Viața

Mariano Fortuny y Madrazo (11 mai 1871 - 3 mai 1949) a fost un designer de modă de origine spaniolă care și-a inaugurat casa de modă în 1907 și a continuat să creeze până în 1946. El a fost fiul pictorului Mariano Fortuny y Marsal.

Fortuny s-a născut în 11 mai 1871, într-o familie de artiști, în Granada (Spania). Tatăl său, un pictor renumit, a murit că acesta avea doar 3 ani, iar mama sa, fiica unui alt pictor celebru, Raimundo de Madrazo y Garetta, a a luat decizia de a se muta cu întreaga familie la Paris. Fortuny și-a arătat veleitățile de artist talentat de la o vârstă fragedă, atât în domeniul picturii cât și prin pasiunea pentru textile. În perioada copilăriei, acesta a avut ocazia să lucreze cu o mare varietate de textile și alte materiale, care s-au imprimat frumos pe creativitatea sa. Părinții lui erau foarte pasionați de materiale și aveau propria colecție de textile din diferite magazine și târguri pe care aceștia le-au vizitat în Europa. Tatăl său avea chiar hobby-ul de a colecta creații din metal și armuri vechi. Ca și copil Fortuny a fost fascinat de toate aceste textile care se găseau în casa sa și uneori chiar colora bucăți de material pentru propriul amuzament. Practic această expunere a determinat ca, odată cu maturizarea, Fortuny să înceapă să creeeze și să producă propriile sale materiale textile și rochii. În 1889 familia s-a mutat din nou, de această dată în Veneția. Ca și tânăr, Fortuny a călătorit în toată Europa în căutarea artiștilor săi preferați, printre care și compozitorul german Richard Wagner. Fortuny a devenit un artist cu talente variate, printre acestea incluzându-se inventica, pictura, fotografia, sculptura, arhitectura sau gravura. În 1897 acesta a întâlnit-o în Paris pe femeia cu care se va căsători, Henriette Negrin. Aflându-se în Paris și folosindu-se de toate talentele sale creative, Fortuny a înregistrat și patentat mai mult de 20 de invenții între 1901 și 1934.

Acesta a murit în casa sa din Veneția și a fost îngropat în cimitirul Campo Verano din Roma. Munca sa o fost o sursă de inspirație pentru romancierul francez Marcel Proust.

Istoria vieții lui Mariano Fortuny a fost descrisă în romanul lui Pere Gimferrer, intitulat „Fortuny”.

Fortuny ca și creator de modă

Realizările pentru care Fortuny este cel mai cunoscut au fost făcute în domeniul modei. Soția sa, Henrietta, a fost o croitoreasă experimentată care l-a ajutat să realizeze multe din creațiile sale. Aceștia locuiau într-un palat în Veneția, pe care Fortuny l-a umplut cu operele de artă ale tatălui său, artă pe care tatăl sau o colecționase sau alte obiecte de artă și artefacte care l-au inspirat. Acesta a denumit palatul drept propriul său „think tank” și a pregătit multe camere pentru experimente și invenții, și de asemenea camere pentru inspirație. Fortuny a desenat multe din creațiile sale de modă inspirându-se din stilurile trecutului, în special din vestimentația femeilor din Grecia Antică, cu rochiile lor ușoare, aerisite care se agață pe corp și accentuează astfel curbele naturale și formele trupului feminin.

Fortuny s-a răzvrătit împotriva direcțiilor stilistice care erau populare în perioada lui și a creat rochia Delphos, o rochie ??? făcută din mătase fină plisată, copleșită cu mărgele de sticlă, care îi mențin forma și o fac să curgă pe corp. Pliurile pe care le-a folosit au fost toate realizate manual și nimeni nu a reușit să mai recreeze pliuri atât de fine ca ale sale sau să mențină forma precum a rochiilor sale, pentru atâția ani. Acesta a produs, de asemenea, proprii săi coloranți și pigmenți pentru materialele sale, utilizând metode antice. Cu acești coloranți Fortuny a început să impregneze diferite catifele și mătăsuri și le-a colorat utilizând o presă invenție proprie, realizată din bucăți de lemn pe care a gravat modelul. Rochiile sale sunt considerate în ziua de azi ca opere de artă fine și multe din acestea supraviețuiesc, încă plisate, în muzee și colecții personale a mai multor oameni.

În Paris articolele de îmbrăcăminte ale lui Fortuny au fost comercializate de casa de modă Babani, care a vândut rochii Delphos și alte articole actriței Eleonora Duse.

În 2012, Institutul Spaniol Regina Sofia din New York a realizat o expoziție a lucrărilor lui Fortuny.

În 1907 a apărut în lumina reflectoarelor Mariano Fortuny și rochia sa „Delpohs”, acea „creație care se agață pe formă în linii lungi, încrețite și licărind ca pielea unui șarpe”. Născut în Granada, antica capitală maură a Spaniei, într-o familie de artiști, Mariano, numit după tatăl său, care era pictor, urma să fie influențat pentru totdeauna de opulența apusă, ușor orientală a ținuturilor natale. Tatăl său a murit când acesta avea 3 ani, iar mama văduvă a acestuia l-a dus la Paris, unde a gazduit o sală de expoziții unde prezentau foștii asociați ai soțului său și alți artiști care invadaseră Parisul în ultimele decade ale secolului al XIX-lea. Mariano a fost încurajat de mama sa să se apuce de pictură, iar acesta a demonstrat un mare talent încă de la o vârstă fragedă. Însă aceasta a decis ca familia să se mute din nou, de data aceasta la Veneția. Zece ani mai târziu, Mariano s-a mutat în Palatul Pesaro Orfei, un palat magnific construit in sec. al XIII-lea, ale cărui spații largi, deschise formau un spațiu de lucru ideal, unde acesta putea să dea frâu liber imaginației și talentelor cu care era înzestrat. În cele din urmă a devenit Palatul Fortuny, sau „casa magicianului”.

Fortuny a produs textilele sale legendare la începutul secolului XX, iar acestea au fost imediat catalogate ca fiind foarte durabile, cu un aspect aproape mistic, și au devenit extrem de populare datorită frumuseții și a versatilității lor inimitabile. El a fost inspirat din Florența secolului XV, din Veneția secolului VXII, din Persia, Asia, America de Sud, Egipt, China și Grecia și a avut un interes aparte asupra artei Imperiului Arabiei aflat la apogeul expansiunii sale, când era întins din Maroc până în India, trecând prin Persia și Orientul Apropiat. O altă sursă de inspirație a fost compozitorul german Richard Wagner. Fortuny a utilizat imaginile acumulate din legendele pe care se bazau operele lui Wagner pentru picturile și gravurile sale, iar combinațiile sale originale de coloranți și pigmenți se bazau pe tehnicile marilor maeștri din Antichitate, astfel că materialele sale aveau un aspect antic autentic.

Inspirat în continuare de Wagner, Fortuny a început să activeze în domeniul teatrului, locul în care va intra pentru prima dată în contact cu arta costumului. Acesta a început ca designer de costume pentru câteva producții de teatru, dar primul său articol de modă a fost eșarfa Knosssos. Această eșarfă, realizată din mătase, având o formă dreptunghiulară, a fost imprimată cu forme geometrice, asimetrice și motive inspirate din arta Cicladică. Acestea puteau fi folosite sub mai multe forme, permițănd o mare libertate de mișcare și de expresie corpului uman. De la aceste simple eșarfe, care i-au arătat lui Fortuny cum să fuzioneze formele cu țesăturile, acesta și-a dezvoltat întreaga producție de rochii.

Rochia din mătase plisată „Delphos”

Fortuny, pictor și designer autodidact, a creat rochia „Delphos” în 1097. a brevetat-o în 1909 și a continuat s-o producă în diferite forme până la moartea sa, în 1949. Influențat de chitonul grecesc antic, modelul „Delphos” era o rochie de mătase plisată, extrem de minuțios lucrată, care părea să cadă pe liniile naturale ale corpului de la umeri în jos. Mărgele venețiene din sticlă dădeau greutate tivului și constituiau elementele decorative. Tehnicile extrem de reușite de plisare ale lui Fortuny s-au dovedit imposibil de copiat, circulând zvonuri potrivit cărora ar fi apelat la vrăjitorie ca să le realizeze. (Mairi Mackenzie, 2010, p. 71)