Ne întalnim în Vis________________________________________________________________

Ne întalnim în Vis

Circa 25 de ani din viata ii petrecem dormind, iar dintre acestia, sapte visam.Visele condenseaza o experienta sau o amintire in simboluri care prind viata in timpul

somnului. Fiecare dintre noi are propriile vise iar ele sunt unice.Dar daca ele ar putea fi controlate? Daca visul iti permite sa fii ceea ce nu ai visat

niciodata sa fi? Daca ai putea merge in locuri de care ai auzit doar din carti? Eu mi-am imaginat o astfel de lume. Am creat o lume fantastica in care care visele pot

fi controlate. O lume paralela in care fiecare gand poate deveni realitate.

In viata unui baiat de saptisprezece ani intervine supranaturalul. Ceva pe care el nu il poate controla dar fara de care nu mai poate sa traiasca.

Ce va face el atunci cand va fi pus sa aleaga intre fericirea lui si visul lor?

AUTOR

„A visa inseamna a crea. O dorinta este o chemare. Sa construiesti o himerainseamna sa provoci realitatea.”

Victor Hugo

Prolog

Ma simteam groaznic, ma apasa ceva si nu puteam sa respir. Incercam mai tare, dar imi simteam torsul ca intr-o menghina. M-am ridicat speriat si m-am trezit ca sap cu mainile in ţarana. Dar ţarana nu era la picioarele mele, eu eram ingropat in ea si incercam sa ies la suprafata si sa iau aer.

Ma apasa si imi era din ce in ce mai greu. Am reusit sa fac o gaura in pamant si aerul binefecator venea prin ea. Am sapat cu frenezie pana cand am reusit sa ies afara. Am iesit din pamant, era intuneric, zburam. Eram la mii de metrii altitudine… de fapt cadeam. Adrenalina imi alerga nebuneste prin vene si eu incercam sa ma lupt sa nu cad, dadeam ca un apucat si din maini si din picioare. Viteza de cadere era ametitoare, am incercat sa-mi spun rugaciuni,

Ne întalnim în Vis________________________________________________________________sa astept sa-mi treaca prin fata ochilor toata viata. Si m-am zduncinat. Alunecam intr-un abis. Imi simteam hainele ude si stiam ca sunt intr-o apa. Ma zbateam sa ies la suprafata, simteam ca raman fara aer. Eram obosit si moartea ma chema in bratele ei. Am abandonat.

1. PREGATIRI

-La mulţi ani! -Hei n-auzi trezeste-te, la mulţi ani! -A! Ce? Ce s-a intamplat?-Este ziua ta, ai uitat? La mulţi ani!-Pai şi de ce m-ati trezit cu noaptea-n cap?-De ce esti suparat?-Nu sunt suparat, mai degraba sunt surprins, nu credeam ca o sa va mai aduceti aminte.

-Hai ca te lasam sa te aduni si o sa te asteptam jos sa-ti dam cadoul.-Ce sa-mi dati? De ce v-ati deranjat –-Suntem jos! Si uşa s-a inchis zgomotos dupa ei.

M-am lasat iar in pat şi m-am uitat in tavan. Imi aduceam aminte de ultimele zile de nastere. Tot timpul era la fel: niciun indiciu si apoi o petrecere. Am crezut totusi, ca de data asta, o sa fie diferit. Acesti ultimi doi ani fusesera asa de grei!

Haide Syn, nu te mai piti! Trezeste-te sa vezi ce ti-am luat! Mi se derulau in fata ochilor deschisi imaginile de la aniversarea de cincisprezece ani. Atunci era mama cea care ma trezea fericita si cu lacrimi in ochi de bucurie.

Syn, daca nu vii jos sa stii ca duc cadoul inapoi la magazin! Imi spunea tata si vroia sa para suparat desi i se putea simtii in voce amuzamentul. Am sarit atunci din pat si m-am dus val vartej la parter. Aproape ca m-am izbit de el pentru ca statea in capatul scarilor. In mana tinea o cheie. De la ce e? am intrebat cu un zambet imens pe fata si am vazut licarirea din ochii lui. M-a condus pana in fata casei, unde, nu se vedea decat o funda. Fata mi s-a luminat de incantare si de fericire.

Ce spui? Il auzeam pe tata care era vadit emotionat. Este minunat! In fata mea era o minunatie de scuter de la Peugeot. Portocaliu, exact asa cum imi placea – vazusem in urma cu ceva timp un Mitsubishi Lancer Evolution aceeasi culoare si ma indragostisem imediat de ea. Nu se punea problema ca ar prinde viteze prea mari, dar cel putin, in imaginatia mea, eram de neoprit.

Am dat o tura de cartier in pijamale, dar nu inainte sa cedez in fata rugamintilor de a-mi pune si casca si genunchere si aparatori de maini si protectie pentru spate. Mamă, tată, e putin probabil sa prind o suta la ora si sa zbor cu ea de pe sosea. Dar nu fusese acesta, un argument destul de solid.

La o saptamana dupa aceea parintii mei au plecat sa isi sarbatoreasca a doua luna de miere, in Grecia. Biletul fusese un cadou de la Patricia – Pythia, sora mea- si de la iubitul ei Ovidiu.

Ne întalnim în Vis________________________________________________________________

Imi este greu sa imi aduc aminte, chiar daca a trecut atata timp, cum politia a venit si ne-a dat vestea ca autocarul cu care se intorceau acasa parintii mei, a fost lovit de un tren si a fost tarat cateva sute de metrii. Tata a stat in coma o saptamana si apoi corpul i-a cedat. Mama s-a trezit din coma la o saptamana dupa tata, dar nu mai era aceeasi. Suferise destul de multe lovituri la cap, nu-si mai aducea aminte nimic de la accident si odata cu acesta, nu mai stia nici cine suntem noi. Am incercat sa o facem sa-si revina dar socul suferit fusese prea mare.

Nu am avut de ales si am fost sfatuiti sa o lasam sub ingrijire medicala permanenta. Am intrenat-o la un spital de boli nervoase si am continuat sa ne ducem saptamanal la ea cu poze, inregistrari video cu noi sau cu filmele ei preferate. Nu simteam nicio ameliorare. Stia ca noi nu suntem un pericol pentru ea, îi placeau si filmele, dar nu putea spune daca le-a mai vazut inainte sau nu.

Pythia si Ovi isi planuisera nunta pentru anul acesta dar, dupa toate aceste intamplari, au amanat pana la un termen necunoscut.

Am reusit cu greu sa o convingem pe Pythia, si eu si Ovi, ca ea nu are nicio vina pentru ca tata a murit si ca mama este in aceasta situatie. Ea spunea intr-una „Daca nu aveam eu ideea cu plecatul, poate acum erau bine amandoi!”

Dupa toate acestea Ovi s-a mutat la noi si impreuna cu Pythia au jucat rolul de mama si de tata pentru mine. Nu era nevoie dar ea asa a considerat ca e mai bine.

Pot spune ca eu am fost dorit de parintii mei, numai ca, am venit cand ei nu se mai asteptau.

Pentru ca nu stiau daca pot face sau nu un copil, au decis sa adopte, si atunci au avtu-o pe Patricia. Ea avea trei ani in momentul adoptiei si a stiut tot timpul ca nu este fata lor naturala. In ziua in care mama a aflat ca este insarcinata si i-au spus ca o sa aiba un fratior, ea avea deja opt ani. Le-a promis atunci ca o sa aiba grija de mine si o sa ma iubesca toata viata.

La inceput ei au ras de seriozitatea ei, dar acum, nu pot sa spun decat, ca si-a respectat cuvantul. A tinut la mine mai mult decat la ochii din cap. Si eu o iubeam si nu m-am gandit niciodata ca ea nu este sora mea, biologic vorbind.

-Syn! Daca nu cobori acum o sa urc la tine cu o cana de apa si o sa ti-o torn in cap. Era deja enervata.

-Vin, vin! Nu mai tipa ca ne aud vecinii! M-am ridicat lenes din pat si m-am dus la parter. In fata mea stateau amandoi cu un zambet larg pe fata. Pythia tinea in mana un tort imens. Cand m-am apropiat si m-am uitat mai bine la el am vazut o imagine pe care o stiam. Era o poza cu mine si cu “Sageata” – scuterul meu portocaliu – dar nu intelegeam cum? Cand am atins-o mi-am dat seama ca era facuta din gelatina. Pe el tronau doua lumanari-cifre aprinse: 17.

-Cum ati… ?-Nu te mai mira asa, mi-a zis ea amuzata, La multi ani! Si m-a pupat cu foc pe ambii

obraji.-La muti ani fratioare! Mi-a spus si Ovi si mi-a facut un semn cu ochiul spre garaj.

Hai, du-te!M-am indreptat spre locul indicat, cu genunchii tremurand si cu inima bubuind din ce

in ce mai enervant. Mi s-a parut pentru o secunda ca ei chicoteau in spatele meu. Jenant! Cand am deschis usa ce dadea spre garaj, l-am vazut pe Sageata, numai ca era

schimbat. Pana mai ieri era doar o gramada de fiare – din neatentie, l-am lasat parcat intr-un loc nepermis si o masina care asfalta drumul nu l-a vazut, a intrat in el si l-a faramat.

-Cum ati reusit? Ce i-ati facut? Am reusit sa spun balbaindu-ma.-Lui Ovi sa-i multumesti, mi-a spus sora mea si mi-a facut cu ochiul. Are niste prieteni

Ne întalnim în Vis________________________________________________________________la un atelier si ei s-au oferit sa-l ajute.

-Multumesc! Am spus cu respiratia intre-taiata.-La multi ani, mi-a spus si m-a batut barbateste pe spate. Dupa cum vezi ea este doar o

singura culoare, acelasi portocaliu dar fara liniile alea. Eu ma uitam incurcat, nici macar nu observasem.

- Ai aici, cadou de la baieti, un set de cinci culori de vopsitorie si un aparat special cu care poti tu sa-ti desenezi pe el, ce modele vrei. Ei propusesera sa o faca la fel ca pe o masina de curse si sa-ti scrie “17”, dar eu m-am gandit ca poate o sa vrei sa o faci singur.

Fara sa mai stau pe ganduri am sarit de gatul lui si am tras-o pe Pythia de mana, intr-o imbratisare ce ii cuprindea pe amandoi.

-Va multumesc din suflet! M-ati facut asa de fericit. Maine cand mergem la mama, o sa-i povestesc de Sageata si poate o sa-si aduca aminte si ea ce…..

-Syn, nu te mai gandi la asta, o sa mergi sa o vezi, dar nu te astepta la modificari. Mi-a spus Pythia abatuta.

-Este ziua ta asa ca azi faci ce vrei, mi-a spus Ovi putin amuzat dorind mai mult sa schimbe subiectul. Ce vrei acum?

-Sincer…. Oricat de dor imi era de Sageata, imi este o foame de lup. Aseara am mai stat la televizor si m-am culcat cu burta goala.

Am intrat cu totii razand in casa. Eu m-am dus in camera mea sa-mi fac bagajul pentru maine, cand ma duceam la mama, iar ei s-au dus sa pregateasca masa.

***

Era sambata si stiam ca nu o sa scap de Vlad, care ma batea la cap de o saptamana sa mergem la biliard. Le-am invitat si pe doua colege de clasa sa vina cu noi – Any si Kadesh.

As fi vrut sa fie o dupa-masa numai intre noi, baietii, dar era si asa destul de dubios ca stateam numai noi doi, mereu impreuna.

Vlad o cam placea pe Any si acesta a fost singurul argument care m-a facut sa cedez si sa accept compania lui Kadesh. Nu ca m-ar fi deranjat ceva la ea numai ca eram intimidat de prezenta ei. Era venita din Emiratele Arabe sau de prin India - nici nu ma interesa. Tot ce stiam e ca ea era cu un an mai mare ca noi deoarece, la scoala, ultimul an il echivalasera cu un an mai putin. Asta se intamplase cu mult timp in urma dar ea a ramas in continuare cu acest decalaj - bine ca, macar, nu mai avea nici o urma de accent strain.

L-am sunat pe Vlad si i-am spus ca merg sa-l iau si ca ne intalnim acolo cu fetele.

***

-Haide frate! Nu esti gata inca? I-am spus eu exasperat cand am vazut ca nu a terminat. Daca te mai dai cu inca o picatura de parfum, pariu ca Any o sa lesine de miros.

-Gata sunt. Ce sa zic? Lasa, nici ca tine, deselat asa. Cum ii zici tu rap? Daca ti-ai mai taia din paru’ ala si ti-ai lasa si tu ochii descoperiti, poate s-ar uita si la tine cineva. Si ai putea sa te dai si tu cu un parfum, ca nu e foc!

-Adica ce vrei sa spui? Ca miros urat? Eram iritat.-Nu, nu, calmeaza-te. Vreau sa spun ca poate, o sa se uite si la tine mai multe fete. Si

asa nu stiu cum de inca te mai suporta Kadesh. Nu ai vazut si tu cum se uita la tine? Mi-a zis el, zambind pe sub mustati.

-Mi-ai mai spus de cateva ori, si eu chiar m-am uitat. Totul este doar in mintea ta. Am spus incruntand sprancenele. Mergi?

-Gata, sa-mi iau tricoul si sa-mi fac parul.

Ne întalnim în Vis________________________________________________________________

-Nu e cazul, am spus aproape razand si am scos, din rucsac, casca lui. -Nu-mi vine sa cred! Cum asa? Ti-ai luat alt scuter? Mi-a spus el incantat.-Nu, e Sageata. L-a reparat Ovi la niste prieteni. -Ai vazut frate ca ţine la tine si ca nu te lasa sa mergi pe jos.

Am zambit amintindu-mi de prima zi cand l-am vazut. Era de Craciun acum cinci ani. Patricia ne-a anuntat pe toti fericita, ca o sa vina la masa si prietenul ei. La inceput am fost incantat, am zis ca o sa am si eu un frate mai mare dar cand l-am vazut…. l-am urat. Un tip inalt, si mi se parea la vremea respectiva ca e desirat, parul era destul de lungut si nu era aranjat, purta o bluza rosie – spiritul Craciunului i-a spus cand am facut o remarca, ceva de genul Rudolf-. Abia cand l-am vazut am realizat ca nu o sa fie ca fratele meu pentru ca era mult mai mare. Nu era la fel ca Vlad- pe care il cunosteam de la gradinita, era iubitul sorei mele.

Dupa acea intalnire stanjenitoare, atat pentru el cat si pentru noi, am ajuns sa ne cunoastem mai bine. Am vazut stralucirea pe care o avea in ochi cand o vedea pe sora mea sau cand vorbeam despre ea. Am stiut ca o iubeste si el si ca nu vrea sa mi-o fure asa ca ne-am imprietenit in timp record.

Am ajuns in fata biliardului care avea o sigla reprezentativa, o bila neagra cu numarul 8, geamuri mari si fumurii care se deschideau in spate, intr-o terasa. Iti dadea impresia ca esti la mare. Scaunele si mesele erau din ratan cu umbrele bej si pe jos cu pietris. Drumul la fiecare masa se facea pe poteci din dale patrate de piatra.

M-am uitat la ceas, 15:45. Ha! Am am ajuns mai devreme. Stiam eu ca nu m-ai uitat! Mi-am zis in gand si am mangaiat usor scuterul.

-Hai! Nu intram? Am spus incurcat cand am vazut ca Vlad nu era in spatele meu iar eu ajunsesem in dreptul usii.

-Nu frate, le astept aici!-Te-ai tampit? Pai stam in soarele asta un sfert de ora? E dus. Sper sa nu fiu si eu asa

cand o sa ma indragostesc.-Pai si daca vin, nu e frumos sa le lasam sa intre singure. A spus el intristat de faptul ca

nu eram in asentimentul lui.Eu am dat ochii peste cap.-Iesim noi sa le luam cand e patru fix. Hai mai bine inainte sa vedem daca au mese

libere.A ezitat un moment si am intrat.Trecerea de la lumina puternica a soarelui la incaperea intunecata ne-a orbit pentru o

secunda si am ramas amandoi, intepeniti in prag, de parca fusesem trazniti. Locul era aproape gol. Nu erau decat doua mese, din cele zece, ocupate. Normal ca atunci cand au vazut momentul nostru de cumpana, toti au chicotit.

Scena a fost uitat repede si am ocupat o masa. Nu stiam sa joc cine stie ce si am preferat sa luam una intr-o margine - undeva in spate, intre peretele din stanga al localului si peretele de sticla ce dadea spre terasa. Imi placea sa stau acolo, pe de-o parte sa-i privesc pe cei de la mesele de pe terasa – pentru ca geamul era ca oglinda la exterior- si pe de alta parte sa-i observ pe cei care manuiau tacul foarte bine. Imi placea sa cred ca sunt invizibil. Imi propusesem intr-un timp sa scriu o carte despre momentele jenante prin care trece un om cand nu stie ca e vazut de cineva - Şuşoteli, numere de telefon date pe biletele fara ca partenerul sa observe, scarpinat in locuri care mai de care mai cidate.

-Haide! Am simtit ca ma zguduie ceva. Au venit!-A! Ce? A da! Am raspuns buimac.Am mers pe culoarul acoperit cu o mocheta visinie – nu am inteles niciodata de ce,

Ne întalnim în Vis________________________________________________________________doar toti intram incaltati – ce separa sirul de mese.

-Buna Any, Kadesh! Dar ce bine aratati! Le-a spus Vlad in timp ce isi ridica bratele sa le poata imbratisa.

Ele au rosit si au spus un Multumesc! la unison.Eu ma uitam ca prostul si nu am spus nimic. Am simtit o lovitura in coaste. -A, da. Buna! Foarte bine! Cred ca am parut redus mintal sau ceva de genul.-La multi ani Syn! Mi-a spus Any si mi-a inmanat o cutie impachetata in hartie

colorata.-Multumesc, dar nu era cazul! Nu e cine stie ce petrecere.-E din partea noastra. Bine… de fapt Kadesh a venit cu ideea.-Multumesc inca odata, si am ridicat ochii sa-i pot multumi si ei.-La multi ani! Mi-a spus Kadesh timid.-Intram? Vlad era nerabdator. Fetelor, si-a departat bratele si a asteptat ca ele sa vina

sa-l apuce. Eu am ramas in urma lor, am bagat cutiuta in buzunar, si ma uitam dupa ei. Any era

imbracata intr-o rochie lejera crem pana la genunchi – ma si gandeam ca daca era o idee mai scurta, nu putea sa joace biliard din motive obiective- parul nisipiu era strans lejer cu o clama asortata ce ma facea sa ma intreb de ce si l-a mai prins. Se potrivea cu Vlad, el avea o pereche subtire de pantaloni maro deschis si cu un tricou apropiat la culoare de rochia ei. Dar nu numai la stilul de a se imbraca semanau, ci si la statura, el era cu cinci centimetrii mai inalt decat ea, era bine facut si se parea ca o poate proteja in caz de probleme.

Kadesh in schimb,nu avea legatura cu ei. Era dintr-o alta poveste. Avea parul negru facut spic si ceea ce ar si trebuit sa ii cada pe spate era prins in continuare intr-un coc. Avea o pereche de pantaloni trei sferturi, albi si o bluza alba cu dungi subtiri, negre, ce ar fi putut trece foarte usor drept o rochie mai indrazneata. In lumina aceea stralucitoare albul contrasta ciudat cu pielea ei cafenie.

Am ajuns la masa si am inceput sa jucam. Facusem perechi. Evident ca Vlad facea pereche cu Any si eu am ramas cu Kadesh. Spre incantarea mea, Kadesh a inteles regulile mai repede decat Any si asa i-am batut cu cinci la unu – si jocul acela a fost o greseala banala de-a mea.

Dupa ce am terminat am mers toti pe terasa si ne-am continuat discutiile. Am planuit si ce o sa facem in tabara. Kadesh nu prea a vorbit pentru ca urma sa se duca sa-si vada bunicii si deci, nu s-a bagat in discutia noastra.

Ziua de duminica a trecut destul de greu, la fel ca toate duminicile din ultimul an.-Buna mama! Ce faci? Cum te simti azi? Am spus cu ochii inlacrimati.-De ce plangi tu? Copil frumos! Mi-a spus ea cu o privire gingasa, dar nu dadea semne

ca ma recunoaste. Probabil ca instinctul ei matern vorbea si nu constiinta.-Ti-am adus niste poze, sunt de ieri. A fost ziua mea.Ea a batut din palme si mi-a cantat “La multi ani!”. De doua ori. Eu m-am inrosit pana

in varful urechilor cand am vazut ca toata lumea incepuse sa cante odata cu ea.-Stii mama. Nu am sa pot sa vin saptamana urmatoare. Ma pregatesc sa plec in tabara.

Trebuie sa-mi mai cumpar cate ceva.-Si dup’aia mai vii? Mai treci sa ma vezi? M-a intrebat si o urma de suparare i-a trecut

peste fata.-Da, si daca nu trec eu o sa vina Pythia. Ceva din chipul ei m-a facut sa continui. Fata

aia slabuta si cu parul rosu.-A…da, o cunosc. A mai trecut pe aici. Cand o vedeam asa mi se rupea ceva din suflet. Ma uram pentru ca eram destul de

egoist incat sa nu-mi para rau si chiar mai mult, ca as fi preferat, ca tata sa nu moara. Chiar

Ne întalnim în Vis________________________________________________________________daca, si pe el, l-ar fi asteptat aceeasi vindecare, o preferam de o mie de ori.

Pe la ora patru jumatate, am plecat si am mers acasa. Nici Ovi nici Pythia nu erau asa ca m-am dus sa ma intind putin. Pana maine cand ma duceam la scoala nu aveam sa mai fiu bun de nimic.

***

Cat o fi ceasul? M-am trezit buimac. Sa vezi ca astia m-au lasat sa dorm si nu m-au trezit. M-am uitat la ceasul de pe perete si am vazut ca ma trezisem mai devreme cu o ora. Ce naiba fac acum? M-am ridicat, am facut un dus rapid si am dechis calculatorul sa-mi citesc mailurile.

Delete, delete, asta nu, delete, delete, opa! Un mesaj nou de la Dike. Dike era o fata pe care am “inatlnit-o” pe net, aceasta era porecla ei si nu am insistat sa ii cunosc numele adevarat. Vorbeam in engleza cu ea, zicea ca e de undeva din Tarile de Jos dar nu asta m-a facut sa vreau sa vorbesc cu ea, ci un comentariu la o melodie. Mi se parea ca a pus nume supararii mele: parintii sunt cei care te indruma in viata, i-a aminte si la sfatul lor, nu fii Hansel.

Hello Thorr!I’ m so sory that I didn’t respond to your mail sooner but I was in some kind of trouble.

I’m OK now. My ex was veeeery possesive and we eventually split up.So… how are you? You have a girlfriend? I bet she’s a beauty! Kisses

Da, vezi sa nu! Am pufnit. Si eu sa fiu the beast… Imi placea sa am acesta prietenie. Dura de mai bine de trei ani si ea mi-a fost alaturi in momentele grele, imi cunostea toate secretele, toate gandurile si toate sperantele. Pot sa spun ca si eu am ajutat-o chiar daca nu am inteles-o. Nu stiam de ce, din toate relatiile din care iese, ea este cea care pierde. Arata bine, in poze, si imi placea cum gandea. Atata ca in materie de barbati era dezastru.

I-am raspuns si eu la mail, i-am povestit de ziua de sambata, de mama, de Sageata – sunt sigur ca o sa se bucure. Am inchis calculatorul si m-am uitat in dulap sa vad cu ce ma imbrac.

Nu stiu de ce zice Vlad ca sunt deselat, chiar imi sta bine asa. Nu aratam chiar ca Puff Daddy dar puteam sa spun ca sunt un Eminem, adolescent, cu parul mai lung… ce-i drept statea cam in ochi, putin cam cocosat. Hm! Oare…? Am dat cu mana in aer plictisit si am iesit din camera.

Pythia se trezise, facea cafea. Ovi era prin baie.-Neata! Cand ati ajuns? Am intrebat-o pe Patricia.-O! somnorila, ce e cu tine imbracat deja, fara sa mai fie nevoie sa trag de tine? M-a

intrebat ea zambind.Am zambit si eu si am tras in piept adanc mirosul de cafea proaspat facuta. Nu mi-a

placut niciodata dar azi parca vroiam sa beau, eram pregatit.-Sa-mi pui si mie o ceasca de cafea, i-am spus cu un ton sigur.Ea a ridicat o spranceana la mine, a zambit dar nu a spus nimic. A pus pe masa trei

cescute, una era pentru mine.-Zahar vrei? M-a intrebat ea cu un ton normal.-Nu stiu? I-am raspuns sincer si ea s-a amuzat de fata mea.-Las’ ca-ti pun eu. Aseara am ajuns pe la zece dar tu dormeai, asa ca, nu te-am mai

deranjat. In acelasi timp ochii i-au sclipit si am stiut, fara sa ma mai uit, ca Ovi ajunsese in

capatul scarilor.

Ne întalnim în Vis________________________________________________________________

-Neata! A spus el. Ce faci? Bei cafea? -Da! Neata si tie!eu mestecam absent in ceasca sa dizolv zaharul. Am stat si i-am auzit cum trancane dar nu le-am acordat atentie. Ma uitam la ei cum

sorbeau din cafea si nu se strambau. Probabil ca pentru ei nu e pelin. Acu’ daca am zis… trebuie sa beau. Imi faceam eu curaj in minte.

Am luat prima inghititura si am strans codita de la ceasca, sa ma abtin si sa nu o scuip pe ei. S-au facut ca nu ma observa si au continuat. Am luat o gura mare de aer si inca o inghititura de otrava. Cred si eu ca asa ceva te pune pe picioare! De la a patra ma obisnuisem si nu mai era asa de rea.

-Hai ca eu plec! Vorbim diseara.-Pai nu vi acasa dupa scoala? M-a intrebat brusc Pythia.-Nu… ma duc la Vlad. Avem treaba.-Ai grija tu cu Vlad asta al tau, ca nu o sa-ti faci tu nicio prietena daca mai stati asa de

mult timp impreuna. A chicotit ea.-Pai vrem sa punem in aplicare planul de atac pentru tabara, si i-am facut cu ochiul,

dar nu am pacalit-o.-Sigur, sigur. Ce jucati acum? FIFA sau NFS? M-a intrebat din senin Ovi.M-am strambat la ei si am iesit pe usa. In graba era sa-mi las ghiozdanul in casa.

***Drumul pana la liceu nu era lung. Am uitat ca am scuter, din nou, si nu am apreciat

timpul. Am ajuns mai devreme. M-am asezat la o banca din curtea interioara, si am hotarat sa-l astept pe Vlad. Nu aveam chef sa intru singur in clasa.

Cat stateam cu privirea pe ceas si numaram in minte saizeci se secunde – sa vad daca apreciez corect cand se schimba minutarul – am zarit cu coada ochiului o pereche. Erau mai mari decat mine, intr-a unşpea. Erau forte potriviti impreuna si se completau parca si in gesturi. Cand ii vedeam imi aduceam aminte de Dike. Ea nu poate sa-si aleaga pe cineva asa? Cu care sa rada, sa glumeasca, sa fie mai apropiat la varsta. Din cate stiam ea avea 21 de ani si cei cu care se intalnea erau cu cel putin cinci ani mai mari. Ea nu stia de ce, si eu nici atat nu puteam sa o inteleg.

Cuplul a ocupat o banca, putin mai departe fata de mine, dar am putut sa aud ce vorbeau. Mergeau si ei in tabara. In scurt timp la banca lor a venit si un tip din echipa de basket a liceului si apoi ea, Vanessa. Nu puteam sa imi iau ochii de la ea, si la fel, nu putea niciun alt baiat. Pana si fetele erau vrajite. Era exact ca o zeita din punctul meu de vedere. Nu era prea inalta, nu mai mult de un metru saptezeci, bine proportionata, in stilul destul de pervers in care te puteai uita la o fata. Stia si ea asta si nu se sfia sa o arate. Parul ei era blond si la varfuri se ondula, il tinea tot timpul desfacut si isi trecea degetele subtiri prin el, de fiecare data cand stia ca e urmarita. Iar asta se intampla foarte des.

Vlad m-a trezit din contemplare.-Ei frate, sterge-te la gura ca iti curg balele! Si l-a bufnit rasul.-Ce zici? Eu nu… ma fastacisem. Ce naiba e cu mine?-Hai in clasa pana cand nu te omoara cu vreo privire!L-am urmat fara sa mai spun ceva.

Ziua a trecut repede si saptamana la fel. Toata lumea se pregatea de incheierea anului scolar. Nici profesorii nu mai aveau chef. Dadeau ultimele note si incheiau mediile.

Plecarea in tabara era programata pe douazeci si sase iunie si era in muntii Bucegi. Stateam trei saptmani pentru ca faceam si treaba de cercetasi, urma sa refacem trasee: sa verificam indicatoarele sa le revopsim pe cele care erau intr-o stare mai proasta.

Ne întalnim în Vis________________________________________________________________

-Si…m-a intrebat ranjind Vlad intr-o zi… tu cu cine te cuplezi? -Eu? Eram incurcat. Nu m-am gandit! De ce? -Pai ce o sa faci toata vacanta?-Cum adica? Am intrebat si chiar nu intelegeam. Pai nu o sa stam impreuna?Pe el l-a bufnit rasul.-Esti nebun? Adica o sa stam in aceeasi camera dar eu o sa-mi petrec cat pot din zi cu

Any. Ce credeai?Nici eu nu stiu ce credeam. Stiam asta deja, instinctiv, dar cand l-am auzit pe el

vorbind, parca mi-a dat o palma peste fata. -Da…adica… stiam deja! Da’ nu stiam ca trebuie sa fiu si eu cu cineva!-Pai tu ce o sa faci? O sa te uiti la noi? expresia lui era perplexa.-Lasa ca vedem noi acolo, care e treaba. A! stii cine mai vine?-Sincer nu, si nici nu m-a interesat. Dar cred ca o sa vina si Camill cu Larissa- a,

super, perechea perfecta! - si, a chicotit, Vanessa cu Prajina.Inima mi-a luat-o la trap. Ho! -Pai si ce ma intereseaza pe mine de Vanessa! Am spus enervat.El a izbucnit in ras si m-a batut pe umar.-Usor frate. Ce sari asa? Ce? E vina mea ca iti curg ochii dupa ea?

***

Kadesh a plecat cu doua zile inainte de inceperea taberei si ne-am oferit sa o conducem la aeroport. Eu am trecut pe la Vlad si impreuna am mers la Kadesh unde era si Any.

-Sa ai grija de tine. Sa tii bine de bagaje. I-a urat Any razand si a luat-o in brate. Sa-mi aduci ceva. Si i-a zambit ca un copil.

-Multumesc de urari! A ras. Multumesc si voua ca ati venit cu mine.-Placerea e de partea noastra, a spus Vlad galant.-Da, stai linistita. Am reusit sa ingan si eu. Cand a fost gata de imbarcare ea a mai imbratisat-o pe Any inca o data, apoi pe Vlad si

apoi a venit spre mine. Nu-mi mai luasem la revedere de la cineva pana atunci, asa ca toata miscarea a fost destul de stangace. Ea a zambit.

Poate totusi Vlad are dreptate! Mi-a trecut un gand prin minte dar l-am alungat repede. Nu schimba cu nimic situatia daca ea m-ar fi gasit atragator. Trebuia sa recunosc, totusi, ca era un sentiment destul de placut sa stiu ca nu numai Pythia imi spune asta.

-Frate, dar esti tolomac rau! Mi-a spus Vlad printre dinti, in timp ce ii faceam cu mana lui Kadesh cand intra in terminal.

-Cum adica? M-am incruntat dar mi-am tinut gura in zambet si mana fluturand-Ce a fost miscarea aia? Mai aveai putin sa ii scoti ochii?-Nu e adevarat! Am spus suparat. Poate ca am fost putin cam rigid, dar e departe pana

la ce zici tu.Any si-a curatat gatul in semn ca nu am dreptate si a ras incet.-Oricum, nu stiu de ce spui ca ma place? Nu ai vazut si tu cum se uita la mine? Se

uitase de parca astepta sa ii spun ceva si nu imi dau seama ce.-Trebuie sa recunosc ca m-am speriat putin, dar informatorul, mi-a confirmat ca am

dreptate. Si i-a facut cu ochiul lui Any crezand ca eu nu vad.-Hai sa mergem ca mai avem putin si plecam si trebuie sa ne facem ultimele

cumparaturi, a spus Any constiincioasa.