ManagementInternaţional

-Noua Zeelandă -

Realizat de:

1

Capitolul 1: Prezentarea pe scurt a ţării

1.1: Scurta descriere

Noua Zeelandă (Aotearoa în maori, New Zealand în engleză) este o țară insulară compusă

din două insule mari și mai multe insule mici, situate în sud-vestul Oceanului Pacific. Printre

națiunile Pacificului de Sud, Noua Zeelandă are cea mai mare și cea mai industrializată economie și

este a doua după Papua Noua Guinee ca populație. Noua Zeelandă este notabilă pentru izolarea ei,

fiind separată de Australia, la Nord-Vest, prin Marea Tasmaniei (cca. 2000 km distanță). Cei mai

apropiați vecini sunt Noua Caledonie, Fiji și Tonga. Majoritatea populației este formată din

descendenții europeni (Pakeha - în limbajul localnicilor), indigenii Māori fiind cea mai mare

minoritate. Non-Māori polinezieni (samoanii) și populația asiatică constitue de asemenea minorități

importante, în special în orașe.

Oficial, Elisabeta a II-a a Marii Britanii este Regina Noii Zeelande și este reprezentată în

țară de Guvernatorul General al Noii Zeelande (funcție non-politică). Puterea politică este deținută

de Primul Ministru care este conducătorul guvernului în Parlamentul Noii Zeelande, ales

democratic. Monarhia Regatului Noii Zeelande include Insulele Cook și Niue, care sunt total auto-

guvernate, Tokelau, care se transformă în forma auto-guvernată, și Colonia Ross pe care Noua

Zeelandă o revendică în Antarctica.

Noua Zeelanda are capitala situata la Wellington, avand o populatie totala de 4,471

milioane,iar moneda oficiala fiind dolar neozeelandez.

1.2: Istorie

Noua Zeelandă este una dintre cele mai noi populații formate. Polinezienii stabiliți aici au ajuns în ale lor waka între secolul al XIII-lea și secolul al XV-lea, formând populația și cultura indigenă Māori. Locuitorii Insulelor Chatham se stabilesc în sud-estul Noii Zeelande formând categoria de populație Maoriori, dar încă se dezbate dacă ei s-au mutat aici din altă parte a Noii Zeelande sau de altundeva din Polinezia. Majoritatea Noii Zeelande a fost divizată în teritorii

tribale numite rohe, toate resursele fiind controlate de iwi ('trib'). In mod normal două iwi nu controlau aceași rohe. Māori au adaptat la alimentația lor consumul resurselor marine, flora și fauna, vânătoarea marilor păsări moa (care în scurt timp au dispărut), și a șoarecelui Polinezian (Rattus exulans) a cartofului dulce (kumara; Ipomoea batatas), pe care ei le-au introdus în teritoriu.

Primii Europeni cunoscuți, care au ajuns în Noua Zeelandă, au fost conduși de Abel Janszoon Tasman, care a navigat în susul coastei de vest a insulelor de Sud și Nord în 1642. El a numit-o Staten Land, crezând că face parte din tărâmul Jacob Le Maire descoperit în 1616 pe coasta statului Chile. Staten Landt apare pe primele hărți ale lui Tasman, dar această denumire a fost schimbată de către cartografii olandezi (Dutch) în Nova Zeelandia, după provincia neerlandeză Zeeland, la ceva timp după ce Hendrik Brouwer a demonstrat în 1643 că teritoriul Americii de Sud este o insulă. Latinescul Nova Zeelandia devine Nieuw Zeeland înneerlandeză. Locotenentul James Cook .

1.3: Clima

Noua Zeelandă are o climă temperat-oceanică. Valorile istorice maxime și minime sunt 42.4 °C (108.3 °F) la Rangiora, Canterbury și −21.6 °C (−6.9 °F) la Ophir, Otago.[1] Iarna este necesară încălzirea casei. Aceste temperaturi sunt extremele, în mod normal în timpul iernii temperatura nu coboară sub zero grade, decât noaptea, iar in timpul verii rar depășește 30 °C. Căderile de zăpadă sunt foarte rare iarna.

1.4: Fauna si flora

Flora neozeelandeză se caracterizează printr-o mare diversitate și originalitate. Multe dintre speciile australiene nu se găsesc aici. Izolarea arhipelagului a contribuit în mare măsură la aceste unice specii vegetale. Există elemente de flora subtropicală și temperată(de exemplu, sunt peste 400 de specii de ferigi-foarte cunoscute, printre care feriga argintie). Defrișările masive au rărit numărul speciilor existente azi. Dintre acestea se remarcă pinul Kauri, care atinge 40 de m înălțime, se găsește în partea de nord a arhipelagului.

Macruronus novaezelandiae - Hoki Merluccius australis - Hake

1.5: Sport

Sportul are un rol major în cultura Noii Zeelande, un rol special avându-l rugbyul. Alte

sporturi populare sunt cricket, netball, basket, fotbal și rugbi în XIII. În general Noua Zeelandă are

rezultate bune la Jocurile Olimpice și Jocurile Commonwealthului.

Rugbiul este legat de identitatea națională a Noii Zeelande. Echipa națională de rugbi, All

Blacks, având cel mai bun palmares dintre toate celelalte echipe naționale de rugbi. Noua Zeelandă a

găzduit Campionatul Mondial de Rugby din 1987, ediția inaugurală, și va mai găzdui ediția din

2011. Haka, un dans războinic tradițional māori, este interpretat de către echipa națională la

începutul fiecărui meci internațional.

Capitolul 2: Impactul culturii asupra managementului

internaţional din Noua Zeelandă

2.1: Limba

Categoriile etnice din Noua Zeelandă sunt europenii în proporţie de 74,5%, urmaţi de

populaţia băştinaşă şi tribala Maori - 9,7%, asiatici - 7,3%, alte culturi din insulele Pacificului -

3,8% şi stranieri - 4,6%. În Noua Zeelandă se vorbeşte engleza şi maori. Limba engleză este limba

de afaceri de zi cu zi în Noua Zeelandă, o rămăşiţă de legături cu Commonwealth-ul britanic. Maori

este un dialect polinezian similar cu cel din alte culturi din insulele Pacificului, precum cel hawaiian

sau tongan. Peste 157000 de oameni în Noua Zeelandă vorbesc Maori. Limba Maori este parte din

Noua Zeelandă şi cultura sa, încă de la sosirea primilor oameni în Insule. Cu toate acestea, Maori a

fost recunoscută ca limbă oficială a Noii Zeelande abia în 1987, în cadrul Actului de oficializare a

Limbii Maori. Bilingvismul engleza-maori, precum şi dezvoltarea şi utilizarea limbii maori este

încurajată de comisia Te Taura Whiri i te Reo.

Maori şi engleza sunt utilizate în întreaga ţară în televiziune şi diverse programe de radio. Ca

şi în alte regiuni din lume în care cele două culturi au fost amestecate, cele două dialecte se

influenţează reciproc. Engleză a introdus motuka (auto) şi Maori a răspuns cu un subiect tabu

(Tapu). Multe locuri din Noua Zeelandă au fost botezate cu două nume - unul în engleză, şi unul în

maori, iar în unele cazuri, aceste nume sunt folosite alternativ.

2.2: Societatea

Exista diferenţe între societatea şi cultura Maori şi cea a europenilor din NZ (Pakeha). Acest

lucru este deosebit de evident atunci când analizăm latura tribală (Iwi) a acestei populaţii. Datorită

colonizării şi diferenţelor tribale se constată variaţii subtile, dar importante de analizat în situaţii

protocolare.

Localnicii sprijină fenomenul ecologic dintr-o puternică dorinţa de a păstra frumuseţea ţării

lor. Una dintre problemele majore locale sunt controalele de prădători, la frontieră, foarte dese, iar

penalizările sunt uriaşe îndeosebi pentru importul de alimente sau alte produse naturale, precum

lemn, trestie de zahăr, etc.

Sportul are un rol major în cultura Noii Zeelande, un rol special avându-l rugbyul. Alte

sporturi populare sunt cricket, netball, basket, fotbal și rugbi. În general Noua Zeelandă are rezultate

bune la Jocurile Olimpice și Jocurile Commonwealthului. Rugbiul este legat de identitatea națională

a Noii Zeelande. Echipa națională de rugbi, All Blacks, având cel mai bun palmares dintre toate

celelalte echipe naționale de rugbi. Noua Zeelandă a găzduit Campionatul Mondial de Rugby din

1987, ediția inaugurală, și vă mai găzdui ediția din 2011. Haka, un dans războinic tradițional māori,

este interpretat de către echipa națională la începutul fiecărui meci internațional.

Atitudinea locală faţă de mediul înconjurător este în mare parte influenţată de punctul de

vedere al populaţiei indigene, maori. Aceştia cred că toate lucrurile au o "mauri" - o forţă de viaţă.

Deteriorarea acestei forţe de viaţă are ca rezultat pierderea de energie şi vitalitate, care afectează

vieţile oamenilor, precum şi a rezistenţei ecosistemelor. Menţinerea ecosistemelor este important

pentru dezvoltarea durabilă a societăţii.

Experienţele culturale cu Maori au devenit atracţii turistice. Unii turişti au găsit provocări în

a înţelege ceremoniile şi protocolul acestei culturi. Acestea sunt ocazii serioase, şi pălăvrăgeala şi

râsul în timpul ritualului nu este recomandată. Oamenii au fost atacaţi de către băştinaşi pentru

motivul că nu tratează cu cea mai mare seriozitate acele momente sacre. lor la dată pentru care apar

să nu îl trateze cu cea mai mare sacralitatea. Între Maori şi europenii neo-zeelandezi exista

neînţelegeri, dar au învăţat că trebuie să fie politicoşi şi prudenţi.

Situată literalmente la capătul Pământului, Noua Zeelandă e o ţară mică, dar cu o combinaţie

unică de stiluri culinare şi vinuri de calitate. Vinurile se produc doar în trei regiuni: Kaitaia, în

nordul coastei de vest, în jurul Bay of Islands, din nordul coastei de est, şi lângă Whangarei, oraşul

ce mai mare din Northland. Viile sunt presărate la şes, sau pe dealuri blânde, în soluri de origine

vulcanică. Ţara e considerată a fi una dintre cele mai "verzi" din lume.

Sauvignon Blanc-ul din Noua Zeelandă este considerat a fi cel mai bun din lume. Reputaţia

de ţară producătoare de vinuri de clasă mondială îi este consolidată de recunoaşterea tot mai mare de

care se bucură alte câteva soiuri cu personalitate distinctă: Chardonnay, Pinot Noir, vinurile

spumante produse după metoda tradiţională, Riesling, Cabernet Sauvignon, cupajele de Merlot.

2.3: Dimensiunile culturale ale Noii Zeelande după modelul lui Geert Hofstede

0102030405060708090

22

79

5849

33

75Dimensiuni culturale Geert Hofstede

Tabelul 1: Dimensiunile culturale dupa modelul Geert Hofstede

Noua Zeelandă are un scor mic, de 22 la dimensiunea distanței față de putere. În cadrul organizațiilor neozeelandeze, ierarhia este stabilită doar de comoditate, superiorii sunt mereu accesibili, iar managerii se bazează pe angajații individuali și echipe pentru expertiza lor. Atât managerii cât și angajații se așteaptă să fie consultați, iar informația este frecvent împărtășită. În același timp, comunicarea este directă, informală și participativă.

În privința individualismului, Noua Zeelandă are un scor de 79. Aceasta înseamnă că Noua Zeelandă are o cultură foarte individualistă, ceea ce cam se contrazice cu principiul de camaraderie al neozeelandezilor. Scorul înalt al individualismului la neozeelandezi se traduce prin faptul că societatea ar fi slab unită, oamenii având așteptarea ca fiecare să se uite la treburile lor și ale familiilor lor imediate. În lumea afacerilor, se așteaptă ca angajații să se bizuie pe forțele proprii și să aibă inițiativă. De asemenea, deciziile de angajare sau promovare se fac pe merite sau dovezi pe ceea ce a făcut sau poate face.

Noua Zeelandă are un scor de 58 la dimensiunea „masculinitate”, fiind o țară cu o cultură masculină. Comportamentul în școală, la locul de muncă, sau în joacă, se bazează pe valorile comune că oamenii ar trebui „să se străduiască să dea maximum din ei” și că „învingătorul ia totul”. După Hofstede, neozeelandezii ar fi mândri de succesele și realizările lor, ceea ce le și oferă o bază pentru deciziile de angajare sau promovare la locul de muncă. Conflictele ar fi rezolvate la nivel individual iar scopul ar fi de a câștiga.

În privința dimensiunii de evitare a incertitudinii, Noua Zeelandă are un scor de 49. Acest scor este unul mediu, neozeelandezii nesimțindu-se puternic stresați sau amenințați de situațiile ambigue și necunoscute.

În privința dimensiunii orientării pe termen lung, Noua Zeelandă are un scor mic, de 33, fiind astfel o țară cu o cultură normativă, conform lui Hofstede. Oamenii în așa societăți au o preocupare puternică pentru stabilirea adevărului absolut; ei sunt normativi în gândirea lor. Ei prezintă un mare respect pentru tradiții, o tendință relativ mică pentru a economisi pentru viitor și se focalizează pe atingerea de rezultate rapide.

Cu un scor mare de 75, Noua Zeelandă este o țară cu o cultură indulgentă. Oamenii din societățile clasificate cu un scor mare de indulgență prezintă, în general, dorința de a-și manifesta impulsurile și dorințele în ceea ce privește a se bucura de viață și a se distra. Ei au o atitudine pozitivă și au o tendință spre optimism. În plus, ei pun un mare accent pe timpul lor liber, acționează cum le place și își cheltuie banii cum își doresc.

2.4: Bogatul “peisaj mitic” (mythscape) în identitatea neozeelandeză

O scurtă examinare a istoriei sociale a Noii Zeelande ne arată că diferite perioade istorice au scos în evidență și au contribuit diferit la construirea identității naționale a neozeelandezilor. Spre exemplu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, atunci când primele semne ale naționalismului neozeelandez apăreau, mai mulți scriitori și artiști își îndemnau concetățenii să răspundă emoțional pozitiv la imaginea de „bushman” (om al terenurilor nepopulate și necultivate) ca un semn de patriotism.

Pentru Noua Zeelandă, termenul de „bush” este unul iconic, desemnând orice regiune slab populată, fără deosebire de vegetație, regiuni foarte întinse în Noua Zeelandă. Acest termen a fost promovat și venerat ca o sursă de idealuri naționale de mai mulți poeți australieni. Imaginea omului ce locuia pe aceste pământuri sălbatice slab populate era văzută ca a unui neozeelandez curajos, întreprinzător și viril/masculin.

Odată cu începutul secolului XX și cu dezvoltarea industriei, arhetipul „bushman-ului” a fost înlocuită de noua imagine mai urbanizată a „larrikin-ului” (huliganului). Acest arhetip a avut o puternică influență asupra identității naționale a neozeelandezilor, în special asupra umorului lor. Deși inițial acest termen avea doar conotații negative, acesta a ajuns să desemneze și trăsături mai pozitive. În pricipiu, imaginea „huliganului” era caracterizată ca fiind fără de respect față de autoritate și de normele sociale, bețiv, jucător înrăit de jocuri de noroc, afemeiat, dar și cu trăsături pozitive ca prietenos sau bun camarad, precum și de om relaxat (happy-go-lucky).

Esența huliganismului neozeelandez a fost încorporată în imaginea “diggerilor”, adică al soldaților din Noua Zeelandă. Acest arhetip s-a dezvoltat în primul război mondial, soldații neozeelandezi având caracteristici ca fiind curajoși, independenți, buni camarazi, devotați, patrioți, eroici, dar și de lipsă de respect față de fast, autoritate și birocrație, precum și un umor auto-batjocoritor (de tip larrikin, al unui huligan neîngrijit).

În anii ’30, peisajul mitic neozeelandez a fost îmbogățit și cu descoperirea plăcerilor legate de modul de viață de la plajă, precum și cu nașterea arhetipului salvatorilor (salvamarilor). Atributele cheie ale acestui tip erau esențial masculine, reîntărind prejudecata masculină a construcțiilor identității australienilor. Salvatorii simbolizau un fizic bine bronzat la soare, masculinitate, cultul camaraderiei, asociațiile militare, hedonism și curățenia plajei.

Odată cu sfârșitul celui de-al doilea război mondial, probabil din cauza conotațiilor negative legate de conceptul de „identitate națională”, bazele identității neozeelandeze s-au mutat de la arhetipuri la „modul de viață” (lifestyle) – mai specific către „modul de viață neozeelandez”. Fără a avea o definiție precisă, această noțiune evocă imaginea unei societăți înalt urbanizate, sofisticată și afluent consumeristă. O societate în care s-a diseminat foarte puternic și mitul egalitarismului, Noua Zeelandă fiind văzută ca o comunitate fără clase, în care nu există nici o clasă sau grup care ar avea dreptul tradițional de a guverna, precum și nici un respect față de omul foarte bogat, dar în schimb și nici o invidie față de averea lui.

Odată cu emergența mișcărilor feministe din anii 70-80, stereotipurile de gen au început să fie contestate, în rezultat noțiunea de identitate neozeelandeza începând să slăbească. Cu toate acestea, Noua Zeelandă rămâne în continuare o țară cu o cultură masculină, în care identitatea neozeelandeza, construită pe stereotipuri și caracteristici masculine, continuă să aibă o influență majoră.

2.5: Valorile neozeelandeze: egalitarianismul, „fă corect” și camaraderia

Egalitarismul este un curent de gândire în filosofia politică care exprimă ideea că „toate persoanele umane sunt egale în valori fundamentale sau în statut moral”. Din acest punct de vedere, oamenii ar trebui mereu să fie tratați egali indiferent de rasă, etnie, sex, vârstă sau religie. Conceptul de egalitarism este unul puternic contestat, sau plin de dispute și contradicții, inclusiv în societatea zeozeelandeză, unde, deși neozeelandezilor li se prezintă dovezi concrete de discriminare împotriva aborigenilor sau femeilor, aceștia continuă să creadă că societatea lor este una esențial egalitaristă. Credința că fiecare este egal este o parte importantă a imaginii de sine a neozeelandezilor, mitul egalitarismului fiind puternic încorporat în cadrul culturii.

Deși în realitate efectul acestor valori nobile este supraestimat, se poate observa influența lor în rutina zilnică a vieții din Noua Zeelanda. Spre exemplu, exact ca și în Danemarca, un pasager de taxi singur este așteptat să se așeze în locul din față, alături de șofer, ca dovadă că nu se consideră superior acestuia.

În privința întrebării de ce egalitarismul a ajuns o valoare atât de importantă în cultura neozeelandeza, se consideră că aceasta se trage încă de la începuturile formării noii Zeelande, de la lupta grea pentru supraviețuire a coloniștilor într-un teritoriu nefamiliar și deseori ostil. În aceste circumstanțe, lupta pentru supraviețuire depindea de colaborare, suport mutual și respect între persoane, ierarhia fiind văzută ca ceva distrugător pentru relațiile sociale bune.

Atât de importantă este această valoare a egalitarismului pentru neozeelandezi, încât aceasta le-a modelat și definiția justiției în societate, reflectată în influenta noțiune „fair go”(fii corect).

Valorile mai sus menționate susțin o practică denumită de neozeelandezilor „standing up for the underdog”, care înseamnă a-i ajuta pe cei defavorizați și neputincioși, care se confruntă cu dificultăți în viață. Această practică este întărită de tradiția puternică de voluntariat și muncă în folosul comunității a neozeelandezilor: aproximativ 1 mln de neozeelandezi sunt implicați activ în voluntariat.

Discuțiile despre egalitarismul neozeelandez nu sunt complete dacă nu se face referință și la conceptul de camaraderie, puternic împregnat în cultura australiană, în ciuda unor paradoxuri fundamentale. Deși acest concept este puternic legat de cel de egalitarism, acesta, însă, este unul complet masculin, excluzându-le pe femei. Camaraderia neozeelandezilor este văzută de către istorici ca fiind asociată cu singurătatea și greutățile vieții înfruntate de coloniștii bărbați de la

începutul istoriei moderne a Noii Zeelande. Acele condiții de viață au creat și consolidat o perspectivă socio-colectivistă care implică loialitatea față de colegi, dorința de a împărtăși activități și favoruri reciproce, precum și conformitatea cu normele de grup în cadrul culturii masculine exterioare. Astăzi, camaraderia ar reprezenta o “înțelegere secretă tacită” între bărbați, care știu că “există anumite căi interzise de comportament special pentru a nu fi excluși din frăția bărbaților adevărați”

Capitolul 3: Comunicarea în managementul internaţional din Noua Zeelandă

3.1: Particularități socio-culturale și economice ale Noii Zeelande contemporane

Cu o populație de peste 4 de milioane, Noua Zeelandă se poate caracteriza ca fiind o societate industrializată și cu un grad înalt de urbanizare. Mulțimea de resurse fizice a acestei țări a facilitat un standard ridicat de viață, cu investiții importante în infrastructura socială, inclusiv educație, sănătate și transport. În rezultat, Noua Zeelandă se bucură de o reputație internațională pozitivă, reflectată prin tendința generală de a fi percepută ca o societate egalitară, informală, relaxată și prietenoasă.

Neozeelandezii tind să se vadă pe sine însuși ca fiind egalitariști și prietenoși, percepție ce se bazează pe valori adânc înrădăcinate în istoria și cultura națiunii. Aceștia au o reputație de a fi nonconformiști, nerespectuoși față de autoritate, și cu un simț al umorului auto-depreciativ și deseori sarcastic – trăsătură asociată cu un arhetip cultural ambiguu cunoscut sub numele larrikin (huligan). Glumele neozeelandezilor sunt deseori cu susul în jos: adică gluma semnifică exact inversul a ceea ce sună. Spre exemplu, neozeelandezii obișnuiesc să denumească un tip înalt prin „Piticule”, sau unul tăcut prin „Gălăgiosule”. Acest sens al umorului se reflectă și în tendințele neozeelandezilor de subestimare laconică de genul afirmațiilor „Nu-i prea rău”, care semnifică de fapt „Excelent!”, sau „Tu nu greșești”, care semnifică de fapt „Sunt total de-acord cu tine!”.

Alături de percepția neozeelandezilor ca fiind o națiune prietenoasă, aceștia sunt văzuți și ca niște oameni orientați spre odihnă și distracție, care sunt pasionați și de sport, și de petrecut timpul pe-afară și prin pub-uri (baruri). Conform statisticilor, aproximativ 70% din neozeelandezi practică cel puțin o dată pe săptămână o activitate sportivă. Totodată, să meargă la un bar să bea o bere după lucru este un alt obicei foarte valorizat de acestia. Pub-urile neozeelandeze sunt de regulă pline și de patroni, și de angajați, care beau împreună băuturi alcoolice.

Exact ca și barul, plaja este un alt loc foarte important, chiar iconic, în societatea neozeelandeza. Pentru neozeelandezi plaja este simbolul opus al muncii, un loc unde numai plăcerea și odihna își au locul.

În Noua Zeelanda majoritatea întreprinderilor sunt mici și mijlocii. De altfel, pentru această țară este tipică existența întreprinderilor ca proprietate a unei familii, cu un nr. de angajați sub 100. De menționat că numai 600 de întreprinderi au mai mulți de 1000 de angajați. Jumătate din valoarea adăugată în ramura prelucrătoare se realiza în cele mai mari 200 de întreprinderi, din care jumătate aparțineau investitorilor străini. Deciziile adoptate în întreprinderile mari afectează într-o anumită măsură industria neozeelandeza, ținând cont că acestea folosesc jumătate din totalul angajaților în ramurile prelucrătoare.

3.2: Valorile neozeelandeze în organizații

Deși nu ar fi corect să generalizăm că spațiul de muncă din Noua Zeelanda ar fi egalitarist, acesta este puternic influențat de credința despre importanța egalitarismului în viața de zi cu zi a zeozeelandezilor. Spre exemplu, la locurile de muncă din Noua Zeelanda este interzis să se discrimineze sau denigreze un individ sau un grup pe motive de rasă, culoare, etnie, sex, religie, stare civilă sau dizabilități, existând și legi special adoptate pentru a preveni un asemenea comportament. Legi care promovează egalitatea de șanse au fost de asemenea adoptate, special pentru a asigura ca oportunitățile de carieră și promovare să se bazeze pe meritul, abilitățile și eforturile angajaților, dar nu pe baza uui tratament preferențial sau discriminatoriu.

Valoarea „egalitarismului” este puternic înfiltrată și în sfera business-ului. Autoritatea de a lua decizii nu aparține mereu managerilor de rang superior. De fapt, managerii de ordin inferior și angajații au o influență considerabilă asupra puterii și autorității din cadrul companiei. Importanța egalitarismului în business-ul neozeelandez este confirmată și de faptul că, dacă americanii sunt văzuți ca având un respect mare față de autoritate, pe care și-o doresc, neozeelandezii sunt nonconformiști, pentru ei neavând importanță funcția deținută în obținere și acordarea respectului. Această tendință de nonconformism este considerată a fi tipic culturii australiene, asociată puternic de arhetipul larrikin, menționat mai sus.

De menționat că caracteristicile culturale de egalitarism, și în special de camaraderie a neozeelandezilor, se referă în principal la bărbați. Societatea neozeelandeza este una puternic masculină, putând fi considerată în extrem chiar una misogină. Egalitarismul neozeelandez nu se extinde și asupra femeilor în business, care nu rareori sunt tratate în mod misogin sau tutelate.

În ciuda conotației de gen a noțiunii de „camaraderie”, acest concept poate fi extins asupra tuturor într-un context social. Spre exemplu, uneori la locul de muncă camaraderia înseamnă să ai o loialitate față de toți colegii tăi, inclusiv femei. De asemenea, să-ți pârăști colegii de la locul de muncă, indiferent dacă au comis o „crimă gravă”, este considerat un păcat capital în societatea

australiană, indiferent dacă colegul tău e femeie sau bărbat. Ultimul exemplu denotă totodată cât de puternică e camaraderia la neozeelandezi, în special împotriva autorității sau a celor mai puternici.

Un alt model comportamental în Noua Zeelanda asociat de egalitarism este cel al informalității. Neozeelandezii au tendința de a iniția afaceri cu viitorii parteneri utilizând primul lor nume. Aceasta pentru ei este un indiciu de respect reciproc și egalitate. Informalitatea este văzută ca o modalitate de nivelare a diferențelor de vârstă, statut și poziție. Totuși, deși australienii obișnuiesc să fie informali în limbaj, nu este recomandat să faci același lucru și în contactul fizic, unde aceștia obișnuiesc doar să dea mâna între ei, nu și să se îmbrățișeze sau sărute.

Obișnuind să fie informali și în business, și în situații sociale, este recomandat ca străinii să răspundă reciproc prin deschidere și prietenie, lucru pe care neozeelandezii îl vor aprecia. A fi informal este un semn de binevenire, prietenie și includere, ceea ce rezonează cu imaginea australienilor că societatea lor ar fi una prietenoasă și lejeră. Neozeelandezii iubesc să facă glume și să râdă de sine însuși, ceea ce ar sugera natura lor pozitivă. De asemenea, neozeelandezii iubesc să vorbească despre sport, acesta fiind un început bun pentru o conversație.

În spațiul de muncă, relațiile personale sunt foarte importante. De fapt, neozeelandezi consideră că calitatea relațiilor de la locul de muncă reprezintă pivotul central în crearea unui spațiu de muncă excelent. De asemenea, construirea unor relații personale puternice este esențială în colaborarea și reușita afacerilor cu alți parteneri.

În acest punct însă ar trebui să acordăm atenție unui alt paradox care decurge din scorul ridicat de individualism al neozeelandezilor raportat la caracteristicilor lor culturale de camaraderie și relații personale puternice. În opinia mai multor specialiști, scorul ridicat de individualism se traduce prin faptul că australienii nu tind să-și unească destinul lor sau al altora cu al familiei lor, sau cu o organizație sau alt grup. Altfel spus, obținerea unui loc de muncă, a unor contracte sau alte favoruri prin familie este respinsă. De asemenea, importanța individualismului s-ar traduce prin importanța spațiului personal și separarea vieții private a individului față de cea publică.

Fiind, categoric, mult mai monochroni decât asiaticii de sud și de sud-est, majoritatea neozeelandezilor sunt mai puțin obsedați de timp în comparație cu germanii sau americanii. Această atitudine mai relaxată față de timp se observă în special în afara orașelor mari, unde, deși vizitatorii sunt așteptați să vină la timp, puțini neozeelandezi se supără dacă aceștia întârzie câteva minute. Ritmul de lucru în Noua Zeelanda este puțin mai lent decât la New York, Honk Kong, Singapore sau Tokyo. Ba chiar mai mult, oamenii de afaceri locali s-ar putea să vă privească dubios dacă veți încerca să grăbiți lucrurile.

3.3: Ţinuta business

Neo-zeelandezii sunt prietenoşi, ospitalieri, sociabili, rezervaţi şi foarte respectuoşi. Se lăsă uşor de descoperit şi salută străinii, oferindu-le oricând ajutor, chiar dacă nu li se cere.

Nu sunt adepţii unei abordări formale, protocolare, fiind axaţi pe eglitarism, vor trece repede la subiect şi la pertu, evitând utilizarea de titluri. Se îmbraca casual, dar îngrijit.

Cele mai multe restaurante nu impun un stil de îmbrăcăminte formal, de obicei acest stil fiind adoptat doar la întâlniri importante de afaceri. La o întâlnire de afaceri stilul este conservator, uneori fără sacou, iar mânecile de la cămaşa sunt suflecate în majoritatea timpului, îndeosebi când lucrează.

Maorii sunt, în general, prietenoşi şi rezervaţi iar a fi ospitalier este o însuşire pozitivă. Vor încerca să ascundă eventualele defecte sau neplăceri cauzate de mediu pentru a lăsa invitatul să se simtă foarte bine în compania lor. Se vor lansa imediat în discuţii, discursuri şi cântece. Chiar dacă poate ei nu se cunosc vor fi legaţi de anumite melodii pe care le vor fredona împreună. Ei vor apela adesea şi la vizitatori să facă acelaşi lucru şi ar fi înţelept ca aceştia să fi pregătit 2-3 melodii cu care să răspundă provocării.

Capitolul 4: Riscurile in afaceri

În raportul său anual privind Noua Zeelandă, investitorii serviciului Moody's declar că perspectivele pozitive şi calitatea investiţiei sunt susţinute de activul net al guvernului şi PIB-ului relativ ridicat pe cap de locuitor. Vice-Preşedintele Moody's, Tristan Cooper, a declarat că prosperitatea Noii Zeelande este bazată parţial pe o economie dinamică, flexibilă şi puternică.

În ultimii 20 de ani, guvernul a transformat Noua Zeelandă de la o tara cu economie agrară dependenta de accesul pe piaţa britanică la una mai industrializată, economie de piaţă liberă ce poate concura la nivel global. Această creştere dinamică a sporit veniturile reale şi s-a lărgit şi aprofundat capacitatea tehnologică a sectorului industrial. Venitul pe cap de locuitor a crescut timp de zece ani consecutivi, până în 2007, dar a scăzut în 2008-2009. Consumatorii pe datorie a dus la un deficit atât de mare mai ales în industria petrolieră, ce a afectat economia statului. Presiunile inflaţioniste cauzate în cadrul băncii centrale a făcut să crească rata cheie începând din ianuarie 2004 până când a trecut drept cea mai ridicată din OCDE în 2007-2008.

Economia a căzut în recesiune înainte de începerea crizei financiare globale şi contractate pentru cinci trimestre consecutive în 2008-2009. În conformitate cu colegii la nivel mondial, banca centrală a redus ratele dobânzilor agresiv şi guvernul a dezvoltat măsuri de stimulare fiscală. Economia a înregistrat un declin de 1,7% în 2009, dar a fost scoasă din recesiune la sfârşitul anului, şi a atins 2.1% creştere în 2010. Cu toate acestea, sectoarele cheie comerciale rămân vulnerabile în faţa cererii externe slabe. Guvernul intenţionează să ridice creşterea productivităţii şi dezvoltarea infrastructurii, în timp ce controlează cheltuielile guvernamentale.

„Guvernul de coaliţie minoritar dominat de Partidul Muncii, acum la putere pentru un al treilea mandat consecutiv, şi-a demonstrat angajamentul său de a menţine un nivel ridicat de excedente fiscale şi datoria la un nivel prudent”, a declarat Steven Hess. Această practică politică

non-partizană a fost îmbrăţişata de către partidele principale. Hess a declarat că datoria sectorului public, inclusiv coroana, însumează puţin peste 40% din PIB şi a fost în declin. Guvernul central are un obiectiv de menţinere a datoriei la aproximativ 20% din PIB. Hess a declarat că există mai mulţi factori care fac din Noua Zeelandă un stat cu o poziţie de mare răspundere externă, mai puţin riscantă decât ar părea la suprafaţă. Deasemenea un risc major în NZ este cel natural, întrucât se remarca că acest stat a fost zguduit de câteva cutremure devastatoare.

Capitolul 5: Negocierea internaţională

5.1: Caracteristicile negocierii internaţionale

Procesul de negociere la neo-zeelandezi necesita timp.

- nu este bine să grăbeşti actul de negociere folosind tehnici agresive de vânzare;

- fapte şi acte, nu vorbe, în acest sens este de preferat să se demonstreze beneficiile produsului pe care dorim să îl vindem decât să vorbim despre avantajele lui;

- negocierile se pornesc de la o premisă realistă, deoarece neo-zeelandezii nu sunt negociatori, ei nu se vor certa cu partenerul în legătură cu preţul;

- kiwi sau neo-zeelandezii schimba banii pe valoare;

- nu este indicat să se facă promisiuni deşarte sau propuneri nerealiste, mai ales ca kiwi simt foarte repede când cineva exagerează şi pot renunţa complet la o idee de afacere;

- kiwi sunt direcţi şi aşteaptă aceeaşi atitudine şi de la partener, apreciază concizia şi nu sunt impresionaţi de detalii oferite în exces;

- în cadrul acordurilor şi propunerilor trebuie să se menţioneze în mod clar toate punctele şi aspectele afacerii, de asemenea este recomandat ca toţi termenii şi toate condiţiile să fie explicate en detail;

- kiwi apreciază onestitatea şi sinceritatea în afaceri.

Dupont delimitează patru caracteristici proprii ale negocierilor internaţionale:

a) Factorii culturali: apectele culturale au un impact puternic asupra diferitelor faţete ale negocierii; avem în vedere atât mediul înconjurător în sens larg, incluzând aspectele juridice, reglementările, uzanţele profesionale şi sociale, factori de ordin politic, cât şi comportamentele personale cu referire la sistemele de valori, ritualuri, tabuuri şi bineînţeles limba.

b) Diversitatea considerabilă a contextelor: fiecare negociere se prezintă cu propriul său context original, unic şi niciodată „exemplar”, deoarece funcţionează în circumstanţe absolut particulare ale căror elemente constituente nu vor fi niciodată aceleaşi. Există trei variabile care amplifică varietatea contextului: zonă geografică, câmpul de acţiune şi durata negocierii.

c) Multipolaritatea negocierilor internaţionale: în special cele de mare anvergură, intervine de ambele părţi un număr considerabil de parteneri corespunzând atât specificităţii tratativelor, dar şi diferitelor nivele ierarhice la care se desfăşoară acestea; uneori aceste tratative se desfăşoară paralel sau în contrapondere, dobândind un caracter extrem de complex; există desigur o interacţiune între aceste nivele, iar negociatorul principal trebuie să supravegheze evoluţia negocierii globale.

5.2: Procesul comunicării internaţionale

Comunicarea reprezintă un proces complex, a cărui analiză necesită luarea în considerare a unei multitudini de factori. În primul rând, presupune existenţa unui mesaj, al unui emitent al acestuia şi al unui receptor. În al doilea rând, ca orice proces ce necesită parcurgerea unor etape, realizarea sa se face cu ajutorul unor instrumente, folosindu-se canale specifice acestora. Între societatea, respectiv existenta umană şi procesul comunicării exista o relaţie de strânsa dependenţa şi interacţiune. Procesul comunicării joacă un rol major în viaţa cotidiană a fiecărei persoane, începând cu cele mai simple şi continuând cu cele mai complexe activităţi pe care aceasta le desfăşoară. Chiar şi o activitate atât de simplă cum este efectuarea unei călătorii necesita apelarea la numeroase tipuri de comunicare: consultarea programului meteo, invitarea unor prieteni prin intermediul telefonului, obţinerea de numerar din contul bancar prin intermediul unei cărţi de credit, ghidarea cu ajutorul indicatoarelor rutiere, etc. Mijlocele de care o persoană se foloseşte pentru a comunica sunt aproape infinite: televiziune, radio, casetofoane, ziare, cărţi, discuţii, întruniri, gesturi, etc. în societatea umană comunicarea este unul din fenomenele de neevitat.

5.3: Mesajul

Comunicarea poate fi definită ca fiind procesul de transmitere şi recepţionare de mesaje care pot fi procese mentale (concluzii, gânduri, decizii interioare) sau expresii fizice (gesturi, sunete). Oamenii preiau mesaje, le prelucrează spre a le înţelege şi lansează mesaje pentru atingerea anumitor scopuri. Totodată, tipurile de mesaje pe care le implica comunicarea sunt mesajele verbale şi mesajele nonverbale. Discuţiile sunt cele mai frecvente căi de transmitere a mesajelor verbale. Acestea includ conducerea, derularea unor întruniri/şedinţe, speech-uri, vânzarea de produse şi servicii, acordarea de consultanţă angajaţilor, soluţionarea unor reclamaţii, derularea unor activităţi de negociere etc. Comunicarea orală este foarte diferită de cea scrisă întrucât oferă mai multe modalităţi de transmitere a mesajului. Comunicând oral se pot corecta imediat aspectele percepute necorespunzător, se pot accentua anumite părţi ale mesajului, clarifica idei, exprima atitudini. Aceasta este probabil explicaţia pentru faptul că oamenii preferă să comunice fata în faţă sau prin telefon decât în scris. Modul în care mesajele verbale sunt percepute este o consecinţă directă a

anumitor îndemânări pe care respectivul receptor şi le-a însuşit. Este vorba de îndemânarea de a audia, citi şi gândi eficient.

Audierea este îndemânarea în comunicare cea mai puţin utilizată în mod eficient. Când o persoană este în interacţiune fata - în - fata cu o alta, este foarte probabil că la un moment dat această să înceapă să "viseze cu ochii deschişi". Motivul este acela că un individ poate asculta aproximativ 500 de cuvinte/minut; însa cei mai mulţi dintre oameni rostesc aproximativ 125 cuvinte/minut, adică cuvintele sunt rostite de 4 ori mai lent decât s-ar putea asculta. În plus, audierea implica mai mult decât simpla auzire a vorbelor rostite. Presupune aşezarea cuvintelor în perspectiva lor corespunzătoare precum şi urmărirea mesajelor acompaniatoare care pot contrazice sau confirma cuvintele rostite. Audierea implica de asemeni obiectivitate.

Ansamblul elementelor non-verbale ale comunicării este uneori denumit ‘‘metacomunicare’’ şi este deci ceva în plus faţă de comunicare şi trebuie să fim conştienţi de existenţa sa. Trebuie subliniat că metacomunicarea, care însoţeşte orice mesaj, are o importanţă deosebită, întrucât ascultătorul va folosi acesta “chei”, adică mesajele non-verbale pentru a-l ajuta să interpreteze ce i se comunica, dar , mai important, el va prelua înţelesul mai degrabă din metacomunicare decât din cuvintele auzite, în special atunci când “una se spune şi alta se face”. Metacomunicarea este necesară de analizat în comunicarea internaţională şi mai ales în procesul de negociere.

Mesajele nonverbale, adică mişcarea corpului, caracteristicile fizice, distanta, atingerea, paralimbajul, artifact-urile, mediul, timpul, mesajele nonverbale scrise reprezintă mai mult de 65% din mesajele transmise prin comunicare. Mesajele nonverbale pot întări, complementa, contrazice sau înlocui mesajele verbale. Felul în care o persoană se mişca sau îşi foloseşte corpul furnizează informaţii despre acea persoană. În general oamenii dau din cap pentru a indica aprobarea sau pentru a încuraja o altă persoană în cea ce spune ori face. În Marea Britanie o încuviinţare din cap da celeilalte persoane permisiunea să continue, în timp ce în India înclinarea capului în sus şi în jos înseamnă “nu”, o dezaprobare. În Noua Zeelandă se zâmbeşte atât de mult şi oamenii sunt foarte deschişi încât eşti încurajat să te exprimi, în schimb kiwi nu sunt adepţii sentimentelor şi emoţiilor ci mai degrabă a faptelor.

Atingerea este o importantă formă de comunicare, în strânsa corelaţie cu ideea de spaţiu personal. Deşi a fost probabil cea mai veche formă de comunicare, folosită de copiii mici încă de când nu sunt în stare să comunice, mulţi sunt nesiguri în legătură cu modul cum aceasta trebuie utilizată eficient. În general avem tendinţa de a fi foarte precauţi atunci când folosim atingerea ca formă de comunicare. Studiile arată că oamenii care îşi dau mâna înaintea unei întruniri vor lucra mai uşor împreuna. Prin atingere, printr-o strângere de mâna se rup barierele de comunicare care adesea exista între oameni. Totuşi sunt unele persoane care reacţionează negativ în faţa unor tentative de atingere. A învăţa când să atingi şi cum să primeşti atingerea poate fi o valoroasă îndemânare în comunicare. La neo-zeelandezi atingerea este foarte importantă, în acest sens salutările sunt amicale, adesea constând pur şi simplu într-o strângere de mână şi un zâmbet, acest ritual fiind urmat de obicei de o apropiere semnificativă.

Capitolul 6: Managementul resurselor umane in

Noua Zeelandă

6.1: Recrutarea, renumerarea, pregătirea și promovarea managerilor

Recrutarea managerilor se face diferit, în funcție de nivelul pentru care se recrutează. Pentru nivelurile inferioare, managerii se recrutează de regulă din interiorul companiei, în timp ce pentru managerii de ordin superior se realizează o adevărată vânătoare pe piața muncii. Există și agenții specializate de recrutare a managerilor, la care apelează mai multe organizații. Recrutarea managerilor din exterior este facilitată și de faptul că majoritatea managerilor nu își văd cariera doar într-o singură organizație. În ultima vreme un alt aspect importantîn recrutarea managerilor ține de experiența internațională a acestora, care devine tot mai importantă în contextul internaționalizării firmelor neozeelandeze.

În privința renumerării managerilor, companiile neozeelandeze au adoptat un sistem de salarizare în care salariul managerilor de la orice nivel este stabilit pe baza unor criterii predeterminate, dar nu în mod ad-hoc, cum se făcea mai în trecut. Principalele criterii folosite sunt natura funcției și mărimea salariilor de pe piață pentru aceeași funcție. De asemenea, salariul managerilor depinde și de nivelul de performanță al managerilor. De menționat că firmele care recrutează des manageri din afară sunt mai dispuse să ofere venituri mai mari acestora, decât cele care recrutează în special din interiorul companiei.

Pregătirea managerilor în cadrul companiilor din Noua Zeelanda, în vederea perfecționării acestora, se face prin planificarea carierei și prin cursuri de perfecționare în domeniul managementului. Acestea permit firmelor să-și folosească mai eficient personalul, iar managerii de nivel superior își pot folosi mai eficient subordonații, asigurându-și totodată și o dezvoltare a carierei în cadrul organizației. În cele mai multe companii, managerii sunt în ultima perioadă tot mai bine pregătiți și mai influenți asupra organizației și personalului lor.

Promovarea managerilor în companiile neozeelandeze se realizează în principal pe baza experienței dobândite în postul de muncă. În ultima perioadă, totuși, se acordă o mai mare atenție și pregătirii acestora. Instruirea managerilor se face și în cadrul organizației, și în exteriorul acesteia, prin participarea la cursuri specializate de management general. În privința cursurilor interne, acestea se axează pe dezvoltarea abilităților cerute de către postul de muncă specific. În medie, un manager tipic neozeelandez folosește 6 zile pe an pentru o pregătire formală în domeniul de specialitate.

6.2: Joburi la mare căutare

Oficialităţile din Noua Zeelandă apreciază în mod deosebit imigranţii care provin din acele categorii profesionale necesare pieţei muncii de aici. În plus, vechimea în munca este o altă calitate foarte importantă, condiţia fiind că o persoană care doreşte să lucreze pe teritoriul statului neozeelandez să beneficieze de cel puţin doi ani experienţa în muncă. Iată care sunt posturile pentru care se cauta, în mod deosebit, personal: specialist IT, electrician auto, instalator, electrician, laborant, tehnician dentar, microbiolog, fizioterapeut, farmacist, profesor, technician, radio-telecomunicatii.

Trebuie specificat că, potrivit datelor furnizate de Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă, Noua Zeelandă nu are o listă clară a ocupaţiilor acceptate. Orice profesie este benefică pieţei muncii din această zonă, cu condiţia să existe o şcolarizare adecvată şi vechime în domeniu.

Condiţii de îndeplinit

- sunt acceptate doar persoanele care pot dovedi o stare de sănătate bună prin examene medicale şi radiografii aferente;

- cazierul judiciar trebuie să fie „curat";

- cunoştinţele de limba engleză trebuie dovedite prin testul IELTS sau prin acte care să ateste că persoana interesată de statutul de imigrant a locuit sau a lucrat într-o organizaţie în care se vorbeşte limba engleză sau a urmat cursurile unei şcoli cu predare în engleză.

Evaluarea calificării

Persoanele care au trecut peste această primă etapă trebuie să se adreseze Autorităţii Neozeelandeze pentru Calificări pentru echivalarea profesiei. Reprezentanţii susţin că scorul minim necesar pentru calificare este de 28 de puncte şi se modifica lunar. Dacă punctajul obţinut de un solicitant este cuprins între 20 şi 25 de puncte, se poate obţine o viză temporară cu drept de muncă pentru 6 luni, aceasta oferind posibilitatea încheierii unui contract de muncă în Noua Zeelandă. Pe baza contractului respectiv (care poate suplimenta punctajul realizat iniţial cu încă 5 puncte) se poate obţine viza definitivă, iar solicitantul poate rămâne în Noua Zeelandă cu rezidenţă permanentă. Este foarte important de ştiut că, dacă punctajul realizat este cu 5 puncte sub baremul acceptat la momentul depunerii cererii de rezidenţa, se poate solicita un permis care dă dreptul solicitantului să caute un loc de muncă pe teritoriul Noii Zeelande.

Puncte pentru vechime

Exista o serie de profesii pentru care înregistrarea şi recunoaşterea calificării este obligatorie. Este vorba despre meseriile de arhitect, avocat, tehnician dentar, electrician, asistenta medicală, profesor, laborant, farmacist, psiholog, agent imobiliar, medic veterinar. Pentru experienţa

profesională atestata se acordă puncte importante. Condiţia de vechime este de minimum doi ani. Iată punctajul care poate fi obţinut în funcţie de experienţă:

- vechime de patru ani - 2 puncte

- vechime de 6 ani - 3 puncte

- vechime de 20 de ani - 10 puncte

În ceea ce priveşte vârsta celor care doresc să se stabilească în Noua Zeelandă, exista şi aici nişte criterii care trebuie îndeplinite. În primul rând, nu sunt acceptaţi imigranţii care depăşesc 56 de ani. Punctajul maxim în evaluare (10 puncte) este obţinut de persoanele care au între 25 şi 29 de ani. Imigranţii care beneficiază deja de o ofertă fermă din partea unei firme din Noua Zeelandă obţin încă 5 puncte în plus. Iar cei care dispun de resurse financiare adauga la evaluare încă 2 puncte.

6.3: Particularități ale managerilor neozeelandezi

De la început trebuie menționat că termenul de manager este utilizat diferit chiar în interiorul societății neozeelandeze. De exemplu, în comerț termenul de manager este folosit pentru a descrie mai multe funcții, de la cea de responsabil pe un anumit departament al unui mare magazin, până la șeful acelui magazin, pe când în finanțe acest termen e utilizat chiar și pentru specialiști ce nu au în subordinea lor alți oameni. Se estimează că în totalul forței de muncă managerii au o pondere de aproximativ 10,5%.

În privința distribuției managerilor, aceasta este inegală în mai multe sectoare. În domeniul comercial se întâlnește ponderea cea mai mare de manageri, pe locul II urmând sectorul financiar. Cea mai mică pondere de manageri se regăsește în agricultură. Totodată, și sectorul public, în care lucrează o pătrime din forța de muncă, are o pondere mare de manageri.

De menționat că în Noua Zeelanda managerii nu se bucură de stima și prestigiul ca și în alte țări. Pentru societatea neozelandeza, înregistrarea unui succes în afaceri nu atrage după sine și stima și admirația managerului. În privința profilului managerului, cercetătorul S. Mukhi a realizat un studiu asupra a 420 de manageri neozeelandezi, identificând următoarele patru cele mai importante caracteristici pe care un manager ar trebui să le aibă:

Nevoia de a înregistra anumite rezultate; Abilitatea de a lucra cu o varietate mare de oameni; Capacitatea de a influența oamenii; Calități de negociator.

Între managerii din sectorul privat și cel public există anumite diferențe. Cei din sectorul privat consideră foarte importantă dorința de a găsi noi oportunități și capacitatea de a lucra cu oamenii, pe când cei din domeniul public prețuiesc găsirea unui nr. mai mare de idei decât colegii lor. În privința profilului de succes al managerilor din sectorul privat, acesta este dat de mai multe ore de muncă, experiența în conducerea oamenilor, o universitatea de elită absolvită, de preferință din domeniul finanțe sau contabilitate, și experiență de muncă în cel puțin trei organizații. Având toate acestea, o persoană poate începe să ocupe poziții în managementul superior începând cu vârsta de 33 de ani și poate ajunge în top pe la vârsta de 50 de ani.

De subliniat că mai mulți dintre managerii intervievați consideră că pentru a înțelege particularitățile mai multor funcții din management trebuie să ai experiență în mai multe domenii. În opinia lor, indivizii care lucrează mai mult timp într-un domeniu de specialitate mai greu se adaptează într-o funcție de management. Anume din acest motiv mai mulți manageri își schimbă destul de des locul de muncă și domeniul de activitate.

6.4: Femeile în posturile de manageri în societatea neozeelandeză

În Noua Zeelanda se întâlnește cea mai redusă pondere a femeilor în posturile de manageri dintre toate țările dezvoltate. Cele mai mari ponderi, de aproximativ 15%, se întâlnesc în domeniile ce țin de sănătate, servicii sau finanțe, din cauza că necesarul de manageri din aceste domenii a condus și la creșterea oportunităților pentru femei. În alte domenii, precum industria prelucrătoare, posturile de manageri sunt ocupate practic numai de către bărbați.

Cele mai multe femei manageri se găsesc în organizații în cadrul departamentelor de resurse umane, unde acestea ajung să ocupe și o treime din totalul managerilor. De asemenea, majoritatea femeilor manageri sunt angajate în nivelurile inferioare și medii ale managementului companiilor. Puținele cazuri în care o femeie ajunge să ocupe un post de manager la nivel superior ține de domeniile mai noi în care nu s-a manifestat masculinitatea tradițională a neozeelandezilor. De asemenea, exista diferențe și între sectorul public și privat: în domeniul public sunt angajate mai multe femei ca manageri decât în cel privat.

Pe lângă cultura masculină a neozeelandezilor, care defavorizează femeile, un studiu întreprins de cercetătorii Still și Jones a evidențiat atitudinea potrivnică pe care o au neozeelandezii în privința ocupării de către femei a posturilor de manageri. Printre explicațiile tipice ale unei astfel de atitudini sunt: femeile sunt mai emoționale, reacționează rău la stress, sunt preocupate mai mult de problemele familiale și mai puțin de construirea unei cariere. Se estimează că în societatea australiană va trebui să treacă încă mult timp până când femeile să fie acceptate în aceleași poziții de putere și influență ca și bărbații. Pe de altă parte, Noua Zeelanda a făcut în ultimii 20 de ani progrese importante în cadrul implementării egalității gender.

Concluzii

Aspecte negative privind managementul internaţional din Noua Zeelandă:

- conservatorismul şi subiectivismul Maorilor;

- rigiditatea ritualurilor;

- au o politică foarte riguroasă în ce priveşte

- acordarea unei importanţe prea mări a aparenţelor.

Aspecte pozitive privind managementul internaţional din Noua Zeelandă:

- frumuseţea şi curăţenia acestei mici ţări insulare este renumită, se mai poate adauga stilul liniştit al vieţii de aici şi nivelul minim de corupţie;

- Noua Zeelandă este considerată o ţară sigură, inclusiv la nivelul infracţiunilor de genul furturi, înşelăciuni, trafic de valută etc.;

Argumente pro intrării în afaceri pe piaţa Noii Zeelande:

- siguranţa şi nivel minim de criminalitate, Noua Zeelandă este a treia ţară din lume pe lista ţărilor cel mai puţin corupte!

- este o ţară cu o economie dezvoltată, PIB-ul pe cap de locuitor fiind estimat, în 2009, la 21,177 $;

- cetăţenia se poate obţine după circa trei ani de şedere aici iar paşaportul Noii Zeelande este acceptat pe plan internaţional;

Argumente contra intrării în afaceri pe piaţa Noii Zeelande:

- politica de carantină;

Prin politica de carantină, autorităţile interzic sau supun unor condiţii speciale introducerea în Noua Zeelandă a unor produse animale şi vegetale (produse din lemn, ouă, produse din carne, produse lactate, fructe, conuri, plante uscate, seminţe, bulbi, scoici, pene etc.). În situaţia în care există dubii cu privire la posibilitatea introducerii unui produs în Noua Zeelandă, acesta va trebui declarat la vamă sau aruncat în coşurile special amenajate în acest sens, existente în aeroporturi.

- reglementări vamale extraordinar de stricte;

- nu cooperează şi este foarte dificil de menţinut o relaţie de prietenie cu kiwi;

- costuri mari de transport (logistica), deşi există o reţea bine dezvoltată de trenuri şi autobuze, modalitatea de transport preferată este cea cu avionul, datorită distanţelor foarte mari existente între oraşele neo-zeelandeze.

În cazul în care aţi intrat în afaceri pe piaţa din Noua Zeelandă, nu uitaţi să respectaţi obiceiurile şi cutumele acestui popor. Fiţi răbdători şi veţi putea dezvolta puternice relaţii de afaceri cu oamenii din această ţară, care se ataşează destul de repede de persoanele de încredere. Încercaţi să fiţi punctuali la întâlnirile de afaceri şi nu adoptaţi un aer de superioritate. Dacă pregătiţi şi o melodie caracteristică ţării din care veniţi vă da foarte bine.

Noua Zeelandă este plină de viaţă, spectacolele culturale, artistice şi festivalurile sunt permanente.

Bibliografie:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Noua_Zeeland%C4%83

http://geert-hofstede.com/

http://canberra.mae.ro/index.php?lang=ro&id=67552

http://www.sfin.ro/articol_8997/tinerii_calificati_au_drum_liber_catre_noua_zeelanda.html

http://www.studytime.eu/noua_zeelanda_farmecul_tari.html

http://www.kwintessential.co.uk/resources/global-etiquette/new-zealand.html

http://facultate.regielive.ro/cursuri/economie/riscurile_in_afacerile_internationale-93206.html

http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/ElenaPorumb/comunicare-negociere/cap8.pdf

http://emigrez.info/noua-zeelanda/lifestyle

http://facultate.regielive.ro/cursuri/management/managementul_conflictelor_negocierea-63802.html

http://emigrez.info/noua-zeelanda/impresii-din-nz

http://www.universities.ro/destinatii/noua_zeelanda.html

http://www.mch.govt.nz/

http://www.nzte.govt.nz/Pages/default.aspx

http://wikitravel.org/en/New_Zealand

http://www.newzealand.com/

https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/nz.html

http://search.state.gov/search?q=new+zealand&site=stategov|oig|fpc|bmena|usawc|mepi|travel|stategov_exchanges|careers|foia|aiep|pepfar|cspo|crs|pmdtc|adop|stategov_lang|pitt_summit&client=stategov_frontend&output=xml_no_dtd&proxystylesheet=stategov_frontend&entqr=3&lr=lang_en&oe=utf8&ie=utf8&sort=date%3AD%3AS%3Ad1&getfields=*&search-button=Search

http://wikitravel.org/en/New_Zealand

http://www.referatele.com/referate/noi/2/2stratageme-negociere2.php

http://wikitravel.org/en/New_Zealand