“Istoria justitiei si echitatii se confunda cu istoria oamenilor” K.Mbaye

1.Noțiunea și izvoarele dreptului la un proces echitabil.

Dreptul la un proces echitabil ocupă un loc special printre drepturile fundamentale, fiind considerat un pilon prin care se asigură drepturile și libertațile omului, recunoscute într-o societate democratică a cărui garantare trebuie să fie inerentă oricărui sistem de drept .Sintagma “proces echitabil” este formată din doua cuvinte, echitate și proces. Termenul de echitate provine de la latinescul “aequitos” ceea ce în traducere înseamnă “dreptate,justețe,nepărtinire”,tot așa definește acest termen și dicționarul de limba romînă.Totodată trebuie de menționat că deși în dicționar cuvîntul echitate este sinonim cu cuvintele “dreptate,justiție”, în literature de specialitate s-a stabilit că ele defapt sunt trei principii diferite ,avînd fiecare sensul lor propriu.Astfel referitor la justitie, Iacob Wassermann mentionează că “fiecare om are dreptul la justiție ,așa cum are dreptul la aer.Dacă acesta îi este răpit,sufletul se înăbușă”. Domnul Profesor Nicolae Popa menționează că “justiția reprezinta acea stare generală ideală a societății,realizabilă prin asigurarea fiecărui individ în parte și pentru toți împreună a satisfacerii drepturilor și a intereselor lor legitime”.1Ideia de justiție este într-o strinsă legătură cu cea de dreptate,însă totuși au unele particularități.Așadar dreptatea în dicționarul de limba romînă este definită ca “principiu care cere să se dea fiecaruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile”.2Dacă justiția este considerată drept o stare generală ideală a societății atunci dreptatea dupa cum a mentionat Nicolae Iorga “e ca sănătatea lumii” .Fară existența acesteia oamenii ar pieri .Dreptatea poate fi asigurată doar prin intermediul puterii,astfel matematicianul,fizicianul și teologul francez Blaise Pascal a mentionat într-un citat celebru de al său că”Dreptatea fără putere este neputincioasă ,însă puterea fără dreptate este tiranică”..Pentru prosperarea unui stat dreptatea trebuie să fie considerată drept o lege supremă.Camil Petrescu spunea “ dreptatea este deasupra noastră și este una pentru toată lumea și pentru toate timpurile”. Analizînd aceste afirmații ajungem la concluzia că dreptatea este scopul final pe care îl urmărește fiecare individ în parte și societatea în general,iar justiția reprezintă mijlocul prin care se face dreptate.Dacă justiția este mijlocul ,iar dreptatea este scopul urmărit în societate,atunci ce este echitatea?În literature franceză “echitatea” este definită ca “realizarea supremă a justiției,mergînd uneori dincolo de ceea ce prescrie legea”.3În dreptul din Republica Moldova ,echitatea

1 Nicolae Popa,Teoria Generala a Dreptului,2002 ,pg .116.2 Dictionarul explicative al limbii romine

3 Nicolae Pavel De la proces echitabil la dreptul la un process echitabil,pg 2

este un principiu al dreptului și privește atît activitatea legiuitorului cît și activitatea de interpretare și aplicare a dreptului.4Iar domnul Profesor Nicolae Pavel într-o lucrare stabilește că echitatea este un principiu a dreptului care constă “în realizarea la cel mai înalt nivel a garanțiilor privind administrarea justiției și aplicarea în administrarea justiției a principiilor constituționale și legale,precum și aplicarea prevederilor tratatelor ratificate de Parlamet ce fac parte din dreptul intern,atunci cînd soluționarea cauzei presupune să se meargă dincolo de ceea ce prevede legea.5Facînd o sumare la cele spuse consider că dreptatea constă în aceea de a se da fiecăruia ceea ce merită,justiția este actul prin care se stabilește dreptatea,iar echitatea este un garant prin care se asigură la cel mai înalt nivel administrarea justiției și aplicarea în administrarea justiției a principiilor procesuale și constituționale precum și trecerea dincolo de ceea ce prevede legea națională,în cazul în care nu prevede sau vine în contradicție cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte. Denumirea de proces provine de la cuvîntul latin „processus” care semnifică “succesiunea de stări,de etape prin care trec,în desfășurarea lor,în schimbarea lor diverse fenomene,evenimente,sisteme naturale sau sociale”.6Articolul 1 aliniatul 1 din Codul de Procedură penală tabilește că “ procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală,și a instantelor judecătorești cu participarea părților în proces și a altor persoane,desfășurată în conformitate cu prevederile legislației procesual penale”.Într-un sens mai larg cuvîntul “proces” este considerat sinonimul cuvîntului litigiu “atunci cînd o persoană nu poate să obțina pe cale amiabilă recunoașterea unei prerogative pe care crede că o are și are în vedere sesizarea unui tribunal pentru a-i supune pretenția sa.”7Domnul Ion Neagu definește procesul penal “ca fiind activitatea reglementată de lege,desfășurată de organele competente,cu participarea părților și a altor persoane,în scopul constatării la timp și în mod complet a faptelor ce contituie infracțiuni,astfel ca orice pesoană care a săvîrșit infracțiunea să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală”.8În viziunea mea procesul penal reprezintă activitatea desfășurată în mod legal,complet,obiectiv și sub toate aspectele de către organul de urmărire penală și a instanțelor judecătorești cu participarea părților în proces și a altor persoane avînd scopul de a stabili dacă fapta săvîrșită constituie infracțiune,indentificarea făptuitorului și atragerea acestuia la răspundere penală conform vinovăției sale.

4 Boris Negru & Alina Negru Teoria Generală a dreptului și statului,pg 249,Chișinău 20065 NIcolae Pavel De la un proces echitabil la dreptul la un proces echitabil,pg 26 Igor Dolea,Dumitru Roman,Iurie Sedlețchi,Tatiana Vîzdoagă, Vasile Rotaru,Adrian Cerbu,Sergiu Ursu.Drept Procesual Penal,editura cartier ,2005 pg.127 L.B.Curzon,Dictionary of Law ,op.cit.p.393;8 Ion Neagu,Tratat de drept procesual penal.Bucuresti.Edit.Global Lex,2002,pg.2;

O definiție juridică a sintagmei “proces echitabil”nu este dată nici de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nici de legislația națională.Cu toate acestea Curtea de la Strasbourg fregvent utilizează aceste cuvinte pentru a desemna ansamblul drepturilor oferite justițiabililor prin articolul 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.Curtea atrage atențiea ca nu este suficient de a enumera anumite drepturi substanțiale protejate așa cum o fac mai multe convenții și tratate internaționale,ci trebuie gasite și mecanismele de procedură prin care acestea să fie apărate.CtEDO afirmă că prin protejarea dreptului la un proces echitabil,art.6 din Convenție vizează protecția principiului preeminenței dreptului,indisolubil legat de noțiunile de societate democratic și stat de drept.9Sintagma de proces echitabil a fost prevazută în mod nemijlocit în acte normative cu caracter international în Convenția Europeană a Drepturilor Omului în articolul 6 care așa și este intitulat.Totuși aceasta nu înseamnă că anterior nu se cunoaștea de un astfel de principiu.Existența echității în forma incipientă poate fi observată în acte cu caracter istoric ca exemplu Magna Charta libertatum.Analizind conținutul acestui act istoric observăm că dacă pînă la emiterea lui ,o persoană putea să fie trasă la raspundere doar în baza plîngerii victimii atunci dupa emiterea lui nu era suficient să existe plîngerea,mai era necesar ca plîngerea respectivă să fie confirmată încă de cîțiva martori de încredere.10De asemenia putem observa din conținutul acestei prevederi și apariția unui alt principiu în forma sa incipientă,al prezumției nevinovației,un element al procesului echitabil.Mai mult ca atît ,actul respectiv stabilește că nici o persoană liberă nu poate fi arestată ,condamnată la închisoare , lipsită de proprietate ,declarată în afara legii,ori în orice alt fel defavorizată ,decît doar în baza unei hotărîri legale a instantei pronunțată de judecatori care cunosc legea și o vor aplica în spiritual bunei credințe.11Nu putem să nu facem referintă și la Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii ratificată de Congresul Continental la data de 4 iulie 1776.Existența echității în conținutul acestui act se observă chiar în primele cuvinte “..Considerăm ca adevaruri graitoare faptul că toți oamenii s-au născut egali și sunt înzestrați de către Creator cu anumite drepturi inalienabile”.12În sintagma “toți oamenii sunt egali” se găsește “adevărata” echitate.Or de ici încolo ,fiecare individ ,indiferent de statutul lui ,dispunea de aceleași drepturi și libertăți ca și toți ceilalti cetățeni.Asta însemna că fiecare are dreptul de acces la justitie,fiecare dispune în dependentă de calitatea sa procesuală de același volum de drepturi ,libertăți și responsabilități.Tot în Statele Unite s-a mers și mai departe încît la data de 4 martie 1789 a intrat în vigoare Constituția Statelor Unite ale Americii,adoptată de Convenția Constituțională a Statelor Unite

9 Hot.CEDO Delcourt vs Belgia din 17.ianuarie 1970,paragraph 2510 Magna charta liberatatul pct 38 ,anul 1215;11 Magna charta liberatum,pct 39,anul 1215;12 Declaratia de independenta a SUA , 4 iulie 1776;

ale Americii în data de 17 septembrie 1787,care prevedea separarea puterii legislative ,executive și judecătorească.Articolul trei al constituției prevede că puterea judecătorească aparține Curții Supreme de Justiție și tribunalelor locale.Prin separarea puterilor în stat s-a asigurat independența și imparțialitatea judecătorilor,un alt element a procesului echitabil.Tot constituția prevede și dreptul la apărare ,prezumția de nevinovație și un șir de alte drepturi și libertăți. Pe Continentul European un adevărat asalt în domeniul drepturilor omului a avut loc în urma revoluției franceze care s-a soldat cu adoptarea de către Adunarea Natională Franceză în data de 26 august 1789 a Declarației drepturilor omului și a cetățeanului.Acest act a constituit o adevărată revoluție în domeniul drepturilor omului în general precum și în domeniul asigurării unui process echitabil în cadrul unui proces.În preambulul Declarației se menționează că “ singurele cauze ale nefericirii publice și ale corupției sunt ingnorarea,nesocotirea sau disprețuirea drepturilor omului”.Din preambul se desprinde și scopul acestei Declarației “amintirea fară încetare drepturile și îndatoririle cetățenilor și a autorităților,precum și tinderea întotdeauna la respectarea Constituției și a fericirii tuturor”.13Deși într-o forma incipientă,Declarația respectivă ,prevede așa principii ca prezumția nevinovăței,prevăzută în articolul 8 „Orice om este presupus inocent,pînă în momentul în care a fost declarat vinovat”.Articolul 16 din Declarație prevede principiul separărilor puterilor în stat,iar articolul 12 stabilește că “Garantarea drepturilor omului și ale cetățeanului necesită o forță publică:această forță este instituită în avantajul tuturor și nu în folosul personal al acestora cărora le este încredințată”. Un alt act deși cu caracter de recomandare,însă care a schimbat în mod total atîrnarea guvernelor în privința respectării drepturilor omului îl constituie Declarația Universală a Drepturilor Omului care a fost adoptată la 10 decembrie 1948,prin Rezoluția 217 A în cadrul celei de a III-a sesiuni a Adunării Generale a Organizații Națiunilor Unite.Adunarea le-a cerut tuturor țărilor membre să publice textul Declarației,care,dupa aceea,să fie ,distribuit,expus,citit și comentat în școli și alte instituții de învățămînt fără deosebiri.Prin acest document drepturile universale a omului sunt prezentate ca fiind un “cod legal de comportament pentru promovarea conștiinței plenarea și totodată reprezentării ale integrării,fiind cele care leagă particularul de universal”.14Pe lîngă acele principii ,elemente a unui proces echitabil,menționate anterior,Declarația din 1948 prevede în mod nemijlocit dreptul de acces la justiție și la “satisfacere efectivă din partea instanțelor judecătorești naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituție sau lege.”15Mai mult ca atît 13 Declarația Universala a Drepturilor omului și cetățeanului,26 august 1789;14 Ro.wikipedia.org/wiki/Declarația_Universală_a_Drepturilor_Omului;15 Declaratia Universala a Drepturilor Omului,10.12.1948,art.8;

declarația în articolul 10 ,care deși nu este intitulat,prevede dreptul “în deplină egalitate de a fi audiat în mod echitabil și public de către un tribunal independent și imparțial care va fie asupra drepturilor și obligațiilor sale,fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.”16Articolul 11 continuă ideia unui proces echitabil,prevăzînd așa principii ca prezumția de nevinovăție,publicitatea procesului,dreptul la apărare ,nici o pedeapsă făra lege,precum și echitatea pedepsei care i se aplică. Cu doi ani mai tîrziu pe continentul European a fost adoptat un act regional de o importanță majoră,care nu doar a prevăzut niște drepturi,cum o fac și alte convenții,ci a fost instituit și un instrument prin care se va asigura aceste drepturi,adica Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu sediul la Strasburg.În original Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,cunoscută mai mult sub denumirea Convenția Europeană a Drepturilor Omului,a fost elaborată de Consiliul Europei și semnată pe 4noiembrie 1950 la Roma și intrată în vigoare pe 3 septembrie 1953.Continuînd ideia prevăzută în Declarația Universală a Drepturilor Omului,Convenția de la Roma,prevede în mod nemijlocit dreptul la un proces echitabil în articolul 6 al Convenției.Trebuie de menționat,ca spre deosebire de Declarația din 1948,care prevedea dreptul de a fi audiat în mod egal și echitabil,conținutul articolului 6 din Convenție este unul cu mult mai vast,or el prevede nu doar dreptul de a fi “audiat în mod echitabil” ci dreptul la „Judecată într-un mod echitabil”. În urma unei analize a conținutului acestui articol observăm că garanțiile prevăzute pot fi grupate în două categorii:garanții generale în materie civilă și penală și garanții specifice mai mult materiei penale..Garanțiile generale în materie civilă și penală sunt prevăzute în aliniatul (1) al articolului 6 care stabilește că “Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil,în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale,de către o instanță independentă și imparțială,instituită prin lege,care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiunilor sale cu caracter civil fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.Hotărîrea trebuie să fie pronunțată în mod public ,dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia,în interesul moralității,al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică,atunci cînd interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun,sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci cînd,în împrejurări speciale,publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.Garanții specifice mai mult materiei penale se prevăd în conținutul dispoziției aliniatelor (2) și (3) ale articolului 6 din Convenție.Alineatul 2 prevede principiul prezumției nevinovăției și deși nu este

16 Declaratia Universala a Drepturilor Omului,10.12.1948,art 10

prevăzut în mod nemijlocit din acest articol se desprinde și dreptul de a tăcea și a nu mărturisi împotriva sa sau a rudelor apropiate,iar aliniatul trei se referă mai mult la dreptul la apărare.Aliniatul (3) stabilește că orice acuzat are următoarele drepturi: I.Să fie informat,în termenul cel mai scurt ,într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit,asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa.II.să dispună de timp și înlesniri necesare pregătirii apărării sale.III.să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și,dacă nu dispune de mijloace necesare pentru a plăti un apărător,să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu,atunci cînd interesele justiției o cer.IV.Să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.V.să fie asistat în mod gratuit de un interpret,dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere.Acest drept este completat de articolul 7,principiul neretroactivității legii penale,articolul 13 care prevede dreptul la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale în termen rezonabil,precum și de Protocolul nr.7 a Convenției care în articolul 2 prevede dreptul la un nivel dublu de jurisdicție în materie penală,articolul 3 al aceluiași protocol care prevede dreptul la compensare în caz de eroare și articolul 4,dreptul de anu fi pedepsit de două sau mai multe ori pentru una și aceeași faptă. Articolul 6 din CEDO, Curtea îl interpretează în mod extensiv, întrucât este de o importanţă fundamentală pentru funcţionarea democraţiei. Primul paragraf al articolului 6 se aplică atât în civil cât şi în penal în timp ce al doilea şi al treilea paragraf se aplică doar în penal.De asemenia trebuie precizat că articolul 6 nu garantează şi dreptul de a obţine judecarea penală a unor terţi. Cu alte cuvinte, dreptul la un proces echitabil în materie penală este recunoscut doar persoanei inculpatului.17Așa cum am menționat anterior Convenția de la Roma nu doar stabilește unele drepturi .ea stabilește și mijloace de realizare a acestora.Prin urmare articolul 19 din Convenție stabilește că „pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru Înaltele Părți contractante din prezenta Convenție și din Protocoalele sale,se instituie o Curte Europeană a Drepturilor Omului.Ea funcționează permanent.”Modul de organizare și funcționare este reglementat în Titlul II al Convenției precum și de Regulamentul pentru organizara și organizarea CtEDO.Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului Nr.1298 din 24.07,1997 a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,amendată prin protocoalele nr.3 din mai 1963,nr.5 din 20.ianuarie 1966 și nr.8 din 19 martie 1985 și completată cu Protocolul nr.2 atribuind CtEDO competența de a da avize consultative din 6 mai 1963,care fac parte integrantă din acestea,precum și Protocolul adițional la Convenție,Paris,20 martie

17 Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsnki(APADOR-CH),Manualul Drepturilor Omului,București 2008 ,pg .15;

1952,Protocolul nr.4 recunoscînd anumite drepturi și libertăți,altele decît cele deja înscrise în Convenție și în Protocolul adițional la convenție,Strasburg 16 septembrie 1963,Protocolul nr.6 privind abolirea pedepsei cu moartea,Strasbourg 28 aprilie 1983,Protocolul nr. 7,Strasbourg 22 noiembrie 1984 și Protocolul nr.11 privind restrucutrarea mecanismului de control stabilit de convenție,Strasbourg ,11 mai 1994.Totodată prin acea hotărîre Republica Moldova a stabilit și unele rezerve.De exemplu potrivit pct.1 al Hotărîrei, Republica Moldova a declarat că nu va putea „asigura respectarea dispozițiilor convenției în ce privește omisiunile și actele comise de organele autoproclamate republicii nistrene pe teritoriul controlat efectiv de ele pînă la soluționarea devinitivă a diferendului din acea zonă”.Republica Moldova a încercat să se folosească de această rezervă în cauza Ilașcu și alții contra Republicii Moldova și Federației Ruse,unde a invocat că nu poartă raspundere pentru acțiunile ilegale întreprinse de către autoritațile ATM,deoarece nu deține control asupra acestui teritoriu.Totuși Curtea a menționat că,atunci cînd un stat contractant este împiedicat să-și exercite autoritatea asupra întregului teritoriu său,printr-o situație de facto constrîngătoare,cum ar fi stabilirea unui regim separatist însoțit sau nu de ocupația militară a teritoriului de către un alt stat,acest stat nu încetează să-și exercite jurisdicția în sensul articolului 1 al Convenției asupra acelei părți a teritoriului care este temporar supusă unei autoritați locale susținute de forțe rebele sau de ub alt stat.Totuși,o asemenea situație factologică are drept efect reducerea domeniului acestei jurisdicții în sensul că angajamentul luat de către statul contractant în virtutea articolului 1 trebuie examinat de Curte numai în cazul obligațiilor pozitive ale statului în privința persoanelor aflate pe teritoriul acestuia.Statul respectiv trebuie să se străduie,prin toate mijloacele legale și diplomatice de care dispune vis-a-vis de statele terțe și organizațiile internaționale,să încerce să continue să garanteze respectarea drepturilor și libertăților enunțate în Convenție.În consecință Curtea a ajuns la concluzia că reclamanții relevă de jurisdicția Republicii Moldova în sensul articolului 1 al Convenției ,dar că responsabilitatea acesteia pentru acțiunile invocate,comise pe teritoriul “TRM”,asupra căruia ea nu exercită nici o autoritate efectivă,se stabilește în lumina obligațiilor pozitive care îi revin în virtutea Convenției.18.Asigurarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,inclusiv dreptul la un proces echitabil,nu s-a finisat cu adoptarea CEDO. Adunarea Generală ONU,prin rezoluția nr.2200A(XX) din 16 decembrie 1966 a adoptat Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice care a intrat în vigoare la 23 martie 1976,la trei luni de la data depunerii pe lîngă Secretarul General a treizeci și cinci de instrumente de ratificare sau aderare,conform cu prevederile articolului 49 din Pact.Spre deosebire de Convenția Europeană a

18 Hotărîrea CEDO ,Ilașcu și alții contra R.Moldova și Federația Rusă din 8.04.2004 ,pct 333,335;

Drepturilor Omului care este un act regional,Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice este unul internațional.Dispozițiile care reprezintă interes pentru studiul de față îl reprezintă conținutul din articolele 14 și 15 din Pact.Trebuie de menționat că în mare măsură dispozițiile articolului 14 din Pact sunt similare cu dispozițiile articolului 6 din CEDO.Totuși la o analiză mai minuțioasă între ele se obseră unele particularități.Bunăoara prima propoziție a articolului 14 din Pact prevede că “Toți oamenii sunt egali în fața Tribunalelor și a Curții de Justiție”.O astfel de prevedere în conținutul art.6 CEDO nu este prevăzută.Articolul 14 mai este completat cu un element foarte important ce nu este prevăzut în mod nemijlocit în conținutul art. 6 CEDO.Așadar pe lîngă faptul că instanța care examinează cauza trebuie să fie independentă,imparțială,instituită prin lege,ea mai trebuie să fie și competentă.În articolul 3 lit.(g) din Pact este prevăzut în mod nemijlocit principiul dreptul de a tăcea și a nu mărturisi împotriva sa sau a rudelor apropiate.Convenția folosește sintagma„ termen rezonabil”,iar în Pact se folosește sintagma “întîrziere excesivă” etc. Pentru asigurarea unui proces echitabil în cause cu minori instanțele de judecată pe lîngă toate principiile stabilite mai trebuie să țină cont și de unele suplimentare.În acest sens Organizația Națiunilor Unite prin rezoluția 40/33 din 29 noiembrie 1985 a stabilit un Ansamblu de reguli minime ale Națiunilor Unite cu privire la administrarea justiției pentru minori (Regulile de la Beijing).În acest act sa stabilit că înainte de a fi condamnat un minor ,în toate cazurile instanța trebuie să țină cont de raportul de anchetă social.19Prin urmare judecarea și condamnarea unui minor fară a întocmi sau fără a ține cont de împrejurările constatate în raportul de anchetă social poate fi considerat drept o încalcare a dreptului la un proces echitabil.De asemenia pct.17 din Regulile de la Beijing conțin principii directoare ce acționează asupra justiției și luării deciziilor.20

Pe lîngă actele enumerate anterior, dispoziții ce se referă la dreptul la un process echitabil se conțin și în alte acte cu caracter internațional.Spre exemplu Articolul 7 din Carta Africană (Banjul) a Drepturilor Omului și ale Popoarelor21

19 Regulile de la Beijing ,pct 16.1 În toate cazurile, cu excepția micilor infracțiuni, înainte ca autoritatea competentă să ia decizie definitivă prealabilă condamnării, antecedentele minorului, condițiile în care el trăiește și circumstanțele astfel încât să fie ușurată sarcina autorității competente de a judeca chestiunea în cauză;20 Decizia autorității competente trebuie să se inspire din următoarele principia: a.Decizia trebuie să fie întotdeauna direct proporțională nu numai cu circumstanțele și gravitatea delictului,dar și cu circumstanțele și nevoile delicventului ca și cu nevoile societății; b.Nu se vor aduce restricții libertății personale a minorului-iar limita lor la minimum-se va face după un examen minuțios;c.Privarea de libertate individuală nu se va aplica decît dacă minorul este considerat vinovat de săvîrșirea unui delict împotriva unei alte persoane,sau în recidivă,sau dacă nu există altă soluție convenabilă. 21 Acest articol prevede: 1.Fiecare are dreptul la audiere legală.Aceasta cuprinde : a.Dreptul la protecția legală în fața instanțelor naționale competente ce vin să apere persoana în cauză în fața actelor de încălcare a drepturilor omului prin acorduri,legi,reglementări și drepturi de cutumă; b.Dreptul la prezumția de nevinovăție pînă cînd culpa i-ar fi stabilită de o instantă competentă; c.Dreptul la apărare,care include dreptul de a fi apărat de un avocat liber ales;d.Dreptul de a primi o sentință de la un complet de judecată imparțial,într-un interval de timp limitat; Alin. 2 Prevede că nimeni nu poate fi condamnat din cauza unei acțiuni sau fapte ,care la vremea comiterii ei nu era

care a fost adoptată cu ocazia celei de-a optsprezecea Conferințe a Șefilor de Stat și de Guvern,care a avut loc la Nairobi la data de 27 iunie 1981, intrată în vigoare la data de 21 octombrie 1986.De asemenia la nivel regional a fost adoptată Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.Titul VI întitulat “justiția”,în conținutul articolelor 47-50 stabilește princiile generele ce garantează un proces echitabil. La nivel național sintagma de proces echitabil în Constituția Republicii Moldova nu este prevăzută,însă se face referire în articolul 19 alin 1 Cod de Procedură Penală ,care prevede că “orice persoană are dreptul la examinarea și soluționarea cauzei sale într-un mod echitabil”.În viziunea mea este regretabil acel fapt că în Codul de Procedură Penală dreptul la un proces echitabil nu este prevăzut într-un articol separat și nu în cadrul principiului accesul liber la justiție,or accesul liber la justiție poate fi considerat drept parte a procesului echitabil.Ba mai mult ca atît consider că denumirea articolului “Accesul la justiție” nu coincide cu conținutul lui.Alineatul unu și doi din articolul 19 face referire la dreptul fiecărei persoane ca cauza sa să fie examinată în mod echitabil,iar alineatul trei se referă la principiul aflării adevărului în procesul penal.Spre deosebire de Republica Moldova , în articolul 21 alin 3 al Constituției Romîniei este prevăztu acest principiu,precum și în Codul de Procedură penală din 01.07.2010 ,publicat în Monitorul Oficial al României,Partea I nr.486 din 15.07.2010 ,care însă nu a intrat în vigoare nici pînă în prezent.Astfel articolul 8 din Codul nou de Procedură Penală Român prevede că „organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali,astfel încît să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni,nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală,iar orice persoană care a săvîrșit o infracțiune sa fie pedepsită potrivit legii,intr-un termen rezonabil”.Totuși acest articol nu prevede toate garanțiile prevăzute în articolul 6 al Convenției Europene pentru drepturile omului,însă este completat de alte articole din Cod. În concluzie dreptul la un proces echitabil este un principiu fundamental inerent fiecărui stat democrat,bazat pe drept , aplicabil atît în procesele penale cît și civile avînd ca scop garantarea și asigurarea tuturor drepturilor și libertăților persoanelor,cuprinzînd în sine următoarele elemente generale: -accesul liber la justiție;-egalitatea tuturor în fața tribunalelor și a Curții de Justiție;-Judecarea cauzei într-un termen rezonabil;-judecarea cauzei în mod public;

prevăzută de lege.O pedeapsă care la momentul faptei nu era prevăzută nu poate fi aplicată.Pedeapsa este personală și nu poate fi aplicată decît făptașului.

-judecarea cauzei de o instanță competent,independetă,imparțială,legal constituită;-Garantarea prezumției nevinovăției și dreptului de a tăcea și a nu mărturisi împotriva sa sau a rudelor apropiate;-Dreptul de a fi informat,în termenul cel mai scurt,într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit,asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa;-Dreptul de a i se acorda acuzatului timp și înlesniri necesare pregătirii apărării sale precum și să comunice cu apărătorul pe care și-l alege;-Dreptul de a fi present la proces și de a se apăra însă-și sau să fie asistat de un apărător ales de el și,dacă nu dispune de mijloace necesare pentru a plăti un apărător,să poată fi asistat în mod gratuit de un avocet din oficiu,atunci cînd interesele justiției o cer;-Dreptul de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării;-Dreptul de a fi asistat în mod gratuit de un interpret,dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere;-Nici o pedeapsă fără lege precum și asigurarea proporționalității între fapta săvîrșită și pedeapsa aplicată-Dreptul la un recurs efectiv;-Dreptul la repararea prejudiciilor material și morale cauzate;-Dreptul de a nu fi urmărit,judecat,pedepsit de două sau mai multe ori pentru una și aceeași faptă; etc

2.TEMEINICIA DE ACUZAȚIE ÎN MATERIE PENALĂ