Determinarea consistenţei betonului

Consistenţa betonului exprimă proprietatea acestuia de a fi deformat plastic sub acţiunea unui lucru mecanic.

Consistenţa se determină, după normele existente în ţara noastră prin două metode:

- Metoda tasării (conul lui Abrams) – pentru betoanele plastic-fluide - Metoda remodelării VE-BE – pentru betoanele vârtoase

Metoda tasării

În metoda tasării, consistenţa se apreciază prin diferenţa de înălţime h dintre înălţimea unei matriţe tronconice (din tablă de oţel) şi înălţimea grămezii de beton formată după ridicarea matriţei.

Matriţa umezită, şi având un guler prelungitor montat, se aşază pe o suprafaţă plană. Se umple matriţa cu beton, în trei reprize (straturi de înălţimi aproximativ egale), în fiecare repriză, betonul fiind compactat prin împungerea, de câte 25 de ori, cu o vergea metalică. Primul strat (inferior) trebuie sa fie împuns pe toată grosimea. Pentru straturile ulterioare, vergeaua metalică trebuie sa pătrundă pe circa 3…5 cm în stratul inferior. Pentru ultimul strat, la turnare, betonul trebuie sa umple gulerul prelungitor. Se îndepărtează gulerul prelungitor şi se elimină surplusul de beton, prin raderea cu ajutorul unei rigle metalice. Se îndepărtează betonul căzut în jurul matricei tronconice. În timp de 5..10 secunde se ridică matriţa tronconică, prin tragerea pe verticală, fără a se executa rotiri ale acesteia în plan orizontal şi se aşază pe suprafaţa de rezemare în imediata vecinătate a gramezii de beton. Înălţimea măsurată ca diferenţă între înălţimea vasului tronconic şi înălţimea grămezii de beton, exprimată in centrimetri indică consistenţa prin tasare a betonului.