Nr. 2. Anul Y.

R e v i s t ă p e d a g o g i c ă

pentru interesele institutelor de înveţăment la Români şi pentru organele lor. Edată şi redigeată de

VASILE PETRI . Ese In 8, 18 şi 28 a fiecărei lunî, în numere de câte o cola, 51 va costa pe anul Întreg 4 fl., pe -o jumeiate 2 fl, pe un pătrar 1 fl v. a.

Pentru România 5 fl. v. a. ,,,,, „ , mii 11 1 m» nuni 1111111111111 im ui 11 • im t

Năsăud, 18 Januar v. 1891. IIIIIIIIIIMII IIIIIIIIIJIM

Pienumeratiunile şi corespondenţele sunt a se adresa la R e d a c ţ i u n e a B S c o 1 e î

R o m ă n e" în Năsăud (Naszod.) Pentru inserţiunî câte 5 cr. de şir şi timbru.

unui im

Protest în contra proiectului de lege pentru grădinile şi asilele de copiî.

^culegătorii români din comitatul Braşovului, '^"'vădând pericolele, ce instituţiunea asile-

lor de copiî ascunde în sine pentru limba şi r e -ligiunea nostră, s'au întrunit în 1 1 / 2 3 a ' e c u ~ rentei în Braşov, în număr aprope de 600 şi sub presidiul d.-luî l ) r . Aureliu Mureşianu au votat în unanimitate următorea resoluţiune:

»Având în vedere, că proiectul de lege pentru Asilurile de copii (Kisdedovurîi impune c u sila frecventarea asilurilor de cătră copiii dela 3—6 anî, e r prin acesta statul trece preste c e r c i i ! seu de îndreptăţire, atacând cele mai firescî şi cele maî sfinte drepturi ale părinţilor asupra copiilor lor, şi prin despărţirea c u sila a copiilor de pă­rinţi împedecă desvoltarea iubirei firesci şi jîg-nesce consolidarea vieţii familiare, care este basa societăţii şi a statului;

»Având în vedere, că prin frecventarea for­ţată a asilurilor, acestea devin prea impopulate şi prin urmare adevărate cuiburi de nesalubritate pentru fragediî copiî, şi că astfel scopul pretex­tat de a reduce mortalitatea între copiî, nu nu­maî nu se ajunge, ci mortalitatea se sporesce;

»Având în vedere, că prin disposiţiunile proiectului din cestiune confesiunea copiilor e desconsiderată, punându-se asilurile pe basă inter-confesională şi că prin acâsta crescerea religidsă — atât de necesară — devine în viitor proble­matică ;

»Având în vedere, că prin numitul proiect de lege să dispune introducerea instrucţiunii în limba maghiară si pentru copiii nemaghiarî, şi că aceştia, fiind împovoraţî cu învăţarea uneî limbi străine, în cea mai fragedă verstă, sunt împedecaţi de a-şî învăţa limba lor maternă şi prin transa a-şî forma în mod esact primele no­ţiuni şi concepte, astfel că eî, faţă cu copiiî ma­ghiari, carî n'au să se lupte cu aceea-şî greu­tate în privinţa desvoltăriî lor intelectuale, rămân totdeuna îndărăt;

..Având în vedere, că scopul evident şi măr­turisit al proiectului de lege este maghiarisarea silită a maîorităţiî de cătră minoritatea locuito­rilor statului, şi că prin acesta siluire se jîgnesce pacea şi liniştea între cetăţenii statului;

»ln fine având în vedere, că prin t6te aceste măsuri numitul proiect de lege atacă de-adreptul atât eşistinţa nostră naţională, cât şi libertatea nostră individuală, şi că astfel stă în cel maî cumplit contrast chiar' şi cu legile fundamentale ale statului ungar dela 1868, dar mai vîrtos cu ideile de libertate, umanitate şi de civilisaţiune ale veculuî present:

»Adunarea generală a alegătorilor români din comitatul Braşovului protestezâ serbâtoresce în contra proiectului de lege pentru asilurile de copiî.«

(Gazeta Transilvaniei.)

Un nou metod de a preda istoria natu- \ turală în sc61ele elementare.

(Fine)

fjj$&r i n anul 1885 vine un alt pedagog ^"^ german, F r e d e r i c J u n g e , învăţător

la o scolă de fete în Kiel şi propune un nou metod de a se preda istoria naturală în sc61ele ', poporale.

In scopul acesta el publică cartea: » D e r D o r f t e i c h a Îs L e b e n s g e m e i n s c h a f t , « românesce: » L a c u l s a t u l u i ca c o m u n i u n e d e v i e ţ u i r e . «

Cum vedeţi, titlul cărţii este din cele maî de nebăgat în samă; cu tote acestea ea produse îndată la apariţiunea eî o mişcare adencă în cer­curile pedagogice din Germania. Nu era întru­nire de învăţători, în care să nu oe vorbescă de J u n g e ; nu era revistă pedagogică, carea să nu | se ocupe cu cartea sa, şi încă nu numaî în col- ]

ţul cu recensiunile, ci sciţî colo pe pagina primă, unde să publică articoliî directivi. Cum se es-plică lucrul acesta?

Aşa, că deja de mult învăţătorii nu maî erau mulţămiţî cu resultatele, ce le producea is- : toria naturală predată după metodul luî Liiben. Fiecare căuta ceva maî bun, şi nu găsia; toţi i aşceptau un geniu, care se pronuncie formula mântuiriî. Atuncî se ivi J u n g e şi le vorbi tu­turora din inimă. De aicî efectul cârţiî sale.

Dar se ne uîtăm maî deaprope la cartea luî i Junge. Ea se compune din două părţî, una t e o ­r e t i c ă , alta p r a c t i c ă .

In partea t e o r e t i c ă , de 35 de pagine, autorul face maî ântâiu critica metodului luî | Liiben, espune apoî un proiect pentru un înve- ;

ţâment maî roditor, vorbesce de problema, de regulele şi procedarea de urmat la predarea is­torieî naturale în scolele poporale, şi termină j prin a publica planul pensurilor pentru scdla ci­vilă de fete din Kiel.

In partea p r a c t i c ă , de igg de pagine, să arată punerea în practică a teoriilor din partea primă. Cartea se încheie cu un apendice de 1 3 pagine, care cuprinde 3 naraţiunî, un curs pre-parativ de botanică şi poveţe pentru a găti un aquariu, a-1 împopora şi a-1 ţină" în stare bună.

Intrând în detaiurî, Junge declară din capul loculuî, că cartea sa nu este un manual, din care şcolarii să înveţe istoria naturală, şi nu este nicî compendiu, din care învăţătorii se p6tă preda acest obiect de înveţăment. »Nu d i n c a r t e , « dice Junge, »ci d i n n a t u r ă t r e b u e se p r e d e e î n v e ţ ă t o r u l i s t o r i a n a t u r a l ă . « Modul de predare de până aicî a istorieî natu­

rale nu l'a mulţămit de loc, şi de aceea s'a în­trebat : cum ar trebui a se reforma predarea, pentru ca instrucţiunea se fie maî rodit6re? Stu­diind operele relative ale luî A. Humboldt, Ca-rol Muller, Roszmăszler şi Mobius, Junge veni la ideea » c o m u n i u n i l o r de v i e ţ u i r e , » sub care el înţelege: »o totalitate de fiinţe, cari s'au pomenit la un loc în urma legiî interne de con­servare, trăind t6te sub acelea-şî influinţe chi-mice-fisicale, şi deosebit de acăsta atârnând ele în multe privinţe unele de altele şi dela totali­tate, şi vice-versa: înrîurind unele asupra altora şi asupra totalităţii. Maî scurt: »o totalitate de fiinţe, carî stau intre sine în raporturi numerose şi intime.».

Va se dică, lacul satului este o comuniune de vieţuire pentru t6te fiinţele, câte trăesc în lo­cul acela. Comuniuni de vieţuire maî pot fi: câmpul, pădurea, o luncă, o livadă, malul măriî, marea, la oraşe: un parc, o florărie, un aquariu, pămentul întreg.

Junge dice, că fondul cultural din istoria naturală n'a fost până aicî esploatat din destul, acesta din vina metodului luî Liiben. Ce e drept, el se declaru de acord cu principiile luî Liiben, întru cât ele privesc predarea istorieî naturale, şi este înţeles şi el, ca adevărul să fie principiul suprem la scrutarea natureî, ca înveţămentul se se baseze pe intuiţiune şi ca cunoscerea patrieî mici să fie considerată în prima linie. Combate însă pe Liiben, pentru că a pus prea mare preţ pe s i s t e m sau adecă pe c 1 a s i fie a r e a obiecte­lor naturale. La Liiben sistemul domineză totul: atât distribuirea materialului pe clase, cât şi tra­tarea metodică a singuraticelor obiecte; ba sis­temul devine însuşi obiect de înveţăment în sc61ă.

I-se maî impută luî Liiben, că n'a ţinut şco­larii a face scrutări proprii, că li-a încărcat prea mult memoria, că a nesocotit interesul, şi că a fost superficial la predare. T6te aceste sunt probe, că metodul luî Liiben n'a fost conform cu natura.

La Junge scopul intrucţiuneî este, a f a c e p r e ş c o l a r I să c u n 6 s c ă v i e ţ a u n i t a r ă d i n n a t u r ă , se o cuprindă nu numaî cu m i n t e a, ci şi cu i n i m a . In scopul acesta eî vor fi ţinuţî a contempla şi compara individ! şi comuniuni de vieţuire şi a le aduce în raport cu pămentul preste tot, observendu-se aicî urmă-t6rele regule:

1. Copiiî se primdscă o impresie totală despre o comuniune de vieţuire.

2. Se fie ţinuţî a observa natura. 3. Fiecare făptură se fie considerată ca or­

ganism complet.

4 . Se se demonstre raportul organelor în- j tre sine şi şi asupra întregului.

5 . După contemplarea individilor se aibă loc o resumare sau reprivire.

6. Fiecare individ se fie considerat ca membru al u n u i întreg maî superior, a) cu pri- • vire la aternarea sa, b) cu privire la înrîurirea sa asupra altor făpturi.

7. La contemplarea natureî învăţătorul se aibă legile înaintea ochilor, întocmai cum are tabla înmulţirii la dividare.

8. Se se arate cât maî adesea posiţia omului în natură.

g. La finele u n u i capitol se se separeze grupele.

1 0 . Copiiî se cuprindă clar firea uneî co­muniuni de vieţuire.

1 1 . Pe basa comuniunilor din patrie se pun în vederea şcolarilor şi întâmplările şi fe- j nomenele din străinătate.

1 2 . Vieţa de pe pământ trebue a se înfă­ţişa în tdte ramurile şciinţelor naturale ca fiind u n i t a r ă . 1

în partea practică se trateză 21 de animale ;

după următârea disposiţiune : 1. Locuinţa şi forma corpuluî. 2. Mişcarea şi organele de mişcare. 1 3. Nutrementul şi organele de nutrire. 4 . Respiraţiunea şi organele eî. 5 . Organele sensurilor. j 6. Casa (cuibul) şi producţiunea. 7 . Animalele ca parte a natureî întregi şi

raportul lor faţă cu alte animale. 8. Reprivire asupra celor tractate. Se înţelege de sine, că la unele din animale ;

se maî pot considera şi alte momente de interes general, ca d. e. la brosce metamorfosa. După ce s'aii tratat maî multî individî, urmeză com-pararea lor între dînşiî.

Drept esemplu cum procede Junge, urmeză aicî d e s c r i e r e a r a ţ e i .

1. L o c u i n ţ a şi f o r m a c o r p u l u î . Im­portanţa acestei din urmă. Ea trăesce în apă, chiar' şi erna. Noî am îngheţa în apă; piciorele raţei inse ati puţin sânge, er ceealaltă parte a corpuluî o scutesce o haină caldă de pene. (Di­versitatea penelor). Sub haina de pene raţa are pe corpul eî o pătură de uns6re. T6te acestea o scutesc contra frigului. In contra umezeleî o scutesc penele aşedate pe corp ca ţiglele pe aco­periş. Raţa înnotă în contra vântului. Penele eî sunt unsurose. De unde vine uns6rea acâsta? Cum îşi unge raţa penele ? Ea nu se cufundă în apă, pentru că osele eî sunt scorbur6se şi îm-plute cu aer.

2. M i ş c ă r i l e e î. Raţa înn6tă; cum face ea acesta? Cum âmblă ea pe r ^ . T ' n 4 : u^cn . t ? Elementul eî e apa; de aceea când raţa e ur­mărită de un duşman, e a caută a se refugi pe apă.

3. N u t r e m e n t u l s i l o c u i n ţ a . Rata trage la apă nu numaî când e persecutată, ci şi când e flămândă; căcî în apă îşi găsesce ea şi nutrementul eî. Sensul pipăiriî îl are în cioc; el este forte simţitor. Piciorele, ciocul si haina o fac se potă trăi pe apă.

4 . E a e s t e d o m e s t i c i t ă . Ouă dela 60—100 de ouă. Cuibul eî. Ce observăm la ou? Cum se desvoltă vieţa în ou ? Găina ca maşteră a puilor de raţă. Raţa domestică se trage dela ratele selbatice.

5 . R a ţ ă ca p a r t e a u n u i î n t r e g : ai î n r u d i r e a eî şi compararea cu gâscă. b) A t e r n a r e a . Cele selbatice se duc ârna

în ţinuturi maî calde, atârnă deci dela climă. Raţele domestice stau în grija omenilor.

c) F o l o s u l . Consumă melci, pescî, insecte; dar şi ele sunt prada altor animale răpitdre (»Vulpea şi raţa«). Maî virtos însă îi trage omul folosul.

Vom maî reveni.

Istoria biblică în sc61a elementară. ,^r->J (Urmare.)

" ( v ) data necesitatea istoriei biblice ca obiect de învăţământ dovedită, urmâză se ne

punem adoua întrebare : Ce cere pedagogia dela predarea istoriei biblice ? Cu alte cuvinte: Carî sunt s c o p u r i l e învăţământului biblic în sc61a elementară?

La istoria biblică în scola elementară trebue se deosebim un s c o p s u p r e m , la realisarea căruia catechetul lucră de când întră copilul în scolă şi până o părăsesce, şi maî multe s c o ­p u r i s p e c i a l e , carî trebue a se atinge la pre­darea fiecărei istoriore biblice.

Scopul s u p r e m este: a promova sau îna­inta crescerea religi6să a copilului şi — punen-du-le în vedere adevărurile religiuneî — a le lu­mina mintea, a le încăldi si nobilita inima sau simţimentul, a le întări voia şi a le consolida ca­racterul moral.

Scopurile s p e c i a l e sunt : 1. Copilul s e s c i e istoria predată. Este

însă cu putinţă, ca cine-va se scie o istori6ră, fără se fi cuprins ideile eî; de aceea:

2. Copilul s e î n ţ e H g ă istori6ra predată.

3 . Copilul se se e d i f i c e de cuprinsul is-tori6reî biblice, şi se va edifica, când istoriora biblică va atinge nu numai mintea, ci în acelaşi timp şi i n i m a şi c o n s c i i n ţ a copilului. A edifica va se dică: a ridica, a înălţa, a face se , crăscă în sufletul copilului credinţa religi6să, a clădi în inima luî — petră pe pătră — împă­răţia luî D.-deu.

4. Să fie în stare copilul a s e e s p r i m a c o r e c t asupra celor sciute şi înţelese din is- 1 toria biblică. I

(Va urma.) j

Tratarea poesieî: „Cântec de ernă." (Din „Legenc'ar sau carte de cetiie 1 - de Vasile Petri, pag. 41. )

,Fine.)

Pe urmă: »Cum vedeţi, în bucata acesta ni­se spune, pe ce putem cun6sce, că este ernă. I Semnele, pe carî cunoscem un lucru, se dic şi ;

»note.« Notele erneî în bucata n6stră sunt: »Este j frig, pămentul e acoperit cu zăpadă şi gheţă, ce- j rul e uns cu norî brumaţi, codrii sunt aprâpe pustii, pomii sunt plinî de fulgi de zăpadă, câmpul este acoperit cu cristale de ghăţă, în şuri âmblă-tesc omenii, în curţi se soresc vitele rumegând, pe la case sunt nunţi.«

5- Esplicarea bucăţii cu privire la forma ei. Şcolarilor! De veţi asemena bucata acăsta

cu bucata precedentă »Erna,« veţi observa, că deşi ele tratăză despre acelaşi- lucru, totuşi este o mare deosebire în forma lor. Colo vorbele ur-măză fără nici o silă, icî ele urmăză după anu­mite legi. Rândurile sunt apr6pe de aceeaşî lun­gime ; astfel de rendurî se numesc ve rsur î - Din câte versuri se compune bucata n6stră? (18) In versurî silabele sunt numărate, şi după una lungă urm£ză regulat una scurtă: \

gerul strînge, gerul cresce şi pămentul odihnesce

O silabă lungă şi una scurtă form^ză un picior, care se numesce t r o h e u . In bucata: »Se mergem, fraţi, la sc61ă« picidrele sunt i a m b i , pentru că prima silabă e scurtă, ad6ua lungă. Maî sunt şi altfel de pici6re, despre carî vom vorbi la timpul seu. Versurile au în capăt cu­vinte, carî se sfirşesc cu aceleaşî sunete: cresce — odihnesce. Aceste terminaţiunî potrivite, carî adecă se compun din aceleaşî sunete, se dic r i m e . Spune-mî, B., alte rime din bucata n6stră! Cum vedeţi, versul prim rimdză cu al doile, al treile cu al şeselea etc. Tot câte 6 versurî for-

măză o grupă, care se numesce S t r o f ă . Câte strofe are bucata n6stră? 13) O bucată ca asta, care se compune din versurî, se dice poesie. Alte esemple! Bucata precedentă »Erna« este prosa ; pentru ce ? Alte esemple !

6. Cetirea bucatiî. După esplicare urmeză cetirea bucăţii. Nu este uşor a ceti bine o poesie. învăţătorul va grigi, ca şcolarii se nu pună ac­centul pe rime, să nu facă pausă după fiecare vers, se observe strict interpuncţiunea, şi se ce-tăscă sunetele, după cum sunt semnate în carte, adecă să nu cetăscă »î« unde este »i«, nu »e,« unde este »e,« nu »ă,« unde este »a,« nu »o mărs« unde stă »a mers« etc. Numaî cetind astfel, pote eşi la ivălă frumseţa limbeî nostre. Este un obiceiii rău, eredit de când cu ortografia »etimologică,« a nu te ţine la cetire (şj vorbire) de litera cărţii. Dar despre acesta mai multe cu altă ocasiune.

7- Inveţarea poesieî de rost şi recitarea eî. 8. Eserciţii de ortografie şi stil (după sta­

rea scdleî.)

Cunoscinţe din istoria educaţiuneî şi a instrucţiunei.

(Contiuuare din „Foia bes. şi scol.")

§ 25. Plutarch. Juvenal.

jrjj^in timpul decadinţeî sunt de însemnat doî pedagogi teoretici: Plutarch şi Juvenal.

P l u t a r c h s'a născut la mijlocul secluluî prim d. Cr. în cetatea Chaironea din Boeoţia. A stu­diat în Athena, după aceea a mers la Roma, unde a ajuns învăţător şi a câştigat favorul îm-paratului Traian. Maî târdiu a foştii chemat la curte ca instructor aluî Adrian, carele a urmat pe tronul Romeî după Traian. A purtat maî multe oficii înalte, a murit repentin la 12c d. Cr. Dela dînsul avem d6uă opuri: >Biografiî de ale bărbaţilor însemnaţi din vechime« şi »Mora« Iia« (fâixd) o colecţiune de circa 70 de tractate, între cari şi un tractat despre crescerea pruncilor. Opul al doile cred uniî, că nu este al luî. Insă chiar pentru caşul, când nu ar fi genuin, totuşi este de însemnătate, pentrucă ne dă o ic6nă despre decadinţa morală în raport cu edu-caţiunea junimeî.

Cu privire la starea m o r a l ă d e p l o r a b i l ă , Plutarch apostrofară pe părinţi şi dice, că numaî aceia pot să se bucure de prunci buni carî sunt înşîşî bunî, carî duc o viaţă castă' se absţin dela escese şi cu deosebire dela beţie»

în împlinirea datorinţelor sale premerg cu esmplu bun astfel, că pruncii în purtarea părinţilor se p6tă privi ca intr'o oglindă şi prin aceea se se ferescâ de vorbe si fapte ruşin6se. Părinţii întinaţi cu de acele greşelî, carî le pedepsesc la pruncî, sunt acusătorî proprii. Aceia, carî duc vieţă desfrâ­nată, pot păşi cu maî puţin curagiu faţă de pruncî ca faţă de sclavi, pentrucă fiind părinţii neruşinaţi, pruncii trebue se fie maî neruşinaţi.

Din asest motiv pretinde Plutarch, ca prun­cilor se se dea numaî de aceia învăţători, carî în viaţa şi moravurile lor sunt fără maculă. Vaî de părinţii, cari îşî ccncred prunciî unor 6menî cu nume rău, şi mai rău, când prin linguşiri sau consideraţiunî de amiciţie se lasă conduşi în o afacere de atâta importanţă.

G i m n a s t i c a o recomandă Plutarch ca basa sânătăţiî în bătrâneţe, însă pretinte, ca să nu mărga până la eşofare, pentrucă atuncî îsî perd voia de învăţat. Dela părinţi cere, ca să nu în-greune prea tare prunciî cu lucru tot din motivul de sus. Pune pond pe recreare şi susţine, că după ce totă vieţa stă în o schimbare între lucru şi repaus, recrearea faţă cu Jucru e aceea, ce sunt aromatele în mâncări. Aseminea pune mare preţ pe c u l t i v a r e a m e m o r i e i , carea o nu -mesce tesaurul tuturor sciinţelor. Prunciî să se dedea dintre tdte virtuţile maî ales la i u b i r e a a d e v e r u l u î , pentrucă minciuna e lucru de jos, merită ura tuturor şi nu se p6te erta nicî scla­vilor.

Junius Decimus Juvenal s a născut în a. 47 d. Cr. la Aquinum, în ţăra Volscilor şi a murit între aniî 129 si 1 3 2 . A făcut studii în scolele grama- j ticilor şi a retorilor în Roma, a fost tribun şi j maî târdiu censor în patria sa. Insă venind Do- j miţian pe tron, se retrase din viaţa publică. In­dignat peste măsură pentru corupţiunea timpului şi-în nobilul său simţiment dorind reînviarea vir­tuţilor vechî, în 16 satire a descris si combătut j cu un talent rar scăderile şi fărădelegile contim- ' poranilor săî, espunându-le în totă golătatea lor. !

Cu privire la c r e s c e r e a j u n i m e î din 1

timpul seu, dice: »Cine se p6te mira despre marea | stricăţiune a timpului nostru, când părinţiî nu-şî ascund nicî odată greşelele lor înaintea simţuluî f6rte receptibil al pruncilor, ba iî intru^ză în acelea şi-î astrîng la unele păcate. Dacă se desfeteza bătrânul la jocul cu cubul, atuncî începe şi mi­cul erede a arunca cu pocale maî micuţe. Dacă se îmbuibă părintele în mâncările şi beuturile cele maî escuisite şi cu poftă necumpătată în­ghite t6te, atuncî şi fiiul va face asemenea, deşi nu i-s'au schimbat dinţii, de i-s'ar da învăţături cât

de aspre. Dacă părintele chinuesce pe sclav, pe acela, carele pote î-a stricat o păreche de şter­gare, îl bate până la sânge şi-1 arde cu fierul înfocat, dacă îî aruncă în închisdre, atuncî fiiul tre­bue să fie un crudei.

La a v a r i ţ i e şi p o f t a de a v e r e chiar se astringea junimea şi însaşî înstrucţiunea, ce o primia între acestea, era orecum sistematică. Pă­rinţiî considerau numaî pre cel avuţî, fără a sci, că cel sărac încă pote fi fericit. Idea acăsta cercau a o sădi şi în inima fiilor, şi aşa introduceau pe erediî lor în cunoscinţele elementare ale ava-riţiei si ale poftei de avere. Doctrina acăsta o puneau în praxă faţă de sine şi de familie, maî ales faţă de servitorime, căreia iî da mâncare puţină şi rea. Vitele le mânau în păşunele grase ale vecinilor, fără a lua în samă vorba omenilor. Tote acestea se impuneau si fiilor. Deşi nu con-venia fiului, tatăl îl astringea; el trebuia se facă întreprinderi, să adune banî, fie şi întreprinderea cea maî urîtă, pentrucă aşa învăţa părintele: »Mi­rosul câştigului totdeuna este bun.« Nimene nu întreba, de unde este posesiunea t a ; posesiune însă trebuia se aibî.

Inse în mijlocul unei corupţiunî generale, a unei demoralisărî de sus până jos, ce poteau folosi dojenele luî Plutarch sau satirile lui Juve­nal ? A aduce stare maî bună, a fost reservat religiuneî aceluia, carele a descins din ceriu şi a arătat calea adeveruluî; a fost reservat religiuneî mântuitoriuluî nostru ,,ISUS CristOS "

M, P. Mg>-

Forţa vaporului. — Schiţă istorico-fisicalicâ. —

( U j V fost în a. 1630, în acela-şî an, când renumitul Kepler, întemeietorul astrono­

miei moderne, a închis pentru vecî ochiî sei ageri, când inginerul frances S o l o m o n d e C a u s a cerut o audienţă la cel maî puternic ministru al Franţei, la cardinalul R i c h e l i e u . Ingenerul de Caus, cu manile împletite, i-se a-dresă: > Pentru D.-deu, Eminenţă, dispune se se esamineze maşina mea de cătră bărbaţi compe­tenţi, ca patria mea să nu fie lipsită de o in-venţiune de cea maî mare importanţă. Maşina mea transportăză, prin forţa vaporului, năî şi care încărcate cu pov6ră îmmense şi prin cele­ritatea cursuluî eî preface milurile în minute; dacă spun neadevăr, pun capul meii sub sabia calăuluî.«

La acestea Cardinalul privi maî ântâiu la j secretarul seu, apoî respunse: j

»Eştî smintit, fetul meu! Dacă ar fi fundată asigurarea ta, se sci, că încă nu a sosit timpul pentru a împreuna ţerî şi mărî prin fermecătură. Spiritul pop6relor trebue se se avânte maî sus, \ pentm-ca o atare descoperire şe le aducă bine- j cuvântare. Mergî fetul meu, eştî bolnav!«

»Domne feresce! Sunt la deplină judecată, Eminenţă; dară mi-aşî perde mintea în momen­tul, când descoperirea mea nu ar întimpina spri- j jinul Eminenţei vostre; decî, în numele popo-ruluî frances, Vă rog a dispune, ca maşina mea se fie supusă la probă.«

O privire grozavă a urmart ca respuns al ministrului. Inginerul Solomon de Caus a fost deţinut şi aruncat în asilul smintiţilor. In des­perarea sa el fu cuprins de alienare sau nebunie.

Dece anî după aceea, sermanul încă sgu- j duia la gratiile odăii sale şi striga cu voce re- ) guşită :

»Ea transportă năî şi care şi preface milu-rile în minute.«

Trecătorii rîdeau de acesta fiinţă nefericită.

II.

In anul 1807 împăratul Napoleon I. primi în audenţă pe mecanicul american F u l t o n , care-î | oferi descoperirea unei maşine de cea maî mare 1 însemnătate. In cele din urmă mecanicul propuse j împăratului a-i construi o nae, care, mânată prin ; forţa vaporului, este scutită de curenţii şi peri­colele vânturilor.

»Cu aceste năî, Sire, veî nimici pre Anglia« i încheia americanul. I

împăratul măsură aspru pre mecanic. »Erăşî o descoperire nouă. Di de di mi-se j

oferesc atarî escese ale fantasiei, una maî ne­bună decât cealaltă. Abia erî mi-a propus un ' individ alt-cum înţelept, de a cuceri ţermuriî Angliei cu ajutorul uneî cavalerii postate pre delfini îmblândiţî. Mergî, domnul meu, estî un ! nebun!«

Americanul maî măsură odată pre împăratul din cap până în pici6re, se închină cu răcelă şi i pârăsesce castelul imperial fără a maî pierde o vorbă.

Tunurile dela Waterloo au împuşcat corona de pre capul uriaşului potentat şi — ce joc al sortii ?

Când naîa »Bellerophon,« care transporta pre Napoleon pre insula St. Elena, plutia cu venslele intinse — lin şi greoiu — şi se apropia

de locul destinaţiuneî, împăratul prisoner observă din depărtare un nuor de vaporî şi în urmă vedu cum trecu pre dinainte-î un vapor puternic cu iuţela ventuluî. Era n a i a cu v a p o r alui F u l t o n , care brăzda pentru prima oră oceanul atlantic.

Acesta privelisce impresiona adânc asupra lui Napoleon ; din acel moment el deveni tăcut, serios şi gânditor. In cele din urmă destăinuindu-se credinciosului seu Bertrand, mărturisi însu-şî:

»Când am dimis pre Fulton din Tuillerii, am lepădat corona împărătăscă.«

III.

D6uă decenii în urmă aii început a se con­strui c ă i l e f e r a t e . In 6 Octobre 1829 Ste-phenson construise prima l o c o m o t i v ă cu va­por pentru calea ferată dela Liverpool la Man-chester. In Franţa s'a clădit calea ferată St. Etienne-Andrezieur, în Austria 'calea ferată de nord, în America calea ferată Boston-Quincy, în Germania calea ferată Nurnberg-Fiirth (1835) de aici încolo technica sa' pus cu totă puterea pre construcţiunî de atarî mijldce de comunica-ţiune, astfel, că astădî t6te continentele sunt brăz­date de sine de fer.

Chiar şi industria a profitat de acâsta des­coperire. Forţa vaporului se aplică în fabrici de arme, de postavuri, la mori, fireze, cu un cuvânt la tot soiul de maşinării, unde altcum se recere forţă omenescă.

>

Şi câte braţe omenescî nu a desrobit forţa vaporului. Ea este una din cele maî marî desco­periri, ce a aflat mintea omenescă.

Ce urmări au causat aceste Tnijl6ce moderne de comunicaţiune, — cine le-ar putea descrie ?

Continentele şi naţiunile s'aii apropiat de olaltă; arta şi sciinţa au primit nouă împulse, co-merciul şi industria sau ridicat fără asemînare, lumea — sa transformat cu totul..

Sermane Solomon de Caus! Când ti-ai des­coperit proiectele geniului teu, lumea te-a neso­cotit, persecutat; în suferinţele tale ţi-aî pierdut mintea, şi astădî nu cun6sce nime petecul de pământ unde pausăză osemintele tale.

Di: P, T.

Corespondenţă. j !

Năsăud, anul nou 1891 . j i

Mult stimate d-le redactor! \

Am cetit cu bucurie anunciul referitor la ] apărerea din nou a »Sc61eî Române.« Este îm-bucurătdre acesta impregiurare, pentrucă chiar | în dilele anteriore cetisem scirea tristă despre j apunerea u n e i foî de specialitate pedagogică. Ar fi şi for te dureros, ca noî Româniî de sub co- | r6na sântului Ştefan se nu avem şi se nu pu­tem susţinea o foie de specialitate pedagogică, j

Salut deci cu bucurie aparinţa foieî DTale şi-Ţi doresc cele maî frumose succese! '

Avem noî grăniţeriî lipsă de o foie locală, în carea baremî din când în când se ne apărăm '• interesele nostre locale şi se respingem faimele nefundate, ce se respândesc despre noî şî împre-giurările nostre. * \

Aşa d. e. dl procuror J e s z e n s z k y a afir- j mat publice, că statul întreţine în Năsăud un gimnasiu. Acesta nu este adeverat, pentrucă sta­tul nu a contribuit şi nu contribue la susţinerea gimnasiuluî şi a scolelor din Năsăud şi giur nice baremî cu un crucer.

Deputatul J u l i u H o r v a t h a afirmat în casa ţereî, că statul a făcut fundaţiunî pe sama populaţiuneî de aci. Acesta este un mare neadevăr, pentrucă statul nu a făcut nice o fundaţiune pe ; sama acestei populaţiunî, fondurile şcolare centrale de stipendii nu s'au format nici din averea sta- j tuluî, nici din averea comunelor politice sau a altor comuniuni, ci s'au format esclusiv numaî din averea privată a grăniţerilor, contribuind fie­care individ singuratic o anumită sumă. ;

Din aceste se vede, că declaraţiunile numi­ţilor domni au fost conduse nu numaî de o mare dosă de rea voinţă, ci si de ignoranţa dămnă de ; condamnat. Daţi, d-le redactor, un demenţi ca­tegoric acestor afirmaţiunî tendenţi6se! Sperez a ne revedea adesea în col6nele preţuitei foî, ce redactaţi. Salutare!

C.

Date statistice dela conscripţiunea din urmă.

Până acuma s'a publicat numărul locuitorilor din urmâtorele o r a ş e :

Ada 1 1 . 0 4 6 . Agr ia 21 .863 . Arad 4 1 . 9 4 5 . Baia 19.358, Bacskula 8.437, Bartfa 7.570, Becu-

herecul mare 2 0 . 9 3 1 , Bekes-Csaba 3 4 . 1 7 9 , Bistriţa 8.875 (între carî 2 .242 Români) , Bonyhâd 6 . 3 1 6 , Buda-eors 5 .417, Budapes ta 505 .600 .

Cincîbisericî (Pecs) 33 .909 , Csongrad 20,803, Csu-rog 8.270.

Devabânya 1 2 . 1 6 6 , Dunafoldvâr 1 2 . 2 0 0 , Dobri ţ in 57-463-

Erdod 1 0 . 9 1 7 . Felegyhâza 30.377. Fiume 30 .059 . Giins 7.080, Gyongyos 1 6 . 0 7 9 . Halas 1 7 . 2 2 9 , Hatzfeld 9.584, Hodmezovâsârhe ly

55.280. Jâszladâny 8.247. Kaposvâr 12.525, Karczag 18 .330 , Kaschau 2 9 . 1 9 6 ,

Kecskemet 48.500, Kremnitz (Kormocz Bânya) 4 , 2 2 1 , Kezdivâsârhely 4 .689 .

L eutschau (Locse) 6 .300. Mezotur 24 .260 , Miskolcz 30 .444, Mocrin 8.726,

Moholy 9 .515, Muncaî 1 0 . 4 1 1 , Mureşoşorheî 14.285. Nagy-Kanizsa 20 .402 , Nagy-Koros 24 .770 , Nagy-

Szalonta 1 2 . 6 4 7 , Nagy-Szombat (Tyrnau) 8.857, N e o -planta (Neusatz) 24 .672 , Nyiregyhâza 27.087.

O-Becse 16 .843 , Orăscie 5.645, Oroshâza 2 0 . 0 3 0 . Panciova 18.498, Paks 1 1 . 7 0 5 , Pozsony (Preszburg)

52.444. Rimaszombat 5.958. Sârospatak 6 ,626, Satoralja Ujhely 12 .667 , Sza-

badka 74 .000 , Szegedin 87 .136 , Szentes 3 1 . 2 6 4 , Szeg-halom 8.903, Szombathely (Steinamanger) 1 6 . 0 2 5 , Salgo-Torjan 9.436.

Tata 6.927, Timişora 39 .492 , Torok-Becse 7 .276 , T6r6k-Szt-Mikl6s 18.773.

Zagrabia (Agram) 39 .430 , Zenta 2 6 . 0 0 0 , Zombor 2 6 . 3 0 9 .

Viena 1 ,320 ,000 , Praga 176 .697 , Linz 44.576, Bel­grad 57.485.

*

Varietăţi. ( N u m e l e z o d i i l o r d i n Z o d i a c . ) Stelele for-

m£ză pe cer grupe, precum găinuşa, fusceiî, carul m a r e şi carul mic etc. Astfel de grupe se numesc c o n s t e ­l a t i u n î sau z o d i i . Zodiile din calea soreluî (corect : a pământului) formeză un cerc, ce se numesce z o d i a c . Zodiacul se compune din 12 zodii : berbecele , taurul , gemenii, racul, leul, vergura, cumpăna, scorpia, săge­tătorul, căpriorul, udătorul, pcsciî. în fiecare zodie p e ­t rece sorele o lună. Geograful K l o e d e n cjice, că nu­mele zodiilor sunt de origine egiptenă şi stau în legă­tură cu fenomene naturale, cu esundările Nilului şi cu ocupaţiunile omenilor din Egipt . Zodia, ca re resăria, când Nilul era în crescere , primi numele unuî animal, ce urca munţ i i : c ă p r i o r u l . Zodia, care se arăta p e cer, când Nilul uda ţermuriî, se numi u d ă t o r . Zodia din luna următore, când Nilul, scăcjend erăşî, lăsa mul­ţime de pescî în urmă-î, a fost numită p e s c i î. O lună în urmă turmele eşiau erăşî la păşunea v e r d e ; zodia, ce se ivia atuncî pe cer, se numi b e r b e c e . U r m ă apoi a ra tu l : zodia t a u r u l u i . Luna următ6re, era luna nunţ i lor ; constelaţ iunea se numi m i r i î , maî târdiu d in nepricepere g e m e n i i . O lună maî târdiu sorele se întorce înapoi din calea s a ; atuncî la răsăr i t e zodia r a c u l u i . Acum căldura începe a apăsa, şi în u r m a

acăs ta holdele se îmbracă în colorea galbînă a l e u l u i , nume ce se de te şi constelaţiuneî răsări tore în timpul acela. Urmeză secerişulu; zodia, ce răsăria atuncî, primi numele : v e r g u r a cu spicul. Zodia din timpul ecui- ; nocţiuluî de tomna, când adecă diua şi noptea sunt asemenea de marî, se numi c u m p e n ă , cea diu timpul 1

căldurilor omori tore — s c o r p i e , er zodia din timpul j ploilor, când nuoriî alergă pe cer ca mânaţi dinapoi, se numi zodia v â n ă t o r u l u i .

(Nu î m b o n d o r i ţ î c o p i i î l a g r u m a d î ! ) în­dată ce timpul începe a se reci, în spre ernă, vedî adesea copiii îmbondori ţ î în şaluri până la urechî, de frică negreşit , că recindu-se, se vor bolnăvî. Inse nu i recirea grumadilor, ci a piciorelor este periculosă. Au » sciut bătrânii c,e fac, când au cerut se ne ţinem capul (şi grumadiî) recoros , piciorele calde, stomacul nefoit. Daţ i maî bine copiilor cisme bune în piciore, decât şalurî la grumadî ! Dar nu se recesc ore grumadiî ve- ! nind în atingere cu aerul aspru ? N u ! Grumadiî sunt de o natură cu obrajii şi manile: ar trebui spălaţi şi i eî în to te dilele cu apă rece. Atuncî eî s'ar întări şi i ar pute re sista maî bine în contra influinţelor climatice, | — dovadă tocmai manile şi obrajii. Pentru ce nu se urmeză astfel? Pentru că se întemplă câ te odată, că âmblând cine-va maî mult timp prin aer rece răguşesec şi nu pote înghiţi bine. Da r causa e a l ta : respectivul a a respirat c u g u r a d e s c h i s ă , aerul a întrat direct în grumadî şi venind în atingere cu peliţa mucosă din ' lăontral grumadilor, a recitu-o. învăţaţi copiii se resufle pe nas, căci nasul este cel maî bun respirator din lume, şi n'aveţî frică, că se vor reci la grumadî! j

( A n e c d o t ă d i n s c o l ă ) . Se predă istoria na- ; turală. La finele lecţiuneî: Învăţătorul: »Aţî vedut j acum, care este deosebirea între animale mamifere şi , amfibiî. Spune-mi Ti rane , de care clasă te ţii tu ? — | Scolaiiul: »Eu sunt animal mamifer.« învăţătorul: »Maî încolo, esplică-te!« — Şcolarul: »Am sânge roşu şi cald şi produc feţi vii.«

Bibliografie.

L e g e n d a r s a ii c a r t e d e c e t i r e pentru sco- ' lele poporale. Par tea I-a: pentru al 3-le şi al 4-lea an dc scolă. Edi ţ iunea V, emendată şi aproba tă de înaltul minister reg. ung de culte şi instrucţiune publică prin emisul seu Nr. 11 .295 din 1889. Un esemplar legat 50 cr.

S c o l a R o m â n ă . Foie pedagogică şi didactică pentru interesele institutelor de învăţământ şi ale orga- ; nelor acestora . Anul I, III şi IV. (II e epuisat). F iecare an fl. 1 . — porto 10 cr.

S c o l : ; P r a c t i c ă . Magazin de lectiunî şi ma­terii pentru instrucţiunea primară. Tomul I, II, III, şi IV, fiecare fl. 1 . — porto 10 cr.

P l a n d e î n v e ţ i ă m e n t pentru scolele poporale \ nemagiare , în înţelesul articluluî de lege XXXVIII din 1868 şi XVIII din 1879. E d a t în urma ordinaţiuneî mi- \

nistrului reg. ung. de culte şi instrucţiune publică din 2 9 . Juniu 1879 , Nr. 17.284 — 22 cr.

P l a n d e l e c t i u n î pentru scolele e lementare românescî. întocmit pe 30 de septemânî 25 cr. por to 5 cr.

L e g e a d e p e n s i u n e pentru învăţătorii popo­rali din Ungaria, dinpreună cu ordinaţiunile ministeriale publicate în urmă 22 cr.

S c r i p t o l e g i a sau modul de a învăţa cetitul scriind. îndreptar pentru învăţători la t rac ta rea cetitului în scolă fl. 1.20

M a n u a l d e g r a m a t i c a l i m b e î r o m â n e pentru scolele poporale în treî cursuri de M a x i m P o p va eşî în curund de sub tipăriţi în ediţiunea a doua.

*38£*

invi tare de premimeraţ iune la

Scola Română, revista pedagogica, pentru interesele institutelor

de învăţământ la Români şi ale organelor lor. Apare cu începere din Januar 1891 de treî ori pe

lună, în 8, 18 şi 28 a fiecărei luni, în numere de câ te o colă, şi costă pe anul întreg 4 fl., pe o jumeta te 2 fl.. pe un pătrar f fl. v. a. Prenumeraţiunile şi cores­pondenţele sunt a se adresa la »Redacţ iunea »Sc61ei Române« în Năsăud (Naszod).

—°-K£3-*—

Rectificare. Intre profesorii .gimnasiuluî din Nă­săud este a se număra şi d-l Joan Gheţie, numele căruia a rămas nepublicat în Nr. 1.

La pag. 4, columna a 2-a, rendul 22 din jos : a se ceti »stadiul« în loc de «studiul.« -Vite erorî maî micî le vor fi observat onorabilii lectori.

Posta redactiuneî. Nu putem servi cu numeie de probă, fiind-că n'am dispus a se

tipări astfel de numeie. De asemenea nu potem acorda nimenuî credit, maî avend ţi acum

din aniî trecuţi abonamente neplătite !n sumă de c 500 fl. Vreţî se le publicăm numele ? Mai târdju. Petnru acum am făcut Înlesniri de plată ; un florin la < luni p6te se prisosescă si un învăţător cu o lefă maî mică numaî se vrea.

Ni-se cere se urcăm preţul revistei la 5 fl., dar se sc6tem In fie­care septemână un numer. BunT bucuroşi; acesta atârnă singur numaî d<-la numărul abonenţilor Ce vreţî Inse: abia s au presintat pâna acuma 100 de prenumeranţî cu plată; din diecesa Gherlei cu c. 600 de parochiî 5 prenumeranţî. Adevărat, că Invitarea la prenumeraţiune s'a publicat târdiu în locuri maî depărtate nu va fi ajuns dOra nicî până In 4 l u a de astădî Aşteptăm!

în fine mulţămim tuturor acelora, cari ni-au adresat urări de reuşită la n6ua încercare. Cu ajutorul lui D.-d.eu şi cu concursul mate­rial şi intelectual al inveţătorimei n6stre vom reuşi. S'aud.im de bine 1