Proiect de nfratire ntre Romnia si Marea Britanie - RO 2005 IB JH 04Continuarea sprijinului pentru consolidarea serviciilor de probat iune si asistentaa victimelor din RomniaMANUAL DE PROBATIUNECoordonatori:Valentin SchiaucuRob CantonBUCURESTI Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomnieiManual de probatiune/ coord.: Valentin Schiaucu, RobCanton. - Bucuresti : Euro Standard, 2008Bibliogr.ISBN 978-973-88918-0-7I. Schiaucu, Valentin (coord.)II. Canton, Rob (coord.)343.14(498)Editura Euro Standardtel/fax: 021 667 51 61www.eurostandard.ro Ministerul Justitiei, 20082 C U P R I N SCuvnt introductiv .......................................................................................................5Sectiunea nti. Aspecte generale ale probatiunii n Romnia............................7O istorie a probatiunii n RomniaIoan Durnescu.............................................................................................................8Valori, principii si competent e profesionale n probatiuneSorina Poledna..........................................................................................................26Abordarea diversitat iiRob Canton...............................................................................................................42Pedeapsa si control social n modernitatea trzie.Pluralismul socio-juridic si justitia alternativaDoina Balahur...........................................................................................................49Elemente de dreptAdriana Bucur, Mihai Dima, Evelina Obersterescu...................................................69Principalele teorii etiologice ale deviant ei si crimeiDan Banciu..............................................................................................................106Criminologia n practica probatiuniiRob Canton.............................................................................................................121Sectiunea a II-a. Activitati principale ale serviciilor de probatiune.................129ntocmirea referatului de evaluareIoana Pop, Marian Badea.......................................................................................130Supravegherea n comunitateLigia Dumitrascu, Valentin Schiaucu......................................................................156Asistarea persoanelor condamnateRamona Ghedeon, Dalina Groza............................................................................1923 Lucrul cu persoanele dependente de alcool si droguriIuliana Marin, Raluca Ionescu, Georgiana Onici, Mihaela Simion......................... 218Lucrul cu persoanele ce prezinta tulburari mintaleAnca Nicoara, Anca Ciontescu-Nit oiu.................................................................... 252Lucrul cu victimele infract iunilor produse cu violenta - not iuni de bazaBeverley Radcliffe, Cristina Felicia Calin............................................................... 266Protocolul de colaborareLigia Dumitrascu, Len Cheston.............................................................................. 285Sectiunea a III-a. Metode si Instrumente de lucru cu persoanelecare au comis infractiuni..................................................................................... 315Colectare de date si diagnozaRamona Pasarica, Bogdan Mitricuna.................................................................... 316Programul Unu la Unu (OTO)Mirela Vlad, Pansela Mihaila................................................................................. 328Dezvoltare de abilitati sociale la minoriAna Apostu, Monica Palaghia, Dana Cocrta, Roxana Nica................................ 339Dezvoltare de abilitati sociale la majoriNicoleta Florea, Veronica Minea, Raluca Ionescu................................................. 351Programul STOP, Gndeste-te si schimbaGeanina Nicolae, Marian Badea............................................................................ 368Interviul motivational Sa ajuti oamenii sa se schimbeLiz Bramley, Fay Hodgkinson................................................................................ 384Modelarea pro-socialaJohn Teasdale........................................................................................................ 399Sectiunea a IV-a. Management si supervizare n probatiune.......................... 408Management si leadership ntr-o perioada de schimbareSonia Turner, Andy Stelman.................................................................................. 409Debutul supervizarii n cadrul serviciilor de probatiune din RomniaRamona Ghedeon, Raluca Ionescu, Monica Palaghia,Noemi Molnar, Sorin Simon................................................................................... 422Coordonatori, Autori............................................................................................... 4444 Cuvnt introductivPrezentul manual integreaza o serie de materiale relevante pentru ceea censeamna probatiunea n Romnia. Spre deosebire de editiile aparute anterior, acestmanual include cteva repere din istoria probatiunii n Romnia, aspecte care seraporteaza la valorile, principiile si practica acestui domeniu, dar si o serie de elementeesentiale din disciplinele cu care probatiunea interfereaza drept, sociologie,criminologie, asistenta sociala, psihologie s.a.Manualul a fost structurat n patru mari sectiuni: 1. Aspecte generale ale probatiuniin Romnia; 2. Activitati principale ale serviciilor de probat iune; 3. Metode si instrumentede lucru cu infractorii; 4. Management si supervizare n probat iune.Aspectele generale au fost abordate n special de catre cadre didactice de launiversitati de prestigiu din Romnia si din Marea Britanie. Aceasta sectiune are valoareintroductiva, conceptuala si fundamentala pentru ce este probatiunea n Romnia sipentru cum ar trebui sa fie. Este prezentata o istorie a probatiunii, sunt definite valorile siprincipiile de lucru n domeniul probat iunii, sunt abordate reglementarile internationale sieuropene privitoare la alternativele la detentie, dar si elemente esentiale de drept sicriminologie.Sect iunea a II-a se centreaza pe activitatile principale ale serviciilor de probatiune:ntocmirea referatelor de evaluare, supravegherea n comunitate, asistenta siconsilierea persoanelor condamnate, lucrul cu victimele unor infract iuni, cooperareainterinstitutionala, lucrul cu categorii speciale de persoane care au comis infract iuni consumatori de droguri sau persoane cu tulburari mentale. Aceasta sectiune se dorestea fi un reper, n special pentru practica consilierilor de probatiune, prin promovarea unorbune practici si instrumente utile n activitatea de probatiune. Sectiunea a fost scrisa, deregula , de catre inspectori de probat iune, sefi serviciu si consilieri de probat iune cuexperienta, astfel nct sa se mbine viziunea de ansamblu a activitatii de probatiune cuprospetimea lucrului direct cu beneficiarii serviciilor.Sect iunea a III-a se axeaza pe metodele si instrumentele de lucru cu persoanelecare au comis infractiuni. O parte semnificativa a acestei sectiuni descrie ctevaprograme de lucru cu infractorii, individuale si de grup, care au fost implementateexperimental n anumite servicii de probatiune si care se doresc a fi diseminate la nivelnat ional datorita succesului nregistrat n urma aplicarii lor. n plus, este prezentat uninstrument de evaluare sistematica a nevoilor persoanelor care au comis fapte penale 5 numit si instrument de colectare de date si diagnoza adaptat contextului romnesc sitestat n anumite servicii de probat iune. Nu n ultimul rnd, sunt prezentate doua dintremetodele de baza ale abordarii cognitiv-comportamentale Interviul Motivational simodelarea pro-sociala recunoscute si utilizate pe scara larga la nivel european sinord-american n lucrul cu persoanele care au comis infractiuni. Aceasta sectiune a fostscrisa, n principal, de catre personalul de probatiune implicat n implementareaexperimentala a metodelor sau instrumentelor amintite consilieri, sefi serviciu siinspectori alaturi de expertii britanici care au coordonat sesiunile de formare sauprogramele prin care acestea s-au implementat.Ultima sectiune abordeaza aspecte de management si supervizare a practiciiconsilierilor de probat iune, cu intentia de a veni astfel n sprijinul celor care, prin roluldetinut formal sau informal, trebuie sa asigure eficienta activitat ii serviciilor deprobatiune. Capitolele acestei sectiuni au fost scrise de catre experti britanici implicat i nformarea personalului de probatiune n cadrul proiectului PHARE 2005, alaturi depracticieni din sistemul romnesc de probatiune.Desi manualul ncearca o abordare integrata, care sa prezinte o perspectiva unitaraasupra domeniului probatiunii, continutul capitolelor exprima n primul rnd punctul devedere al autorilor. Cont inutul fiecarui capitol a fost supus nsa consultarii sistematicedintre coordonatori, autori, expert i britanici, colegi si parteneri. Manualul va constitui, cusiguranta, un reper pentru personalul si practica serviciilor de probat iune, dar si pentrucei care se pregatesc sa devina angajati ai sistemului. Evaluarea cunostintelorcandidat ilor, dar si a celor care si desfas oara deja activitatea n serviciile de probatiune,promovarea bunelor practici si mbunatatirea activitatii Direct iei de Probatiune si aserviciilor coordonate se pot raporta acum la informatiile cuprinse n acest manual.Apreciem nsa ca manualul va fi util si celor care studiaza acest domeniu, formatorilor sicadrelor universitare, personalului de la institut iile si organizatiile partenere, dar situturor celor interesati de Probatiune.Nu n ultimul rnd, dorim sa mult umim pe aceasta cale tuturor celor care aucontribuit voluntar la scrierea acestui manual si celor care au participat, ntr-un fel saualtul, la aparit ia sa. Suntem constienti ca fara efortul lor acest manual nu ar mai fiexistat. Nu am uitat nici sprijinul financiar al Uniunii Europene, esential pentru publicareamanualului n aceasta forma.Rob CantonValentin Schiaucu6 SECTIUNEANTIASPECTE GENERALEALE PROBATIUNIIN ROMNIA7 O istorie a probat iunii n RomniaIoan DurnescuI. Originile ndepartate ale probatiuniiSecolul XIX a fost, fara ndoiala, un secol luminat n ceea ce nseamna ntelegereasi tratamentul aplicat infractorilor. Secolul XIX este secolul n care se naste criminologiapozitivista care arunca asupra crimei si criminalului o noua lumina ce permite o nlocuirea paradigmei centrate pe pa cat si vointa divina cu un nou cadru teoretic bazat pe liberularbitru, determinism si personalitate. n lumea penala si fac loc cuvinte precum imbecilmoral, bolnav moral, degenerat etc.. Tot n acest secol se naste o noua stiinta psihiatria ce introduce conceptul de sanatate mentala n ntelegerea si explicareaanumitor acte infractionale. Nasterea nchisorilor a reprezentat un alt factor important naparitia si dezvoltarea probatiunii, si asta deoarece fara nchisoare ar fi fost pentruprobatiune foarte dificil sa si asume o identitate ca prevedere legala, ntructnchisoarea era forma principala de pedeapsa , iar probat iunea era n loc de pedeapsa(Vanstone, 2004, p. 21). Prin urmare, probatiunea s-a definit pe s ine si nca se maidefineste n anumite jurisdict ii ca fiind o alternativa la nchisoare.n ceea ce priveste prima utilizare a termenului de probat iune, istoricii probatiunii(Coddington, 1950, Jarvis, 1972 etc.) nca nu s-au pus de acord. Evident este nsa catermenul provine din latinescul probation si era folosit n justitia penala din Angliapentru a desemna o procedura prin care magistrat ii puteau suspenda temporar osentinta pentru a-i oferi condamnatului ragazul necesar sa se adreseze reginei pentru aobtine o gratiere (Abadinsky, [1977] 2000). ntr-o alta accept iune, probat iuneareprezenta n Anglia iertarea unor categorii de infractori marunti (vagabonzi, prostituate,sarlatani), cu obligat ia de a avea un comportament adecvat (Nellis, 2007). Chiar daca njurul originii probatiunii s-a creat un mit legat de covrsitoarea influenta a organizatieicaritabile Church of England Temperance Society, se pare ca pe la mijlocul secoluluiXIX se vorbea destul de frecvent despre umanizarea pedepselor si, mai ales, desprejustit ia preventiva (Blackstone, 1769 citat de Nellis, 2007) ce promova destul defrecvent practica magistrat ilor de a asigura pacea sociala fara a mai aplica pedeapsa. Oastfel de procedura era comuna n instante, precum cea din Warwickshire, care eliberainfractorii sub supravegherea angajatorilor. Este totusi adevarat ca , ajutati de o donatiea unui tipograf pe nume Frederick Rainer (n 1876, dupa Nellis, 2007) din Hertfordshire,misionarii acestei societati au convins angajatii unei instante din Londra sa le permita sasupravegheze infractori condamnat i pentru abuz de alcool. Aproape concomitent cuaceste initiative, Asociatia Howard promova probat iunea dupa modelul din Bostonpentru a reduce numarul de tineri aflati n nchisorile din Anglia.8 Cam n acelasi timp, un pantofar prosper din Boston, pe nume John Augustus(1784-1859), se oferea sa garanteze n fata instantei ca infractorii selectat i de el voravea un comportament bun n comunitate si se vor prezenta la instanta pentru judecata.n acest fel, John Augustus oferea instant ei si inculpatilor o alternativa la arestulpreventiv. De cele mai multe ori, n urma raportului de buna purtare ntocmit de JohnAugustus, instant a nu mai aplica nicio pedeapsa. ntr-un raport din 1852, John Augustusspunea:ntr-o dimineata am fost ntr-o sala de judecata... n care era judecat un individcunoscut ca betiv. Mi-a spus ca, daca ar scapa de Casa de Corect ie, nu s-ar mai atingeniciodata de alcool: am garantat pentru el n fata instant ei(Augustus, 1972, p. 3, citatde Abadinski, 2000) si asa a nceput activitatea de probatiune n Massachusetts. Pnala sfrsitul vietii, John Augustus a supravegheat cca. 2000 de infractori de toate tipurile,dintre care doar 10 s-au sustras ori si-au ncalcat obligat iile.Interesant de stiut este ca nca din acele vremuri au fost definite principaleleelemente ale activitatii de probat iune. John Augustus evalua cu atentiecaracterulanterior al fiecarei persoane ce urma sa fie ajutata de catre el, vrsta si influent ele decare se va nconjura probabil infractorul(Augustus, 1972, p. 34 citat de Abadinsky,2000). De asemenea, John Augustus obisnuia sa nregistreze progresele infractorilor,pe care, ulterior, le prezenta instant ei.n Anglia, un alt pionier al probat iunii Matthew Davenport Hill prezenta nca din1847 elementele caracteristice ale probatiunii moderne:multi dintre copiii dinBirmingham au fie prieteni, fie rude, fie parinti binevoitori. Pe mult i dintre acestia i-amajutat sa ramna n grija pa rintilor sau a prietenilor. Parint ii erau obligati sa aiba grija decopil; numele copilului este nscris n registru si, periodic, dar neanuntat este vizitatacasa de catre un ofiter de politie, cu scopul de a observa comportamentul copilului sicum este el tratat(House of Lords, 1847, p. 33 citat de Vanstone, n curs de publicare)(n.a., majusculele apart in textului original).Dincolo de toate aceste init iative izolate, ceea ce intereseaza din punctul de vedereal lucrarii este consacrarea legislativa a acestei institutii si modul cum s-a integrat naparatul dispozitiilor penale. Din aceasta perspectiva, tot i istoricii sunt de acord caeliberarea infractorilor sub o forma de supraveghere ca alternativa la pedeapsa s-aaplicat pentru prima data n SUA, mai precis n statul Massachusetts. Potrivit LegiiMassachusetts din 1878, primarul din Boston putea sa angajeze un ofiter de probatiunece era supervizat de ca tre seful politiei. Legea permitea ofiterului de probatiune sainvestigheze cazuri si sa recomande probatiune pentru cei careputeau fi reformati faraa fi pedepsiti(Abadinsky, 2000, p.102). Din punct de vedere al sistemului sanct ionator,asa-numitul model american prevedea ca, n cazul n care considera potrivit, judeca torulsa suspende aplicarea pedepsei si sa l puna pe infractor sub supravegherea unui ofiterde probatiune.Acest model s-a extins rapid si n alte state americane, dar si peste Ocean, nEuropa. Potrivit lui Timasheff (1941, citat de Vanstone, n curs de aparitie), raspndireaprobatiunii afost un proces de difuzare si imitatie(p. 2). n Marea Britanie se pare camodelul american de probat iune a ajuns prin intermediul lui Vincent Howard, care, dupace s-a pensionat, a calatorit n SUA pentru a se informa cu privire la probat iune. Ulterior,n calitate de parlamentar al Marii Britanii, a contribuit la adoptarea legii Probation ofFirst Offenders Act din 1887. nainte nsa de a ajunge parlamentar n Parlamentul de laLondra, se pare ca Vincent Howard a mai calatorit si n alte colonii britanice pe care le-aconsiliat n vederea dezvolta rii sistemului de probatiune. Astfel, n 1886 au fost adoptatelegi privind sistemul de probatiune n state precum Noua Zeelanda si Australia.9 Dupa ce a studiat modelul american, Edouard Julhiet s-a ntors n Franta, unde aprezentat cu mult entuziasm modul n care functioneaza probatiunea pentru minori sitineri n Chicago. Un judecator francez, urmarind educatia morala, a aplicat, apoi,pentru prima data aceasta metoda asupra unui copil de 15 ani care comisese tlharie.Pe scurt, acesta a trimis copilul napoi n grija mamei sale, nsa l-a plasat si subsupravegherea organizatiei Patronage de lEnfance et de lAdolescence (Vanstone, ncurs de aparitie). Ulterior, prin Legea Berenger din 1891 a fost consacrata legislativinstitut ia juridicasursis(suspendare), iar printr-o alta lege din 1885 s-au stabilit conditiilede aplicare a eliberarii conditionate de pedeapsa.Evolut ia si diseminarea ulterioara a institutiei probatiunii la nivel internat ional a tinutseama de multe ori de ntmplari, de oameni, de contextul socio-juridic sau de altifactori obiectivi sau subiectivi. O posibila cronologie a raspndirii acestei institut ii estecea documentata si propusa de Vanstone (n curs de aparitie): 1873 (Massachusetts),1885 (Michigan), 1886 (Noua Zeelanda , Australia), 1888 (Belgia), 1889 (Canada), 1892(Luxemburg), 1893 (New York, Portugalia, Frant a), 1894 (Norvegia), 1895 (Germania),1900 (n cinci cantoane din Elvetia), 1901 (Olanda), 1903 (New York, Bulgaria), 1905(Danemarca, California, Connecticut, Michigan), 1906 (Suedia), 1907 (Italia), 1908(Spania, Ungaria, Marea Britanie), 1911 (Grecia). Initial, probatiunea nu a fost nsotita nmod necesar de elementul de supraveghere. ncepnd cu anii 60 nsa, aceastacomponenta a devenit obligatorie odata cu aplicarea probat iunii n mai toate stateleeuropene (Frant a, 1958, 1970, 1975, 1981; Danemarca, 1961; Belgia, 1964;Luxemburg, 1973; Italia, 1975) (Dianu, 1997).II. Vestigii ale probatiunii n RomniaDaca vom considera probatiunea ntr-o acceptiune mai larga, si anume dementinere a infractorilor n libertate, cu obligarea acestora de a respecta anumite masurisi/sau obligatii, atunci putem afirma ca prima institutie de drept penal material ceanticipeaza aparitia probat iunii n Tarile Romne este cea de liberare conditionata,consacrata pentru prima data n Legea asupra regimului nchisorilor din 1874. Prinprevederile sale, aceasta lege a fost considerata la vremea respectiva una dintre celemai progresiste legi de executare. Spre exemplu, institutia liberarii conditionate,combinata cu suspendarea executarii restului de pedeapsa, a fost adoptata n Belgiapentru prima data abia n mai 1888 (conditional liberation n Loi Lejeune) (Vanstone, ncurs de publicare). Tema liberarii conditionate a fost principala tema a CongresuluiInternat ional privind penitenciarele, ce a avut loc la Petersburg n 1890 (ibidem), cndaceasta institut ie functiona deja n Tarile Romne.Fiind elaborata sub directa ndrumare a unui expert francez - Ferdinand Dodun dePerrieres (Ciuceanu, 2001) , Legea din 1874 mai cuprindea si o alta prevedere lamoda n Europa acelor vremuri nfiint area comisiilor de priveghere sau a societat ilorde patronare libera. Se pare ca aceste socits de patronage erau foarte active nstate precum Olanda, Belgia, Frant a si Elvet ia (Vanstone, op. cit.). Scopul acestororganizatii viza reforma morala a condamnatilor prin asistent a detinutilor nainte sidupa liberare pentru a se ndrepta. n Romnia, aceste organizat ii au primit un statutmai clar abia n 1908, cnd a fost adoptata Legea societat ilor de patronaj.Urmatorul act normativ ce cuprinde elemente s pecifice probatiunii de tip continentaleste Codul penal din 1936, cunoscut si sub denumirea de Codul lui Carol al II-lea.Potrivit acestui Cod penal, minorii care savrsesc fapte penale si raspund penal pot fisanct ionati cu mustrare, nchisoare corectionala ori detentiune simpla . Daca pedeapsa10 aplicata este de nchisoare de pna la o luna, minorul poate beneficia de libertateasupravegheata, asa cum rezulta din art. 146:Art. 146 - Libertatea supravegheata este la sarea adolescentului nlibertate, timp de un an, veghiat de aproape.Darea hotarrii se amna pna la expirarea acestui termen dencercare.Aceasta masura de siguranta nu se poate pronunta contraadolescentului care a suferit o pedeapsa privativa de libertate mai marede o luna.Cnd instant a pronunta libertatea supravegheata, ea ncredinteazasupravegherea adolescentului reprezentantului sa u legal, sau lncredinteaza unui azil de copii al Statului, ori altei institut ii publice,creata n acest scop, sau unei societati de patronaj pentru minori, orichiar unei persoane de ncredere, care voieste sa primeasca oasemenea sarcina .Acela caruia i s'a ncredintat supravegherea, trebue sa o exerc itecontinuu asupra purtarii adolescentului, iar la expirarea termenului dencercare, trebue sa raporteze instant ei respective, fara ntrziere, cums'a purtat adolescentul.n cazul n care minorul a avut o comportare corespunzatoare pe durata termenuluide ncercare, act iunea deschisa n contra lui se declara stinsa prin hotarrejudecatoreasca (art. 147 Cod penal). Se poate remarca cum a ales legiuitorul interbelicsa reglementeze institutia libertatii supravegheate ca amnare a pronunta rii sentinteisau ca suspendare a sentintei pna la mplinirea unui termen de ncercare. Aceastaforma juridica reprezinta si astazi n multe state europene esent a probatiunii moderne nloc de pedeapsa, si nu ca individualizare a pedepsei.n acelasi Cod penal din 1936 este ment inuta liberarea conditionata ce se poateaplica dupa executarea unei fract ii din pedeapsa , aplicata numai pentru condamnat iicare au dat dovezi temeinice de ndreptare. Cu ocazia liberarii condit ionate,Cel liberat este obligat:1. sa munceasca, potrivit cu puterile si aptitudinile sale, n cazul cndexistenta nu-i poate fi asigurata dect prin munca;2. sa nu paraseasca, fara ncuviintarea autoritatii respective,localitatea unde trebue sa munceasca si care i-a fost fixata prinhotarrea de liberare. (art. 41 Cod penal)Mai mult chiar, daca partea vatamata nu a fost despagubita, condamnatul poate fiobligat de instanta sa repare daunele.Potrivit aceluiasi Cod penal, pedeapsa cu nchisoarea de pna la 2 ani, detent iuneasimpla sau amenda pot fi suspendate timp de 3 ani, la care se adauga durata pedepsei.Pe durata termenului de ncercare, condamnatul trebuie sa respecte o serie decondit ii, printre care sa aiba un comportament corespunzator.O buna parte dintre aces te prevederi pot chiar si astazi sa provoace invidie celorcare si desfasoara activitatea n serviciile de probatiune.11 Cu mici modificari, Codul penal din 1936 a ramas n vigoare pna n 1968, cnd afost adoptat un nou Cod penal prin Legea nr. 15 /1968. Din perspectiva masurilor sisanct iunilor comunitare, Codul penal din 1968 prevede pentru adult i, ca modalitate deindividualizare a pedepsei cu nchisoarea, suspendarea condit ionata. De asemenea,este prevazuta liberarea conditionata a condamnat ilor care dovedesc ndreptare si si-auexecutat o parte din pedeapsa cu nchisoarea. La minori este prevazuta n continuaremasura educativa a libertat ii supravegheate ce subliniaza nca o data elementul desupraveghere n comunitate specific institut iei probat iunii.Un moment important n evolut ia alternativelor la nchisoare n Romnia l-areprezentat adoptarea Decretului nr. 218/1977 privind unele masuri tranzitorii referitoarela sanctionarea si reeducarea prin munca a unor persoane care au savrsit fapteprevazute de legea penala. Prin acest Decret, se intentiona cresterea rolului unitatilorsocialiste, al organizatiilor obstesti, al maselor populare n respectarea legalitatii,sanct ionarea si reducerea prin munca a persoanelor care comit abateri si ncalcari de lanormele de convietuire sociala si legile tarii (din preambul). Principala metoda derecuperare sociala era munca ce nlocuia pedeapsa cu nchisoarea de pna la 5 ani.Minorii ntre 14 si 18 ani nu puteau fi condamnati la nchisoare, ci erau ncredint aticolectivelor n care acestia muncesc sau nvata,stabilindu-se, totodata, reguli strictede disciplina si comportare, a caror respectare va fi urmarita de colectivele de muncasau nvatatura si de familie (art. 2). n caz except ional, acestia puteau fi trimisi n scolispeciale de munca si reeducare ntre 2 si 5 ani. Aceasta politica penala dedezinstitutionalizare fort ata a determinat o scadere spectaculoasa a ratei ncarcera rii nRomnia de la 66% n 1976 la 29,4% n 1979 (Dianu, 1997).Dupa 1989, prin legi succesive de modificare si completare a Codului penal au fostprevazute si alte masuri si sanct iuni comunitare. Printre cele mai importante astfel demasuri este suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere (Legea nr. 104/1992pentru modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si aaltor legi, precum si pentru abrogarea Legii nr. 59/1968 si a Decretului nr. 218/1977),reglementata dupa modelul francez desursis avec mise l'preuve(art. 738 din Codulde procedura penala francez), adica prin procedura n doua etape: aplicarea pedepseicu nchisoarea si suspendarea executarii cu impunerea anumitor masuri si obligatii. TotLegea nr. 104/1992 a amendat Codul penal din 1968 cu o noua modalitate de executarea pedepsei cu nchisoarea de pna la 5 ani executarea pedepsei la locul de munca.Alte elemente de noutate n ceea ce priveste masurile si sanct iunile comunitare aufost si obligatiile de a nu frecventa anumite locuri stabilite, de a nu intra n legatura cuanumite persoane si de a presta o activitate neremunerata ntr-o institutie de interespublic (prin Legea nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal),obligatii ce pot fi impuse minorului sanctionat cu masura educativa a libertat iisupravegheate.III. Influente ce au determinat nfiintarea sistemului de probatiune n RomniaDespre toate aceste institutii de drept penal material, precum si despre nastereasistemului de probatiune ca organizat ie, vom discuta n cele ce urmeaza . Sub acestaspect, exista doua abordari posibile: fie o prezentare a cronologiei faptelor si etapelorde dezvoltare, fie o prezentare a etapelor, nsot ita de o explicare si o conceptualizare aacestora. Avnd n vedere nivelul de dezvoltare a sistemului de probatiune dinRomnia, precum si provocarile la care acesta trebuie sa faca fata n viitorul apropiat,consider ca o abordare mai utila ar fi cea din urma.12

Pentru a prezenta istoria si a oferi o posibila explicatie a ei, este nec esara o matricesau un model teoretic care sa puna n ordine coerenta evenimentele si seturile deinfluente ce le-au determinat. Un astfel de model teoretic estemodelul radical pluralistdin teoriile asupra societat ii ce sintetizeaza tradit ii sociologice diverse: Durkheim, Marxsi Weber (Cavadino si Dignan, 2006, p. 12-14). Paradigma radical pluralista abordeazasocietatea ca fiind rezultatul interactiunii dintre mai multe grupuri ce au ca interespreluarea puterii si exercitarea acesteia n propriul folos. Aceste grupuri pot fireprezentate de clase sociale, de grupuri etnice etc. Statul are datoria sa asigureechilibrul social prin medierea dintre aceste grupuri. Evident ca statul nu este unmediator perfect si ca, de cele mai multe ori, mediaza n favoarea elitelor. Pe de altaparte, Marx priveste economia ca fiind baza societatii, o superstructura care, n ultimainstanta, determina ideologii, politici si legi. Acest aspect este cu deosebire importantpentru explicarea originii probat iunii n contextul trecerii de la o economie socialista la oeconomie de piata specifica modelului Europei Occidentale statul buna starii (Zamfir,2004).Aceas ta viziune asupra societatii va fi adaptata pentru a explica cum diverse tipuride influent e au condus la nfiintarea si dezvoltarea sistemului de probatiune dinRomnia.EconomiaPrevederi dedrept penalIdeologiimaterialSistemul deprobatiunedin RomniaInstitutiiPersoane sieuropenepersonalitatiGraficul 1. O paradigma a nfiintarii sistemului de probatiune din RomniaIII.1. EconomiaProbabil ca legatura dintre economie si politica penala sau nfiintarea sistemului deprobatiune din Romnia nu este una evidenta, nsa exista numeroase lucrari care aupus n evidenta corelatia dintre tipul de economie sau organizare politica cu politica13 penala dominanta ntr-un stat (Esping-Andresen, 1990; Mishara, 1999; Dignan siCavadino, 2003 etc.). Spre exemplu, Cavadino si Dignan (2006) au ilustrat convingatorcum unui anumit tip de stat (neoliberal, conservator corporatist, socio-democraticcorporatist, oriental corporatist) i corespunde un anumit grad de inegalitate sociala, oanumita relatie stat-cetatean, anumite politici de incluziune/excluziune sociala etc.,precum si o politica penala specifica si un anumit nivel al ratei ncarcerarii. Toate acesteelemente se afla ntr-o interdependenta organica, condit ionndu-se si interactionndreciproc.Analiznd cifrele statistice din perioada anilor 90 (Zamfir, 2004), cu deosebire pecele privitoare la inegalitatea veniturilor, explozia saraciei si politicile sociale, se poateafirma ca Romnia a trecut de la un sistem egalitarist de tip socio-democratic corporatistla unul conservator corporatist, specific Germaniei, Frantei si Olandei, fiind caracterizatprintr-o inegalitate a veniturilor pronunt ata (de la un coeficient Gini de 0,24 n 1989 la0,35 n 2001, dupa Zamfir, op. cit.) si drepturi sociale moderate si conditionate (o partedin prestatiile sociale fiind contributorii ex. ajutorul de somaj). Acestui tip de stat icorespunde n opinia lui Cavadino si Dignan (2006, p. 15) o politica penala ce are cascop reabilitarea infractorilor si o rata a ncarcerarii moderate.Pe fondul cresterii inegalitat ilor sociale, a somajului si a saraciei extreme si adezagregarii sociale (Zamfir, 2004, Zamfir, Preda, Dan, 2004 etc.) a crescut, cum era deasteptat, si rata criminalitat ii de la 160 de condamnat i n 1990 la 496 de condamnati n1997. Din totalul condamnat ilor, aproape 50% au fost condamnati pentru sa vrsirea1unei infract iuni patrimoniale (ex. furt, tlha rie etc.).La nceputul anilor 90, si mai pronuntat dupa adoptarea Legii nr. 104/1992 deabrogare a Decretului nr. 218/1977, sistemul sanct ionator din Romnia se baza, n ceeace i priveste pe adulti, pe doua sanct iuni: amenda si nchisoarea. Pedeapsa cunchisoarea de pna la 3 ani putea fi suspendata conditionat, iar cea de pna la 5 aniputea fi executata la locul de munca. Eficienta acestor institutii era nsa destul derestrnsa , avnd n vedere limitele speciale mari ale pedepselor si imposibilitateaobliga rii agentilor economici privati de a accepta ca un condamnat sa si executepedeapsa la locul de munca.Minorii puteau fi sanctionati cu masuri educative, amenda sau nchisoare, nsamodul de reglementare a acestora nu ncuraja instanta sa uzeze frecvent de masurinon-custodiale. Spre exemplu, masura educativa a libertatii supravegheate nu eransot ita si de o supraveghere eficienta din partea unui organism specializat, ceea ce agenerat o oarecare rezerva a instantelor n aplicarea ei.n acest context, de crestere a ratei criminalitatii si a existent ei unui aparatsanct ionator rigid si centrat pe nchisoare, rata ncarcerarii n Romnia a crescut de la171 detinuti la 100 000 locuitori n 1992 la 194 de detinuti n 1995 si la 200 de det inut i n1998 (International Center for Prison Studies, 2008).Aceasta rata a ncarcerarii era cu mult peste media europeana (n acea perioada,rata medie a ncarcerarii n Europa era de cca. 150 de detinuti) si punea o presiuneserioasa asupra cheltuielilor cu nchisorile. Nu era pentru prima data cnd se punea oastfel de problema. nca din 1907, America Statistical Association arata care sunteconomiile pe care le-a adus Serviciul de probatiune din Massachusetts prin diminuareanumarului de detinuti (Vanstone, n curs de publicare).https://statistici.insse.ro/shop/114 Asa cum comenta un fost director general adjunct, Sorin Dumitrascu, costul lunar alunui det inut depaseste salariul mediu pe economie, ceea ce pune numeroase2probleme economice si morale. Probabil ca nu ntmplator prima declarat ie de misiunea Serviciului de probatiune din Romnia a mentionat ca scop al acestui serviciu:...reducerea infract ionalitatii, acosturilorsi consecintelor generate desuprancarcerare. (document intern al Serviciului de probatiune, Ministerul Justitiei,nepublicat).n concluzie, tipul de economie si problemele sociale asociate cu starea economicas-au reflectat organic asupra politicii penale fie direct, prin cresterea infractionalitat ii, fieindirect, prin nevoia de a reduce costurile asociate suprancarcerarii. Crestereainfractionalitatii nu a dus nicaieri n lume la dezvoltarea alternativelor la ncarcerare nmod automat, nsa a pus problema reformei n justitie. Autoritatile au avut doua opt iuni:sa mareasca capacitatea nchisorilor (ca n SUA, Marea Britanie etc.) sau sa dezvoltealternativele la detent ie (ca n Finlanda, Olanda etc.). Tinnd seama de celelalteinfluente, decizia penala a fost de nfiint are a sistemului de probatiune si pregatire aunui nou aparat sanctionator mai generos cu masurile si sanctiunile comunitare.De asemenea, asa cum arata Weber, modificarile din sfera economiei se potreflecta si asupra dezvoltarii birocrat iei si autoritatii legale, ducnd, n final, lamodernizarea societatii.III.2. IdeologiiStrns legat de criteriul economic este cel legat de ideologii. Daca pna spresfrsitul anilor 90 practica judiciara se centreaza cu deosebire asupra pedepsei cunchisoarea, dupa aceasta perioada, magistratii ncep sa si manifeste dorinta de aaplica mai multe sanct iuni comunitare. Marturie n acest sens sta un studiu realizat deHaine si altii (2002) din care rezulta ca 94% dintre presedintii instantelor de judecataconsiderau ca legislat ia ar trebui sa includa mai multe sanctiuni comunitare. La aceastaschimbare de viziune asupra pedepsei au contribuit fara ndoiala numeroasele seminariiinternationale si vizitele de studii la care au participat judecatorii desemnati n cauzepenale. Aceste strategii de ncurajare si promovare a masurilor si sanctiunilorcomunitare si, implicit, a probatiunii au inclus diverse tactici, asa cum rezulta din BilantulServiciului de probatiune pe anul 1999:n cursul anului 1999 au fost efectuate vizite de studiu n Marea Britanie de catre odelegat ie compusa din ministrul de justitie, reprezentanti ai Direct iei Generale aPenitenciarelor, ai Serviciului de probatiune si ai instantelor de judecata, precum si decoordonatorii centrelor de probat iune, consilieri de probat iune, judecatori si profesori, nvederea schimbului de experienta cu partenerii britanici.(document intern, nepublicat)Expunerea la experiente si strategii moderne de raspuns la infractionalitate aconstituit un factor esent ial n reorientarea viziunii punitive att a clasei politice, ct si apracticienilor din domeniul penal. ntre 1997 si 2005, Ministerul Justitiei din Romnia afost beneficiarul a numeroase programe internationale, dintre care cele mai importanteau fost: Probatiunea n Romnia 1998-2003 al Guvernului Marii Britanii prin DFID,Programul Natra al Guvernului Olandei nfiint area Serviciului de probatiune nMunicipiul Bucuresti 2000-2003, Proiectul-pilot: Justit ia restaurativa pentru minori unhttp://www.presaonline.com/stire/un-detinut-ne-costa-mai-mult-de-un-salariu-mediu, 28182.html215 posibil raspuns la infract ionalitatea juvenila finant at de DFID, mpreuna cu Centrul deResurse Juridice etc. Cele mai multe dintre aceste proiecte ofereau asistenta tehnica siprograme de pregatire pentru personalul de probatiune. Programul DFID Probat iunean Romnia, att ca ntindere (1998-2003), ct si ca buget (cca. 2 mil. lire sterline), afost cel mai important program bilateral de care a beneficiat Ministerul Justitiei dinRomnia. Principalele componente ale acestui program au fost: asistenta tehnica pentrudezvoltare strategica, asistenta pentru pregatirea personalului, asistenta pentrumanagementul informatiilor si asistenta pentru dezvoltarea practicii.III.3. Persoane si personalitatiSavelsberg (apud Cavadino si Dignan, 2006) explica stabilitatea sau instabilitateanivelului si calitatii pedepsei dintr-un stat prin doua mecanisme: centralizarea puteriipolitice si birocratizarea sau personalizarea procesului de elaborare a politicii penale.Aplicnd cele doua criterii, Savelsberg constata ca, pe masura ce un stat este maidescentralizat si mai birocratic, el tinde sa dispuna de o mai mare stabilitate a politicilorpenale (vezi Germania Federala). Dimpotriva, daca un stat este mai centralizat si sebazeaza pe indivizi n elaborarea politicilor, acesta tinde sa prezinte variat ii mari alepoliticii penale (vezi Polonia). n acest ultim caz s-a aflat si se afla nca Romnia. Celemai multe reforme politice, penale sau administrative au fost legate de numele unoractori politici influenti. n Romnia se vorbeste nca despre Codul Stanoiu sau despreCodul Macovei.n ceea ce priveste dezvoltarea probatiunii n Romnia, un rol-cheie a fost detinut defostul ministru al justitiei Valeriu Stoica, care, n conditii politice complicate, a reusit sapromoveze spre aprobare Ordonant a nr. 92/2000 privind organizarea si funct ionareaserviciilor de reintegrare sociala si supraveghere (fosta titulatura a serviciilor deprobatiune). nainte de a sustine acest act normativ, Valeriu Stoica a participat lanumeroase discutii cu experti romni si britanici si a efectuat o vizita de documentare nMarea Britanie (vara anului 1999). Din aceasta perspectiva, se pare ca experient aromneasca se apropie de cea a multor alte state. Se pare ca primele preocupari delegiferare a probat iunii au avut ca punct de pornire persoane-cheie, cum ar fi: JulesLejeune n Belgia, judecatorul Harald Saloman n Suedia, Lucy Bartlett n Italia,Edouard Julhiet n Franta sau Howard Vincent n Marea Britanie (Vanstone, n cursde publicare). Desigur ca si alte nume pot fi asociate momentului de nceput alprobatiunii n Romnia: col. Marin Bucur fost comandant al Penitenciarului Arad,Graham Gilles fost presedinte al Asociatiei Europa pentru Europa, cel care a init iatexperimentarea unor elemente de probat iune la Arad, col. Silvestru Bochis primulcoordonator al unui centru experimental de probatiune etc. Cu tot ii au avut un anumit roln sustinerea, promovarea sau reglementarea activitatii viitorului serviciu de probatiune.III.4. Institutii europeneRomnia si-a afirmat pe deplin vointa de a deveni un stat de drept odata cuaderarea la Consiliul Europei, n octombrie 1993. Prin aceasta aderare, Romnia s-aobligat, printre altele, sa ratifice Convent ia Europeana a Drepturilor Omului si ConventiaEuropeana pentru Prevenirea Torturii.Prin Legea nr. 30/1994, Romnia a ratificat Conventia Europeana a DrepturilorOmului si Protocolul 11 la aceasta Conventie (prin Legea nr. 79/1995 ) prin care esterecunoscuta autoritatea judiciara a Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la16 Strasbourg. Mai mult, potrivit Constitutiei Romniei, Romnia recunoaste prevalentaconventiilor internationale n cazul unui conflict de legi n materia drepturilor omului. Pefondul supraaglomerarii penitenciarelor din Romnia, a personalului redus si a pregatiriisale insuficiente, ajung pe rolul instantei de la Strasbourg tot mai multe cauze n careRomnia este condamnata pentru ncalcari grave ale drepturilor omului (a se vedeacazurile Petra vs Romnia, Pantea vs Romnia etc.).Prin Legea nr. 80/1994, Romnia a ratificat si Conventia Europeana privindPrevenirea Torturii prin care se angaja sa recunoasca autoritatea Comitetului pentruprevenirea torturii si sa respecte drepturile tuturor persoanelor private de libertate.Potrivit standardelor elaborate de catre CPT, supraaglomerarea penitenciarelor n sinereprezinta un tratament inuman si degradant (vezi al 11-lea Raport general al CPT(2001)16), de aceea statele membre sunt ncurajate sa dezvolte alternative lanchisoare.Tot n aceasta direct ie tintesc si recomandarile Consiliului Europei, de care Romniase obliga sa t ina seama atunci cnd reglementeaza n dreptul intern. n perioada anilor80, 90, ngrijorarea fata de tendinta de crestere a populat iei n penitenciare n tarilemembre, dar si preocuparea pentru respectarea drepturilor omului, n special a celoraflat i n custodia statului, a determinat Comitetul de Ministri al Consiliului Europei saadopte n jur de 20 de recomandari, printre care as aminti: R (80)11 privind arestulpreventiv, R(87)3 privind Regulile Penitenciare Europene, R (92)16 privind RegulileEuropene asupra Masurilor si Sanctiunilor Comunitare, R (99)22 privindsupraaglomerarea penitenciarelor etc. Printre principiile cele mai importante retinute naceste recomandari se afla : utilizarea pedepsei cu nchisoarea ca ultim resort,dezvoltarea unui set de masuri si sanctiuni comunitare trebuie sa reprezinte o prioritatepentru state, procurorii si judecatorii trebuie sa fie stimulati sa aplice masuri si sanctiunineprivative de libertate etc.Multe dintre aceste recomandari ale Consiliului Europei se afla citate n preambululordinelor ministrului justitiei de nfiint are a centrelor experimentale de probatiune dinRomnia, de unde rezulta si important a lor n arhitectura noului sistem de justitiepenala.O alta organizatie din ce n ce mai influenta n ceea ce priveste respectareadrepturilor omului este Uniunea Europeana , care, prin Tratatul de la Amsterdam din mai1999, si propune sa devina un spatiu al libertatii, securitatii si justitiei. Interesul fata deproblematica drepturilor omului este si mai vizibil dupa adoptarea la Nisa a CarteiDrepturilor Fundamentale ale Omului (2000). Aceasta Carta reprezinta un progres fatade Conventia Europeana a Drepturilor Omului deoarece include pe lnga drepturile dejaconsacrate si o serie de noi drepturi sociale si juridice (Snaken, 2006). Un articoldeosebit de relevant n ceea ce priveste dezvoltarea probatiunii este art. 49.3 al acestuidocument n care se arata ca nivelul pedepsei nu poate fi disproportionat n raport cuinfractiunea. Prin urmare, statele Uniunii Europei trebuie sa dispuna de mecanisme desanct ionare flexibile, diverse si acoperitoare pentru toate gradele de severitate. n acestcontext, desigur ca probatiunea, prin pozit ia sa ntre pedepsele financiare si nchisoare,raspunde la aceasta exigenta.Procesul de aderare a Romniei la Uniunea Europeana a reprezentat pentruRomnia un efort considerabil de armonizare si aproximare a legislatiei la standardelesau acquis-ul comunitar. n ceea ce priveste probatiunea, Uniunea Europeana nu arenca un acquis comunitar, nsa toate rapoartele de monitorizare, ncepnd cu anul 1999,au recomandat reforma justit iei si mbunatatirea respectarii drepturilor omului prinnfiint area si dezvoltarea serviciilor de probatiune. Ca si n cazul Consiliului Europei,17 Comisia Europeana privea nfiint area acestor servicii ca solut ie la problemasupraaglomera rii penitenciarelor.n Nota de fundamentare a Ordonant ei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea sifunct ionarea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere se arata ca prezentaordonanta este n concordanta cu reglementarile comunitare, precum si cu rezolutiile sirecomandarile Consiliului Europei n domeniu... Prin urmare, se poate considera capresiunea Consiliului Europei (prin Conventie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului,Comitetul pentru Prevenirea Torturii si recomandari) si a Comisiei Europene (prinrapoartele de tara) a constituit un factor determinant la decizia politica de nfiintare asistemului de probatiune din Romnia.III.5. Prevederi de drept penal materialAsa cum aratam mai sus, ncepnd cu anul 1992 si 1996, Codul penal din Romniaprevede modalitat i de individualizare a pedepsei (suspendarea executarii subsupraveghere) si masuri educative (libertatea supravegheata cu posibilitatea impuneriiunor obligatii de supraveghere) ce presupun existenta unei supravegheri efective ncomunitate a celui sanctionat. Abrogarea Decretului nr. 218/1977 si desfiintareacomisiilor de munca si reeducare au lasat n domeniul execut ional penal un vidlegislativ. Organele de politie ramase sa asigure supravegherea persoanelor mentinuten stare de libertate nu puteau asigura dect elementul de control. De aceea, n Nota defundamentare a OG nr. 92/2000 se arata ca scopul crearii serviciilor de reintegraresociala a infractorilor si supraveghere a executarii sanct iunilor neprivative de libertate...este acela de a realiza supravegherea infractorilor, n cazurile prevazute de lege,precum si de a le acorda, la cerere, asistenta si consiliere specifica, n scopul reduceriiriscului savrsirii din nou a unor infractiuni.(document nepublicat).Este, astfel, definita probatiunea moderna n Romnia, dupa un model traditional siconsacrat la nivel international, ca fiind o combinatie ntre supraveghere si asistenta.IV. Nasterea probatiunii n date si cifreIV.1 Etapa nti etapa experimentala (1996-2000)Date fiind toate influent ele aratate mai sus, din 1996, Ministerul Justitiei a nceput sapromoveze o practica mai creativa n aplicarea actului de justitie. Una dintre primelemasuri luate n acest sens a fost crearea unui centru experimental de probat iune la Arad(OMJ nr. 510/c/18 aprilie 1997). Acest experiment a pus la aceeasi masa societateacivila, Directia Generala a Penitenciarelor, instantele locale, precum si autoritatile locale.Intentia a fost de a testa cteva dintre elementele de probat iune (de ex. referatelede evaluare, supravegherea n comunitate etc.) n contextul penal si social al Romniei.Initial, grupul-tinta al acestui experiment a fost reprezentat de minorii care sa vrseaufapte penale si erau mentinut i n stare de libertate de catre ins tanta, cu domiciliul nmunicipiul Arad. Ulterior, grupul-tinta s-a extins si la majori si a acoperit ntreg judetulArad. Echipa Centrului experimental din Arad a fost formata, init ial, din voluntari aiAsociat iei Europa pentru Europa, care au fost ulterior angajat i ai Penitenciarului Arad.Urmatorul centru experimental de probatiune a fost cel de la Centrul de reeducareGaesti (mai 1997).18 n august 1997 a fost nfiint at Centrul experimental de probatiune Focsani, cereunea personal din Penitenciarul Focsani si din Fundat ia Oameni pentru Oameni.n 1998 au fost nfiint ate centrele experimentale de probat iune Gherla, Dej si Cluj, cusprijinul Penitenciarului Gherla, al Spitalului Penitenciar Dej si al Fundatiei PrisonFellowship din Cluj. Cu ocazia nfiintarii acestor centre experimentale de probatiune afost initiat si primul program post-universitar de probatiune n cadrul unei universitati.Spre sfrsitul anului 1998, a fost nfiint at Centrul experimental de probatiune din Iasin cadrul Asociat iei Alternative Sociale.n anul 1999 au fost nfiintate centrele experimentale de probat iune din Pitesti,Trgoviste (n parteneriat cu Ministerul Justitiei-GRADO) si Timisoara (n parteneriat cuMinisterul Justit iei-Asociat ia Umanitara Sf. Petru si Pavel).Ultimul centru experimental de probatiune a fost cel din Bucuresti, nfiintat n anul2000, ntr-un parteneriat mai larg Ministerul Justitiei-GRADO-Fundatia pentru OcrotireaFamiliei si Copilului.Toate centrele experimentale de probatiune au fost nfiintate prin ordin al ministruluijustitiei si au fost coordonate tehnic la nceput de catre un compartiment din DirectiaGenerala a Penitenciarelor si, mai trziu, de catre Serviciul de probat iune din MinisterulJustitiei. Cele mai multe dintre aceste centre au fost finant ate de catre Fundat ia pentru oSocietate Deschisa sau de catre Comisia Europeana, prin Fondul Phare. Initial,experimentul a fost suportat financiar si asistat tehnic de catre Know How Fund alGuvernului Marii Britanii. Din 1998, asistenta tehnica oferita de guvernul britanic s-aconcretizat ntr-un proiect pe cinci ani, numit Probatiunea n Romnia, care avea cascop crearea unui sistem de probatiune la nivel national.Perioada 1996-2000, avnd n vedere ca ntreaga activitate de probat iune eradesfasurata ca experiment, poate fi denumitafaza experimentalaa probatiunii nRomnia.IV.2. Etapa a doua - de dezvoltare a infrastructurii (2000-2007)La nceputul anului 2000, n Romnia existau 11 centre experimentale de probatiune(Arad, Gaesti, Cluj, Dej, Gherla, Iasi, Pitesti, Trgoviste, Focsani, Timisoara siBucuresti). Din septembrie 1998, acestea au fost coordonate tehnic de ca tre Serviciulde probatiune din Ministerul Justit iei.Rezultatele foarte bune obt inute n cadrul centrelor-pilot au condus n septembrie2000 la adoptarea de catre Guvern a Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 privindorganizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere.Potrivit acestui act normativ, serviciile de probat iune aveau ca principalecompetente:-supravegheaza respectarea de catre persoana condamnata a masurilorprevazute la art. 86alin.1 lit. a)-d) din Codul penal;3-supravegheaza executarea obligatiilor impuse condamnatului de catre instanta,prevazute n art. 86alin. 3 lit. a)-f) din Codul penal;3-supravegheaza executarea obligatiilor impuse minorului de ca tre instanta,prevazute n art.103 alin. 3 lit. a)-c) din acelasi cod;19 -ntocmesc, la cererea instant elor de judecata, referate de evaluare cu privire lapersoanele prevazute la art. 1 sau cu privire la inculpati;-colaboreaza cu institut iile publice n vederea executarii masurii obligariiminorului la prestarea unei activitati neremunerate ntr-o institutie de interespublic;-desfasoara, la cerere, activitat i de consiliere individuala a infractorilor n ceea cepriveste comportamentul social, de grup si individual;-init iaza si deruleaza programe speciale de protectie, asistenta sociala si juridicaa minorilor si tinerilor care au sa vrsit infractiuni;-init iaza si deruleaza, mpreuna cu voluntarii si reprezentant ii societat ii civile,precum si cu organizatii guvernamentale si neguvernamentale romne sistra ine, programe de resocializare a persoanelor prevazute n art. 1 si art. 3 alin.(2) care au solicitat sa participe la aceste programe, pentru sprijinirea acestoran respectarea condit iilor impuse de instant a de judecata si pentru reintegrarealor sociala;-colaboreaza cu institutiile publice si private, precum si cu persoanele fizice sijuridice din raza sa de competenta, n vederea identifica rii, dupa caz, a locurilorde munca disponibile, a cursurilor scolare, precum si a celor de calificare saurecalificare profesionala;-orice alte atributii prevazute de lege.Tot n anul 2000 este adoptata si Hotarrea Guvernului nr. 1239/2000 de punere naplicare a OG. nr. 92/2000 prin care sunt stabilite detaliile procedurale si practice aleactivitat ii de probatiune. Aceasta este cea de-adoua etapan dezvoltarea institutieiprobatiunii n Romnia si se concentreaza pe dezvoltarea infrastructurii la nivel national.n august 2001, erau nfiint ate 28 de servicii de reintegrare sociala si supraveghere ntot attea judet e (aprox. 60% din Romnia), avnd angajati un numar de 106 consilieride reintegrare sociala si supraveghere. n decembrie 2002 au mai fost nfiintate 23 deservicii, cu 80 de consilieri de reintegrare sociala si supraveghere, astfel nct la sfrsitulacestui an exista o infrastruc tura nationala a sistemului de probatiune.Chiar daca initial originea institutiei probatiunii a fost situata n sistemul penitenciar,iar mai apoi n comunitate, prin intermediul ONG-urilor, din anul 2000, dezvoltareasistemului de probatiune s-a bazat pe infrastructura tribunalelor.Serviciile de reintegrare sociala si supraveghere (denumirea serviciilor deprobatiune din acele vremuri) sunt organizate pe lnga tribunale, independente fata deacestea si cu subordonare direct Ministerului Justitiei Directia de reintegrare sociala sisupraveghere. Totusi, neavnd personalitate juridica si, implicit, nici buget propriu,serviciile de probatiune se afla ntr-o forma de subordonare administrativa fata depresedintele tribunalului. Cheltuielile Serviciului de probatiune sunt incluse n cheltuieliletribunalului, fara nsa a fi prezentate diferentiat.Din anul 2000, serviciile de probatiune se bucura de legitimitate deplina sirecunoastere legala, ceea ce face ca din ce n ce mai mult i magistrati sa utilizezeserviciile acestui sistem. n perioada 2000-2006, numarul persoanelor aflate subsupravegherea acestui serviciu creste constant, de la 314 persoane n 2000 la 2.231 depersoane n 2006. O evolutie asemanatoare se nregistreaza si sub aspectul numaruluide solicitari de referate de evaluare, de la 397 n 2000 la 7.650 n 2006.20 100008000Re ferate de evaluare60004000Persoane intrate subsu praveghe re200002000 2001 2002 2003 2004 2005 2006Graficul nr. 2 Evolutia numarului de referate si supravegheri 2000-2006Sursa:Direct ia de Probatiune - Ministerul Justit ieiEste de observat ca aceasta evolut ie ascendenta a volumului de activitatenregistrat n serviciile de probat iune s-a nregistrat pe fondul descresterii numarului totalde persoane condamnate (de la 75.407 persoane condamnate n 2000 la 69.397 depersoane condamnate n 2004 sursa: Consiliul Superior al Magistraturii, nepublicat).O alta observat ie utila n ceea ce priveste impactul activitat ii serviciilor de probatiuneasupra practicii judiciare este aceea ca, n c onditiile n care structura pe infractiunicondamnate a ramas aproximativ constanta, iar sistemul sanctionator penal a ramasacelasi, proport ia pedepselor cu nchisoarea a scazut de la 51,8% n 1999 la 37,4% n2004. n acelasi interval de timp, proportia suspendarii sub supraveghere a crescut de la1,4% n 1999 la 2,4% n 2004.Pin urmare, este rezonabil sa presupunem ca prezenta si performantele sistemuluide probatiune din Romnia au contribuit la amplificarea ncrederii magistratilor nma surile si sanct iunile neprivative de libertate si, implicit, la scaderea ratei ncarcerarii sicresterea numarului de sanct iuni comunitare aplicate.6051,8 50,15040 39,6 40,5 37,440 nc hi s oa r e30S u spen dare su b sup ravegh ere20101,4 0,6 1,6 1,7 2,2 2,401999 20 00 2001 2002 20 03 2004Graficul nr. 3 Proportiile: pedepse cu nchisoarea cu executare si suspendari sub supraveghere1999-2004. Sursa: Consiliul Super ior al Magistraturii (nepublicat)n anul 2002, Ordonanta Guvernului nr.92/2000 privind organizarea si funct ionareaserviciilor de reintegrare sociala si supraveghere a fost aprobata si completata de Legeanr. 129/2002. Principala modificare adusa de catre aceasta lege se refera la competentaserviciilor de reintegrare sociala si supraveghere de a ntocmi referate de evaluare si lasolicitarea organelor de urmarire penala, dar numai pentru inculpat i. De asemenea,21 legea prevede ca serviciile de reintegrare sociala si supraveghere sunt competente saacorde servicii de asistenta si consiliere persoanelor a caror pedeapsa a fost gratiatatotal sau part ial.La 1 ianuarie 2005 a intrat n vigoare Legea nr.211/2004 privind unele masuri pentruprotect ia victimelor infractiunilor care prevede ca serviciilor de probatiune (denumite -potrivit acestui act normativ - servicii de protectie a victimelor si reintegrare sociala ainfractorilor) ofera gratuit, la cerere,consiliere psihologica si alte forme de asistentavictimelor categoriilor de infract iuni prezentate mai jos (art. 8):-victimele tentativei la infract iunile de omor, omor calificat si omor deosebit degrav (art. 174 176 Cod penal)-victimele infractiunilor de lovire sau alte violente si vatamare corporala , savrsiteasupra membrilor familiei (art.180 alin.1 si 2 si art.181 alin.1 Cod penal)-victimele infract iunilor de vatamare corporala grava (art. 182 Cod penal)-victimele infractiunilor intentionate care au avut ca urmare vata marea corporalagrava a victimei, ale infract iunilor de viol, act sexual cu un minor, perversiunesexuala si coruptie sexuala (art. 197, 198, art. 201 alin. 2-5 si la art. 202 din Codpenal), infractiunii de rele tratamente aplicate minorului (art. 306 Cod penal)-victimele infractiunilor prevazute de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea sicombaterea traficului de persoane, cu modificarile si completarile ulterioare.La momentul intrarii n vigoare a acestei legi, serviciile de probatiune nu dispuneaude personal specializat si nici de procedurile necesare oferirii acestor servicii. Mai mult,identitatea profesionala a consilierului de probatiune era una construita n jurulconceptului de infractor, si nu n jurul notiunii de victima. Probabil ca acestea au fostcteva dintre motivele ce au determinat ca la sfrsitul anului 2006 numarul de victimecare au beneficiat de aceste servicii sa fie de 98.Anul 2006 a reprezentat anul consolidarii statutului personalului din serviciile deprobatiune, prin adoptarea a doua legi de maxima importanta: Legea nr.123/2006privind statutul personalului din serviciile de probatiune si Legea nr.327/2006 privindsalarizarea si alte drepturi ale personalului din serviciile de probatiune. Prin aceste douaacte normative, drepturile si obligatiile personalului de probatiune sunt clar si distinctformulate n doua legi speciale destinate acestei categorii de personal. Prin Legeanr.123/ 2006, serviciile dobndesc denumirea de servicii de probatiune.Dar anul 2006 nu a nsemnat numai consolidarea statutului consilierului deprobatiune, ci si anul preluarii de noi competente materiale. Una dintre cele maiimportante astfel de atribut ii a fost cea prevazuta n Legea nr.275/2006 privindexecutarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare n cursul procesuluipenal, ce instituie obligativitatea participarii consilierului de probat iune la comisia deindividualizare a regimului de executare a pedepsei cu nchisoarea. Aceasta prevederegreveaza masiv asupra volumului de activitate din serviciile de probatiune, unul sau doiconsilieri de probatiune din fiecare serviciu petrecndu-si o mare parte din timp npenitenciar. Mai mult chiar, finalitatea activitatii acestui consilier n Comisia deindividualizare a regimului este nca destul de neclara, n condit iile n care acesta nupoate oferi informat ii suplimentare despre det inut dect n cazuri izolate (de obicei, ncazul n care a fost ntocmit un referat de evaluare pentru acel detinut sau n situat ia ncare acesta s-a aflat n evidenta serviciilor de probatiune n trecut).22 Un alt moment critic n evolut ia serviciilor de probat iune a fost intrarea n vigoare la1 aprilie 2007 a Legii nr.356/2006 pentru modificarea si completarea Codului deprocedura penala, precum si pentru modificarea altor legi, prin care s-a introdusobligativitatea ntocmirii referatului de evaluare de catre Serviciul de probatiune n toatecazurile cu minori. Pna la adoptarea Ordonant ei de Urgenta a Guvernului nr.31/2008privind modificarea art.482 din Codul de procedura penala, aceasta prevedere a blocatactivitatea serviciilor de probatiune, acestea fiind obligate sa ntocmeasca n 12 luni numai put in de 18.508 referate de evaluare.IV.3. A treia etapa de dezvoltare a sistemului de probatiune consacrarea nsistemul sanctionator (dupa 2007)Aceas ta etapa ar trebui sa ra spunda la o serie de exigente care sa conduca la o maibuna situare a serviciilor de probat iune n sistemul de justitie penala.Avnd n vedere ca majoritatea influentelor prezentate n subcapitolul 3 se mentin nactualitate si act ioneaza n acelasi sens, putem estima ca importanta serviciilor deprobatiune va creste de la an la an. Principalele perspective de viitor ale serviciilor deprobatiune pot fi organizate pe patru mari dimensiuni: regndirea misiunii siresponsabilitatilor serviciilor de probatiune, reorganizarea sistemului de probatiune caentitate de sine statatoare, continuarea profesionaliza rii sistemului si reforma sistemuluisanct ionator prevazut de Codul penal.Dupa cum s-a vazut si n paragrafele anterioare, serviciile de probatiune au atrasde-a lungul timpului numeroase atributii si responsabilitat i care nu au legatura cu ceeace nseamna probatiunea din punct de vedere tradit ional. Putem considera ca toateaceste inovatii se datoreaza unei identitati confuze atribuite acestui sistem nou-creat.Inexistenta unei declaratii de misiune si a unui mecanism de promovare a institut iei ncontextul justitiei penale a facut ca acest sistem sa fie perceput ca o fata n casa carepoate oricnd sa preia alte sarcini ce nu sunt realizate de ca tre alte departamente. Asase explica de ce n sarcina serviciilor de probat iune au cazut si victimele si minorii carenu raspund penal sau cei pentru care nici macar nu s-a pus n miscare urmarireapenala. n ceea ce priveste ultima categorie, Directia de probatiune a intervenit si, printr-o circulara, a aratat ca nu se vor ntocmi referate de evaluare dect pentru minoriipentru care s-a pus n miscare urmarirea penala.Pentru o dezvoltare durabila, sistemul de probat iune trebuie sa si cristalizeze oidentitate n jurul ideii de supraveghere si reintegrare sociala a infractorilor. Consilierii deprobatiune sunt specialisti n domeniul comportamentului infractional. Nu este realist sinici oportun sa solicit i unui consilier de probat iune sa se dezbrace de filosofia si valorilesale pentru a lucra cu un minor dimineata, pentru ca dupa-amiaza sa si schimbe iaras irecuzita pentru a lucra cu o victima sau cu un infractor adult.Reorganizarea sistemului de probat iune este o necesitate ca urmare a acelei dublesubordonari una catre Ministerul Justitiei si una catre presedintele tribunalului. Pentrua oferi sistemului de probat iune capacitatea de planificare pe termen mediu si lung,acesta trebuie sa dispuna de un buget propriu. Pentru a dispune de un buget propriu,serviciile sau macar Directia de Probatiune din Ministerul Justitiei trebuie sa capetepersonalitate juridica. Forma juridica prin care se mplineste acest deziderat are oimportanta secundara. Ceea ce primeaza este finalitatea: existent a unei capacitati dedecizie si a unui buget clar determinate.23 Cuvntul de profesionalizare poate induce cititorul n eroare. Nu este vorba de faptulca actualmente activitatea de probatiune se bazeaza pe voluntari sau pe persoanenepregatite. Este, mai degraba, vorba despre continuarea eforturilor de specializare apersonalului n lucrul cu persoanele aflate n conflict cu legea. Aceste domeniu reclamaun set de aptitudini, metode, tehnici si proceduri/standarde specifice pe care cei maimult i dintre consilierii de probatiune nu le-au achizitionat n scoala. Totodata, n sensulprofesionaliza rii, se impune ca o necesitate adaptarea practicii de probat iune dinRomnia la practicile europene si la concluziile studiilor asupra comportamentuluiinfractional. n cautarea unui raspuns ct mai potrivit la comportamentul antisocial,cercetatorii testeaza noi metode sau chiar noi paradigme de lucru. n prezent,paradigma dominanta de lucru n probatiune este cea cognitiv comportamentalista. Esteposibil ca, n ctiva ani, aceasta paradigma sa fie nlocuita sau completata cu o alta cea a desistarii. Este foarte important ca practica serviciilor sa fie conectata la toateaceste schimbari si progrese n stiint a comportamentului uman.Odata cu adoptarea, n decembrie 2000, a Cartei Drepturilor Fundamentale aleOmului, Uniunea Europeana si reafirma intent ia de a se implica si mai mult n politicilepenale ale statelor membre. Art.49.3 al acestei Carte va reprezenta cu siguranta unfundament puternic al discutiilor legate de armonizarea sistemelor sanct ionatoare dinUniunea Europeana, ceea ce va crea o presiune constanta asupra parlamentelorstatelor de a adopta masuri si sanctiuni penale proport ionale cu gravitatea faptelor.Aceasta va fi o premisa importanta n dezvoltarea si modernizarea aparatelorsanct ionatoare ale statelor UE. n acest sens, se poate observa ca Romnia a fa cut pasiimportant i n diversificarea raspunsului penal. Ambele proiecte de cod penal (att celadoptat, dar neintrat n vigoare, ct si cel supus dezbaterii publice) avanseaza n acestsens solutii asemanatoare. Codul penal adoptat n 2005 propune printre altele munca nfolosul comunitat ii ca pedeapsa principala . Din practica altor state (Franta, UK, Suedia,Moldova etc.) s-a vazut ca munca n folosul comunitat ii se bucura de o larga sustinerepublica si de o mare popularitate n rndul magistratilor. Mai mult chiar, o serie de studiiau aratat ca cei mai multi condamnati la munca n folosul comunitatii si executapedeapsa pna la capat, iar recidiva acestora este cu mult mai mica dect cea din alteforme de sanctionare neprivativa de libertate. Prin urmare, nlocuind pedeapsa cunchisoarea de pna la cinci ani, munca n folosul comunitatii poate fi considerata osanct iune comunitara redutabila, o veritabila alternativa la nchisoare. Celelalte masurisau sanct iuni comunitare, cum ar fi: amnarea pronuntarii pedepsei, scutirea depedeapsa etc. sunt percepute n general ca acte de clementa din partea judecatorilor, sinu solutii reale n fata infractionalitatii.Cel de-al doilea proiect de cod penal are un alt merit, si anume pe cel de abolire apedepsei cu nchisoarea la minori. Cea mai aspra masura aplicata unui minor, potrivitacestui proiect de cod, este masura educativa a internarii ntr-un centru de detent ie.Regula n sanct ionarea minorului este de aplicare a unei masuri educative neprivativede libertate, iar masurile educative privative de libertate sunt expres limitate n proiectulde cod penal n discutie.n ambele proiecte de cod penal, atributiile serviciilor de probatiune sunt prezentatepe larg si sunt, uneori, chiar excesive ca numar. Odata cu intrarea n vigoare a unui altcod penal mai prietenos cu masurile si sanct iunile comunitare, se va pune cu sigurantasi problema largirii schemei de personal si a infrastructurii serviciilor pna la nivel dejudecatorie. De asemenea, modul de organizare al sistemului de probatiune dinRomnia trebuie sa fie radical revizuit, n sensul asigurarii unei independente financiaresi decizionale. Avnd prefigurate atributii din ce n ce mai nsemnate si ca numar, dar sica importanta, sistemul de probatiune nu mai poate sa ramna cu un buget incert si o24 organizare neclara. Un prim pas ar fi atribuirea, ntr-o forma sau alta, a calitatii deordonator secundar de credite pentru Directia de Probatiune. Aceasta calitate ar atragedupa sine alocarea unui buget distinct de cel al curt ilor de apel, ceea ce ar solutiona obuna parte din dificultatile aratate mai sus.Chiar daca pentru moment nu pare a fi o prioritate, asistenta si/sau supraveghereapostpenala a fostilor detinuti se va impune n scurt timp pe agenda politicienilor si amass-media. Multe dintre recomanda rile si rezolut iile Consiliului Europei (ex. Rezolutia(65)1 asupra sentint elor suspendate, probat iunii si altor alternative la nchisoare,Recomandarea R (2000) 22 privind mbunatatirea implementarii Regulilor Europeneprivind masurile si sanct iunile comunitare, Recomandarea R (2003) 22 asupra liberariiconditionate etc.) considera liberarea conditionata ca fiind o masura comunitara ce areca scop asistarea fostului det inut pentru o ntoarcere cu succes n libertate. Serviciile deprobatiune, data fiind specializarea lor n lucrul cu infractorii, par a fi ntr-o pozitieprivilegiata pentru a prelua aceasta sarcina. De altfel, aceasta atributiune, dupa cum s-avazut, face parte chiar din filosofia traditionala a probatiunii.BIBLIOGRAFIEAbadinsky, H.([1977] 2000),Pardon and parole.Theory and Practice.Seventh Edition.New Jersey: PrenticeHallCanton, R., Hancock, D. (2007),Dictionary of Probation and Offender Management. Willan Publishing. UK.Ciuceanu, R. (2001)Regimul penitenciar din Romnia. 1940-1962.Institutul National pentru StudiulTotalitarismului. Bucuresti.Coddington, F.J.O. (1950),The probation system under the Criminal Justice Actn Radzinovisz, L si Turner,J.W.C. (Edit.)The Journal of Criminal ScienceVol. 2 A Symposium on the Criminal Justice Act 1948: 1948:23-45. London: MacMillan.Dianu, T. (1997)Non-Custodial Sanctions. Alternative Models for Post-Communist Societies.New York: NovaScience Publishers, Inc.Durnescu, I., Haines, K., Lazar, C., Willie, A. (2002)Probatiunea n Romnia,Anul 1, nr. 1. Bucures ti: Ed.Didactica s i Pedagogica.Haines, K., Willie, A; Lazar, C.; Durnescu, I. (2002),Opiniile judecatorilor referitoare la sistemul de reintegraresociala s i supraveghere, Anul I, nr. 8/2002, Bucures ti: Ed. Didactica s i Pedagogica.Jarvis, F.V. (1972),Advice, assist and Befriend: A History of the Probation and Aftercare Service.London:National Association of Probation Officers.Nellis, M. (2007),Humanising justice: the English Probation Service up to 1972 n Gelsthorpe, L. si Morgan, R.(edit.)Handbook of Probation.Cullompton: Willan Publishing.Snaken, S. (2006),A Reductionist Penal Policy and European Human Rights StandardsnEuropean Journalof Criminal Policy 12:143-164.Vanstone, M. (2004),Supervising Offenders in the Community: A History of Probation Theory and Practice.Aldershot: Ashgate.Vanstone, M. (n curs de aparitie),International History of Probation.Walmsley, R. (2000),World prison populations: an attempt at a complete list. InImprisonment today andtomorrow(2nd edition). Editors: Dirk van Zyl Smit and Frieder Dnkel. Deventer and Boston: Kluwer.Zamfir, C. (2004),O analiza critica a tranzitiei. Ce va fi dupa.Iasi: Polirom.Zamfir, E. (coord.), Preda, M., Dan, A. (2004),Surse ale excluziunii sociale n Romnia,Bucuresti: MinisterulMuncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.***Institutul National de Statistica (2006),Anuarul Statistic al Romniei.***International Prison Studies (2008),Prison BriefLondon: Kings College.http://www.kcl.ac.uk/depsta/law/research/icps/worldbrief/wpb_country.php?country=161- accesat la 9.06.2008.http://www.presaonline.com/stire/un-detinut-ne-costa-mai-mult-de-un-salariu-mediu,28182.html accesat ladata de 9.06.2008.25 Valori, principii si competente profesionale n probatiuneSorina PolednaPrecizari conceptualeCnd ne referim la justitie, invariabil ne gndim la valori; substantivul justitie are unreferential axiologic att timp ct atunci cnd spunem justit ie ne gndim la dreptate,egalitate, echitate etc. Mai mult, actul de justitie se nscrie ntotdeauna ntr-un orizontvaloric: este directionat de anumite valori si urmareste operat ionalizarea lor, nu nultimul rnd, are o finalitate cu conotatii valorice: dreptate pentru toti, sigurant acetat eanului si a comunitatii, umanism.Pentru A. Pincus si A. Minahan (1973) valorile sunt convingeri, preferint e saupresupuneri despre ce este dezirabil sau bun pentru oameni. Un exemplu esteconvingerea ca societatea are obligat ia de a ajuta fiecare individ sa-si realizeze n moddeplin propria potent ialitate. Ele nu sunt asert iuni despre cum este lumea si c e stimdespre ea, ci despre cum trebuie sa fie. Asa ca formularile cu continut valoric nu pot fisubiect de investigatie stiint ifica. De aceea, noi putem vorbi despre o valoare ca fiindbuna sau gresita doar n relatie cu un sistem particular de convingeri sau cu un Codetic, fiind utilizata drept standard (Zastrow, Ch., 1993, pg. 60). Astfel, Codul etic al uneiprofesii, precum cel din domeniul probatiunii, se fundamenteaza pe valorile profesiei,iar aspectele etice si cele valorice se presupun reciproc, fara sa se confunde: valorilesunt convingeri care ghideaza comportamentul, dimensiunea etica include aplicareavalorilor pentru a face lucrurile n raport cu ceea ce n sistemul profesional se consideradezirabil. S i nca o precizare, etica este o disciplina care se ocupa de sistemul de valori,normele si categoriile morale, dintre care cele doua fundamentale sunt categoria debine si de rau; la rndul sau, etica se deosebeste de morala, care este mai degraba unansamblu de formulari normative. Etica profesionala se refera la obligatiileprofesionistilor n raport cu alt i profesionisti, cu clientii, cu publicul larg, si se constituientr-un ansamblu de obligatii pe care profesionistii le accepta ca facnd parte dinstatutul profesional si din pozitia de rol pe care si le asuma.Codul deontologicinclude o serie de afirmatii privitoare la responsabilitatile denatura etica ale consilierului de probat iune fata de colegii sa i, de persoanele aflate nsupraveghere, de alt i profesionisti, alte institutii si organizatii, fata de profesie asa cumeste ea formulata n legislat ie. Este, cu alte cuvinte, un ghid pentru comportamentulprofesional cotidian al consilierului de probatiune, exprima standardele pentru conduitasi atitudinea profesionala ale acestuia.26 Prezentul Cod deontologic reglementeaza standarde de conduitaprofesionala a personalului din domeniul reintegrarii sociale sisupravegherii, pentru ca aceasta sa fie conforma cu onoarea sidemnitatea profesiei sale.(Codul deontologic, art. 2 din Cap. I. Dispozit iigenerale)Simultaneitatea de obligatii etice, cel putin teoretic, poate determina aparit ia unorconflicte ntre aceste obligatii si astfel poate conduce la aparitia unor dileme etice.Acestea reprezinta acele situatii din practica probatiunii n care, simultan, consilierul nupoate ndeplini obligatiile pe care le are fata de doua sisteme/parti diferite cu careinteract ioneaza , fara sa-si ncalce principiile de natura etica fata de una dintre part i.Prin urmare, valorile nseamna ceva intrinsec valorizabil si dezirabil, ele tin de uncadru cultural mai larg, care prin premise valorice diverse exista deja n societate si nusunt exclusiv ale probatiunii. Probat iunea, asistent a sociala , psihologia, ca si alteprofesii, selecteaza din diversitatea de premise valorice pe cele care le sustin cel maibine intent ionalitatea lor specifica . Din aceste motive consider ca tema valorilor ndomeniul probatiunii este una importanta, dar si delicata, deoarece ea solicitaincluderea n analiza a unor chestiuni precum raportul dintre autoritate si putere sau ceaa discriminarii. Es te o tema importanta pentru ca impune evidentierea unor probleme debaza pentru ceea ce nseamna probat iune: raportul pedeapsa/supraveghere asistare/reabilitare, valori, competente profesionale si, nu n ultimul rnd, dilemele eticece pot sa apara cnd valorile sunt operationalizate n activitatile specifice probatiunii.Nu de putine ori, nsas i definirea identitatii probat iunii ca parte a sistemului de justitiepenala s-a facut din perspectiva valorilor care orienteaza activitatea de probatiune:respect pentru persoane, valoarea umana, integritate si intimitate, echitate, deschideresi responsabilitate, principiul minimei intervent ii, principiul normalizarii, principiulinterventiei oportune, principiul continuitatii interventiei, preocuparea pentru colaborareacu alte organizatii (Haines, K., n Durnescu, I., edit, 2000, pg. 60). Recunoastereaimportantei si analiza modalitatilor de operat ionalizare a valorilor n activitatile serviciilorde probat iune mi se par o condit ie indispensabila pentru ntelegerea chiar a scopuluiexercitarii functiei de consilier de probat iune n tara noastra: (...)cresterea gradului desiguranta publica prin informarea si consilierea victimelor infractiunilor, promovareaalternativelor la detentie, prevenirea infract ionalitatii, reducerea riscului de recidiva sireintegrarea n comunitate a persoanelor care au ncalcat legea penala. (art. 6 dinLegea 123/2006)Operationalizarea valorilorI. Respectul unicitatii, individualitatii si demnitatii persoaneiOrice tip de practica profesionala desfasurata la nivel microsocial se defineste princteva concepte de baza, printre care si cel de respect pentru orice si pentru fiecarepersoana. Acest concept transcende rolul, statusul si chiar comportamentul persoanei sinseamna pentru profesionist, inclusiv pentru cel din domeniul probat iunii, ca va trata cuaceeasi consideratie si atitudine profesionala fiecare si orice individ. Este vorba nesenta de o practica nondiscriminatorie, care explica centralitatea valorii de respectpentru unicitatea, individualitatea si demnitatea persoanei n interiorul setului de valorice orienteaza practica din domeniul probatiunii, evident iind totodata faptul caindividualizarea si autodeterminarea pot fi considerate modificari de accent n cadrulaceluiasi concept valoric.27 Cum poate fi nsa aplicata n situat ii practice, concrete din domeniul probatiuniipremisa ca fiecare individ este unic si are dreptul sa fie tratat cu respect si demnitate?Raspunsul la aceasta ntrebare are n vedere potentialul pentru operat ionalizarea npractica a acestei premise valorice, considerat sub doua as pecte: 1) atentie sivalorificare a fiecarui aspect care poate exprima unicitatea si, de aici, valoareaintrinseca a fiecarui individ, evidentierea a tot ceea ce i defineste si-i delimiteazaspecificitatea; 2) determinarea masurii n care procedurile de clasificare prezente npractica probatiunii restrng, de fapt, din potentialul de individualizare.Specialistii din domeniul psihologiei sociale au stabilit ca imaginea pe care oameniio au fata de ei nsisi n mare parte se dezvolta ca urmare a comunicarii cu ceilalti. nmod concret, oamenii construiesc si ncorporeaza propria imagine de sine din mesajelepe care le primesc de la alti oameni cu privire la ei. Ca urmare, oamenii care se simtbine cu privire la ei nsisi se vad ca persoane valoroase, au un sens al propriei puteri sicapacitati, tind sa fie mai fericit i si au abilitatea de-a face fata constructiv si adecvatmediului. Tinnd cont de aceste lucruri, asistentii sociali si, la fel, consilierii deprobatiune sunt sfatuiti sa fie n mod constant sensibili/atent i la mesajele pe care letransmit altora cu privire la valoarea lor. Astfel, a-l asculta atent pe cel aflat nsupraveghere, a te asigura ca i ntelegi punctul de vedere fara vreo prejudecata, a-levalua cu acuratete identificnd specificul individual al nevoilor criminogene, dar si alresurselor, sunt tot attea moduri de a-i transmite ca-l respecti ca individ, ca l tratezi cudemnitate, n ciuda faptului ca nu esti de acord cu conduita sa infractionala.O alta problema care tine de operationalizarea de ca tre consilierul de probatiune avalorii unicitat ii individualitatii si demnitat ii persoanei consta n ment inerea balant ei, pede o parte, ntre nevoia de a clasifica, a formula de exemplu concluzii la evaluari si, pede alta parte, responsabilitatea de a raspunde unei persoane ntr-un mod individualizat.Clasificarea aici se refera la nevoia de a generaliza informatiile, de a le organiza pebaza unor caracteristici comune, de a le include apoi n categorii, macar pentru a da oimagine sintetica unui volum de informatii. Acest lucru este esential de pilda n munc apentru realizarea/redactarea referatului de evaluare pentru instanta. Aici se pune ndiscutie capacitatea consilierului de probatiune de a gasi formularea cea mai potrivitacare sa mpace si nevoia de a concluziona printr-un diagnostic social si cea de a realizao evaluare individualizata.Sa nu uitam ca tot i cei care fac subiectul activitatii de probatiune sunt ntr-un fel, dinstart, prinsi ntr-o clasificare, fac parte dintr-o categorie: a celor fata de care s-a construito react ie sociala formala ca urmare a savrsirii unor infractiuni. Acest lucru nseamnadeja etichetare.Asa cum se arata n literatura de specialitate pe tema etichetarii, de cele mai multeori, o persoana etichetata drept devianta preia eticheta, iar cei din jur, n mod frecvent,raspund deviantului mai degraba pe baza etichetei dect a caracteristicilor saleindividuale. Acest fapt, la rndul sa u, creeaza conditii pentru ca persoana etichetata sadevina precum a fost etichetata, iar acest lucru afecteaza n mod direct sanseledesprinderii de infract iune si reintegrarii sociale, mai cu seama n cazul detinutilor, dar sial unora dintre cei aflati n supravegherea serviciilor de probatiune.Evidentierea acestor aspecte ne permite, o data n plus, sa remarcam important aoperationalizarii valorii unicitatii, individualitat ii si demnitatiipersoanei, consideratainclusiv ca o modalitate de a reduce din efectele perverse ale sanct ionarii penale(etichetarea/stigmatizarea).28 Consilierul de probatiune abordeaza persoana supravegheata din perspectivaacestei valori pe baza a trei considerente principale:-persoana supravegheata este o individualitate pentru ca:oeste unica din punct de vedere fizic: constitut ie, aptitudini fizice,capacitate intelectuala, metabolism etc.oeste unica din punct de vedere emotional;oocupa o pozit ie determinanta ntr-o retea sociala unica de roluri si relat iicu familia, vecinii, scoala, locul de munca, activitatile din timpul liber;oeste unica din punct de vedere al traumelor, n sensul ca nimenialtcineva nu a cunoscut aceeasi experienta ntr-o combinatie identicade evenimente (boli, accidente, decesul unor membri de familie sauprieteni etc.);oeste unica din punct de vedere al problemelor cu care se confrunta, nsensul exclusivitatii trairii acestora, care pot sa fie probleme si pentrualti oameni;oeste unica din punct de vedere existential.-individualizarea abordarii este o sarcina profesionala a consilierului deprobatiune.-recunoasterea unicitatii individului este o conditie a individualizarii si argumentpentru respectarea demnitat ii si valorii intrinseci oricarei fiinte umane.Raportarea individualizata la fiecare persoana care face subiectul activitatii deprobatiune este cruciala pentru:-atingerea scopului pentru care este solicitat de catre instanta referatul deevaluare, si anumeindividualizarea pedepsei;-relatia profesionaladintre persoana supravegheata si consilierul de probat iune;-evaluarea nevoilor criminogene, a factorilor de risc si a celor protectivi, nvederea estimarii riscului de recidiva, de periculozitate sociala si autovatamare;evaluari si estimari ale riscului cu rol esential att nelaborarea planului desupraveghere, ct si n cazul asistarii psihosociale;-stabilirea celor mai adecvate, eficace si eficiente metode de supraveghere arespectarii ma surilor si obligatiilor impuse de catre instanta;-diagnosticul social: daca nu individualizam, vom generaliza nepermis. nasemenea circumstante, diagnosticul poate fi dificil de formulat sau va reflectageneralizarile si etichetele stereotipurile noastre culturale si valorice. n ambelesituat ii, diagnoza poate fi gresita sau macar simplista, motiv pentru care sisolutiile, intervent ia si n general strategia de abordare a cazului aflat nsupraveghere si/sau asistare pot fi viciate;-pentru interventia psihosociala: considerarea si abordarea persoaneisupravegheate ca individualitate pot fi deosebit de importante pentru imagineasi stima de sine a persoanei supravegheate, pentru sporirea ncrederii ncapacitatea sa de a ndeplini masurile si obligat iile impuse de instanta n sarcinasa, pentru construirea si dezvoltarea motivat iei sale, pentru schimbareacomportamentului ntr-un mod dezirabil social.29 nca denumirea acestei valori anunta una dintre dimensiunile sale esentiale, sianume respectul. Acesta poate fi va zut ca o valoare n sine, dar si concretizat n raportcu unicitatea, cu individualitatea si, nu n ultimul rnd, cu demnitatea fiintei umane. Nusunt putini autorii care considera cea mai profunda nevoie umana nevoia de respect.Cuvntul respect provine din limba latina si sensul sau originar include a vedea, aprivi; ca urmare, not iunea de respect nseamna un mod anume de a privi, de a vedeapropria persoana si pe ceilalti. Respect nseamna a pretui oamenii pur si simplu pentruca sunt fiinte umane (Egan, 1990, p. 65).Respectul presupune astfel mai mult dect o atitudine, mai mult dect bune intentii;el nseamna si un interes real pentru autocunoastere (cnd vorbim de respectul desine), pentru intercunoastere n relat ia si comunicarea cu ceilalti. Respect nseamna unefort de nt elegere a celuilalt si, astfel, refuzul preluarii unor stereotipuri si prejudecati.Aceste sensuri care dau continutul a ceea ce numim respect sunt transferabile natitudinile si n gesturile care compun comportamentul profesional al consilierilor deprobatiune. Individualizarea eforturilor de supraveghere si/sau asistare (evaluare,planificare, interventie) n raport cu nevoile, resursele personale, caracteristicileculturale, nseamna aplicarea acestei dimensiuni valorice n practica probat iunii.Atitudinea, consistenta si congruenta atitudinilor si comportamentelor consilierului deprobatiune transmit persoanei aflate n supraveghere ca nu este judecata , nu esteetichetata sau desconsiderata, ci este respectata pentru tot ceea ce este si facedezirabil din punct de vedere social. Nu n ultimul rnd, respectul pentru persoana celuiaflat n probatiune se exprima n atitudinea consilierului care transmite acestuia el sauea faptul ca are resursele, puterea pentru a-si gestiona viata mai eficient. n acestsens, sarcina consilierului este att pe parcursul supravegherii, ct mai cu seama alasistarii psihosociale sa-l ajute pe client sa-si recunoasca, sa -si nteleaga ct mairealist, sa-si elibereze si, nu n ultimul rnd, sa-si cultive aceste resurse, nu de put ineori, aceste lucruri presupun folosirea tehnicii confruntarii celui aflat n probat iune cupropriile strategii de coping nesanatoase, cu propriile rutine rezolutive ineficiente, cuvalorile si temerile sale.Toate aceste ocazii si modalitat i de operationalizare n practica a res pectuluipresupun o relatie profesionala consistenta care, la rndul sau dupa modelul uneispirale , permite dezvoltarea si exprimarea respectului, de dorit reciproc, ntreconsilierul de probatiune si persoana aflata n supraveghere. Acest tip de relat ie poateconstitui n sine un exemplu, un model de raportare interumana, n care poti sa primestisi sa oferi respect, dovedind n mod real ca interactiunile cu ceilalti pot sa functioneze siastfel, nu doar n orizontul golit de demnitate al infractiunii.II. AutodeterminareaAcest principiu axiologic decurge din credinta n demnitatea fiint ei umane. De aici,urmeaza, n mod logic, faptul ca fiecarei persoane trebuie sa i se permita sa devinaceea ce si doreste, adica sa si determine propriul curs al vietii, propriul stil de viata.Este oare acest lucru valabil si n cazul persoanelor care au ncalcat legea si care seafla n supravegherea serviciilor de probatiune sau n detentie? Trebuie sa li se confereputere (empowerement) si ocazii de autodeterminare chiar si celor care au dovedit princonduita lor antisociala ca pot sa le foloseasca mpotriva binelui altora si chiar al lor?Cred ca da, cu anumite amendamente care tin cont de statutul special pe care-lpresupune sanctionarea penala. Cred ca da, tocmai pentru ca pedeapsa sa-si atingascopul final: cei care au fost sanctionati se schimba; ca urmare a experient ei pedepsirii,30 nteleg sa si redefineasca nevoile si puterile/resursele personale si stiu sa sidetermine cursul vietii alaturi de ceilalt i, si nu mpotriva lor. Ori toate acestea nseamnaautodeterminare si empowerement.Totodata, consider ca operationalizarea acestei valori n toate tipurile de interactiuni de supraveghere sau de asistare pe durata ispasirii pedepsei creste sanseleresponsabilizarii acestor persoane n respectul legii, sporind astfel sansele ca scopulsanct iona rii n comunitate sa si atinga finalitatea intent ionata de legiuitor, respectiv deinstanta, si anume reducerea riscului de recidiva.Unii consilieri de probat iune sunt de parere ca operationalizarea acestei valori nmunca de probat iune (valoare centrala n asistenta sociala)are loc n contextul unei1duble conditionari: a) persoana se afla n supraveghere urmare a deciziei unei instantede judecata, impunndu-i-se respectarea unor masuri si obligat ii; b) respectarea acestormasuri si obligat ii nseamna diminuarea capacitatii de autodeterminare n limiteledeterminate de restrngerea ntr-o anumita ma sura a unor drepturi (libera circulatie,de interactiune sociala etc.).n opinia mea, n ciuda acestor limitari cu caracter neces ar si obiectiv,autodeterminarea poate fi n foarte mare masura operationalizata si utilizata ca resursade responsabilizare a celui aflat n supraveghere, el sau ea.Alegerea si apoi decizia de a respecta sau nu masurile si obligatiile impuse deinstanta dupa ce a nteles semnificatia si cont inutul deciziei instantei reprezinta oexpresie a autodeterminarii la nivelul celui aflat n probat iune. Decizia de a accepta saunu asistenta si consilierea reprezinta tot o dovada de autodeterminare, cu condit ia saexiste o informare prealabila asupra ce nseamna aceasta oferta si care pot fi efecteleei. Participarea persoanei aflate n supraveghere n limitele procedurilor legale ladeciziile ce-o privesc poate sa se constituie, n mod real, n tot attea ocazii pentruautodeterminare.n aceeasi masura, aceste alegeri si decizii pe care le ia si/sau nvata sa le ia peparcursul supravegherii si/sau asistarii cel aflat n probatiune reprezinta tot atteaexercitii de responsabilizare. Convingerea ca orice persoana are dreptul laautodeterminare chiar si conditionata implica faptul ca trebuie sa i se dea ocazii saia decizii pentru sine. Doar n acest fel, el sau ea poate sa (re)cunoasca ce nseamnaresponsabilitate n relat ie cu propriile alegeri si decizii, cu efectele pe care acestea ledezvolta.n acest fel, perioada petrecuta n probatiune si interactiunea profesionala cuconsilierul responsabil de caz se constituie ntr-un timp util al reflect iei asuprapropriului comportament, dar si asupra valorilor, alegerilor si deciziilor care linfluenteaza.De aceea, att n supraveghere, ct si n asistare, cred ca una dintre sarcinile pe ctde necesare, pe att de dificile ale consilierului de probat iune este sa lucreze cu celaflat n supraveghere pentru a ment ine echilibrul dezirabil ntre autodeterminare siresponsabilitate. Cel putin din perspectiva asistent ei si a consilierii att timp ct nuexista un risc social , fiecare contact profesional dintre consilierul de probatiune siclient trebu