase. Radu Jurj, prea tânãr înrolul Pensionarului Miºu, se agitã mult ºi deseori

cu folos pentru a face faþã dificultãþilorinterpretative ridicate de limbuþia personajului.Mai incisivã ºi mai hotãrâtã în rostirea replicilor,dar ºi mai arþãgoasã decât blândul Tatã, Mamarealizatã de Nicoleta Niculescu debordeazã devoluntarism feminin de cartier, aºa cum ºi-ar fidorit-o ºi autorul. Oana Liciu în Naºa întregeºtecu asupra de mãsurã, printr-un joc echilibrat ºiconvingãtor, tabloul unui grup social cãzut înderiziune. Promiþãtoare prezenþa lui DorinCeagoreanu în Logodnicul abandonat la greu, dariluminat de „vederea” adevãrului.

În ansamblu, Vederea celor doi Bãieºu este orestituire sentimentalã meritorie ce trebuieconsemnatã ca atare. Este un spectacol în careregizorul serveºte cinstit textul, nu regizorul seserveºte de text pentru a construi în paralelpropriul lui univers de semne.

n

Ion Bãieºu ineditn Adrian Þion

Forró Ágnes (România)

Sasho Anastassov (Bulgaria)


În 1995, imaginea unui om cu un cuþit înmânã, dupã o încercare nereuºitã de sinu-cidere, a fost folositã de un post de televiziune

pentru promovarea imaginii proprii. Dupã câþivaani de procese, în care s-a ajuns pânã la Curteapentru Drepturile Omului de la Haga, persoana aprimit despãgubiri de aproximativ 30.000 dedolari bazate pe acuzaþia de încãlcare a dreptuluila viaþã privatã (BBC News, 2003).

Aceastã decizie poate fi legatã de pãrerea luiJoshua Meyrowitz cã mass-media electronice tindsã facã tot mai greu de trasat o linie clarã întrecomportamentele publice ºi cele private. Aceastãînºiruire de evenimente poate fi analizatã ca unamalgam de comportamente, atât în public, cât ºiîn privat. Iniþial, o persoanã îºi pierde intimitateadin cauza prezentãrii greºite sau tendenþioase aimaginii proprii de cãtre un post de televiziune,chiar dacã se afla într-un loc public. Pentru cãacest lucru are un efect direct asupra vieþii sale(persoana afirmã cã a suferit din cauzaprejudecãþilor provocate de acest reportaj), eadecide sã dea în judecatã postul de televiziunepentru încãlcarea intimitãþii, deºi fusese filmatãîntr-un loc public. Cazul este fãcut mai apoi pu-blic, la fel ºi numele persoanei în cauzã (în acestfel cazul devine de interes public) ºi este receptatmai ales în spaþiul privat, prin intermediulziarelor, a televiziunii ºi a internetului.

Se poate susþine ideea cã, pe lângã ºtergerealiniei de demarcaþie între comportament public ºiprivat, mass-media electronice pun în discuþieceea ce este înþeles prin termenul de “intimitate”.Într-o lume în care instituþiile de presã îºi pierdîncet identitatea – permiþând utilizatorilor sã na-vigheze în paginile de web pe televizor, sãvizioneze filme pe telefoanele mobile sau sãprimeascã e-mailuri pe fax – a apãrut necesitateade cunoaºtere ºi de recunoaºtere a “eului” interi-or, dincolo de mãºtile pe care le purtãm atât înspaþiul public, cât ºi în cel privat.

În aceastã lucrare voi examina trei medii elec-tronice, telefonia mobilã, televiziunea ºi interne-tul ºi schimbãrile de comportament public ºi pri-vat pe care acestea le determinã.

Pentru a înþelege ce înseamnã comportamentpublic ºi privat este util sã analizãm cercetãriefectuate pe diferite subiecte care au legãturã cutelefonia mobilã. Acest lucru poate fi folositormai ales datoritã faptului cã aceste conversaþiipurtate cu ajutorul telefoanelor celulare suntfoarte interactive, determinând participanþii sãrãspundã ºi sã dialogheze indiferent de loculunde se aflã. Cercetãri conduse în aceastã direcþiearatã cã diferitele “mãºti” pe care oamenii le afi-ºeazã atunci când vorbesc la telefon, ca ºi atuncicând convorbirea se sfârºeºte, sunt principalelecauze pentru care oamenii se simt deranjaþi sauchiar ofensaþi de folosirea telefoanelor mobile înpublic. (Palen, Salzman & Youngs, 2000, p. 9).Acest lucru se întâmplã pentru cã conversaþiilepot avea loc în spaþii publice, dar necesitã ca per-soana sã adopte o “mascã” privatã, care apare canelalocul ei într-un asemenea context. Mergândpuþin mai departe cu acest raþionament putemconcluziona cã atitudinile publice ºi private sunt

“construcþii” ale personalitãþii noastre pe care leprezentãm în diferite medii. Dacã aceste con-strucþii sunt adevãrate sau false este o altã între-bare interesantã.

Un exemplu pentru a explora cât de adevãratãeste o asemenea “mascã” este o conversaþie tele-fonicã ce are loc într-o bibliotecã. Dacã persoanacare rãspunde la telefon ar fi sã îºi pãstreze con-strucþia de sine adoptatã la intrarea în bibliotecã,apelantul ar auzi un rãspuns dat în ºoaptã, dacãnu cumva un “ººººtt” sau un “vorbeºte mai încet”.Acest comportament este foarte potrivit unui locprecum biblioteca, dar nu se preteazã unei con-vorbiri telefonice. Dacã, dimpotrivã, apelantuladoptã o atitudine potrivitã pentru o convorbiretelefonicã rezultatul ar fi agitaþie ºi dezaprobareprintre ceilalþi vizitatori ai bibliotecii. În cazulunui asemenea contrast se pare cã nici un com-promis nu este posibil, astfel încât folosirea tele-foanelor mobile în biblioteci este consideratã cafiind inacceptabilã. Dar aceastã schimbare de ati-tudine din partea utilizatorului telefonului mobilar fi falsã sau ar fi doar un rãspuns la cerinþelemediului în care se aflã.

Pe internet problema identitãþii asumate numai este doar o ipotezã de lucru ci o certi-tudine. Utilizatorii pot folosi în mod activ

metode de “cosmetizare” sau de falsificare a pro-priei identitãþi, uneori în scopuri nu tocmaicurate, iar mass-media îºi face datoria de a infor-ma publicul despre aceste lucruri. Acest noumediu, Internetul, este un instrument extrem deputernic de “construcþie”, de explorare,înþelegere, comunicare ºi dezvoltare a unei iden-titãþi proprii. Nu este întotdeauna foarte clar ce“mascã” purtãm pe Internet, ºi acest lucru facepoate din Internet scena celei mai importante“amestecãri” a comportamentului public cu celprivat. Nu existã nici un alt mediu în careprejudecãþiile sã joace un rol mai puþin impor-tant, deoarece informaþiile care sunt divulgatesunt la alegerea utilizatorului. O persoanã poatealege sã fie în întregime anonimã, imaginarã, realãsau orice amestec între ele. Nimeni nu poate sã tevadã fizic decât dacã tu eºti de acord cu asta, adicãnu se pot trage concluzii din felul în care arãþi sauvorbeºti. Acest lucru reflectã un înþeles mai adâncal identitãþii personale:

“Identitatea este o construcþie personalã ºisocialã complexã, formatã din imaginea propriedespre noi, cum am dori sã fim vãzuþi de altepersoane ºi cum suntem de fapt percepuþi.”(Wood & Smith, 2001, p. 47)

Aceasta ne duce înapoi la ideea “eului” interi-or; dacã internetul permite persoanei sã îºiexploreze propria identitate, nu este o surprizã cãproiecþiile proprii despre sine nu pot fi catalogateclar ca fiind publice sau private.

Un exemplu de prezentare a unei “mãºti”publice ar fi o persoanã care îºi construieºte opersonalitate în întregime ficþionalã. Scopurile arputea fi benigne – curiozitatea, experimentul –sau maligne, dupã cum am menþionat mai sus. Încontrast cu aceasta, o “mascã” pur privatã ar fireprezentatã de persoana care este în întregime

sincerã în auto-prezentare, dar acest lucru arcreºte vulnerabilitatea persoanei în cauzã. Totuºiacest fel de construcþie devine din ce în ce mairãspânditã pe site-urile personale, pe care per-soanele le construiesc ºi le publicã pentru familieºi prieteni dar care sunt, tehnic vorbind, accesi-bile publicului larg. Semnificaþia acestei tendinþea fost descrisã ca fiind “una dintre cele mai dra-matice ºi vizibile semne ale construcþiei realitãþii”(Chandler, 1997). Dacã acceptãm însã aceastãafirmaþie ajungem la întrebãri privind realitateaînsãºi, dacã poate fi ea construitã sau modificatã ºila posibilitatea ca realitatea sã nu fie realã.

Ideea cã realitatea nu este chiar realã poate fiatribuitã influenþei televiziunii. “Televiziunea, ºinu calculatoarele ne-a învãþat la început bucuriilerealitãþii virtuale.” (Crisell, 2002, p. 154). Aceastãidee vine de la puterea vizualã a televiziunii ºi aunei credinþe adânc înrãdãcinate: “camera numinte”. Ar fi de adãugat însã cã ceea ce telespec-tatorul vede pe ecran este o realitate vizualã, darînþelesul este în continuare creat de operatori,editori ºi producãtori. Astfel nu este o realitatecompletã, ci una parþialã ºi adeseori pãrtinitoaresau influenþatã. Un alt subiect interesant cuprivire la televiziune este locul. În aparenþã, tele-viziunea poate duce telespectatorii oriunde. Întremulþimea de canale, privitorii pot fi duºi dintr-unspaþiu public în altul sau chiar într-un spaþiu pri-vat. Multitudinea de posturi de televiziunedeschide posibilitatea telespectatorului de intrareîntr-o sumedenie de locaþii în acelaºi timp; tre-buie subliniat însã cã acest lucru se întâmplã fãrãca spaþiul privat al celui ce urmãreºte programelesã sufere vreo modificare. Meyorwitz sugereazãcã aceasta este o violare a graniþelor spaþiului ºitimpului ºi schimbã semnificaþia socialã a ceea cesuntem (1985, p. 123). În esenþã, nu mai estenecesar sã fim într-un anumit loc pentru a vedeaun eveniment deoarece acesta ne este livrat înspaþiul nostru intim la apãsarea unui buton.

S-a observat în mai multe rânduri cã realitateatrebuie din ce în ce mai des sã se “adapteze” tele-viziunii. De pildã evenimentele sportive suntadaptate pentru a putea fi televizate cât mai uºor,cu pauze pentru ca televiziunile sã poatã difuza

n Nicolae Urs

Public ºi privat – influenþeale mass-media electronice

media

à

Juan Alberto Arjona (Argentina)


Acest text se bazeazã pe una din problema-ticile analitice ale esteticii muzicale ºi aleartelor vizuale, ºi anume analiza principii-

lor organizatorice ale mijloacelor de expresie. Înprimul rând trebuie sã facem câteva observaþiigenerale. Trebuie sã arãtãm cã aceste principii or-ganizatorice reprezintã doar momentul de punereîn funcþie al mijloacelor de expresie, momentulde corelaþie cu alte componente când e vorba deniºte proporþii crescânde de la nucleu sau de lacuvânt pânã la întregul lucrãrii. Vor fi o serie în-treagã de elemente despre care nu e cazul sãscriem mai detaliat deoarece depãºesc raza deacþiune a analizei noastre. Totuºi notãm cã dacã evorba în muzicã de un principiu tonal, accent di-namic ori timbral, sau în artele plastice de per-spectivã, de contrastele cromatice, trebuie pecizatcã toate aceste principii despre care discutãm suntmijloace relaþionale. Fiecare element nu seopreºte niciodatã la un moment fix al unui pilonde la care sã plece pentru a ajunge la altul, ciformeazã relaþii între aceste componente, întreaceste puncte. Aºa cum în picturã existã aceacorelaþie opticã între culori, avem ºi în muzicãcorelaþii sonore absolut necesare. Mijloacele deexpresie acþioneazã sub formã de relaþie. Depildã, vorbind despre culori putem spune cã nune intereseazã verdele sau albastrul în sine, cimodul de devenire al acestui verde sau albastru,aºa cum spune Noica: devenirea întru albastru.

Pentru dirijarea acestor relaþii între ele estenevoie de principii organizatorice. Mijloacele de

expresie sunt stipulate, ordonate cu ajutorulprincipiilor organizatorice. Relaþiile în cadrulfiecãrei arte au un caracter de raport de intercon-diþionalitate. În cadrul artelor vizuale ºi în cadrulartelor temporale ne îndreptãm atenþia asupraunei singure relaþii, ºi anume picturã-muzicã.

ªtim cã încã din Antichitate existau preocu-pãri în acest sens. Simonide spune cã pictura e opoezie mutã ºi poezia e o picturã grãitoare. În aceastãantitezã scriitorul antic face o pledoarie pentrupoezie, scoþând în evidenþã caracterul declamatoral poeziei. În concepþia lui sensibilitãþile trezite dearmonia formelor sunt aceleaºi ca intensitate cucele iscate de armonia sunetelor. Platon, înFaidros, aºezând activitãþile umane pe scara valo-rilor, trece muzica pe cea mai înaltã treaptã, iarpictura mult mai jos, alãturi de alte meºteºuguri.Totuºi, considerã cã frumosul e plãcerea care nedesfatã atât auzul cât ºi vãzul. El considerã cãoamenii care îndrãgesc sunetele ºi culorile fru-moase iubesc la fel de mult muzica ºi imaginilepictate. Horaþiu a lansat celebra sentinþã: ut picturapoesis, care se referã nu neapãrat la necesitateapoeþilor de a folosi mijloace picturale, ci mai multla asemãnãrile în receptarea acestor arte. Mai târ-ziu Leonardo da Vinci introduce un echilibru înacest contrast spunând: pictura este o poezie mutã iarpoezia este o picturã oarbã. În împãrþirea tradiþionalãa artelor în arte mecanice ºi arte liberale,Leonardo aºazã pictura în categoria artelor libe-rale alãturi de muzicã, pentru cã necesitã, ca ºicelelalte arte liberale, în primul rând creativitate

dar ºi puternice cunoºtinþe teoretice. El a urmãritsã stabileascã mãsuri echivalente între proporþiilecompoziþiei picturale ºi raporturile modurilormuzicale.

Putem stabili paralele absolut clare întreevoluþia ºi involuþia unor principii organizatoricepicturale, respectiv muzicale. În cazul concret almuzicii ºi al picturii, respectiv al corelaþiei întreprincipiul tonal ºi perspectiva liniarã, putemspune cã principiul tonal a dat sens propriu-zismelodiei la fel cum perspectiva liniarã a dat sensprofunzimii tabloului. Încã din Renaºtere ºiPrerenaºtere erau cãutãri pentru clarificarea noþi-unii de perspectivã în iconografia picturalã ca ºipentru introducerea principiului tonal în gândireamodurilor muzicale. În artele vizuale ale aceleiperioade întâlnim strãdania artiºtilor de a da mu-zicalitate tablourilor prin preluarea principiilorpitagoreice ale intervalelor muzicale ºi punerealor în context pictural de suprafaþã, lungime,lãþime. Astfel în lucrãri apare cunoscuta diapenta araportului octavei 1:2, apare diatesaron în relaþia de2:3 în quintã ºi multe altele, care dau în final oserie întreagã de formule, uneori canoane, cu cal-cule aritmetice riguroase finalizate în construcþiigeometrice descrise ºi de Charles Bouleau. Unmoment deosebit al aplicaþiei principiilor per-spectivei îl constituie pictura muralã Cina cea detainã din trapeza mãnãstirii Santa Maria delleGrazie din Milano. În acest caz rafinamentul geo-metric, de o notabilã rigoare ºtiinþificã, îl face peautor sã confere celei de a treia dimensiuni o va-loare mult superioarã iluzionismului perspectivicgãsit de contemporanii sãi, prin micºorarea pe

Intercondiþionarea vizual-temporalã aprincipiilor organizatorice. Retorica intercondiþionãrilor: de la muzicalitate la picturalitate ºi inversn Emil Dobriban

calupuri publicitare. În legãturã cu spaþiul privat,realizatorii de programe de televiziune care suntprezentate ca observarea pasivã a spaþiului intimcer protagoniºtilor repetarea scenelor pentru a seîncadra în viziunea proprie.

Comportamentul privat al oamenilorobiºnuiþi a devenit mult mai vizibil odatã cuapariþia televiziunilor de tip “Reality TV”, un hibrid de genuri jurnalistice, ce opereazã prinmass-medii multiple ºi permite audienþei sã de-vinã implicatã prin interacþiune. Aceastã amalga-mare a mediilor permite telespectatorilor sã dev-inã activi ºi sã ia parte nemijlocitã la “crearea”realitãþii la televizor. Acest proces ºterge graniþeledintre public ºi privat deoarece telespectatorii sepot considera ca luând parte la acel program ºi caavând o relaþie cu persoanele de pe ecran.Paradoxul este cã un astfel de program poate ficonsiderat ca fiind mai puþin real decât alte pro-grame tocmai pentru cã apare atât de real. Adicãcei filmaþi ºtiu cã sunt filmaþi, astfel încât atitu-dinile lor nu sunt cele pe care le-ar adopta înmod normal în spaþiul privat ci acelea pe care vorsã le proiecteze cãtre cei care îi privesc. Rolulprivitorului este deci foarte important pentru cãschimbã comportamentul subiecþilor. Câþiva aniînainte de apariþia Reality TV, Meyrowitz afirmacã:

“Media electronicã distruge particularitãþilespaþiului ºi timpului. Televiziunea, radioul ºi tele-fonia transformã spaþiile odinioarã private în

unele publice, prin accesibilizarea lor cãtre pub-licul larg” (1985, p. 125).

Aceastã afirmaþie apare aproape ca o pre-moniþie a apariþiei Reality TV ºi a dezvoltãriiInternetului ºi a telefoniei mobile.

Comportamentul privat devine public pemãsurã ce spaþiul privat devine accesibil publicu-lui larg, dacã cei vizaþi sunt conºtienþi de acestlucru. Analizând aceastã definiþie a comporta-mentului privat determinatã de mass-media,putem analiza cazul prezentat la începutul lucrãriiîntr-o luminã diferitã. Chiar dacã persoana eraîntr-un spaþiu public, nu era conºtientã cã esteobservatã sau filmatã. Ea avea, din aceastã cauzã,

un comportament privat, iar acest lucru de-monstreazã cum media electronicã nu doar aºters graniþa clarã dintre comportament public ºiprivat, dar a schimbat ºi semnificaþia spaþiuluipublic sau privat. Posibilitatea ca alþii sã ne poatãobserva prin mass-media pare acum mai impor-tantã decât locul unde ne aflãm. Aceastã idee estepropusã ºi de Meyrowitz în cartea sa “No Senseof Place”:

“Ceea ce se întâmplã peste tot se poate întâm-pla oriunde ne-am afla. Totuºi când suntem pestetot nu suntem de fapt în nici un loc” (1985, p.125).

n

Bibliografie 1. BBC News (2003): CCTV suicide man wins claim.

http://news.bbc.co.uk/1/hi/england/2702797.stm 2. Chandler, Daniel (1997): Writing Oneself in Cyberspace http://

www.aber.ac.uk/media/Documents/short/homepgid.html 3. Crisell, Andrew, An Introductory History of British Broadcasting,

Second Edition, London: Routledge (2002)4. Meyrowitz, Joshua, No Sense of Place: The Impact of Electronic

Media on Social Behaviour, New York, Oxford UniversityPress (1985)

5. Palen, Leysia, Marilyn Salzman & Ed Youngs (2001): GoingWireless: Behaviour & Practice of New Mobile Phone Users .http://www.cs.colorado.edu/~palen/Papers/cscwPalen.pdf

eseu

à

Mohamed El Tahan (Egipt)

21

baza calculului proporþional a unor elementeaflate în profunzimea tabloului. În cazul luiLeonardo viziunea perspectivicã este împletitã cuconstrucþia compoziþionalã, ajutã la transmitereamesajului estetic al ansamblului.

În muzicã, principiul tonal evolueazã paralel cuperspectiva picturalã, culminând, în secolele XVIII-XIX, cu un Mozart, Beethoven, Haydn. În cadrulprezentei teme nu folosim termenul de tonalitate citermenul de principiu tonal. Scriem principiu tonalpentru cã noþiunea de tonalitate este secularizatã debaroc ºi de clasic în sensul exclusivist al cuvântului,aici termenul este valabil numai pentru major ºiminor. În acest sens, aºa cum aratã ºi ªtefan Angi,prin principiu tonal înþelegem organizareasunetelor într-un anumit fel, corelându-le înRenaºtere, Baroc ºi bineînþeles în epoca modernã.Principiul tonal este un principiu de organizare încorelarea cvasi-spaþialã a sunetelor. O melodie nuevolueazã liniar, ea evolueazã ºi într-un cvasi-spaþiu. Acest lucru e foarte important deoarecepermite o legãturã între text ºi melodie. La Bach, înpiesa Credo din Missa în si-minor, desfãºurarea cvasi-spaþialã a melodiei este un mod de a desenamuzical spaþiul simbolic pe care îl configureazãtextul ales. Cvasi-spaþialitatea melodiei poate finuanþatã în adâncime, în profunzime prin folosireaarmurii, adicã a grupului de semne aºezat imediatdupã cheie. Aceste alterãri produc în spiritul nostrustrãluciri sau umbre ale sunetului. Bach înMathaeus passion introduce aceeaºi coralã de maimulte ori dar de fiecare datã cu o alterare în plus.Datoritã acestori bemoli coralul este din ce în ce maiîntunecat ºi când urmeazã catastrofa (dupã ce Iisusa fost rãstignit) totul este întunecat la maxim.

În a doua jumãtate a secolului al XIX-leaprincipiile organizatorice ale picturii ºi muziciisunt reclãdite. Tema centralã a discuþiilor esteticedintre artiºti era problema detaºãrii de real apicturii. Pentru mulþi pictori tineri, în frunte cuGauguin, existã preocuparea de a ajunge la o artãde sintezã ºi premeditare. Pentru Gauguinrealitatea nu mai e decât un pretext de creaþiidetaºate: arta reordoneazã datele pe care realitateai le-a furnizat, dispreþuieºte iluzia, fie chiar iluziaatmosferei; zonele spaþioase nu mai sunt date deliniile de fugã ale perspectivei liniare, ci suntsugerate de culori opulente ºi grele care vibreazãprintr-o puritate neascunsã sub straturi deverniuri grizate. Baudelaire influenþeazã mediulartistic prin teoriile pe care le dezvoltã asupraculorii. El cultivã necesitatea unei arte de sintezã ºidezvoltã vechea axiomã conform cãreia artacoloristului þine evident, prin anumite laturi ale ei, dematematici ºi muzicã. Un pictor va realiza curândintenþiile schiþate de Baudelaire; el l-a observatatent ºi pe Gauguin ºi a înþeles sã priveascã lucrurileîn efectul ansamblului lor; acest artist se numeºteHenri Matisse. El cautã soluþii noi la vecheaproblemã a sugerãrii spaþiului, a formei, a luminiiºi umbrei. Este conºtient cã la toate acesteîntrebãri soluþia e traducerea lor în culoare, înstrãlucirea acordurilor cromatice. Toate acestea leîmpleteºte cu o sensibilitate deosebitã pentruelemente de artã orientalã (semne caligraficerafinate, arabescuri energice cu sensuri simbolice)ºi cu o atracþie aproape permanentã spre temamuzicii ºi a dansului.

Aici putem aminti pentru muzicalitatea eicreaþia picturalã a artistului german de originerusã Wassily Kandinsky, dar ºi studiile luiteoretice pentru factorul înnoitor al viziuniiestetice. În pictura Tablou cu arc negru din 1912 ungrup de linii negre curbate este suprapus pestecompoziþia cromaticã a tabloului cu intenþia clarãde a reda astfel efecte muzicale. Marele artist,prin gruparea ritmicã a acestor linii negre, neface, parcã, sã simþim în urechi reverberaþii aleunor sunete emanate misterios din suprafaþa

coloratã a tabloului. Pentru Kandinsky un tabloutrebuie sã alcãtuiascã pânã la urmã o simfonie numitãmuzica sferelor. În liniile ºi culorile lui regãsimtimbrele instrumentale, unele cu strãlucireauneori stridentã a alãmurilor ºi altele cu eleganþaºi graþia coardelor. Kandinsky scrie în Amintiri cãa fost profund marcat de vizionarea spectacoluluicu opera Löhengrin de R. Wagner. Sunetele auzitecreau în mintea lui tablouri în culori intense ºi culinii puternice: “...viorile, tonurile profunde alebasului ºi mai ales instrumentele de suflat întruchipaupentru mine impresia adâncã pe care mi-o creaînserarea. Îmi vedeam toate culorile cu ochii minþii.Linii sãlbatice, aproape nebune, se încordau în faþa mea.Nu îndrãzneam sã spun cã Wagner mi-a pictat muzical«momentul» dar mi-a devenit cu totul limpede cã picturapoate dezvolta tot atâta putere câtã posedã muzica. Iarincapacitatea de a descoperi eu însumi aceste puteri sauchiar de a le cãuta mi-a fãcut renunþarea cu atât maiamarã”. Kandinsky vorbeºte despre corelaþiadintre picturã ºi muzicã ºi în sens invers,respectiv elogiazã muzicalitatea picturii, când, totîn Amintiri , scrie: ”Rembrandt m-a tulburat profund.Grandioasa distribuþie a luminii ºi întunericului,amestecul tonurilor secundare în planuri mari,combinarea lor, aveau la orice distanþã efectul unei uriaºeantifonii, ºi nemijlocit, mi-au reamintit trompetele luiWagner. Mai târziu am înþeles cã aceastã distribuþiecreeazã pe pânzã, ca prin minune, un element care laînceput pare strãin ºi inaccesibil picturii: timpul”.

La Kandinsky culorile suprafeþei tablouluisunt compuse fãrã sã apeleze la suportul realitãþiiobiectuale, doar pe baza legilor contrastelor cro-matice ºi a impulsurilor lãuntrice. În concepþialui teoreticã, contrastele ºi conflictele picturale

duc la armonia cromaticã. Elementele unuitablou creeazã o tensiune între ele pe baza uneicompoziþii vizibile sau mascate. Aceastã structurãcompoziþionalã poate sã fie dificil de zãrit dinexterior, tocmai de aceea având o puternicã sonori-tate la nivel profund. Kandinsky dezvoltã principiulnecesitãþii interioare. Dupã pãrerea lui niºte petecolorate aruncate aparent întâmplãtor pe pânzã ºicare par a nu avea nici o legãturã între ele trebuiesã denote prezenþa unor conexiuni interioare.Dezlânarea exterioarã este coerenþã interioarã.

Compoziþia scenicã o vede ca pe o artãmonumentalã în care colaboreazã ºi se confruntãmuzica, pictura ºi dansul ca mijloace de expresie,fiecare cu o viaþã independentã ºi un limbajpropriu. Aºa dupã cum în artele vizualecontrastele ºi combinãrile dintre elementeleplastice independente dau naºtere compoziþiei,tot astfel ºi lucrãrile scenice se formeazã prin

colaborarea ºi confruntarea muzicii, picturii ºidansului.

Acest mod unitar de a judeca creaþia artisticãle era comun ºi altor artiºti de la Bauhaus. PaulKlee a cãutat sub o aparenþã dezinvoltã ºiîncântãtoare sã exprime invizibilul, adicã tot acestunivers în care vizibilul nu este decât un exemplu izolat.Una din temele componistice cele maiimportante care l-a preocupat o lungã perioadã afost compoziþia scriiturii muzicale, iconografice.Aceastã descoperire extraordinarã a expresivitãþiiestetice a paginilor de manuscris cu portativemuzicale sau cu scriiturã textualã a influenþatgeneraþii de artiºti ºi este posibil sã stea la bazaunor curente artistice contemporane, ca poeziavizualã sau mail-art . Sursa expresivã a liniilorportativului pare inepuizabilã la Klee.Compoziþiile cu flori, pãsãri, femei evocã notelemuzicale, trezind în mintea privitorului sunetemuzicale. Chiar când artistul înlocuieºteportativul ºi notele muzicale cu scriitura unorsemne grafice, compoziþia textualã nu poate ficititã ca o poezie pentru cã nu are ca mijloc deexpresie limba literarã ci rãmâne în zonamijloacelor vizuale. Muzica a avut un rolpredominant în opera lui Klee. Din Jurnalul luirezultã cã era preocupat de a analiza paralelele întremuzicã ºi arta plasticã.

În concepþia compozitorului contemporanIannis Xenakis existã o intercondiþionare vizual-temporalã a principiilor organizatorice ale muziciiºi arhitecturii. El a experimentat în construcþiaPavilionului Philips al Expoziþiei Internaþionaledin Bruxelles aceastã sintezã artisticã a sunetului,luminii colorate ºi arhitecturii. Pe baza tehnicilorelectromagnetice muzica, în momentul de faþã,cautã sã-ºi integreze fizionomia logicã,adãugându-ºi elemente de spaþializare, fãrã însã afi vizibilã. În spaþializarea muzicii roluldeterminant îl au amplificatoarele electro-acustice.Xenakis considerã cã amplificatorul este o sursãpunctualã în spaþiul cu trei dimensiuni. Acestepuncte sonore definesc spaþiul în acelaºi fel cupunctele geometrice ale stereometriei. Tot cepoate fi enunþat pentru spaþiul euclidian ar puteafi transportat în spaþiul acustic. Xenakis nepropune sã presupunem existenþa unei drepteacustice definite prin puncte emiþãtoare de sunet.Sunetul poate sã se iveascã din toate puncteleacestei drepte, simultan. Este definiþia staticã adreptei. Însã noi putem presupune un sistemortogonal de astfel de drepte acustice definind unplan acustic. Cãutarea care îl pasioneazã peXenakis este construirea de cvasi-suprafeþe sauvolume acustice prin folosirea principiului glissando-ului (tehnica variaþiei constante ºi continue aînãlþimilor sonore). În tentativa de a introduce înmuzica sa fenomene globale, provenite dintr-unnumãr mare de evenimente sonore izolate,împarte aceste evenimente sonore în douã tipurilimitate ºi fundamentale: 1) evenimentele sonorepunctuale, pizzicato-ul corzilor ºi percuþiile; 2)evenimentele cu variaþie continuã în sens fizic,cum ar fi crescendo-ul ºi glissando-ul. Xenakisconsiderã cã glissando-ul poate fi redat printr-oimagine geometricã, în final ajungându-se la maimulte forme geometrice, adicã la mai multe tipuride spaþii sonore cu variaþie continuã. Pe bazaacestei teorii Xenakis ajunge sã compunã oinfinitate de evoluþii sonore continue a cãrorexecuþie este controlatã riguros cu ajutorulglissando-ului, adicã drepte pe care toþiinstrumentiºtii unei orchestre clasice ºtiu sã lefacã în notaþie muzicalã tradiþionalã. Acesteprincipii le-a aplicat ºi în conceperea arhitecturiiPavilionului Philips, gândit pe de-a întregul însuprafeþe continue generate de drepte cu finalizarepracticã în construcþie.

n

TRIBUNA • nr. 47 • 16-31 august 2004

Briar Craig (Canada)


Ha Long – o staþiune modernã la þãrmulMãrii Chinei de Sud. Stau pe balcon,întins pe fotoliu, cu faþa la mare. Tot soiul

de ambarcaþiuni alunecã printre stânci calcaroasepresãrate pânã departe, ca niºte ziduri sparte, laorizont. Luminii îi este greu sã rãzbatã prinochiurile tot mai dese ale pâclei. Gust din ceaiulamãrui ºi scriu. Este gestul reflex pe care-l fac oride câte ori se întâmplã sã ajung undeva, oriunde.

La ce bun jurnalul acesta? În primul rând e unpariu cu mine. Din toate cãlãtoriile mele în strãi-nãtate, dacã m-am ales cu ceva, apoi am rãmas cuun ciclu de poeme, cu fragmente de jurnal ºi, desi-gur, cu nimicurile culese din iarba ºi arborii de lamarginea drumurilor, de pe nisipul plajelor ori cucele cumpãrate pe mai nimica din dughene. Astamã obligã (nu e termenul cel mai potrivit dar altulnu-mi vine, la repezealã) sã fiu atent, sã înregistreztotul cu detaºarea celui care vrea sã spunã adevãruldar ºi cu multã participare. Cãci, într-adevãr, dacãmeritã vreun ban însemnãrile mele, aceasta epentru cã ele redau emoþia întâlnirii cunecunoscutul. Sigur, nu-mi fac iluzii cã cei robiþitelevizorului vor înceta sã se uite la Discovery ca sãmã citeascã. Dar mã amãgesc cu gândul cã, dacãunul dintr-o mie o va face, acela va constata oarecediferenþe: aceea dintre aparatul de filmat ºi privireavie, dintre imaginea neutrã ºi textul vibratil ºiscintilant, dintre semnele exterioritãþii ºi cele aleinterioritãþii, dintre pitoresc ºi melancolie, ca sãfolosesc termenii unui gânditor în vogã pe plai, nufãrã teama cã nu comit un abuz, de altfel…

Cobor fãrã grabã deºi e totuºi o treabã sã pui pi-ciorul pentru prima oarã în viaþa ta pe þãrmul Paci-ficului. Mi-aduc aminte cu câtã frenezie adul-mecam marea – asta trebuie sã fie! aici e! am ajuns!þipam ca un descreierat – în ziua în care am descinspentru prima oarã la Constanþa, în compania mezi-nului, sã tot fi avut vreo 20 de ani. ªi n-am fost

sigur cã n-am nimerit pe malul vreunei bãlþi pânãn-am fost invadat de mirosul de alge ºi scoici putre-de. Faleza e mãrginitã de pini, palmieri ºi “arbori deCrãciun” uriaºi, în comparaþie cu cei ornamentalicare ne împodobesc casele de sãrbãtori de câþiva aniîncoace; smocul de frunze de la vârful tulpinelor, caºi peþiolul, sunt roºii, în rest e verde ca toþi copacii.

Plaja e pustie. Câteva diguri înainteazã discretîn mare. O femeie vinde nuci de cocos. Cumpãrºi eu una cu câþiva dongi ºi bem din sucul dulciu,sãþios, cu toþii cãci, în afarã de Mircea, toþi ceilalþiau ieºit la aer: Cristi de la Ambasadã, cu soþia ºibãieþelul lor, care-i pe-a-ntâia la ºcoala francezãdin Hanoi, Horicã ºi Valeriu. Acesta din urmã vaaþipi pe o bancã, cu faþa la ocean. Horicã vaimortaliza clipa ºi va însoþi imaginea de urmã-torul comentariu: “ex-parlamentarul ValeriuButulescu visând la fotoliul de parlamentar.”

A doua zi o barcã cu motor ne duce pe o insulãunde vizitãm douã peºteri foarte spectaculoase, celemai spectaculoase din câte mi-a fost hãrãzit sãcontemplu în viaþa mea. Într-adevãr, creativitateanaturii este de neîntrecut. Iar oamenii au ºtiut sãproiecteze acele forme de piatrã incredibile într-unjoc de lumini ºi umbre care sã le sporeascãmisterul. Nu-mi pare nici de astã datã rãu cã numi-am luat cu mine aparatul de fotografiat cãcibucuria contemplaþiei nu poate fi prinsã cu blitz-ul.

Barca “noastrã” este proprietatea a doi tinericare îi îngãdie unei dudui sã facã negoþ cu ºira-guri de perle, tricouri, ilustrate. La întoarcere,asta facem: ne târguim în neºtire înainte de acumpãra una, alta. Dar insistenþa femeii devinede-a dreptul agasantã. De! se pare cã e singurã ºiare de crescut un copil. În plus, e aproape sigurcã bãieþii îi pretind un procent.

Oceanul urcã pe valuri la cer în geamul bãrcii,la întoarcerea de la Long Bay. O bãrcuþã de pescar,

cu pânza desfãcutã, alunecã lent printreambarcaþiuni maronii, burdihãnoase, cu unul sauchiar douã caturi, în care dormiteazã câþiva turiºti.Iar pâcla devine ploaie în lumina dupã-amiezii.

O cinã antologicã, constând doar din fructe demare stropite din belºug cu vodcã de orez, într-otavernã de la marginea oceanului unde mirosulde dihanie marinã în descompunere este aspru ºi,în acelaºi timp, teribil de excitant. Tentaþia caremã munceºte, dar pe care nu am curajul s-o mãr-turisesc, este aceea de-a alerga ºi-a mã ascundeîntr-un cotlon al oceanului care-ºi mânã sirepiidilii la doi paºi de noi. A fost prima noapte în caream dormit tun. În sfârºit integrat, putem pornidin nou la drum.

Aflu cã þara se miºcã. Ritmul dezvoltãrii enesperat de bun. Foarte multe mãrfuri japoneze;aproape tot ce-i aparaturã electronicã este deprovenienþã niponã dar ºi motorizatele au aceeaºimarcã. Existã un mare interes ºi din parteaeuropenilor; destule panouri fac publicitate unorfirme italieneºti sau nemþeºti. Aflu cã ºi bulgariiau intrat în joc. Numai noi, românii, suntem înexpectativã. Sau, mai exact, am fost cãci chiar înzilele în care noi, scriitorii, ne îndeplineammisiunea, o delegaþie economicã încerca sãdescopere oportunitãþi de afaceri. Trag marinãdejdi sã le fi ºi gãsit.

Aproape incredibil este faptul cã laUniversitatea din Hanoi existã o catedrã de limbãºi literaturã românã unde aflu cã studiazã circa 50de cursanþi. Printre profesori se numãrã un tânãrcare provine din mamã româncã ºi tatã laoþian. Els-a însurat cu o vietnamezã – au doi copiiîmpreunã – ºi vorbeºte foarte bine inclusivromâneºte. Aud, de asemenea, cã existã unromân, unul singur, se pare, care s-a stabilit laHanoi; îºi urmase soþia, care fãcuse studii în þarã,vorbeºte perfect vietnameza, ce mai, e unul de-allor.

ªi, ca sã închei acest paragraf, îl voi cita pe unoficial care, la un moment dat, a zis: “Suntemsãraci dar nimeni nu mai moare de foame înVietnam…”

n

n Mircea Petean

Praful roºu (Al cincilea episod)

jurnal asiatic

Iordache Golescu. Ideea de a realiza antologii didactice din“povãþuirile” lui Iordache Golescu îi aparþinea lui Eminescu(vezi Iordache Golescu, Istorioare antologate de Mihai Emi-nescu, Editura “Jurnalul literar”, 1998 dar ºi Iordache Go-lescu, Povãþuiri pentru buna-cuviinþã, Ediþie îngrijitã de dr.Gh. Paschia, cuvânt înainte de Marin Bucur, Ed. Eminescu,1975). Programul pedagogic schiþat de A.C. Popovici tre-buie legat de ceea ce Noica/Vulcãnescu numeau “rostireafilosoficã româneascã”.

4. Grigore Nandriº, Aurel C. Popovici (1863-1917) Cu “Omãrturie” de S.Mehedinþi. Editura societãþii pentru culturaºi literatura românã în Bucovina, Cernãuþi, 1937, p. 22.

5. Despre “aristocraþia þãrãneascã” a ardelenilor s-a scris mult.Portretul lui Goga din Istoria literaturii… lui G. Cãlinescu ne-ar ajuta, poate, sã înþelegem mai bine personajele-cheie aleacestui moment istoric: “Cu ochii ca apa mãrii, cu faþa uneibãtrâne de rasã strãveche, pãrând tânãrã prin convertirea înfizionomie masculinã, Goga nu semãna cu totul a rãºinãrean.Totuºi reprezenta în genere tipul ardeleanului din punctelecele mai vechi. Era þãran, fãrã îndoialã, dar un þãran de o rasãaºa de bãtrânã ºi neprimenitã încât avea fineþi de aristocrat…Fãptura lui respira fineþea aulicã fãrã nici o umbrã de snobismºi vorbirea lui era þãrãneascã ºi curteneascã precum era a dom-nilor în hrisoave. De aici din aceste locuri strãvechi ale Ardea-lului au ieºit regi pentru coroana ungureascã ºi probabil cã înstarea de þãrãnie de acum sunt amestecate nobilitãþi dispã-rute.” (Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent, Buc.,Fundaþia regalã pentru literaturã ºi artã, 1941, p. 537).

6. Gheorghe Jurma, Descoperirea Banatului, Ed. Timpul, Reºiþa,1994, pp. 55-56.

7. Alexandru Vaida Voevod, op. cit., p. 27.

8. Pentru proiectele federative ale lui Eminescu, vezi CornelUngureanu, Geografie literarã, Editura Universitãþii de Vest,2002.

9. Un neoconservator jeffersonian în Viena sfârºtului de secol: Aurel C.Popovici, în Virgil Nemoianu, România ºi liberalismele ei, EdituraFundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 2000, p. 116-117.Despre ecourile operei lui A.C. Popovici, vezi studiile intro-ductive ale lui Constantin Schifirneþ la volumele Naþionalism ºidemocraþie (Ed. Albatros, 1997) ºi Stat ºi naþiune. Statele Unite aleAustriei Mari (Ed. Albatros, 1997) dar mai ales contribuþiile luiLiviu Maior (îndeosebi Memorandul. Filosofia politico-istoricã a pe-tiþionalismului românesc , Ed. Fundaþiei Culturale Române, 1992),N. Bocºan, Dumitru Suciu etc. Dincolo de subiectivismul de-vorant (pentru documentele pe care le propune) trebuie con-sultat Ion Rusu Abrudeanu, Pãcatele Ardealului faþã de sufletul vechiu-lui regat. Fapte, documente ºi facsimile, Cartea Româneascã, 1931.

10. Ibid., 119.11. Ibid., 123.12. Paneuropa lui Richard Nikolaus Coudenhove-Kalergi (1924)

va readuce în actualitate, pentru o scurtã perioadã, tezele luiA.C. Popovici (“Singura speranþã a Europei devastate derãzboi era aceea de a forma câteva federaþii pe modelul prop-unerilor fãcute de Aurel Popovici ºi ceilalþi pentru Austro-Ungaria. Paneuropa va include o Austro-Ungarie mai flexi-bilã, capabilã sã intre în competiþie cu puterile mondiale.Engleza va fi limba vorbitã în întreaga lume…”), William M.Johnston, Spiritul Vienei. O istorie intelectualã ºi socialã. 1848-1938. Traducere de Magda Teodorescu, Polirom, 2000. p.341. O mãrturie importantã existã în Oscar Jaszi, The dissolu-tion of the Habsburg Monarchy, Chicago, 1929, 339: “În perioa-da revoluþionarã, românii au fost sprijinitori înfocaþi ai habs-burgilor ºi aproape pânã la pieirea monarhiei au rãmas în

strânsã legãturã cu Viena, fidelitatea lor faþã de dinastiei nefi-ind pusã la îndoialã de nimeni. Unul dintre cei mai fini gân-ditori politici ai românilor, A.C. Popovici… a mai publicat în1906 o carte senzaþionalã sub titlul: Die vereinigten Staaten vonGross-Ostereich (Statele Unite ale Austriei Mari) în carepledeazã pentru federalizarea monarhiei într-un spirit de sin-cerã fidelitate faþã de habsburgi ºi încearcã a demonstra cãnumai o constituþie bazatã pe egalitatea tuturor naþional-itãþilor ar putea salva imperiul, fãcându-l în acelaºi timpcentru de atracþie al sudului ºi rãsãritului Europei.”Paradoxal, dupã 1918 vor apare încã ediþii ale manualelorsale de limbã germanã. Un Curs complet de Limba germanã.Manual pentru clasa a II-a secundarã de Aurel C. Popovici, Ediþiaa 14-a, Bucureºti, 1919 poate ilustra pedagogia maestrului.Unele lecþii (cãtre final, atunci când elevii probabil vor fiacumulat câte ceva), îi familiarizeazã pe bravii studioºi cu“iarba verde de acasã”. Curtea þãrãneascã, fântâna, poarta,câinele, coliba, ºopronul, grapa, secerea, coasa, securea,pãsãrile, prãjina, cocostârcul, hambarul, servitoarea, pãstorul,mielul etc. fac parte ,de o pildã, din lexicul ultimelor douãlecþii propuse de eminentul cãrturar. Fiindcã România - caretrebuia sã înveþe limba germanã - era o þarã de sate.

13. Fanteziile dlui Aurel C. Popovici în Tribuna , nr. 261 3/16decembrie 1910, p. 2-3. Polemica va dura , precum toatepolemicile lui A.C.Popovici. Un moment de vârf al ei îlconstituie articolul lui Goga, Judecãþile unui “om mai învârstã” ºi lãmuririle unui “bãiat tânãr”. Pentru dl. A.C. Popoviciºi alþi binevoitori. Tribuna 29 dec. 1910.

14. Pentru ruinarea utopiei, vezi Cornel Ungureanu, MirceaEliade ºi literatura exilului, Ed. Viitorul românesc, pp. 5-14

15. Conferinþa a fost integratã în volumul Pagini despre sufle-tul românesc, Ediþia a II-a, Ed. Humanitas, 2000.

à continuare din pag. 9


teledependenþa

• Aþi auzit, fireºte de moartea lui MarlonBrando (1924-2004) – cam sãrac, a plecat dintrenoi într-un spital oarecare. Am urmãrit un maivechi interviu pe care i-l luase Larry King. Nu dãinterviuri, fãcea o excepþie pentru Larry. De ce ?Fiindcã unicul lor mobil sunt banii. De ce a alesactoria? Pentru cã e singura meserie unde cîºtigibine cu puþin efort. Nu e o problemã sã pretinzia fi altcineva.. A fost indezirabil autoritãþilor camilitant pentru drepturile civile ale amerindie-nilor ºi a negrilor. Din cugetãrile sale: “Actoriaeste o profesie goalã ºi inutilã”; “Am niºte ochi deporc mort”; “Actoria este expreisa unui impulsnevrotic. E o viaþã de vagabond. A pãrãsi actoria,iatã semnul maturitãþii.”; “Cînd eºti un star,oamenii îþi cer pãrerea despre politicã,astronomie, arheologie ºi controlul naºterilor.”;“Un actor este un tip care dacã nu vorbeºti

despre el, nu te ascultã.”; “Nu mã intereseazã sãmã confesez ºi sã mã dezbrac pentru privireamarelui public.” Iar Bernardo Bertolucci spuneadespre Brando cã: “E un înger ca om ºi un mon-stru ca actor.“ Vrem sã credem cã s-a dus laîngeri.

• Plecaþi în concediu? ªi ce faceþi odatã “ple-caþi”? Pe cît pariem cã tot aia…

• Marea Neagrã despre care D.C. Mihãilescutot repetã cã e moartã fiindcã a citit el undeva cãspeciile nu se mai reproduc sub adîncimea de 50 m, e muribundã ºi pe la suprafaþã. Dovada?Aruncaþi-vã în spuma mãrii (fãrã speranþe defatale întîlniri cu Aphrodita!) ºi veþi vedea cumodatã cu spargerea valurilor la þãrm, spuma nupiere ci se tooot rostogoleºte în sus pe plajã, ca

pungile de plastic, pînã spre falezã. Aidomaspumei de baie de la detergenþi.

• Etologia: “ramurã a ºtiinþei moderne carestudiazã comportamentul, modul de viaþã al ani-malelor ºi plantelor” (Citatul este de unde se sub-înþelege.) Cum pe vremuri ni se spunea cã “sun-tem un popor vegetal” avem ºansa creºterii la ran-gul de animalitate în preajma unui patrupeddomesticit. Umanizarea cîinilor sau cîinoºireaoamenilor? Rãspunsul omite semnul întrebãrii.

• ªi nu mã mai întrebaþi ce fac cînd nu facnimic. Nimicul factual conþine mai mult ºi maimulte decît atunci cînd pretind ºi se vede cã facceva.

• “Eºti obosit?” “Da” “Ei bine, viaþa esteobositoare”.

• Numai bine a înverzit natura cã ºi rugineºtefrunza ºi e arsã iarba. Dar noi?!

n

În prag ºi miez de varãn Monica Gheþ

salonul defavorizatului

Cum soarele bate prea tare ºi finanþe pentrubãi nu este, ºed ºi eu la umbrã ºi citesc,aºa, în dorul lelii (care nu mai vine!), fãrã

mare tragere de inimã ºi fãrã un scop anume; astapânã când, pe o paginã de ziar vãd fotografia uneiperechi de ºlapi albaºtri, eleganþi de-a dreptul,aºezaþi cuminte pe un fond cafeniu; dedesupt,explicaþia: ªLAPII DAU IMPOTENÞÃ. Berlin –Papucii de plajã pot produce impotenþã ºiprobleme ale organelor interne la bãrbaþi, relevãun studiu realizat în Germania. Cercetãtorii auconstatat cã plasticul din care sunt fãcuþi conþineflataþi substanþe care afecteazã ficatul, rinichii ºiorganele sexuale.” Cu toatã cãldura, m-au trecutrãcorile la aºa veste devastatoare; cum dracu’ sãmai fim „flataþi” când nenorociþii de flataþi dinºlapi te pun la pãmânt!? Toþi ºtiam cã ficatul enãpãstuit de bãuturã, pânã ajunge consumatorulde umblã pe trei cãrãri; dar dacã umblã în ºlapi cuflataþi s-a ars de-a binelea, i se face praf „pateul”(nume de cod la amicii alcoolului)! Mã gândeam,în rãcoarea încãperii, câþi ºlapi am purtat eu de-alungul anilor: o singurã datã, nu mi-a plãcut,rãmâne mult mai relaxant umblatul desculþ, mãsimt aºa mult mai în apele mele, adicã tot þãran.ªi când te uiþi la mulþimile masculine de pe plaje,ba chiar de pe trotuare, cum îºi lipãie ºlapiiîncãrcaþi de „flataþi”, bieþii oameni, habar n-au pece anume calcã! Asta da, sã-þi calci, de bunã voieºi nesilit de nimeni, propria potenþã în picioare!Cam aºa socoteam, când, hop!, altã minune: oaltã ºtire ne învioreazã: o femeie a nãscut ominune de broascã, nu ni se spune în ce greutate!Altã serie de rãcori pe ºira spinãrii! Însoþitã deurmãtoarea viziune: dama în cauzã, falnicatrãgãtoare, intrã în vorbã cu un cetãþean ºi el seplimbã pe plajã, încãlþat cu o superbã pereche deºlapi albaºtri; sau, vorba cântecului, plãcut,admirat ºi s-au încurcat preþ de un sejur pe

litoralul însorit. Dupã nouã luni regulamentare,doamna în cauzã naºte broscuþa, spre stupoareaechipei care a asistat-o; femeia plânge, e disperatã,ea chiar îºi dorise un copil, ºi uite ce-a ieºit! Binecã nu ºtie ce de „flataþi” zãceau în frumoºii ºlapiai iubitului ei! Nu mai þine cu cititul, cine ºtie cealtã minune mai dã peste mine! Trec pe miculecran: veºti de tot felul, chiar despre un festivalde muzicã rave, într-o pãdure care are renumelede aeroport pentru farfurii zburãtoare, peste omie de tineri se strâng anual ºi þopãie o noapteîntreagã; acum au ºi defilat prin oraº; secvenþa cuun participant în tricou roºu, peste gurã ºi nas cuo mascã de plastic albã, din cea folositã împotrivaprafului de ciment, plus o coafurã compusã dinmai multe cuie de pãr þuguiat spre astreleuniversului; întrebare: „De ce participi?”; „Suntaltfel de oameni!” Din nou întrebare: „Ce fel deoameni?”; rãspuns: „De altã culturã!” Dupã cumaratã, sigur cã oamenii junelui sunt de cu totul ºicu totul altã culturã! Nu mai pot aºa, ies, totuºi,la o micã plimbare, e dumincã ºi e vremeaslujbei, pe o strãduþã se ridicã altã bisericã, pânãse terminã, enoriaºii stau în aer liber; se audemotorul unei motorete, apare un tânãr hotãrât,intrã pe strãduþã ambalând din toate puterile, deºio stradã geamãnã celei cu biserica se aflã la numai mult de 50 de metri. S-a ales, ºi ãsta cumotoreta e „altfel de oameni”, mã întorc larãcoarea încãperii mele, fericit cã nu mã aºteaptãla uºã o pereche de ºlapi „Flataþi”, aºa mai amsperanþã sã rãmân om.

n

ªlapii, broasca ºi omul noun Mihai Dragolea

Stephen Mumberson (Marea Britanie)

Ce loc mai bun în care sã te ascunzi puteamgãsi în oraºul acesta decât sãlile reci de laparterul Muzeului de Artã. ªi ce ocupaþie

putea fi mai plãcutã decât sã rãsfoieºti printregravuri, litografii, xilogravuri ºi serigrafii.

În curtea Muzeului funcþiona o cafenea în aerliber, vântul rãcorea cu zgârcenie pe cei care nuaveau altã treabã decât sã guste berea rece ºi sãasculte vocea rãguºitã a unui cântãreþ de blues. Învremea aceasta din mapele burduºite ieºeau la ivea-lã lucrãrile pe care trebuia sã le evalueze juriul. ªipãreau cã nu se mai terminã. La început au fostcâteva zeci, apoi sute, ºi pânã la urmã au trecut binede o mie. Am hotãrât, dintr-un impuls care þinemai degrabã de geografie, sã le aºezãm pe þãri. Afost ca o cãlãtorie coloratã pe mapamond. Imaginileerau ca niºte bilete turistice spre destinaþii la care n-aveam cum ajunge niciodatã, pe care nu le-aº fiputut epuiza cu pasul, dar nici mãcar cu ochiul.Pânã la urmã acesta, organul vizual, a început sãdevinã selectiv, sã arboreze criterii, dar parcã defiecare datã cu pãrere de rãu. Bucuria de-a le vedeape toate, ºi dacã se putea pe toate deodatã, era atâtde mare încât aº fi vrut sã fi putut renunþa la oricefel de selecþie. Aºa, enorm de multe, constituiauceva ce avea sã disparã în momentul când vor fideja ordonate pe simeze. Erau ca niºte scrisori pecare le-aº fi primit personal, de la oameni pe carenu-i cunoºteam (decât dupã nume, dupã premii,dupã sintezele din cataloage uneori). Deveneamsentimental, riscam sã nu fiu de nici un folos caspirit critic. Mã cufundam în câte una ºi nu eramsigur cã voi mai putea ieºi. Cine spunea cã suntmici? Cine vorbise despre Bienala de graficã micã?De fapt cât de micã poate fi aºa-zisa graficã micã?

Indiferent de dimensiunea lor, imaginile se adreseazã mai degrabã imaginaþiei noastre. Desprecare nu va putea spune nimeni niciodatã cã e micã.Are loc în sinea noastrã o adevãratã developare. Pu-tem vedea imagini supradimensionate, care sã nedea un sentiment aproape agorafobic (ºi sã ne dãmun pas în spate ca sã le cuprindem) ºi putem aveaîn faþã imagini mici, pentru care simþim nevoia in-terioarã sã le dilatãm compensatoriu (ºi sã înaintãmun pas pentru fi mai aproape). Sã intrãm în ele,

cum mi se întâmplase mie. ªi dacã încãpem acolode ce sã fi fost mai mari? Sunt lucruri importantecare au fost vãzute doar pe cheia uºii, ºi auschimbat viaþa privitorilor.

Lumea poate fi privitã ºi printr-un ocheanîntors. ªi când privim printr-un ochean întorsparcã privim dinafarã spre înãuntru. Când privimprin ochean la modul obiºnuit parcã privim deundeva dinãuntru spre lumea de afarã. O imaginemare, largã, generoasã în dimensiuni neîncorporeazã. Suntem expuºi acesteia. O imagine“micºoratã” nu are aceastã ambiþie – ne respectãidentitatea, apeleazã la atenþia ºi luciditateanoastrã. Dacã e una singurã. ªi fãrã veste câte unase individualizeazã. S-a întâmplat sã-mi amintescde una anume peste câteva zile, chiar sãptãmâni ºisã revin la Muzeu, sã mã opresc în faþa ei parcãcerându-mi scuze cã m-am lãsat pradã lãcomieide imagini pânã la depersonalizare. Cine m-o fiales pe mine în juriu?

n


bloc notesCristian ªoimuºan: M. Kundera - LENTOAREA • 2editorialOana Pughineanu: Spaþiul pub(e)lic • 3comentariiAdrian Þion: O poezie a emoþiei • 4Claudiu Groza: Un document literar • 5Mihaela Mudure: Note de literaturã canadianã • 5carte de teatruMiruna Runcan: America e doar o cîrciumã • 6Eugen Wohl: Poveºtile lui Radu Macrinici • 6explorãriCornel Ungureanu: Despre construcþia ºi iluziageopoliticã: Slavici, A.C. Popovici, Cioran • 7

COMUNISM ºI COMUNISME: MODELUL ROMÂNESCBogdan Ivaºcu: Un instrument al procesului sovietizãrii României • 10Ottmar Traºcã: Primii trei ani ai colectivizãrii agriculturii în România, 1949-1952 • 11Liviu Þârãu: Odiseea grupului Visconti • 12Ioan-Marius Bucur: Istoriografia recentã a BisericiiRomâne Unite cu Roma (Greco-Catolice) • 12

poeziaIon Mircea • 13ex abruptoRadu Þuculescu: Vasile • 13profilCornel Þãranu la 70 de ani! • 14meridianMarius Jucan: Memorie ºi uitare • 16addendaLetiþia Ilea: Aºteptându-l pe Poet • 16historiaOvidiu Pecican: Relief ºi resurse agrare în istoriastatalã româneascã • 17agenda pignastylªtefan Manasia: Poeme deliroide ºi pubere • 18teatruAdrian Þion: Ion Bãieºu inedit • 18mediaNicolae Urs: Public ºi privat – influenþe ale mass-media electronice • 19eseuEmil Dobriban: Intercondiþionarea vizual-temporalãa principiilor organizatorice • 20jurnal asiaticMircea Petean: Praful roºu (Al cincilea episod) • 22salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: ªlapii, broasca ºi omul nou • 23teledependenþaMonica Gheþ: În prag ºi miez de varã • 23arteAlexandru Vlad: Elogiul graficii mici • 24

SUMAR

CU RIDICARE DE LA REDACÞIE:60.000 lei – trimestru120.000 lei – semestru

240.000 lei – un an

CU EXPEDIERE LA DOMICILIU:90.000 lei – trimestru

180.000 lei – semestru360.000 lei – un an

Persoanele interesate sunt rugate sã achitesuma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau são expedieze prin mandat poºtal la adresa:

Revista de Culturã Tribuna, cont nr.5010.9575592 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

A B O N A M E N T E

arte

Elogiul graficii micin Alexandru Vlad

Toni Pecoraro (Italia)

Arpan Mukherjee (India)

Numãr ilustrat cu lucrãri participante la Bienala Internaþionalã

de Graficã Micã, Cluj – 2003