analiza palatus stefania timisoara

9
DISCIPLINA ISTORIA ARHITECTURII ROMÂNEŞTI, Universitatea Politehnica din Timişoara ANALIZA CRITIC-COMPARATIVA A UNUI EDIFICIU DIN PERIOADA 1850-1948 13.04.2014 Timişoara Palatul Ştefania – Analiza critic- comparativa Incadrarea edificiului intr-un stil de arhitectura Bernat Adelina Stefana 1 Lucian Lighezan 2 I. ISTORIC A. Istoric Fabric – Construirea Palatului Ştefania Până după anul 1716 zona de astăzi a cartierului Fabric, situat la est de cartierul Cetate, nu a fost locuită. În anul 1716 nu existau în această zona decât două mori de apă. Cea din nord era amplasată pe un braţ al Begăi , braţ care astăzi nu mai există. După ocuparea Timişoarei de către Habsburgi, primele „unităţi de producţie”, primele manufacturi, au fost amplasate la est de cetate, în partea de est a fostului cartier Palanca Mare. După ce s-a luat decizia clădirii noii cetăţi bastionare, a cărei construcţie s-a început în 1732, s-a constat că manufacturile se aflau prea aproape de nouă cetate. S-a decis construirea de noi manufacturi la est de primele amplasamente, adică în zona actualului cartier Fabric. Cartierul de locuit actual a fost aprobat (şi probabil şi trasat) în anul 1744, la est de limita de est a Esplanadei. Conturul cartierului a fost determinat de formele sinuoase ale mlaştinilor şi braţelor de apă înconjurătoare. (fig.1) Totuşi, în măsură în care a fost posibil, străzile au trasee rectilinii şi se intersectează în unghiuri drepte. Iniţial cartierul era format din „Fabricul Rascian”, un cartier cu locuitori ortodocşi, dezvoltat la nord, est şi sud de actuală „Piaţă Traian” şi din „Fabricul German”, mai mic, dezvoltat în jurul Străzii Şcolii, locuit mai ales de germani. În următoarea perioada în anul 1781 cele două cartiere se unesc, formându-se acuctualul cartier Fabric. 1 Facultatea de Arhitectură si Urbanism, Specializarea Arhitectură. Str. T. Lalescu, 2A, 300223 Timisoara, Romania, e-mail [email protected] 2 Facultatea de Arhitectură si Urbanism, Specializarea Arhitectură. Str. T. Lalescu, 2A, 300223 Timisoara, Romania, e-mail [email protected]

Upload: stefana-bernat

Post on 09-Jul-2016

15 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Analiza de incadrare in stil de arhitectura a palatului Stefania din Timisoara

TRANSCRIPT

Page 1: Analiza Palatus Stefania Timisoara

DISCIPLINA ISTORIA ARHITECTURII ROMÂNEŞTI, Universitatea Politehnica din Timişoara ANALIZA CRITIC-COMPARATIVA A UNUI EDIFICIU DIN PERIOADA 1850-1948

13.04.2014 Timişoara

Palatul Ştefania – Analiza critic-comparativaIncadrarea edificiului intr-un stil de arhitectura

Bernat Adelina Stefana1 Lucian Lighezan2

I. ISTORIC

A. Istoric Fabric – Construirea Palatului Ştefania

Până după anul 1716 zona de astăzi a cartierului Fabric, situat la est de cartierul Cetate, nu a fost locuită. În anul 1716 nu existau în această zona decât două mori de apă. Cea din nord era amplasată pe un braţ al Begăi , braţ care astăzi nu mai există. După ocuparea Timişoarei de către Habsburgi, primele „unităţi de producţie”, primele manufacturi, au fost amplasate la est de cetate, în partea de est a fostului cartier Palanca Mare. După ce s-a luat decizia clădirii noii cetăţi bastionare, a cărei construcţie s-a început în 1732, s-a constat că manufacturile se aflau prea aproape de nouă cetate. S-a decis construirea de noi manufacturi la est de primele amplasamente, adică în zona actualului cartier Fabric. Cartierul de locuit actual a fost aprobat (şi probabil şi trasat) în anul 1744, la est de limita de est a Esplanadei. Conturul cartierului a fost determinat de formele sinuoase ale mlaştinilor şi braţelor de apă înconjurătoare. (fig.1) Totuşi, în măsură în care a fost posibil, străzile au trasee rectilinii şi se intersectează în unghiuri drepte. Iniţial cartierul era format din „Fabricul Rascian”, un cartier cu locuitori ortodocşi, dezvoltat la nord, est şi sud de actuală „Piaţă Traian” şi din „Fabricul German”, mai mic, dezvoltat în jurul Străzii Şcolii, locuit mai ales de germani. În următoarea perioada în anul 1781 cele două cartiere se unesc, formându-se acuctualul cartier Fabric.Piaţa Traian reprezenta atât funcţional cât şi spaţial nucleul cartierului. În anul 1734 existau numai traseele actualelor străzi Ştefan cel Mare şi Dacilor însă aceste nu erau bordate de clădiri.

Fig.1 – Fabric in anul 1736

În anul 1744 piaţa Traian a fost trasată, dorindu-se o copie la scară mai mică a ,, Pieţei Principale’’, actuală Piaţa Unirii.Până la sfârşitul secolului al XVIII, piaţă Traian avea fronturi formate din case izolate, cu regim de înălţime parter, având astfel un aspect rural. Probabil majoritatea caselor erau construite din pământ bătut sau din împletitură de nuiele tencuită cu lui şi apoi văruită. (fig.2)

1 Facultatea de Arhitectură si Urbanism, Specializarea Arhitectură. Str. T. Lalescu, 2A, 300223 Timisoara, Romania, e-mail [email protected] Facultatea de Arhitectură si Urbanism, Specializarea Arhitectură. Str. T. Lalescu, 2A, 300223 Timisoara, Romania, e-mail [email protected]

Page 2: Analiza Palatus Stefania Timisoara

Fig.2 – Aspectul rural al Fabricului (sec XVIII) La începutul secolului XIX încep să se unească parcelele prin construcţia fronturilor continue, atât în piaţă cât şip e străzile adiacente acesteia. Această perioada istorică este foarte importantă deoarece cartierul Fabric începe să dobândească imaginea urbană pe care o ştim astăzi. În anul 1900 începe construcţia clădirilor de regim de înălţime mai mare, majoritatea parter cu un etaj. Imaginea complete a cartierului se formază la finalul secolului XIX când începe construcţia clădirilor cu două etaje.

Fig.3 – Piata Coronini (inceputul anului 1900)

Printre primele construcţii care au pus bazele actualului Fabric au fost Casa Comunităţii Sârbe din Fabric, Casa Contesei Mirbach (fig.4), Palatul Mercur (fig.5) şi Casa de Raport a Municipiului (denumită ulterior Palatul Ştefania) (fig.6)

Fig.4 – Palatul Contesei Mirbach

Fig.5 – Palatul Mercur Cartierul a cunoscut o dezvoltare deosebită în prima jumătate a secolul al XIX-lea. La mijlocul acelui secol, 53,04 % din întreagă populaţie civilă a Timişoarei, deci mai mult de jumătate din populaţia Timişoarei, locuia în Fabric.

Fig.6 – Palatul Stefania

B. Istoric Palatul Ştefania

Arhitect : László Székely , arhitect şef al oraşului în acea perioadă Antreprenor : Josef Kremmer junior An construcţie : 1908-1909În anul 1908 se sfinţeşte Biserica Millenium, acest eveniment producând sistematizarea Pieţei Coronini - actuală piaţa Romanilor, iar pe partea opusă se ridică prima construcţie impunătoare de pe stradă, casa de raport Mirbach, având două etaje şi fiind definite de o faţada impunătoare. După acest eveniment important, în primăvară anului 1908 începe demolarea ,,colibelor duble’’ cum erau numite la acea vreme casele cu parter, care se aflau pe o latura a străzii ce uneşte piaţă Coronini de piaţă Traian şi cară aparţineau lui Ristici şi Sigmund.

Page 3: Analiza Palatus Stefania Timisoara

Pe spaţiosul teren rezultat, tot în acest an începe construcţia unei construcţii ce avea să adăpostească Fondul Azilului Orăşenesc şi o casă de raport. Clădirea a purtat numele de Fond al Azilului Orăşenesc la început, fiind redemunita ulterior Palatul Ştefania. Clădirea a fost construită iniţial că şi „casă de raport”, un termen care desemna o casă cu apartamente destinate închirierii, banii din chirii urmau a fi folosiţi în scop social, respective pentru fondul Azilului Orăşenesc Proiectul îi este încredinţat arhitectului şef al oraşului , László Székely care lucrează în paralel cu arhitecţii Lajos Ybl din Budapesta şi în colaborare cu serviciul tehnic al primăriei din acea perioadă, şi elaborează proiecte alternative pentru Casa de raport a oraşului. Clădirea, pe lângă funcţiunea principală de casă de raport, la cererea cetăţenilor care locuiau în Fabric, trebuia să adăpostească la nivelul parterului şi o serie de magazine diverse dar şi un restaurant modern şi o cafenea spaţioasă. Printre primii locatari ai imobilului s-au numărat firma Schneider, asociaţia comercianţilor, restaurantul lui Wassel, firma fraţilor Deutsch, Firma Kincs Vertes sau firma Balint. La etajul întâi fusese amenajat un cerc de petrecere iar la etajul al doilea sunt menţionate numele unor cetăţeni de vază. Construcţia adăpostea şi „Clubul cetăţenilor”, din care făceau parte cei mai înstăriţi locuitori ai cartierului. Din cauza dificultăţilor financiare survenite în timpul războiului, în 1918 primăria a vândut clădirea lui Rudolf (Rezsö) Totis, directorul general al fabricii „Industria Lânii – S.A.” care era cel mai mare stabiliment industrial la vremea respectivă. Acesta a dat palatului numele de Ştefania, după cel purtat de soţia sa.

Palatul are ca decoraţiuni pe faţada statuete în formă de gorile , maimuţe şi urşi de aici şi cea de a două denumire a clădirii, cunoscută şi sub numele de Casa cu maimuţe. Aflată într-o stare de degradare destul de accentuată prin anii 1990, clădirea a avut excepţională şansă de a deveni sediul local al biroului GTZ Timişoara. GTZ este o instituţie a guvernului Germaniei, s-a implicat în elaborarea măsurilor concrete pentru punerea în practică a conceptului de "regenerare urbană" la Sibiu şi Timişoara. Faţadele clădirii au fost renovate la începutul anilor 2000, iar la începutul anului 2010 s-au refăcut complet şi vitrinele în stilul original din primele decenii ale secolului XX. Curtea interioară şi spaţiile comune (casă scării) arată în continuare dezolant, însă faţadele (mai ales faţada principala dinspre nord) sunt spectaculoase. Actual clădirea este sediul

Fig.7 – Fatadele cladirii inainte de renovare

Page 4: Analiza Palatus Stefania Timisoara

Fig.8 – Fatadele cladirii dupa renovare

Fig.9 – Palatul Stefania ,2016

II. ÎNCADRARE ÎN STILUL DE ARHITECTURĂ

Palatul Ştefania este o construcţie realizată într-o manieră caracteristică începutului de sec. XX, în stilul Secession prezentând elemente ale curentului istorist şi mai multe detalii caracteristice stilului Secession.

III. DESCRIERE STIL DE ARHITECTURĂ

A. Manifestarea stilului în Europa şi în România

Începutul de veac a marcat un nou început şi în artă, şi în arhitectură. În jurul anului 1900 a apărut curentul numit Art Nouveau, originar în Belgia, care apoi s-a extins în toată Europa, căpătând diverse particularităţi naţionale şi diverse nume: Jugendstil (Germania), Stile Liberty (Italia), Wiener Sezession (Austria), Magyar Szecesszió (Ungaria), Modern Style (Anglia), Arte Joven (Spania, unde reprezentant al curentului era celebrul Gaudi).

Ecoul acestei mişcări în România fost similar cu cel al romantismului, de care, de altfel, mişcarea nu este străină. O parte dintre varietăţile stilistice regionale au pătruns, asemeni altor importuri, în arhitectură şi în artele aplicate. Astfel se poate delimita, atît în vechiul regat dar, mai ales, în Transilvania, o arhitectură cu aspecte evidente de tip Art Nouveau sau Secession (de factură austriacă sau ungurească), uneori mai pure, alteori grefate pe

un suport de factură eclectică sau academistă. Cele mai multe şi mai tipice construcţii Secession, de influenţă austriacă sau ungurească (în Ungaria dezvoltîndu-se o remarcabilă varianta locală), unele cu totul deosebite că valoare şi anvergură, se găsesc însă în Transilvania, în Oradea, Tîrgu-Mureş şi Timişoara, unde arhitecţi că Deszo Jakab, Marcel Komor şi László Székely au proiectat o remarcabilă arhitectură de această factură.

B. Manifestarea stilului în Timişoara

Secesionul s-a dezvoltat în două faze arhitecturale distincte în Timişoara , prima care a fost simbolizată prin linii sinuoase şi decoraţiuni florale a durat până în anul 1908 şi faza secundă , care a continuat până la primul război mondial , promova forme mai simple , clădiri mai mari cu modele geometrice. Edificiul studiat se regăseşte între cele două etape, volumul de ansamblu putând fii încadrat în cea de-a două perioada a Secessionului din Timişoara, iar elementele de detaliu fiind caracteristice primei etape de dezvoltare a curentului.

C. Caracteristicile stilului

Termenul de “secesiune”, o varianta germană a� � curentului “Art Nouveau” apărut în Europa la sfârşitul secolului al XIX-lea si începutul secolului XX, s-a aplicat în cercurile artistice (în latină: secessio = separare, scindare).Secesiunea debutează în Germania în 1892, deschizând seria dizidentilor faţăde artă academistă� promovată de “Asociatia artistică din München”(Münchener Künstlergenossenschaft). Din aceasta făceau parte Franz von Stuck, Fritz von Uhde, Wilhelm Trübner, Arnold Böcklin s.a., care se reunesc în jurul revistei “Die Jugend” (“Tineretul”), de unde numele de “Jugendstil”, răspândit în tarile de limba germană , până la puternică afirmare a stilului expresionist în preajma primului razboi mondial. Secesiunea vienezăa luat fiinţă la 3 aprilie 1897,� în jurul lui Gustav Klimt (primul preşedinte al Uniunii), Joseph Maria Olbrich si Josef Hoffmann, la care adera si Koloman Moser, Josef Engelhart, Otto Wagner s.a. Asociatia isi construieste în 1898 un palat propriu după planurile lui J. M. Olbrich, care gazduia expozitii international, fondează “Atelierele vieneze”.În expozitiile organizate, publicul vienez ia contact cu pictură franceză � modernă în special cu operele impresionisţilor. De la Viena, miscarea secesionistăs-a raspândit si� în alte provincii ale imperiului austro-ungar.

Page 5: Analiza Palatus Stefania Timisoara

În teritoriile Ungare curentul Secession este legat în primul rând de numele lui Lechner Ödön (1845-1914). El este cel mai cunoscut şi apreciat arhitect maghiar, totodată iniţiatorul stilului în Ungaria. Influenţă să a fost imensă, practic în acelaşi timp a lichidat străduinţele eclectice şi a reuşit să facă popular curentul Secession, că stil naţional. Discipoli a avut din toată ţară. Şcoală Lechner a lăsat în urmă să multe edifici extraordinare începând din Slovacia până în Bácska şi Ardeal. Principalele caracteristici ale stilului secesion sunt : gândirea organică, ce caută în orice obiect formele naturii, stilizare puternică, linii sinuoase, ornamentica bogată cu motive florale şi geometrice, colorit accentuat, culori vii, pe lângă motive neobişnuite folosirea unor materiale neobişnuite, apariţia suprafeţelor strălucitoare, metalice pe fresce şi tablouri. În arhitectură stilul este definit, pe lângă caracteristicile enumerate mai sus,şi de modul în care arhitecţii stilului au acordat importantă şi relaţiei dintre clădire şi mediul înconjurător, adesea partea inferioară a clădirii creând iluzia ridicării din teren,O altă calitate predominantă a stilului este punerea în practică a “teoria structurii” – elementele constructive ale unei clădiri devin elemente aparenţe, decorative pe faţada dar şi Prelucrarea sticlei în combinaţie cu fierul sau alte materiale. În general, arhitectură 1900 reprezintă o dihotomie care este reflectată stilistic, cronologic şi geografic. Arhitectură de factură strict plastică, de inspiraţie medievală uneori, având adesea un caracter structural simbolic abstract, care uzează de fier şi de sticlă, aparţine unei perioade mai timpurii, fiind răspândită mai mult în Belgia şi Franţa. O concepţie rectilinie, bidimensională, mai austeră fără linii ondulătorii, prezentând predilecţie către ornamentul geometric s-a instalat în a două etapă şi s-a răspândit mult în Germania şi Austria. .

IV. ANALIZA OBIECT IN STIL

Palatul Ştefania se află în piaţă Traian, definind colţul dintre străzile Ştefan cel Mare şi Bulevardul 3 August 1919. Impozantul imobil este pus în valoare mai ales prin jocul de volume ale acoperişurilor, caracteristice clădirilor proiectate de Székely László, precum şi prin gruparea ferestrelor în arcuri de cerc, de inspiraţie românica. Clădirea are două intrări simple şi înguste, una dinspre Piaţă Românilor iar altă din stradă Ştefan cel Mare iar ornamentaţia faţadelor este tipică stilului Secession. La primul etaj se remarcă măştile feminine încadrate de ghirlande care decorează ferestrele iar

reprezentările zoomorfe sau antropomorfe în mărime naturală, puţin caracteristice acestui arhitect, dau un farmec aparte clădirii. Datorită faptului că una dintre laturile palatului s-a extins până în piaţă Coronini dominate de Biserica Millenium care are motive şi elemente Secession, arhitectul s-a străduit să păstreze armonia, să pună în valoare şi să scoată în evidenţă calităţile estetice ale lăcaşului de cult apelând tot la motivele şi mijloacele de expresie ale Secessionului. Ferestrele amplasate şi grupate două câte două care luminează câte o încăpere din interior sunt încadrate şi unite prin arcuri curbate specifice arhitecturii Art-Nouveau. Aceluiaşi stil i se subordonează şi statuile decorative care înfăţişează urşi şi maimuţe prezentate oarecum straniu ţinând în braţe fel şi fel de steme aplasate în vârful pilaştrilor aşezaţi în spaţiile libere dintre ferestre. Asemenea reprezentări ale animalelor sunt consemnate de istoria artei că fiind componente definitorii frecvent utilizate ale sculpturii medievale din Europa. Colţurile clădirii situate între cele două pieţe cu şirul sau de ferestre triple cu balcoane aşezate sub coronamentul înalt sugerează imminenta unei săli înalte şi cât se poate de spaţioasă. Un punct aparte de interes îl reprezintă turnul husarilor care se detaşază deasupra coronamentului din contul edificiului prin înălţimea să de 50 de metrii. Turnul a devenit un reper pregnant al sireagului de immobile care flanchează piaţă. Sculptura aflată deasupra turnului reprezentând un ostaş care poartă armură medievală are darul de a accentua valenţele istorizante ale imobilului. Pe scutul sau se observă stema Timişoarei (clădirea aparţinea primăriei), în partea dreapta-sus se distinge chiar şi "turnul de apă" – element-cheie al apărării medievale a Timişoarei, situat între castel şi cetate. Cu alte cuvinte, elementul istorist al edificiului are trimitere istorică clară. Dacă nu ar fi fost constrâns la economii puternice în ceea ce priveşte materialele şi fondurile băneşti, este cât se poate de sigur că arhitectul ar fi extis sfera componentelor artistice augumentand simţitor calităţile şi efectele estetice ale acestei clădiri. Încadrarea edificiului în stilul arhitectural este uşor de realizat. Clădirea este construită în stilul Secession, cu influenţe mari dinspre secessionul vienez, definitoriu acestei supoziţii fiind masivitatea volumului, predilecţia acestuia spre simetrie structurală dar asimetrie la detalii şi decoraţii şi mai ales prezenţa influenţelor din perioada bizantină care se regăsesc la nivelul acoperişului. Clădirea se încadrează perfect în stilul în care arhitectul László Székely tindea să proiecteze. Clădirea poate să fie comparată din punct de vedere

Page 6: Analiza Palatus Stefania Timisoara

formal şi volumetric o altă clădire proiectată de primul arhitect şef al oraşului precum Clădirea Primăriei din Salonta(două volume unite de un volum turn, dimensiuni similare), iar din punctul de vedere al decoraţiei şi al ancadramentelor ferestrelor edificiul se aseamănă cu multe dintre clădirile de patrimoniu dăruite Timişoarei de către arhitectul Székely precum Baia publică Neptun (şiruri de colonade, şiruri de ferestre triple, balcoane cu decoraţie din fier) şi Palatul Neuhausz (ferestre triple, prezenţa arcului de cerc pentru definirea ancadramentului ferestrelor etc.). Unicitatea clădirii este dată de prezenţa statuetelor care decorează faţada, această caracteristică nefiind regăsită la nici un edificiu proiectat de László Székely..

BIBLIOGRAFIE

[1] A. Ignea, “Preparation of papers for the International Symposium Etc. ’98”, Buletinul Universităţii “Politehnica”, Seria Electrotehnica, Electronica si Telecomunicatii, Tom 43 (57), 1998, Fascicola 1, 1998, pp. 81.[2] R. E. Collin, Foundations for Microwave Engineering, Second Edition, McGraw-Hill, Inc., 1992.[3] http://www.tc.etc.upt.ro/bulletin