“Metode de îmbunătăţire a performanţelor manageriale în rezolvarea dilemelor etice”

Studenta anului III

grupa BA-805

Specialitatea Business şi Administrare

Pintea Valeria

Chisinau 2011

Cuprins :

I. Dimensiunea etica a managerului

II. Repere istorice şi evoluţia eticii manageriale

III. Dileme etice în organizaţie si metode de solutionare a acestora

2

I. Dimensiunea etica a managerului

În lumea afacerilor, oamenii sunt adesea puşi în faţa unor dileme. Prin deciziile pe care le iau, ei sunt nevoiţi să acorde prioritate unor valori în detrimentul altora (respectarea unor termene de livrare sau respectarea normelor de calitate, încadrarea în limitele bugetului sau siguranţa condiţiilor de lucru, responsabilitatea faţă de clienţi, comunitate, angajaţi sau acţionari, calitate sau preţul produselor etc).

Interogaţia etică este drumul ce trebuie urmat pentru a găsi răspunsul corect la dilemele morale pentru a soluţiona arbitraje dificile şi pentru a alege între imperative contrarii.

Ce este bine?

Ce este corect?

Ce este cinstit?

Ce este adevărat?

Ce este responsabil?...

Acestea sunt tot atâtea întrebări în faţa cărora omul a fost pus din cele mai vechi timpuri. Problemele de mai sus sunt strâns legate de nevoia acută a individului de a se integra într-o comunitate, nevoie care-l împinge adesea să-şi depăşească propriile instincte şi să ţină cont de consecinţele posibile ale faptelor sale asupra celorlalţi. Din multiplele opţiuni posibile va trebui aleagă cea care, fiind în concordanţă cu propriile interese, nu aduce atingere binelui comun. La baza acestei alegeri vor sta întotdeauna anumite norme, principii, reguli, un anumit sistem de valori individuale sau de grup.

Bine, rău, valori, norme, principii, reguli, binele comun. Cu aceste noţiuni operează una dintre cele mai vechi discipline umaniste: etica.

La originea cuvântului etică stă grecescul ethos, care înseamnă caracter, obicei, morav. Etos este utilizat şi astăzi în limba română pentru a defini:

1) un ansamblu de trăsături specifice unui grup social sau unei epoci, moralitate;

2) specificul cultural al unei colectivităţi".

În ceea ce priveşte cuvântul morală, rădăcinile sale se află în limba latină, mos-moris însemnând morav, obicei, regulă.

Înţelesul actual al celor două cuvinte, aşa cum îl consemnează Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, este:

- pentru etică:

1) ştiinţă care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare şi cu rolul lor în viaţa socială;

2) totalitatea normelor de conduită morală corespunzând ideologiei unui anumit grup sau societăţi."

- pentru morală:

1) ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege ci de opinia publică;

2) disciplina ştiinţifică ce se ocupă cu normele de comportare ale oamenilor în societate.

Într-un sens mai larg, morala poate fi considerată ca unitate a valorilor şi anti-valorilor, a binelui şi a răului, însă moral este asimilat ideii de bine, pozitiv.

De foarte multe ori cotidianul ne confruntă cu situaţii care ies din sfera preocupărilor morale, multe dintre deciziile pe care le luăm în viaţă neavând o implicaţie morală. Toate acestea intră în sfera amoralului. Însă, atunci când răul moral se săvârşeşte cu intenţie (normele sunt încălcate în cunoştinţă de cauză), faptele şi persoanele devin imorale.

În viaţa privată sau în rolul său la locul de muncă - manager sau simplu angajat, fiecare individ trebuie să reflecteze asupra deciziilor pe care intenţionează să le adopte, evaluând consecinţele acestora din punct de vedere moral.

3

Domeniile la care se referă responsabilităţile etice ale unei firme şi aspectele implicate sunt următoarele :

- proprietari (profituri; riscuri);

- salariaţi (angajare; promovare; transferare; schimbare din funcţie; retrogradare; demitere; concediere; salarii; premii; sancţiuni);

- clienţi (calitatea produselor şi serviciilor; informaţii asupra conţinutului produselor; preţ; responsabilităţi şi servicii după vânzare);

- comunitate (protejarea mediului; sprijin bănesc şi material pentru servicii de sănătate, educaţie, învăţământ, cultură);

- instituţii ale statului (centrale şi locale)

Problematica eticii afacerilor se concretizează într-o serie de relaţii între persoane, între grupuri sau între acestea şi diferite categorii de organizaţii

În dorinţa lor de a obţine câştiguri imediate cât mai mari, companiile unele companii apelează la o serie de practici neetice, care de regulă au efecte defavorabile asupra consumatorilor şi a societăţii în general. Printre cele mai comune practici neetice menţionam:

utilizarea unor metode cât mai sofisticate de distribuţie şi promovare a vânzărilor, ceea ce se concretizeză în creşterea exagerată a preţurilor;

practici incorecte de marketing, concretizate în promovare, preţuri şi ambalaje incorecte, vânzări condiţionate etc;

ştiri şi publicitate false;

discriminarea candidaţilor la angajare sau chair a propriilor angajaţi în funcţie de diverse criterii cum ar fi: etnia, genul, vârsta, arientarea sexuală sau religia.

Pentru asigurarea caracterului etic al afacerilor, managerii trebuie să întreprindă următoarele acţiuni:

- formularea clară a obiectivelor, politicilor, regulilor şi a codului de conduită;

- iniţierea unor programe de pregătire etică pentru toţi salariaţii;

- utilizarea standardelor etice în procesul de evaluare a salariaţilor;

- asumarea de către manageri a responsabilităţii privind abaterile de la etică;

- încurajarea salariaţilor să promoveze un comportament etic;

- apelarea la specialişti pentru analiza comportamentului etic.

În funcţie de atitudinea faţă de etica afacerilor, pot exista trei categorii de manageri:

manageri amorali; manageri imorali

manageri morali.

4

Figura 1.4. Implicaţii negative asupra consumatorului cauzate de impactul acţiunilor

neetice ale companiilor

Creşterea preţurilor, cauzată de:

Creşterea preţurilor, cauzată de:

Costuri mari de

distribuţie

Costuri mari de

distribuţie

Costuri mari de

promovare şi reclamă

Costuri mari de

promovare şi reclamă

Costuri exagerate

de cercetare a pieţei

Costuri exagerate

de cercetare a pieţei

Caracteristicile managerilor amorali

• Nu gândesc că etica şi afacerea ar putea constitui un “mix”;

• Consideră că afacerea şi etica sunt două lucruri total separate;

• Nu consideră dimensiunea etică drept raţionament în luarea deciziilor;

• Nu are “complexe” din punct de vedere etic;

• Bine intenţionat, dar fără să îşi facă probleme din punct de vedere etic;

• Problematica etică este neutrală.

Caracteristicile managerilor imorali

• Fac rău în mod intenţionat;

• Orientaţi pe propria persoană;

• Grijuliu numai faţă de propria persoană şi faţă de profitul organizaţiei sale;

• Opoziţie activă faţă de tot ce este drept, corect, cinstit;

• Lipsa preocupării faţă de stakeholderi;

• O gândire de genul “dacă sunt etic nu îmi foloseşte la nimic”.

Caracteristicile managerilor morali

• Acţionează conform celor mai înalte reguli de comportament etic;

• Iau în considerare cele mai înalte standarde profesionale;

• Promovează un leadership etic, dezinteresat;

• Obiectivele sunt stabilite conform perceptelor etice;

• Manifestă integritate morală;

• Îmbrăţişează spiritul dreptăţii şi a legalităţii.

Aceste orientări ale managerilor se concretizează şi în trasăturile managementului unei organizaţii, care poate fi amoral, moral sau imoral. Dacă primul nu se raportează la etică, caracteristicile celorlalte două sunt redate în tabel:

Management imoral Management moral

Normele etice

Deciziile de management, acţiunile şi comportamentul implică opoziţie activă faţă de tot ceea ce este etic, moral.

Acţiunile managerilor sunt în conformitate cu standardele eticii. Comportamentul este drept, cinstit.

Motivaţia

Managerii sunt preocupaţi numai de propriile interese şi de câştigurile companiei.

Managerii doresc să aibă succes, dar numai în condiţiile respectării perceptelor eticii (corectitudine, justiţie, dreptate).

Scopurile

Profitabilitate şi succes organizaţional cu orice preţ.

Profitabilitate rezonabilă obţinută în limitele standardelor legale şi a perceptelor eticii.

Atitudinea faţă de legi

Prevederile legale sunt considerate ca bariere pe care managerii trebuie să le

Respect pentru litera şi spiritul legii. Prevederile legii sunt considerate ca restricţii

5

Management imoral Management moral

ocolească pentru a realiza ceea ce doresc. minime pentru un comportament etic.

Strategia

Exploatează orice şansă pentru creşterea câştigurilor. Folosirea situaţiilor conjuncturale în detrimentul partenerilor.

Strategiile au la bază o atitudine cinstită faţă de parteneri.

Atitudinea faţă de comunitate

Nu au nici o obligaţie. Orice cheltuială pentru comunitate este făcută numai dacă aduce câştiguri evidente şi imediate.

Organizaţia responsabilă pentru efectuarea unor cheltuieli în beneficiul comunităţii (servicii de sănătate, cheltuieli pentru educaţie, cultură etc).

II. Repere istorice şi evoluţia eticii manageriale

În abordarea problematicii privind etica afacerilor, în ultimele decenii pot fi identificate o serie de mutaţii esenţiale. Chiar dacă practicile manageriale ale companiilor au înregistrat progrese în ultimii 30 – 40 de anii, aşteptările societăţii au crescut într-un ritm mult mai rapid, ceea ce a făcut ca problemele etice să devină tot mai acute.

Anii Climatul etic Dileme etice majore Acţiuni

1960

- 1

969

Climat social tensionat. Sentimente anti-răzbinice.

Relaţii de adversitate a salariaţilor faţă de management.

Schimbarea valorilor de la "loialitate faţă de angajator" spre "loialitate faţă de idealuri".

Vechile valori încep să fie "casate".

Abordări prin prisma protejării mediului.

Tensiuni între salariaţi.

Abordările privind drepturile civile sunt dominante.

Onestitatea.

Schimbări în etica muncii.

Escaladarea folosirii drogurilor.

Companiile încep să stabilească "Coduri de conduită" şi "declaraţii privind valorile organizaţiilor".

Apariţia "responsabilităţii sociale".

Companiile încep să stabilească standarde etice prin departamentele juridice şi cele de personal.

Anii Climatul etic Dileme etice majore Acţiuni

6

1970

– 1

979

Apariţia unor scandaluri, îndeosebi în industria de apărare.

Apariţia recesiunii economie.

Creşterea şomajului.

Sporesc abordările din punct de vedere al mediului.

Publicul « presează » companiile să fie mai responsabile din punct de vedere etic.

Salariaţii devin mai militanţi, mai activi (salariaţii împotriva mentalităţilor managerilor).

Abordări prin prisma drepturilor omului (câştiguri, siguranţa locurilor de muncă).

Obţinerea de avantaje economice prin valorificarea « atuurilor » politice.

Orientarea companiilor spre legalitate.

Apariţia valorilor orientate spre comportamentul etic şi responsabilitatea socială.

Apariţia unor reglementări privind “compatibilitatea” şi “conflictul de interese”.Abordări corelate privind “corupţia” la nivel de stat şi “practici neetice” la nivelul companiilor.

Anii Climatul etic Dileme etice majore Acţiuni

1980

- 1

989

Redefinirea "Contractul social" între angajaţi şi angajatori.

Contractul social începe să fie în conformitate cu unele reguli foarte stricte.

Erodarea loialităţii faţă de angajatori.

Dezvoltarea unor standarde etice şi a unor reguli de sănătate.

Mită şi practici contractuale ilegale.

Influenţarea vânzărilor cu amănuntul prin practici neetice.

Reclamă înşelătoare.

Fraude financiare.

Apariţia problematicii privind "transparenţa".

Apariţia unor coduri de etică pentru servicii guvernamentale (SUA).

Apariţia oficiilor / organismelor pentru etica afacerilor.

Unele întreprinderi înfiinţează posturi cu responsabilităţi privind etica afacerilor.

7

Anii Climatul etic Dileme etice majore Acţiuni19

90 –

199

9 Expansiune globală a

preocupărilor pentru etica afacerilor.

Preocupări majore pentru problematica mitei şi a abordărilor privind mediul.

Pericolul problemelor Internetului ca urmare a unor trăsături culturale. O serie de comportamente « uitate » încep să revină în actualitate

Practici de muncă nesigure în ţările lumii a treia.

Creşterea responsabilităţii companiilor pentru daunele personale provocate (companii de ţigări, de chimicale).

Practici incorecte de management financiar şi fraudă

Ghiduri Federale de comportament (SUA).

Implicarea instituţiilor internaţionale financiare în măsurarea corupţiei şi în elaborarea strategiilor naţionale anticorupţie.

Includerea performanţelor privind etica afacerilor în rapoartele anuale ale companiilor.Conjugarea eforturilor, la nivel guvernamental, de prevenire şi stopare a corupţiei cu promovarea comportamentului etic, la nivelul companiilor.

8

Anii Climatul etic Dileme etice majore Acţiuni20

00 -

pre

zen

t Creşterea economică

fără precedent este însoţită de falimente şi eşecuri ale politicilor financiare ale unor companii.

"Problemele" etice distrug / erodează prestigiul unor companii

Datele personale / confidenţiale sunt accesate de hackeri care produc mari daune afacerilor şi agenţiilor guvernamentale.

Acte de terorism şi o serie de acte de agresiune la nivel internaţional.

Globalizarea economică determină şi o abordare globală privind comportamentul etic în afaceri

Crime electronice.Acces la datele personale.

Practici financiare incorecte.Corupţie internaţională.

Furturi de proprietate intelectuală.

Corelarea activităţii instituţiilor internaţionale financiare şi a organismelor specializate în măsurarea corupţiei şi în elaborarea strategiilor naţionale anticorupţie.

Creşterea eforturilor anticorupţie.Apariţia unor reglementări legislative, cu reguli foarte stricte privind etica afacerilor.

Legătura dintre "responsabilitatea socială a companiilor" şi "integritatea managementului".

Apariţia şi dezvoltarea pe plan internaţional a unor centre de etica afacerilor pentru a servi necesităţilor afacerilor globale.

Convenţia privind mita, elaborată de OCDE (1997 - 2000).

Comportamentul etic şi responsabilitatea socială a companiilor tind să devină principalii factori în asigurarea prestigiului companiilor şi a succesului acestora în afaceri.

III. Dileme etice în organizaţie si metode de solutionare a acestora

De George şi Webley1 enumeră următoarele subiecte care constituie în mod frecvent dileme în etica afacerilor: etica personală; drepturile salariaţilor; securitatea / siguranţa consumatorului; discriminarea; practicile financiare (contabile); utilizarea energiei; negocierea în interiorul/exteriorul organizaţiei; globalizarea afacerilor; responsabilitatea organizaţiilor; relaţiile cu corporaţiile; semnalele de alarmă; Internetul şi protejarea intimităţii; protecţia animalelor şi cercetarea; spionajul industrial; practicile de corupţie; salariile directorilor; eradicarea foametei în ţările subdezvoltate.

1

9

Un sondaj pe această temă, efectuat pe un eşantion de 300 de companii din S.U.A., a ilustrat faptul că în topul dilemelor etice se află conflictele de interes ale angajaţilor, cadourile incorecte

pentru persoanele de la nivel central, hărţuirea sexuală (91%), plăţile neautorizate (85%), acţiunea afirmativă, spaţiul privat al angajatului (84%), problemele de protecţie a mediului (82%), urmărirea sănătăţii angajatului (79%), conflictele între etica firmei şi practicile de afaceri (77%). Semnalele de alarmă preocupă un procent de 63% dintre respondenţii anchetei. După cum se pare, salariile directorilor nu constituie un motiv de îngrijorare, situându-se pe ultimul loc în topul respectiv (37%).

Managerii resurselor umane se confruntă frecvent cu numeroase dileme cum ar fi: drepturile salariaţilor, discriminarea, hărţuirea sexuală, semnalele de alarmă, acţiunea afirmativă, spaţiul privat al angajatului, urmărirea sănătăţii angajatului, etica personală, conflictele de interese ale angajaţilor, condiţiile de muncă, asigurarea bunăstării la locul de muncă al angajaţilor, oferirea de şanse egale, etc.

În activitatea lor aceştia se confruntă cu situaţii care le testează credinţele şi standardele etice. Adesea ambigue şi neaşteptate aceste „dileme etice” fac parte din provocarea pe care o reprezintă societatea modernă. O „dilemă etică” apare atunci când o persoană trebuie să aleagă o cale de acţiune posibilă care, deşi oferă perspectiva satisfacerii unor interese proprii sau generale, poate fi considerată lipsită de etică. Este o situaţie în care nu este evident ce este bine şi ce este rău.. O dilemă etică apare atunci când toate alternativele posibile din cercetările efectuate au o consecinţă negativă în plan social. Binele sau răul nu poate fi precizat şi clar identificat. În primul rând, dilemele etice sunt generate de raportul dintre performanţele sociale şi cele economice, realizarea echilibrului fiind deosebit de dificil, mai ales în condiţiile inexistenţei unei informaţii complete care să poată crea o imagine globală asupra dimensiunilor economice, a angajamentelor sociale precum şi a consecinţelor sociale generate de un comportament pur economic. Este şi cazul revendicărilor pe care le pretind unele minorităţi (“grupuri de presiune dedicate unei singure cauze, pe care o consideră de o moralitate incontestabilă) - nu urmăresc să obţină sprijinul majorităţii şi nici măcar să o atragă, căci astfel s-ar putea să fie nevoie să recurgă la compromisuri”.

Unele dintre cele mai frecvente dileme etice în sfera afacerilor cuprind falsificarea facturilor, oferirea şi acceptarea mitei, falsificarea semnăturilor, şi minţirea motivelor de absenţă de la serviciu (invocarea motivelor de boală). În ceea ce priveşte activitatea managerului de resurse umane, a acţiona etic se referă la ceea ce trebuie să facă acesta, cum trebuie să acţioneze referitor la factorul uman pe care îl are în subordine. A determina acţiunile specifice nu este întotdeauna uşor. Aspectele etice din management, care coincid frecvent şi cu cele din domeniul resurselor umane, prezintă în general cinci dimensiuni:

Consecinţe extinse: deciziile etice au consecinţe mult mai vaste decât deciziile în sine. Închiderea unei fabrici şi mutarea acesteia în altă locaţie are impact asupra lucrătorilor, familiilor lor, comunităţii şi a altor afaceri. Renunţarea la o anumită piaţă de desfacere (datorită concurenţei) are efecte nu numai asupra organizaţiei, dar şi asupra cererii şi a comunităţii respective, prin implicaţiile asupra economiei locale şi naţionale.

Alternative multiple: în majoritatea situaţiilor decizionale există mai multe alternative. Decizia de a stabili câtă flexibilitate să oferi salariaţilor cu probleme familiale astfel încât să nu afectezi interesele altor salariaţi

Rezultate mixte: deciziile ce implică aspecte etice necesită deseori aprecierea rezultatelor pozitive prin prisma celor negative. Păstrarea locurilor de muncă pentru unii salariaţi dintr-o instituţie poate necesita eliminarea posturilor altor salariaţi. Rezultatul va fi un mixaj de rezultate pozitive şi negative, atât pentru organizaţie cât şi pentru salariaţi afectaţi.

Consecinţe incerte: deseori, consecinţele deciziilor cu caracter etic sunt necunoscute.

Efecte personale: deciziile etice afectează deseori viaţa personală a salariaţilor, a familiilor lor sau a altor persoane.

10

Numeroase dileme etice sunt legate de modul de exercitare a leadership-ului. În lupta pentru supremaţie sau supravieţuire pe piaţă managerii iau decizii care nu întotdeauna sunt coniderate etice de toate persoanele. Unele comportamente care aduc atingere eticii într-un fel sau altul apar datorită imposibilităţii de a echilibra balanţa între diferite interese care se manifestă concomitent şi care în aparenţă ar aduce fiecare, separat, un anumit beneficiu pentru firmă. Întrebările la care se caută caută răspuns sunt numeroase, dar calea corectă va fi vizibilă numai după o reflecţie sistematică:

Cum se înclină balanţa între etică şi machiavelism în faţa provocărilor cu care se confruntă astăzi organizaţiile moderne?

Care sunt valorile care susţin misiunea organizaţiei şi cum sunt acestea formulate?

Care sunt implicaţiile discrepanţei între valorile expuse (asumate public) şi valorile puse în practică?

Cum se rezolvă conflictul între abaterile de la etică pe termen scurt şi beneficiile pe termen lung?

Cum pot fi impuse în organizaţie valorile formulate de top-management?

Cum ar trebui să acţioneze un decident ţinând cont de faptul că de cele mai multe ori nu pot fi satisfăcute interesele tuturor colaboratorilor iar a mulţumi pe cineva poate să nemulţumească pe alţii?

Care ar putea fi o soluţie posibilă în momentul în care o problemă dintr-un anumit loc poate deveni o problemă în alt loc? Cât de responsabil/ responsabilă este un lider sau o echipă în luarea deciziilor care implică rezultate viitoare nesigure?

Cum este stabilită credibilitatea?

Cât de etic este să aplici un concept, o cunoştinţă din ştiinţele comportamentale (analiza tranzacţională, programarea neuro-lingvistică, etc.) pentru a obţine ce vrei?

Dacă supravieţuirea organizaţiei tale este în joc, cât de departe ai merge cu compromiterea valorilor principiilor tale etice?

O altă categorie de dileme etice orientează atenţia spre echipa de muncă. Activităţile alocate fiecărui membru determină sau depind la rândul lor de alte sarcini ale altor membri din echipă, iar o eroare “de etică” a unuia dintre ei generează un “efect în lanţ” care poate compromite întregul rezultat pentru care recompensa sau penalizarea este comună. Preocuparea pentru etică presupune mai multe semne de întrebare care caută expertiză:

Ce ar trebui să facă o echipă de lucru care trebuie să diversifice componenţa sa, dar este mulţumită cu membrii prezenţi, ceea ce exclude diversitatea (e.g. etnicitate, sex, religie, opinii politice)?

Cum ar putea echipa să opereze cu normele care elimină sau compromite comportamentul etic?

Dacă un membru al echipei de lucru violează un principiu etic, cum ar trebui să se comporte echipa?

Cum ar putea realiza echipa un audit de etică în privinţa practicilor pe care le desfăşoară?

Nu este uşor să fie găsite soluţiile pentru dilemele etice. Managerii trebuie să investigheze cu multă atenţie toate aspectele problemei şi să adopte o decizie care să fie judecată după consecinţele sociale şi mai puţin după rezultate economice de moment. “Practicarea unui management modern, bazat pe coordonate morale, a dovedit că rezolvarea dilemelor manageriale este în corelaţie cu valorile personalităţilor individuale angajate în actul decizional managerial.

11

Orice dilemă etică apărută în viaţa organizaţiei poate crea tensiuni, distorsiona bunul mers al activităţii şi întârzia obţinerea obiectivelor. Reprezintă în esenţă un studiu de caz pe care managerii trebuie să îl rezolve punându-şi amprenta propiilor valori, respectând principiile declarate, aplicând cunoşinţele şi experienţa acumulate de-a lungul timpului prin confruntarea cu situaţii similare.

Etapele necesare în rezolvarea unui studiu de caz pe teme de etică sunt următoarele:

1. Definirea problemei, luând în considerare valorile organizaţionale şi liniile de acţiune. Care sunt factorii implicaţi? Există alte persoane în organizaţie cu care trebuie să se colaboreze: acele grupuri sau acei indivizi care sunt cei mai afectaţi de această decizie?

2. Determinarea naturii problemei: dacă este de domeniul eticii sau dacă este doar o decizie administrativă.

3. Definirea rezultatului aşteptat pentru situaţia în care s-a constatat o abatere de la etică. Cine va fi afectat de decizie? Cine altcineva trebuie să fie implicat în rezolvarea dilemei pe parcursul acţiunii?

4. Identificarea elementelor problemei care privesc etica.

5. Identificarea dificultăţii rezolvării obstacolelor şi determinarea modului în care acestea pot fi depăşite.

6. Dezvoltarea de soluţii alternative şi evaluarea acceptabilităţii acestora din punct de vedere legal, moral şi al afectării perspectivelor afacerii. Soluţia respectivă este în concordanţă cu misiunea, valorile şi imaginea care se doreşte pentru organizaţie?

7. Selectarea celei mai bune soluţii care poate fi implementată cu costuri rezonabile, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, cu minimum de afectare (întrerupere) a derulării activităţilor şi cu o înaltă probabilitate de succes.

Unul dintre instrumentele care pot fi folosite în analiza şi rezolvarea unei dileme etice îl reprezintă „Fişa de evaluare a unei dileme etice”:

Fişa de evaluare a unei dileme etice

Problema decizională

Dilema etică

Factori de influenţă

Părţi/Persoane implicate/afectate

Soluţii alterna-tive

Avantaje şi dezavanaje pt. fiecare soluţie alternativă

Criteriul (criteriile)de decizie între soluţiile alterna-tive

Soluţia optimă pt. această situaţie

12

Cum vom decide în cazul dilemelor etice?Standardele noastre morale legate, de exemplu, de corect, just, drept, diferă de un individ la altul, datorită diferenţei de valori la care se raportează. Prin urmare, nimeni nu poate spune cu certitudine că un anume standard moral este bun sau rău, dar se poate dovedi dacă el exprimă o obligaţie faţă de alţii şi nu numai un beneficiu fată de noi înşine.De cele mai multe ori e foarte dificil, chiar şi în cele mai simple situaţii, să distingem între noi şi ceilalţi, între beneficii şi obligaţii şi, în mod particular este greu să faci aceste distincţii în domeniul afacerilor, unde un beneficiu pentru unii poate reprezenta o daună (sau o obligaţie neplăcută) pentru alţii.În soluţionarea dilemelor etice, întrebările cheie sunt:

Cine ar câştiga şi cât de mult? Cine va pierde şi cât de mult?

Peter Drucker arată că proprietarul, omul de afaceri, managerii trebuie să-şi “asume conştient responsabilitatea pentru binele comun şi să-şi înfrâneze interesul propriu şi autoritatea atunci când executarea lor dăunează acestora şi libertăţii individuale”2, viziune conservatoare, exigentă, izvorâtă din ideea unei orânduiri sociale bazate pe un scop moral în care acceptarea responsabilităţilor, a îndatoririlor şi a obligaţiilor justifică revendicarea drepturilor.

Un cumul de reguli morale, izvorâte din respectarea celor mai elementare noţiuni de etică trebuie să conţină:1. Respectarea angajamentelor făcute. Toţi dorim să avem certitudinea că promisiunile făcute de alţii

sunt în totalitate îndeplinite, pentru că nerespectând această normă elementară, interacţiunea socială construită cu efort tinde a se opri iar afacerile vor eşua. Orice teorie morală este inutilă în condiţiile în care omul nu-şi respectă promisiunile făcute, corect şi la timp.

2. Nonviolenţa. Afectarea integrităţii fizice şi presiunile psihice conduc la apariţia unor complexe, cu implicaţii negative asupra mediului de lucru; vor fi ascunse adevăruri şi va fi denaturată viaţa. Cu drepturi şi obligaţii nominalizate în coduri de comportament se poate construi o cale de dialog prin care se pot preveni conflictele violente.

3. Ajutorul mutual. Moralitatea şi codul etic reglementează comportamentul uman în comunitate, incluzând activităţile individului direcţionate spre o colaborare în interesele comune ale grupului dar şi pentru interesele individuale ale fiecăruia. Chiar dacă unii consideră că această deschidere în interesul individului poate afecta armonia, trebuie realizată în condiţiile în care costul pentru realizarea dezideratului nu este prea mare.

4. Respectul pentru persoană. Morala comunităţii solicită a privi şi a considera alte persoane ca pe sine însuşi, tratând serios problemele şi interesele lor, acceptându-le ca legitime.

5. Respectul pentru proprietate. Persoanele doresc să uzeze de dreptul de proprietate asupra bunurilor, iar dacă ele consideră că propriul corp este o proprietate, acest aspect reprezintă un corolar al respectului pentru persoană.

Principiile fundamentale utilizate în soluţionarea problemelor de etică a afacerii sunt: integritatea angajaţilor în desfăşurarea activităţilor; obiectivitatea, eliminând conflictele de interese, influenţele externe în realizarea unor

oportunităţi; competenţă, conştiinciozitate, aptitudini profesionale ale managerilor şi personalului angajat în

afaceri; confidenţialitatea informaţiilor dobândite pe parcursul derulării activităţilor, cu excepţia

situaţiilor impuse de lege când se impune dezvăluirea acestor informaţii; servicii în concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale relevante.

Cele mai comune probleme de natură etică sunt: conflictele de interese ale angajaţilor, darurile, hărţuirea sexuală, plăţi neautorizate, spaţiul privat al angajaţilor, probleme de mediu, securitate muncii, politica de preţuri, discriminările de orice fel, etc.

2

13

Există numeroase cazuri în care angajaţi ai unor firme dau dovadă de lipsă de etică în afaceri. De

exemplu:

acordarea unor comisioane ilegale pentru obţinerea de informaţii confidenţiale despre firmele concurente;

trafic ilegal cu produse aflate în monopolul statului; desfăşurarea unor activităţi neautorizate; folosirea unor documente cu regim special false sau procurate în mod ilegal; cazurile de evaziune fiscală, economie subterană; înşelarea corpurilor de control a statului; utilizarea unor bunuri fără provenienţă legală, etc.

Managerii sunt obligaţi să nominalizeze toate persoanele şi grupurile din interiorul sau exteriorul organizaţiei care au legături, angajamente, acţiuni sau interese în realizarea sau valorificarea performanţelor firmei.

14