NUMARUL 32SEPTEMBRIE 2014 - IANUARIE 2015Alexandra Țintă

ISSN - 1584-8728

Colectivul de redac�ie:

Prof. Zugravu MirelaProf. Dr. Gheorghe ElenaProf. Ign�tescu AureliaProf. �erb�noiu Stelu�aProf. Bulf VerobicaProf. Panait AlinaÎnv. Popa MarilenaÎnv. Jalb� DoinaProf. Drena GeorgetaProf. Gheorghe RodicaProf. Cârstoi Livia

- coordonator- membru- membru- membru- membru- membru- membru- membru- membru- membru- membru

�tefan DaraAnghel AndreeaCiocan CristianBordei ValentinaZota C�t�linaAnghel Ovidiu

- clasa a VI-a B- clasa a VI-a B- clasa a VIII-a C- clasa a VIII-a C- clasa a VIII-a C- clasa a VIII-a B

Din sumar:

Interviul revistei .................... pag. 1

Simfonia Toamnei ................. pag. 3

Povestea C�r�ii ..................... pag. 14

Instantanee Verbale ............ pag. 21

Anotimpul de Cle�tar ......... pag. 41

1 Decembrie ........................ pag. 58

Parlez Vous Global .............. pag. 59

Teatru �colar ........................ pag. 63

Zilele �colii ........................... pag. 64

Ziua Educa�iei ...................... pag. 65

Toleran�a .............................. pag. 66

Plugu�orul �colii ................. pag. 69

Cine sunteți și cu ce vă ocupați?

Mă numesc Laura Tudorache și sunt studentă

în anul patru la Facultatea de Medicină Generală

București și fostă elevă a Școlii Generale ,,G.E.Palade”

din Buzău. Câand eram ca voi, tineri si frumosi cititori,

studenţia mi se părea din altă lume, un plan intangibil ‐

de viitor. Lucrurile se întamplă însă de cele mai multe

ori mai repede decât am vrea; iar perioada petrecută

în şcoala generală a fost ceva aparte.. Cu toate că unele

lucruri nu s‐au schimbat ‐ am aceeaşi înălţime şi foştii

mei profesori îmi spun când mă întâlnesc că am chipul

tot de copil, lucrurile stau cu totul altfel. Nu vă speriaţi,

însă – “altfel” e de obicei un lucru bun, pentru că

înseamnă evoluţie.

Câtă “înţelepciune” încape în 20 de ani?

Poate părea ciudat acum, când începeţi să vă

descoperiţi individualitatea, că asta e doar o mică

parte din interesantul proces al devenirii. Sau că ceea

ce faci chiar in acest moment te poate influenţa

pentru tot restul vietii, chiar (si mai ales!) dacă nu îţi

dai seama. Cam aici s‐ar incadra şi răspunsul al

întrebarea “de ce mergem la şcoală?”, pentru că , ce

vreau eu să subliniez, este rolul educaţiei dincolo de

lucrurile de bază, “generale” (de ce credeai că se

numeşte “Scoală Generală”?) pe care le înveţi la

şcoală. Incurajez orice formă de a ieşi din mulţime,

de a te face remarcat (muzică, sport, creaţie literară,

teatru, orice) din simplul motiv că te îmbogăţesc (nu

material, bineînţeles).

Unde mai pui că toate

lucrurile astea

reprezintă o încercare

de a te cunoaşte mai

bine, în timp ce faci

ceva ce îţi place.

Cum au decurs

lucrurile astea cand aveaţi vreo treisprezece ani?

S‐a nimerit să am o mamă care îmi cumpăra

cărţi şi mă îndemna să le citesc. Ce neplăcut, nu? ( Am

înţeles că acum există club de lectură care vă îmbie cu

volume tot mai interesante…. ) De parcă i‐aş fi cerut eu

aşa ceva! Dupa “Cireşarii”, totul a venit de la sine. Erau

zile când stăteam numai pe afară şi mă jucam, dar şi zile

când descopeream în câte feluri diferite poţi sta pe un

scaun, citind toată ziua. E plăcut să încerci sentimentul

că nu poţi lăsa o carte din mână, dacă nu l‐ai avut până

acum. Daca eşti sceptic că ar exista o carte care să te

răpească din faţa calculatorului, îţi garantez că nu e

numai una! Sunt toate vieţile pe care ţi‐ai fi dorit să le

trăieşti, toate lumile pe care ai fi vrut să le cunoşti dacă

maşina timpului ar fi existat.

Pe măsură ce am învăţat să scriu, îmi plăcea să văd

literele alunecând – altfel nu îmi explic toate

“poeziile” pe care începusem să le scriu. A urmat

perioada de textier pentru trupa de fete din clasa a III‐

a: “Gheaţa‐aluneca încet,/ Lume multă‐n Clăbucet”

(Pauză de râs...), apoi ciclul gimnazial, când am învăţat

că dacă reuşesc să îmi pun ideile într‐o ordine, ar

putea citi şi alţii ce scriu – de exemplu la olimpiade,

concursuri şi la revista

şcolii. Era ca un joc, şi

fascinaţia era atât de

mare, încât nu mă

gândeam dacă într‐

adevăr e ceea ce

trebuie sau încă mă uit

la cum se aşaza

literele. Acum cred că

tocmai asta e

şmecheria. Literatura

îţi oferă o libertate pe

care alte discipline nu

o au. Mai târziu

Interviul revistei

Cucu Radu III B

Prosie Maria Vanessa I E

m‐am prins că îmi pot folosi creativitatea şi la

matematică ,– cine a incercat să rezolve exerciţii de

olimpiadă judeţeană îmi poate da dreptate – dar eu

eram deja prinsă.

Cum adică fiecare Harry Potter are

Dumbledore‐ul lui...

Cu timpul, am învăţat cum să îmi cizelez stilul,

cum să trag cu ochiul la marii autori şi să selectez ce

îmi place, cum să ma înfior de la vreo metafora sau

cum să găsesc noi sensuri într‐un vers de fiecare dată

când îl reciteam. In toata nebunia asta a cuvintelor ai

nevoie, ca învăţăcel, de un maestru. Fără îndrumare

e uşor să te

pierzi, iar

pentru mine

doamna

învăţătoare

şi doamna

profesoara

de limba

română în

calitate şi

de dirigintă ştiau exact când să fie aspre(la prima

minută am luat 4, dar oare mai ajungeam aici dacă

nu se întâmpla aşa?), când să încurajeze şi, mai

presus de orice, când să ofere îincredere

necondiţonată Eu ştiam la fel ca dumnealor că ne

pregăteau, încât încrederea era reciprocă ne citea pe

toţi, când era vorba de valoarea fiecăruia ,garantau

pentru noi.

Cum a stat treaba cu olimpiada la romana?

� Sunt multe, multe,emoţii ce mă cuprind şi

acum când îmi amintesc . atunci când m‐a sunat tata

in timpul orei de matematica (shh, nu mă spuneţi

profilor) să îmi spună că am luat prima pe judeţ în

clasa a şaptea. Sau oamenii frumoşi pe care i‐am

cunoscut atât în acea ediţie a olimpiadei, care s‐a

desfăşurat la Bacău, cât şi anul următor, in Iaşi. Toate

astea se întamplau primăvara, aşa încât copacii

înfloriţi au devenit un fel de talisman al inspiraţiei

pentru mine.

...procesul de alegere a profilului pentru liceu a

fost dificil?

M‐am trezit în clasa a opta în faţa unei alegeri

care şi acum mi se pare imposibilăTrebuia să mă

gândesc ce vreau să devin. Sunt o persoană visătoare,

iar această descoperire m‐a adus la realitate Să merg

pe profil uman, ca apoi facultatea să fie pe ceva Litere

sau Limbi straine, ori profil real? Imi plăcea şi

matematica şi biologia.. Totulşi nu îmi surâdea

îngustarea opţiunilor care mi se părea că o dă

filologia. Aşa că am terminat matematica‐informatica la

Hasdeu, pe principiul că dacă voi vrea să continui cu

româna pot oricând să citesc şi să merg în continuare la

concursuri.

A fost oare o alegere buna?

Cred că nici la 90 de ani nu o să pot răspunde la

întrebarea asta. In liceu am avut o profesoară foarte

pasionată care m‐a ajutat să continui un timp cu

ambiţiile mele artistice, fapt care mă face să înclin

înspre un răspuns pozitiv. Apoi, când a venit vremea să

mă decid în legătura cu facultatea, a trebuit din nou să

gândesc la rece. Voiam ceva interesant, care să mă

provoace continuu şi care să îmi permită să fac ceva

vizibil, să ajut efectiv şi practic. Aici a contribuit din nou

îndrumarea, adică profesorii pe care i‐am avut şi,

încurajată de faptul că îmi plăceau biologia şi chimia, am

zis “să fie medicină!”. Nu, n‐am visat asta de la cinci ani şi

recunosc că au fost momente când m‐am îndoit de

decizia mea şi m‐am gândit că poate mai bine mă

făceam jurnalistă sau editor. Totuşi, acum sunt foarte

mulţumită să pot spune că pe zi ce trece sunt mai

încântată de alegerea mea. Acum, in anul patru, am

ajuns să mergem în spital, să vorbim cu pacienţii şi să ne

folosim stetoscoapele de la gât. Ce urmează e greu (asta

nu e o legendă), dar şi mai frumos decât până acum.

Asta, plus ideea că poţi ajuta oameni în carne şi oase

dacă îţi foloseşti mintea şsi vorba buna, mi se pare de

milioane.

Si literatura?

� Scriu in continuare: uite, chiar acum fac asta.

Plus “poeziile” de care nu m‐am lăsat, pe care poate le

vor citi şi alţi oameni într‐o zi. Tot la vorba mamei

ajung: un doctor poate să aibă şi preocupări de timp

liber, nu?

�Laura Tudorache

Interviu realizat de Ciocan Cristian cls. a 8‐a C

Dorobăț Alexia Maria III A

Dragomir Albert Constantin III F

CLASA I E

ÎNV. GHEORGHE RODICA

PEISAJ DE TOAMNĂ

Este luna septembrie. Razelesoarelui sunt din ce n ce maiîpalide. După o vară fierbinte, cuzile minunate, Toamna coboarădin înaltul cerului cu veşmântulsău galben-ruginiu, cu miros defructe şi recolte bogate, dar şi cuzile mohorâte.

Vântul adie peste copaci,frunzele multicolore urcă işcoboară neîncetat, de parcă suntnehotărâte în care parte sămearg .ă Într-un final, se aşeazăpe pământ, oferind un covorpastelat de toamnă.

Vietăţile se grăbesc să îşiadune provizii pentru iarnă.Păsările călătoare pleacă sprezonele mai calde ale globului.

Cea de a treia fiica aanului, cu miresmele saleîmbătătoare, care se risipesc înjur, Toamna, înse plimbăcaleaşca ei de frunze, prin

livezi şi ogoare, privind copaciiîmbrăcaţi de roadele parfumate,grădinile de legumele şi oameniifericiţi care adună recoltele.

,,Este o toamnă bogată!”,se auzi o voce de copil, carestătea lângă un gutui ale căruiramuri îmbelşugate de rod seaplecau către pământ.

În livadă, adulţi i sebucurau de roadele toamnei, iarcopi i i admirau bogăţ ia ş i

multitudinea de culori alefructelor, spunând: ,,Toamna esteperioada în care ne facemproviziile pentru iarna care vaurma ”.

Fructele gustoase îşiîmprăştie aromele. Pomii parcăabia aşteptă să îşi scuturecrengile de roadele bogate,pentru a umple coşurile.

Pe ogoare, porumbulaşteaptă să intre în hambare. Îng r ă d i n i l e d e z a r z a v a t u r i ,legumele te atrag prin bogăţiaculorilor scăldate în razeleblânde ale soarelui.

Pe parcursul acestuianotimp se aud deseori sunetelecristaline ale copiilor care spun:,,Toamna reprezintă anotimpulrecoltei şi al abundenţei!” sau,,Toamna este un anotimp plin deculoare, farmec şi schimbare!”

După scurta sa vizită,Toamna se ridică mulţumită învăzduh, făcându-i loc surorii ei,Iarna.

Moldoveanu Alexandru–Gabriel

Clasa I E

Simfonia Toamnei

Emoţie de toamnă

Gândurile îmi şoptesc;Au ajuns până la marginea lumii.Cum pot să le definesc?Cum pot găsi răspunsul întrebării ?

Destinul meu ?S-a arătat într-un vis de mult uitat.Timpul nu iartă,Dar nici nu poate fi cumpărat.

A sosit toamna în inima mea.Un nor negru s-a abătut asupra soarelui.Era tot ce gândul îmi şopteaÎn surdina întunericului.

Un joc se speranţă şi putereDădu naştere valului de dorEmoţia de toamnă ca o temereApare în calea tuturor.

Zota Mădălina

Cls. a VIII-a C

Buzoianu Leonard Gabriel III F Contru�ă Andrei Bogdan I E Bornaz Adina I E

Jipa Andrei Claudiu I B

Timp de toamnă

O ultimă zvâcnire a soarelui de octombriemângâie parcă totul, presimţind zilele reci ce seapropie. Un mesaj telefonic, la o oră târzie, măîntreabă, scurt:

- Vii mâine la ţară?Trebuie să vă spun că ,,ţara” reprezintă colţul

meu de rai.Un ţinut din Subcarpaţii de Curbură, unde

Dumnezeu a ales cele mai încântătoare privelişti,râuri, lacuri, peşteri, munţi şi coline, pe unde suntpresărate căsuţele celor mai cinstiţi şi blânzioameni de pe pământ.

Nu stau prea mult pe gânduri când e vorba depornit la drum.

Iubesc să călătoresc, iubesc natura şi oamenii!

Anghel Alexia – Ana – MariaCls. I E

Toamna

Mie îmi place toamna! Îmi place să culegfructe şi să mă tăvălesc în frunzele frumoscolorate căzute pe jos.

Toamna îmi mai place la bunica, să alerggăinile . Peisajul de munte e minunat!

Toamna este anotimpul meu preferat!

Teodorescu Andrea – IsabelCls. I E

Magia toamnei

Ce este, de fapt, toamna?Toamna es t e ano t impu l mag ie i ,

anotimpul minunilor şi al copiilor.În fiecare an, păsările îşi iau acuarelele şi

zboară într-un spectacol deasupra copacilor, mai„scăpând” din când în când câte un strop: de roşu,de auriu, de portocaliu şi multe alte culori ce-ţiumplu sufletul de melancolie.

Gărgăriţele, vrând să capete o nouăculoare, sar pe frunze nerăbdătoare să zărească unnou strop căzător.

Frunzele au avut o dorinţă veşnică: săpoată zbura departe, să exploreze locuri vechi şi,cu noua lor culoare, îşi iau avânt, trag de codiţelelor firave, lăsându-se duse de vântul blând,împăcate cu ideea că acum sunt camuflate.

Veveriţa, supărată că a ei casă a rămas fărăfrunze, ia toate fructele şi le duce rostogol până însolidul trunchi, parcă întorcându-l pe dos.

Copiii ies la joacă pe afară şi fac baie înmiile de frunze ce şi-au împlinit visul.

Magia toamnei a apărut din nou, lăsândmulte în urma ei şi uimindu-ne din nou cu trucurişi cu meşteşuguri minunate.

Ştefania DrăgulescuClasa a VI – a E

Ghiveci Miruna Lavinia I A

Simfonia Toamnei

Stai şi priveşti linistitFrunzele ce cad in şir,Păsările care nu mai vin,Cerul răzbunător si plin.

Acum eşti singur şi suspini.Până nici greierii nu vinSă-ţi cânte a lor baladăPentru că vara e plecată.

Ploaia udă tot pământul,Vântul bate revoltat,Soarele se ascunde după norii,Ce varsă lacrimi neîncetat.

Ce-ar fi daca ai zburaOdată cu păsările zglobii?Lucruri multe ai vedeaSi căldura o vei simţi.

Radu ValentinaClasa a VII-a B

Bianca Pîslaru I A

Octavian Motoc II C

Toamna

Era o zi rece de septembrie. Frunzeleîmbrăcaseră veşminte noi.La fel şi copacii. Ofrunză încreţită cuvântă:

- Va veni în curând Zâna ToamnaFirele de iarbă s-au făcut galbene de

spaimă, iar frunzele roşii ca focul, de aur saucărămizii, după sentimentele şi emoţiile lor.

- Ssspuune! suieră vantul. Cee sssee vaaîntâmplaa?

Frunza cea zbârcită continuă:-Vom începe cu florile. Ele se vor ofili.

Cel puţin marea majoritate.-Noi? întrebară nedumerite panseluţele

pleoştite şi fioroasele verii “gura leului” careacum arătau triste ca nişte lei plouaţi şi flămânzi.Numai mândre si fioroase nu erau.

-Dar, dragi fructe, voi veţi primi culoriîncântătoare de la purpuriu pentru prune până laroşu rumen, verde gălbui şi galben copt pentrumere, răspunse înţeleapta frunză, parcă ignorândîntebările disperate ale florilor

-Ce bine! exclamară entuziasmatefructele

-Şi noi? Şi noi? se aud întrebări de lacelelalte frunze

- Voi dragii mei tovaraşi, nu aţi aflat încăce se va întâmpla cu voi? Voi veţi cădea lapământ, veţi fi împrăstiate de vânt, apoi veţifermenta şi veţi fi transformate în substanţenutriti

ve şi, în final de ce nu? veţi renaşte în alt copacsau probabil chiar în acelasi. Veţi fi din nou verzisi frumoase.

-Ce interesant! O sa doară?-De-abia aştept să mă joc în frunze!

exclamă vântul mai jucaus decât copii la un loc.Frunza în vârsta a continuat:-Nu o sa doară. Ba din contră, o sa râzi

fiindcă va fi amuzant, mai ales cand pluteşti saueşti luat de vânt

A! Iată ca vine Toamna! Voi să vă înclinaţirespectuos în faţa ei căci este Crăiasa Crăieselor

Dup spusele în frunze se ivi oă ţelepteitrăsură de argint trasă de cai înaripati, iar înăuntruse afla o fată de aur cu ochii ca cerul de vara. Eamânca o boabă violet primită de la un ciorchinerecunoscator şi avea condurii presărati cu bruma.

Unde călca rămânea pulbere de stele ,iarfructele dănţuiau mândrindu-se cu noul lorvesmânt.

Când a ajuns în sfârşit la frunza noastrăZâna a spus:

- Ce mai faci ,veche prietenă?- E...ce tot fac mereu. Ce repede a

zburat timpul! A mai trecut un an....

Androne Teodora,clasa a VI-a A

Toamna

Vine toamna rece şi ploioasăŞi dispare vara călduroasăCâmpurile sunt pustiiPăsărele pleacă mii şi miiZilele devin mai scurteNopţile sunt lungi şi reciVântul şuieră năprasnic-Dragă vară, unde pleci?

Radu Mihai Alexandru,clasa a VI a E

Cazan Bianca I C

Roșeanu Ana Dara I A

Picătura

Un ultim tunet s-a auzitdin depărtare . Mi-am închisochii şi am aşteptat săînceapă ploaia , gândindu-mă unde s-au ascuns zilelecu soare.

O picătură grea m-a făcutsă-mi deschid ochii ,învăluindu-mă cu un fiorrece .Apoi , cu tot mai mulţi lafiecare picătură ce-şi cautăscăparea printre degetelemele.Stau şi mă gândesc de

ce oameni nu suportă zilelede toamnă . Nimeni nu simtedurerea frunzelor , odatăverzi care cad neînsufleţitepe pământul rece.

Ei cred că toamna este doarun anotimp rece şi monoton ,dar puţini simt emoţia pe careo provoacă . Pot spune cătoamna ne transmite parteasensibilă a naturii , cândnopţile devin din ce în ce mailungi , friguroase si soarelestă ascuns printre noriicenuşii , aşteptând momentulcând va putea să strălucească.

Copacii îmi aruncau priviri

ostile , parcă implorându-măsă le iau durerea . Băncileerau acoperite de frunzeleruginii înfrigurate de vântulcare se plimba asprudeasupra oraşului pustiu .Picături mărunte de ploaie

încă se întrecea pe faţa meapalida. Nu am vrut să-mideschid umbrela . Vroiam săsimt fiorii toameni şi să asistîn continuare la încă o batăliea cerului îndurerat.

Pancescu Teodora , clasa aVIII-a C

Padurea Singuratică

E diminea în cea singuraticăţă… pădurea

animalele fac tot felul de lucruri.

O picătura de ploaie cade pe pământul

umed i ud o frunză căreia i-a trecut de cevaş ătimpul…

Copacii nu mai sunt a a puternici,a a că eiş ş

dau drumul copiilor lor- frunzele. În acel

moment, frunzele multicolore scriu sfâr it înş

capitolul vie ii. Ei sunt singurii care rămân aiciţneclinti i decenii i decenii… restul vin iţ ş ş

pleacă… numai ei sunt acolo în orice

moment…parcă fac asta pentru a ajuta toate

animalele.

Ei se plictisesc să tot stea i să a tepte,ş ş

când o veveri iese din căsu a ei i se duce dinţă ţ ş

copac în copac să î i adune provizii pentru iarnă,şzâna cea bătrână i friguroasă. Copacii privesc iş ş

admiră cozile lor stufoase, ro cate i lungi.ş ş

Pentru ei, ele sunt ni te invitate mult a teptateş ş

care să îi trezească din starea lor de mole eală.ş

P s rile migratoare au plecat, dară ăgrangurii i vrabiile vin să mai vadă pădurea ceaşdragă lor, casa lor în timpul anotimpului hibernal.

Dacă te ui i spre ele, nu po i să nu vezi cerul careţ ţ

este cenu iu ca o manta a unei zâne.ş

Ursul se hrăne te în continuare i le maiş ş

ţine de urât copacilor în aceste zile.Acesta se face

remarcat cu blana lui brună i catifelată.ş

Dup cum se vede, to i fac ceva în p dure,ă ţ ă

până când vine al doilea strop de ploaie, i alş

treilea, i al patrulea, i al cincilea i se pare căş ş ş

începe ploaia cea rece…Pădurea rămâne acum singuratică i tăcută înş

ploaia de “lacrimi” ale cerului.Dupa câteva clipe deschid ochii i văd că a fostş

un vis, iar afară ploua ,exact ca în visul meu…decipădurea cea singuratica fusese doar imagina ia mea,ţîns sunt singur c exist una în realitate exact ca

ă ă ăaceasta…

Burlacu Eduard ,clasa a VI a E

Ilie Antonia Mihaela III B

Toamna

Era o zi rece de septembrie. Frunzeleîmbrăcaseră veşminte noi.La fel şi copacii. Ofrunză încreţită cuvântă:

- Va veni în curând Zâna ToamnaFirele de iarbă s-au făcut galbene de

spaimă, iar frunzele roşii ca focul, de aur saucărămizii, după sentimentele şi emoţiile lor.

- Ssspuune! suieră vantul. Cee sssee vaaîntâmplaa?

Frunza cea zbârcită continuă:-Vom începe cu florile. Ele se vor ofili.

Cel puţin marea majoritate.-Noi? întrebară nedumerite panseluţele

pleoştite şi fioroasele verii “gura leului” careacum arătau triste ca nişte lei plouaţi şi flămânzi.Numai mândre si fioroase nu erau.

-Dar, dragi fructe, voi veţi primi culoriîncântătoare de la purpuriu pentru prune până laroşu rumen, verde gălbui şi galben copt pentrumere, răspunse înţeleapta frunză, parcă ignorândîntebările disperate ale florilor

-Ce bine! exclamară entuziasmatefructele

-Şi noi? Şi noi? se aud întrebări de lacelelalte frunze

- Voi dragii mei tovaraşi, nu aţi aflat încăce se va întâmpla cu voi? Voi veţi cădea la

pământ, veţi fi împrăstiate de vânt, apoi veţifermenta şi veţi fi transformate în substanţenutritive şi, în final de ce nu? veţi renaşte în altcopac sau probabil chiar în acelasi. Veţi fi din nouverzi si frumoase.

-Ce interesant! O sa doară?-De-abia aştept să mă joc în frunze!

exclamă vântul mai jucaus decât copii la un loc.Frunza în vârsta a continuat:-Nu o sa doară. Ba din contră, o sa râzi

fiindcă va fi amuzant, mai ales cand pluteşti saueşti luat de vânt

A! Iată ca vine Toamna! Voi să vă înclinaţirespectuos în faţa ei căci este Crăiasa Crăieselor

Dup spusele în frunze se ivi oă ţelepteitrăsură de argint trasă de cai înaripati, iar înăuntruse afla o fată de aur cu ochii ca cerul de vara. Eamânca o boabă violet primită de la un ciorchinerecunoscator şi avea condurii presărati cu bruma.

Unde călca rămânea pulbere de stele ,iarfructele dănţuiau mândrindu-se cu noul lorvesmânt.

Când a ajuns în sfârşit la frunza noastrăZâna a spus:

- Ce mai faci ,veche prietenă?- E...ce tot fac mereu. Ce repede a

zburat timpul! A mai trecut un an....

Androne Teodora,clasa a VI-a A

Toamna

Vine toamna rece şi ploioasăŞi dispare vara călduroasăCâmpurile sunt pustiiPăsărele pleacă mii şi miiZilele devin mai scurteNopţile sunt lungi şi reciVântul şuieră năprasnic-Dragă vară, unde pleci?

Radu Mihai Alexandru,clasa a VI a E

Aconstantinesei Alexandru I B

Toamna

Ana i Alina strigă bucuroase:ş- A venit toamna!- Vrei să vii cu mine să ne jucăm în

frunze? spune Ana- Da, vreau. Ce de frunze!- Ce frumos este, Alina!

( Paraschiv Andra, clasa I F – step by step,Prof. Cîrstoi Livia, Gogonel Alina)

Adio, pică frunza

Era o zi de toamnă. Cădeau frunze ruginii. Ofamilie de arici a ieşit la plimbare pe covorul defrunze colorate.Deodată s-a iscat o furtună. Cu toţii au intrat într-oscorbură.Aici au găsit ghinde, castane şi un culcuş de frunze.Avenit seara. Toţi au mers la culcare în noua locuinţă.A doua zi nu a mai plouat. Cei mici au ieşit afară şi s-au jucat cu ghinde.- Ce zi frumoasă de toamna! spuse mamaArici.

(Barbu Yanis – clasa I F – step by stepProf. Cîrstoi Livia, Gogonel Alina)

Toamna

Acum încep şcolile,Anotimpul s-a schimbat.Vara-n toamnă s-a prefăcut.Gospodarii culeg nuci,Roşii, vinete şi varză,Ceapă, ardei şi castraveţi.Coşu-i plin.Ce să mai punem?

(Stoica Andreea Maria –clasa I F – step by stepProf. Cîrstoi Livia, Gogonel Alina)

Toamna

Iată, toamna cea bogatăA sosit la noi îndată!Ea, cu fructe şi legume,Îmbie atâta lume.Mere, prune şi gutui,Sunt pe gustul oricui.Vinete, ardei şi ceapă,În cămară vor să-ncapă,Aşezate în lădiţeŞi-n borcane cu fundiţe.

(Stoica Andreea Maria –clasa I F – step by step

Prof. Cîrstoi Livia, Gogonel Alina)

Toamna cea bogată

Toamna iarăşi s-a întorsAşternând încet, pe jos,Frunze mari şi auriiDin copaci, din vii.

Roşii sau portocalii,Îndrăgite de copii,Pe toate le adunămŞi cu ele ne jucăm.

Zîna Toamnă o iubimCând în parc o întâlnim.Ne oferă multe daruri,Din câmpii şi de pe dealuri.

Legume şi fructe dulci,Cu poftă să le mănânci.Mere, pere şi gutui,Sunt pe placul orişicui.

(Dănăilă Sara – clasa I F – step by stepProf. Cîrstoi Livia, Gogonel Alina)

A venit toamna

A venit toamna-n grădină,Aducând cu ea lumină.Luminează-n jur copacii,S-au aprins şi ard ca macii.

(Caloian Bianca – IF – step by stepProf. Cîrstoi Livia, Gogonel Alina)

Roșeanu Ana Dara I A

Cazan Bianca I C

Toamna

Toamnă , tu ne aduci,Multe fructe dulci.

Prune , mere nuci şi pere,Să le punem în panere.

(Pîrvu Adina – clasa I F – step by stepProf. Cîrstoi Livia, Gogonel Alina)

AArriippii ddee vviiss 99

GGhhiicciittoorrii

Sunt patru măiestre,Dar a treia este cea mai

bogată.Ne aduce grozăvii,Mere, nuci şi pere dulci,Ghici , ce timp este atunci?

Stanciu Alessia clasa I F – step

by step

Are patru picioruşe,Două mici urechiuşe.E tigrată şi pătată,Toarce cât e ziua toată.Ghici ,ce e?

Tătăranu Alexandru clasa IF –

step by step

Toamna

„Iat-o. . .Sus pe dealuri, la strungă,Aşternând pământul.Haina ei cu trenă lungăDe culoarea vântului.S-a ivit pe culme Toamna.. .”Aşa spune un poet român despre

acest frumos anotimp, toamna. Darpentru mine, toamna reprezintăbogăţie.

Din livezi oamenii culeg prunele,nucile, merele roşii şi galbene, perele zemoase, dar şigustoase, gutuile amărui, cu puf galben ca de pui.

Ogoarele sunt arate, altele însămânţate cu grâu pentruanul următor, iar de pe altele se strâng recoltele bogate deanul acesta.

Păsările călătoare se strâng voioase pe sârmele detelegraf, pentru a porni în marea călătorie, în ţările calde.

Ce frumoasă este toamna cea bogată. Te aştept şi anulviitor, Toamnă!

Dumitru Ana Maria, clasa a III-a A

MMaannddaacchhee MMaarriiaa DDaarriiaa IIIIII EE

AAddiioo,, ssooaarree!!

Pe când toamna ăşi alegea culorile,vântul împrăştia frunzele ruginiiformând un covor multicolor.

Maiestuoasa toamnă înota lin printre razelerare de soare.

Norii cenuşii nu doreau ca oamenii cu chipurialbe să fie mângâiaţi de lumina soarelui. Eiurmau să inunde toate frumuseţile create detoamnă, lăsând totul gri şi singuratic în urmalor.

Cristalele picăturilor de ploaie se aşterneaupeste frunzele mai rezistente care ţineau pieptfrigului.

Nuanţele toamnei care domină peste tot –ruginiu, roşu, galben, maro – sunt alese pentru aîncălzi inimile oamenilor şi pentru a aducebunăstarea sufletească.

Din păcate trebuie sa găzduim frigul câtevaluni.

Adio, soare!

O elevă silitoare care iubeşte şcoala – Stan

Alexia, clasa a III-a C

CCoonnssttaannttiinn SSeebbii IIIIII BB

AArriippii ddee vviiss1100

Bucuriile şi tristeţile toamnei

Vara a trecut cu repeziciune. Ne gândim cu părere de rău latoate locurile pe care le-am văzut, la toate jocurile pe care le-am jucat.

Toamna a venit în acest an plină de lumină şi linişte pestenatură. Este sfârşitul lui septembrie şi soarele seîncăpăţânează să plutească pe boltă la fel ca vara.

Parcurile sunt îcă verzi, doar ici, colo câte-o frunzăîngălbenită ne atrage atenţia că este totuşi toamnă.

Aerul răcoros al dimineţilor este plin de miresmelefructelor coapte, al strugurilor şi al mustului, semn că aceastătoamnă ne-a răsplătit din plin cu bogăţiile ei.

Însă, toată frumuseţea acestor zile va fi în curând furată deploile reci de toamnă, de vântul biciuitor, de zilele scurte şiîntunecate.

Dar noi, copiii, vom fi luaţi cu temele, cu şcoala, cu jocul şinici n-o să ne dăm seama când o să cadă prima zăpadă.Bucuria noastră!

Mortasipu Mihai Codruţ, clasa a III-a C,

AA ssoossiitt ttooaammnnaa

A sosit toamna pe dealuriCu alaiul ei de flori,În livadă și în vie,Doamne, ce mai bogăție!

Frunze roșii, ruginii,Vezi pe dealuri zi de zi,S-au copt strugurii în vii,Urcând spre gospodării.

Maftei Albert - clasa I D

Bogatia toamnei

Toamna a intrat în casăPunând struguri dulci pe masăȘi-n cămară prin borcanePătlăgele dolofane.Tot ea ne-a adus alune,Nuci și mere foarte bune,Mari gutui pentru dulceațăȘi-un butoi cu varză creață!

Nedelcu Mario clasa I D

Toamna bogată

A venit toamna bogatăCu fructe și legume încărcată.

Mere, pere, nuci și pruneȘi gutui destul de bune.

Strugurii s-au strâns ciorchineȘi ne-așteaptă sus în vie!

Ursea Bianca clasa I D

PPăădduurriillee rruuggiinniiii

Pădurile au ruginit,Frunzele le-au părăsitȘi păsărelele frumoaseSe strâng în stoluri zgomotoase.Iarba cea verde s-a uscat,Ogoarele s-au curățat!

Călin Ionuț clasa I D

Toamna friguroasă

Toamna pleacă berzele,Din copaci cad frunzele,Mere, pere, nuci culegem,Și la școală, noi, toți, mergem!

Bate vântul, plouă tare,Mai greu mergem la plimbare,Ne-mbrăcăm cu haină groasă,Toamna este friguroasă!

Agheană Codruț clasa I D

AArriippii ddee vviiss 1111

CCoovvoorr ddee ffrruunnzzee

Pe dealuri, pe câmpii,Covor de frunze aurii . . .Acesta dă de vesteCă toamna sosește.

Fructele s-au coptSunt gata de compot.Pe foc le pregătimȘi iarna le servim.

Ștefan Daria clasa I D

Ghiciți!

Să ghiciți, voi, dragi copii,Ce anotimp poate fi?Când se aștern pe aleiGalbene și ruginiiFrunzele mii și mii,Când păsările călătoareAu plecat spre țări cu soare,Când fructele coapteStau în cămară adunate?Mohorâtă și cu ploiUdând pomișorii goi,Nu este greu de ghicitEste toamna. A sosit! ! !

Pavel Diana clasa I D

Anotimpul iubit

Stau în casă şi văd pe geamUn stejar cu Frunze ruginii,Cântecul unei păsări auzeam.A venit toamna,copii!

Ies afară grăbitSă merg in livadă.Păsările deja au fugit,Căci cerul s-a cam innegrit.

În livadă,Gutuile s-au coptŞi vin ca intr-o ambasadăCa să le pun în ladă.

Toamna a venit,Un anotimp iubitCare a venitCu fructe împodobit!

Burlacu Eduard , clasa a VI a E

Ghici?

Cine a venit cețoasăCu vremea răcoroasă,Frunzele le-a-ngălbenitȘi florile le-a veștej it?

Oancea Emanuel clasa I D

DDrraaggăă ttooaammnnăă!!

Bun găsit, dragă toamnă!Bine-ai venit la noi!Îmbrăcată ca o doamnă,Cu frunze din copacii goi.

Sava Giulia clasa I D

Toamna

Peste codru, peste iarbă,A căzut o brumă albă.Au plecat spre țări cu soarePăsările călătoare.Frunzele au căzut și eleSe aștern încet pe-alee.A venit toamna bogată,Și de roade încărcată!

Ghiță Mădălin clasa I D

BBaallaannssuull

Toamna vrea să mai rămână,Iarna vrea să se impunăToamna e tot în avans,Totul e ca un balans.

Vlad Ștefan clasa I D

FFlloorreeaa IIooaannaa MMaarriiaa II EE

ȘȘtteeffaanniiaa MMîînnddrruuțțăă IIII CC

AArriippii ddee vviiss1122

Zile cenuşii

Afară-i toamnă, iar soarele se maivede rar, trimiţând timid raze desoare, din ce în ce mai palide.

Copacii şi-au pierdut podoaba, iarfrunzele ruginii foşnesc uscat,spunându-ne parcă că a trecut timpulflorilor.

Păsările călătoare pleacă vâslind înînalțimi spre locuri mai calduroase,lasând în urmă cuiburile în care austat in anotimpul cald.

Picăturile de ploaie îmi bat in geam.Privesc copacii din faţa casei care seleagană în bătaia vântului plângândingenunchiaţi, gata gata să-şi rupăcrengile pentru că vremea rea a pusstăpânire peste oraș.

Toate aceste semne sunt împotrivasufletuleui meu. Vara cea călduroasăa fugit, lasăndu-i loc toamnei şizilelor cenuşii.

Piele Iulia Ioana Clasa a VII-a A

Toamna

Toamna a sosit,iar frunzele toate se întreabă ce se va întîmpla cu ele.Toate fructele se bucură că însfărşit a venit şi vremea lor să crească şi să se coacă.Soarele trist şi supărat,plănge cu lacrimi amareşi se găndeşte că vremea lui se termină.Toate păsările pleacă suspinănd şi sperănd că vor găsi un altloc de a-şi petrece iarna in căldură.Toate animalele oftează găndind că trebuie să facă rost de unculcuş şi provizii care să le fie de ajuns pentru frigul ce se apropie.Insectele se găndesc cu spaimăla ce le aşteaptă şi caută cu groază un loc de căldură.Totul devine melancolic şi pustiu.Noaptea vinemai repede ca de obicei şi astrulnoptii suportă căt poate frigultomnatic.Deja au cazut primelefrunze care au putrezitrepede,neavănd timp să-şi iamăcar un adio de la mediul incare au trăit.De ce toamnă eştiaşa dură de la-nceput ? Nu vezică şi animalele te roagă să mai airăbdare şi blăndeţe,ca să aibe şiele timp sa-şi caute adăpostul ?Insectele se pun în genunchi şi teroagă să le dai puţin timp să aibăce le trebuie,să nu piară togmaide-acum.Dacă ai puţin suflet incorpul tău tomnatic,te rog,nu maifi aşa dură şi ai răbdare să fim pregătiţi pentru ce ne aşteaptă ! .

Gheorghe Şerban Nicolae, clasa a VI aA

BBoorrnnaazz AAddiinnaa II EE

FFrruummuusseeţţeeaa ttooaammnneeii

CCoommppuunneerree

Era pe la începutul anului şcolar. La şcoală am primit ca temă să facem o compunere despretoamnă, iar eu nu prea aveam idei aşa că am ieşit în grădină, m-am aşezat la umbra unui copac şiam început să privesc natura poate, poate îmi vine şi mie inspiraţie.

Cum stăteam eu şi priveam natura simt cum vântul începe să adie din ce în ce mai tare aşa că mă

AArriippii ddee vviiss 1133

ridic să intru în casă , dar am observant căvântul a adus în faţa mea o femeie foartefrumoasă. Era zâna toamnei. . Am recunoscutofiincă purta pe cap o coroniţă din frunze auriiiar rochia era tot din culorile toamnei auriu,maroniu şi cărămiziu.

Fără să o întreb ceva ea m-a salutat şi mi-azis că a venit fiindcă ştia că am nevoie deajutorul ei in realizarea compunerii şi ar vrea săîmi dea nişte idei.

Eu am fost de acord şi am început să vorbim.La început m-a întrebat ce părere am despre

toamnă. Am stat un pic pe gânduri şi amînceput să îi spun că din punctul meu devedere, toamna este un anotimp frumos are şipărţi bune, dar şi rele. Părţile bune fiind

bogăţiileacesteia adicăfructele şilegumele,iarparţile maipuţin bunecuprinzândplecareapăsărilorcălătoare şi copacii care tămân fără frunze.

După ce i-am spus părerea mea mi-a explicat că toamna cuprindemult mai multe lucruri frumoase fiindcă ea tot ce face face pentru aprimi iarna aşa cum trebuie,iarna de care toţi copiii se bucură. Mi-amai spus că trimite păsările în ţările calde pentru că dacă ar rămâne

la noi, n-ar mai supravieţui, iar copacilor le cad frunzele pentru că acelea sunt hainele lor pentruiarnă, iar primăvara le croieşte altele noi pe care sa le dăruiască la momentul potrivit.

În momentul acela mi-am dat seama că ştiu despre ce o să scriu în compunerea mea despretoamnă.I-am mulţumit toamnei, am luat o in braţe, iar ea mi-a pus pe cap o coroniţă ca a ei. Ne-amzâmbit una alteia şi după un val de vânto luă pe zâna toamnă Şi o duse încălătoria ei probabil la alţi copii careaveau nevoie de ajutor.

M-am uitat după ea, apoi m-am dusîn casă dându-mi seama că dacă ştimcum să privim toamna ,acesta este celmai frumos şi bogat anotimp.

Cordunaşu Alexandra Clasa a VI-a E

GGâânndduurrii ddiinn aammiinnttiirrii

Adun frunze, una câte una,Buchete de durere şi visuri veştej iteStropii de ploaie- sunetele surdeAle furtunii dintre noi

Privesc cerul plin de nori negriPăsările verii sunt amintiri acumTristeţea- mantie incolorăSpulberă iubirea ce domnea candva

O lacrimă îmi udă-ncet obrazulDar acum nu mai e nimeni care s-o usuceDoar vântul- stăpân al prezentului,Mă-ndeamna să te uit

Dar, oare, pot? mă-ntrebŞi iar imi vine-n minteAmintirea ta. Aş neglija-oDacă inima mi-ar da voie…

Rotărescu Maria , clasa a VI a E

FFlloorreeaa IIooaannaa MMaarriiaa II EE

ȘȘtteeffaanniiaa MMîînnddrruuțțăă IIII CC

AArriippii ddee vviiss

PPOOVVEESSTTEEAA CCĂĂRRŢŢIIIIAAvveennttuurraa ccăărrțțiiii

Era o zi torida de vara.Soarele îmi inunda curtea curazele lui puternice. Căutamun loc răcoros când, deodată,o carte îmi face cu ochiul.Mă întind relaxată în pat șideschid cartea magică. Încăde la început sunt captivatăde MAGIA CUVINTELOR.Acestea săreau din pagină

în pagină creând un peisajmisterios în care eu măsimțeam eroul cărții.Aventura minții mă purta pevaluri de litere, iar ecoulcititului îmi dirija pașii.

Fiecare pagina crea câte unparadis magic în care eucălătoream alături depersonajele cărții. Paginileerau ca niște câmpii pline cuflori și fiecare floare era câteo expresie frumoasă, iaratunci când le citeam măsimțeam ca o mică albinuță.Fără să îmi dau seama,

paginile cărții s-au terminat,dar eu tot continuam să facparte din ea. Nu voiam caaceastă carte să se termine,deoarece era așa decaptivantă încât simțeam căam intrat într-un paradis cutotul nou din care nu puteam

să mai plec, dintr-un paradiscare într-un final se sfârșește,dar va fi mereu în inima ta.După ce am ieșit din acest

paradis mi-am dat seama cărețeta fericirii unui elev estecititul. Dacă citești te veisimți mult peste ceilați, iar eise vor uita la tine ca o piatră,vor arde în cuptorul vieții șiva fi prea târziu să îșideschidă mintea, căci o viațăfără carte este o povesteînghețată.

Raducan Alexandra, clasaVI-a D

Povestea cărții

Eu știu că povestea cărții începe în tipografie.Acolo cartea este scrisă pe foi de hârtie albe ca laptele

și i se adaugă coperți. Apoi, după ce cartea este tehnicfabricată, se pune o magie, care îi dă cărții un înțeles șio personalitate.După ce cărțile sunt trimise la chioșcuri și librării, pot

fi cumpărate de copiii pasionați de citit.Cum au ajuns într-o casă călduroasă, cărțile își

pot povesti aventura, drama, misterul sau basmelescrise în ele.Sunt sigur că mulți dintre noi ne-am imaginat că

zburăm cu Peter Pan, că dezlegam mistereîncâlcite cu Sherlock Holmes sau că suntemvrajiți de Harry Potter.Ei bine, asta se și întâmplă fiindcă acea magie

face cărțile să ne poată purta în minunata lume apoveștilor.Eu știu toate acestea fiindcă mi le-a povestit o

carte!

Bornaz Alexandru clasa a V-a E

CCăărrttiicciiccaa ffeerrmmeeccaattăă

Am văzut pe jos ,Lângă un copac gros ,O carte mică ,Cât o furnică .Am luat-o cu răbdareȘi am deschis-o mare .Când m-am uitat în ea ,O lume fermecată avea .Iar când am început să citescÎn lumea ei am început să mă rătăcesc .

Boteanu Denisa Georgiana , clasa a VII-a D

AAnnddrreeii EEdduu II CC

1144

AArriippii ddee vviiss

PPllooaaiiaa ddee ffoocc aa ccuuvviinntteelloorr

Era o noapte rece și întunecată detoamnă, și doar luna mai aruncacâteva săgeți de sclipire pestepământ. Toate casele erau întunecate,doar una era primitoare.M-am apropiat de geam și am văzut

cărțile deschise cu paginile albe, iarcuvintele se împrăștiaseră într-undans al magiei. Cuvintele erau un felde umbră de aur, iar eu le puteamatinge cu o mână invizibilă și leputeam fărâmița ca pe niște frunzede toamnă. Ele se înlănțuiau din nouca perlele într-un șirag și alte cuvintese înfățișau în fața privirii meleuimite.Acestea au început să formeze

propoziții, apărând mica lor legendă:’’Noi curgem din degetele cuiva, laînceput grele, apoi suntem aranjate șidăm glas bucuriei sau durerii,aducem lacrimi sau zâmbete. Uneorine putem transforma în arme. Neașternem pe paginile albe înpropoziții sau fraze și aducempovești și romane ce vă poartă înlumi negândite’’ .Atunci când cuvintele se despart

dintr-o propoziție apar scântei care seîmprăștie într-o ploaie de foc. La unmoment dat, litera ”Ș” oprește dansulși toate literele sar înapoi în cărți și leînchid coperțile.Când am vrut să plec am zărit pe

masă o carte cu titlul ”Magiacuvintelor este fantezia omului.”

Vîlcu Sara, clasa a VI-a C

Povestea cărții

A fost odata o pădure o pădure frumoasă în care trăiaumulte veverițe zglobii.Într-o zi una din ele scăpă o ghinda din care răsări un

copăcel.Copăcelul a crescut mare, a fost tăiat de niște tăietori de

lemne și vândut la o fabrică de hârtie , unde a fosttransformat în niște hârtii mai albe ca spuma laptelui.- Ce bine mă simt! exclamă copăcelul! Acum elevii vor

putea lua notițe să învețe pe mine. Sunt așa de important!Dar nu a fost așa. Copăcelul a ajuns la o tipografie.

Acum avea niște oițe negre ca abanosul pe care le păștea.Avea și o copertă multicoloră. Mirosea atât de frumos!Devenise o carte. Acum nu avea decât să aștepte în

vitrina librăriei ca cineva să o ia.Și chiar a doua zi a fost cumpărată de o fetiță pistruiată

căreia îi plăceau foarte mult poveștile .Fetița de cum a ajuns acasă , a citit-o pe nerăsuflate , iar

timp de o săptămână a avut atenția cuvenită.Apoi a ajuns într-o bibliotecă ordonată unde și-a făcut

prieteni minunați de unde a aflat multe lucruri interesantedespre lume, oameni , istorie , geografie , insecte, ,povești , basme, legende, poezii, coperte, specii de arborisi lemnul acestora,limbi străine , etc.Și mult o fi călătorit cartea asta, și multe lucruri o fi

aflat, și dacă o fi ajuns la persoane care au grijă decărți,nu le murdăresc și nu le rup , o f trăind și acum. Șidacă nu o fi pățit ceva, și azi o fi printr-un colț de lumetrăindu-și bătrânețea. În schimb toată lumea o cunoaștesub numele de Cartea Înțeleaptă, căci fetița care acumpărat-o de la librărie, a dat-o mai departe la nepoții eiși la strănepoții ei ,care au dat-o la rândul lor la altcinevasi tot așa , căci nu degeaba se zice că prietenele omului ,cărțile, sunt nemuritoare, ca și autorul care le-a scris.

Teodora Androne Clasa a VI-a A

DDoobbrreeAAlleeccssaannddrraa IIIIIIAA

SSccîînntteeii BBiiaannccaa IIIIII BB

1155

AArriippii ddee vviiss

LLuummeeaa ccaarrttiiii

Deschid cartea,iar secretul se dezvăluie. Sunt pe cale sădescopăr marea aventură a minţii.În prima pagină, este descrisă întâlnirea cu personajele şi

prezentarea vieţii lor pe scurt. Luând o cheie, deschid adoua pagină şi aflu că totul ia o întorsătură inversă. De aici

intervine magiacuvintelor care se joacăcu imaginaţia mea, parcăea ar fi păpuşarul, iar eu un personaj care suspină încetişorprintre mulţimea de spectatori.Fiecare carte are ceva special, chiar dacă ne este preyentată

natura sau viaţa unui personaj inspirat din realitate. Specialul seformează din simple cuvinte care fac o vrajă şi totul are senspentru că vocabularul este ca o grădină înflorită: la începutfloarea este mică, apoi creşte uşor. Chiar dacă pentru scriereaunei cărţi este nevoie de răbdare, inspiraţie şi cunoaştere mereucuvintele sunt cel mai bun ajutor.Pentru că mai am multe de învăţat nu pot spune încă cât de

dificilă este scrierea unei cărţi, de aceea voi încerca să dezbat întaina nopţii întâmplările acestora şi a expresiilor înaripate.

Dragulescu Andra Clasa a VI-a D

Visul Magic

Bună! Numele meu este Chris AlexandruTeodorescu, elev în clasa a V-a, un posibilscriitor. De la vârstă fragedă, am dobânditpasiunea de a scrie versuri. Acum vreau sărelatez un vis fantastic, pe care l-am trăit într-una din nopțile anterioare.Într-o zi mohorâtă de toamnă, mă aflam în

fața școlii. Deodată, mă apucă de braț un domnbrunet, cu barbă, cu aspect de preot.- Salutare, tinere!- Bună ziua , domnule! Cu ce vă pot ajuta?- Nu trebuie să mă ajuți cu nimic, Chris!- Mă cunoașteți de undeva, domnule? Nu v-

am mai văzut prin școala noastră!- Eu mă numesc Ion Creangă și am venit în

școala voastră să caut tinere talente literare. Amaflat de la colaboratorii mei că tu ești unuldintre ei. E adevărat?- Da, domnule, am o pasiune de a compune

versuri. Vreți să vă arăt ultima mea creație pe

care o voi prezenta la următorul concurs?- Desigur că vreau!-„Prinde steaua căzătoare,

Găsește pruncul mătrăgunii

Și află cum au trecut anii,

Plus ce gândesc noaptea nebunii.

Explică-mi al sirenei cânt

Și cum să fug de-al pizmei vânt

Și mă învață

Dă-mi povață

Cum să fiu cinstit în viață.”- Într-adevăr, ești ca un pom cu mugurii

aprinși. Din păcate, eu caut viitori prozatori,dar te voi propune cu căldură domnului MihaiEminescu, regele poeziei românești.Înainte de a-mi lua rămas bun de la domnul

Ion Creangă, ceasornicul a sunat deșteptarea,trezindu-mă din acest vis minunat. M-amridicat din pat cu gustul amar că visul nu a fostreal cu speranța că voi deveni un talentatscriitor.

Teodorescu Chris, VC

RRooșșuu LLaauurreennțțiiuu IIAA

CCaallccaannAAlleexxiiaa IIooaannaa II CC

1166

AArriippii ddee vviiss

Magia Cuvintelor

Privesc tăcut pe fereastră copacii care se pleacă melancolici sub loviturileîndrăznețe ale picăturilor reci de ploaie și ale vântului aspru.Totul e mohorât și trist. În camera mea s-a așternut tăcerea. E liniște. Prea

multă liniște, așa cum de mult nu a mai fost. Nu-mi place. Nu știu ce să fac.. .Închid ochii și încerc să mă gândesc la ceva frumos și vesel, dar nu

reușesc. . .Am hotărât: voi citi o carte… și privirile mi se opresc asupra unui volum

mare cu coperți verzi de literatura științifico-fantastică. Îl deschid și încep săcitesc. Încet, cuvintele prind viața și se transformă într-un univers fascinantdin care fac și eu parte. Acum, gândurile mele iși iau zborul , iar eu sunt liber să călătoresc alături deele în cele mai bizare locuri din lume. Nu e prima dată când mi se întamplă acest miracol.Așa am cunoscut întreaga planetă. Am călătorit în jurul pământului într-o corabie construită de

mine, am înfruntat furtuni năprasnice și m-am luptat cu pirații. Am fost la Polul Nord și în junglaAmazonului și mi-am facut o mulțime de prieteni.Citesc repede. Cuvânt după cuvânt, filă după filă și „sfârșit“ - aventura s-a încheiat. Sunt hotarat să

retrăiesc acest miracol al cuvintelor.Atunci când citești, sau vorbești, te simți plin de viață, de energie și speranță. Lumea carților a fost

creată prin puterea cuvintelor. Cuvântul este atotputernic.Cuvintele sunt esența vieții.

Briceag Catalin VII C

CCaarrtteeaa--oobbiieecctt ccuullttuurraall

Cărţile. Nişte file legate într-o copertă.Totalnefolositoare. Bani şi spaţiu aruncat pe geam.Nişte chestii demodate, acum când existăinternetul.Ce poate fi interesant la ele?În primul rănd din cărţi afli întâmplări

interesante, strecurate cu un strop de magie siumor. Aceste poveşti ţi se întipăresc în minte şite ajută să nu repeţi greşelile personajelor. Dincărţi dobândeşti un limbaj frumos şi corect.In al doilea rand cu căt citeşti mai mult cu atât

ştii mai multe expresii frumoase pe care le poţifolosi in compuneri şi chiar în vorbirea de zi cuzi.De asemenea din carţi afli istoria sau geografia

unei ţări, poti afla tradiţiile şi obiceiurile uneiregiuni, gândurile sau viaţa unui autor sau a unuiom celebru.Cartea este un permanent izvor de cuvinte noi

pe care nu le-ai mai intâlnit până acum.Şi totuşi exista oameni care ar prefera să se

uite la un film, care adeseori nu seamănă deloccu cartea, nici la replici. nici la intâmplări.

Cărţile descriu mai bine cadrul in care sedesfasoară acţiunea dar şi sentimentele şi trăirilepersonajelor. Sau chiar dacă preferi filmul, estebine să citeşti şi cartea şi vei avea surpriza saconstaţi ca ea, cartea, este mai detaliată decâtfilmul si. . . . . .nu eşti intrerupt de publiitate in timpce o citeştiMai exista o categorie de oameni ce preferă

carţile on line, dar unde ar mai fi liniştea fărăreclame, fără dureri de ochi din cauzacalculatorului? Unde ar mai fi paginile pe care leîntorci (nu apăsând pe mouse) şi mirosulproaspăt de tipar?Cărţile sunt nişte lucruri fără de care marile

personalităţi ca Eminescu, Creangă, Caragiale şimulţi alţii nu s-ar fi ridicat, spre deosebire deinternetÎn concluzie mu eşti demodat dacă citeşti o

carte, eşti un om cult. Din păcate tot mai multepersoane nu mai citesc. Măcar inainte de culcareciteste câteva pagini dintr-o carte şi vei aveamulte de câştigat. Întrebare: azi ai pus mâna pe ocarte?

Androne Teodora clasa a VI-a E

CCaattaarrggiiuu RRooxxaannaa IIIIII BB

1177

AArriippii ddee vviiss

RReeggaattuull ccuuvviinntteelloorr

Dincolo de regatul măreț al sunetelor,înconjurat de cetatea de litere, de cerneală și deortografie, se află un regat ce trebuie povestiturgent.Regatul acesta este cel al cuvintelor, cel mai

puternic, deoarece, printr-un mod magic, areușit să le îmbine pe toate celelalte regate. Îninima lui se află o serie de vrăjitori pricepuți cefolosesc puterimisterioase pentru acrea fiecare textemari și mici, curima, cu tâlc, ce teamuza, palpitantesau emoționante șicare te informează.Au încercat,

bineînțeles, și alțimagicieni din alteregate să îi imte,dar tot ce puteauface era oamestecătura de cuvinte fără înțeles. Nimeni nule știa secretul vrăjitorilor mari, supranumiți deceilalți “scriitori”.Însa eu le știu secretul, iar și pentru ca voi îl

veți ști, trebuie să nu îl mai spuneți la nimeni!S-a întâmplat într-o seara frumoasă, când,

rătăcind prin pădurea de la graniță, dupa ce m-am abătut de la regatul meu de cerneală, amajuns în sala mare, locul unde erau făcutevrăjile. Am văzut cinci vrăjitori obosiți, unuldintre ei era responsabil de litere, cel de-aldoilea de hârtie, al treilea de cerneală, alpatrulea se numea INSPIRAȚIE și al cincileaSENS. În mijloc era o superbă piatra mare șiroșie. Vrăjitorii și-au eliberat sufletele în ea, iarpiatra, luându-și o înfățișare ce semăna cufumul, a ieșit repede prin gaura din tavanulvechi.Când fumul s-a întors și s-a transformat iar în

piatra, am auzit că se numea IMAGINAȚIA. Ela văzut totul în larga lume în care ne erauizolate regatele. Iar apoi, magia cuvintelor aînceput. Literele dansau și se lipeau de foi albeși galbene, cerneala le stropea, iar totul era

legat între două bucăți de piele.Dar atunci, cei cinci scriitori m-au văzut și m-

au blestemat cu povara ce o duceau și ei, să mădeschid lumii, scriind și eu. M-au avertizat căscrisul te mănâncă de viu, cu atât mai multfiindcă o parte din mine era făcută din cerneală.Apoi am fugit din nou acasă.La început, era o dorință arzătoare să scriu,

dar am rezistat, amintindu-mi de spuselevrăjitorilor. Ceva timp mai târziu, regatele aucăzut, lumea de dincolo de ziduri ne-a invadat,

iar vrăjitorii autrimis în secret înlume hârtie,cerneala, litere șitaina de a scrie,însa sensul e încaceva greu dedescifrat, iarinspirația greu degăsit.Iar astăzi, uitați

că am cedatblestemului și mi-am spus povestea

vieții, care e adevărată sau nu, pe care am trăit-o sau doar am visat-o, dar o bucată din suflet otrăiește, în continuare.

Piron Eugen, clasa a VI-a C

CCaattaarrggiiuu RRooxxaannaa IIIIII BB

CCăăttăălliinn DDrraaggoommiirr IIII CC

1188

AArriippii ddee vviiss

DDeessttiinnuull ddee aa ssccrriiee

O întrebare intreresantă mi-astrăpuns gândurile… suntoare foarte importantecuvintele? Atunci m-amgândit la altceva: cum ar fi sănu existe limba noastră saualte limbi? Toți ar comunicaprin gesturi.Cuvintele sunt magice. Am

înțeles asta după o mareaventură. Luni am mers labibliotecă pentru a înapoiacâteva cărți atractive. Cândam intrat, nu am înțeles ce seîntâmplă. Era pustiu si cărțimulte și felurite zburau cuaripile lor fine și pline decultură. Cine știe ce peripețiise petrec în interiorul adânc alcărților? Deodată, o mulțime

de litere rotunjite iese dinpaginile subțiri și se aranjeazăîntr-o anumită ordine,formând mai multe cuvinte.Toate cuvintele ies zburând

cu aripi fermecate dinbibliotecă și se răspândesc.Iau cărțile mele, dar când leating, ele dispar. În schimb,toate cuvintele ce compuneaupovestea din cărți au zburat șiele. M-am întors acasăminunat de cele petrecute.După ce deschid ușa, dispareși ea. Cuvinte precum “lemn”,“stejar” au zburat și ele. Nuștiam cum pot să prefacobiectele în cuvinte. Am atinsun măr. Au zburat cuvintele“vitamine”, “dulce” și “roșu”.E incredibil de magic. Dar celmai frumos a fost când mi-am

împreunat mâinile. Credeamcă mă voi preface și eu încuvinte. Dar am auzit ceva îngândul meu, o voce. Easpunea : “Destinul tău e săscrii…”După această aventură m-

am întrebat: cum am putut sămă îndoiesc de importanța șimagia cuvintelor? Abilitateade a preface obiectele încuvinte s-a risipit imediat ceam aflat destinul meu, acelade a scrie. Apoi am început săscriu într-un caiet gândurisimple, dar în care se ascundeviața mea…Cuvintele dețin cu adevărat

cea mai puternică magie,înțelepciunea.

Lazar Claudiu Mihai Clasa aVI-a C

Universul cărții

Cartea este universul magic al cuvintelor, în care fantezia și talentul autorului iese la lumina pecare o emană fiecare gând scris.Magia reflectată de cuvintele noastre spirituale, face parte întru totul din sclipirea aceea pe care

soarele o readuce la viață cu fiecare rază de aur pe care o reflectă.Cuvintele, fac parte dintr-o floare, pe care lucirea apei cristaline o aduce la viață. Pe fiecare petală

albă este scris câte un cuvânt. Cuvântul scris pe filă, alcătuit din forța sensurilor sale, este luminaspirituală a umanității.Magicele cuvinte pe care le transmite autorul prin fanteziile lui de artist ne transpun în căldura

sufletului tânăr pe care îl are fiecare om în floarea vîrstei.Universul cărții este format din mai multe petale, iar pe fiecare petală se așază câte o albină care

transcrie cu acul negru, ascuțit câte o literă. Literele transcrise sunt decisive fiindcă odată pictate nuse pot șterge cu buretele ca viața coloristică a cuvintelor magice grăite deființa umană.Litera face parte din intensa alcătuire a cuvintelor. Aceste cuvinte

fluturate în sus și-n jos se regăsesc la fiecare pată de culoare pe care oemanăm când spiritul este decis să facă o magie cu aur și argint.Cuvintele, sunt fantezia supremă a vieții noastre spirituale. Aceste

sclipiri pe care le spunem, ne reflectă viața de tinerețe și bătrânețe.Fii atent omule,Că tot ce spui, cuvintele,Se vor întoarce împotriva ta,Împotriva voinței tale.

Sandu Lavinia-Ioana Clasa a VI-a DCCaazzaann BBiiaannccaa II CC

1199

AArriippii ddee vviiss

MMaaggiiaa ccuuvviinntteelloorr

Cum am putea să ne imaginăm o lume fără cuvinte? Ar fi asemeni uneia fără oameni: pustie, lipsităde culoare, diversitate, viață. Cuvintele rostitesau scrise sunt asemănătoare cu noi, bune saurele. Prin ele ne exprimăm sentimelntele.Astfel, ne pot aduce alinare, incurajare, iubire,dar, în același timp, ne pot provoca suferință,deznădejde sau ură. Prin cuvinte ideile noastreprind conturul lumii pe care ne-o creăm.Gândurile sunt formate și ele din cuvinte.Deci lumea noastră nu este altceva decât unlabirint, cuvintele având, dincolo de simplulaspect grafic, o multitudine de sensuri. Toatecuvintele trec prin spectrul interior alfiecăruia. Ele invită la meditație, la un dialogcu tine însuți. Nu este, așadar, doar un mod deînțelegere între oameni, ci un mod de comunicare cu sine. Fiecare om percepe diferit sensulcuvintelor, la fel cum le folosește, înțelege și cum le atribuie importanță. Modul în care le folosim vadesemna modul în care percepem realitatea.Limba în care învățăm cuvintele este legată de emoții. Emoția cuvintelor este puternică și poate

transmite sentimente pozitive sau negative de intensități mai mici sau mai mari. Cuvintele suntsensibile. Un strop mai mult din magia lor și își pierd farmecul, își schimbă sensul. Probabil există untalent de a mânui cuvintele, de a le folosi pe cele potrivite, dar și de a le înțelege. Din acestea senaște, de exemplu, arta literaturii, a scriitorului, de a pune cuvintele potrivite pe hârtie.Cuvintele sunt călătoare. Ele pornesc la drum odată cu noi, au puterea de a modifica spațiul și

timpul, de a construi, de a distruge. Viața noastră este încărcată de cuvinte, ele sunt bagajul care neînsoțește pe parcursul întregului drum. Cuvintele sunt agoniseala vieții unui om, și cu cât ele sunt maimulte, cu atât lumea omului este mai bogată, mai plină, mai largă.Cuvântul are, așadar, o magie puternică. El nu este palpabil, nici nu poate fi văzut, dar această

imposibilitate nu îi anulează puterea, ci i-o întărește.

Văduva Alexandra, Clasa a VI-a C

CCîîrrssttiiaannMMiihhaaeellaa II CC

DDoobbrreeAAlleeccssaannddrraa IIIIIIAA

2200

AArriippii ddee vviiss 2211

IINNSSTTAANNTTAANNEEEEVVEERRBBAALLEEAAmmiinniirrii zzggâârriiaattee ppee nniissiipp

Tabăra, o excursie îndelungată menităcunoaşterii de sine şi pasiunii faţă de ţinuturileromâneşti.Soarele răsare pe bolta cerească şi încălzeştenisipul auriu prin miile de săgeţi trimise pepământ. Cu aripile delicate şi desprinsă parcădintr-un vis, o pasăre se iveşte în depărtare, pecerul roşiatic asemenea unei flăcări arzătoare aunui foc care se răsfrânge în apa mării.Simţeam cum eu sunt acea pasăre liberă carezbura neîncetat spre ţărmuri neexplorate. Oundă de veşnicie se zărea în nemărginitulalbastru, căci, mă aflam la mare. Aşezat pemal, priveam contopirea astrului diurn cumarea. Un fior cald mă cuprindea continuu.Fragilitatea parcă se convertea în eternitate,

iar fugitivu-mi gând declanşa idei noi, trăiri şisentimente parcă neîntâlnite până atunci.Numai privind valurile ce oscilează de la calmla furie, te simți indus parcă într-o poveste.Noaptea începe să pună stăpânire pe întregultablou, iar în depărtare, în nesfârşitul mării,cerul arde. Bila de foc se stinge încet înliniştea nopţii, doar valurile nu încetează săvină spre ţărm. Peisajul feeric este acccentuatde apariţia stelelor şi a lunii ce se oglindeşte înmăreţia apei.Amintirile zgâriate pe nisipul cald, rămân în

veci memorate de malul tăcut al nesfârșituluialbastru.

Turcu Alexandru-clasa a VIII-a A

AAuuttooppoorrttrreett

Sunt un fluture venit din amintire. . .Sunt o rază ce-ți zâmbește tainicSunt un soare ce-ți întunecă privireaSunt o perdea de vise nemăsurateSunt umbra ce-ți sopteste :

Sunt un om.

Sunt un lăstar dintr-o pădure veșnică,Sunt o picătură din oceanSunt un fir de nisip din deșertul fără marginiSunt un cuvânt așternut pe-o coală de hârtie.

Sunt o floare ce-ți mângâie obrazulSunt zâmbetul ce-ți încălzește inimaSunt steaua de pe cer care-ți îndrumă pașiiSunt speranța ce-ți umple sufletul.

Sunt un om.

Briceag Andrei Cătălin

VVooiiccuuTTeeooddoorrIIIIIICC

Pasarea albastră

Dacă aș fi o pasăre albastrăMi-aș întinde aripile lungiSi m-aș lasa purtata de-o adiere blandăIntr-o lume dreaptă, plină de iubire,Unde nu ar fi oameni mincinoși, trufași.Acolo mi-aș face cuibul mic,În ramurile unei salcii pletoaseSi m-aș gândi ca, într-o zi însorită,Mă voi întoarce să aduc și în tărâmul meu

frumosPuțin din fericirea si dreptatea de aici.

Rotărescu Maria-Teodora-Lacrămioara, clasa aV-a E TToommeessccuuEElleennaaIIAA

AArriippii ddee vviiss2222

Cât eşti de frumoasă…

O, Doamne,Cât eşti de frumoasă.. .Singură pe malul mării,Privind în zări spre orizont.

Valurile îţi mângâie tălpileAsemenea gândurilor mele.Viaţa le aruncă înapoi,Ele revin fără oprire. . .

Razele apusului de soare,Trăirile mele alături de tine.Eşticonştientă că vor dispărea,Dar te bucuri de fiecare secundă.

Briza mării te răcoreşte,Asemenea dorului fugar.Îl inspiri adânc în plămâni.Doreştidin ce în ce mai mult.

O, Doamne,Cât eşti de frumoasă.. .Şi cât îmi e de teamă.. .Că vei lăsa în urmă totul.Valurile, razele şi briza mării. . .

Că mă vei lăsa în urmă pe mine..

Dinu Petrut , clasa a IXa

CCee ppooţţii ffaaccee ccuu ddoouuăă ccuuvviinnttee??

Este o noapte adâncă de iarnă. Razele lunii ce pătrundmisterios în camera mea s-au oprit exact pe copertacărții ce doarme pe noptieră. Am primit-o azi în dar deziua mea de la o colegă de clasă iar titlul ei nu facealtceva decât să mă îndemne la meditație.Într-adevăr, „Ce poţi face cu două cuvinte” ?Mă întreb, oare de ce autorul a ales acest titlu ? Poate

pentru acelaşi motiv pentru care Pământul are doar doipoli sau pentru că şi poveştile au mereu numai doi eroi: Făt - Frumos sau Harap - Alb, Ileana - Cosânzeana sauFata de Împărat, Zmeul - Zmeilor sau Muma - Pădurii.Cu două simple cuvinte poți mulțumi unei persoane

pentru că este mereu alături de tine atunci când îți estebine dar mai ales atunci când îți este greu : „Mulţumescfrumos !”Cu alte două cuvinte poţi dovedi că eşti politicos şi că

ai cei şapte ani de acasă : „Cu plăcere! ” sau „Bunăziua!”Tot cu două cuvinte poţi răsturna întregul univers al

unei persoane atunci când îi spui : „Te urăsc! ”Însă eu cred că cele mai frumoase şi magice cuvinte

ce există pe acest pământ sunt „Te iubesc! ”, cuvinte cele spui mai întâi mamei, tatălui, fratelui sau surorii , iarapoi, de-a lungul vieţii, doar acelor persoane care vor ficu adevărat importante în viaţa ta.Cu aceste frânturi de gânduri în minte şi cu dorinţa de

a citi cât mai repede cartea primită în dar, am alunecatuşor spre împărăţia viselor.

Ioniţă Alexandru - Mihail Clasa a VI-a E

SSttaannccuuEElliissaa IIIIIIBB

ZZăăiinneessccuuRReebbeeccaaIIIIIIBB

AArriippii ddee vviiss 2233

CCeeaassuull

Te-am modelat cu mâini avareÎntr-un ceas perfect.

Inima îţi era bicamerală,În baterii fără puls.Eu eram plus,Tu erai minus,Ne atrăgeam reciproc.

Mintea ta era din piuliţe,Rotiţe şi mecanisme.Nevăzută, dar mereu raţională.Rece.

Braţele tale,Limbi lungi, fierbinţi.Îmi arătai timpul.Împreună.Trecerea ireversibilă a timpului.

Aveai 12 ore în 12 trăiri,Le repetai de două ori continuu.Iubeai de 12 ori ziuade 12 ori noaptea,luând-o de fiecare datăde la capăt.

Într-o cameră pustie,cu pereţi goi, lumină palidă.Am construit o scară din cărţiurcând fiecare treaptă cu grijă.

Am aşezat titlurileîn povestea noastră de iubire.Nu voiam să fac un pas săltat.S-ar fi dărâmatcu un cutremur.

Am bătut un cuiîn peretele lumii noastre.S-au scurs picăturide iubire şi dor,sângerând.Te-am agăţat în el,tu ai tăcut.

Am coborât scările din foi,luând fiecare carte cu mine.Am lăsat camera în singurătate.Uşa scârţâia.Ţi-am auzit ticăitul.

Oare cine vorbea atunci?Mintea ta sau inima.. .Nu mai conta.Camera era acum pustie,nimeni nu te mai auzea.

Cum distrugi iubireacu timpul.

Dinu Petrut, clasa a IX-a

SSttaannccuuEElliissaa IIIIIIBB

AArriippii ddee vviiss2244

Azi.

Azi, o să privesc înainte.O să te iubesc aşa cum eşti,Viaţă, cu bune şi cu rele.O să las în urmăCe am vorbit,Ce am gândit,Ce am făcut,Şinu voi mai regreta.

Azi, totul o să se schimbe.Îmi voi modela sufletuldupă fericirea din lucrurile simple.O să mă bucur de ceeaCe văd,Ce aud,Ce simt,Şi nu voi mai regreta.

Azi, o să te iubesc cu adevărat,Cum mi-am dorit dintotdeauna.O să te iubesccu inima,

cu mintea,cu trupul,şi nu voi mai regreta.

Azi, voi face în aşa felîncât ziua de mâine să-mi mulţumească.Pentru tot ceea ceam fost,sunt,voi fi,şi pentru prima oară,nu voi mai regreta. . .

Dinu Petrut , clasa a IX-a

LLeeccttuurraa ddee ppllăăcceerree

După părerea mea cititul este o activitate încare te detașezi de tot ce te-nconjoară.Când tesimți trist sau când ești bolnav este bine să iei ocarte din literatura româneasă, scrisă descriitori contemporani, clasici sau din literaturauniversală, intrând într-o lume a imaginatiei.Dintre toate speciile literare prefer basmul.

Personajele din povesti sunt întotdeaunaexemplare prin trăsăturile fizice și morale , princalitătile pe care trebuie să le dovedească.Tâlcul sau semnificația deosebită pe care o

are orice basm este că odată ce eroul si-aasumat misiunea o duce la îndeplinire, cacifără sacrificiu și fără ajutor nimic nu se poateînfăptui.Întotdeauna, într-un basm, eroul trece prin

toate încercările, singura modalitate prin care elmerită împlinirea în viață și în iubire. Deexemplu “Aleodor Împărat” este un basm carene încântă copilăria prin întâmplările deosebiteprezentate într-un limbaj popular de un farmec

aparte.Așadar, afirmația lui George Călinescu

conform căreia “Basmul reprezintă oglindireavieții în moduri fabuloase” reflectă un adevărgeneral valabil despre această specie literarăprin intermediul căreia pătrundem într-o lumefantastică unde totul este posibil.Nu o să uit niciodată primele mele cărți, cum

ar fi “Capra cu trei iezi”, “Albă ca Zăpada”,“Degețica”, dar și cărți scrise de Hans ChristianAndersen “Soldățelul de plumb”, “CrăiasaZăpezii” si Frații Grimm “Scufița Roșie”…,apoi am continuat cu alte romane printre care și“Singur pe lume” de Hector Malot, dar și“Povestea fără sfârșit” scrisă de Michael Ende,“o carte pentru copii ce poate fi citită și deadulți, o carte pentru adulți ce poate fi citită șide copii.”În concluzie, cititul te eliberează de cotidian

și de cele mai multe ori devii protagonistulcărții pe care o citești.

Borcilă Andrada ,Clasa aVIII-a B

LLaaccuussttaaAAnnddrreeeeaaIIIIIIBB

AArriippii ddee vviiss 2255

MMaarreeaa

Valurile mării lovesc nemilos malurileplajei.Acestea depășesc înălțimea unnui omobișnuit.Marea agitatăscoate sunete puternice .Aceasta pare a fi o bestie fioroasă care mușcădin nisipul fin al litoralui.Soarele palid dispare ușor, lăsând în urmă

milioane de raze. Orizontul se colorează într-unroșu aprins, razele dansând pe apă ca nișteflăcări sub mișcarea zbuciumată a valurilor.Pe bolta cerească, se ivește o pasăre cu aripi frumoase și elegante, cao văpaie arzătoare a unui foc

care se năpustește asupra apei.Rapizi și cu o grație imaginabilă, un stol de pescăruși brăzdează cerul plin de fantezie. Aceștia

plonjează in mare și se înalță înapoi de parca ar fi catapultați.În sufletul meu, o emoție interioară mă macină. Ce se întâmplă? Sentimentul de melancolie și de

dor îmi invadează inima. Ce frumos!

Raduna Daniel, clasa a VIII-a A

Cine sunt eu?

Mereu am fost fascinant de tot ce neînconjoară, de micuța noastră planetă, eternăcălătoare printre aștri.Câteodată, îmi doresc să le pot cuprinde cu

privirea pe toate.Deodată îmi cresc aripi, devin uriaș, iar

pământul freamătă sub privirile mele. Drumulîmi este călăuzit de un fantastic joc de luminial torțelor aprinse. Comete jucăușe îminetezesc zborul. Întind brațele, iar vârfurilemunților îmi gâdilă palmele. Mă aplec să sorbdin cristalul apelor, iar stropii veseli îmi alintăobrajii.Zâmbesc soarelui, iar răcoarea pădurilor mă

cuprinde deodată.Devin iar mic și neînsemnat în fața atâtor

frumuseți.— Cine sunt eu? întreb speriat astrul ceresc.— Ești un bulgăre de energie ce dă forță

tuturor!— Cine sunt eu? șoptesc sfios către apă.— Ești izvor nesecat de bucurie pentru

părinții tăi!— Cine sunt eu? întreb tremurat muntele.— Ești un mănunchi de idealuri și aspirații

înalte!— Cine sunt eu? silabisesc către stele.— Unde părea a fi beznă, tu ai făcut lumină!— Cine sunt eu, cometă jucăușă?— Ești voiciunea și naivitatea unui surâs de

copil!— Cine sunt eu? întreb încrezător copacul— Lumina e-n tine și-n paharul tău cu apă!

Ești ca un pom cu mugurii aprinși! Lasă-țiramurile să pornească, acolo unde pasărea facecuib.. . E cineva mai bun decât tine? Privește înjur! Nu e!

Iordache Răzvan, Clasa a V-a C

DDoorr CCăăllăăttoorr

În codru-ntunecat stătea,Şi inima-i era pustieDe-atâta dor si-amar plângeaŞi nu vroia nimeni să ştie.

Era rănită, iar în ochii ei de-atâta plâns,Se vedea dezamăgirea.Scris în jurnal tot ce gândeaŞi nimeni nu înţelegea de ce fata suspină.

A plecat acum departe,Departe de gura lumii.Şi se va mai întoarce poateCând se vor sfârşi minciunile.

Îi era dor de fraţi, de casă,De zilele când era copil,De amintirile din casa părinteascăŞi de jocurile puţine şi uitate din temelii.

Radu Valentina, Clasa a VII-a B

IIlliieeAAnnttoonniiaaMMiihhaaeellaa IIIIIIBB

AArriippii ddee vviiss2266

Dragă Omule,

Dragă Omule,Sunt un copil fericit, un

copil sănătos, un copil iubit. .Mult iubit.Încă de la început, atunci

când Dumnezeu m-a sădit înpântecele mamei mele, amfost iubită. Când, după untimp, am venit pe lume, amfost iubită și mai mult. Viață,cu toate ale sale înseamnăiubire. Iar iubirea, la rândul ei,înseamnă viață.Iubirea ține loc de lux,

iubirea hrănește, iubireaplutește în aer. Inspirămiubire, expirăm iubire.Dumnezeu este iubire, iar noi,copiii săi, suntem zidiți pentrua învață să iubim.Deși pare atât de puternică,

iubirea are totuși un adversar :

Timpul. Timpul îi impidica peoameni să iubească. Din cauzatimpului, omul uită săprivească în jur și să vadă căeste înconjurat de iubire.Cu fiecare pas pe care îl fac,

mă îndepărtez tot mai mult decopilarie. . Dar nu am dăruitnici măcar jumătate diniubirea pe care am primit-odin partea celor dragi, pentrucă nu am avut timp..sau, maibine zis, nu mi-am făcuttimp..Este o mare greșeală săspui că nu ai avut timp săiubești. Nu este adevărată!Iubirea nu depinde de timp, eanu se încadrează niciodată înlimite. Cu siguranță, ea estecea mai neascultătoare dintresentimente, dar, totodată, șicea mai frumoasă dintretrăirile omenești.Suntem închiși într-un glob

de.. iubire. Oriunde privim,vedem rodul iubirii. Ea estecântată pe toate glasurile, estepictată cu măiestrie în toatetablourile și este așternută pehârtie cu mult talent de cătretoți poeții.Iubirea este sensul vieții.

Trăim că să iubim, dar, maiales, iubim că să trăim. Fărăiubire, totul ar însemna oîntindere nesfârșită de pământpustiu. Din iubire răsar florile,din iubire înfloresc pomii șitot din iubire dispar norii.Oamenii au parte de iubire

toată viață, chiar dacă, uneori,ei uită să mai iubească.Cu iubire, un copil care

învață să iubească

Rotarescu Maria ,Clasa a VI-a E

DDrraaggoossttee ppee ppâânnzzăă

Aş vrea să mă nascdin culorile paletei tale.Să-mi conturezi trupul pe hârtie,asemenea valurilor carese modelează din ape.

Mi-aş dorisă nu-ţi fie teamă de portretul meu,sau de trecerea ireversibilă a timpului,care va şterge,până la urmă,culorile inimii mele. . .

Ai iubit aşa de mult misterele,încât ai devenit chiar tu unul. . .Lasă-mă să te descopăr.Şi apoi. . .Să uitămsecretul dintre noi.Să o luăm de la capăt. . .

Şopteşte-mi la ureche cele două cuvinteVoi prinde viaţăŞi mă voi desprinde din creaţia taO să împărţim dragostea la doiŞi tot o să rămână infinitate de culori. . .

Dinu Petrut , clasa a IX-a

CCaazzaannBBiiaannccaaIICC

AArriippii ddee vviiss 2277

EEuu şşii vvaalluurriillee

Păşesc pe nisipul ud. Nu e nimeni aici. Doar eu şi valurile ce suspină alene în jocul lor tăcut.Privesc luna şi îmi pare că mă contopesc cu ea: însăşi lumina lumii îşi revarsă eternitatea şinepătrunsul în sufletul meu. Cuprinsă de oumbră de fericire, cerul înlăcrimat pare mailarg şi mai ademenitor.Cu fiori în priviri primesc cu speranţă picuri

de ploaie în întuneric: o fărâmă din tristeţeanopţii îmi învăluie gândul. Marea clipoceştestins. Valurile uşor zbuciumate se izbesc destânci, aşa cum omul se izbeşte de necunoscutîn viaţă. Spuma se prelinge uşor pe pereţi, apoise scufundă neputincioasă înapoi, pierind întăcere. Stelele surâd încetişor; luna îmimângâie chipul.Păşesc în apa limpede fără frică. Marea, aşa cum e ea, fără de început şi fără de sfârşit mă

înţelege. Lumina dulce a nopţii liniştite sporeşte. Vântul cald îmi învăluie chipul mai curat cezâmbește lin: păşesc înainte, acolo unde nu e nimeni: doar sufletu-mi vegheat de lună şi de stele,valuri, viaţă şi speranţă. . .

Săcuiu Adina, Clasa a VIII- A

BBăăbbooiiVVaalleennttiinnIIIICC

JJuuccăărriiaa,, cceell mmaaii bbuunn pprriieetteenn

Dragă jurnalule,Oare de ce spune mama că am crescut şi că nu mai pot să mă joc cu jucăriile de pluş? Poate că nu

sunt cel mai înţelept copil,dar înţeleg că trebuie să mă maturizez şi să las deoparte pluşurile . . .doarcă o parte din mine îmi spune că am rămas un copil.Îmi place să cred că pot opri timpul în loc şi că mă pot juca cu Toby ore întregi.Toby este un

ursuleţ moale, cu salopetă verde, botoşei sângerii,ochi mari şicăprui .Toby a fost prima mea jucărie şi mă gândesc cu dragla toate clipele petrecute împreună.A fost cu mine în cele maiimportante momente ale copilăriei ;când mi-am făcut primiiprieteni în parc şi când am mers pentru prima oară pebicicletă. A fost cu mine chiar şi in prima zi de grădiniţă ; îiplăcea să călătorească alături de mine .Chiar dacă mama spune că a venit timpul să renunţ la o

simplă bucată de pluş ,eu ştiu că lui Toby nu i-ar plăcea săasculte poveştile altui copil. Pentru mine ursuleţul pufos,chiar dacă nu mai am timp să stau cu el din cauza temelor,varămâne mai mult decât o jucărie neînsemnată pentru că estecel mai bun prieten încă de când eram mică. Toby îmi ştiatoate secretele şi toate năzdrăvăniile pe care le făceam.Toby va rămâne mereu jucăria mea preferată şi o cutie

plină de amintri!

Neagu Bianca Maria, clasa a VIII-a C

BBaarrllaabbooii IIooaannaaIIIIIIDD

AArriippii ddee vviiss2288

FFiiiicceellee iimmppaarraattuulluuii AAnn

A fost odată ca niciodată o țară mică, dar foarte frumoasă.Aici erau multe dealuri, unele mai înalte, altele mai joase. Nuerau foarte abrupte, așa că toți locuitorii țării se puteau urca invoie pe ele.Patru dintre aceste dealuri aparțineau fiicelor împăratului

An. Acestea erau: Primăvara, cu ochii verzi ca iarba, cu părulnegru ca abanosul și cu pielea asemenea petalelor de ghiocel.Urma vesela Vară, plină de viață, ce avea părul asemenea

spicelor de grâu, cu buzele roșii ca cireșele coapte și cu ochiialbaștri ca apa limpede a mării.A treia fiica a Anului era gospodina Toamnă. Serioasa,

ordonata, tacuta, fata avea ochii de culoarea scoarțeibătrânilor copaci, părul, încrețit, avea culoarea rămureleloruscate, iar pielea sa era fină si albă.Ultima prințesaă era Iarna. Ea avea o fire ceva mai rece,

însâ sufletul ei nu era unul rău. Avea ochii asemenea nopțilorînstelate, părul, negru, avea sclipiri de diamante,pielea, albăca laptele, era fin împodobită în obraji cu un roșu de trandafir îmbobocit.Împăratul era mândru de fetele sale și le privea cum cresc pe zi ce trece.În adâncul sufletului său,

însa, era măcinat de gânduri ce se îndreptau spre viitor…Nu știa cui să lase împaratia, pentru căfeciori nu avea, iar fetele, ei bine, ele erau patru.Cu aceste gânduri în minte, merse la sfetnicul saucel mai de seama, Timpul. Îi povesti acestuia despre ceea ce îl măcina și mai ales îi spuse că are defăcut o alegere foarte grea, și anume să încredințeze împarația unei singure fete.După ce s-au sfătuit ei cât s-au sfătuit, au ajuns la o idee comună.În zorii zilei următoare, împăratul le chema pe fete in Sala Tronului. Acestea sosiră pe rând.

Prima fu punctuală Toamna,care spuse:- Bună dimineața, preacinstite tată!Bună dimineața, domnule Timp!- Bună dimineața fata mea! Ia loc până vor sosi si surorile tale!Următoare asosi preafrumoasa Primavara, ce glasui astfel:- Bună dimineața, draga tată!Bună dimineața, domnule Timp!Vă rog să îmi iertați întârzierea!- Bună dimineața, Primavara!Stai liniștită, copila mea și ia un loc alături de Toamna!După un timp, sosi și ghidușa Vara, care se adresa astfel:- Bună dimineața, tăticule! Neața, domnule Timp! Am întârziat cumva?! Îmi pare tare rău.. .bine că

nu am ajuns ultima!- Bună dimineața, jucaușa mea!Du-te lângă surorile tale!Iarna sosi ultima. Era cam ciufulită, dar și așa era frumoasă.Ea spuse, simplu:- Bună dimineața tuturor!Scuzați-mi, vă rog, intârzierea!- Bună dimineața, Iarna!Acum, că sunteți toate aici, fetelor, e timpul să mergem!spuse împăratul

An.- Unde anume?întreba Vara.- Aveti răbdare!Veți vedea!Se urcară cu toții, familia regală și înțeleptul Timp, în caleașca cea mai frumoasă și porniră la

drum. După ceva timp de mers, ajunseră pe un deal, nu foarte înalt, în mijlocul căruia se înălța unpom uscat. Atunci împăratul îi spuse fetei celei mari:- Primavara, acesta este dealul pe care l-ai primit în dar din partea locuitorilor țării în ziua în care

te-ai născut.Vezi această casuță de la poalele dealului?

CCaarrllaaDDoobbrreessccuuIICC

AArriippii ddee vviiss 2299

O văd, tată!- Ei bine, aici vei locui timp de trei luni, până când eu voi veni să te iau la Palat!- Am înțeles, tată. Însă, mă întreb cu ce ți-am greșit, oare, ca să primesc această cruntă pedeapsă

de a nu mai vedea preadulcele tău chip atâta vreme?!- Cu nimic nu ai greșit fata de mine, copila mea, însa trebuie ca, în aceste trei luni pe care le vei

petrece aici, să faci tot posibilul ca acest pom uscat să devină din nou viu. Ai în căsuță tot ceea ceiți trebuie pentru a duce o viață fără grij i și ai, deasemenea unelte pentru a te ajuta de ele înmisiunea ta. Îti doresc mult succes și, nu uita, ingredientul-cheie este iubirea, în orice ai face!Apoi împăratul o săruta, ocrotitor, pe frunte și merse mai departe, alături de celelalte trei fete, pe

care le lasă, intocmai ca pe Primavara, la dealul fiecareia, dându-le aceiași misiune de îndeplinit.După trei luni pline de dor și de muncă, atât pentru fete, cât și pentru împărat, An și Timp se

intoarseră la dealuri ca să vadă ce au făcut fetele. Se opriră, prima dată, la Primavara. O gasirăvopsind un gărduț de nuiele în jurul pomului. Acesta arăta minunat. Avea flori albe si parfumate,frunzulițe mici, de un verde crud ce iți bucura privirea, trunchiul era proaspăt văruit si pământul dela poalele pomului era afânat. Pomul ei era un corcoduș.Împăratul era foarte încântat! O îmbrățișă pe fiica sa și porni mai departe, spunându-i să termine

de vopsit gărduțul, după care o va lua acasa.Ajunsera în curând la Vara, care tocmai uda pomul. Al ei era plin de frunze verzi și printre ramuri

se întrezăreau niște bobițe mici si roșii. Pomul acesta era un cireș. Era de o frumusețe rară și tefăcea să te simți bine numai privindu-l. Împăratul fu din nou cuprins de bucurie! Iată că fiicele luise pricepeau și la grădinărit!Când ajunsera la Toamna, o găsiră măturând aleea din fața casei. Pomul său era plin de frunze

multicolore, iar la poalele lui se găsea un paner plin cu mere rosii abia culese. Acest peisaj te duceacu gândul la vremurile de mult apuse și iți stârnea sentimente de nostalgie și de melancolie.Împăratul An iși aminti de mama fiicelor sale, impărăteasa Luna, ce murise imediat ce o adusese pelume pe Iarna. Acesta era unul dintre motivele pentru care Iarna era mai retrasă, mai tacută și mairece: ea nu avusese parte de afecțiunea maternă.În sfârșit ajunseră și la Iarna, pe care o găsiră citind la poalele pomului, care spre surprinderea

domnului Timp și a împăratului, era la fel cum îl lăsaseră, uscat, ba chiar, mai mult de atât, eraacoperit de un strat subtire de nea.Fata citea și lacrimi de gheața i se rostogoleau pe obrajii roșii.Nimeni nu o mai văzuse plângând până atunci. Se spunea despre ea că este insensibilă, ca nu aresentimente, și totuși. . .- Ce ai pățit, fiica mea? Ce te doare?o intreba imparatul.- Tată, te rog din suflet să mă ierți, insă de trei luni încerc să fac în așa fel încât acest pom să

prindă viață, dar nu reușesc decât să îl acopăr cu un strat subțire de nea, care să îi țină de cald. Maimult de atât nu pot face, nu am talent. . .- Nu mai plânge copila mea!Tu nu ai

nicio vină.Ba din contra, ai mai mult talentdecât crezi!- Cum așa, tată?- Pai,dacă nu ai fi tu, pomii ar muri de

frig, așa ca tu îi încălzești, ținându-i, astfel,în viața!- Serios?- Te-aș minți eu vreodată?!Vino să te

îmbrățisez!Apoi plecară împreună către dealurile

celorlalte trei fete, le luara și se suira cuBBoollddaaDDeenniissaa IIIIIIDD

AArriippii ddee vviiss3300

UUnn vviiss……

Sunt un fluture venit din amintire…Născocit dintr-o poveste de iubire,Și creat pentru a lumii fericire.Să zbor spre-ntinsul orizont aș vreaS-arăt lumii puterea meaȘi calea cea dreaptă o voi urma.

Biruitor din lupta vieții să ies aș vreaStăpânit de nimeni altcineva,Decat de mine însămi.Acum v-am spus povestioara meaÎnsă nu și ceea ce va urma.

Dragomir Andreea Raluca, clasa a VII-a E

toții în trăsura cea mai frumoasă, familia regală și sfetnicul Timp, îndreptându-se spre palat.La palat, domnul Timp îl întrebă pe împărat:- Majestatea Voastră, ce veți face?Careia dintre fete îi veți

îincredința cârma împărăției?- Muțtumesc pentru tot ajutorul, Timp, însa aceasta decizie

îmi aparține în întregime!Vreau să fiu lăsat singur ca să măgândesc bine la ce voi hotărî.- Desigur, Majestate, cum doriți. . .Eu mă retrag.- Da, du-te Timp, te chem eu când am nevoie de tine.- Oricând la dispoziția dumneavoastră, Alteță!O seara bună

vă doresc!- Muțumesc mult, la fel si ție!A doua zi, dis-de-dimineță, împăratul intră în camera fetelor

și le spuse:- Dragile mele copile, așa cum bine stiți, după moartea

mamei voastre mi-am revărsat toată dragostea asupra voastrăși mi-am dorit din suflet să aveți parte de o copilarie fericită.Cred că nu aveți de ce să vă plângeți, pentru ca ați avut partede tot ceea ce v-ați dorit. Sțiam prea bine că golul lăsat demoartea mamei voastre nu-l voi putea umple cu nimic altceva sau altcineva, dar am vrut să simțițică aveți un tată iubitor, care nu vă va da uitării niciodată, oricate probleme legate de cârmuirea țăriiar avea. Iată, comorile mele, că a trecut timpul și voi ați crescut, iar acum sunteți niște domnișoarefrumoase, educate, politicoase, credincioase și talentate. Eu am îmbătrânit și nu mă mai simt înstare să cârmuiesc țara, fiindcă am obosit. Iar azi m-am hotărât, ca în urma strădaniei voastre de pedealuri, să vă răsplătesc, acordându-vă fiecăreia câte trei luni, an de an, onoarea de a vă afla lacârma poporului. Față de mine, însa, voi veți conduce și natura, bineințeles, la poruncile luiDumnezeu. Sper că sunteți mulțumite, copilele mele. Veniți să vă îmbrățisez, apoi mă duc să îlanunț pe Timp despre noile schimbări.Așa au trăit Primavara, Vara, Toamna, Iarna și împăratul An în pace și armonie, până în zilele

noastre și vor trăi până la sfârșitul veacurilor. Dumnezeu a creat anotimpurile ca să ne facă fericiți!

Rotarescu Maria, clasa a VI-a E

FFooggoolliinnMMaarriiaaZZooee IIEE

PPăăttrraașșccuuDDiiaannaaIIIIIIAA

AArriippii ddee vviiss 3311

Copilăria

Am venit pe lume într-o frumoasă zi de aprilie,plină de flori și soare. Am fost un miracol, ce aumplut de bucurie viața părinților mei și a tuturorcelor apropiați. Cu siguranță, am fost binecuvântatăde Dumnezeu, căci am fost înconjurată de iubireîncă din primele clipe de viață.. . . A trecut vremea și, iată, am împlinit de ceva

timp câțiva ani peste un deceniu de viață. Cu toateacestea, uneori am uitat să mă bucur de frumoșii aniai copilăriei, iar acum regret mult, pentru că ,dacă așfi știut din clipa în care am deschis ochii cât deimportant este să prețuiești copilăria, i-aș fi acordatmai multă. . .bucurie, distracție și rostogolire prinflori de mai. Poate aș fi petrecut mai mult timpzburdând pe câmpii și fredonând cântecele nostime,poate i-aș fi spus mamei de mai multe ori cât oiubesc și tatei cât de mult îl admir, poate i-aș fi culesbunicii lalele mai des, iar bunicului i-aș fi depănatmai multe povești din viața mea de zi cu zi. . .. . . Cu fiecare apus de soare ne îndepărtăm tot mai

mult de răsăritul vieții noastre. Dacă ne-am gândimai des la acest lucru în copilărie, nu am uita să nebucurăm mai des de plăcerile simple, care ne aduc zâmbetul pe buze și ne fac să privim cu speranțăspre ziua de mâine. Viața noastră, începând cu copilăria, este clădită din iubire. Învățam toată viațacum să facem astfel încât iubirea să fie completată de fericire. Dar, credeți-mă, în copilăriedobândim jumătate din fericirea acumulată pe parcursul întregii vieți. În copilărie avem șansa de ane crea propriul drum pe care să pășim pe mai departe, atunci când vom crește și vom devenioameni. Oameni, iar nu oameni cu nu-știu-ce funcții mărețe. Cel mai important este să ai bun simțși omenie, restul nu valorează atât de mult în ochii semenilor.Uneori mă întreb de ce nu putem rămâne copii întreaga viață, de ce nu putem prelungi frumusețea

divină a copilăriei. . .?Am învățat, de-a lungul copilăriei mele, să nu aștept niciun răspuns la această

întrebare. . .copilărească, născută din nevinovata curiozitate specifică acestei minunate vârste. Uneleîntrebări nu au răspunsuri, nu trebuie să aibă.. .Dacă toate întrebările ar avea răspuns, nu ar mairămâne niciun mister de dezlegat, nimic nu ar mai fi palpitant, tainic, provocator.Există oameni cărora le place să spună despre ei înșiși că vor rămâne mereu copii. Îmi place să

întâlnesc astfel de oameni, pe care îi admir pentru puritatea sufletelor lor, pentru inocență de caredau dovadă, chiar și ajunși la maturitate.Eu, însă, sunt încă un copil curios, care încearcă să găsească răspuns oricărei întrebări. Așa că am

hotărât să descopăr de ce nu voi putea rămâne veșnic copil. . .… După ceva timp de cercetări, am găsit jumătate din răspunsul la această întrebare: nu voi

rămâne mereu copil pentru că am fost creată cu un scop: acela de a face parte din acest mareUnivers plin de copii și de adulți, pentru a-i dărui alți copii, pentru a împlinii ceva măreț, pentru alăsa o mică urmă pe această planetă frumoasă.. . . A două jumătate a răspunsului, cu siguranță nu există. . .nu voi încerca nicicând să o aflu, pentru

că sunt sigură că va fi în zadar.

CCiiooccaannVVllaaddIICC

AArriippii ddee vviiss3322

CCooppiillăărriiaa

Copilăria este un tărâm magicCând o pierzi, te simţi nostalgic.Trebuie s-o savurezi cât se mai poate,Pentru că ea pleacă şi nu se mai întoarce.

Copilărie, eşti cel mai frumos cuvântEşti temelia vieţii pe Pământ.Când eşti mic, te joci şi înveţiCopilăria trebuie la maxim s-o trăieşti.

Ea conţine cele mai frumoase clipeCe nu pot fi risipite.Copilăria este dragoste şi cânt,Ce e posibil mai frumos, să-i treacă cuiva prin gând.

Copilăria e plină de taine palpitanteCe nu pot râmâne nedezlegate.Copilăria e lumea basmelor şi a imaginaţiei,Ea e străjerul etern al creaţiei.

Amintirile sunt ca un covor zburător,Ce te duce-n mirific zbor,Printr-un nor de dor şi nostalgieFaţă de copilărie.

Ignătescu Darius, Clasa a V-a C

O CĂLĂTORIE ...

Timpul nu mai curge, parca nisipuldin clepsidra s-a oprit in loc.Nu stiu ce să fac.. .Deodata, mă simt usor ca un

fluture și zbor, usor ca o frunzăpurtată de vânt și vreau săcălătoresc. Vreau să găsescrăspunsuri la multele întrebări caremă frământă, să dezleg misterulvieții.Drumul îmi e străin, dar sunt

hotărât să-l parcurg.Acum stiu, nu vreau să fiu o

frunză, să mă las purtat de vânt șiapoi doborât la pământ, voi fi un

„De nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor” ( cap.1 8 a-Sf. Evanghelie dupăMatei)- Anii copilăriei zboară către neant, dar să păstrăm în sufletele noastre inocență, puritateaacestei vârste, trăirile curate, lipsite de viclenie, ușurință de aierta, de a nu ține minte răul, dragostea către toți și către toate,pentru a avea nădejdea manturii, a trăirii veșnice în GrădinileRaiului. Am putea gusta Raiul de pe pământ, dacă am fi cutoții niște oameni mari, cu suflete curate de copii!Gândurile îmi zboară spre viața copiilor ce nu au parte de o

copilărie în adevăratul sens al cuvântului, ci de una zbuciumatăși plină de grij i. Îmi este milă de aceste păsări cu aripile frântede la naștere și mi-ași dori că și ei să poată avea parte de oviață însorită, asemenea celei care-mi aparține și care,o spuncu recunoștință față de iubiții mei părinți, este una minunată!Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru copilăria frumoasă pe

care mi-a dăruit-o și pentru grija pe care mi-o poartă prinpărinții și toți cei dragi ai mei și mă rog că toți copiii lumii săîși poată trăi frumos anii copilăriei!

Rotarescu Maria , Clasa a VI-a E DDuummiittrruuAAnnaaMMaarriiaa IIIIII

DDuummiittrruuBBiiaannccaaIIIIIIAA

AArriippii ddee vviiss 3333

PPeeiissaajj mmaarriinn

Marea…, un glas de pescăruş, o carte cu pagini de alge; sărutată în mod constant de astre, şiîmbrăţişată de petale de scoici sidefate. O înlănţuire de amintiri pierdute în adâncuri, o sclipire defier ce uneşte pământuri; vieţuitoare ce valsează într-un imens decor şi emoţii ce penduleazăacompaniator.Marea…, un clip ce îţi zâmbeşte, însă cu amărăciune te priveşte. O sclipire îmbătată în farmecul

veşniciei, ce mereu te atrage sub influenţa iubirii. Un gând melancolic, ce îţi suâde-n suflet, o tainăalinată de al inimii nufăr.Marea…, aparent o apă ce parcă-i nesfârşită, căci în mod teoretic uşor e definită; însă albastrul ei,

de-o clară oglindire, transmite sentimente de dor şi drag, o mie…Marea… tot ceea ce trăieşti, visezi şi crezi o reprezintă, căci niciodată percepţia unui romantic

incurabil nu va vrea să o mintă.Marea…

Dănoiu Nicoleta-Anemona, clasa a VIII-a A

Suflet de copil

Fiecare dintre noi are ascuns in inima lui un suflet decopil.Indiferent de vârsta sau locul de muncă toți suntem

copii.Cine n-ar vrea să se mai joace? Cine n-ar vrea copilăria

înapoi? Cine n-ar vrea prietenii copilăriei înapoi siinocența? Toate astea sunt lucruri sfânte, pe care nimeninu le poate uita.Eu sunt un copil, un suflet în înflorire, prețuiesc acele

lucruri fiindcă într-o zi o să le pierd, când o să îmbătrânesco să tânjesc după eleși o să regret.Sufletul de copil

este etern…

Iancu Andreea,clasa a VI-a E

IIaaccoobbMMaarriiaa IIIIIIDD

fluture , un vultur și voi zbura unde îmi va spune inima.Chiar dacă uneori aripile îmi vor fi frante șivisele spulberate, voi avea puterea să-mi continui drumul. Cărările mele sunt luminate, darpresărate cu multe ganduri, întrebări și sentimente contradictorii. Mă înalt peste munți și văiîntunecoase, sunt rănit și strig după ajutor, dar nu mă opresc. Simt că stau pe loc și mă sufoc , însăîmi continui zborul .Uneori cerul albastru mi se întunecă și nori negri îl acoperă, dar în cele din urmă apare și

curcubeul.Drumul e nou, cu multe răscruci, dar plin de speranțe.

Briceag Cătălin Andrei, clasa a VII-a C

PPăăttrraașșccuuDDiiaannaaIIIIIIAA

AArriippii ddee vviiss3344

PPaassăărreeaa ccuu aarriippiillee aallbbee

Eşti pasărea cu aripile albe,desfăcute spre cer,cu ochii negrii precum izvoarele nopţii,cu inima firavă tremurândă,cu vocea caldă, încălzindu-mă.. .

Într-o dimineaţă scăldată-n răsărit,mi-ai bătut în ferestrele pieptului.Am auzit greu chemarea.Draperiile întunecateîmi blocau privirea. . .

Ai intrat la mine-n casă,dar nu te puteai hotărîpe care umăr să mi te aşezi.În partea binelui sau a răului?Însă eu priveam înainte. . .

Ţi-ai făcut cuib de sentimentela mine-n suflet.

Am trăit cu frică până acum.. .Că aş cădea pradă tentaţiei,că te-aş închide în colivia din mine,de teamă să nu te pierddin inimă.. .

Zboară!Zboară înainte ca vântulsă-mi închidă ferestrele…

Dinu Petrut , clasa a IX-a

Pierdută în labirintul vieții

Foșnetul frunzelor arămii îmi inunda melodicauzul. Intensitatea culorilor pigmentează pe retinaochiului meu amintiri fără de care nu aș mai puteafi eu. Îmi arunc fără destinație picioarele pecovorul zgomotos și fin al frunzelor ce au hotărâtsă părăseasca copacii bătrâni.Singură și zbuciumată sunt precum natura ce se

află acum în jurul meu. Câte amintiri, câte gânduriși trăiri? Câte cămăruțe de speranță mai suntdeschise în sufletul meu? Izolată de gândurilepierderii precum un melc în propria cochilie.Vuietul vântului îmi suspină lângă ureche dându-

mi șuvițele părului pe spate. Simt compasiuneaprietenei mele, natura, singura care mă ascultă,singura care nu mă mustră, mereu aici pentrumine. Nu m-a părăsit precum el, nu a făcut-o șinici nu o s-o facă. O simt atât de aproape desufletul meu încât nimeni nu ar putea-o fura delângă mine.Mă așez în liniște pe banca singuratică din parc.

Mi-e frică parcă să și respir. Nu vreau să stric pacea naturii, nu vreau ca ea să fie supărată, numerită asta, nu din cauza mea. Și totuși mă ascultă, știu că o face. Mă străduiesc să nu dau frâuliber lacrimilor ce îmi pătrund printre gene.- De ce a făcut-o? De ce m-a părăsit? De ce nu e ca tine? Mereu ești aici, mereu pregătită să mă

primești și să mă asculți cu liniștea ta de neînțeles. El de ce nu a făcut-o? De ce nu e aici când amnevoie de el?Știu că nu-mi va răspunde, e prea liniștită ca să-mi poată da

unul. Probabil liniștea de dinaintea furtunii. Imperfecțiuneasufletului meu se încadreaza atât de bine cu hainele ei detoamnă. Liniștea devine prea asurzitoare ca să o mai pot asculta.Un teanc mare de frunze moi și roșiatice își odihnește greutatea

insesizabilă la poalele unui tei bătrân. Mă îndrept robotic catretei și mă arunc pe spate dând de comfortabilitatea frunzelor.

MMiihhaaeellaaCCîîrrssttiiaannIICC

RRooșșccaaTTeeooddoorraaIIIIIIBB

AArriippii ddee vviiss 3355

Frunzele iubesc mai mult

Adormeai în pădurea înfrunzită,ascultând strigătul păsărilor cântătoare.Înserarea îţi învelea trupul cu căldură.Lumina palidă era nehotărâtă:cine-i mai frumos?

Chipul tău, frunzele, seara?O căprioară ţi se aşeza la picioare,încercând, din răsputeri, să rămână trează.Te privea cuminte.

Capul tău rezemat pe muşchiul moaleera adâncit în vise,

inima în speranţe,lumea în minuni.

Am rugat vântul să bată cu putere,frunzele să le doboare.Să te mângâie uşorasemenea primei zăpezi din an.

Îmi era teamă să mă apropi de tine,mâinile să le ating.Te risipeai ca o iluzie,lasăndu-mă singur şi pe moarte.Dar frunzele iubesc mai mult. . .

Dinu Petrut , clasa a IX-a

Zăresc printre crengile goi ale teiului o frunzavie de un verde regal ce se leagănă din cauzavântului blând ce a început să bată. O privesc înneștire. E singură ca mine, singură pe creangagoala a teiului la fel ca mine în lumea asta atatde imposibilă. Unde sunt instructiunile viețiicand ai nevoie de ele?Dar dacă ea este încă acolo pentru că merită să

fie, poate că are un scop de îndeplinit la fel camine. Natura îmi confirmă gândurile,răspunzându-mi prin acorduri de chitară. Stai!Asta nu e prietena mea, e EL. Aș recunoaște

oricând acordurile astea. Mă ridic din teancul defrunze, câteva dintre ele lipindu-se de spatele meu. Le las acolo fără să mă deranjez a le îndepărta,îmi sunt prietene doar.Îl zăresc pe bancă pe care eu stăteam mai devreme. Ochii îi sunt pe corzile chitării. Mă îndrept

spre el și mă așez pe bancă, ștergându-mi lacrimile uscate de pe obraji. Nici nu am observat măcarcă am plâns. Eram prea ocupată să-mi vărs amarul naturii. O să o pot răsplăti vreodată pentruospitalitatea ei?Își termină reprezentația fără să spună nimic, stă pur și simplu și mă privește, ochii strălucindu-i

din cauza lacrimilor. Lasă chitara undeva pe banca și ma imbrațișeaza strâns. Nu spune nimic, nicinu trebuie. Știu că-i pare rău și mie îmi pare. Îmi arunc brațele in jurul lui fără să stau pe gânduri.Mi-a fost dor de asta, mi-a fost dor de EL.Simt ceva rece și umed pe umerii mei. Lacrimile lui se îmbină cu stropii deși de ploaie. Natura se

bucură plângând pentru mine, arătându-și încă odata iubirea pe care mi-o poartă. Mimez un'Mulțumesc! ' ce îi este adresat ei, prietenei mele cu haine regești de toamnă. Știu că a avut de afacecu asta, mereu e aici pentru mine. Mereu primitoare și fermecătoare, cu liniștea ei asurzitoare și cupalele ei de vânt dulci și prietenoase, mereu a mea, prietena mea. Tunetul ce inundă pajiștea ruginiecu ecoul lui nu mai pare înfricoșător, nu acum când EL e lângă mine.Până la urmă viața nu e despre cum supraviețuiești în furtună, ci despre cum dansezi în ploaie.

Pîrvan Ilona, clasa a IX-a

PPrroossiieeMMaarriiaaVVaanneessssaaIIEE

AArriippii ddee vviiss3366

Mai plutesc încă trandafirii mei prinaer?...

Aş vrea să culeg trandafiri din grădina inimii tale,Dar îmi e teamă că voi smulge unul din radăcinăDin rană se vor scurge petale de sângeAcoperind totul cu dragostea din tine.

Gardul se apropie odată cu trecerea timpului,Lasându-mă cu puţini trandafiri parfumaţi,Culeg floare după floare şi strâng buchetul la pieptDar se rupe, se destramă, luat de adierea caldă

Îngenunchez şi mă aşez cu spatele pe rana taVreau să îţi opresc sângerarea, dar nu mă contopescPământul se despică-n două şi mă înghite cu totulÎn urma mea, rămâne câmpul întins cu flori

Spune-mi,Mai plutesc încă trandafirii mei prin aer?. . .

Dinu Petrut , Clasa a IX-a

Sunt un fluture venit din amintire…

Țărmuri am cutreieratPeste meleaguri am zburatMunți înalți am întâlnitÎn drumul ce l-am pornit.

La tine,cititorule,mă-ntorcAducându-ți și puțin noroc.Lucruri nemaiauzite-ți spunDespre zmei si balauri care scuipă fum.Despre zâne și giganțiȘi despre prinți aroganți.

Curcubeul ce aripile-l poartăPentru tine l-am adus.El o poveste interesantă are de spus:Roșul despre războaie iți va vorbi,Albastrul despre adâncurile mării iți va povesti.Iar acum in mintea ta voi zăboviToate amănuntele să le știi.

Burlacu Andrada, clasa a VII-a D

AArriippii ddee vviiss 3377

OO ppoovveessttee aaddeevvaarraattăă

,, A fost odată. . . ’’ Acesta nu este un basm ,dar ar putea fi opoveste cu final fericit.Totul a început după ce am aflat că prietena mea din

copilărie este foarte bolnavă.Sentimentele de prietenie pe care le simțim una față de

cealaltă m-au făcut să-mi doresc să fiu alături de ea înmomentele pe care ea,Irina , le trăiește pe un pat de spital.Gândul că prietena mea suferă și că noi nu putem fi

împreună o perioadă bună de timp m-a determinat să merg ,săo vizitez.Astfel am ajuns la spitalul Marie Curie ; care însă de la

intrare mi-a redat suferința pe care o poate îndura un om.Copiii sunt cele maiminunate ființe și cele mai pure , de

aceea în primele clipe petrecute pe holurile spitalului amsimțit că ei , nu ar trebui să treacă prin așa ceva.Deși

totul în jur era decorat frumos pentru că ceibolnavi să nu se simtă departe de casă , amințeles că spitalul nu este locul cel maifrumos unde să trăiești.Într-o cameră de la etajul al treilea , am

zărit prin crăpătura ușii , un chip gingaș decopil ce privea abătut prin fereastră. Soareleii lumina fața palidă.Ochii erau pierduți într-o tristă priveliște pe

care numai Irina o putea descrie.Nici nu m-a auzit când am pașit in salonul

rece și m-am apropriat încet de patul ei.

Primăvara vietii mele

Copilăria este cu siguranță cea mai frumoasă perioadă din viața fiecărui om. Este timpul în careînvățăm să devenim maturi, este timpul în care, în sufletele noastre, se seamănă sămânțaînțelepciunii, a dragostei față de tot ceea ce este frumos.Eu cred că bunicii și părinții noștri doresc să mai fie mugurii de altădată, dar nu se poate.Acum ei trebuie să vegheze creșterea noastră, a mugurilor de astăzi. Niciun mugure nu ar putea

trăi, dacă nu ar fi ocrotit. Ei au nevoie de căldură, de lumină și de iubire.Școala este ca o livadă plină cu pomi de tot soiul. Fiecare este frumos în felul lui. Roadele sunt

diferite, dar toate plăcute.Orice pom care nu crește la umbra școlii și în lumina învățăturii, nu poate să aducă roade plăcute.Nu știu ce fel de pom sunt eu, dar îmi doresc să am roade bune și plăcute. Mi-aș dori să ajung un

pom cu roade bune, așa cum sunt dascălii mei.Acum sunt doar un pomișor cu primele mele floricele. Mă străduiesc să fiu un pom cu poame

multe și bune, dar până atunci mi-ar plăcea să aud de la dascălii mei:„Ești ca un pom cu mugurii aprinși!”

Panait Teodora, clasa a V-a C

SSiimmaaEEdduuaarrddIIBB

SSttăăttuulleessccuuEErriiccaaIIAA

AArriippii ddee vviiss3388

SStteejj aarruull îînnțțeelleepptt

Mă trezesc odată într-o poiană cu un singur stejar drept în mijloc. Era o poiană mare, luminoasă,plină cu flori, albine și multe alte vietăți, care mai de care mai frumoase. Stejarul era mare, plin defrunze și ghinde. Mă apropii încet de el și-l întreb:— Ce-i cu tine aici, singur?— Nu sunt singur! mi-a răspuns el. Sunt înconjurat de cele mai frumoase flori și cele mai

maiestuoase animale, care mă iubesc, mă ascultă și mă-nțeleg!— Dar ce faci aici? Tu întreții aceste ființe?— Da, eu o fac! Nucleul meu alimentează toată poiana, dând energii prin rădăcinile mele.— Deci, ești cel mai mare și cel mai puternic copac din acest tărâm?— Nu există vietăți care să fie mai bune decât celelalte. Aici toți suntem la fel de puternici

datorită sufletului nostru.— Tu spui că toți suntem la fel de buni sau răi datorită sufletului?— Ești ca un pom cu mugurii apinși. . .Și atunci m-am trezit. Mi-am dat seama cât de mult greșisem în fiecare zi. Trebuie să ne

respectăm unii pe alții, deoarece suntem la fel.

Buiac Alexandru, clasa a V-a C

SSccîînntteeiiBBiiaannccaaIIIIIIBB

A ridicat privirea către mine ,cerându-mi parcă ajutorul , dar s-a și bucurat când m-a recunoscut.Ne-am îmbrățișat puternic iar gândul că aș fi putut s-o pierd mă făcea să nu mai vreau sa ii dau

drumul.Era înconjurată de multe aparate care scoteau tot felul de sunete ciudate, iar mâinile ei stăteau

țintuite de niște flacoane cu sânge.După o oră în care ne-am povestit ce s-a mai întâmplat în viața noastră de când nu ne-am văzut,

Irina a închis ușor ochii sub oboseala bolii.Tristă și cu ochii îndurerați am plecat acasa.Am mers in vizită la spitalul de copii în fiecare

zipentru a-mi vedea și încuraja prietena mea dragă.După lungi și grele suferințe trăite printer doctori și medicamente, într-o bună zi vestea cea mare

m-a copleșit .Irina era sănătoasă și se întorcea acasă. Am așteptat-o cu multe cadouri și cu foarte multă

dragoste.Dacă ar fi să îmi doresc ceva mai mult in viață ar fi ca nimeni să nu simtă durerea și chinul unei

boli atât de grele.Copiilor bolnavi din toata lumea le trimit gândurile mele bune și vreau să devină povești cu final

fericit așa cum a trăit Irina.

Stoian Anda, clasa a VI-a E

SSttaannAAlleexxiiaaTTeeooddoorraaIIIIIICC

AArriippii ddee vviiss 3399

MMaaggiiaa ccooppiillăărriieeii

Mă iau de mână şi mă duc înapoi în copilăria mea, alterând sentimentul timpului.Privesc spre raftul meu cu jucării şi parcă văd fetiţa care ieri se juca de dimineaţă până seara ,

care alerga spre viitor sperând la un nou început.Acum privesc în gol. Aş vrea să mă pot întoarce la clipele copilăriei, atunci când temele erau doar

coloratul şi când nu aveam grijă pentru ziua ce va urma. Din raftul meu cu jucării aleg un ursuleţmic , roz care mă îndeamnă să recitesc jurnalul meu interior. Un ursuleţ simplu dar care înseamnăfoarte mult pentru mine. Prima mea jucărie din pluş. Şi când spun asta , mă gândesc la serile încare adormeam plângând ştiind că Domnul Roz , fiindcă acesta era numele lui , se află în oricareloc , mai puţin în braţele mele. Cu ochii ca de ciocolată mă privea adesea, iar eu credeam că mă

Oglinda sufletului

O oglindă a sufletului nu e una obișnuită. E modul în care te percep ceilalți. Sufletul tău e o mareîncăpere, aparent mică, ce poate avea în ea mii de lucruri dragi ție. Poate conține mai multăbunătate decât ți-ai putea imagina, dar un singur lucru face ca sufletul tău să sufere și să te facă rău:invidia. Ea te îndepărtează de ceilalți și îți inspiră sentimentul de ură. Poți alunga ura doar dacă îțideschizi inima. „Trebuie să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”Cataloghează-te ca fiind un pom. „Ești un pom cu

mugurii aptinși.” Dai roade bogate mereu. Lumina tainterioară strălucește și mai tare și împarte căldură atuncicând oferi dragoste aproapelui.Sufletul e cel mai important. E un tărâm al

sentimentelor. Pe acest „tărâm” se află un imens labirintal nehotărârilor, o cascadă înconjurată de florile bucurieiși un măreț castel al invidiei. Peste toate acesteadomnește un puternic rege, care ești chiar tu. Ai chiar șiun dușman. Toți au. Acela ești tu însuți, atunci când eșticuprins de ură și tristețe.— Cum? Unde? De ce? te întrebi atunci când ești

speriat.— Ești în cel mai mare coșmar al tău! răspunde latura

cea rea.Latura cea rea te face să renunți, dar nu uita că tu ești

mai puternic decât ea. Nu ai de ce să te temi. Prinde curajși sigur o vei învinge. Sigur că-ți pui întrebarea:— De unde vine frica?Ea vine din mintea ta. Pur și simplu în interiorul ei se

creează o barieră ce desparte fericirea și curajul de frică și tristețe.Frica pornește de la faptul că tu crezi că ceilalți te pot răni în vreun fel.Din punctul meu de vedere, oglinda sufletească poate fi de două feluri. Atunci când sunt mulți

oameni în jur, dar tu te vezi numai pe tine și când sunt și alte persoane în jur, iar tu nu te vezi doarpe tine, ci și pe ceilalți.Un om care într-adevăr e bun e cel care se consideră la fel ca toți oamenii, în sensul în care

fiecare este important.Nu uita niciodată! Deschide-ți sufletul spre alții ca și ceilalți să-și deschidă sufletul pentru tine!

Andrei Anca, Clasa a V-a C

DDiimmaaDDrraaggooșș IIIIIIDD

AArriippii ddee vviiss4400

IInniimmaa rrăănniittăă

Ai pătruns în mineOdată cu noaptea.Deși aproape te-ai rătăcitÎn noianul de sentimente,Am aprins felinarul iubiriiSă-ți lumineze calea…

M-am amăgit spunându-miCă mă vei iubi veșnic.A fost numai o noapteCând stelele-au valsatPe bolta prăfuită a inimii mele,Care te-aștepta cu iubire…

Te-ai adăpostit la streașina sufletului,Pe care l-ai orbitCu lumina efemeră a dragostei tale.

Când prima rază de soareMi-a mângâiat ființa,Ai fugit, părăsindu-mă…

Timpul vindecă rănile enorme,Pe care pașii tăi grăbițiLe-au săpat la poarta înca deschisăA inimii mele pustii,Care plânge neîncetat,Așteptându-te…

Rănile se vindecă, una câte una,Dar în urma lor rămân cicatrici.Inima a încetat să mai plângăCu lacrimi de sânge,Iar, pe culmea însorită a sufletuluiUn înger a scrijelit mare: ,, Te iubesc! ”

Rotarescu Maria, clasa a VI-a E

poate asculta şi înţelege. Îmi plăcea să cred asta. Pot spune că el reprezenta cheia tuturor secretelormele.Acum, însă, e diferit. M-am schimbat. Am crescut. Nu mai am timp de jucării. Sunt aşa

dezorientată ca un pescăruş zburând în cerc , înainte de furtună, neştiind unde să aterizez. Parcă aşfi vrut să amân aterizarea, şi am ajuns aici prea devreme. Copilăria a trecut prea repede.Stau întrefosta mea viaţă şi etapa următoare.Mi se spune adesea că par aşa de puternică şi de controlată. După ce am auzit această mărturisire

, am ajuns să urăsc să mi se spună că sunt puternică, să fiu mereu cea pe care toţi se bazează căpoate face ceea ce nu fac alţii. De ce ?Sunt doar un copil. . .

Zota Mădălina, clasa a VIII-a C

VVooiiccuuTTeeooddoorrIIIIIICC

AArriippii ddee vviiss 4141

AANNOOTTIIMMPPUULLDDEECCLLEEŞŞTTAARR

OO mmiiee ddee sstteellee

Un pas greoi pe abisul întins,O sfioasă răsuflare se înalță în întunericul mascat.Un singur sunet tremurând,Un întreg peisaj hibernând.

Negrul cer se-ntinde la nesfârşit,Drumul merge către infinit.Frigul te înghite nesătul,Tăcerea nu te liniştete destul.

O mie de stele coboară pe pământ,O sută de gânduri te străpung.Grămezile de fulgi te pietrifică,Miile de paşi lăsaţi în urmă te veghează.

Paradisul macabru de gheață te înfiorează,Întunericul surd te îndurerează.Zăpada si frigul te-au moleşit,Iarna a venit!

Anghel Andreea , Clasa a VII-a B

PPîîrrvvuuMMaarriioo IIAA

Anotimpul de cristal

Luna tainică a răsăritPe cerul nemărginit.Giuvaiere şi cristale,Aşteptând emoţionate,Stau pitite-n luna marePentru startul de plecare.Siluete de argintDansează cât cuprindDirijate, îndemnate,Cu paşi lini, plini de dreptate.Se clatină încolo-n coaNumai pentru a vedeaPrimul fulg praşutistCare a sărit vreodat de-aiciVântul şuieră neliniştit,Luna se arată dintr-un norAmândouă-s pregătitePentru magia unui tainic dor.Un cristal micSe izbeste doar un picDe pământul îngheţat.Alte mii şi miiÎl urmează grijulii.Dimineaţa în amurgul receCând copii stau să pleceCătre şcoli şi grădiniţeVăd sclipirea de afară:S-a abătut asupra noastrăAnotimpul de cristalIarna cea fără egal!

Ştefan Dalia,Clasa a VII-a B

AAlleexxaannddrraaȚȚiinnttaa

AArriippii ddee vviiss4242

BBaassmmuull nnaattuurriiii

Era o zi de iarnă, iar Tudor mergea prin zăpadă. Deodatăceva ca argintul îi cade pe mână. Era un fulg ce incepu să-ișoptească:- Noi, fulgii, suntem ca niște ființe care se nasc din cer șimor cănd primăvara vine. Ne bucurăm întotdeauna când copiiise distrează facând îngeri și oameni de zăpadă.-Tudor îi răspunde pe același ton șoptit:-Fulgule, nu știam atâtea despre voi și sper să-mi mai poțipovesti!-Desigur, doresc să-ți spun o poveste despre prietenii noștri.-Iar fulgul continuă repede:-Cănd vine Craiasa Zăpezii, frunzele copacilor cad, iar noi leacoperim sub o plapumă albă asemenea cristalului și încercămsa le alinăm durerea.-Tudor îl intrerupe neînțelegând:-Dar frunzele nu se întorc la primăvară?- Se întorc, băiete, dar nu aceleași frunze. Așa este viața! Și noi, fulgii, vom dispărea și înultimele clipe ne vom ascunde în cele mai răcoroase locuri pentru a nu ne găsi razele soareluigalbene ca perele coapte.-Acesta este basmul naturii.-Fulgii de zăpadă își opresc zborul și privesc îngrămădiți în norii cenușii răzleți bucuria denecuprins a copiilor. Cerul se înseninează la fața, iar soarele zămbește prietenos.

Vlad Budescu , Clasa a VI-a C

Basmul anotimpului alb

Îl începe un fulg de nea—cu glasul viuaprins, cu obrajii argintii---șoptind: ,,A sosit !. . . ’’Fulgii, murmură împreună, întrebător: ,,A

sosit?’’De departe, vrăbiuța hotărășteȘ ,,A sosit . . . ’’

Vrăbiuțele o aprobă dând din cap: ,,Cip-cip,cip-cip’’ .Sub plapuma de stele se ascund faimoasele

fire de iarbă, care se roagă suspinând:,,sssspune .. . ssspune .. . ’’Întreaga natură se află în bezna alba.Pe

crengile golașe ale copacilor se zăresc țurțuride cristal care, în ruptul capului nu le poțiconvinge să plece.

Prin argintul văzduhului, răsare lunamaiestoasă care se laudă de fapta făcută.Îmjurul ei sunt stele care o aplaudă fiindcă ele

sunt mai mici și trebuie să asculte.În urmă cu ceva timp luna s-a hotărât săîmprăștie jocul de fulgi prăfuiți cu albul mat lacere a mai adăugat acea pulbere de diamant.

Lumea cea necuvțntătoare s-a ascuns,adunându-și gândurile pentru viața maicălduroasă în fantasticul tărâm al viselor.În jurul copacilor golași, nici urmă de frunze

pictate de fructe, dar singura culoare în pădureacea sumbră este acuareua verde a braduluiîmpodobit de ornamente viu sculptate deculorile toamnei neuitate.Basmul e infinit, dar ca printr-o magie s-aprefăcut în flori și firele de iarbă au revenit lajocul lor de valuri verzi de bucurie.Primăvara povestește noul basm, care edeabia la primul rând de aur al anotimpuluitrecător.

Sandu Lavinia-Ioana, clasa a-VI a D

ZZăăiinneessccuuRReebbeeccaaIIIIIIBB

AArriippii ddee vviiss 4343

Clipă de poveste

Coborât din împărăția înaltului, un fulgde nea mă privește lung și mă întreabă:- Ce faci la geam, draga mea?- Am zărit zâna ienii – regina acestuiținut. Cred că a venit. . .- Da, iarna vine obosită din lunguldrum şi îşi apleacă aripa mare şi albăpeste creștetul munţilor unde poposeşteun timp, apoi coboară păşind pe drumurişi cărări. Coboară albă, tăcută, pestecăciulile de paie, peste case şi peste pomiidezbrăcaţi de frunze.Grădinile moarte, curţile oamenilor, uliţelesatului le acoperă cu zăpadă moale şi pufoasă.Ea se arată la capătul toamnei bogate, ca ocerşetoare leneşă şi zderenţăroasă. Se întoarcedin călătoriile sale supărată şi mânioasă.Văzută de cei mici, iarna vineca o mândră şi frumoasă crăiasă,cu veşmânt alb, cu rochie lungăşi cămaşă largă, fluturând voalulde mireasă. O aşteaptă copiii cunerăbdare, ieşindu-i în cale cusănii, patine, schiuri, cu alaiulbucuriei în urma ei. Se bucură şicei mari, părinţii şi bunicii, ce oaşteaptă ca pe o vreme de pace,după o perioadă lungă dezbucium. Auzind vântulşuierând, câinii lătrând şi iarnase zbuciumă strigând,ameninţând şi lovind cu biciulde gheaţă.Oamenii hrănesc vitele, sparg lemnele şi seîntorc grăbiţi în casă, lângă foc. Sărbătorile

iernii aduc de la cei bătrâni, de departe, urări şicolinde.Focul trosneşte în vatră, aluatul creştedospind, cozonacii trimit mireasma îmbietoare

şi dulce. Costiţele proaspete şisărmăluţele de porc firb înceaunuri, iar cârnaţii sfârâie întăvi.Sărbătorile iernii aducoamenilor gând curat, zâmbet,bucurie şi căldură, clipe lungi derăgaz, purtându-i cu gândul lacei scumpi şi dragi. Totulsemănă a cântec cald venit de labătrâni ca să ne înveselească şisă ne răsplătească truda.Femeile se adună la şezători,răsucind fir lung, ghicitori,basme şi poveşti.Bătrâna iarnă pare a fi mult

mai înţeleaptă decât suratele sale, nu-i nicileneşă, nici rea, dimpotrivă, ca şi celelalteanotimpuri îşi are frumuseţea ei. Ea aruncăbelşug peste oameni, îi îndemnă la odihnă şi îipregăteşte pentru muncă şi viaţă.Domnia sa, iarna, este stimată de oamenichiar dacă le mai pricinuieşte şi necazuri.Iarna se apropie de plecare, dar se pare cădinspre câmpie se îndreaptă primăvara cucăruţa încărcată de seminţe, grăbită săpornească pe ogoare.

Stefania Belu, clasa a VI-a C

VVooiiccuuTTeeooddoorrIIIIIICC

MMaannoolleessccuuBBiiaannccaa

AArriippii ddee vviiss4444

CCăăllăăttoorriiaa iieerrnniiii

Vântul sulfă prin hornurile caselor și spune :,,Vine, vine.. . ''Norii au început să cearnă steluțe argintii. Eio întâmpină pe Zâna înveșmântată în alb. Odatăcu venirea ei, zăpada se aşterne ca o mantiealbă şi strălucitoare, formând astfel covoarealbe şi moi.Natura este parcă moartă. Copacii de vată sevăd ca niște fantasme în zare. Animalele seascund în vizuini și așteaptă, înfrigurate ,venirea noului anotimp.Zâna a pus cuşme dealurilor şi a înveselitcopiii captivați de Jocul Iernii. Însă odată culăsarea tainicei nopți, totul în jur amuțește.Arborii devin refrenele, iar casele sunt strofelecolindelor.Misteriosul Crăciun își începe călătoria. El, întaină, răsplătește faptele bune făcute de cei maimari iubitori ai acestui anotimp, copiii, princadouri.Iarna deschide ușa spre o lume de basm:

minunată, plină de farmec și primitoare. Dar,când această Zână își strange bagajele argintii,căzute din cer, Primăvara, sora ei, îi ocupălocul și reînvie peisajul.Anotimpul geros ne oferă un tablou al naturiiimpresionant și ne deschide sufletele sprelumină, printr-o vrajă miraculoasă.

Foca Stefania, clasa a VI-a C

CCâânntteeccuull iieerrnniiii

A venit deodată, pe nesimțite și a pusstăpânire peste lume in cateva secunde,împreună cu armata ei de fulgi reci și sclipitori.Copacii, ca niște soldați muți, tremură submarea de omăt. Focul vessel strălucește însobele cenușii, iar fumul iese în clăbuci pehornurile caselor scufundate în oceanul deninsoare. Viforul nu se lasă mai prejos și cernezăpada albă ca făina. Și așa începe basmuliernii, un basm molcom și rece…Câmpurile, altă dată încărcate cu grânecoapte și vii cu struguri parfumați, acum suntcenușii și albe, lipsite de iarbă verde șiproaspătă. Florile înmiresmate lipsesc cudesăvârșire. Din când în când se zărește câte unpunct negru care se mișcă repede și disperatprintre mărgelele nesfârșite de cristal. Singurulsunet este cel produs de cântecul trist al iernii,cântat la harpa albă ca laptele. Când ninsoarease mai potolește, se zăresc șiraguri de sanii pecare stau copiii visători și fericiți, cu obrajii derubin. Oamenii de gheață primesc cu voioșie

viforul datător de viață. Insectele zumzăitoareale verii stau moarte sub mormântul înghețat.În lacul de gheață se reflectă, în nopțile senine,săgețile de sclipire ale lunii. Primăvara estedeparte, iar basmul continua tot mai mult, lanesfârșit, mărind tot mai mult chinurile naturii,atât de veselă și ispititoare în anotimpul de foc,vara.Dar, deodată, ninsoarea se oprește și devine oploaie fină, măruntă și deasă. Viforul aspru șisălbatic se domolește și scade din putere, scade,scade, până ajunge la un vânticel călduț, careclatină cel dintâi ghiocel apărut, unul mic, firav,răsărit sub streașina din care picurau lacrimilepure ale iernii. Dintre norii plumburii răsaresoarele, care trimite șuvoaie de viață caldăpeste pământul amorțit și încă înghețat. Iarcând un ultim fulg se apropie de pământ, ca unostaș lăsat în urmă, șoptește cu glasul sfâșietorde stins “Sfârșit” și aterizează lipsit de viață pemantia tot mai mică de omăt.

Stefan Petru Sabin, clasa a VI-a C

IIlliieeAAnnttoonniiaaMMiihhaaeellaa IIIIIIBB

AArriippii ddee vviiss 4545

IIaarrnnaa--țțiinnuuttuull ddee ppoovveessttee aall ccooppiillăărriieeii

Stau la gura sobei și privesc vâlvătaia flăcărilor, iar căldura care se răspândește în încăperemă duce la visare.Iarna de afară este grea. Crengile copacilor odinioară plini de frunze, acum sunt îmbracațiîn valulile iernii. Vântul suflă cu putere, iar crengile se scutură de puful alb care serăspândește pretutindeni.Prin văzduh iarna cumplită seamănă în mersul ei vălul argintiu peste ținutul de poveste alcopilăriei mele, satul bunicilor.Casele parcă nu se mai văd de atâta alb. Sunt învelite într-o imensă pătură de nea, iarfumul care iese pe coșurile lor ne arată ca încă există viață, că în aceste căsuțe, oameniiîncearcă să dezvelească acest ținut.Nimic nu este mai frumos în acest tărâm de gheață ca strigătele copiilor care ies la joacăcu săniuțele lor care sunt ca niște năluci pe dealurile semețe și albe din spatele caselor.Și basmul continuă până la lăsarea întunericului când pe nesimțite poposește pe boltacerească mândra lună, care pătrunde pe ferestrele caselor și se oglindește în limbile de focdin vatra sobelor. Peste tot se așterne liniștea și armonia în casele tuturor.Când te trezești și privești pe fereastră zborul fulgilor de nea, realizezi că iarna va fi lungăși grea, că fulgii vor zbura pretutindeni, că frigul va cuprinde întregul ținut și că primăvara emult prea departe.

Cighir David, clasa a VI-a C

EEmmooțțiiii ddee iiaarrnnăă

Potop, cad stele albe de cristalȘi-mi umplu sufletul cu bucurie,Azi s-a-mplinit și visul meu final.Privesc văzduhul cu nostalgie;

Privesc cum zboară-n cerul plumburiuMici fluturi argintii în roiuriȘi se-aștern pe-orașul cenușiuFormând troiene mari, ca niște înghețate cadouri.

La scară, zurgălăii zuruie și ninge.În noapte orașul e ascuns tainic,Iar emoțiile de iarnă parcă pot atingeOrizontul care-i precum un suflet singuratic.

Potop de vaste sentimenteÎnlăuntrul meu.Ieri sufletu-mi era plin de mari regrete,Dar de azi voi privi înainte mereu.

Bordei Valentina, Clasa a VIII-a C

DDiiaaccoonneessccuuTTuuddoorrIIAA

AArriippii ddee vviiss4646

Iarna-frumoasă ca o poveste

Un fulg de nea începe să povestească cuglas subțire tuturor ființelor și fraților lui,basmul iernii.Într-o seară geroasă și friguroasă, pestepădure a apărut o fetiță jucaușă care aruncazăpadă și rafale reci de vânt. Din cer cădeaumărgăritare și cununi de steluțe argintii careformau locul de joacă al fetiței. Aceasta aînceput să deseneze pe cer ca pe-o foaie noricenușii din care cad fulgi de nea albi și recifacând o broderie minunată copacilor.Un iepure a strigat-o și a întrebat-o:"Ce faci? Nu vezi că ne distrugi casele, copacii și mai alespădurea? Unde e Regina Vară? Fetița a început să râdă spunându-i: "E răcită și m-a lăsat pe mine sămă joc."Iepurele știa că afară poate fi doar cald, vara și primăvara și mai rece și ploios toamna, dar acumnu mai era nici una, nici alta.Fata continuă să se joace cu copacii, cărora le făcea codițe împletite și le prindea stele în coroane.Ea le-a povestit animalelor că fulgii din aripile îngerilor coboară pe pământ, dar pentru că nuaparțin acestei lumi, se topesc.

Zăpada strălucea până departe, luminând cerulîntunecat și luna trimitea văl de argint în noapte.A doua zi, animalele l-au strigat pe Bătrânul An,tatăl anotimpurilor: toamna, vara, primăvara șianotimpul necunoscut, ca să-i spună că aseară o fetițăa venit și a copleșit cu nea întreaga natură.Acesta spuse: "De acum o să te numești Iarna și veicoborî de pe creste, frumoasă ca o poveste"

Vilcu Sara, clasa a VI-a C

Semne reci

După o toamnă lungă şicălduroasă a sosit iarna. Amaşteptat-o foarte mult, iaracum este aici. Zilele sunt dince în ce mai scurte, iar cerultot mai posomorât.Temperaturile s-au înăsprit,iar soarele nu mai are puteresă încălzească. Tot ce maipoate să facă este să luminezecâteva ore pe zi.Azi-dimineaţă, stăteam la

fereastră şi admiram cumcerul arunca stropi leneşi înstânga și-n dreapta.Deodată,printre stropi apăru ceva alb.Era mai mare decât un stropde apă, dar pufos ca unghemotoc de vată. Era un fulgde zăpadă. Ca să fiu maiexact, era primul fulg de neadin acestă iarnă. Apoi amvăzut încă unul şi încă unul.În scurt timp, începură să cadăca cernuţi tot mai mulţi. Eraca o ploaie gingaşă şi albă. În

doar câteva minute zăpadavopsise totul în alb. Copaciipăreau daţi cu var, de larădăcină până la crengilegolaşe. Asfaltul negru alstrăzilor nu se mai zărea desub stratul de omăt, iaracoperişurile caselor erau şiele albe și strălucitoare. Încâteva minute iarna reuşise săschimbe toată monotoniaoraşului…

Brihoianu Florina , Clasa aVII-a B

PPaavveell FFrrăățțiillăă IIAA

AArriippii ddee vviiss 4747

IIaarrnnăă ddee ppoovveessttee

A fost o dată o iarnă de poveste. Noaptea a nins necontenit, iar dimineața totul era acoperit de omantie albă de zăpadă. Soarele dimineții se oglindea în albul imaculat, iar pe fereastra înghețată,gerul naprasnic ce stapânea totul, pictasefascinante steluțe argintii.Este tabloul de iarnă perfect, din care lipsesccopiii la săniuș. În jurul prânzului , atunci candgerul mai slabise din putere , au aparut primiitemerari. Un baietel si o fetita, trăgeau de zorde o săniuță. Purtau căciuli din care li sevedeau obrajii roșii. Se căzneau să pătrundătroienele formate și era clar că nimic nu-i puteaopri.Ca un semnal a fost apariția lor, în câtevaminute ulița era plină de veselie. Linișteadispăruse cu desăvârșire și strigătele lor erau amplificate de un ecou plăcut . Țipetele de bucuriestăpâneau acum întreaga uliță și totul era stăpânit de energia lor molipsitoare.Părea o zi fără de sfârșit. Niciun semn de oboseală pe chipurile copiilor, dar totuși cineva a cedat.Soarele a început să pălească încet, încet în fața nopții. Șuvoaiele de fum ce ieșeau din coșurilecaselor au început să se întețească, semn că gerul nopții trebuie învins în fiecare casă.Liniștea nopții, gerul năprasnic, mantia albă de zăpadă, căldura din odaie și copiii ce așteptau onouă zi de săniuș sunt elementele unui tablou de iarnă rupt din basm.

Văleanu Ana, clasa a VI-a C

BBăăbbooiiVVaalleennttiinnIIIICC

Liniște albă

Omătul a acoperit pământul cu plapuma sa,iar vântul trececa o fantasmă prin pomii dezgoliți și melancolici. În totorizontul nu se zărește pic de viață. Nimic nu mișcă,nimic nurespiră. Nu se mai văd nici măcar copiii care să iasă cusăniile,nici măcar oamenii care să zumzăie prin curțilelor…absolut nimic. Este doar liniște,liniște și iar liniște.Estraniu și totuși fermecator. Iarna e un anotimp misterios,plinde secrete pe care nu mulți le deslușesc.Din tabloul alb numai fumul încărcat ce răsare din coșurilecaselor,mai schimbă puțin culoarea. Se ridică apoi in aerulînghețat și dispare…În casele adormite se mai ivesc prinferestre luminițe de lumânare,dar apoi dispar și ele. Cum ammai spus,iarna e un anotimp misterios.Dar,pe cer,o săgeată își face cale. Este doar o pasăreîntârziată care fuge de cruzimea iernii. ,,Fugi,zboară departede aici. Nu fi și tu blocată în această liniște albă! ”

Dogaru Andreea , clasa a VIII-a C

BBaarrllaabbooii IIooaannaaIIIIIIDD

AArriippii ddee vviiss4848

Iarna

Este iarnă şi ninge foartetare, cu fulgi care plutesc învăzduh şi se aşază într-uncovor din ce în ce mai pufos.Zăpada scânteietoareîmpodobeşte copacii cughirlande ce par nişte figurilede zahăr.Derdeluşul este plin de copiiveseli, cu obrajii aprinşi.Casele sunt înconjurate de uncâmp de cristal. Cerul esteposomorât şi trist, iar soarele,

prizonier în spatele draperiilorde nori gri, a adormit.Iarna simbolizeazăsărbătorile de iarnă, care aducbucuria sau iubirea însufletele noastre. Aceasta esteca o zână albă ce soseşte pemeleagurile noastre, în saniasau ăn trăsura trasă de reni.Noi, copiii, iubim acestanotimp frumos deoareceputem desfăşura multeactivităţi în zăpadă.

Mărculescu Ştefan, clasa aIII-a D,

TTaabblloouu ddee iiaarrnnăă

Este iarnă. Copacii şi-auîmbrăcat hainele desărbătoare. Stau înfofoliţi înalb. Poartă cojoace de zăpadă.Copiii se dau cu sania şi cuschiurile. Fac cazemate şi seluptă cu bulgării. Zăpada leintră în cizmuliţe, iar aburiialbi le ies pe nas şi guriţă cafumul pe coşul uneilocomotive bătrâne.Andrei şi sora lui, Maria, facun om de zăpadă.

MMaaggiiaa iieerrnniiii

Un fulg răzleţ cade încet, încet… Pare un fluture cu aripistrăvezii. Păşeşte graţios, într-un dans lin.Toţi îl privesc vrăjiţi, fermecaţi de apariţia lui. Fulgul seaşează pe o creangă golaşă.Brusc, văzduhul devine o sală de bal, fluturi din cei maimari dansează în roiuri spre pământ.Copiii cu nasurile lipite de geam urmăresc întoarcereafermecătoare a iernii.Peste noapte dansul s-a prefăcut într-un covor de nea. Aîmbrăcat pomii în straie de argint, iar la ferestre a ţesut florisclipitoare de gheaţă.Tăcerea îmbracă totul în haine de cristal, doar un vântsubţirel şopteşte tainic: “Zâna iernii a venit! ”Copiii ies din case, ca să meargă la şcoală. Ei se luptă cuuriaşul alb şi ajung îngheţaţi. În clase este cald si bine.După ore copiii au uitat de pregătirea lecţiilor.Cu hăinuţe groase, cu fulare şi mănuşi au ieşit grupuri,grupuri, pe afară.La derdeluş este o mare hărmălaie. Cu obrajii rumeni se împing nerăbdători să le vină rândul.Repede, repede… alunecă săniuţa la vale.Unii copii preferă să facă oameni de zăpadă. Îi vezi rostogolind mingi albe şi apoi suprapunându-le, un nas din morcov, o oală drept pălărie şi ochii din cărbune. Încă doi, trei cărbuni pentru nasturişi omul este gata. Un copil şi-a luat fularul de la gât şi l-a legat omului de nea.Acum omul este ca viu. Te aştepţi să pornească cu puştiul spre casă.Alţi copii se bat cu bulgări. Se feresc, dar bulgări pufoşi le vin în faţă, pe haine. Nu se lasă maiprejos şi aruncă şi ei.Este un chiot şi o bucurie în aer!Basmul iernii pare nesfârşit, dar în înaltul cerului soarele zâmbeşte timid, amintind venirea altuianotimp: Primăvara.

Glineschi Adriana – clasa a VI-a C

AArriippii ddee vviiss 4949

MMeellaannccoolliiee aallbbăă

Cerul alb s-a deschis, zâmbește larg și împrăștie spre pământ o sumedenie de fluturi albi, dezăpadă, mici și gingași. Cei mai harnici prind câte o răsuflare de vânt, se cațără pe el și se lasăpurtați spre depărtări.Venită din zări, Crăiasa Zăpezilor, cu obrajii argintii, așterne o furtună de flori dalbe care îmbracăuniversul într-un alb imaculat.Norii se eliberază de povara fulgilor de nea care înțeapă obrajii rumeni ai copiilor iesiți la săniuș.Câteva vrăbiuțe zgribulite zboară din creangă în creangă visând la veselia primăverii. În timp ce

steluțele de gheață dansează vesele prinvăzduh, doi pici rostogolesc cu greu unbulgăre uriaș, care va deveni o parte dintr-un om de zăpadă. Cel mai mic dintre copiistrânge mândru în mâinile înghețate unmorcov cu rol de nas.Încet-încet se lasă seara, copiii seîndreaptă cu regret către case, iar fulgii denea adorm unii peste ceilalți, dorind să nustrice liniștea Omului de Zăpadă.

Matei Caragea, clasa a VI-a C

BBoollddaaDDeenniissaa IIIIIIDD

- Andrei, ai un morcov pentru omul dezăpadă?- Nu, dar putem folosi un băţ.- Bună idee, Andrei! răspunse zglobie Maria.Copiii se joacă, la fel şi fulgii de zăpadă.Totul este dansşi bucurie. Luciul gheţii laculuide peste drum este brăzdat de patine avântate înconcursuri de tot felul. Se apropie sărbătoareade Crăciun. Cu toţii îl aşteaptă ăe Moş Crăciun.El va veni cu sacul plin şi va aduce daruri doarcopiilor cuminţi.Spre seară, joaca se opreşte. Maria şi Andreise îndreaptă spre casă cu paşii scârţâind pezăpada de cristal. Adorm liniştiţi, iar în vis seîntâlnesc cu Zâna Zâpezii.

Tănasă Damian, clasa a III-a D,

Început de iarnă

Deodată s-a pornit un viscol care a durat toatănoaptea. Vântul bătea atât de puternic îngeamuri încât nu puteam să dorm. Dimineaţa,când am auzit ceasul deşteptător, am sărit din

pat şi am fugit la geam. Totul era acoperit de unstrat gros de zăpadă. Şi continua să cadă înfiecare minut.Nu a trecut mult şi cineva a bătut la uşă. Cesurpriză! Veniseră prietenele mele, Sara şiIlinca. Erau îngheţate de frig şi acoperite cuzăpadă. Şi-au scos hainele, s-au descălţat şi s-au aşezat lângă calorifer pentru a se încălzi. Le-am servit cu un ceai fierbinte şi cu biscuiţiscoşi din cuptor.Deodată, se auzi un clinchet de clopoţei. Osanie mare, trasă de doi cai trecea pe stradă. Înurma ei, o întreagă ceată de copii alerga veselă.Văzându-i, ne-am îmbrăcat cu haine călduroaseşi ne-am alăturat grupului.După ce le-am făcut cunoştinţă cu prietenelemele, am reluat jocurile împreună, până lalăsarea întunericului.A fost cel mai frumos început de iarnă saudoar un vis frumos?

Ene Mara, clasa a III-a D

AArriippii ddee vviiss5050

PPeeiissaajj ddee iiaarrnnăă

Dragă jurnalule,Privesc de la fereastra camerei mele peisajul înveşmântat în roba argintie. Totul pare îngheţat. Pe

ochiurile de geam s-au format flori de gheaţă şi un curent de aerrece se strecoară pe la tocul ferestrei. În depărtare,de-abia semai zăresc oameni cărora gerul le muşcă feţele ascuţite, iarvântul le flutură poalele hainelor lungi. Fuioarele de gheaţăatârnă pe copacii încovoiaţi de ani. Un vânt geros stârneşte îndepărtare o furtună. Fulgii uriaşi de zăpadă coboară încet dincerul îngheţat de culoarea oţelului. Oraşul adormit esteîncununat cu o cuşmă de zăpadă de valsul fulgilor cristalini.Tabloul pare că se înveseleşte la auzul strigătelor de bucurieale copiilor ce au ieşit afară cu săniuţele. Cu nasul ca unmorcov, năsturei din cărbune şi o oală în care mama probabilpregătea mâncarea pentru Ajunul Crăciunului, un om de zăpadămă priveşte mândru.Îmi iau mănuşile, fularul , şi ies din casă pentru a mă lupta cuforţele gerului care , se pare , au pus stăpânire pe întregul oraş.

Zota Mădălina, clasa a VIII-a C

Feeria albă

Cerul se boltea verde, iar vântul abia adia, aducând înogradă ca pe niște fluturi târzii, cele din urmă frunze dincopaci.E o liniște neclintită,încât parcă toate împietriseră înasfințitul soarelui.Nimic nu e mai frumos decât spectacolul norilor, care,asemenea unor dantele de abur se rotesc amețitor, căpătândforme ciudate.Din înaltul cerului au început să cadă fulgi de zăpadă, carepar niște lacrimi ale cerului.Ai impresia că cerul se unește cupământul printr-o linie strălucitoare. Iar in liniștea apusului,simți adierea vântului, care te îndeamnă parcă să dansezi cufulgii de nea.Pomii copleșiți de zăpadă par niște statui înalte și amorțitepe vecie , dornici să cucerească înălțimile.Totul devenise alb și ți se pare că depășești granițele lumiireale pătrunzând într-un tărâm de basm.Fulgii de zăpadă carecad neîncetat formează o perdea strălucitoare și cad ușor pe pământul înghețat.Este atâta liniște în jur, iar lumina care cade pe zăpadă creează un joc amețitor.Zăpada a pus stăpânire pe întreaga lume.Soarele a asfințit,lăsând în urmă o liniște desăvârșită.Respir adânc, ca și cum aș vrea să păstrez în toată ființa mea imaginea peisajului de diamant!

Paraipan Rares , Clasa a VIII-a C

TTiiuuMMiihhaaeellaa IIBB

PPăăttrraașșccuuDDiiaannaaIIIIIIAA

AArriippii ddee vviiss 5151

NNăăpprraazznniicc vvuuiieett

Năpraznic vuiet urlă, îngânat de lupii suri ce-şi duc veacul prin pădurea închinată unui duh.Gerul geme, tăindu-mi sfoara unui gînd, stînd la gura sobei şi lăsând focul să învăluie limbi subsprânceană, ascult cum bunica cu obrajii roşii ca bujorii, brăzdaţi de viforniţa urgiei toarce fusul şiţese poveşti, aţâţată de parfumul de portocale necoapte şi de cozonacii cu multă nucă.În fereastra unsă cu aburi, iarna făureşte dantele de mătase şi le aşază ca o perdea ce strânge-nbraţe moi vântul.Ca o privighetoare de fum, cu aripile arse, viscolul brăzdează deşertul alb şi-n lipsa lunii palide,el fură nămeţile şi le-mprăştie ca pe nişte piese de puzzle. Licurici preschimb-n fulger goananourilor stranii, noapte crapă ziua-n două şi lasă acoperişurile să umble. Cerul cade iar omătul seridică către stele, dezlănţuind un infinit prezent.

Reveria mă cuprinde şi mă poartă, scormonind cuale mele coarne printre astre şi visând că beau osticlă plină de sete.Şi-n visarea perpetuă mă-ntâlnesc cu frumoasaIarnă, are aripi de înger, păr de catifea, buzele ninseşi obrajii reci ca gheaţa şi albi ca spuma laptelui.Dar deodată, bunica-mi ciupeşte roşul obrajilor şi-mi spune să merg cu colindul căci noapte a făcutloc zilei şi Ajunul Crăciunului.

Anghel Ovidiu,Clasa a VIII-a B

PPlluummbbuull iieerrnniiii

Era o seară ploioasă de toamnă. Ploaiabătea în geam monoton, iar eu stăteam încamera mea și mă uitam la TV. Plictisealaîmi ucidea sufletul visător treptat ca oparadă militară ce stăpânea triumfătoare șiorganizată sub un Arc de Triumf.Deodată, dorința mea cea mai arzătoareprinde viață. Plumbul iernii mă înconjuraîmbrățișându-ne pe mine și pădurea: douăființe contopite. Gerul care mă cuprinse fualungat de căldura brazilor care îmiaminteau de Crăciunurile din copilărie,verdele lor sfidător învingea coșmarul receși transforma realitatea într-un basm. Acești soldați veșnic tineri erau învăluiți de fulgi argintii ce-ifermecau, fulgerându-i cu mici explozii de veselie, dând o strălucire orbitoare pădurii.O căprioară galopa cu gingășie pe neaua înăbușitoare în care eu mă afundam până la genunchi,dar ea plutea cu eleganță pe norișorul strălucitor.Cerul pustiu fusese de mult năpădit de fulgii cernuți de Zâna Iarnă în sita anotimpurilor.Cum se risipește mireasma în ger, așa s-au dus toate. Magia a dispărut odată cu sclipirea primelorraze de soare automnal și eu a trebuit să plec la școală.

Bărăscu Oana, Clasa a VIII-a B

AAlleexxaannddrraaȚȚiinnttaa

TToommeessccuuEElleennaaIIAA

AArriippii ddee vviiss5252

PPoovveesstteeaa iieerrnniiii

Povestea iernii e spusă din bătrâni în bătrâni și începe cu aerul rece încare sunt fulgii cusuți de zâna omătului, ce treptat se desprind și plutesclin, ca bărcuțele pierdute pe mări…Astfel, frigul cu ochi de sidef ia sub stăpânire natura și o transformă ingheață sub vraja lui, iar puterile soarelui scad.Copacii își plâng de milă cu țurțuri lungi, sticloși, pentru că au rămasfără frunzele care altădată foșneau si cântau după placul lor.Pătura de nea înghite casele și dealurile și învelește gâzele amorțite șiînfometate.Norii de clăbuc lăcrimează de la fumul din sobe și, posacii, desupărare, se fac suri.Vântul țipă de durere, iar păsările rămase pentru a-și păzi cuiburile îi

răspund cu un croncănit lung, de compătimire și tăcerea pătrunzătoare se rupe.În vetre, din lemnele care trosnesc în foc, ies prin horn scântei care ajunse în înaltul cerului sepreschimbă în stele ce veghează alături de luna ce seamănă cu un mare bulgăre de zăpadă careluminează potecile bătute în diamante strălucitoare.Mici salcâmi se îmbată cu dulcele miros de cozonaci făcuți de gospodine în cinstea sărbătorii cepe toți îi încântă, nașterea lui Mesia.Prichindeii se uită mirați pe geamul poleit cu stele de cristal și, curajoși, ies afară in războiul deomăt, sub ochii plini de admirație al unor cireși încărcați de promoroacă.Ca o ultimă speranță, soarele trimite trei săgeți aurii înflăcărate ce încălzesc pământul, copacii șigândăceii. De nicăieri, un ghiocel brav iese prin plapuma albă ca laptele chicotind de bucurialuminii.Frigul e acum învins și alungat de primăvară, ce e pregătită să vindece pe toată lumea!

Piron Eugen, clasa a VI-a C

DDuummiittrruuAAnnaaMMaarriiaa IIIIII

Molatic văl de negură

Molatic văl de negură se abate peste zări, înghiţind şipăduri şi văi şi stânci şi aşezări. Văzduhul, cernit veşmântîmbracă la priveghiul fumegătoarelor feştile. Plopii,galbene câmpii, în auriu tuş se-nmoaie şi scaldă-n frumossoare, pământul ruginiu, stafidit şi uscăţiv. Praf decărămidă arsă, în zbor nourii cern, peste pădurea-naltă, caun castel de fier.Vîntul geme prohodind altare neisprăvite de lacrimi şidor, în depărtate orizonturi asfinţite. Toamna împovăratădescoase încet, încet târziile frunze, stropind pământul cu lacrimi de ceară, făurind mirific covor, cesub paşi grei ai eternului visător trozneşte jelind de amar şi îndelungat zbor.Pe iarba mătăsoasă se nasc sîmburi de lumină şi de sus încep s-adoarmă roiuri, roiuri de fluturialbi deşiraţi de iarnă dintr-o crinolină. Aprig război se-nalţă pe-a cerului genuni, corăbii mari deceaţă îneacă-n negru albastrul-verzui. Şi tot coboară şi coboară, topindu-se şi revenind şi-mpingsoarele mort în pământul ofilit.Învie iar, omătul argintiu şi-mprăştie troiene dantelate pe ogorul viscolit. . . .Aşa se rupe iar surdinaglorioasă şi crivăţul aprig, ca un clopot urlă necontenit. . . .

Anghel Ovidiu , Clasa a VIII-a B

DDuummiittrruuBBiiaannccaaIIIIIIAA

AArriippii ddee vviiss 5353

Povestea pădurii îngheţate

Natura suspină încetişor. Toamna s-a rătăcit şi iarna cea sprintenăo prinse din urmă.Înainte de a pleca în marea aventură a hibernatului, animăluţelese adună pentru a auzi povestea spusă de un stejar erudit. Când seaşterne liniştea începe şi povestea: ”A fost odată o pădure magică,unde fiecare dorinţă ţi-era îndeplinită. Aici era veşnic vară, pânăîntr-o zi, când o vrăjitoare cu sufletul rece ca gheaţa, a transformat-o în iarnă veşnică. De acum, totul se schimbase: vântul ce cânta duios ca un înger, acum, şuiera

prin pădure lăsând în urma sa un ecou; norii plângeau cu lacrimireci ca un izvor de fantezii pe crengile golaşe şi pădurea îşiscutura pomii de brumă, dar nimeni nu putea face nimic.Au trecut trei ani de atunci, dar într-o zi, la marginea pădurii,apare un copil care a evadat din realitate, neputând să seîntoarcă pe tărâmul real până nu va rescrie povestea, de aceea acăutat vrăjitoarea şi s-a luptat cu aceasta până ce totul a revenitla situaţia iniţială, iar el a putut pleca pe tărâmul numitrealitate”.Atmosfera de poveste, face în aşa fel încât să adoarmă toateanimăluţele ce urmau să hiberneze, iar pădurea înfrigurată caun desen de sticlă îşi scutură pomii de zăpada rece, visând căprimăvara se va întoarce curând.

Drăgulescu Andra, clasa a VI-a D

FFuullgguull ddee nneeaa

Pe obraz, pe nas, pe umăr,Tot cad fulgii, fără număr.S-a oprit în palmă unul. . .lute, iute, închid pumnul.Desfac pumnul,Unde-i fulgul?Am în mână un strop de rouă,Sau un bob de apă? Plouă?S-a topit în mâna mea,Ca o lacrimă de nea.. .

Sava Simona, clasa a VII-a A

IIaaccoobbMMaarriiaa IIIIIIDD

PPoovveessttee ddee iiaarrnnăă

Totul a început destul de târziu, când ultimulfir de iarbă, a spus:”A fost odată. . .”.Nu mai era nimeni să întrebe:”A fosst?”. Șinici gânsacul care aproba. Era pustiu acum.Mulți fluturi albi călătoreau, călătoreau tottimpul în zbor. Soarele joacă “Leapșa” cu noriibosumflați care aleargă neîncetat.Fructele, legumele și-au făcut bagajele și s-aumutat unele în casele oamenilor și altele auplecat departe.Pomii și copacii și-au schimbat straielegalbene, roșii, ruginii în unele albe și groase.Florile însă nu au mai găsit veșminte demărimea potrivită și au înghețat.Din coliba de omăt din vârful munteluidoamna Iarna iese și întinde covorașul eicălduros peste toate ținuturile.Gerul își adună boldurile și zboară peste tot,înțepându-i pe toți și pe toate. Apele și-au trasdeasupra capului un acoperiș lunecos.

Casele somnoroase fumegă nervoase că aufost acoperite de nea, iar fumul cenușiu aleargăprintre nori.Focul vesel din sobă privește cu căldură laghirlandele de țurțuri agățate de streașina casei,care se transformă pe rând în apă rece dincauza flăcărilor fierbinți.În curțile caselor oamenii înfrigurați sapătunele în omătul gros de nouă coți.Păsărelele rămase își fac cuiburi din ce maigăsesc. Ele își iubesc puii foarte mult, ar faceimposibilul pentru ei.De asemenea, copiii se bucură de zăpadă și sejoacă pe derdeluș. Dar toți pleacă acasă trăgândsania grea după ei, căci seara se lasă precum omantie misterioasă, pe care Luna de lapte acroit stele nemuritoare.Acum focul vesel din vatră ne invită săascultăm sfârșitul basmului iernii și în final,ultimul țurțure cade de pe ghirlandă și se spargeîn mii de cuvinte înțelepte.

Lazăr Claudiu, clasa a VI-a C

AArriippii ddee vviiss5454

PPoovveesstteeaa lluuii FFuullgguușșoorr

Într-o anume zi de iarnă din fiecare an , toțifulgii de nea se întâlnesc şi îşi povestesc peripețiileprin care au trecut de când nu s-au mai văzut.După ce toți îşi spuseră poveştile, veni si rândul luiFulguşor, cel mai mic dintre fulgi.- Ooo , dragii mei prieteni, ce mult am aşteptatsa ne reîntâlnim ! spuse el. Am şi eu o poveste ,sau … mai mult o nedumerire.De ceva timp totul a devenit neobişnuit. Pomii,pâna acum negri şi mohorâți şi-au pus straiul bogatde nea, cercei de gheață, iar la gât perle de nea,bineânțeles mă refer la doamne , dar nici domniinu se lasă mai prejos. Toți s-au costumat în fracînsă cei mai speciali sunt domnii brazi.Ei cred că şi-au angajat servitori ce le-au pus unfel de cravată, care stralucește și licărește în toateculorile.După toate aceste pregătiri îşi face apariția șivântul, renumitul muzician. În bătaia sa, toțicopacii şi pomii îşi iau partenerele la dans.Cred că are loc o nuntă! Dar cine e mireasa? M-am întrebat mult timp, iar apoi a apărut.O fată încântătoare cu părul si pielea albe caspuma laptelui. Ochii ei albaştri străluceau precum

safirele, la felşi rochia safacută dingheață. Pecap purta ocoroniță destele, iar inpicioareconduri de

SSoossiirreeaa iieerrnniiii

Povestea începe odată cu sosireaprimului fulg de nea. Acesta își facebagajele cu ceilalți frați ai săi pe noriialbi ca spuma laptelui ce îi adăpostescși îi îngrijesc ca niște sluj itori buni aiiernii.A sosit timpul să cadă primul fulg denea care este urmat de sute de alțifluturași înghețați. Drumul de la nori lapașunea acoperită de magia iernii estefoarte periculos și oricând un fulg denea poate fi luat de cavalerii vântului șidus pe un alt tărâm al unui alt anotimp.Primul obstacol de care a trebuit sătreacă micii vestitori ai iernii a fost oarmată de cavaleri trimiși de regelevântului ce suflau un crivăț cumplit.Oparte din fulgii de nea a fost străpunsăde lăncile înghețate ale soldaților.Următoarea aventură a fulgilor a fostun stol de rândunele întârziat care segrăbea încredibil de mult să ajungă înțările calde.Unele dintre ele au prins cuciocurile lor ca o plasă uriașă de pescuitmulți solzi de nea.A mai rămas doarjumătate din marea armată de fulgi.Ultimul obstacol de care a trebuit sătreacă fluturașii înghețați au fostcrengile înalților copaci care se legănaude dorul verii.Teii și castanii auspulberat cea mai mare parte din fulgiide nea.Mai erau câteva minute și o sută defulgi se pregăteau să aterizeze înregatul iernii.Aceștia erau foartedezamăgiți că n-au reușit să acoperenici măcar o parte din pășune.Chiar înacel moment milioane de fluturașizburau prin cerul ce plângea cu lacrimide nea.În scurt timp tot câmpul fuacoperit de zăpadă,iar regatul iernii areînviat după mult timp.Aceasta este povestea fulgilor de neacare ne bucură cu frumusețea șistrălucirea lor în fiecare iarnă.

Lică Raul, clasa a VI-a C

TTăănnaassăăDDaammiiaannIIIIIIDD

RRooșșccaaTTeeooddoorraaIIIIIIBB

AArriippii ddee vviiss 5555

Tărâmul imaculat

Este o noapte fermecată de iarnă.Razele lunii îmi mângâie fața și mă lascaptivată de frumusețea ei. Merg la fereastră șiprivesc, însă rămân uimită de magia iernii. Unpeisaj de vis mă invită să iau parte la concertulunei nopți încântatoare.Fulgii de nea dansau pe muzica vântului șicopacii aplaudau cu crengile legănându-sepână la pământ. Luna începea să-mi șopteascăo poveste: ,,A fost odată. . . ’’ și încet, încet vrajamă cuprinde în aventura basmului. Vedeam olume fermecată în care chiar Craiasa Zapezii seplimba pe aripile norilor încărcați cu perle

îngețate din care prindeau viață mantiisclipitoare. Cu aceste haine fermecate, Crăiasaîmbrăca natura amorțită transformând-o într-untărâm imaculat.Din zări îndepărtate o stea căzătoare luminăîntregul paradis alb pe care îl metarmorforzăîntr-un ținut împodobit cu mii și mii de luminiscipitoare.Totul părea un tablou despris dintr-o povesteînghețată, iar vocea tainică a lunii îmi șoptea:,,Somn usor! ’’ . Genele mi se închideau ușor,ușor și o toropeală dulce mă cuprindea, visândla tabloul de poveste fermecat.

Răducan Alexandra, clasa a VI-a D

TTaabblloouu ddee ppoovveessttee

Iarna!În sfârșit a venit iarna! Zăpada albă și pufoasă cadedin văzduh și așterne un cojoc de omăt. Crengilecopacilor îmbrăcate într-un palton de nea stauamorțite în frigul de afară. Asta este adevărata iarnă!Eu și părinții ne-am gândit să le facem o vizităbunicilor. Din mașină am observat cum iarna neprinde din urmă în tot acest timp.La poarta casei se vedeau fluturași de argint care

zburau pe aripile nevăzute ale vântului ce unduiacrengile golașe ale copacilor.Mirosul de plăcintă din casa bunicii mă făcea să mă simt ca în rai. Fără sa stau pe gânduri am luato bucată încercând să hrănesc păsărelele care se adunau ciorchine la streașina casei. Ciocurile lornegre de-abia se zăreau din promoroaca ce le acoperise.Împreună cu tata și cățelul meu, Bella, am dat testul suprem, primul nostru om de zăpadă.Ca o prințesă de basm, grădina nostră îmbrăcată în haine de gală ne aștepta pentru mareaîncercare.Omul de zăpadă începe să prindă contur, iar morcovul, cărbunii, mătura și oala l-au făcut ireal deadevărat. De la depărtare părea o mogâldeață albă într-un tărâm de basm.Veselia copiilor și zâmbetele acestora parcă amplifică și mai tare acest tablou mirific, de poveste.

Ciupitu Rareș, Clasa a VI-a C

PPrroossiieeMMaarriiaaVVaanneessssaaIIEE

cleştar.Dar mirele? Îl întrerupse fratele său mai marepe Fulguşor?- Mirele, cred că este omul de zăpada de pestrada alăturată. El este îmbrăcat într-uncostum alb cu nasturi negri, iar pe cap şi-a puso pălărie roşie. Îşi aşteaptă de două zilemireasa. Ei încă nu s-au întâlnit. Marea

întâlnire cred că va avea loc în noaptea aceasta,la orele 12, când satele vor fi deja adormite submantia grea a nopții. Sunt foarte curios ce o săse întâmple! exclamă Fulguşor.- Și noi! îl aprobară prietenii săi şi aşteptarăcu toții marea clipă magică a întâlnirii.

Cazan Cezara, clasa a VI- a C

AArriippii ddee vviiss5656

VACANȚA DE CRĂCIUN

Era o zi de început de iarnă. Deși mai eradestul timp până la Crăciun, orașul eraîmpodobit de sărbătoare cu mii de luminimulticolore, iar vitrinele magazinelor parcăerau scene rupte din povești.Bogdan aștepta nerăbdător vacanța, dar celmai mult tânjea după momentul când va mergecu părinții să-și aleagă bradul pe care să-lîmpodobească. Era momentul lui preferat dinîntregul an.Într-o zi, îl aude pe tatăl său:— Hei, Bogdan, ești gata? Mergem să alegemun brad frumos pentru Crăciun?— Mai întrebi, tată? Sunt gata de un an! Abiaaștept să-i atârn de ramuri noile podoabe!Piața era parcă mai aglomerată în acea zi cade obicei, iar oamenii roiau în jurulnegustorilor de brazi. Fiecare vânzător își lăudamarfa, încercând să atragă cât mai mulți clienți.Pe Bogdan l-a impresionat un copil de 7-8 ani,care venise cu tatăl său tocmai de la Suceava casă vândă brazi de Crăciun. Era rumen la față,cu ochii micuți și vii. Dând informații bucurostuturor oamenilor, l-a remarcat și el pe Bogdan.— Cauți un brad de Crăciun? a întrebatbăiatul.— Da! a răspuns Bogdan. Tu îi vinzi?— Da, eu și cu tata, dar mai mult eu.— Cum te cheamă? a continuat Bogdan.— Mircea. Pe tine?— Bogdan.— Hai să-ți dau un brad frumos, vrei?— Ia să vedem, ce îmi oferi?

Mircea i-a făcut cu ochiul lui Bogdan și i-adat de înțeles să-l urmeze. După ce au străbătutcâțiva metri printre brazi, Mircea s-a opritlângă un brăduț nu foarte înalt, dar bogat înramuri și cu tulpina viguroasă.— E din parcela mea de pădure, i-a spusMircea. Dacă ai grijă de el până la primăvară, îlpoți scoate din coș să-l sădești într-o grădină șiîl poți avea alături toată viața.— Hmmm! se gândi Bogdan. Nu-i rău. Unbrad al meu toată viața pe care să-l împodobescan de an și care să crească odată cu mine?— Te-ai hotărât, Bogdane? a întrebat tata.— Tată, îmi place mult bradul ăsta, dar undesă-l sădim după sărbători?— Cum unde? La bunici în curte. În grădinițadin fața casei.Peste câteva ore, bradul stătea mândru însufragerie, împodobit cu globuri, bomboane deciocolată și multe luminițe multicolore. Încântec de colinde, Bogdan simțea că îi vibreazăinima la zilele frumoase care îl așteptau.Privind bradul plin de lumini nu s-a putut oprisă nu-i spună: „Ești ca un pom cu muguriiaprinși! ”, iar luminile au licărit într-un fel deparcă i-ar fi zis copilului:— Mulțumesc! Mă simt bine în casa ta!Astăzi, Bogdan este un om în toată firea, careare la rândul lui copii îndrăgostiți deSărbătorile de Crăciun. Chiar dacă au în fiecarean un brad pe care să-l împodobească, Bogdannu uită să-i ducă la casa bunicilor lui și săîmpodobească bradul de la poartă cu lumini detoate culorile.

Sandu Andrei, clasa a V-a C

PPrriinnțțeessaa FFuullgg ddee nneeaa

A fost odată ca niciodată o prințesă pe nume Fulg-de-Nea. Ea se numea așa, deoarece cândplângea lacrimile sale se transforau în fulgi albi și pufoși de nea care se așterneau ușor în urma sa.Prințesa locuia într-un palat de cleștar alături de tatăl său, Împăratul Alb. În acea împărăție totul eraalb: copacii aveau ramuri argintii și flori albe ca mărgăritarele, casele erau acoperite de un stratsubțire de zăpadă albă și pufoasă ce se scutura mereu din rochiile prințesei.Într-o zi, pe când Fulg-de-Nea se plimba prin grădinile sale culegând mărgăritare, simți un aerrece și imediat o cuprinse o neliniște. Alergă spre palat, dar un viscol puternic o împiedica săînainteze. Și prințesa alerga și alerga și alerga, însă palatul se îndepărta tot mai mult, iar viscolul oînvăluiau în nori mari și grei de zăpadă înghețată. Viscolul era hotărât să îi distrugă minunataîmpărăție. În acel moment, Fulg-de-Nea s-a oprit, a închis ochii, a întins mâinile și a început să

AArriippii ddee vviiss 5757

cânte. Pe dată zăpada a început parcă să danseze, iar căldura inimii sale a transformat-o într-uncovor moale și strălucitor. Viscolul s-a domolit ca prin farmec.Când a terminat de cântat, prințesa a deschis ochii. Mare i-a fost uimirea când a văzut toate caseledin gheață, covorul moale pe care pășea și liniștea care o înconjura. Atunci și-a dat seama deputerile sale.De atunci, prințesa Fulg-de-Nea a domnit peste frumoasa sa împărăție care s-a numit Împărăția deGheață. Ea a învățat să-și folosească puterile pentru binele împărăției sale. Ea a fost numităÎmpărăteasa Iarna și a început să colindelumea alături de Primăvara, Vara și Toamna.

Văduva Alexandra, clasa a VI-a C

Surâsul iernii

Un iepuraş zgribulit, încercând sa seadăpostească într-o vizuină, parcă şoptea:„Viiineeee, viiinee…”. Şi murmurul său seauzea din ce în ce mai tare.Un vuiet puternic se distingea in depărtare.Două vrăbiuţe gălăgioase se jucau de-a v-aţiascunselea printre ramurile pustii ale copacilor.Deodată de făcu o linişte albă. O voce îndepărtată si plăpândă a şoptit: „Am sosit! ”Începu o ploaie de gingaşi mărgăritari strălucitori. Aceştia de jucau de-a prinselea prin aer şipluteau ca un roi de fluturi albi. Ei zburau pe aripile nevăzute ale vântului şi acopereau jucăuşpământul cu o mantie albă, pufoasă. De-abia născuţi, fulgii erau purtaţi de vânt pretutindeni pentrua cunoaşte lumea.Încet copacii şi-au îmbrăcat paltoanele albe, crengile şi-au pus mănuşile argintii pentru a oîntâmpina pe marea doamnă a nordului. Şi casele se pregăteau de sărbătoare. La geamuri apăreauflori de gheaţă şi ghirlande strălucitoare. Peste acoperişuri şi-au tras căciulile groase încheiate cuţurţuri cristalini.Drumurile par nişte oglinzi poleite de soarele strălucitor. Şi ele vor să îi arate calea marii doamne.Dealurile fac de veghe ca nişte străjeri uriaşi, îmbrăcaţi în uniforme albe.

Copiii zburdalnici au ieşitcu toţii afară, pentru a ocunoaşte pe marea doamnă.Nemaiavând răbdare, seîncing la joacă printre troienede zăpadă. Cine poate să-imai oprească?Iarna surâde înţelegătoare.Ascultă freamătul şi larma şise strecoară încet în mintea şiîn sufletele noastre: o zânăalbă, fermecătoare, pe care nuo poţi uita!

Luca Mavrodin, clasa a VI-aC

BBoollddaaDDeenniissaa IIIIIIDD

PPîîrrvvuuMMaarriioo IIAA

AArriippii ddee vviiss5858

11 DDeecceemmbbrriieeConsiliul consultativ al şcolii se prezintăPrin activităţile dedicate zilei de 1 DecembrieClasa I A îndrumată de doamna învăţătoare Barbu Georgeta şi clasele a V-a B, C, a VIII-a A,

îndrumate de profesoarele Panait Alina, Balaban Doina şi Şerbănoiu Steluţa au omagiat ziua de 1Decembrie cu cântece şi poezii, cu întrebări adresate părinţilor care erau vădit implicati.Îmbrăcaţi în costume naţionale elevii claselor a V-a B, C au împărţit în clase şi în cancelarie

steguleţe şi cocarde transmiţând din emoţia lor.

AArriippii ddee vviiss 5959

PPAARRLLEEZZVVOOUUSSGGLLOOBBAALLConsiliul consultativ al şcolii se prezintă

Prin proiecteParlez vous global? este un proiect internaţional care vizează în principal

sensibilizarea populației occidentale la problemele cu care se confruntă Africa Sub-sahariana. Iobiective specifice, acest demers își propune familiarizarea cu termeni cheie cum ar fi cetățeniaglobală, emigrația, toleranţa și colaborare. Ineditul acestui proiect îl constituie alăturarea unor partenerieuropeni – Italia, Austria, Franța și Romania – ţărilor africane Senegal, Benin și Burkina Faso, înscopul cunoașterii problemelor actuale cu care se confruntă populațiile ţărilor subdezvoltate –dificultățile emigranților în ţările europene și impedimentele imigranților din Europa de Est. Romaniaeste parte a acestui demers lăudabil graţie Asociației nonguvernamentale Agenda 21 care aconștientizat necesitatea includerii în curricula autohtonă a unor teme de maxima actualitate faţă decare țara noastră nu este străina. Provocarea celor 16 instituții școlare române din patru comunitățidistincte – București, Prahova, Constanta și Buzău – a constituit-o inserarea în programa specifică uneidiscipline școlare a acestor teme comune pe plan mondial – globalizare, subdezvoltare, emigrație șiimigrație, cetățenie globala. Se știe că profesorul roman nu dispune de o libertate confortabilă înadaptarea programei școlare la necesitățile de învățare ale educabililor. Inspirația și preocuparea suntcele care pot anihila această rigiditate a sistemului, ceea ce multe cadre didactice preocupate în modreal de soarta învățământului actual, o fac cu certitudine.

Școala Gimnazială George Emil Palade, copilul mic al acestui proiect, alături deColegiile Naționale B. P. Hasdeu si M. Eminescu, dar și de Liceul De Arta Margareta Sterian , s-aevidențiat prin inventivitatea cu care a înțeles să adapteze cerințele proiectului la specificul cicluluigimnazial. Anul trecut școlar, cele șapte cadre implicate au urmat două cursuri de formare susținute deAgenda 21 , ca apoi, să proiecteze şi să realizeze fiecare cinci lecții interactive, cu țintă precisă –problemele secolului XXI. Diversitatea acestor demersuri este un punct forte, evidențiat decoordonatorul național, domnișoara Pavel Florina, reprezentant Asociația Agenda 21 . Enumerămprintre acestea lecții precum The Way Back to Africa, Drumul Mirodeniilor, Măștile, Competițiegastronomică romano-africana, Reporter pentru o zi, My African friend, Drama, Spicy Voyage,Ecouri româno-africane care s-au afirmat ca inițiative interdisciplinare şi crosscurriculare, mentorateîn echipa sau individual, unde elevii au putut să-și evidențieze talentul literar sau dramatic, săelaboreze proiecte de grup sau prezentări power-point, să interpreteze și să recite creații literare deorigine africana, să realizeze postere sau broșuri despre Africa.

A doua etapă majoră a acestui proiect presupune schimbul de experiență și de bunăpractică între organizațiile internaționale implicate. După participarea la schimbul național de la PoianaPinului din mai 2014, în toamna acestui an s-au derulat mobilitățile internaționale. În primele zile aleanului școlar am participat la Viena la o prima întâlnire a echipei lărgite. Toate tarile europene amcolaborat la evidențierea necesității conștientizării problemelor ridicate de globalizare. Vizita labiblioteca BAOBAB, dedicată exclusiv educației globale, cât și emisiunea comună de la postul deradio Alo Africa, au fost momente cheie ale schimbului. Contribuția majora a partenerului român a fostîn cea de-a doua vizită europeană, derulată intre 1 -3 octombrie 2014 la Buzău, când ne-a venit rândulsă fim gazde. Școala noastră a primit vizita a zece parteneri care s-au arătat impresionați de realizărileproiectului în instituția noastră. Deschiderea festivă de la Colegiul National B. P. Hasdeu a afirmat prinprezenţa celor mai importante figuri ale învățământului județean, importanţa acordată acestui proiect încomunitatea buzoiană. Pasul următor va fi acela în care alte zece instituții locale se vor alătura acesteiinițiative lăudabile. Mult succes!

Coordonator pe şcoală,Consilier educativ,

Profesor Camelia Timofte

AArriippii ddee vviiss6060

Schimbul international de la Viena

Aspecte din lectii

AArriippii ddee vviiss 6161

Prin activităţi pe diferite teme de interes general

AArriippii ddee vviiss6262

AArriippii ddee vviiss 6363

TTEEAATTRRUU ȘȘCCOOLLAARR

Prin teatru

Proiectul de teatru ,,Caragiale – contemporanul nostru ” coordonat de profesordoctor Gheorghe Elena şi profesor Zugravu Mirela împlineşte aproape un deceniu departicipări la concursuri interjudeţene , judeţene şi naţionale( fie că se numeşteConcursul interjudeţean de la Muzeul I:L:Caragiale Ploieşti Festivalul Copiilor sauFestivalul Eugen Ionescu ) sau la serbări pentru colegi , profesori sau părinţi.

Prin teatru elevii nostri isi pun creativitatea si imaginatia la lucru , , le combate timiditatea .

Presupune social izare , contribuie ladepâşirea emoţiilor şi temerii de avorbi in public , dezvoltă limbajul,pasiunea pentru lectură şiîmbogăţeşte cultura generală.

AArriippii ddee vviiss6464

ZZIILLEELLEE ȘȘCCOOLLIIII

Zilele şcoliiA devenit o treadiţie ca elevii , ,Şcoli i George Emil Palade să omagieze cu respect şi devotament pe cel de la care a

Împrumutat denumirea.Într-o zi frumoasă, cadrele didactice şi elevi i au organizat cele mai spectaculoase activităţi dedicate Zilei Şcoli i , activităţi

prin care şi-au pus în valoare nu numai măiestria, ci şi talentul artistic.Activitatea, organizată cu această ocazie a a constat în proiecte care s-au desfăşurat de-a lungul zi lei cu implicarea

activă a elevilor şi profesori lor şcoli i .

Fotografi i le au fost selectate de la clasele I A, V C, VI B, VI I I B, C, invatatoarea Barbu Georgeta, Axente Mirela, profesori i

Barbu Luminita, Oprea Catal ina, Craciun Mihai, Panait Alina, Zugravu Mirela.

AArriippii ddee vviiss 6565

ZZIIUUAA EEDDUUCCAAȚȚIIEEII

Prin activităţile dedicate Educaţiei Globale

În săptămâna dedicată Educaţiei Globale, cadrele didactice şi elevii ,,Şcolii Gimnaziale ,,George EmilPalade’’ din Buzău au organizat şi au desfăţurat activităţi ce au vizat securitatea alimentară , , în acord cu temapropusă pentru Săptămâna Educaţiei Globale pentru acest an , precum şi cele propuse de fiecare coleciv deelevi.

Elevii au realizat în colaborare , pe baza unei documentări dirijate , proiecte de grup , şi au tras un semnal dealarmă faţă de risipa actuală a hranei la nivel mondial .Elevii au citit articole despre urmările nefaste alefumatului şi au reciclat materiale .Fotografiile sunt grăitoare

AArriippii ddee vviiss6666

TTOOLLEERRAANNŢŢĂĂPPEENNTTRRUUUUNNVVIIIITTOORRMMAAIIBBUUNN

Consiliul consultativ al şcolii se prezintă

Prin activităţi

Activitate demonstrativă la clasa a VII-a B, consilier prof Moldoveanu

Luminiţa avand titlu Toleranţa pentru un viitor mai bun!

Toleranța poate fi înțeleasă în diferite moduri find consideratâ cheia evoluţiei umane.Pornind ca pretext de

la povestea lui Andersen Raţuşca cea urâtă s+au creat grupuri de lucru pentru a ilustra diferite situaţi i

pentru a întelege ce înseamnă tolerant si intolerant.

Tolerezi zi lnic si la rândul tău eşti tolerat!

Fotografii toleranta

AArriippii ddee vviiss 6767

ANEXA 2.

Scurta descriere:

Rățușca cea urâtă este titlul unei povești scrise de autorul de literatură pentru copii Hans Christian

Andersen, care are drept erou un boboc de lebădă, clocit de către o rață. Mica lebădă este

considerată mai întâi urâtă de către rațe pentru neasemănarea cu bobocii lor și, cum nici ea, nici

rațele nu văzuseră vreodată lebede, mica pasăre se încrede în părerile auzite. Se va întâlni

întâmplător cu un cârd de lebede, care o primesc, recunoscând în ea un boboc din ai lor.

Concluzii

Povestea poate fi interpretată în mai multe moduri. Regăsirea bobocului rătăcit simbolizează faptul

că există întotdeauna speranțe pentru cineva aflat într-un mediu nepotrivit. O perspectivă mai largă

reclamă acceptarea diferențelor dintre indivizi sau grupuri. Este o poveste pentru copii mici, care

poate fi de altfel și pe placul adulților. Aceasta are ca subiect central o rațuscă, dar care, de fapt,

este o lebadă în devenire. Fiind foarte urâtă, aceasta nu era deloc acceptată în comunitatea

păsărilor de gradină, fiind exclusă.

Propuneţi câteva calităţi pe care ar trebui să le aibă omul viitorului:

Chestionar

1 . Considerati ca romanii sunt in general mai toleranti decat ceilalti europeni?

2. Sunteti de parere ca aderarea la Uniunea Europeana va aduce modificari in

mentalitatea cetatenilor romani cu privire la toleranta?

3. Ce parere aveti despre felul in care minoritatile sunt tratare in Romania?

4. Daca ati fi pusi in situatia de a alege, ati dori sa fiti vecin cu un:

a) rrom; b) evreu; c) handicapat; d) homosexual; e) bolnav HIV; g) nu conteaza.

5. In familia dumneavoastra, cine este mai tolerant, mama sau tata?

6. Tolerati persoane de aceeasi orientare religioasa sau de o alta orientare?

7. Daca ar fi sa puneti in balanta sentimentele dumneavoastra, balanta ar inclina spre:

a) iubire si prietenie; b) ura si respingere.

8. In scoala dumneavoastra profesorii sunt toleranti cu elevii?

9. In scoala dumneavoastra elevii isi tolereaza profesorii?

10. Toleranta este responsabilitate sau valoare?

AArriippii ddee vviiss6868

PLIANTUL TOLERANTEI

Prof. Moldoveanu Luminita

*Toleranta (lat,,.tolerare’’=a suporta)

este un termen social,etic si religios,

aplicat la o colectivitate sau la un

individ, care defineste respectul

libertatii altuia , a modului sau de

gandire si de comportare, precum si a

opiniilor sale de orice natura(politice,

religioase, etc.)

*Notiunea de toleranta apare in

istoria culturii secolului al XVI-lea,in

stransa legatura cu gandirea umanista ,

reprezenata de Erasmus din

Rotterdam, in efortul sau de a combate

fanatismul religios.

*Alte personalitati care s-au remarcat

prin atitudinea lor toleranta in

confruntarea cu alte opinii sau

reprezentari asupra lumii au fost: John

Locke (1632-1704), Voltaire (1694-

1778) si Gotthold Lessing (1729-

1781 ).

*Toleranta este inclusa in , ,Declaratia

Universala a Drepturilor Omului’’

din 1948 a Organizatiei Natiunilor

Unite.

*Toleranta are limitele sale in normele

de drept, care reglementeaza

convietuirea membrilor

societatii,pentru apararea demnitatii si

libertatile oamenilor.

*Toleranta poate fi inteleasa in

diferite moduri.Astfel ,ea poate fi

adoptata in mod provizoriu sub forma

unei concesii,ca manevra tactica.Ea

poate reprezenta o acceptanta sau o

permisiune,ca forma a unui dezinteres.

Citate despre toleranta

,,Toate fiintele umane se nasc libere

si egale in demnitate si drepturi.Ele

sunt inzestrate cu ratiune si trebuie sa

se comporte unele fata de altele in

spiritul fraternitatii. ’’

*Declaratia Universala a Drepturilor

Omului*

,,Fiecare om are dreptul sa i se

recunoasca pretutindeni personalitatea

juridica.’’

*Declaratia Universala a Drepturilor

Omului*

,,Singuri nu realizam nimic in

lume.’’

*Sandra Day O’Connor*

,,Comunitatea inseamna puterea

care se alatura puterilor noastre pentru

a face lucrul care trebuie facut.’’

*Starhawk*

,,Legile singure nu pot asigura

libertatea de exprimare de exprimare

,pentru ca fiecare persoana sa-si poata

exprima fara consecinte negative

parerea,trebuie sa existe un spirit de

toleranta in randul intregii populatii. ’’

*Albert Einstein*

,,Testul curajului intervine cand

suntem in minoritate.Testul tolerantei

intervine cand suntem in majoritate.’’

*Ralph W.Sockman*

,,Conflictul este <<razboiul dintre

sentimente si ratiune>>.’’

*Blaise Pascal*

,,Prejudecata este o opinie fara

judecata.’’

*Voltaire*

,,Cine este inclinat sa nu-i respecte

pe altii,acela nu se respecta,inainte de

toate,pe sine.”

*Dostoievski *

*Adevarata toleranta ,in spirit

umanist, inseamna insa mai mult decat

o simpla ,,suportare’’ ,in sensul

originar ea presupunand respectul

opiniei contrare si este strans legata de

libertatea persoanei.Prin toleranta se

respecta deciziile altor oameni

,grupuri, popoare, religii, alte moduri

de gandire si puncte de vedere, alte

stiluri si moduri de viata. Astfel,

garantarea necesitatii spiritului de

toleranta depaseste cu mult domeniul

ingust al politicii.

*Opusul tolerantei este

intoleranta,care poate merge pana la

fanatism.,,Exista un singur lucru care

nu poate fi tolerat si anume

intoleranta’’ .

* Toleranta este respectul ,acceptarea

si aprecierea bogatiei si diversitatii

culturilor lumii noastre ,felurilor

noastre de expresie si manierelor de

exprimare a calitatii noastre de fiinte

umane.Ea este incurajata prin

cunoasterea , deschiderea spiritului

,comunicatie si libertatea

gandirii,constiintei si credintei.

*Toleranta este armonia in diferente.

Ea nu este doar o obligatiune de ordin

etic;ea este ,de asemenea, si o

necesitate politica si juridica.

*Toleranta e o virtute care face ca

pacea sa fie posibila si care contribuie

la inlocuirea culturii razboiului cu o

cultura a pacii.

*Toleranta nu e nici o concesie , nici

condescendenta ori indulgenta.

Toleranta este , mai ales, o atitudine

activa generata de recunoasterea

drepturilor universale ale persoanei

umane si libertatilor fundamentale ale

altora , in nici un caz,toleranta nu

poate fi invocata pentru a justifica

violarea acestor valori

fundamentale.Toleranta trebuie

practicata de indivizi,grupuri si state.

AArriippii ddee vviiss 6969

PPlluugguuşşoorruullşşccoolliiiiAho,aho dragi profesori,Pedagogi, învaţători,Voi dascălii din şcoala toatăAdunaţi-vă roată.Şi mai lăsaţi catalogulSă pot începe monologul.

Aho,aho copii şi fraţi,Staţi puţin şi nu mânaţiÎn clasă v-alăturaţi.Voi zice chiar foarte tare,Cea mai bună urare:Am ales elevi frumoşiDe la şcoala 15 scoşi.Şi urăm deoareceNoi suntem a 6 a D.Excelenţi la urături,Nu prea buni la învaţături.Ia mânaţi, mânaţi cu spor.Tare ca pe coridor!Hăi! Hăi!

Îi urăm întâi de toate,Foarte multă sănătateProfului de mate.Şi-i mai spunem să ne deaCâte-un 8 dacă o vrea.Mânaţi, măi, acum cu spor.Tare!Toţi în cor!Hăi!Hăi!

Şi aşa frumos de mână,Noi mai mergem la românăUnde văd că-i aventură.Fraze multe,amuzanteCuvinte dezmierdateŞi litere mii şi miiSă le împleteşti cum şti .Ia mânaţi acum, măi!Hăi!Hăi!

Biologia o iubimPentru că descoperimMicroscopul şi celulaCare pentru noi îi una.Şi celule cenuşiiLe folosim la prosti.Uraţi, uraţi, uraţiţNu va încurcaţi!Hăi!Hăi!

Fizica e o fetiţăCu ochi negri de vulpiţă,Ce alunecă la valeCu-o viteză uimitoareŞi-ajunge la punctul DFoarte repede.Uraţi, uraţi, uraţiNu vă înclinaţi!Hăi!Hăi!

AArriippii ddee vviiss7070

Cel mai multNe place acumGeografia , şi vă spunC-o descoperim când calătorim,În vacanţe:munte , mare,

Podişuri chiar şi izvoare.Doamne ce splendoare!Şi să vă mai spun:Hăi!Hăi!

Dacă rulăm cu vitezăAjungem şi la engleză.Unde drag ne esteSANTA CLAUSE de poveste.Şi cu a lui urare,HAPPY NEWYEAR!Pentru profesoare.

Şi nu la sfârşitAm descoperit:Sportul, alergatul, fotbalul ,jucatulCu-al nostru diriginteCăruia îi colindăm pe la sală şi îi urăm:Viaţă, lungă ,sănătate, răbdareŞi spor în toate!Hăi! Hăi!

De urat am mai uraDar mi-e că am supăraDomnii nostri profesoriFoatre iubitori.Şi le spunem de pe- acum:„LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE!”Să audă în viitorDe elevii lor.Şcoala noastră româneascăMereu să trăiască!Hăi! Hăi!Opriţi plugul, măi! !

Drăgulescu Andra, clasa a VI-a D

La Multi Ani!

2015

Colectivul de redac�ie:

Prof. Zugravu MirelaProf. Dr. Gheorghe ElenaProf. Ign�tescu AureliaProf. �erb�noiu Stelu�aProf. Bulf VerobicaProf. Panait AlinaÎnv. Popa MarilenaÎnv. Jalb� DoinaProf. Drena GeorgetaProf. Gheorghe RodicaProf. Cârstoi Livia

- coordonator- membru- membru- membru- membru- membru- membru- membru- membru- membru- membru

�tefan DaraAnghel AndreeaCiocan CristianBordei ValentinaZota C�t�linaAnghel Ovidiu

- clasa a VI-a B- clasa a VI-a B- clasa a VIII-a C- clasa a VIII-a C- clasa a VIII-a C- clasa a VIII-a B

Din sumar:

Interviul revistei .................... pag. 1

Simfonia Toamnei ................. pag. 3

Povestea C�r�ii ..................... pag. 14

Instantanee Verbale ............ pag. 21

Anotimpul de Cle�tar ......... pag. 41

1 Decembrie ........................ pag. 58

Parlez Vous Global .............. pag. 59

Teatru �colar ........................ pag. 63

Zilele �colii ........................... pag. 64

Ziua Educa�iei ...................... pag. 65

Toleran�a .............................. pag. 66

Plugu�orul �colii ................. pag. 69

NUMARUL 32SEPTEMBRIE 2014 - IANUARIE 2015Alexandra Țintă

ISSN - 1584-8728